Teoria trăsăturilor de leadership

Chiţimus Alexandru

Cobzaru Laura

Cristescu Mihaela

Roşca Simona

Săcăleanu Bogdan

Şorgot Liviu

Trifu Daniel

Cuprins

1. Aspecte generale 3

2. Cercetări întreprinse pe baza teoriei trăsăturilor 4

2.1. Ralph Stogdill..............................................................................................................4

2.2. Teoria celor cinci factori de personalitate...................................................................7

3. Limitări, avantaje 9

4. Critici ale Teoriei Leadership-ului 10

5. Exemple 11

5.1. Mao Zedong...............................................................................................................11

5.2. Fidel Castro...............................................................................................................13

5.3. Martin Luther King, Jr...............................................................................................15

2

Teoria trăsăturilor de leadership

1. Aspecte generale

Teoria trăsăturilor reprezintă primele încercări ale cercetătorilor de a investiga

leadershipul . În jurul secolului al XX-lea, cercetătorii au încercat sa identifice trăsăturile pe

care liderii eficienți le posedă prin examinarea liderilor care au atins un nivel de măreție.

Aceste încercări preliminare de a identifica trăsăturile liderilor s-au axat pe personaje istorice

consacrate, de sex masculin.

Susținătorii incipienți ai perspectivei clasice a trăsăturilor au sugerat că anumite

persoane au caracteristici înnăscute speciale sau calități care le fac liderii și aceste calități le

diferențiază de non-lideri. Fundamental pentru această teorie a fost ideea că unii oameni se

nasc cu trăsături care îi fac liderii naturali. Influențați de interesul în testarea mentală și

funcționalismul care a caracterizat perioada, psihologii au început să coreleze diferențele

individuale specifice, în special inteligența și capacitatea mentală, cu performanța în funcții

de conducere

Un termen ambiguu, teoria trăsăturilor a fost folosit pentru a se referi la personalitate,

temperamente, dispoziții și abilități, precum și la atributele fizice și demografice.

În ciuda tuturor criticilor, interesul în teoria trăsăturilor a crescut din nou în anii 1980.

Numeroase revizuiri meta-analitice a cercetărilor incipiente privind trăsăturile liderilor au

fost efectuate. Plecând de la o reexaminare a datelor originale, mai mulți cercetători au ajuns

la concluzia că trăsăturile sunt într-adevăr asociate cu liderii. O altă linie de cercetare legată

de teoria trăsăturilor este studiul liderului carismatic. Acești cercetătorii au postulat că

calitățile de lider specifice sunt legate de lideri carismatici, care acționează în moduri speciale

pentru a-și influența și inspira urmașii. Studiile recente cu privire la atributele liderilor se

concentrează pe cinci categorii de trăsături sau calități: abilități cognitive, personalitate,

motivare, evaluarea socială și expertiza liderilor. Încă un aspect al examinării trăsăturile

liderilor privește rolurile de gen și modul în care percepția publică a genului a avut un impact

enorm asupra cui este selectat să devină și să rămână un lider de educațional. Impactul teoriei

trăsăturilor este evident în influența sa continuă asupra teoriilor și cercetărilor de leadership.

3

2. Cercetări întreprinse pe baza teoriei trăsăturilor

2.1. Ralph Stogdill

Una dintre primele încercări sistematice de a revizui cercetarea trăsăturilor de lider a

fost realizată de către Ralph Stogdill. Cu toate că studiile privind trasaturile liderilor s-au

derulat pe toata durata secolului 20, rezultate complete in acest domeniu pot fi gasite in aceste

doua studii desfasurate de catre R.M. Stogdill (1948. 1974) In primul studiu, Stogdill a

analizat si sintetizat mai mult de 120 de studii privind trasaturile derualte intre 1904 si 1947.

In al doilea studiu a analizat 163 de studiii derulate intre 1948 si 1970. Analizand rezultatele

acestor studii putem obtine o iamgine mai clara asupra modului in care trasaturile indivizilor

contribuie la procesul de leadership.

Primul studiu al lui Stogdill a identificat un grup important de trasaturi de leadership

care influentau modul in care indivizii din diferite grupuri deveneau lideri. Rezultatele

studiului au aratat faptul ca individul mediu cu rol de leader difera de individul mediu din

grup cu privire la urmatoarele opt trasaturi: Inteligenta, Vigilenta, Intuitie, Persistenta,

increderea in sine si sociabilitate.

Rezultatele studiului derulat de catre Stogdill au aratat de asemenea ca un individul nu

devine leader in cadrul unui grup numai datorita faptului ca poseda anumite trasaturi. Mai

degraba aceste trasaturi trebuie sa fie relevante situatiei in care se afla. Asadar liderii unui

grup se pot schimba in functie de stituatie. Rezultatele au aratat ca leadershipul nu este o stare

pasiva ci rezultatul unei relatii de munca intre lider si membrii grupului.

Rezultatele celui de-al doilea studiu al lui Stogdill, publicate in anul 1974, studiu in

care a analizat 163 de studii preliminarii, au fost comparate cu rezultatele din primul studiu.

