la 3 aprilie 2015

Publicaţie ilustrată de analiză, cultură, opinie şi informareAnul IX / Numărul 30

JANDARMERIA ROMÂNĂ

CONSILIUL EDITORIAL

Preşedinte:general maior dr. Mircea OLARU

Coordonator executiv:colonel dr. Robert VÎŢĂ

Membri:general de brigadă dr. Ovidiu VASILICĂ

general de brigadă Petrică GEARÎPgeneral de brigadă dr. Eugen POP

general de brigadă dr. Constantin FLOREAgeneral maior (rtg) dr. Ilie GORJAN

locotenent colonel dr. Ilie NUŢUmaior Teodor CERNAT

Senior editor:

prof.univ. dr. Nicolae ROTARU

REDACŢIAmr. Sorin DESPINA

lt. Casandra ILIElt. Gheorghe ENE

plt.adj. Florian GRIGOREplt.adj.şef Cristian DUMITRU

plt.adj. Nicoleta SANDU

Revistă editată deInspectoratul General al Jandarmeriei Române

- fondată la 15 decembrie 1922, sub titlul“Revista Jandarmeriei“ -

Inspectoratul General al Jandarmeriei RomâneRevista “Jandarmeria Română”

ISSN-L 1843 - 388XAdresa: Strada Jandarmeriei nr. 9-11,

Sector 1, BucureştiTelefon: 021 409.65.01

Fax: 021 319.80.52E-mail: [email protected]

Responsabilitatea asupra opiniilor exprimateîn revistă revine în totalitate autorilor.

Data închiderii ediţiei : 25 martie 2015Membră a reţelei

ELEMENT

JANDARMERIAROMÂNĂ

Bleu jandarm sau kaki?gl.bg. dr. Ovidiu VASILICĂ6

Los Angeles 1992 - Radiografia unei intervenţii militare în cazul tulburării ordinii publice pe timp de pace

gl.bg. dr. Adrian ROMANICĂ8

Studiu de cazAnul Nou cu incidente în SHANGHAI

lt.col. Bogdan ŞTIR12

Din nou despre performanţă - un model simplu de conceptualizare a performanţei profesionale

lt.col. dr. Corneliu Ştefan LIŢĂ16

suma

rSiguranţa cetăţeanului, între deziderat şi realitate

gl.mr. (rtg) conf.univ. dr. Ilie GORJAN20

Un nou model de comunicare cu suporteriilt.col. Anton CERNAT23

26-45

28 În paginile 28-35 puteţi citi un interviu acordat Revistei “Jandarmeria Română”

de către scriitorul, istoricul, jurnalistul, şi omul politic Adrian Cioroianu, cel care în perioada aprilie 2007 - aprilie 2008, a îndeplinit şi funcţia de ministru al

Afacerilor Externe.Decan al Facultăţii de Istorie de la Universitatea Bucureşti şi profesor universitar

în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ, el este autorul mai multor cărţi de istorie a României (şi în special de istorie a României comuniste). Este cunoscut şi în calitate de coautor pentru manualele de liceu. Adrian Cioroianu a publicat

studii şi articole în ziare şi reviste: „Lettre International”, „Dosarele Istoriei”, „Suplimentul de Cultură”, „Ziua”, „GEO” (ediţia românească), „Sfera Politicii”,

„Cotidianul”, „Revista 22”, „Dilema veche”, „Radio România”, „Gazeta de Sud”, „Monitorul de Neamţ”, „Adevărul de Arad”, „Formula AS” etc.

De asemenea, postul public de televiziune găzduieşte emisiunea „5 minute de istorie”, în cadrul căreia sunt prezentate poveşti adevărate din istoria României.

• Interviu cu Adrian Cioroianu• Jandarmul Ioniţă Borşan, eliberatorul Oraşului Carei• Gânduri din trecut pentru jandarmii de astăzi• 105 ani de viaţă, o tolbă plină de amintiri

edit

ori

al

sumar

Primul reprezentant al Jandarmeriei Române în misiunea internaţională din Haiti

mr. Marius MILITARU62

FJE - Working Groupslt. Alexandra PREDA63

Onoare şi recunoştinţălt. Casandra ILIE64

170 de ani în serviciul public - trecutul şi prezentul Gărzii Civile Spaniole

cpt. Jesus PADILLA69

Jandarmeria în Marele Război -Repere legislative

lt.col. dr. Ilie NUŢU72

Caleidoscop creştinPreot militar Liviu TUDOR76

Mărţişorul interbelicplt.adj. Nicoleta SANDU77

Plăcerea de a citiRedacţia78

Lipsiţi de instrumente de evaluare concludente, o lungă perioadă de timp

ne-am raportat eficienţa la indicatori interni şi, de câte ori statistica era ascendentă, apreciam că suntem mai buni. În momentul în care am început să luăm în considerare gradul de satisfacţie al celor care beneficiază de rezultatele noastre, am observat că, de exemplu, mai multe amenzi aplicate nu însemna că suntem mai buni, ci din contră – se punea întrebarea de ce nu am putut preveni faptele care puneau în pericol siguranţa publică? Cantitatea prima, calitatea serviciului era neglijabilă.

Din fericire, am conştientizat repede acest lucru, iar restructurările, tranziţiile, armonizările şi compatibilizările au fost doar acţiuni ce au urmărit scopul final – orientarea instituţiei către o performanţă reală, cu rezultate apreciate de cetăţeni.

Putem spune că am reuşit?Sondajele din ultimii ani arată că suntem

credibili şi încrederea în Jandarmerie este apreciabilă. În spatele acestor studii sunt aşteptări şi nevoi sociale, iar măsura în care reuşim să le îndeplinim se reflectă în cifrele înscrise la capitolul „încredere”. Efortul pentru a menţine statutul câştigat în timp este intens şi constant (afirmaţie bazată pe sute de mii de ore lucrate suplimentar, în fiecare lună, în aceleaşi

condiţii în care lucrează toţi românii), iar rarele excepţii sau sincope ne arată că suntem o instituţie formată din oameni (care pot greşi!), dar cu o capacitate dovedită de a corecta repede erorile.

La 165 de ani de la înfiinţare, după ce a fost reorganizată, desfiinţată şi renăscută, admirată sau hulită, apreciată sau contestată, Jandarmeria a înţeles că laurii încrederii sunt doar oglindirea unei responsabilităţi. Fiecare procent de încredere câştigat nu reprezintă decât o responsabilitate mai mare în faţa celor care au renunţat la

dreptul de a se apăra singuri şi l-au încredinţat Jandarmeriei, pentru a veghea la siguranţa şi liniştea comunităţii. Şi cu cât strălucirea laurilor este mai mare, responsabilităţile şi aşteptările sociale cresc.

Pentru fiecare jandarm, momentul aniversar din debutul lunii aprilie ar trebui să fie unul al conştientizării valorilor care ne-au oferit constanţă şi eficienţă: devotamentul, sacrificiul, onoarea şi spiritul de corp, a individualităţii unice a Jandarmeriei şi, mai ales, a rolului pe care cetăţenii ni-l cer, de 165 de ani, să îl jucăm - garant al siguranţei publice şi al aplicării corecte a legii!

CREDIBILITATEsau

RESPONSABILITATE?

General maior dr. Mircea OLARUInspectorul general al Jandarmeriei Române

""[...] Jandarmeria a înţeles că laurii încrederii sunt doar oglindirea unei responsabilităţi. Fiecare procent de încredere câştigat nu reprezintă decât o responsabilitate mai mare [...].

46

55

50

Înger şi demoncpt. Elena DRĂGHICI

Realitatea... cu jandarmilt. Casandra ILIE

Jandarmii de aurlt. Gheorghe ENE

60Hai să dăm mână cu mână...

lt.col. Marius ŢĂRANU

56

63

73

54

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂJANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

JANDARMERIA ROMÂNĂ - APRILIE 2015 APRILIE 2015 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

Martie (lună zeului războiului, deh!) e cea în care două articulaţii ale arhitecturii de securitate naţională îşi sărbătoresc zilele de naştere: la

Bunavestire, Poliţia Română şi două zile mai apoi, Serviciul Român de Informaţii. Într-un siaj al primăverii, la debutul Prierului, şi instituţia oamenilor de arme îşi marchează aşa cum se cuvine ziua de naştere, consemnată în ofisul domnesc al lui Grigore Alexandru Ghica iscălit în acel 3 aprilie al anului sositului pe lume a Poetului nepereche, Mihai Eminescu.

De-o vârstă cu Poetul Naţional, Jandarmeria Română, este, trebuie spus la ceas aniversar, marea Poezie a împlinirii unui vis este taina unei măreţii existenţiale, este continuitatea unui experiment al veghii şi fiorul unui eroism iscălit cu sânge în hrisoave ori dăltuit în cremene şi în marmura monumentelor doveditoare.

În epica şi, uneori, dramatismul cotidianului efervescent, Jandarmeria, departe de a-şi pierde metaforica existenţă, devine furnizoare de stabilitate

socială cu preţul unor evoluţii deloc lirice.Dealtminteri, luna lui Ares îşi extinde spiritul beligerant şi dincolo de graniţa

prinţului April, cel nestatornic. Iar structura militară specializată a statului de drept cuprinsă în ierarhia Ministerului Afacerilor Interne, cum este cunoscută potrivit legii organice, cea care este gestionar al stărilor de convulsie şi aritmie, de excepţie şi anomie, inclusiv prin recursul la violenţă licită, nu precupeţeşte forţă, curaj, eroism şi profesionalism.

Racordul României la structurile euro-atlantice a fost făcut şi prin sinapsa FIEP, respectiv prin acceptarea şi cooptarea în această structură a poliţiilor

şi jandarmeriilor mediteraneene şi europene cu statut militar, iniţiată de fondatori celebri precum Franţa, Italia, Spania şi Portugalia. Este un alt punct obligatoriu de trecere continental cu evoluţii de bravură şi profesionalism în diferite teatre de operaţii de destabilizare şi discordie, cum a fost cel din Kosovo, unde eşaloanele Jandarmeriei naţionale prezente sub diferite giruri, inclusiv înaltul patronaj ONU, şi-au executat cu aprecieri superlative misiunile încredinţate.

E locul, aşadar, invocând epica acestor momente aniversare – amestecul de romantism liric al unui parcurs de glorie, vitejie şi onoare militară, cu

normalitatea acţională lipsită de poezie, dar doldora de necesitate, legitimitate şi credibil – şi dăm glas de cuvinte unor bune doriri şi laude pentru oamenii a căror profesie – iubirea de neam şi glie – coincide cu profesia şi datoria de veghetori de patrie şi bune rânduieli şi o deviză peren-grăitoare:

Lex et Ordo! La mulţi ani paşnici, Jandarmerie Română!

O a

num

e

poe

zie

J DE LA JANDARMI

Nicolae ROTARU

La 3 aprilie, se împlinesc 165 de ani de la semnarea actului prin care domnitorul

Grigore Alexandru Ghica a promulgat „Legiuirea pentru Reformarea Corpului Slujitorilor în Jandarmi”, document care marchează întemeierea Jandarmeriei de astăzi.

La acest moment aniversar, doresc să vă adresez felicitări şi să transmit salutul meu militarilor Jandarmeriei Române, exprimându-mi aprecierea pentru modul în care vă îndepliniţi atribuţiile în slujba cetăţenilor şi comunităţii.

Numele Jandarmeriei este strâns legat de obţinerea independenţei statului, apoi de menţinerea suveranităţii şi integrităţii României în timpul celor două conflagraţii mondiale. De atunci şi până astăzi, jandarmii au reuşit de fiecare dată să-şi demonstreze profesionalismul în cadrul misiunilor pe care le-au desfăşurat şi le desfăşoară, atât în plan intern, cât şi în cele de cooperare cu forţe internaţionale.

Misiunile şi acţiunile dumneavoastră în planul relaţiilor internaţionale au avut o contribuţie esenţială la afirmarea Jandarmeriei Române ca o instituţie-reper, astfel încât, pentru partenerii României, uniforma dumneavoastră este un simbol al seriozităţii şi al datoriei împlinite.

Pentru dumneavoastră, doamnelor şi domnilor jandarmi, profesia şi viaţa

personală, de cele mai multe ori, se întrepătrund, prioritatea rămânând întotdeauna siguranţa cetăţeanului!

Pentru eforturile şi pentru modul exemplar în care aţi fost de fiecare dată alături de oameni, societatea vă investeşte an de an cu încrederea ei.

Intervenţia dumneavoastră a redat întotdeauna sentimentul de siguranţă atunci când climatul de normalitate a fost afectat. Iar acest lucru îl aşteaptă oamenii şi în continuare.

Am încredere că, prin fermitatea care vă caracterizează, veţi reuşi să fiţi şi pe viitor un garant al ordinii constituţionale, al democraţiei şi al drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Cu ocazia Zilei Jandarmeriei Române, vă adresez gândurile mele de bine şi vă rog să primiţi cele mai sincere urări de sănătate, putere de muncă şi realizări în plan personal şi profesional!

La mulţi ani, Jandarmeria Română!

La mulţi ani, jandarmi români!

CU OCAZIA ZILEI JANDARMERIEI ROMÂNE

VICEPRIM-MINISTRU PENTRU SECURITATE NAŢIONALĂ,MINISTRUL AFACERILOR INTERNE

GABRIEL OPREA

MESAJ

JANDARMERIA ŞI CULTURA DE ORDINE PUBLICĂ

gl.bg. dr. Ovidiu VASILICĂ

Momentul actual în domeniul securităţii regionale se caracterizează prin promovarea unui tip de conflict cu o fizionomie aparte: război hibrid, care implică tot spectrul de acţiuni, de la cele psihologice, informaţionale, teroriste, provocarea dezordinii publice, blocarea activităţii unor obiective cheie ale administraţiei publice centrale şi locale, până la acţiuni militare.

Continuitatea, densitatea, subtilitatea şi durata acestor acţiuni pe întregul spectru de stări: pace, stări excepţionale, mobilizare, război - impune din partea statului agresat un răspuns hibrid, care implică toate instituţiile statului şi le solicită acestora un nivel ridicat de rezilienţă.

Unul din actorii importanţi ai acestui răspuns este Jandarmeria Română care, prin locul şi rolul său în sistemul de securitate românesc, poate contribui substanţial la asigurarea coerenţei şi performanţei acestuia. Cu o condiţie: instituţia să fie rezilientă.

Şi cum această rezilienţă nu vine de la sine, ci dintr-o atitudine proactivă în pregătirea şi desfăşurarea actuală şi în perspectivă a acţiunilor şi misiunilor instituţiei, se pune o întrebare cheie: Ce trebuie să privilegieze o strategie de consolidare şi dezvoltare a instituţiei, acţiunile bleu jandarm (ordine publică, pază şi protecţie obiective) sau acţiunile kaki (acţiunile militare)?

Şi care trebuie să fie raportul între acestea pentru a creşte nivelul de rezilienţă ?

Clarificarea conceptelor de război hibrid şi de rezilienţă, precum şi a raportului între acţiuni de ordine şi siguranţă publică şi cele militare în situaţia unui război hibrid poate oferi un răspuns la această întrebare.

Război hibrid şi rezilienţă

Aşa cum a arătat conflictul din Ucraina, războiul hibrid implică un efort subversiv politic, economic şi militar, de uzură, pentru obţinerea victoriei politice. Acest efort convergent vizează „centrul de greutate” reprezentat de o populaţie

ţintă, care, prin acţiunea sa, poate polariza societatea şi destabiliza funcţionarea unui stat, prin influenţarea deciziei elementului politic care deţine puterea, zdrobindu-i voinţa şi rezistenţa de a se opune unei acţiuni agresive, în care agresorul este doar bănuit, dar nu dovedit.

Fizionomia acestui tip de conflict, care este similară cu cea a unui război civil, permite disimularea unui adversar versatil, dar cu potenţial militar, economic şi informaţional, capabil să combine acţiuni cibernetice, de influenţare, subversive, de tulburare a ordinii publice, cu cele de sprijin direct pentru forţe „rebele” separatiste. În aceste condiţii, este dificil pentru cel agresat să fie credibil atunci când solicită ajutor internaţional şi atribuie responsabilitatea acţiunilor unui agresor extern.

Fiind un conflict de uzură, cu o manifestare cameleonică, este necesară acţiunea concertată şi coerentă a tuturor instrumentelor de care dispune statul, pentru a-şi proteja securitatea şi a descuraja războiul hibrid. Aceste instrumente sunt ale instituţiilor care trebuie să respecte o cerinţă primară: să fie reziliente, adică să aibă capacitatea de a se adapta la contextele în schimbare, de a rezista la şocuri şi de a-şi regăsi fie echilibrul anterior, fie unul nou, păstrându-şi continuitatea acţiunilor.

Acţiuni de ordine publicăvs. acţiuni militare

Una din instituţiile statului român care pare cel mai bine adaptată unui răspuns hibrid la un astfel de conflict este Jandarmeria Română. Atribuţiile sale legale pe timp de pace, în stările excepţionale, la mobilizare şi război îi solicită o prezenţă activă pe întreg spectrul conflictual întâlnit în cadrul războiului hibrid: tulburarea ordinii publice, acţiuni asupra instituţiilor statului cărora le asigură protecţia, acţiuni asupra infrastructurii critice, intervenţia antiteroristă şi contrateroristă şi acţiuni militare în calitate de componentă a forţelor armate la război.

Dar are Jandarmeria rezilienţa instituţională necesară, (Jandarmeria Română este instituţie

Bleu jandarm sau kaki?

specializată a statului român...” – art. 1/Legea 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeria Română), are capacitatea de a se pregăti să reziste şi să-şi revină după o criză majoră sau alte circumstanţe care, în mod excepţional, o împiedică parţial sau total să-şi desfăşoare activităţile curente?

Răspunsul poate fi oferit prin evaluarea raportului dintre componenta operaţională de ordine publică şi cea de acţiuni militare. Care dintre ele ar trebui să prevaleze pentru a asigura rezilienţa necesară unei astfel de instituţii?

Este evident că în timp de pace capacitatea operaţională bleu jandarm (pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de ordine publică precum şi creşterea nivelului de securitate fizică a obiectivelor, bunurilor şi valorilor) trebuie să prevaleze în activitatea de pregătire şi în cea operaţională.