Acest studiu a furnizat rezultate de o calitate superioară față de primul studiu. In primul

studiu Stogdill a a firmat faptul ca leadershipul este determinat in principal de factori

situationali, dar rezultatele celui de-al doilea studiu au aratat ca ,atat factorii personali cat si

factorii situationali determina lidershipul. In esenta al doilea studiu a validat teoria ce afirma

ca carafteristicile liderului au o importanta in procesul de leadership.

Similar primului studiu, au fost identificate urmatoarele trasaturi ale indivizilor

asociate cu leadershipul :

1. Motivata pentru responsabilitate si finalizarea sarcinilor

2. Persistenta si determinare in urmarirea scopurilor

3. Afinitatea catre risc si originalitatea in rezolvarea problemelor

4. initiativa in situatii sociale

5. Increderea in sine si simtul identitatii personale

4

6. Bunavointa de asumare a consecintelor propriilor deciizii si actiuni

7. Rezistenta la stres

8. Capacitatea de tolerare a frustrarilor si intarzierilor

9. Abilitatea de a influenta comportamentul altor persoane

10. Capacitatea de a structura sistemele de interactiune sociala.

David Mann in anul 1959 a desfasurat o cercetare similara in care a analizat rezulatele

a peste 1400 de studii privind personalitatea si leadershipul in grupurile mici, punand mai

putin accent pe modul de influenta a factorulori situationali asupra leadership-ului. Mann a

sugerat ca trasaturile de personalitate pot distinge liderii de non lideri. Rezultatele sale au

identificat liderii ca fiind puternici in urmatoarele sase trasaturi: inteligenta, masculinitate,

capacitate de adaptare, dominanta, extrovertism si conservatorism.

Lord et al. (1986) a reanalizat rezultatele studiilor lui Mann folisind o procedura

sofisticata numita meta-analiza. Lord et al. au descoperit ca inteligenta, masculinitatea si

dominanta erau semnificant legate de modul in care indivizii percep liderii. Pe baza acestor

descoperiri liderii au sustinut ca trasaturile de personalitate pot influenta leadershipul in

functie de context si factori situationali.

Ambele studii au fost derulate in perioada in care in SUA leadershipul masculin era

predominant in majoritatea aspectelor ale business-urilor si ale societati.

Shelley Kirkpatrick și Edwin Locke realizează un studiu ( Kirkpatrick & Locke,

1991), încercând să stabilească un ansamblu de trăsături specifice ale unui bun lider, pornind

de la teoria trăsăturilor, susțin faptul că deși cercetările au arătat că doar niște anume trăsături

specifice nu garantează un lider de succes, sunt totuși probe că liderii buni sunt diferiți de alte

persoane în anumite sectoare. Kirkpatrik si Locke in anul 1991 au sustinut ca “it is

unequivocally clear that leaders are not like other people.” Acestia au ajuns la concluzia ca

liderii difera de non-lideri in 6 trasaturi: dorinta, motivatie, integritate, incredere, abilitati

cognitive si cunostinte despre domeniul in care activeaza. Conform autorilor indivizii fie se

nasc cu aceste calitati, fie le invata, fie ambele. Acestia au concluzionat ca trasaturile de

leadership fac unii oameni diferiti fata de altii si aceasta diferenta ar trebui sa fie reconscuta

ca o importanta parte a procesului de leadership.

In 1990 cercetatorii au inceput sa investigheze tasaturile de leadership associate cu

inteligenta sociala, caracterizata ca acele abilitati de a intelege gandurile, sentimentele, si

comportamentul proprii si a celorlalti. In 2002 Zaccaro a definit inteligenta sociala ca fiind

capabilitati de a fi constient social, monitorizarea de sine si abilitatea de a selecta si a allege

cel mai bun raspuns sau actiune in concordanta cu situatia si mediul inconjurator. Un numar

important de studii au arat ca aceste caracteristici si abitlitati sunt definitorii pentru lidership.

In 2004 Zaccaro, kept si Bader au inclus astfel de abilitati sociale in categoria trasaturilor de

leadership.

5

Urmatorul tabel furnizeaza o sinteza a trasaturilor si caracteristicilor identificate de

cercetatori din punct de vedere al trasaturilor de leadership.

Stogdill

(1948)

Mann

(1959)

Stogdill

(1974)

Lord,

DeVader ,

Allige

(1986)

Kirkpatrick,

Locke

(1991)

Zaccaro, Kemp,

Bader

(2004)

Inteligenta

Vigilenta

Intuitie

Persistenta

Increderea

in sine

Sociabilitat

e

Inteligenta

Masculinitate

Capacitate de

adaptare

Dominanta

Extrovertism

Conservatorism

Motivata pentru

responsabilitate si

finalizarea sarcinilor

Persistenta si

determinare in

urmarirea scopurilor

Afinitatea catre risc

si originalitatea in

rezolvarea

problemelor

initiativa in situatii

sociale

Increderea in sine si

simtul identitatii

personale

Bunavointa de

asumare a

consecintelor

propriilor deciizii si

actiuni

Rezistenta la stres

Capacitatea de

tolerare a frustrarilor

si intarzierilor

Abilitatea de a

influenta

comportamentul

altor persoane

Capacitatea de a

structura sistemele

de interactiune

sociala

Inteligenta

Masculinitate

Dominanta

Dorinta

Motivatie

Integritate

Incredere

Abilitati

cognitive

Cunostinte

despre

domeniu

Abilitati

cognitive

Deschidere

Agreabilitae

Motivatie

Inteligenta

sociala

Inteligenta

emotionala

Capacitatea de

rezolvare a

problemelor

6

Johns și Moser au realizat o trecere în revistă a teoriilor legate de leadership ( Johns &

Moser, 2001), și au arătat cum de la studiile axate pe trăsăturile individuale, s-a ajuns la

cercetările bazate pe relația dintre stilurile de leadership și productivitate sau moralitate, care

de asemenea s-au dovedit a avea anumite limite. De aici s-a ajuns la teoria dinamicii

grupului, la relația dintre subordonați și lider, apoi la importanța eficienței contextuale a

liderului, pentru a se opri în final, la studiile legate de abilitățile transformaționale ale

conducătorului.4

2.2. Teoria celor cinci factori de personalitate

Mai recent, o serie de cercetători au folosit cele mai noi tehnologii informatice pentru

a reface munca pe care Eysenck si alți cercetători predecesori au făcut-o, într-un mod mult

mai laborios. Acest lucru a dus la ceea ce este cunoscut sub numele de "Big Five" sau "Teoria

celor cinci factori". Acest model de cinci factori de personalitate reprezintă cinci trăsături de

bază care interacționează pentru a forma personalitatea umană.

Deși cercetătorii de multe ori nu sunt de acord cu privire la etichetele exacte pentru

fiecare dimensiune, următoarele sunt descrise cel mai frecvent

Prima dimensiune este din nou introversiune/extraversiune.

A doua dimensiune este de obicei numită stabilitate emoțională și este pur și simplu

reversul nevrozei lui Eysenck.

A treia se numește agreabilitate - un scor mare înseamnă evidențiază tendința de a fi

prietenos și de a te acomoda ușor - o persoană drăguță. Un scor scăzut, evidențiază

susceptibilitatea de a fi mai idiosincratic și de a avea probleme în a te înțelege cu alți

oamenii.

A patra dimensiune este conștiinciozitatea - Oamenii care au scor mare la

conștiinciozitate sunt ordonați, își rezolvă treburile, sunt punctuali și au grijă să facă

lucrurile bine; cei care au un scor redus la conștiinciozitate, au tendința de a fi

delăsători la locul de muncă, rar își fac griji cu privire la termenele limită și sunt mai

interesați în a o lua mai ușor.

Cea de-a cincea dimensiune a fost denumită în mai multe feluri, cum ar fi cultura,

deschiderea de a experimenta, sau pur și simplu deschidere. Scorul mare la

deschidere, evindețiază tendința unei persoane de a se bucura de preocupări culturale,

cum ar fi arta, muzica, dansul, tendința de a fi imaginativ, curios, creativ; poate avea

convingeri și valori neconvenționale.

Pentru a evalua legăturile dintre Big Five și leadership Judge, Bono,

Ilies, si Gerhardt (2002) au efectuat o meta-analiza majoră a 78 de studii de personalitate și

leadership publicate între 1967 și 1998. În general, Judge și colaboratorii săi au găsit o

relație puternică între ”Teoria celor cinci trăsături” și leadership. Se pare că a avea anumite

trăsături de personalitate este asociat cu a fi un lider eficient.

7

În mod specific, în studiul lor, extraversiunea a fost factorul cel mai puternic asociat

cu leadershipul. Este cea mai importantă trăsătură a liderilor eficienți. Extraversiunea a fost

urmată de conștiinciozitate, deschidere și nevroză scăzută. Ultimul factor, agreabilitate, s-a

dovedit a fi doar slab asociat cu leadershipul

Este interesant de știut faptul că printre principalii factori pe care s-a fundamentat

teoria trăsăturilor s-a aflat psihanaliza ( Zlate, 2004). Aceasta explica printr-un exemplu

foarte simplu mecanismul prin care se forma încrederea în marii oameni. Încă de mic, copilul

își reprezintă autoritatea supremă în persoana tatălui, datorită atributelor acestuia: este mai

matur, mai inteligent, mai cultivat, motiv ce îl face să aibă încredere în puterea și în

capacitatea sa. Așadar, atenția tuturor cercetătorilor din domeniu s-a îndreptat asupra acelor

trăsături, însușiri specifice care pot face un om să fie un conducător, un lider. Cum era de

așteptat, s-au studiat și personalități impozante din istorie. Astfel, se realizează o conexiune

cu teoria „Marilor oameni”. Aceasta susținea de fapt că marii oameni sunt responsabili pentru

demersul istoriei, mai degrabă decât istoria este responsabilă pentru ei ( Lippit, 1969). În

concluzie, oamenii urmează un lider datorită trăsăturilor sale specifice, pe care nu le regăsesc

în ei înșiși, și care le oferă securitate și încredere. Lait - motivul teoriei trăsăturilor a fost să

identifice aceste trăsături deosebite care fac un individ atât de diferit față de alții. S-a încercat

să se stabilească dacă toți liderii sunt înalți, au o constituție atletică, sau dimpotrivă, dacă sunt

corpolenți. Răspunsul a fost că nu există un tip de conformație specifică. De asemenea,

teoreticienii au încercat să vadă dacă liderii sunt mai inteligenți decât non-liderii. S-a

concluzionat că nu. S-au întrebat dacă acesta moștenește abilitatea de a conduce. De

asemenea, s-a stabilit că nu.