Însă, în paralel cu această capacitate bleu jandarm, Jandarmeria trebuie să-şi asigure o capacitate operaţională kaki pentru stările excepţionale, mobilizare şi război şi care trebuie să ţină cont de următoarele caracteristici:

• Jandarmeria va fi o forţă de sprijin pentru forţele armate, contribuind la asigurarea libertăţii de acţiune a acestora şi la concentrarea efortului în zonele şi pe direcţiile periculoase;

• Jandarmeria, în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică, va executa în continuare, cu majoritatea efectivelor, acţiuni de realizare a ordinii şi siguranţei publice;

• Jandarmeria trebuie implicată cu caracter de excepţie în formele

de acţiune specifice forţelor armate (apărarea şi ofensiva), pentru că nu dispune de dotarea şi de pregătirea necesară;

• acţiunile militare ale Jandarmeriei trebuie să fie subsumate necesităţii asigurării şi restabilirii ordinii şi siguranţei publice şi realizării securităţii obiectivelor bunurilor şi valorilor;

• fizionomia unui viitor conflict hibrid, caracterizat prin acţiuni versatile sau convenţionale în adâncimea operativă şi strategică şi în care există o probabilitate restrânsă a unor acţiuni frontale, impune folosirea Jandarmeriei pe principiul teritorial şi numai izolat pentru acţiuni militare.

Această capacitate operaţională kaki nu trebuie confundată cu substituirea sau suprapunerea peste misiunile forţelor terestre, ci cu necesitatea asigurării complementarităţii între acţiunile din domeniul ordinii şi siguranţei publice şi acţiunile militare.

Se realizează astfel, continuitatea capacităţii operaţionale pe întreg spectru, pace – stări excepţionale – război, prin diminuarea vulnerabilităţilor, creşterea rezilienţei instituţiei în momentele cele mai critice, de şoc: tranziţia de la o stare la alta şi adaptarea la o nouă realitate.


Nivel de rezilienţă

O evaluare succintă şi superficială a nivelului de rezilienţă actual al Jandarmeriei arată că acesta se caracterizează prin următoarele elemente:

- un plus calitativ în spectrul bleu jandarm al acţiunilor şi misiunilor Jandarmeriei;

- un deficit în spectrul kaki al capacităţii operaţionale.

Pentru a realiza creşterea generala a nivelului de rezilienţă şi acoperirea deficitului din zona kaki, Jandarmeria ar trebui să pună accent pe creşterea eficacităţii următoarelor elemente: capacitatea de planificare şi de execuţie; capacitatea de cercetare-documentare; sistemul de comandă şi control; suportului logistic; starea de spirit a efectivelor; tactici, tehnici şi proceduri de acţiune.

Aşadar, pentru o foarte bună rezilienţă a Jandarmeriei este necesară consolidarea spectrului bleu jandarm cu inserţii de kaki, pentru că cele două zone nu se exclud, ci se întrepătrund, se intercondiţionează şi se potenţează reciproc, aşa cum a dovedit-o şi recenta experienţă operaţională din Afganistan.

76 JANDARMERIA ROMÂNĂ - APRILIE 2015 APRILIE 2015 - JANDARMERIA ROMÂNĂ

98



Verdictul judecătoresc în cazul cetăţeanului Rodney King a determinat elemente marginale ale minorităţii de culoare din Los Angeles să declanşeze o suită de acte violente, care capătă în timp un caracter organizat. Sunt atacate sediile unor instituţii statale, mijloace de intervenţie şi agenţi ai ordinii publice, sunt agresate şi, ocazional, omorâte persoane aflate în zona de revoltă. Numeroase magazine sunt devastate şi incendiate, între care unele destinate vânzării legale de arme. Este decretată starea excepţională. Sunt dislocate la faţa locului forţe federale, ale Gărzii Naţionale şi ale Armatei. Sunt operate numeroase arestări, se înregistrează morţi şi răniţi în urma intervenţiei militare. Din ordinul preşedintelui George Bush, la Los Angeles au fost dislocaţi: luptători din Garda Naţională (5.000), puşcaşi marini (1.500), cu blindate, poliţia Los Angeles (7.000) şi a districtului

(2.000), diferite agenţii federale (1.000), în total 16.500 militari şi agenţi. Aceştia intervin târziu, în data de 4 mai 1992. Militarii sosiţi la Los Angeles au primit ordin să tragă în condiţiile legii, după somaţie şi foc de avertisment şi dacă sunt ţinta unor atacuri cu arme de foc. Preşedintele SUA confirmă acest ordin. Cazurile de deschidere a focului din partea forţelor de ordine, sunt cunoscute şi făcute publice prin mass-media.

În perioada 29 aprilie - 4 mai 1992, bilanţul evenimentelor a fost următorul: 58 de morţi (din care 41 prin împuşcare - 7 din forţele de ordine), 2.400 răniţi (din care 2.300 prin împuşcare), 12.000 de arestări, distrugeri în valoare de 1 miliard dolari, 15.000 construcţii avariate (din care 10.000 magazine), 2.000 vehicule arse. Bilanţ social: 14.000 locuri de muncă pierdute pe termen lung.

“/…/ Din nefericire, ceea ce s-a întâmplat aseară la Los Angeles este pur şi simplu criminal /…/ Trebuie să condamnăm violenţa, să

nu ne scuzăm pentru că aplicăm legea sau că ne supunem cerinţei de a trăi în conformitate cu legea. /…/”

preşedintele George Bush,30 aprilie 1992, ora 22.00, CNN INTERNATIONAL

Tulburări au avut loc şi în alte oraşe, cum sunt: Seattle, Tampa - statul Florida, Birmingham - statul Alabama, Florencebury - statul Missouri, Omaha, Maddison - statul Wisconsion şi Dallas.

Starea excepţională pe timpul nopţii a fost declarată şi în San Francisco, cartierele din Las Vegas şi Atlanta, începând cu 1 mai 1992. Proteste şi violenţe sporadic au mai fost consemnate în Maryland şi New York. La New York, poliţia a intervenit în forţă numai în momentul în care demonstranţii au dat foc steagului SUA.

Pe parcursul evenimentelor, o influenţă negativă au avut-o mass-media americane, care au fost deosebit de active. Trebuie precizat felul spectaculos în care au fost relatate scenele violente, tenta de corespondenţă dintr-un război civil, o influenţă serioasă a corespondenţilor de pe frontul din Războiul din Golf, emisiuni care aureolaseră televiziunea cu gloria unui mecanism perfect şi direct implicat în operaţii.

Un alt aspect interesant a fost surprins în terminologia folosită pentru a desemna unele noţiuni. Astfel, deşi militarii dislocaţi la Los Angeles au făcut parte evident din forţele de ordine, deşi era vorba de categorii diverse de arme, unele publicaţii au folosit termenul „forţele de represiune”.

Evenimentele petrecute la Los Angeles au avut în România un ecou particular. Atenţia cu care s-au urmărit ştirile venite din America şi-a avut sursa în anumite coincidenţe stranii, surprinzătoare, mai ales datorită faptului că cetăţenii României nu au avut acces la informaţii de acest gen înainte de decembrie 1989. Astfel de incidente au mai avut loc, publicitatea lor fiind limitată însă de cenzura comunistă. Se poate spune că a existat o rezervă şi o autocenzură substanţială din partea unor redacţii în faţa ştirilor referitoare la tulburări grave de stradă în ţara democraţiei model. Acele coincidenţe - valabile însă în orice revoltă de acest gen - duceau prea direct la evenimentele din Timişoara 1989.

Pecetea evenimentelor din România - atât cele din decembrie 1989 cât şi cele din lunile următoare - a lăsat urme în titlurile şi în conţinutul unor articole. Astfel, la 4 mai 1992, ziarul Libertatea titra: “Un 13-15 iunie American? Preşedintele Bush cheamă <<minerii>>(Garda Naţională)”.

Diluţia informaţiilor, dar mai ales lipsa de preocupare pentru obţinerea, analizarea şi publicarea corectă a acestor informaţii, a permis ca imaginea rezultantă în conştiinţa cetăţeanului din România să fie una critică la adresa agenţiilor de aplicare a legii din SUA.

Întrebarea cea mai dificilă care se punea era: „Cum a fost posibil ca tulburările din Los Angeles să fie atât de violente şi extinse încât să necesite intervenţia armatei?” Cauzele au fost de natură socială, evenimentul marcând o situaţie critică pentru societate, nu pentru democraţie.

Dincolo de orice considerente legislative, poziţia militarului simplu aflat cu arma în mână în faţa unui grup turbulent, este cea mai critică. El se supune unui ordin, unei legi şi în plus are o stare psihică influenţată de numeroşi

gl.bg. dr. Adrian ROMANICĂ

R A D I O G R A F I AUNEI

INTERVENŢII MILITAREÎN CAZUL TULBURĂRII

ORDINII PUBLICEPE TIMP DE PACE

L O S A N G E L E S - 1 9 9 2

1110

factori externi. Organismul militar este obişnuit să funcţioneze după criterii precise: cel care foloseşte o armă împotriva sa este considerat un inamic, în timp ce indivizii, fiecare în parte, au concepţia şi impresia proprie, dar se supun unei hotărâri manipulatorii care nu le aparţine.

În SUA a început urmărirea penală doar împotriva celor vinovaţi de tulburările din Los Angeles; nimeni nu a iniţiat un proces împotriva militarilor dislocaţi acolo şi care au fost nevoiţi să riposteze cu foc de armă. Ei s-au simţit protejaţi de mecanismul democraţiei, care îi absolvă de orice răspundere, atâta timp cât au respectat legea şi regulamentele.

De aceea, în contrast cu numeroase critici, analize cazuistice laborioase, în contrast cu fluctuaţiile conjuncturale ale mass-media şi gustul amar în urma violenţelor dintr-un faimos oraş al ţării celei mai democratice, trebuie precizat că forţele de ordine americane, inclusiv militare şi-au făcut datoria în conformitate cu nivelul de civilizaţie, nivelul de trai şi forţa sistemului social şi, nu în ultimul rând, cu conştiinţa că ruperea violentă a pactului social nu trebuie admisă şi că există oricând şansa schimbării. „Da, din păcate, în anumite părţi ale Americii există sărăcie, disperare.



Dacă acestea sunt perpetuate de sistem, atunci trebuie să schimbăm sistemul” (George Bush, 30 aprilie 1992, ora 22.00).

Prezenţa şi intervenţia forţelor armate în tulburări interne reprezintă un act de mare responsabilitate politică în condiţiile unei situaţii grave, care poate pune în pericol ordinea constituţională şi de drept a unui stat. Evenimentele de la Los Angeles au marcat evoluţia unor violenţe generate de nemulţumirile sociale şi rasiale acumulate, ale unei minorităţi.

Statele Unite ale Americii sunt un stat democratic ce nu putea fi suspectat de dictatură şi totuşi au fost nevoite să se confrunte cu o afectare brutală a ordinii publice, pe care au trebuit s-o stăpânească prin intervenţia unor forţe înarmate, aflate sub control federal. Modul de acţiune al acestor forţe constituie un prilej şi un model de studiat. De asemenea, ansamblul măsurilor luate pentru crearea cadrului legal şi moral în care s-au desfăşurat misiunile diferitelor categorii de forţe menite să restabilească ordinea, rămâne o sursă de analiză:

1. Răspunderea politică privind angajarea armatei pentru restabilirea ordinii publice a fost bine definită şi asumată conform procedurilor legale.

2. Forţele de ordine au acţionat conform reglementărilor duse până la detaliu, pe baza unor legi şi regulamente militare care precizează modul de intervenţie, pe categorii de misiuni şi modalităţile de exercitare a dreptului de folosire a forţei.

3. Existenţa şi organizarea Gărzii Naţionale, incluzând forţe specializate, înzestrate şi instruite corespunzător pentru intervenţia în cazul unor tulburări interne, s-au constituit ca factor civic de impunere a respectării ordinii constituţionale.

4. Respectarea tuturor procedurilor legale a permis evitarea înregistrării de victime în rândul populaţiei civile paşnice, datorate intervenţiei forţelor de ordine, precum şi de pierderi în rândul acestora din urmă.

5. S-a remarcat atitudinea responsabilă a forţelor de ordine pentru respectarea drepturilor cetăţeneşti, inclusive ale persoanelor ce au încălcat legea, rezultată din controlul politic, public şi al mass-media asupra instituţiei militare.

6. Mass-media, în special televiziunea, au prezentat unilateral desfăşurarea evenimentelor, contribuind la extinderea şi agravarea tulburărilor din Los Angeles.

Astăzi, existenţa unui mediu de securitate fragil la nivel internaţional şi în special în proximitatea României, precum şi dezvoltarea în complexitate şi diversitate a manifestărilor de protest, trebuie să determine modernizarea Jandarmeriei Române pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor prevăzute de lege. Iar eficienţa depinde şi de folosirea experienţelor şi lecţiilor învăţate în urma exemplului american şi nu numai!

Astfel, complementaritatea Jandarmeriei cu Poliţia, în situaţii de normalitate şi întrebuinţarea acesteia, în stările excepţionale, ca o componentă a forţelor armate, va asigura statului un instrument eficient pentru garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii publice, a democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional, atât pe timp de pace, cât şi în situaţii de criză.

1312



lt.col. Bogdan ŞTIR

Tradiţional, locuitorii celei mai mari metropole chinezeşti, Shanghai (23 milioane locuitori), sărbătoresc trecerea în Noul An în zone publice. În acest an, locul de desfăşurare aprobat de autorităţi a fost Piaţa Chen Yi din districtul Huangpu, renumită pentru congestionarea traficului cu ocazia desfăşurării unor manifestaţii de amploare. Elementul de atracţie l-a constituit jocul de lumini 3D, efectele speciale de reproducere a fulgerelor şi focul de artificii.

Istoricul acestui gen de manifestaţie a demonstrat că numărul participanţilor este foarte mare, fiind unul dintre cele mai populare evenimente anuale. Gestionarea evenimentelor de amploare a reprezentat pentru autorităţile din Shanghai o problemă reală permanentă. În acest an au participat cel puţin 300.000 de persoane, cu 100.000 mai mult faţă de numărul participanţilor înregistrat cu 3 ani în urmă.

Etapa iniţială de desfăşurare în condiţii de normalitate a manifestaţiei publice s-a desfăşurat până la ora 23:35. După această oră, s-a derulat etapa critică, prin apariţia unei busculade în zona de promenadă de-a lungul râului Huangpu, în urma căreia numeroase persoane au alunecat/căzut, fiind strivite de ceilalţi participanţi.

Cauzele prezumtive sunt controversate. Conform primei variante, a fost creată o zonă de presiune ce nu a mai putut fi stăpânită, în proximitatea scărilor care permit accesul către zona de promenadă adiacentă râului. Unele persoane care au asistat la incident au declarat că busculada a început atunci când un număr mare de oameni, care încercau să meargă pe faleza râului, au fost blocaţi.

Potrivit celei de-a doua variante, mai puţin probabilă, fiind exclusă de poliţia din Shanghai, participanţii au încercat să prindă bilete de hârtie asemănătoare bancnotelor, emise în scop publicitar de Clubul

M18. Aparent, acestea au fost aruncate la

aproximativ 10 minute după

p r o d u c e r e a

DESCRIEREAEVENIMENTULUI

DESFĂŞURAREAINCIDENTELOR

"Au fost scene groaznice; zeci de oameni au fostcălcaţi în picioare"

STUDIUDECAZ

Anul Nou cu incidente în SHANGHAI

busculadei. Un martor a observat că mai multe persoane aruncau „bancnote” dintr-un bar situat la etajul 3 al unei clădiri din apropiere. „Am adunat câteva bancnote, dar m-am retras când mi-am dat seama că erau false”, a declarat Cui Tingting, un bărbat de 27 de ani. „Au fost scene groaznice; zeci de oameni au fost călcaţi în picioare”, a explicat martorul.

Unul dintre oamenii prinşi în busculadă, a declarat că nu şi-a putut mişca picioarele: „O fată din faţa mea se ţinea de mine şi striga: Ajută-mă, ajută-mă, te rog, nu mai pot rezista! Dedesubt mai era o fată care nu se mişca. Eram înconjurat de ţipetele fetelor care plângeau şi strigau după ajutor cu ultimele puteri. Feţele oamenilor care cădeau la pământ au devenit de nerecunoscut”, a mărturisit Zuo Zhijian, informează CNN.

Potrivit unui martor, Tian Ye, busculada a durat aproximativ 30 de secunde, însă au avut nevoie de 10 minute pentru a scoate victimele de acolo. „Erau mult prea mulţi oameni blocaţi acolo, s-au panicat. O mulţime de poliţişti s-au adunat în acea zonă, însă nu au fost suficienţi. Atunci când cineva cădea, oamenii din spate credeau că mulţimea se mişcă şi atunci mai mulţi oameni cădeau”.

Un alt martor, Xiao Ji, a declarat că se afla la marginea mulţimii când scena a devenit de coşmar. „M-am uitat puţin, apoi am început să scot oameni din mulţime. După ce am obosit scoţând două persoane, tot ce am mai putut face a fost să îi ţin de mână şi să încerc să îi încurajez”.

1514


ACŢIUNILE FORŢELORDE ORDINE

Desfăşurarea forţelor de ordineCu ocazia manifestaţiei publice, au fost

desfăşurate următoarele forţe de ordine: 711 poliţişti şi 180 gardieni publici, dintre care 350 aveau atribuţii în domeniul asigurării şi restabilirii ordinii publice. De asemenea, potrivit autorităţilor, pentru asigurarea măsurilor de ordine, au acţionat şi 100 de membri ai Poliţiei Înarmate a Poporului (similar Jandarmerie, n.r.).

Mass-media şi opinia publică au criticat numărul relativ mic al membrilor forţelor de ordine.

Modul de acţiune • În primă fază, forţele de ordine şi autorităţile

au intervenit pentru salvarea-evacuarea persoanelor implicate în incident;

• Pentru protejarea locului unde au sosit ambulanţele, forţele de ordine au creat un cordon de protecţie în vederea interzicerii accesului altor persoane în zonă.

• De asemenea, forţele de ordine au intervenit pentru asigurarea climatului de ordine publică şi calmarea spiritelor.

Potrivit surselor, forţele de ordine din districtul Huangpu nu erau familiarizate cu măsurile ce se adoptă cu ocazia derulării unor manifestaţii de mare amploare.

Incidentele s-au soldat cu 35 de morţi (din care 28 au fost femei) şi 47 de răniţi. Majoritatea victimelor erau studenţi. Busculada este cel mai grav dezastru înregistrat în Shanghai din 2010 până în prezent, când a avut loc un incendiu care a cauzat moartea a 58 de persoane.

Pe de altă parte, climatul de ordine a fost ulterior tulburat şi de rudele victimelor care, conform publicaţiei The Guardian, au fost furioase pentru că nu primeau informaţii de la Shanghai General Hospital, spitalul la care au fost duşi majoritatea răniţilor.

„Autorităţile districtului Huangpu şi o serie de departamente locale sunt responsabile pentru producerea busculadei înregistrate la Shanghai, în noaptea de 31 decembrie, soldate cu 36 de victime”, se arată în raportul anchetei prezentat de Guvernul municipiului Shanghai. Ancheta arată că incidentul a vizat siguranţa publică. Potrivit raportului, în noaptea de 31 decembrie, în zona de lângă râul Huangpu şi în Piaţa Chen Yi s-au adunat un număr de oameni cu mult peste limita acceptabilă. Autorităţile locale ale districtului Huangpu, fără să prevadă riscurile privind siguranţa publică, nu au intervenit prompt şi eficient pentru a evita producerea posibilelor incidente într-un spaţiu public. Absenţa acţiunilor de prevenţie şi măsurile de intervenţie neadecvate, au constituit principalele cauze care au condus la producerea tragediei.

Însuşi preşedintele chinez Xi Jinping a cerut o investigaţie imediată şi a declarat că ”o lecţie profundă trebuie învăţată din aceste evenimente”.

Anul acesta, oficialităţile au anulat numărătoarea inversă până la sosirea Anului Nou. Deşi s-a optat pentru desfăşurarea unei ceremonii de mici proporţii, mii de persoane au ieşit să se plimbe în apropiere, pe bulevardul Bund, sute dintre aceştia depunând buchete de flori.

Surse documentare:

www.lefigaro.fr, www.shanghaidaily.com, www.dailymail.com, www.bloomberg.com, www.wsj.com, www.theguardian.com,www.scmp.com, www.news.vice.com,www.cnbc.com, www.dnaindia.com.

În urma e v e n i m e n t e l o r

desfăşurate, autorităţile chineze au adoptat o serie de măsuri de prevenire în

viitor a producerii unor astfel de incidente, precum: • Îmbunătăţirea sistemului de anunţare/publicitate a

măsurilor adoptate de autorităţi pentru asigurarea climatului de siguranţă publică;• Activarea din timp a planurilor de intervenţie în caz de

urgenţe civile;• Evaluarea realistă a numărului maxim de participanţi;• Îmbunătăţirea managementului integrat al evenimentelor de

amploare;• Întărirea capacităţilor de analiză a managementului marilor

adunări publice;• Întărirea cooperării dintre structurile/instituţiile guvernamentale

cu privire la reacţia în caz de apariţie a unor situaţii de urgenţă;• Difuzarea pe scară largă a unor mesaje de avertizare, prin intermediul staţiilor radio sau a gigafoanelor;

• Impunerea mai strictă a restricţiilor de circulaţie în zonele de desfăşurare a manifestaţiilor;

• Îmbunătăţirea capacităţilor guvernamentale de a gestiona aceste adunări;

• Afişarea unor alerte, pe ecrane mari, în public (pe bulevarde, platforme media etc.);

• Afişarea în public a unor liste cu riscurile aferente fiecărei zone

a oraşului.

LECŢII ÎNVĂŢATE

BILANŢULINCIDENTELOR


1716



DIN NOU

DESPRE PERFORMANŢĂ

lt.col. dr. Corneliu Ştefan LIŢĂ

Performanţa reprezintă una dintre cele mai importante variabile în orice organizaţie, fie că este vorba de echipa managerială, de gestionarea diferitelor tipuri de resurse sau de studierea comportamentului organizaţional. În general, majoritatea studiilor au pus accentul pe aplicaţiile practice (evaluarea şi predicţia performanţelor) şi mai puţin pe explicarea şi construirea unei teorii.

A. Conceptul de performanţă Una dintre problemele esenţiale în înţelegerea

conceptului de performanţă se referă la dimensiunile acesteia. Viswesvaran (2000) afirma că „nu există un set clar de dimensiuni, deoarece aşa cum o plăcintă poate fi tăiată în diferite forme, tot astfel şi un concept poate fi împărţit în diferite subdimensiuni în funcţie de obiectivele cercetătorului”. Cu toate acestea, se pot contura două perspective în analizele realizate.

a) Construct multidimensionalÎn 1953, Rush a realizat o analiză factorială a

diferitelor măsurători ale performanţei vânzătorilor (9 indicatori obţinuţi prin evaluare subiectivă şi 3 tipuri de înregistrări ale organizaţiei) şi a identificat 4 factori (realizarea obiectivă, aptitudinea de învăţare, reputaţia generală şi eficienţa în tehnica vânzării), iar Seashore şi colaboratorii săi (1960) au obţinut, de asemenea, mai multe dimensiuni.

Ronan (1963), introducând în analiză factorială un set de 11 indicatori ai performanţei, a obţinut tot 4 factori, în timp ce Prien şi Kult (1968), analizând 23 de măsurători ale performanţei, au descoperit 7 dimensiuni distincte, iar Gunderson şi Ryman (1971) au sugerat existenţa a 3 factori: eficienţa în sarcină, stabilitatea emoţională şi relaţionarea interpersonală.

Campbell (1990) a descris structura latentă a performanţei sub forma a 8 dimensiunii (eficienţa în sarcini specifice profesiei, eficienţa în sarcini nespecifice profesiei, comunicare orală şi scrisă, perseverenţă, disciplină, facilitarea performanţei colegilor şi echipei, supervizare, administrare), 5 dintre acestea fiind evidenţiate şi în domeniul militar, iar Hunt (1996) examinând structura factorială a performanţei a identificat 9 dimensiuni.

b) Construct unidimensionalBaier şi Dugan (1957) analizând 15 criterii

obiective şi două evaluări subiective au obţinut dovezi pentru existenţa unui singur factor. De asemenea, Roach şi Wherry (1970) au dovedit tot existenţa unui factor unic, utilizând un eşantion de 900 de subiecţi, la fel ca şi Klimoski şi London (1974) care au utilizat date din cadrul evaluărilor multi-sursă.

Viswesvaran (1993) realizând o meta-analiză, în care a inclus peste 2.000 de coeficienţi de corelaţie, a ajuns la concluzia că, în toate măsurătorile performanţei realizate în ultimii 100 de ani, poate fi identificat un factor general al performanţei profesionale. Într-un articol ulterior, incluzând în analiză 300 de studii şi realizând diferite corecţii ale coeficienţilor de corelaţie pentru a atenua efectul de halo şi pe cel al fidelităţii reduse, Viswesvaran a arătat că factorul general explică un procent cuprins între 27% şi 54% din varianţa performanţei profesionale.

B. Faţetele performanţei Studiile realizate în psihologia muncii au

confirmat faptul că performanţa nu poate fi abordată în mod simplist, deoarece prezintă anumite subdiviziuni care au un rol esenţial atât în evaluare, cât şi în predicţie.

Un model simplu de

conceptualizare

a performanţei profesionale

1918



a. Maxim versus Tipic În anii ’60, Cronbach a introdus distincţia dintre

performanţa tipică şi cea maximă în scopul de a diferenţia între măsurarea abilităţilor şi măsurarea personalităţii, iar de atunci această distincţie a fost utilizată des cu privire la procedurile de selecţie a personalului (Dennis, Sternberg, Beatty, 2000). Pe la sfârşitul anilor ’80, Sackett a preluat conceptul pentru a descrie variabilitatea performanţei profesionale, susţinând că există diferenţe foarte importante între cele două domenii. De exemplu:

• în situaţia performanţei tipice angajaţii: (a) nu realizează că activitatea lor este observată sau evaluată, (b) continuă să lucreze în ritmul propriu, (c) lucrează la sarcina respectivă pe o perioadă extinsă de timp.

• în situaţia performanţei maxime angajaţii: (a) realizează faptul că sunt evaluaţi, (b) conştientizează şi acceptă instrucţiunile implicite sau explicite de amplificare a eforturilor, (c) sunt observaţi pentru o perioadă de timp suficient de scurtă încât să-şi menţină atenţia concentrată asupra sarcinii.

Reiese foarte clar că, pentru foarte multe profesii, cea mai largă parte a activităţilor zilnice este reprezentată de aşa-numita performanţă tipică. Astfel, angajatul:

a) are libertatea de a alege să se concentreze pe cea mai importantă sarcină sau poate alege să amâne rezolvarea sarcinii respective, deoarece activitatea nu este evaluată;

b) poate decide să-şi investească toate resursele în sarcina respectivă sau doar o parte a acestora, deoarece nu a primit sau nu a acceptat nicio îndrumare de a lucra la potenţialul maxim;

c) are opţiunea de a persista să depună acelaşi nivel de efort sau poate decide să-l reducă, datorită oboselii intervenite pe durata realizării sarcinii.

Toate aceste alegeri vor fi însă influenţate ori de câte ori o situaţie de performanţă tipică se va transforma într-o situaţie de performanţă maximă, deoarece în acea situaţie angajatul va fi constrâns să manifeste o motivaţie înaltă. Această schimbare a motivaţiei în situaţiile de activitate maximă faţă de situaţiile de activitate tipică va avea efecte asupra relaţiei dintre performanţă şi determinanţii acesteia. Janz (1989) a concentrat această teorie în fraza: “Performanţa maximă se centrează pe competenţă, în timp ce performaţa tipică se centrează pe alegeri”, adică aptitudini versus atitudini am putea adăuga.

Asumpţia lui Sackett a beneficiat de o atenţie considerabilă datorită implicaţiilor acesteia în

domeniul psihologie muncii, în general, şi al selecţiei de personal, în particular. De exemplu, Guion (1991) a sugerat că o posibilă explicaţie a validităţii de criteriu redusă a multor predictori ai performanţei ar putea fi reprezentată tocmai de corelaţiile scăzute între măsurarea performanţei tipice şi a celei maxime, iar Campbell (1990) a afirmat că fundamentarea deciziilor de selecţie pe predicţia performanţei maximale poate reprezenta una dintre cauzele relaţiei slabe evidenţiată adesea între rezultatele procedurilor de selecţie şi comportamentul cotidian al angajatului. În mod similar, Sackett şi colaboratorii săi (1988) atrăgeau atenţia asupra erorilor care ar putea rezulta atunci când rezultatele studiilor empirice realizate în situaţii de performanţă maximă vor fi generalizate asupra situaţiilor de performanţă tipică, şi invers. Dintr-un punct de vedere economic, Boudreau (1991) observa că rezultatele obţinute din analiza utilităţii unei proceduri de predicţie a performanţei tipice pot fi de asemenea distorsionate dacă valoarea financiară a performanţei se bazează pe criterii ale performanţei maxime.

b. Tehnic versus Contextual Mult timp performanţa profesională a fost

conceptualizată preponderent într-o viziune tehnică, referindu-se doar la modul de realizare al tuturor sarcinilor care sunt parte componentă a profesiei. Valoarea generală a unui angajat pentru orice instituţie presupune însă mai mult decât competenţa tehnică. De exemplu, dacă analizăm doar conceptul de sistem socio-tehnic (Iosif, Botez, 1981) observăm că există două aspecte care ţin de activitatea tehnică a organizaţiei şi de

cea socială. Despre aceasta din urmă, Borman şi colaboratorii săi (1983), analizând performanţa soldaţilor, a evidenţiat importanţa angajamentului organizaţional, a socializării şi a moralităţii. De asemenea, Brief şi Motowidlo (1986) introduceau constructul de comportament prosocial în organizaţii, referindu-se la acele comportamente direcţionate către alţii cu scopul de a promova bunăstarea acestora, iar Organ (1988) vorbea de comportamentul civic în organizaţii, considerând că reprezintă acel comportament voluntar, neinfluenţat de sistemul formal de recompense, şi care, prin agregare, contribuie la funcţionarea eficientă a organizaţiei. În acelaşi timp, termenul de spontaneitate organizaţională (George, Brief, 1992), precum şi cel de comportament extra-rol (Van Dyne, Cummings, Parks, 1995) au vizat aspecte similare. Deşi există uşoare diferenţe între toate aceste abordări, ideea centrală este aceea a unui comportament benefic care nu este impus de exigenţele rolului organizaţional şi care contribuie la eficienţa instituţiei.

Toate aceste activităţi şi comportamente care contribuie la crearea contextul psihologic, social şi organizaţional în care se desfăşoară sarcinile profesionale au fost considerate ca reprezentând aşa-numita performanţă contextuală. Performanţa contextuală se diferenţiază de performanţa tehnică din cel puţin 3 motive:

• Performanţa tehnică diferă de la o profesie la alta, în timp ce performanţa contextuală este similară tuturor profesiilor;

• Cei mai buni predictori ai performanţei tehnice sunt abilităţile cognitive, în timp ce cei mai

eficienţi predictori ai performanţei contextuale sunt dispoziţiile şi trăsăturile de personalitate;

• Activităţile subsumate performanţei tehnice sunt în general integrate în cerinţele postului, în timp ce activităţile subsumate performanţei contextuale sunt considerate ca depăşind aşa numita „chemare a datoriei”.

Cel mai simplu model al performanţei contextuale a fost oferit de Williams şi Anderson (1991) care au diferenţiat între comportamentul îndreptat spre organizaţie şi cel îndreptat spre angajat. În schimb, Borman şi Motowildo (1997) au prezentat o taxonomie cu cinci dimensiuni: (1) manifestarea entuziasmului şi efortului în realizarea cu succes a propriilor sarcini, (2) preluarea în mod voluntar a anumitor sarcini care nu sunt formal parte a fişei postului, (3) ajutarea celorlalţi şi cooperarea cu aceştia, (4) urmarea regulilor şi procedurilor organizaţiei, (5) asumarea şi sprijinirea obiectivelor instituţiei.

Pornind de la constatarea că unii cercetători au utilizat aproape 30 de dimensiuni ale performanţei contextuale, Podsakoff şi colaboratorii săi (2.000) au sistematizat domeniul performanţei contextuale în şapte teme generale: (1) comportamentul de ajutorare, (2) atitudinea de fair-play, (3) loialitatea faţă de instituţie, (4) complianţa faţă de regulile impuse, (5) iniţiativa individuală, (6) virtutea civică şi (7) auto-dezvoltarea. În acelaşi timp, meta-analiza pe care au realizat-o a evidenţiat că, în procesul de evaluare globală a perfomanţei, influenţa performanţei contextuale a fost la fel de mare (12%) ca şi cea a performanţei tehnice (9,3%).

Conform aceloraşi autori, performanţa contextuală are legătură cu succesul unei organizaţii deoarece (1) sporeşte productivitatea angajaţilor şi a managerilor, (2) favorizează accesul la resurse în vederea unei mai bune utilizări, (3) facilitează lucrul în echipă prin optimizarea comunicării, coordonării şi relaţiilor dintre angajaţi, (4) crează un mediu de lucru mai stabil şi (5) permite o mai bună traversare a perioadelor de tranziţie şi schimbare.

Deşi în măsurarea performanţelor a fost utilizat aproape orice aspect din sfera diferenţelor individuale, care a fost considerat relevant pentru productivitatea şi eficacitatea unei organizaţii, putem totuşi concluziona că performanţa are cel puţin doi mari factori (tehnic şi contextual), iar variabilitatea ambilor factori este influenţată de maniera în care aceştia sunt observaţi sau măsuraţi (maxim sau tipic).

2120


Se pune tot mai des întrebarea dacă la ora actuală este asigurată pe deplin în România siguranţa cetăţeanului. Comparând starea actuală de lucruri cu situaţia existentă înainte de 1989, am fi

tentaţi să credem că atunci era „linişte” în comparaţie cu ce e acum, linişte pe care o tot pomenesc nostalgicii comunismului atunci când afirmă că o duceau mult mai bine în acele vremuri. Analizând obiectiv acea stare de „linişte”, se poate aprecia că era specifică unui stat totalitar, caracterizat prin inducerea în conştiinţa oamenilor a unui sentiment de teamă, care să-i determine (inclusiv pe infractori) să respecte regulile de conduită impuse prin actele normative, cu efect asupra cazurilor de săvârşire a unor fapte penale sau contravenţionale, care erau mult mai rare decât în prezent.

Liniştea aceea era impusă mai mult prin forţă decât prin conştientizarea cetăţenilor cu privire la necesitatea respectării legilor statului în scopul asigurării unui climat de ordine şi linişte

publică. Teama regimului de o eventuală revoltă a populaţiei, mai ales în mediul urban, a atras după sine intensificarea continuă a măsurilor represive şi de ordine prin diverse procedee, inclusiv prin


Siguranţa cetăţeanului, între deziderat şi realitate

gl.mr. (rtg.) conf.univ. dr. Ilie GORJANacela pe care ni-l reamintim cu toţii, supranumit „capra cu trei iezi”, adică patrulele mixte compuse dintr-un subofiţer de miliţie, un soldat din trupele de securitate, un luptător din gărzile patriotice, iar în ultimul an, înainte de prăbuşirea sistemului, apăruseră şi elevi din detaşamentele de pregătire a tineretului.

Cu toate acestea, liniştea la care ne referim, era adesea perturbată de crime, tâlhării,

violuri, furturi din avutul public şi privat şi alte fapte antisociale, mai puţin de greve, mitinguri, marşuri, demonstraţii, care erau interzise prin lege, inexistenţa acestora lăsând impresia unei stări de linişte, mai ales că faptele infracţionale erau mai puţin mediatizate decât în prezent.