Asadar, putem concluziona faptul ca dupa 100 de ani de cercetare a rezultat o lista extinsa

de trasaturi pe care indivizii le pot avea fi dobandite prin nastere fie invatate si cultivate

pentru a excela in leadership. Trasaturile determinate pentru un lider sunt urmatoarele:

Inteligenta

Incredere de sine

Determinare

Integritate

Sociabilitate

8

3. Limitări, avantajeLimitări:

Modelul atribuie unele trăsături fizice, precum greutatea şi înălţimea, unui lider

eficient. De exemplu ar fi nevoie de o greutate şi întălţime minimă pentru a realiza în mod

eficient unele sarcini într-o poziţie de lider în cadrul armatei. În mediul de afaceri nu sunt

astfel de cerinţe necesare;

Lipsa subiectivității, experiența personală nu influențează în nici un fel portretul

liderului de succes;

Puncte tari

- obiectivitate. Această teorie nu are nici o prejudecată, se bazează pe datele statisticie, pe

datele obiective. Spre deosebire de multe alte teorii, subiectivitatea sau experiența personală a

teoreticienilor nu joacă nici un rol în teoria trăsăturilor.

- ușurința în înțelegere și utilizare. Teoria trăsăturilor a fost utilizată pentru a dezvolta o serie

de modalități de evaluare. Această teorie oferă informații cu privire la personalitatea unei

persoane, modul de interacțiune cu ceilalți, convingerile despre sine și despre lume și ne

permite să comparîm oamenii între ei.

- această teorie a fost validate de foarte mulți cercetători din domeniu.

- servește ca un model cu ajutorul căreia pot fi evaluate caracteristicile de conducere ale unui

individ.

- oferă o cunoaștere detaliată și de înțelegere a elementului de lider în procesul de conducere.

- trăsăturile specifice care sunt enumerate în această teorie le permite să fie disponibile pentru

cunatificarea sau corelația cu tehnici de validare, cum ar fi scanarea creierului.

- odată identificate trăsăturile caracteristice unui lider de success, această trăsătură ajută la

identificarea potențialilor lideri.

Puncte slabe

- termenii folosiți pentru denumirea unor trăsături pot fi foarte vagi, impreciși, putând

interveni erori în procesul de atribuire al unor trăsături;

- se pierde din vedere influența mediului extern în formarea personaității, oferint astfel o

viziune mai mult statică, decât dinamică;

- predictor slab al comportamentului pe viitor. Această teorie nu reușește să abordeze starea

unei persoane pe viitor. De exemplu o persoană introvertită poate fi liniștită, rezervată și

calmă în cele mai multe situații, dar când este în jurul unor prieteni apropați, poate deveni

agitată, pusă pe distracții.

- nu se referă la dezvoltare. Deși datele statistice sunt cel mai important punct tare, acestea

pot fi și cel mai mare punct slab. Deoarece se bazează pe statistici, această teorie nu oferă nici

o explicație referitoare la dezvoltarea personalității. Cele mai multe teorii susțin dezvoltarea

9

(trecutul), personalitatea curentă (prezentul) și oferă un mijloc de schimbare (viitor), teoria

trăsăturilor este blocată în prezent.

- nu există nici o conștientizare a situației. Temenii pot însemna lucruri diferite în contexte

diferite. Ce este răuvoitor într-o situație, poate fi benefic în alta.

- nu dispune de un mijloc de schimbare. Teoria ne permite doar să identificăm trăsăturile, nu

ne oferă ocazia de a le schimba, de a ne dezvolta.

- teoria este foarte complexă.

- lista posibilelor trăsături tinde să fie foarte lungă. Au fost identificate mai mult de 100 de

trăsături diferite a unor lideri de success în diferite poziţii. Aceste descrieri sunt doar

generalităţi;

- există un dezacord cu privire la cele mai importante trăsături pentru un lider eficient;

Avantaje

- spre deosebire de multe alte teorii ale personalității, cum ar fi psihanaliza sau teoriile

umaniste, abordarea trăsăturilor de personalitate este axată pe diferențele dintre oameni.

Combinația și interesacțiunea dintre diferite trăsături formează o personalitatea care este

unică pentru fiecare individ. Teoria trăsăturilor este axată pe identificarea și evaluarea acestor

caracteristici individuale de personalitate.