Deci, în aceea stare de linişte, siguranţa cetăţeanului, conform unei false impresii,

era mai puţin periclitată decât în zilele noastre, când unii cetăţeni, în ignoranţa lor, fiind martorii unor numeroase proteste publice (marşuri, demonstraţii, mitinguri, greva foamei, pichetări etc.) au tras concluzia greşită că nu mai sunt beneficiarii ordinii care domnea în regimul de tristă amintire, fără să înţeleagă faptul că astfel de manifestări sunt absolut normale într-un stat democratic unde sunt asigurate şi garantate drepturile cetăţenilor la grevă, la întrunire, asociere etc.

2322



Nu e mai puţin adevărat faptul că, pe de o parte, reformarea sistemului de ordine

publică din ţara noastră a durat cam mult (şi-n prezent mai sunt căutări), iar pe de altă parte, cel existent a acţionat timorat în lupta cu infractorii din cauza unui sentiment de culpabilitate pe care o simţea mereu ca pe o sabie a lui Damocles deasupra capului, aceste aspecte având drept urmare creşterea îngrijorătoare de la an la an a stării infracţionale în ţara noastră.

Siguranţa persoanei poate fi definită ca fiind totalitatea măsurilor de protecţie a

cetăţeanului în situaţia când:A) autorităţile desfăşoară anumite acţiuni care

privesc libertatea individuală;B) când persoana este supusă unor acţiuni

ilegale de către semeni de-ai săi;C) când siguranţa persoanei este periclitată de

factori naturali imprevizibili.

* * *

A) Cu privire la primul caz, atunci când se încalcă ordinea de drept, autorităţile legal îndrituite acţionează represiv pentru restabilirea ordinii, luând unele măsuri care privesc direct libertatea persoanei cum sunt percheziţiile, reţinerile, arestările etc., acţiuni care nu se pot desfăşura oricum, ci numai în limitele impuse de lege, în aşa fel încât nicio persoană nevinovată să nu fie victima unor acţiuni nedrepte, abuzive şi în acest mod aceşti oameni nevinovaţi să fie ocrotiţi juridic. În acest caz, prezintă o mare importanţă cunoaşterea de către autorităţi a restricţiilor legale, care să le limiteze puterea discreţionară şi să prevină apariţia excesului de putere.

B) Referitor la a doua categorie de situaţii, este evidentă apariţia în ţara noastră a unor fenomene nocive, infracţionale, care n-au fost specifice societăţii noastre: crima organizată şi grupurile mafiote, consumul tot mai mare de droguri, clanuri şi găşti de cartier care terorizează populaţia, escaladarea prostituţiei etc.

Totodată, numărul infracţiunilor stradale, comise îndeosebi cu violenţă, este în continuă creştere, numărul de infracţiuni de tâlhărie, viol, furt, omor etc., precum şi de tulburare gravă a liniştii şi ordinii publice provocând nemulţumirea tot mai accentuată a cetăţenilor, care se plâng din ce în ce mai mult de ineficienţa autorităţilor, iar mulţi dintre ei au ajuns să regrete „liniştea” anterioară anului 1989.

Dar cine sunt cei care atentează la siguranţa cetăţeanului? Ei nu pot fi alţii decât semeni de-ai noştri, cetăţeni care, pe fondul unor grave carenţe educaţionale sau din cauza inexistenţei mijloacelor minime de trai, apelează la metode ilegale de procurare a celor necesare vieţii de zi cu zi, provocând în acest mod adevărate traume fizice şi psihice cetăţenilor oneşti, care înţeleg să respecte în totalitate prevederile actelor normative.

Lupta dintre aceste forţe oculte şi forţele de ordine continuă să fie inegală, atâta timp cât arsenalul logistic şi remuneraţia celor de pe urmă sunt net inferioare celor dintâi, în ciuda eforturilor de înzestrare logistică şi de creştere a salariilor făcute de către stat în ultimii ani, ca să nu mai spunem că fenomenul corupţiei s-a instaurat şi în rândul purtătorilor de autoritate a statului, aşa cum arată unele documente oficiale ale U.E.

C) Cel de-al treilea element din conţinutul definiţiei siguranţei cetăţeanului se manifestă cu tot mai multă pregnanţă în ultimii ani, ţara noastră fiind din ce în ce mai des bântuită de inundaţii, cutremure, alunecări de teren, căderi masive de zăpadă, avalanşe de proporţii, accidente grave soldate cu zeci de morţi, fenomene care atentează din ce în ce mai mult la siguranţa cetăţeanului, şi-aşa destul de afectat de aspectele incluse în primele două elemente ale definiţiei.

Nu ştim la ce nivel şi cum se ţine evidenţa fenomenelor meteorologice grave

petrecute în ţara noastră de-a lungul timpului, dar bănuim că fenomene de gravitatea celor produse în România în anul 2014, poate că nu s-au mai întâmplat până acum; aproape că nici nu mai ştii în ce colţ al ţării poţi să fii în siguranţă, când vezi că de la litoral şi până-n vârful muntelui totul se clatină şi-ţi pune la tot pasul viaţa în primejdie.

Credem că oamenii de ştiinţă din România, de care nu ducem lipsă şi a căror competenţă

este arhicunoscută în lume, ar trebui să studieze cu multă atenţie toate aceste fenomene şi să caute soluţii ştiinţifice, atât pentru preîntâmpinarea lor, dar şi pentru înlăturarea grabnică a urmărilor acestor stihii ale naturii. De ce? Pentru simplul motiv că noi toţi trebuie să ne simţim tot timpul în siguranţă, ştiind că există cineva preocupat în permanenţă de acest aspect al vieţii noastre de zi cu zi.

Nivelul violenţei asociate manifestărilor sportive desfăşurate în România în anul 2014 se menţine pe un trend descendent, în special pe fondul măsurilor de prevenire adoptate de Jandarmeria Română, a unor relaţii de cooperare îmbunătăţite cu organizatorii de competiţii sportive şi cu grupurile de suporteri.

Tendinţa anterior menţionată se regăseşte şi pe palierul măsurilor de combatere a violenţei în sport, înregistrându-se o scădere de 33% a stării infracţionale în domeniul vizat până la borna de 218 fapte penale sesizate, 65% dintre acestea fiind în legătură cu utilizarea materialelor pirotehnice, atât în incinta stadioanelor, cât şi pe traseele de deplasare.

În ceea ce priveşte starea contravenţională, deşi aceasta a cunoscut o creştere uşoară faţă de anul trecut, ea se referă în special la situaţii izolate/punctuale şi nu la incidente majore de natură a tulbura grav climatul de ordine şi siguranţă publică.

Un nou modelde comunicare cu suporterii

lt.col. Anton CERNAT

A - pătrunderea în stare vădită de beţie sau să consume băuturi alcoolice în arena sportivă;

B - săvârşirea de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea ori scandarea de injurii;

C - scandarea de injurii, la adresa forţelor de ordine sau a personalului de ordine şi siguranţă;

D - cumpărarea în scop de revânzare a biletelor la competiţii şi jocuri sportive;

E - pătrunderea în incinta bazei sportive fără documente de acces;

F - provocarea de scandal în incinta bazei sportive;

G - aruncarea asupra celorlalţi spectatori cu obiecte de orice fel;

H - căţărarea pe gardul care delimitează spaţiul de joc de tribună;

I - neprezentarea la cel mai apropiat sediu al poliţiei pe timpul desfăşurării unui joc sportiv;

J - nerespectarea de către personalul de ordine şi siguranţă a obligaţiilor prevăzute în planurile de acţiune;

K - introducerea de băuturi alcoolice în arena sportivă.


2524



O analiză sumară a situaţiei în acest domeniu ne arată că gradul de violenţă (fizică sau verbală) în incinta arenelor sportive se situează la cote de atenţie:

• Violenţa fizică (reprezentantă grafic la literele F şi G) înregistrează valori ce depăşesc dublul celor cuantificate în anul 2013; ex: faptele de provocare de scandal în incinta stadioanelor (creştere de aproximativ 4 ori faţă de nivelul anului 2013);

• Violenţa verbală (literele B şi C) înregistrează valori care se apropie de dublul celor din anul anterior;

• Printre factorii declanşatori/favorizanţi ai manifestărilor violente continuă să se regăsească şi consumul de băuturi alcoolice, atât în interiorul, cât şi în exteriorul arenelor sportive.

Se constată, de asemenea, o creştere a speculei cu bilete de acces la manifestările sportive şi a faptelor de încercare de a pătrunde în incinta arenei sportive fără documente de acces.

Un aspect important îl constituie slaba pregătire a stewarzilor reflectată inclusiv prin creşterea sancţiunilor aplicate pentru nerespectarea de către personalul de ordine şi siguranţă a obligaţiilor prevăzute în planurile de acţiune.

DEFICIENŢE DE FACTO

• Starea precară a infrastructurii arenelor sportive: în ceea ce priveşte siguranţa spectatorilor, aceasta nu a cunoscut îmbunătăţiri semnificative; activitatea de omologare a stadioanelor presupune în continuare compromisuri majore de natură a permite desfăşurarea partidelor; în contextul intrării în insolvenţă a unui număr semnificativ de cluburi din prima ligă (Dinamo, Petrolul Ploieşti, CFR Cluj, Rapid, Oţelul Galaţi), interesul pentru îmbunătăţirea stării infrastructurii stadioanelor va fi aproape inexistent.

Soluţie propusă:- Neîndeplinirea condiţiilor de siguranţă va determina

formularea de către personalul Jandarmeriei Române a propunerilor de retragere a dreptului de desfăşurare a jocurilor sportive, desfăşurarea jocurilor fără spectatori sau interzicerea accesului în anumite sectoare de tribună.

• Numărul însemnat de cazuri de introducere şi folosire de materiale pirotehnice în incinta arenelor sportive indică un mod ineficient de realizare a controlului corporal sumar al spectatorilor de către stewarzi.

Soluţii propuse: - Folosirea câinilor de serviciu special pregătiţi pentru

detectarea materialelor pirotehnice şi demararea unor campanii de prevenire referitoare la pericolul utilizării articolelor pirotehnice;

- Demararea unui proiect comun cu FRF pentru achiziţionarea unor detectoare fixe (incluse în turnicheţi/porţi de acces) şi mobile pentru depistarea celor care utilizează astfel de materiale;

• Nivelul de pregătire scăzut al responsabililor de

ordine şi siguranţă.Soluţie propusă:- Crearea unui grup de lucru IGJR/FRF/LPF pentru

stabilirea unui standard ocupaţional aferent funcţiei

de responsabil de ordine şi siguranţă, precum şi a unor modalităţi de certificare a acestora.

• Nivelul de pregătire scăzut al stewarzilor.Soluţii propuse:- Stabilirea unui grup de lucru IGJR/FRF/LPF care să

fundamenteze o solicitare către UEFA pentru accesarea programului specific de pregătire al stewarzilor existent la nivelul acestei organizaţii.

- Implicarea responsabililor de ordine şi siguranţă în acţiuni de pregătire şi verificare a activităţilor de stewarding.

• Lipsa unei catalogări a simbolurilor interzise pe stadioane. Se înregistrează o creştere cu un impact mediatic major a cazurilor de rasism şi xenofobie asociate manifestărilor sportive (peluzele sud ale marilor cluburi afişează în mod constant simboluri de acest fel).

Soluţii propuse:- Preluarea modului de lucru al UEFA în legătură cu

politica de interzicere a simbolurilor şi manifestărilor cu conotaţii rasiste şi xenofobe.

- Identificarea şi catalogarea simbolurilor rasiste şi xenofobe de către IGJR, FRF şi LPF şi diseminarea acestora către cluburile sportive afiliate structurilor sportive amintite pentru aplicarea unei politici de interzicere comune.

- Implicarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în demersurile anterior menţionate.

• Nepersonalizarea tichetelor de acces la toate partidele cu risc ridicat.

Soluţie propusă:- Implicarea FRF şi LPF în informarea cluburilor cu

privire la obligaţia de a imprima pe tichetele de acces la toate partidele cu risc ridicat a datelor cu caracter personal.

Din totalul celor 904 sancţiuni contravenţionale aplicate, într-un număr de 392 situaţii (aproximativ 45%) a fost aplicată şi sancţiunea complementară privind interzicerea accesului, ceea ce reprezintă un efort considerabil în direcţia înlăturării stărilor de pericol şi a preîntâmpinării săvârşirii faptelor antisociale pe timpul şi în legătură cu evenimentele sportive.

Având în vedere deficienţele de facto, în anul 2015 Jandarmeria urmăreşte îmbunătăţirea ansamblului de măsuri de prevenire şi combatere a faptelor antisociale conexe manifestărilor sportive, prin demararea unor proiecte noi. Unul dintre acestea promovează comunicarea cu suporterii prin platformele de social-media.

Un club din Liga I s-a arătat dispus să fie partener al acestui proiect pilot, care presupune operaţionalizarea unei platforme de comunicare online şi urmăreşte informarea în timp real a suporterilor cu privire la organizarea unui eveniment sportiv: data şi locul de desfăşurare, momentul punerii în vânzare a biletelor, reguli de acces, informaţii succesive privind măsurile de ordine (căi de acces blocate, rute alternative recomandate etc.), solicitări ale clubului şi forţelor de ordine privind comportamentul în diferite situaţii, scandări, lozinci şi semne grafice interzise ş.a. Această platformă se doreşte a fi şi un canal de comunicare al feed-back-ului suporterilor, prin care măsurile organizatorice să fie adaptate la cerinţele acestora, precum şi o facilitare a semnalării oricăror incidente ce împiedică suporterii să participe la evenimentul sportiv.


INTERVIU

AdrianCIOROIANU

Jandarmul

Ioniţă Borşan,

eliberatorul

Oraşului Carei

Gânduri

din trecutpentru

jandarmii de astăzi

105 anide viaţă,

o tolbă plină

de amintiri

28 36 40 44

165 de ani de Jandarmerie

Numiţi „Oamenii cei buni şi bătrâni” de către Mircea cel Bătrân, sau „Oamenii Măriei Sale” de către Mihai Viteazul, jandarmii au existat ca structură din momentul în care societatea a avut nevoie de un corp care să asigure ordinea şi liniştea internă. Şi pentru acest lucru, la 3 aprilie 1850, domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica semnează actul de înfiinţare a Jandarmeriei: „Legiuirea pentru reformarea Corpului Slujitorilor în Corp de Jandarmi”.

Prin această lege s-a dat statut juridic Jandarmeriei şi i s-au fixat principiile de organizare şi funcţionare, înscriindu-se printre cele mai moderne instituţii de specialitate din Europa.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor „Legiuirii pentru reformarea Corpului Slujitorilor în Corp de Jandarmi”, au fost elaborate „Ofisul domnesc şi Instrucţiunile obşteşti pentru slujba Jandarmeriei în Principatul Moldovei” din 25 iulie 1850. Acestea din urmă, la Secţiunea a II-a - Atribuţiile Jandarmeriei, precizau: „Jandarmeria este o putere înfiinţată pentru a priveghea siguranţa publică, ţinerea bunei orânduieli şi aducerea la împlinirea a legilor, o privire necontenită şi înfrânătoare sunt cele de căpetenie îndatoriri ale slujbei sale (…) ”

interviu

2928

AdrianCioroianu

În situaţiile preconflict sau postconflict, Jandarmeria joacă un rol foarte important şi s-ar putea să avem surpriza ca în viitor, să joaceun rol din ceîn ce maiimportant!


La 3 aprilie 2015, Jandarmeria Română

împlineşte 165 de ani de la apariţia primului act care îi atestă existenţa, deşi structuri de Jandarmerie au fiinţat aşa cum veţi vedea în paginile următoare, încă dinainte de anul 1850. Pentru a dezvolta mai mult subiectul dedicat trecutului Armei, profesorul universitar Adrian Cioroianu a acceptat să ne povestească în cele 8 pagini de istorie despre trecutul, prezentul şi chiar despre viitorul Jandarmeriei Române.

Adrian Mihai Cioroianu este istoric, jurnalist,

eseist şi om politic român, care în perioada 5 aprilie 2007 - 15 aprilie 2008, a îndeplinit funcţia de ministru al Afacerilor Externe.

Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea Bucureşti, el este autorul mai multor cărţi de istorie a României şi în special de istorie a României comuniste. Este cunoscut şi în calitate de coautor de manuale de liceu, iar din anul 2012 este decan al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti.

"

Domnule profesor, anul acesta, la 3 aprilie, se împlinesc 165 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei. Cum vedeţi evoluţia acestei instituţii în

contextul istoric naţional?

Aş spune că evoluţia instituţiei Jandarmeriei a surprins foarte fidel evoluţia statului Român şi când spun evoluţie, folosesc un termen ce ţine de limbajul istoric, pentru că de-a lungul timpului au fost şi momente de involuţie, cum a fost cel al desfiinţării Jandarmeriei după cel de-al doilea Război Mondial. Acolo eu văd o involuţie, dar, una peste alta, această instituţie a mers mână în mână cu dezvoltarea statului român. Mai mult, aş plasa rădăcinile ei înainte de 1850, în anii de după 1820, când, pe fondul conflictului geopolitic din zona noastră şi al războaielor ruso-turce, influenţa Imperiului Otoman scădea şi creştea, în schimb, influenţa Rusiei – trebuie să admitem că în prima jumătate a secolului XIX, Rusia a avut un rol modernizator în Ţările Române. Atunci au apărut primele corpuri cetăţeneşti de protecţie, care aveau să constituie Jandarmeria de mai târziu. Dezvoltarea Jandarmeriei este legată de modernizarea statului, atât până la cel de-al doilea Război Mondial, cât şi după Revoluţia din 1989.

Spuneaţi într-un interviu cu nu există conducători providenţiali, dar Carol I poate fi considerat o excepţie de la această afirmaţie. De ce?

E adevărat, în istorie noi respingem ideea de conducători providenţiali. Şi în istoria noastră şi în istoria mondială, foarte mulţi demagogi politici s-au prezentat ca fiind salvatori, ca fiind providenţiali. În acelaşi timp, nu putem nega rolul unor conducători în istoriile naţionale, în cazul nostru şi Alexandru Ioan Cuza şi Carol Întâiul au fost astfel de conducători, care au marcat într-un fel definitoriu istoria. Mă refer în primul rând la opera lor reformatoare şi modernizatoare. La noi, după 1850, reformele au însemnat modernizare şi din acest punct de vedere şi Alexandru Ioan Cuza şi domnitorul şi, apoi, regele Carol Întâiul, au fost, aş spune, personaje providenţiale, sau ca să folosim o formulă mai cunoscută, au fost oamenii potriviţi în momentul potrivit pentru ţară.

Regele Carol I a promulgat în 1893, legea propusă de Lascăr Catargiu de înfiinţare a Jandarmeriei Rurale. Astfel, Jandarmeria a

devenit principala instituţie de aplicare a legii, cu responsabilităţi în peste 80 % din teritoriu. Cum apreciaţi efectele acestui act pentru dezvoltarea societăţii?

Niciun stat nu se poate dezvolta decât în măsura în care viaţa socială este caracterizată prin ordine civică şi predictibilitate. Din acest punct de vedere, dezvoltarea Jandarmeriei de la nivel urban, pentru că ea a început, evident, în oraşe şi s-a extins la nivel rural, aş pune-o în aceeaşi paradigmă a modernizării statale de care vorbeam şi cred că efectele au fost cu totul benefice pentru ţară. E vorba de ordine, e vorba de menţinerea ordinii, e vorba de ideea

de autoritate, în sens bun, pentru că într-un stat, chiar dacă e vorba de o democraţie, cum începea să fie România la sfârşitul secolului al XIX-lea, este nevoie de ordine internă. Chiar dacă mediul sătesc era unul bazat pe tradiţii, cutume, oamenii erau foarte liniştiţi şi exista o ordine stabilită a satului românesc, în acelaşi timp este evident că ordinea trebuia menţinută, pentru că oricând puteau apărea derapaje. Eu cred că extinderea Jandarmeriei la nivel rural a fost o măsură foarte bună şi care a avut consecinţe fericite în perioada următoare.

3130

01interviu realizat de Sorin DESPINA


Aş dori să vorbim şi de dimensiunea Jandarmeriei ca forţă armată.

Cred că se poate trasa istoria Jandarmeriei mână în mână cu istoria marţială a statului Român. De la Războiul de Independenţă (când asigurau garda regelui) şi până la cel de-al II-lea Război Mondial, jandarmii au participat la toate campaniile, ca forţă combatantă, având eroi şi jertfindu-se pentru ţară. Au fost şi accidente, cum a fost perioada Statului Naţional Legionar, când o parte din conducerea Jandarmeriei a fost pedepsită de legionari, fiind considerată ca partizan ai regelui Carol al II-lea în represiunea mişcării legionare. Astfel, jandarmii au fost făcuţi responsabili de uciderea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu. Jandarmeria a fost pe toate câmpurile de luptă ale naţiunii, a avut medaliaţi, a avut eroi şi cred că este un capitol de istorie cu care Jandarmeria de astăzi şi jandarmii se pot mândri. Mi-aş dori ca societatea de astăzi, în ansamblu, să cunoască mai bine rolul jucat de Jandarmerie în toate aceste conflicte în care statul Român a fost prins.

În perioada interbelică şi pe timpul celui de-al II-lea Război Mondial, Jandarmeria a constituit

un important factor de stabilitate internă, prin îndeplinirea atribuţiilor de păstrare a ordinii şi siguranţei publice. De ce a trebuit să fie desfiinţată de comunişti?

Aici ajungem la momentul cel mai delicat din istoria Jandarmeriei, desfiinţarea ei după anul 1948. În mod evident, desfiinţarea ei a

fost determinată de creşterea rolului pe care modelul sovietic urma să îl joace în societatea românească. Ocupaţia sovietică de după cel de-al II-lea Război Mondial, pentru că acesta este termenul, vedea în Jandarmerie o instituţie tradiţională românească. Chiar dacă după anul 1945, tuturor şefilor Jandarmeriei Române (există în arhive documente), li se cere să colaboreze foarte strâns cu Comisia Aliată de Control, aflată sub control sovietic şi cu Comandamentul Armatei Sovietice, la un moment dat sovieticii nu au mai fost de acord cu această colaborare, pentru că Jandarmeria era o instituţie care, în principal, era atentă la doleanţelor cetăţenilor. Ori, când în septembrie 1944, Armata Roşie începe să traverseze teritoriul României spre vest, au fost foarte multe plângeri ale cetăţenilor români, şi când spun români

mă refer la toate etniile existente atunci – români, evrei, turci – cu privire la comportamentul militarilor sovietici. Există o întreagă dezbatere cu privire la acest comportament acum, dar atunci Jandarmeria prelua aceste plângeri - şi există mărturii documentare în arhivele noastre - şi le ducea spre vârful Guvernului. Evident că plângerile nu aveau nici un fel de rezultat, dar eu cred că aceasta este una dintre explicaţiile pentru care în 1948, sub influenţă sovietică, s-a decis diluarea şi dizolvarea acestei

instituţii. Sistemul a devenit tot mai represiv, ia naştere Securitatea, o instituţie care a devenit celebră ulterior, ea însăşi un subiect de istorie. În aceste condiţii, Jandarmeria, ţinând de tradiţia României şi apărând cetăţenii, nu-şi mai găsea locul în procesul de stalinizare de după 1948.

02

03

Jandarmeria a fost pe toate

câmpurile de luptă ale naţiunii, a

avut medaliaţi, a avut eroi şi cred

că este un capitol de istorie cu care

Jandarmeria de astăzi şi jandarmii

se pot mândri.

04

"Reînfiinţarea Jandarmeriei cred

că a fost o decizie bună şi ar trebui salutată ca atare, iar iniţiatorii ei ar trebui felicitaţi, indiferent de polemicile politice pe care le-am purta, cu atât mai mult cu cât au făcut un act ce corespundea istoriei naţionale şi tradiţiei noastre.

" 05


A fost o decizie bună reînfiinţarea Jandarmeriei în 1990? Avea nevoie societatea

românească de o astfel de instituţie?

Cred că este una dintre cele mai bune decizii care s-a luat în acel an tulbure, pentru că, având avantajul distanţei la care analizăm şi istoric şi social şi politic anul 1990, ne dăm seama cât de tulbure a fost el. În istorie ştim că după o descătuşare de asemenea proporţii, este nevoie de un anumit timp ca să putem avea o imagine clară. Cu toate acestea, reînfiinţarea Jandarmeriei cred că a fost o decizie bună şi ar trebui salutată ca atare, iar iniţiatorii ei ar trebui felicitaţi, indiferent de polemicile

politice pe care le-am purta, cu atât mai mult cu cât au făcut un act ce corespundea istoriei naţionale şi tradiţiei noastre.

În ultima perioadă, România a fost activă în mediul de securitate internaţional, iar structurile de tipul

Jandarmeriei sunt folosite în gestionarea conflictelor şi crizelor. Cât de importantă este implicarea Jandarmeriei în acest efort internaţional?

Vedem că, sub ochii noştri, ceea ce consideram a fi o ordine mondială, instaurată după cel de-al II-lea Război Mondial şi după sfârşitul Războiului Rece şi bazată

Jandarmeria este o instituţie care

beneficiază de o foarte mare credibilitate din

partea populaţiei şi, aş spune eu, de o mai

mare simpatie faţă de alte instituţii.În

situaţiile preconflict sau postconflict,

Jandarmeria joacă un rol foarte important

şi s-ar putea să avem surpriza ca în viitor, să joace un rol din ce în ce

mai important.

"

06 07

pe convergenţa marilor state în urmărirea unui proces democratic, se transformă într-o iluzie. Chiar dacă a fost o perioadă în care la conducerea Rusiei au fost lideri reformatori: Mihail Gorbaciov, ulterior, Boris Elţin, astăzi România trebuie să fie din nou preocupată de securitatea zonei în care se află – insist asupra acestei formulări, pentru că nu trebuie să fim preocupaţi doar de securitatea ţării noastre. Facem parte dintr-un bloc militar NATO şi dintr-unul politic Uniunea Europeană, dar pe fondul evoluţiei din zonele proxime României şi aici mă refer la conflictul din estul Ucrainei, unde evident Rusia este amestecată, dar mă refer şi la zona Orientului Mijlociu, aflată în vecinătatea noastră şi a Uniunii Europene, suntem obligaţi să fim mai atenţi la securitatea proprie şi a zonei din care facem parte.

Cred că Jandarmeria, alături de Armată şi Pompieri, se află în topul simpatiei populare, ori, din acest punct de vedere şi rolul ei a crescut şi trebuie să crească. În situaţiile preconflict sau postconflict, Jandarmeria joacă un rol foarte important şi s-ar putea să avem surpriza ca în viitor, să joace un rol din ce în ce mai important. Aceste decizii se iau la nivelul celor care conduc şi care au datoria să ia măsurile necesare ca societatea românească să rămână una democratică, dar în acelaşi timp să existe o ordine neameninţată nici din interior, nici din afară.


Având în vedere ameninţările asimetrice şi noile forme alese de beligeranţi pentru a duce războiul (revolte sociale, determinări etnice în

anumite areale etc.), care credeţi că ar trebui să fie reacţia Jandarmeriei, pentru că modelele clasice de intervenţie nu mai pot fi aplicate?

Aveţi mare dreptate, pentru că există, pe de o parte această punere sub semnul întrebării a ordinii mondiale de după Războiul Rece, dar există şi o creştere a impactului pe care opinia publică şi mai ales cetăţenii îl au, datorită reţelelor sociale. Aţi văzut că este foarte simplu ca o manifestaţie să fie organizată prin Facebook şi cred că acest lucru ar trebui studiat în şcolile care pregătesc ofiţeri de Jandarmerie. Noi aveam o tradiţie valoroasă din acest punct de vedere, al şcolilor de Jandarmerie (până la dizolvarea Jandarmeriei în 1948, pentru şcolile Jandarmeriei erau recrutaţi dintre cei mai buni ofiţeri ai armatei, majoritatea aveau două licenţe şi constituiau o elită de încredere, căreia îi erau încredinţate de la misiuni de poliţie a statului, până la apărarea vieţii regelui, n.r.) şi cred că la nivelul pregătirii ar trebui să fie actualizate toate procedurile, astfel încât să permită jandarmilor, dar mai ale ofiţerilor care îi conduc, să meargă în pas cu vremurile.

Îmi aduc aminte că acum doi ani, la sfârşitul lui 2013, revista Time a pus pe copertă, ca personalitate a anului, protestatarul. Toate aceste mişcări, mai ales după criza financiară din 2009, care au scos în stradă cetăţeni, au produs un actor important al politicii europene şi mondiale – protestatarul. În confruntare cu aceştia, care de cele mai multe ori sunt paşnici, dar se pot întâmpla să fie şi accidente, din partea unor oameni prea exaltaţi, sau a unora care vor să producă haos, Jandarmeria trebuie să intervină, iar acest mod nou de abordare ar trebui studiat în şcoli.

Ca cetăţean, cât de mulţumit sunteţi, pe o scară de la 1 la 10, de serviciul public oferit de Jandarmerie?

Nu numai sunt mulţumit, dar sincer spun că am observat un progres constant în ultimii ani. Ca unul care, după 1990, am devenit bucureştean, venind din Craiova, apoi ca student şi cadru didactic al Universităţii Bucureşti, am văzut o evoluţie a Jandarmeriei şi numai un om rău intenţionat poate să nege acest lucru. Acelaşi lucru l-am văzut la armată şi toate instituţiile hai să le zicem „de forţă” ale statului democratic. Bineînţeles, fiecare este un caz aparte, armata nu mai este la fel cu cea pe care am cunoscut-o eu, azi nu mai e obligatoriu stagiul militar şi acest lucru se simte şi în facultăţi. Din acest punct de vedere, tinerii au o copilărie ceva mai întârziată, iar studenţii de astăzi sunt ceva mai copilăroşi decât studenţii din anii 90. Cum spuneam, numai un om rău intenţionat nu poate să recunoască evoluţia în cheie pozitivă, iar nota mea este peste 8, se apropie de 9. Este clar că nu putem cere Jandarmeriei o reţetă de succes de 100%. Toţi observatorii şi analiştii societăţilor democratice de astăzi recunosc această schimbare de paradigmă prin care trec statele occidentale şi întreaga noastră cultură în relaţia cu proprii cetăţeni: instituţiile statului sunt cu un pas în urma societăţii. Numai într-un stat dictatorial, autorităţile controlează totul şi sunt cu un pas în faţa. Într-o democraţie, statul şi instituţiile sale sunt cu un pas în spate şi trebuie să recupereze, să intre în ritmul evoluţiei şi manifestărilor sociale şi de maniera în care se adaptează la nou, depinde succesul lor.

08

Toate aceste mişcări, mai ales după criza financiară din 2009, care au scos în stradă cetăţeni, au produs

un actor important al politicii europene şi mondiale – protestatarul. În confruntare cu aceştia, care de cele mai multe ori sunt paşnici, dar se pot întâmpla să fie

şi accidente, din partea unor oameni prea exaltaţi, sau a unora care vor să producă haos, Jandarmeria trebuie

să intervină, iar acest mod nou de abordare ar trebui studiat în şcoli.

" 09

ÎNTR-O DEMOCRAŢIE, STATUL ŞI INSTITUŢIILE SALE SUNT CU UN PAS ÎN SPATE ŞI TREBUIE SĂ RECUPEREZE, SĂ INTRE ÎN RITMUL EVOLUŢIEI ŞI MANIFESTĂRILOR SOCIALE ŞI DE MANIERA ÎN CARE SE ADAPTEAZĂ LA NOU, DEPINDE SUCCESUL LOR.

"inte rviu


Jandarmul Ioniţă Borşan, eliberatorul Oraşului Carei

Cu toţii am auzit de acele evenimente marcante pentru istoria României, cele în care un tânăr sublocotenent de Jandarmerie a înfruntat inamicii, a pătruns în oraşul Carei, eliberându-l şi înălţând Drapelul Românesc. Este vorba despre Ioniţă Borşan, sublocotenent pe vremea aceea, cel care în zorii zilei de 25 octombrie 1944, în jurul orei 05.30, a luat parte la acţiunea de eliberare şi ultimei brazde de pământ românesc luat prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940.

La eliberarea oraşului Carei de sub dominaţia hortistă, a participat şi Divizia 3 Infanterie, iar primii care au intrat în localitatea respectivă au fost ostaşii unui pluton din Compania 3-a de Jandarmi comandată de sublocotenentul Ioniţă Borşan.

Se pare că acesta, sprijinindu-se pe spinarea unor camarazi, a dat jos steagul Ungariei şi pe cel mai inalt edificiu al oraşului a înălţat Drapelul tricolor românesc, ceea ce a reprezentat una dintre dovezile victoriei Armatei Române.

Ioniţă Borşan s-a născut la 7 aprilie 1919, în comuna Lieşti, judeţul Galaţi. După absolvirea liceului urmează cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Jandarmi din Bucureşti (1 septembrie 1939 - 10 mai 1941), terminând cursurile ca şef de promoţie. Va primi sabia de onoare din partea regelui Mihai, în 1941.

Tot în 1941 este avansat la gradul de sublocotenent. Este repartizat în funcţia de comandant de pluton jandarmi la Divizionul 1 jandarmi operativ. La 1 septembrie 1941, Divizionul 1 trece în dispoziţia Inspectoratului General al

lt. Casandra ILIE

Ioniţă Borşan s-a născut la 7 aprilie 1919, în comuna Lieşti,judeţul Galaţi. După absolvirea liceului urmează cursurile

Şcolii Militare de Ofiţeri Jandarmi din Bucureşti (1 septembrie 1939 - 10 mai 1941), terminând cursurile ca şef de promoţie.

Va primi sabia de onoare din partea regelui Mihai, în 1941.


Jandarmeriei Române, urmând ca plutonul comandat de slt. I. Borşan să fie subordonat Centrului de Instrucţie al Jandarmeriei Române până la data de 1 iulie 1942. De la 1 iulie 1942, subunitatea a fost trimisă la Odesa şi va fi subordonată Inspectoratului Jandarmeriei Transnistria, trecând apoi sub o nouă conducere, cea a Inspectoratului de Jandarmi Odesa din 12 iunie 1943.

În septembrie - octombrie 1944, Armata a IV–a Română a rupt apărarea germană de pe Mureş, ajungând în zona Satu Mare, Careii Mari. Pe 24 octombrie, Corpul VI Armată format din Diviziile 3, 9, 21 şi 18 moto au primit ordin să atace pe direcţia Careii Mari pentru a elibera ultima brazdă de pământ românesc.

În luna octombrie a aceluiaşi an, sublocotenentul Borşan este mutat în cadrul Companiei 132 Poliţie a Diviziei 9 Infanterie „Mărăşeşti”, din Corpul 6 Armată, companie ce avea în subordine detaşamentul special întărit condus de slt I. Borşan. După lupte grele, purtate între 22-24 octombrie 1944, Corpul 6 Armată Română, format din marile unităţi de infanterie 3, 9, 18, 21, a ajuns la porţile Careiului. Asaltul hotărâtor a

fost fixat pentru zorii zilei de 25 octombrie cu Div. 9 Inf. “Mărăşeşti”. Au participat numai unităţi româneşti, câte una din fiecare provincie istorică: Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Transilvania. În această situaţie operativă, Corpul 6 a constituit un detaşament care a primit ordin să pătrundă primul în Carei, pentru asigurarea ordinii la intrarea trupelor şi protecţia populaţiei civile de jafurile şi distrugerile hitleriştilor. Detaşamentul a pătruns în Carei în jurul orei 05.30. După cercetările efectuate, a ajuns la marginea oraşului, apoi îndrumat de localnici a pătruns în centrul localităţii. Lângă Catedrala din centrul

oraşului era un obelisc ridicat de hortyşti, iar slt I. Borşan ajutat de patru ostaşi jandarmi a ridicat deasupra obiectivului drapelul românesc, ceea ce a reprezentat una dintre dovezile victoriei Armatei Române împotriva opresiunii.