4. Critici ale Teoriei Leadership-ului Deși teoria trăsăturilor are un apel intuitiv, dificultăți pot apărea în dovedirea

principiilor sale, și adversarii aduc frecvent în discuție acest aspect. Cea mai "puternică"

versiune a teoriei trăsăturilor vedea aceste "caracteristici de conducere" ca înnăscute și

eticheta în consecință unii oameni ca "lideri înnăscuți" datorită machiajului lor psihologic.

Este îndoielnic faptul că oamenii au "trăsături înnăscute". Personalitate, cel

puțin în conformitate cu Gordon Alport, este rezultatul unui sistem de valori de bază, este

dinamică, și trăsăturile sunt un rezultat al motivației conștiente, a căror natură este, de

asemenea, dinamică. Trăsăturile derivă de la personalitate. O persoană are autonomie

funcțională și nu este încadrată de trăsături, despre care Teoria trăsăturilor ar spune că sunt

înnăscute.

Teoria trăsăturilor stabilește numeroase caracteristici, dar acestea sunt foarte

generale și contextuale, care în continuare, pentru a fi de orice valoare ar trebui să fie

măsurabile. Ce este "calificat punct de vedere social", "inteligent", sau "persistent"? Putem

folosi aceste atribut în vorbirea de zi cu zi, dar vom face acest lucru în contextul unei

conversații specifice. În plus, în ce categorii de demersuri sunt critice? A fi capabil în

10

organizarea echipelor de muncitori nu este același lucru cu capacitatea de a gestiona de

aprovizionarea logistică.

În ciuda trăsăturilor pe care un lider de succes le poate avea, acest lucru nu

poate fi suficient pentru ca leadershipul de succes să apară în toate situațiile. Există dinamica

de grup, precum și factori situaționali care pot fi în afara controlului unui lider. Intenția de a

determina o situație nu se traduce întotdeauna în rezultate. Sarcinile pot fi prea costisitoare

pentru a fi îndeplinite doar cu trăsături.

Pe baza a numeroase studii de cercetare efectuate între 1940 și 1960, teoria trăsăturilor

a pierdut recursul său ca premisă pentru înțelegerea liderilor. O problemă evidențiată de

studii a fost lipsa de consens asupra trăsăturilor definitorii care diferențiază marii liderii.

Singurul punct asupra căruia care teoreticienii au convenit a fost că marii lideri au fost

speciali, au avut calități care s-au născut în ei. O altă critică a teoriei trăsăturilor a fost faptul

că acesta a trecut cu vederea importanța situațiilor și relația acestora cu leadershipul.

Implicaţii ale teoriei trăsăturilor

Teoria trăsăturilor oferă informaţii constructive despre leadership. Poate fi aplicată de

oameni de la toate nivelurile, de la toate tipurile de organizaţii. Managerii pot utiliza

informaţiile din această teorie pentru a evalua poziţia lor în organizaţie şi pentru a identifica

căi de îmbunătăţire a propriilor caracteristici. Astfel pot să dobândească o înţelegere

aprofundată a propriei identităţi şi pot identifica modalităţile prin care îi pot afecta pe ceilalţi

din organizaţie. Această teorie îl face conştient pe manager de punctele tari şi slabe, astfel

reuşind să înţeleagă modul prin care îşi pot dezvolta abilităţile de lider.

5. Exemple

5.1. Mao Zedong

Mao Zedong a fost un revoluționar chinez, teoritican politic și lider al Partidului

Comunist Chinez. În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub

conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară

Chineză.

Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele comuniste în

lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și

recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost

lider al Partidului Comunist Chinez și, în această calitate, după 1949 - șeful de facto al

statului. Campaniile inițiate de el: „Marelui salt înainte” ca și Revoluția Culturală au avut

consecințe catastrofale, se estimează că au provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. În

consolidarea regimului comunist în China s-a bazat pe țărănime și pe cultul personalității.

11

Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile

sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.

Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în China ca un

mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii.

Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a

ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar,

din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale.

Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt vinovate pentru

moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în

1978, multe politici maoiste au fost abandonate în favoarea reformelor economice.

Cu toate acestea trebuie precizate și efectele pozitive ale conducerii lui Mao asupra

Chinei:

promovarea femeii în societate

îmbunătățirea școlarizării populației, dublând numărul elevilor

asigurarea locuinței tuturor

abolirea șomajului și inflației

îmbunătățirea accesului la servicii sanitare

creșterea semnificativă a speranței de viață.

populația Chinei în perioada lui Mao aproape s-a dublat (de la 550 milioane la peste

900 milioane de persoane

Mao Zedong – omul care a trezit dintr-o seculară amorțire o țară fascinantă

transformând-o într-un gigant de neignorat. Când China se va trezi, întreaga lume va

tremura! - astfel suna titlul unei cărți de succes în anii `70, iar adevărul conținut în această

sentință ni se dezvăluie și întregește an după an, prin miraculoasele transformări asiatice.