Pentru faptele de arme săvârşite, ca urmare a victoriei de la Carei şi având în vedere contribuţia fiecăruia, Div. 9 Inf. i-a citat prin ordine de zi şi le-a acordat decoraţii. Ioniţă Borşan a fost citat prin Ordin de Zi nr. 12 din 4 august 1945, semnat de Gen I. Tănăsescu, comandantul Diviziei 9 Infanterie şi este decorat cu Ordinul “Coroana României” în grad de cavaler, cu spade şi panglică de Virtutea

Militară şi frunze de stejar clasa a 4 - a, respectiv clasa a 5 - a, conform Ordinului de Zi nr. 104, precizându-se că el a înălţat primul Drapel tricolor în Carei. Astfel doi ofiţeri de jandarmi şi un copil de trupă Lungu Costin, Borşan Ioniţă şi Lungu Marin, au rămas în istorie ca fiind primii care au pătruns în Carei când inamicul nu era încă înfrânt.

Aceste acte de eroism au fost povestite şi în paginile Revistei Jandarmeriei nr. 3-6 din anul 1945, de către căpitanul Ion Mătăchescu: “(…) Zece zile de urmărire neîntruptă în care se străbat circa 200 km în condiţiuni grele (drumuri desfundate, poduri aruncate în aer, bombardamente intense de aruncătoare), se soldează cu ocuparea oraşului Careii Mari.

Pentru împiedicarea eventualelor jafuri, devastări, etc. se impinge la fiecare Regiment de Infanterie câte o fracţiune de jandarmi, pentru menţinerea ordinei.

Cu ocazia intrării în oraşul Carei – Compania de jadarmi, pierde 3 ostaşi: Cap. Olăescu Ştefan, Frt. Soare Crăciun şi Sold. Şerban Ioan, din cauza exploziei unei mine aşezate în marginea drumului. Un caz cu totul special şi care iese din comun, îl prezintă comportarea acestei companii (n.r. Compania 132 Poliţie), care sub comanda Căpitanului Lungu secondat de Slt. Borşan şi Serg. Major Picu Aurel, intră înaintea trupelor de Infanterie în oraşul Carei (…)”.

Este avansat la gradul de locotenent, iar pe 6 martie 1945 este avansat la gradul de căpitan. De la 1 septembrie 1949, căpitanul I. Borşan urmează cursurile Academiei de Poliţie, iar pe 30 decembrie 1949 este avansat la gradul de maior. Termină aceste cursuri ale Academiei pe 30 iunie 1950 şi este încadrat în structurile M.A.I. fiind avansat pe parcurs la gradul de locotenent colonel, apoi colonel.

La 1 iunie 1958 este trecut în rezervă şi avansat la gradul de general de brigadă. În anul 1971, este distins cu Ordinul Republicii, clasa a 4-a, pentru faptele săvârşite în timpul războiului. A fost decorat cu opt medalii şi ordine printre care şi “Crucea de război” a Cehoslovaciei.

(…)Un caz cu totul special şi care iese din comun, îl prezintă comportarea acestei companii (n.r. Compania 132 Poliţie), care sub comanda Căpitanului Lungu secondat de Slt. Borşan şi Serg. Major Picu Aurel, intră înaintea trupelor de Infanterie în oraşul Carei (…)

căpitan Ion Mătăchescu

" Memoriile sale din timpul războiului au fost incluse în diverse antologii ale Veteranilor de Război din cel De-al Doilea Război Mondial, a publicat articole referitoare la acest subiect, dar şi despre evenimentele din istoria ţării în revista “Veteranul” a cărui redactor-şef a fost, în Revista Jandarmeriei” etc.

Potrivit unui articol apărut în paginile Revistei Jandarmeriei din anul 1992, ce face referire la acelaşi moment istoric, un fragment din Ordinul Ministrului de Război nr. 77 din 26 octombrie 1944, suna aşa: “(…)Ardealul sfînt, leagăn scump al românismului, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor unguri pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit astăzi, prin lupta dreaptă şi jertfa vrednică, la Patria din care a fost rupt. O graniţă blestemată, trasată din ură şi răzbunare, a despărţit timp de patru ani părinţii de copii şi fraţii de fraţi. Lanţurile robiei au fost rupte… (…)”.

Având în vedere momentul istoric, încununat de faptele de vitejie şi eroism ale tânărului sublocotenent, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare a solicitat să poarte numele eliberatorului oraşului Carei.


Gânduri din trecut pentru jandarmii de astăzi

Ofisul domnesc şi instrucţiunile obşteşti nr. 62 pentru slujba Jandarmeriei în

Principatul Moldovei – 25 iulie 1850

Jandarmeria nu trebuie să fie stingherită de la slujba ei, nici abătută de la îndatoririle

ei pentru cazuri ce nu se ating de atribuţiunile ei sau pentru slujbe personale.

Deputat Anastasie Stolojan – 1893

Geandarmeria este armata de a doua linie, necesară pentru apărarea cetăţilor

noastre.

Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul de Interne,

Lascăr Catargiu – 1893

Trebuie luată o măsură pentru ca noi să avem o staţiune de gendarmerie

în fiecare comună, ca să poată pune parchetul şi gendarmeria judeţeană pe

urmele făptuitorilor de rele, să denunţe pe adevăraţii asasini şi hoţi, şi să ridicăm din

comunele rurale teroarea.

Ministrul de Interne, Ion I.C. Brătianu – 1908

Jandarmeria rurală devine, în întregimea ei, parte integrantă din armata activă, care îi va procura chiar în mod direct şi periodic, contingentul său cel mai

însemnat. Spiritul militar de ordine şi disciplină i se va transmite astfel cu mai

multă putere, făcând ca, pe aceeaşi măsură, sentimentul datoriei să se întărească în

sânul său.

Cod şi procedură penală pentru jandarmii rurali – 1909

Însărcinările Jandarmeriei, armatei sunt de a preveni şi descoperi toate crimele,

delictele şi contravenţiunile comise în zona ocupată de armată. Ea este datoare

de a proteja pe locuitori contra jafului sau oricărei violenţe.

Comandantul Corpului de Jandarmi, General Mircescu Ludovic – mai 1918

La baza Jandarmeriei trebuie să existe cinstea şi dreptatea.

Comandantul Corpului de Jandarmi,General Ştefănescu Ştefan – august 1920

Jandarmeria este în prezent şi va fi în viitor straja cea mai vigilentă a ordinii şi a

siguranţei publice din ţară.

Maior Barbu Vasile - 1923

Jandarmeria e cu atât mai bună şi cu atât mai mult poate conta pe recunoştinţa

publicului, cu cât previne mai multe infracţiuni şi dacă împiedică săvârşirea

infracţiunilor deja începute.

Expunerea de motive la Legea Jandarmeriei din 1929

Jandarmul nu trebuie întrebuinţat de nimeni în scopuri electorale sau politice, ca să ajungă o figură simbolică a terorismului

oficial.

Şcoala de Jandarmi Oradea – MareMaior Alexandru Băleanu – 1934

Jandarmul trebuie să fie: patriot, devotat, cinstit, credincios, curajos, demn, cu

spirit de observaţie, cu prezenţă de spirit, ambiţios, să aibă iniţiativă, stăruitor şi dârz, drept şi imparţial, autoritar, energic dar cu

tact, blând – fără a fi familiar şi dotat cu spirit de corp.

Horia Alexandrescu – 15 decembrie 1991

Jandarmii sunt vajnici apărători ai ordinii publice, aplaudaţi de unii sau criticaţi de

alţii, sunt oameni obişnuiţi, ca noi toţi, nefăcând altceva decât să-şi îndeplinească

datoria de ostaş.

Inspectorul tehnic al învăţământului militar,General Rujinski Nicolae – 1935

Jandarmii mi-au păzit spatele frontului şi comunicaţiile cu frontul; cu ei am pregătit

cantonamentele şi tot cu ei am pus cea mai strictă ordine acolo unde se simţea nevoie.

Comandantul Corpului de Jandarmi,General Ştefănescu Ştefan – 1927

Virtuţile Jandarmului sunt: spiritul de dreptate, cinstea, punctualitatea şi

blândeţea binevoitoare.

selecţie realizată delt.col. dr. Ilie NUŢU


Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne, D.R. Ioaniţescu - 1929

Jandarmeria reprezintă speranţa regenerării morale a ţării şi speranţa de a

aşeza ordinea pe care trebuie să se sprijine Statul în cadrul celei mai perfecte legalităţi.

Deputat C. Vicol – 1929

Jandarmeria, prin fundamentul ei moral şi legal, este una dintre cele mai importante

instituţii ale statului.

Dezbaterile Adunării Deputaţilor, M.O., nr. 48 – 1929

Pentru ca Jandarmeria să-şi păstreze credibilitatea, toţi cei care au intrat pe

poarta din dos în instituţie, să iasă prin poarta din faţă.

Ministrul Armatei,General C. Şt. Amza – 1932

Valoarea Jandarmeriei se cunoaşte în vremurile grele ale Ţării.

Regele Carol al II-lea – 1933

Baza Jandarmeriei este disciplina şi credinţa către Suveran şi Patrie, calităţi care

formează puterea şi coeziunea ei.

Regele Carol I - 1914

[Jandarmi], aţi arătat că în orice chip patria se poate rezema pe voi (…). Fiţi

pururi însufleţiţi de înaltele sentimente care v-au călăuzit în acele vremuri mari şi

care vor rămâne fala Armatei!

Redactorul Revistei Jandarmeriei,Maior Belloiu Gheorghe – 1925

Orice reorganizare, inclusiv a Jandarmeriei, trebuie să aibă în vedere

viitorul. Proiectele să fie bazate pe dificultăţi reale. Reformele, la scurtă distanţă, nu sunt adesea decât false

manevre.

Mircea Albulescu – ianuarie 1992

A discredita Jandarmeria înseamnă a discredita nevoia de linişte, de pace, de

siguranţă a cetăţenilor acestei ţări.

Marius Tucă – septembrie 1996

După 1990, Jandarmeria Română a avut de dus o luptă tăcută, dar asiduă şi

spornică, pentru a se impune ca o instituţie cu adevărat pusă în slujba cetăţeanului.

Comandantul Jandarmeriei,General Bunoaica Ion – februarie 1993

Jandarmeria este o instituţie care se interpune între poliţie şi armată, în scopul

evitării angajării armatei în probleme de ordine publică.

General Ioniţă I. Borşan – iunie 1995

Istoria Jandarmeriei a fost timp de 50 de ani falsificată şi ascunsă (…). Campania de

restabilire a Adevărurilor fundamentale este în plină ofensivă (…).

Ministrul de Război, General Ludovic Mircescu – 1927

Activitatea Jandarmeriei constituie pârghia solidă pe care se sprijină siguranţa

Ţării.

Comandantul Corpului de Jandarmi, General Davidoglu Cleante – 1928

Puterea unui stat stă în cultura cetăţenilor care îl compun, prin urmare puterea

Corpului de Jandarmi stă în cultura jandarmilor săi.

Comandantul Trupelor de Carabinieri din Republica Moldova,

General Mihai Mămăligă – 1993

Jandarmii români ne-au ajutat decisiv în primii paşi pe care i-am făcut în

structurarea şi dezvoltarea trupelor noastre.

Deputat Richard Franasovici – 1929

Jandarmeria va fi imparţială atunci când se schimbă guvernul şi comandantul de

jandarmi rămâne acelaşi.


105 ani de viaţă, o tolbă plină de amintiri

...Aşa se poate descrie viaţa veteranului de război, colonel (rtg) Crăciun Pantea.

Născut în ziua de Crăciun a anului 1909, în localitatea Calacea din judeţul Bihor, veteranul a fost trecut însă în evidenţele primăriei abia în anul următor, la data de 10 ianuarie.

Despre vremurile de război în care a trăit vorbeşte cu greu. Mărturiseşte că numai gândul bun şi dorinţa de a se întoarce acasă, lângă cei dragi, l-au ajutat să treacă peste momentele de cumpănă. Îşi aminteşte că, la data de 5 aprilie a

anului 1932, a fost încorporat în rândul efectivelor de jandarmi şi a efectuat stagiul militar până în anul 1933, când a fost lăsat la vatră, cu gradul de sergent.

Odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Razboi Mondial, la 11 octombrie 1943 a primit ordinul de concentrare care l-a trimis pe front, în linia întâi, în cadrul Batalionului de Jandarmi din Divizia 19 Română.

La data de 26 aprilie 1944 a căzut prizonier şi a fost ţinut în lagăr, departe de casă şi de cei dragi, timp de şapte ani. Tânărul a trecut prin trei lagăre din U.R.S.S., Sevastopol şi Semfiropol, în peninsula Crimeea, dar şi în Kiev, actuala capitală a Ucrainei.

Întrebat despre acele momente grele prin care a fost nevoit să treacă, ezită să dea un răspuns. Mărturiseşte totuşi că au fost momente în care a crezut că nu îşi va mai vedea casa şi familia. S-a întors din prizonierat la 21 aprilie 1951.

„Cred că a fost cea mai grea perioadă din viaţa mea. Ani de zile am stat departe de familie şi am luptat fără să ne pese că poate devenim la un moment dat chiar noi victimele războiului. În fiecare zi mă rugam să apuc cât mai repede momentul în care o să-mi pot revedea familia. (...) Într-o zi împreună cu alţi prizioneri am luat nişte mere de pe un morman de gunoi. Soldaţii rusi ne-au văzut şi au început să tragă cu arma de s-au împrăştiat toate merele. Au luat tot ce aveam pe noi, adică toate hainele pentru că eram plini de păduchi. Am rămas goi până când a venit o comisie şi, văzându-ne aşa, a ordonat să ni se aducă chiloţi (...)

Condiţiile din lagăr erau foarte grele. Erau mai mulţi prizonieri înghesuiţi în barăci neîncălzite. Acolo, plini de frig, ne duceam zilele în condiţii greu de imaginat. Unii aveau doar cămaşă, dar nu aveau izmene, alţii aveau izmene şi numai atât. Am legat prietenii, însă nu toţi am reuşit să trecem cu bine. Din cauza situaţiei grele, în dimineţile friguroase, unii erau găsiţi morţi în barăci. Erau repede dezbrăcaţi pentru că aveam nevoie de haine, nici nu mai conta că numai înainte cu câteva ore stăteam de vorbă. Trebuia să ne protejam în vreun fel, iar pentru cei plecaţi, nu se mai putea face nimic. Am răbdat şi foamea, iar câteodată ne hrăneam cu rădăcini ale copacilor”.

În prezent veteranul locuieşte în municipiul Arad, alături de membrii familiei ce îi sunt în permanenţă alături şi îi acordă toată atenţia şi grija. Cu diferite ocazii şi, în special, la trecerea dintre ani, este vizitat de prietenii jandarmi cu care petrece momente plăcute.

Este invidiat pentru remarcabila vârstă pe care o are, pentru dorinţa de viaţă şi vigoarea de care dă dovadă. Recunoaşte, mai în glumă mai în serios, că, deşi a trecut prin multe momente de cumpănă, acestea nu au reuşit să îl doboare. A avut alături de el familia care l-a ajutat să treacă peste necazuri.

Ori de câte ori se întâlneşte cu jandarmii mai tineri, în activitate sau în rezervă, este întrebat despre secretul longevităţii sale. Cu zâmbetul pe faţă şi cu spirit de glumă, recunoaşte: “Un pahar cu vin a fost întotdeauna medicament… Am fost norocos că i-am avut alături de mine pe cei dragi. Soţia Lena îmi poartă de grijă, iar nepoţii mă fac să nu simt anii. Oricum mi-am propus să ajung să sărbătoresc 120 de ani de viaţă “.

Chiar dacă pentru unii lumea internetului este mai puţin cunoscută, jandarmul-veteran nu face parte din această categorie. Nepoata sa i-a creat un cont pe o reţea de socializare (facebook), veteranul adunând astfel o mulţime de prieteni, printre ei numărându-se şi o parte din rude.

mr. Emilia FÎNAŢĂ

4746

JANDARMERIA LA ZI


JANDARMERIA LA ZI

cpt. Elena DRĂGHICI

seară rece de sfârşit de noiembrie… În foaierul Teatrului Naţional oamenii aşteaptă cu nerăbdare să intre la spectacol. Printre ei se

află şi Cătălin împreună cu soţia sa, Andreea, un cuplu frumos, care atrage privirile celor din jur, reuşind să se distingă prin eleganţă şi bun-simţ; un cuplu care se face remarcat tocmai prin încercarea lor de a fi cât mai discreţi, de a nu atrage atenţia sau a epata în vreun fel. Cătălin a reuşit să ajungă, într-un final, după ce a fost plecat timp de două zile în misiune, la Timişoara şi, în ciuda oboselii, era foarte fericit că a reuşit să-i îndeplinească soţiei sale dorinţa de a merge la o piesă de teatru pe care de mult timp îşi doresc să o vizioneze. Se intră în sală şi, ca de obicei, spectatorii sunt rugaţi să-şi închidă telefoanele mobile. Cătălin ştie că nu poate face asta, aşa că îi opreşte soneria şi îl lasă la îndemână, astfel încât să poată vedea imediat dacă este sunat de la serviciu. Pe la jumătatea spectacolului, ecranul telefonului se aprinde, arătând un apel de la un coleg. Îi respinge apelul şi îi scrie rapid un mesaj: „Sunt la teatru. Ceva urgent?”. Primeşte răspunsul imediat: „Salut! La ora 22:00 trebuie să fii la bază. Vizionare plăcută!”. Cătălin zâmbi citind mesajul şi, întorcându-şi privirea către Andreea, îi citi îngrijorarea din expresia feţei, dar îi făcu semn că totul este în ordine.

Înger

şi demon

Spectacolul a fost foarte interesant şi captivant, elocvând degradarea umană, cât de uşor pot fi manipulaţi oamenii şi cum te poţi transforma în ochii semenilor tăi dintr-un erou într-un călău şi invers, în funcţie de acţiunile pe care le întreprinzi, de bună voie sau forţat de împrejurări. Lui Cătălin, toate aceste aspecte îi erau cunoscute prin natura serviciului său. În cei 17 ani de când activează în cadrul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, a avut nenumărate ocazii să fie privit şi ca un înger de către cei pe care i-a salvat de la inundaţii, de pe acoperişurile caselor în flăcări, de pe crestele munţilor sau din prăpastii adânci, coborând în coardă din elicopter şi apărând ca un răspuns al rugilor înălţate de aceştia... dar şi ca un demon de către cei care s-au trezit cu acesta năvălind peste ei în casă, la şase dimineaţa, culcându-i la pământ şi punându-le cătuşele. Dincolo de toate acestea, putem spune că cea mai bruscă, mai frustrantă şi mediatizată transformare pe care a suferit-o a fost în ianuarie 2012 când, după ce a fost bătut cu pietre, scuipat şi înjurat în Piaţa Universităţii de către manifestanţii

care nu înţelegeau că el este acolo pentru a apăra valorile democraţiei şi ale statului de drept, iar televiziunile îl scoteau vinovat pentru violenţe şi abuzuri... a trebuit să plece de urgenţă, direct din Piaţa Universităţii, să salveze nişte oameni rămaşi înzăpeziţi, captivi în propriile maşini. A mers atunci trei kilometri prin viscol şi munţi de zăpadă, ţinând la piept un bebeluş de patru luni, până a reuşit să-l ducă la adăpost, într-o casă caldă şi primitoare. După acest eveniment, părerea mass-mediei s-a schimbat brusc, el transformându-se peste noapte din călău în eroul naţiunii, fiind totodată decorat de preşedintele ţării.

Spectacolul s-a terminat, actorii sunt aplaudaţi pentru prestaţia extraordinară, iar Cătălin iese zâmbind, pentru că subiectul piesei nu i-a fost deloc străin, acesta scoţând în evidenţă drama vieţii, cu suişurile şi coborâşurile ei, şi cum poţi fi privit într-o lumină negativă chiar dacă intenţiile tale sunt dintre cele mai bune. Tocmai de aceea, când îţi alegi o astfel de meserie, trebuie să fi conştient că nu este una oarecare, pentru că îţi

ocupă foarte mult timp din viaţă, iar experienţele trăite acolo îţi pot afecta viaţa personală. Trebuie să ai un caracter puternic, un psihic inviolabil, să ştii cum să-ţi stăpâneşti emoţiile şi fricile, să poţi trece cu uşurinţă peste orice obstacol care te împiedică să-ţi duci la bun sfârşit misiunea... dar să ştii să-ţi dai jos toate aceste „armuri” atunci când ajungi acasă şi să devii bărbatul sensibil şi atent, de care familia ta are atâta nevoie.

Ajuns în faţa blocului în care locuieşte, însoţit de frumoasa sa soţie, se întâlneşte cu domnul Costache, administratorul, un pensionar curios din fire. Acesta îl interpelează pe un ton voios: „Bună seara, domnule! Cam scump la vedere... Ce mai faceţi, pe unde mai călătoriţi?”. Cătălin, luat puţin prin surprindere, îi răspunde: „Bună seara, domnule Costache! Am fost prin Anglia, cu un grup de turişti...”, după care a urmat un dialog scurt, de complezenţă. După cum aţi observat, vecinii nu ştiu unde lucrează Cătălin, iar ca să nu-l mai întrebe toată lumea de ce lipseşte atât de mult de acasă, le-a spus tuturor că este ghid turistic. O face pentru a-şi proteja familia, pe Andreea şi pe Alexandru, băieţelul său în vârstă de doi ani, cei pe care îi iubeşte mai mult decât orice şi pentru care are datoria de a se întoarce acasă viu şi nevătămat.

O

4948

JANDARMERIA LA ZIJANDARMERIA LA ZI


Deja este puţin în întârziere, aşa că după ce intră în casă, merge direct în dormitorul lui Alexandru. Micuţul dormea, bunica lui având grijă de el cât timp ei au fost plecaţi. Îl sărută uşor pe frunte, cu grijă să nu-l trezească, după care se uită în ochii Andreei cu vinovăţie, încercând să-i spună ceva. Andreea anticipă ce avea să audă, însă dezamăgită îi aminti de programarea la medic la care ar fi trebuit să se prezinte şi pe care o anulează deja a doua oară. În ultimul timp durerile de coloană deveniseră tot mai intense, dar din lipsa timpului nu reuşise să facă investigaţii amănunţite. Soţia îi şopti la ureche: „Te rog să ai grijă de tine...”. „Te iubesc!” îi răspunse Cătălin, o sărută prelung, după care plecă în grabă spre serviciu. Odată ajuns, primeşte misiunea de a se deplasa la Oradea. Trebuie să fie acolo la şase dimineaţa, pentru a descinde în locuinţa unui suspect de trafic de droguri, având informaţia că acesta deţine armă de foc şi este un individ extrem de periculos.

După ce i s-a făcut instructajul pentru misiune pleacă la drum alături de Vlad, cel care conduce autospeciala, şi de alţi trei colegi: Dan, Marius şi Dragoş. Ajung cu bine după un drum anevoios în care Vlad a condus fără oprire. Coboară în faţa casei echipaţi pentru intervenţie, scot din maşină materialele de efracţie şi evaluează rapid situaţia. Un gard din beton, înalt de doi metri şi o poartă din fier, la fel de înaltă, ce nu lăsa a se vedea nimic în spatele ei. În curte se aude un câine de talie mare lătrând. Vlad încearcă să liniştească animalul, pentru a nu fi nevoit să folosească spray-ul paralizant. Cătălin escaladează gardul, ajutat de ceilalţi colegi. Trebuie să se grăbească, pentru

că este posibil ca cei aflaţi în casă să fi fost alertaţi de lătratul câinelui. Odată ajuns sus, el vede în curte un ciobănesc mioritic, care se uita la el... dând din coadă. Vlad, mare iubitor de animale, cunoscător al comportamentului acestora şi expert în comunicarea cu ele, reuşise să-l liniştească. Cătălin sare în curte, deschide poarta din interior, iar colegii intră rapid sub privirea hipnotică şi stupefiată a câinelui. Ajung cu toţii în faţa uşii, o dărâmă din două lovituri bine plasate de berbec şi intră în casă. Găsesc suspectul în pat, alături de soţia sa. Acesta, luat prin surprindere, întinde mâna spre noptieră, acolo unde ţinea pistolul, dar Cătălin îl imobilizează rapid, neutralizându-i orice încercare de a riposta. Soţia suspectului începe să ţipe, speriată de ceea ce se întâmpla, iar din camera alăturată se aude un plânset de copil. În scurt timp, Dragoş apare cu un băieţel, cam de vârsta lui Alexandru, în braţe, încercând cu greu să-l liniştească. Situaţia s-a calmat imediat, iar după o percheziţie care a durat zece ore, dovezile au fost găsite. Misiunea a avut succes, dar Cătălin şi colegii săi au plecat cu sufletul încărcat din pricina traumei suferite de copil. Da, azi au fost demoni, chiar dacă acţiunea lor a avut un rol benefic pentru societate.

Echipajul se îmbarcă în autospecială pentru a se întoarce la bază. Cătălin, privindu-l pe Vlad oarecum îngrijorat, îl întreabă dacă e bine şi dacă mai poate conduce. Este deja a patra misiune din această săptămână. „Sunt bine, nu-ţi face probleme”, îi răspunde acesta zâmbind şi încercând să pară cât mai puţin

afectat de oboseală. Cătălin îi răspunde: „Niciodată nu-mi fac probleme atunci când conduci tu. Crezi că ajungem la timp pentru defilare?”. Paul spuse pe un ton vesel: „Stai liniştit că n-am ratat-o niciodată! De ce crezi că am putea s-o ratăm tocmai acum? Sper doar să avem timp să ne aranjăm puţin...”.

Au ajuns spre dimineaţă la bază. Era 1 decembrie şi în aer plutea atmosfera de sărbătoare. S-au apucat imediat de spălat şi lustruit autospeciala, s-au bărbierit, şi-au curăţat echipamentul, iar la ora 10:00 s-au încolonat pentru defilare, cu maşina strălucind ca nouă şi cu ţinuta aranjată de parcă atunci ar fi îmbrăcat-o pentru prima oară. La ora 11:00 se intonează imnul României, după care începe defilarea. Coloana începe să se mişte încet, Vlad conduce având grijă la alinierea cu celelalte autovehicule, iar Cătălin salută mulţimea de oameni care flutură cu frenezie steguleţele tricolore. El ştie că acolo, pe undeva, se află şi Andreea ţinându-l în braţe pe Alexandru, care flutură şi el un steguleţ cât poate de tare. Pentru el, dar şi pentru toţi copiii din această ţară, Cătălin şi-a dedicat viaţa unui scop nobil, acela de a lupta şi de a se sacrifica pentru un viitor mai sigur şi mai curat.

Autospeciala trece pe sub Arcul de Triumf, emoţiile cresc în intensitate, iar lui Cătălin i se prelinge o lacrimă care se pierde imediat în ţesătura cagulei ce-i acoperă chipul. O lacrimă care a curs şi va continua să curgă neobservată... O lacrimă de înger, sub masca unui demon.

FOTO

: Rev

ista

FLA

SHBA

NG

5/2

014

5150



Intervenţii… am avut multe. Să vă spun de acei turişti polonezi, sau de cei englezi… Bogdan, spune şi de cei prinşi de viitură, de inundaţii… pustnicul sau tăietorii de lemne pe care i-am căutat 24 de ore… Mai ştii şi de incendiile acelea, accidentele de pe pârtie, parapantistul…telegondola blocată din cauza lipsei curentului…

Te uiţi la ei şi îi vezi cum se luminează la faţă atunci când îşi amintesc de momentele în care au simţit că, datorită lor, sunt oameni care trăiesc şi au posibilitatea să le vorbească şi altora despre faptul că jandarmii nu sunt doar purtători de baston şi scut, ci şi oameni care îşi pun viaţa în pericol pentru a salva o alta.

REALITATEA...cu jandarmi

lt. Casandra ILIE Finalul primei luni din anul 2015 m-a găsit la o altitudine de peste 1.800 de metri alături de jandarmii vâlceni din cadrul Postului Voineasa. Sunt mai bine de trei ani de când zona a cunoscut o dezvoltare turistică impresionantă, totul datorită pârtiilor amenajate pentru iubitorii sporturilor de iarnă. Zi de zi colegii noştri parcurg 80 de kilometri (distanţa de la postul lor din Voineasa şi până la pârtia amenajată în zona Obârşia Lotrului este de aproximativ 40 de kilometri), dar niciodată nu îi auzi plângându-se că programul lor de lucru depăşeşte 12 ore pe zi, că pleacă dimineaţa de acasă şi nu ştiu cu siguranţă la ce oră se vor întoarce sau dacă se vor întoarce în acea zi lângă familie.

Drumul pe care l-am avut de parcurs de la postul din Voineasa şi până la locul de muncă propriu-zis este destul de anevoios, cu serpentine şi gropi, care pe alocuri au luat locul asfaltului, semn al civilizaţiei. Locotenentul Mircea Crăciun, şeful

Secţiei de Jandarmi care are în responsabilitate şi postul de la Voineasa, este şi el alături de mine şi de maiorul Cosmin Iordache, ofiţerul de relaţii publice din cadrul I.J.J. Vâlcea. Pe ei, plutonierul Cristian Petrescu, plutonierul major Bogdan Enea şi plutonierul Bogdan Predescu i-am găsit aşa cum era de aşteptat pe pârtie, îndrumând şi ajutând turiştii. După o scurtă prezentare a zonei au început să povestească: „Astăzi a fost una dintre acelea în care accidentele au fost puţine la număr, dar avem perioade, momente din zi, în special după ora 13.30, când pârtia prinde puţină gheaţă şi devine destul de periculoasă, iar accidentele vin unul după altul”, povestea plutonierul major Bogdan Enea.

„Probleme… probleme mari nu avem. Dar atunci când turiştii au nevoie de sprijinul nostru, suntem la datorie. Una din intervenţiile care ne-au solicitat destul de mult a fost la începutul lunii ianuarie, atunci când din cauza unei pene de curent zeci de persoane au rămas blocate în telecabine.

5352



Generatorul care trebuia să substituie lipsa curentului electric s-a defectat şi el şi problema era din ce în ce mai gravă. Panica se instalase în rândul turiştilor, iar noi încercam să-i calmăm şi să le explicăm că problema se va rezolva şi că nu exista niciun fel de pericol, dar era din ce în ce mai greu pentru că timpul trecea şi ei vedeau că situaţia nu se rezolvă. Cu greu, după câteva ore s-a reuşit scoaterea turiştilor şi aducerea lor prin diferite mijloace la sol”, completează plutonierul Cristian Petrescu.

Au fost şi cazuri când au primit solicitări prin „112” şi au fost nevoiţi să intervină în afara zonei pârtiilor, turişti sau nu, toţi rătăcind traseul pe care îl aveau de parcurs.

„Da”, continuă colegul nostru, „Îmi amintesc de un caz al unui tânăr care a dorit să iasă probabil puţin în evidenţă şi a decis să facă o tură cu parapanta. Numai că din nefericire, condiţiile meteo au fost nefavorabile practicării acestui sport, bătea foarte tare vântul şi a fost deviat de la traseul său iniţial ajungând într-o zonă total necunoscută, între timp lăsându-se şi o perdea de ceaţă. Deoarece se rătăcise a sunat la 112, am format echipe de căutare şi într-un final l-am găsit.”

După câteva minute de pauză i-am auzit: „Hai să mai dăm o tură pe pârtie. Revenim…”

O zi din viaţa lor… a jandarmilorÎntre timp am continuat să

mă familiarizez cu zona, una foarte frumoasă de altfel, ziua respectivă fiind una propice pentru fotografii (ceea ce nu pot spune despre ziua următoare).

Întorcându-se de pe pârtie am continuat discuţia de unde o întrerupsesem: „Să vă spunem câte ceva despre viaţa de jandarm montan, într-o staţiune!!! În fiecare zi învăţăm ceva nou şi acest lucru este minunat”, afirma Cristi Petrescu.

„Cum arată o zi obişnuită din viaţa noastră. Eu pot să vă spun cum arată o zi din viaţa mea. Trezirea este la ora 05.30. La ora 06.30 ajung la post, facem instructajul cu toţii, ne informăm despre cele întâmplate pe timpul nopţii, dacă s-au înregistrat ceva evenimente, iar la ora 07.00 plecăm în misiune spre pârtie. Imediat ce ajungem aici luăm legătura cu băieţii de la telegondolă, cu cei de la casierie, de la magazinele din zonă. Urcăm cu telegondola pe pârtie, facem o scurtă încălzire şi ne apucăm de treabă…

Ziua se încheie undeva la 19.30 – 20.00, după ce pleacă toată lumea. De obicei în jur de 16.30 – 17.00 se închide unul dintre teleskiuri şi atunci unul dintre noi merge la baza pârtiei pentru a asigura ordinea publică acolo, iar ceilalţi doi, sau unul, depinde de caz, rămânem sus şi plecăm ulterior spre bază cu toţi cei rămaşi pe pârtie, asigurându-ne în acest mod că nu mai există nicio persoană prin zonă care să aibă nevoie de ajutor mai târziu”, a completat Bogdan.

Imediat ce termină ce are de spus colegul său, plutonierul Cristian Petrescu îşi continuă ideea despre viaţa unui jandarm montan într-o staţiune. „De exemplu, astăzi de dimineaţă am venit la muncă, am dat două-trei ture pe pârtie să vedem care este situaţia, şi în timp ce stăteam de vorbă cu băieţii de la Salvamont am aflat că o tânără în vârstă de 25 de ani din Bucureşti a avut o problemă la un picior. Ne-am deplasat pe pârtie, am găsit deja un băiat de la

Salvamont acolo, am asigurat zona, am îndepărtat curioşii, sunt mulţi de fiecare dată, fata a fost pusă pe achie şi transportată la baza pârtiei. O intervenţie obişnuită pe care este posibil să o avem în fiecare zi, dar de fiecare dată trebuie să fim pregătiţi şi să nu te bazezi pe faptul că este un lucru minor pentru că de acţiunea ta, de ceea ce faci tu în acele momente depinde sănătatea unei persoane. Sunt zile cu câte una sau două intervenţii de acest fel, dar am avut şi zile cu câte 10 astfel de acţiuni, ceea ce nu este puţin. O intervenţie mai deosebită, unde am avut nevoie de puţin sânge rece, a fost pentru ajutarea unei femei, care în timp ce era pe pârtie, a fost lovită cu placa de snowboard, secţionându-i-se piciorul. Imaginea nu a fost una tocmai plăcută, dar am fost acolo pentru a-i acorda primul ajutor”.

Nici nu am simţit când ziua a luat sfârşit. Turiştii se îndreaptă spre bază la fel şi eu, iar în scurt timp liniştea se aşterne peste toată zonă.

„Având în vedere că aproximativ 35 la sută din suprafaţa judeţului

este zonă muntoasă, s-a impus ca şi la nivelul inspectoratului nostru să

existe posturi montane. Şi pentru că este iarnă, pe raza judeţului

nostru, în special în zona Obârşiei Lotrului, vin foarte mulţi turişti, iar activitatea jandarmilor montani din

zona respectivă este una eficientă. Evenimentele pe care le-am avut

de gestionat nu au fost deosebit de grave, dar prezenţa noastră acolo

conferă siguranţă pentru cetăţeni. Ultima acţiune mai dificilă, care a presupus intervenţia jandarmilor

noştri, a fost la jumătatea lunii ianuarie, când în urma unei avarii

tehnice la instalaţia electrică, telegondola a fost oprită şi în

interior au rămas blocate peste 70 de persoane. După câteva ore am reuşit

scoaterea turiştilor şi aducerea lor prin diferite mijloace la sol”, afirma

locotenent colonelul Grigore Ciauşescu, desemnat inspector

şef al I.J.J. Vâlcea.

5554

JANDARMERIA LA ZI

Am văzut cu toţii nenumărate filme de acţiune care au ca intrigă transporturi de valori, deturnare, urmăriri, apoi recuperarea bunurilor furate. Dar filmele, de multe ori, împing realitatea către culmi fictive. Unde este film, unde realitate? Ce se întâmplă, de fapt, în spatele culiselor? Pentru a răspunde la aceste întrebări am hotărât să facem un reportaj despre o misiune de asigurare a unui transport de bunuri şi valori, executată de colegii noştri de la Unitatea Specială 76 Bucureşti.