Mao, creatorul temut și adulat ca un Dumnezeu al Chinei populare a fost un om

obișnuit, cu limite, slăbiciuni și boli. Dotat cu o excepțională voință mesianică, spiritul său

rebel își are rădăcinile în copilăria sa, marcată de sinuciderea mamei lui, de sărăcie și de

neînțelegerile cu tatăl său. Severitatea tatălui meu a fost prima cauză a tendinței spre

nesupunere pe care alți oameni au observat-o la mine înainte chiar ca eu să-mi fi dat seama ,

își va aminti el. Prietenii săi din tinerețe îi conturează un profil psihologic pe care lupta

revoluționară îl va împlini: curajos, abil, perseverent, autodidact. Citea și comenta cu nesaț

autori precum Darwin, Stuart, Mill, Montesquieu, Rousseau și emitea judecăți memorabile,

dar care îi dezvăluiau imensa ambiție: Înțelegerea trebuie să preceadă hotărârea și acțiunea.

Succesul nu poate fi decât rezultatul unor hotărâri bazate pe o înțelegere completă. Cel mai

greu în viață este să fii atent și precis. Dacă poți fi așa, atât în lucrurile mari cât și în cele

mici, vei realiza că nici sfințenia nu e greu de atins. Dar un moment de neatenție poate duce

12

la un dezastru. La 42 de ani devine stăpânul de necontestat al Chinei, emite judecăți

paradoxale, validate ulterior de istorie.

În timpul  ”Marșului cel Lung” a mâncat împreună cu soldații săi orez și legume și a

mers sute de kilometri pe jos, desculț, refuzând să poarte încălțăminte, când nici soldații săi

nu aveau. Îi plăcea să doarmă târziu dimineața, preferând să lucreze noaptea, în total câte 13-

14 ore. Fuma fără pauză țigări ”555 State Express” până i s-au înnegrit dinții. La bătrânețe,

scrie Narcisa Ambrozie, a încetat să se mai spele pe dinți și să mai facă baie. Servitorii îl

ștergeau în fiecare seară cu un prosop umed, în timp ce el rezolva documente ori citea.

5.2. Fidel Castro

Născut și crescut în clasa medie superioara, Fidel Castro Ruz nu a fost suferindul

sărac cum ar fi de așteptat Castro sa bucurat de o educație decentă și a circulat în cercuri

destul de înalte in timpul copilăriei. Cu toate acestea, el a devenit conștient de snobismul

printre care trăia după ce mai mulţi dintre colegii săi l-au exclus de la evenimentele lor din

înalta societate pline de farmec. Această experiență a fost una dintre principalii instigatori la

aversiune cu privire la oprimarea celor defavorizați de către cei influenţi. Castro a demonstrat

unele trăsături importante de leadership încă din copilărie, printre care determinarea și un

nivel mare de încredere în sine. El a avut a avut o trăire intensă asupra evenimentelor, şi-a

dezvoltat o postură impunătoare, și afișa rezistența ori de câte ori sarcinile sale nu reușeau.

Se ridica, î-şi recăpătata calmul său, îmbunătățindu-și strategia, și încerca din nou.

Când alegerile din 1952 în care el a planificat să candideze pentru un post de

parlamentar au fost anulate din cauza unei lovituri de stat condusă de către Fulgencio Batista,

mintea lui Castro a fost setată în a face orice pentru a deveni viitorul lider al Cubei. După o

încercare inițială nereuşind să răstoarne guvernul și în consecință petrecând ceva timp în

închisoare, Castro a început recrutarea unei echipe loiale în jurul lui. De asemenea acesta a

participat activ la formarea unităţii gherilă, creând o atmosferă de respect, înțelegere, și

empatie între el și aliații săi.

O privire mai atentă la situația din timpul în care Fidel Castro devenea liderul Cubei

în 1959 ilustrează faptul că regimul lui Batista devenise tot mai nepopular în rândurile

cetățenilor cubanezi și că, Batista, a pierdut sprijinul de care a beneficiat inițial din partea

Statelor Unite ale Americii. Nemulțumirile în rândul poporului cubanez a creat un climat

fertil pentru Castro să profite şi să acapareze puterea ca un erou. Abordarea sa empatică față

de asupriţi l-a transformat într-un simbol în țara sa. Castro a stabilit relații strânse cu Uniunea

Sovietică, a naționalizat industria locala, încarcerat sau executat adversari, și a stabilit un

climat de tensiune de durată cu Statele Unite.

13

Castro a fost în măsură să influențeze adepții săi pentru a realiza mai mult decât ceea

ce a fost în mod posibil. El a participat intens la procesul de schimbare a climatului politic din

Cuba, nu de la distanță, ci ca un membru al trupelor de gherilă care a trăit printre oamenii

săraci din interior Cubei și care au instigat cele din urmă schimbarea. Fidel Castro: El

Comandante a stabilit relații strânse cu locuitorii din interior, având grijă de nevoile lor,

pentru a câștiga sprijinul lor, prin mesajul său și pasiunea sa. Perceput într-o lumină pozitivă

sau negativă, Castro a schimbat în cele din urmă întreaga structură socială și economică a

Cubei.

Chiar și unele surse contemporane au atestat impactul constructiv al lui Fidel Castro

pentru Cuba. Cuba este departe de democrație, dar este o țară funcţionabilă cu cetățenii

extrem de dogmatici în care aleșii locali , deși toţi de la un partid se preocupă de probleme

cum ar fi colectarea gunoiului, transportul public, ocuparea forței de muncă, educație,

sănătate şi îngrijire, siguranţa . În ciuda creșterii corupției, instituțiile cubaneze au un

personal educat, ofițeri militari sunt testaţi în luptă, un corp diplomatic capabil, și o forță de

muncă calificată. Cetățenii cubanezi sunt extrem de educaţi, cosmopoliţi, şi au nesfârşite

preocupări antreprenoriale, și cetăţeni sunt după standardele globale destul de sănătoşi.

Câteva trăsături care ies în evidenţă la Fidel Castro:

- postura şi înfăţişarea sa prin care a devenit o imagine impresionantă;

- carisma și farmecul său, influența sa depășește limitele prezenţei sale fizice;

- abilităţile sale excelente de team-building;

Deși calitățile pozitive enumerate în Castro erau mai numeroase decât cele negative,

ar trebui să se ia în considerare puterea, manifestare, și impactul fiecare calitate sau de

calificare pentru toate părțile interesate. Fidel Castro rămâne o persoană interesant pentru a

analiza. Mayer (2001) a comentat că publicul american, începând de astăzi, are sentimente

amestecate cu privire la Castro, aproape în aceeași măsură cum au făcut în anii 1960. Castro

încearcă să păstreze viața sa privată ascuns de ochii tot de spionaj ale jurnaliștilor dornici.

Mai presus de toate, el a reușit să stabilească o moștenire. Dacă a plăcut sau a displăcut, dacă

a fost iubit sau urât, acceptat sau condamnat, numele său este o moştenire globală.

Calităţile negative şi pozitive ale lui Fidel Castro Calitățile pozitive Calitățile negativeMotivant: furniza clasei de baza un sentiment Prea încrezător: sentimentul de superioritate

14

de respect de sine. în cunoaștere absolutăIndependent: încă în măsură să reziste în ciuda embargourilor grele.

Neschimbător agățat de o ideologie care nu a reușit.

Determinat: axat pe a deveni lider al Cubei. Încăpățânat: practicarea " Fidelismului "Rezistent : Reapariţia continuă după înfrângerea se ridica

Excesiv de sensibile: prea rigid și inflexibil, îndepărtând de la conducere chiar şi susținătorii inițiali.

Curajos: A rămas fidel valorilor sale, indiferent de ceea ce credeam alţii.

Autoritar: imposibilitatea de a accepta schimbarea în primii 30 de ani de conducere a sa.

Încrezător: încredere în sine și în viziunea proprie

Coercitiv: Disidenții au fost pedepsiți.

Comunicat: team building în vremuri de război.Inspiraţional: a participat cu acțiune atunci și acolo unde a fost necesar.

Empatic: a stabilit tratament medical gratuit și educație pentru cei săraci.

5.3. Martin Luther King, Jr.

Născut în Atlanta, Georgia, ca fiu al unui preot , Martin Luther King, Jr. a fost crescut

în mod contemporan, convențional de segregare intre negri şi albi. El a dobândit două

diplome de licență, una în Sociologie de la Colegiul Morehouse, o prestigioasă instituție de

învățământ superior pentru bărbaţi de culoare și una în Divinitate. A urmat apoi Seminarul

Teologic Crozer din Pennsylvania, unde a absolvit ca șef de promoție în 1951. După aceea,

el a participat la Universitatea din Boston, unde a primit titlul de doctor în teologie

sistematică în 1955. Una dintre primele confruntări directe, cu gândirea rasială a fost când s-

a îndrăgostit de fiica alba a cancelarului de la colegiu la care a fost înscris. Ea ia explicat că

relația lor nu poate ajunge nicăieri din cauza mentalităţii de segregare care era proeminentă

în acel timp.

La 18 iunie 1953, sa căsătorit cu Coretta Scott și a avut patru copii. În 1954, King a

acceptat pastoratul la Biserica Baptistă din Montgomery, Alabama. A fost apoi gata, la

începutul lunii decembrie 1955, sa accepte conducerea primului mare protest „Negro” non-

violent din istoria contemporană a Statelor Unite. . . . Boicotul a durat 382 zile La 21

decembrie 1956, după ce Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituționale legile

care necesită segregarea pe autobuze, negri și albi au mers în autobuze de la egal la egal

King a fost arestat în acele vremuri de boicot, casa lui a fost bombardată, și a suferit mai

multe forme de abuz personal. Cu toate acestea el a apărut ca un lider de culoare de prim

rang

15

În 1957, el a devenit președinte al Christian Leadership Conference un grup nou

format și a început să î-şi extindă rolul său activ în lupta pentru drepturile civile în timp ce a

promovat abordarea sa nonviolentă bazată pe ideile lui Henry David Thoreau și Mohandas

Gandhi, precum și pe învățăturile creştine. King s-a întors la Atlanta în 1959 să preia

conducerea parțială a bisericii tatălui său. În timpul acestor ani, Tatăl său s-a opus acţiunilor

de anti segregaţie ale fiul său și care sa referit la el ca o rușine pentru familie. Cu toate

acestea, el a investit o mare parte din energia sa în anii următori în organizarea de

demonstrații de protest și marșuri. În acei ani, a îndurat mai multe încarcerări, a fost atacat cu

pietre și fizic, și a găsit casa bombardata de grupuri pro segregaţie. El a fost, de asemenea,

pus sub supraveghere secretă de către FBI, datorită prejudecăților puternice ale directorului

FBI, J. Edgar Hoover, care a vrut să îl discrediteze

Cea mai mare realizare înregistrată a fost conducerea unui mare marș în Washington,

DC, la 28 august 1963. Scopul Martin Luther King Jr. a fost de a promova formarea

Comunității unite şi egale, care să prevadă o nouă ordine socială în care tot felul de oameni și

grupuri să trăiască împreună în unitate și să împartă la fel abundența creației lui Dumnezeu .

În 1964, la apogeul influenței sale,Martin Luther King a primit Premiul Nobel pentru Pace. El

a folosit ulterior noile sale puteri să atace discriminarea în Nord . Popularitatea sa a început sa

scădă atunci când a extins criticile sale asupra societății americane, promovând, impactul

războiului asupra resurselor si energiilor țării. King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968 în

Memphis, Tennessee. În timp ce se pregătirea pentru a conduce un marș local în sprijinul

angajaţilor de culoare la salubritate din Memphis care erau în grevă.

Martin Luther King a fost un lider al maselor, un lider creat de cetăţeni, a fost creat de

nevoia de leadership. Leadership-ul său a afișat un angajament filosofic la nonviolență în

mod continuu a încearcă să explice tinerilor de culoare de ce ar trebui să renunțe la auto-

apărare în fața violenței criminale a „clanurilor” și „vigilenţei albe” albe care au fost de multe

ori mână în mână cu cei care trebuiau să aplice legea

Câteva trăsături care ies în evidenţă la Fidel Castro:

- Elocvența lui ca vorbitor, ceea ce înseamnă că vocabularul său rafinat și

sofisticat şi modul de a formula frazele au făcut să fie respectat și ascultat;

- Carisma și farmecul său, ceea ce înseamnă că influența sa a depășit limitele

prezenţei sale fizice atât într-un mod pozitiv (motivarea negri să se ridice la egalitate) și

negativ (agravând pe cei care au preferat patriotism orb peste critici sincere la adresa politicii

externe a SUA)

16

- Perspectivă sa strategică fenomenală care l-a condus la victorii mari în

propria lupta împotriva segregării.

Dr. King a devenit un simbol al unei armoniei calmante într-o lume de conflict intens

pentru fiecare generație, un simbol de înțelegere umană într-o lume plină de ignoranţă , un

simbol al toleranței și a unității într-o lume de parohială dezacord-parohial . Lecțiile lui Dr.

King în ceea ce priveşte justiția, fraternitatea , și armonia nu ar trebui să aibă limite de rasă,

naționalitate sau de timp . Martin Luther King, Jr., oricât de controversat poate fi văzut el

uneori rămâne un simbol în istoria Americii și a stabilit o moștenire globală şi rămâne unul

dintre cei mai interesanţi lideri.

Calităţile negative şi pozitive ale lui Fidel Castro Calităţile pozitive Calităţile negative Comunicativ: vocea sa a avut o proiecţie mare care angaja publicul şi copleşea adversarii.

Adulter: A fost un predicator creștin, dar, de asemenea, un afemeiat obișnuit.

Inteligent: a îndrăznit să se apropie de oameni influenți, fără inhibarea de care el ar fi avut parte dacă inteligenţă nu era ridicată

Stima de sine scăzută: Este necesar să îşi dovedească și să îşi demonstreze că poate obține toate femeile pe care le dorea.

Fară frică : a pierdut toate inhibițiile în realizarea misiunii sale odată ce şi-a dat seama că va fi asasinat.

Ne-etic: a plagiat părți ale tezei de doctorat, precum și faimosul său discurs " I Have a Dream ".

Inspirator : a motivat adepții săi să organizeze proteste care au atras atenţie naţională.Determinat: nimic nu l-a reținut de la atingerea obiectivelor sale odată ce a acceptat poziția de lider al mișcării pentru drepturi civile.

Rezistent: mentalitatea sa a crescut după fiecare încarcerare sau atac care l-a trebuit să îndure.

Strategic: a centrat campaniile sale anti segregaţie în zonele în care șefii de poliție erau cunoscuţi sub numele de rasiști, a instigat răspunsurile emoționale și neprofesionale , și a adus ofițerii în probleme

Curajos: a militat pentru ceea ce credea el, indiferent de aversiune sau de adversari puternici, cum ar fi FBI-ul și diverse grupuri politice.

Încrezător: a exercitat această calitate bine în poziția de lider al unui grup oprimat.

17