Îi avem ca „protagonişti” pe domnul locotenent-colonel Lascu Petre-şeful echipei de cercetare, plt.maj. Marian Dumitru-conducător auto al echipei de cercetare şi echipajul de intervenţie format din plt.adj. Dogaru Gabi-şef de echipaj, plt.adj. Drăgşan Mugur, plt.adj.şef Nicolaescu Marian, plt.adj.şef Bota Adrian şi plt.maj. Pantelică Ionel-conducător auto, iar misiunea lor este să asigure protecţia transportului unui tezaur din aur şi argint, de la Muzeul Brukenthal din Sibiu la Muzeul Naţional Cluj-Napoca.

Jandarmii de aur

JANDARMERIA LA ZI

lt. Gheorghe ENE


Ziua următoare…… a început în forţă pentru colegii

noştri plutonierul Cristian Petrescu şi plutonierul major Ion Ancuţa. Iubitorii sporturilor de iarnă treziţi dis de dimineaţă pentru a se bucura cât mai mult de zăpadă, au avut o surpriză neplăcută, telegondola era oprită deoarece vântul puternic nu acorda nicio şansă acestor mijloace de transport pe cablu. Turiştii au nevoie de explicaţii. Toţi aşteaptă. Jandarmii au de explicat şi ei la rândul lor de ce nu urcă telegondola. Şi explicau, şi explicau… De această dată rolul lor nu se rezuma doar la măsuri de ordine publică sau de salvare ci şi de a calma spirite, unele dintre ele încinse de la prea multă licoare bahică. Alţii, plictisiţi de la atâta aşteptare, renunţă. „Aşteptăm de ceva timp şi cred că astăzi nu vom mai urca. Am înţeles că bate rău de tot vântul şi că nu vor să rişte”, povestea un turist, ce tocmai se pregătea să îşi pună schiurile în maşină, altuia ce tocmai sosise. Printre turişti îşi fac apariţia şi câţiva promoteri din partea unei companii de telefonie mobilă care încercau, profitând de mulţimea strânsă la baza pârtiei, să-şi vândă produsele. În cele din urmă, după aproximativ două ore, un semn, din

partea celor care stăteau în faţă, poate pentru a nu-şi pierde locul, şi imediat se formează un rând. Telegondola urcă. Urcăm şi noi. Vântul începe să-şi facă simţită prezenţa. Sus, turiştii se bucură, chiar dacă unele rafale de vânt ridicau zăpada şi nu vedeai la cinci metri în faţa ta. „Aceasta este o zi grea. În astfel de zile atenţia este la cotă maximă. Nu trebuie să îi pierdem din vedere nici pe aceia care sunt jos şi aşteaptă să urce, dar nici pe cei care sunt pe pârtie” spun colegii. Orele petrecute în preajma lor, ore în care am încercat să înţeleg cât mai bine misiunea lor trec destul de repede şi sunt nevoită să mă pregătesc de drum, trebuie să ajung în Bucureşti, iar vremea nu este una tocmai favorabilă… Îmi iau la revedere de la ei şi urc în telegondola ce mă v-a aduce la baza pârtiei. Vremea este la fel de nemiloasă, iar la jumătatea drumului, preţ de câteva secunde, telegondola se opreşte. Sunt în bătaia vântului şi prin minte îmi trec tot felul de gânduri. Privesc în jos şi mă întreb dacă aşa s-au simţit şi acei turişti despre care povesteau colegii mei cu o zi înainte! Cu siguranţă răspunsul este afirmativ. Răsuflu uşurată când realizez că încep să cobor încet…

REA

LITA

TEA

...cu

j and

arm

i

Valorile transportate fac parte din “Aurul şi argintul antic al României” (în valoare de 68 255 387 Euro) care reuneşte peste o mie de piese arheologice reprezentative, lucrate din aur şi argint, descoperite pe teritoriul României. La această iniţiativă a Muzeul Naţional de Istorie al României s-au alăturat 31 de muzee din ţară, fiecare dintre piesele expuse având o semnificaţie şi o istorie proprie. Podoabele din aur şi din argint, accesoriile vestimentare, armamentul de paradă, piesele de harnaşament, vesela geto-dacică, dar şi tezaure precum cele de la Sâncrăieni, Peteni, Drăgeşti, Tăşad, Sacalasău, Rociu şi Bălăneşti ocupă un loc important în cadrul expoziţiei, alături de numeroase alte asemenea piese din metale preţioase descoperite pe teritoriul României.

Fotocopiile de mai sus se regăsesc în catalogul de expoziţie "Aurul şi argintul antic al României", ediţie 2013, al colectivului de autori coordonat de Rodica Oanţă-Marghita.

5756



Sâmbătă dimineaţă. Frig. Ceaţă. Îl sun pe plt.adj. Gabi Dogaru pentru a stabili locul de întâlnire. După 15 minute ne întâlnim cu Gabi şi echipajul acestuia şi pornim la drum. Toţi sunt jandarmi tineri, pregătiţi pentru surprizele care pot apărea pe traseul nostru.

Linişte, poate prea linişte pentru un transport de asemenea anvergură. Parcă suntem singuri, parcă nu ne priveşte nimeni. Oare ce va fi? Ce aventură ne aşteaptă nerăbdătoare? Ne aşteaptă o zi liniştită sau nu? Nu putem şti, în astfel de situaţii nu poţi şti niciodată sigur ce va urma. Atunci când transportul este evaluat la sume foarte mari

cresc şi riscurile ca acesta să fie ţinta unor atacuri.

Traseul atât de cunoscut nu pune probleme, iar vremea pare să se îmbunătăţească. Simt deja cum adrenalina începe să pună stăpânire pe mine, pe măsură ce ne depărtăm de Bucureşti.

Mai avem de făcut o oprire. Trebuie să aşteptăm şi echipajul de cercetare în locul prestabilit. În aşteptarea lor, dialogurile încep să curgă. Gabi pare liniştit, e obişnuit cu misiunea şi ştie ce are de făcut. Ceilalţi membri ai echipajului povestesc întâmplări din alte misiuni de care îşi aduc aminte cu drag.

După un timp îşi face apariţia şi ultima piesă din acest puzzle: elementele de cercetare. Acestea sunt constituite în echipaje mobile, care merg pe traseele (principal şi de rezervă) de deplasare a transportului de bunuri şi valori. Înainte de începerea misiunii contribuie cu informaţii privitoare la riscuri şi vulnerabilităţi pe traseul de deplasare, iar după terminarea misiunii descoperă noi provocări cărora trebuie să le facă faţă.

Ne urcăm în maşini şi pornim

către Sibiu. Pe drum, băieţii noştri se întrec în povestiri despre diferitele misiuni pe care le-au avut. Nici nu am realizat când am ajuns la Sibiu, având aşa o companie plăcută. Nu au fost pericole până aici, dar greul abia acum începea...

Ajunşi la Sibiu, am luat legătura cu şeful securităţii de la Muzeul Naţional Brukenthal şi am stabilit detaliile cu privire la modul cum se va efectua accesul autoturismelor care vor efectua transportul.

Apoi, jandarmii au făcut recunoaşterea locului, iar echipa de cercetare s-a ocupat de strângerea datelor. A colaborat cu omologii din Sibiu şi a obţinut informaţii cu privire la situaţia operativă din zonă, la posibilitatea desfăşurării unui miting,

s-a interesat dacă există drumuri în lucru sau drumuri închise circulaţiei rutiere şi dacă sunt alte restricţii care ar putea aduce schimbări de planuri în desfăşurarea misiunii. De asemenea, echipa s-a preocupat şi de asigurarea unui flux al informaţiilor în timp real, astfel încât misiunea să decurgă fără probleme…

A doua zi, de dimineaţă, ne-am reunit la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sibiu, unde am constituit dispozitivul. Toată lumea e pe poziţii,

fiecare ştie ce are de făcut, echipajul ascultă ultimele detalii privind desfăşurarea misiunii, iar la final au fost reamintite traseele alternative. Pentru că nu au existat elemente de noutate care să influenţeze misiunea, am consimţit să acţionăm în continuare conform planului A. “Am reuşit să fim o echipă şi tocmai din aceste considerente am avut foarte multe misiuni fără probleme. E adevărat că nicio misiune nu seamănă cu alta şi poate că acest lucru constituie un avantaj pentru noi, întrucât nu intervine rutina”, spune un coleg din echipaj.

Ne deplasăm către muzeul Brukenthal. Ajunşi acolo, luăm legătura cu şeful securităţii muzeului, care ne face accesul către Piaţa Mare. Intrăm, maşinile blochează porţile muzeului şi începe încărcarea celor două autoutilitare. Jandarmii asigură perimetrul. Puţinii trecătorii sunt curioşi. Nu ştiu ce se întâmplă şi încep să pună întrebări. Jandarmii dialoghează cu aceştia, apoi se reaşterne liniştea. Singurul zgomot care se mai aude este cel al lăzilor care sunt aşezate în maşini.

“Sunt riscuri, sunt vulnerabilităţi. Chiar dacă nu vedem la televizor, să ştiţi că sunt persoane foarte rău intenţionate în România. Şi, întotdeauna, infractorul este cu un pas înaintea jandarmului. Noi trebuie să contracarăm astfel încât cel care vine cu rea intenţie, să producă cât mai puţine efecte negative. Şi e de ajuns să se întâmple o dată...” îmi răsună în cap vorbele domnului colonel Daniel Cîrstina, comandantul Unităţii Speciale 76 Jandarmi Protecţie Instituţională „Instituţii Financiar - Bancare” Bucureşti.

În anul 2014, pentru a asigura paza şi protecţia transporturilor de produse cu caracter special, Unitatea Specială 76 Jandarmi Protecţie Instituţională „Instituţii Financiar - Bancare” Bucureşti a avut încheiate 37 de contracte de prestări servicii în baza cărora a executat peste 250 de astfel de misiuni, iar pentru paza şi protecţia transporturilor de bunuri şi valori a avut încheiate 9 contracte de prestări servicii în baza cărora a executat peste 4456 misiuni.

5958



Îl văd pe Gabi cum vine spre mine. “E timpul să îmbarcăm!”. Zis şi făcut. Plecăm spre Cluj-Napoca.

„Este, cu siguranţă, una dintre cele mai frumoase misiuni ale Jandarmeriei Române. Îmi place sincer ceea ce fac. Poate şi datorită relaţiilor interpersonale. Este un mediu foarte bun. Nu ştiu ce suntem mai întâi: colegi, prieteni sau familie. Avem misiuni care durează chiar şi o săptămână”, îmi spune un coleg din echipaj. „Am ajuns prin toate trecerile de frontieră pe care le are România. E o misiune complexă.”

Într-adevăr, este o misiune frumoasă, dinamică şi riscantă. Pe traseu poţi întâlni diferite situaţii, care mai de care mai periculoase, care te pot lua prin surprindere. Chiar dacă nu s-a întâmplat, asta nu înseamnă că nu există posibilitatea să se întâmple. În orice moment, lucrurile se pot schimba. Totul contează: vremea, carosabilul, ora desfăşurării misiunii, traficul. Sunt dese situaţiile de şicanări în trafic...

Şi pentru că tot vorbeam de schimbări... a început ploaia. Convoiul circulă cu viteză către destinaţie. Trebuie să ajungă în siguranţă. Orice secundă în care este expus măreşte riscurile. Nu este vorba numai de valoarea mare la care este asigurat transportul. Dincolo de această evaluare în bani se ascunde ceva cu mult mai măreţ decât limitarea valorii la o sumă: tezaurul, o filă din istoria noastră. O valoare cu adevărat nepreţuită: „Cloşca cu puii de aur”, brăţările regale polispiralice de aur de la Sarmizegetusa Regia, ansambluri princiare getice de la Agighiol (jud. Tulcea) şi Peretu (jud. Teleorman).

Cu atât mai mult răspunderea este mai mare, jandarmii având în primul rând o datorie morală faţă de istoria neamului, o datorie primară de a apăra zestrea străbunilor. Iar responsabilitatea misiunii de transport revine unui jandarm care este şef de echipaj, care, pe timpul derulării misiunii, are în protecţie bunuri inestimabile.

Aşa cum spunea comandantul unităţii, pentru ca misiunea să fie dusă la îndeplinire cu succes, „trebuie să reuşeşti să ai un colectiv unit, să se înţeleagă între ei, să creezi acea relaţie şi să obţii feed-back-ul care trebuie de la beneficiar. Beneficiarul nu trebuie să uite că el trebuie să fie subordonat jandarmului şi să se supună ordinelor acestuia pe timpul executării misiunii. Acolo trebuie lucrat cel mai mult ca să asiguri coeziunea grupului...”.

Drumul spre Cluj a fost palpitant: depăşiri ca în filme, lumini albastre, semnale acustice folosite la nevoie. La un moment dat maşinile încetinesc, iar după puţin timp, privind pe geam, văd pancarta mare care ne anunţă de intrarea în Cluj-Napoca. Am fost preluaţi din mers de către colegii de la Cluj care ne-au condus la Muzeul de Artă. Acolo,

jandarmii au debarcat şi au oprit traficul rutier pentru a facilita accesul autospecialelor în care se aflau lăzile cu tezaurul şi, totodată, au asigurat perimetrul şi restricţionat zona pe timpul cât lăzile au fost descărcate.

O nouă zi, o nouă misiune reuşită pe linia transportului de bunuri şi valori. Nu am întâmpinat probleme, iar lucrurile au decurs exact cum au fost planificate. Dar asta nu înseamnă că nu sunt lucruri pe care să nu le învăţăm, experienţe care să nu lase loc de mai bine.

Fiecare misiune diferă, fiecare misiune aduce cu sine un element de noutate şi, odată cu acesta, necesitatea de pregătire continuă şi, implicit, a capacităţii de adaptare la situaţia nou creată. Uneori, misiunea este executată cu altă echipă. Alteori, vremea nu este atât de prietenoasă, maşinile se defectează pe traseu, chiar dacă înaintea misiunii li se efectuează o inspecţie tehnică minuţioasă. În altă zi, şoferul nu se simte bine şi nu mai este apt să conducă sau în urma unor şicanări în trafic rezultă un accident rutier. Şi exemplele pot continua...

* * *„Dacă se va întâmpla vreodată ca vreun infractor să

atace un transport de valori care este asigurat cu pază de către Jandarmerie?... Nu ştii ce efecte poate produce, nici noi nu ne putem gândi la toate, să ştim cum va reacţiona acel şef de echipaj, dacă va scoate pistolul din toc şi va face uz de armă. Pentru astfel de situaţii ne pregătim în permanenţă şi sperăm că totul va fi bine.”, a încheiat colonelul Daniel Cârstina.

6160

JANDARMERIA LA ZI JANDARMERIA LA ZI

Unirea este singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru; fără

dânsa, ce se va clădi va fi clădit pe nisip.

Dimitrie C. BrătianuHai să dăm mână cu mână...


Măsurile întreprinse şi-au demonstrat, atât viabilitatea, cât şi necesitatea, întrucât evenimentul a beneficiat de prezenţa a peste 8.000 de cetăţeni, atât din municipiul Iaşi, cât şi din afara acestuia, iar atmosfera a fost una cu adevărat de sărbătoare, cetăţenii bucurându-se atât de eveniment cât şi de un serviciu public profesionist de ordine, siguranţă şi protecţie oferit de jandarmii Grupării de Jandarmi Mobile Bacău, alături de celelalte structuri abilitate ale statului.

colonel Stan Ghiorghe,comandantul Grupării de Jandarmi Mobile Bacău

,,

Misiunea de asigurare a ordinii şi liniştii publice din data de 24 ianuarie 2015 desfăşurată în municipiul Iaşi a reprezentat, şi în acest an, o nouă provocare, un efort deosebit al tuturor structurilor implicate, pentru ca momentul de sărbătoare să se poată desfăşura în condiţii de normalitate şi siguranţă pentru toţi participanţii.

Responsabilitatea pregătirii, organizării şi implementării măsurilor de ordine publică a revenit structurilor Ministerului Afacerilor Interne (jandarmerie, poliţie, situaţii de urgenţă, poliţie locală etc.), alături de celelalte structuri din cadrul Sistemului Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională (S.R.I, S.P.P, M.Ap. N, S.T.S etc).

Obiectivul principal l-a constituit asigurarea securităţii şi protecţiei participanţilor la locurile de desfăşurare a evenimentului, a ordinii publice pe traseele de afluire şi defluire a acestora, prevenirea şi combaterea faptelor antisociale

(contravenţii, infracţiuni), toate acestea făcând obiectul unui proces de planificare şi organizare care a impus mai multe etape:

a. Etapa de identificare şi evaluare a riscurilor în care au fost incluse recunoaşterile la obiectivele din programul manifestării.

b. Stabilirea necesarului de resurse umane şi materiale pentru construcţia dispozitivelor specifice.

c. Întocmirea şi prezentarea proiectului concepţiei integrate de acţiune cu precizarea măsurilor specifice pentru structurile M.A.I. şi sprijinul necesar acordat de celelalte instituţii cu care am cooperat.

În cadrul şedinţei pentru pregătirea misiunii desfăşurată în ziua de 19 ianuarie, comandantul Grupării de Jandarmi Mobile Bacău, domnul colonel Stan Ghiorghe, a prezentat participanţilor proiectul concepţiei de organizare şi executare a acesteia; de asemenea, au fost discutate toate problemele, inclusiv cele identificate de către fiecare structură în parte, precum şi măsurile ce trebuiau adoptate în cadrul acestui sistem integrat de acţiune.

În aceeaşi zi a fost constituit Comandamentul Operaţional, locul în care premergător, pe timpul misiunii şi după finalizarea acesteia, au fost centralizate toate datele şi informaţiile de interes operativ şi au fost transmise toate deciziile luate de către comandantul acţiunii.

Pregătirea intrase în linie dreaptă, ipotezele de lucru se schimbau pe măsură ce apăreau informaţii noi. Confirmarea succesivă a prezenţei la

eveniment a preşedintelui României, domnul Klaus Iohanis, a primului ministru, domnul Victor Ponta, a reprezentanţilor unor instituţii din Republica Moldova şi Ucraina - primarul oraşului Chişinău şi primarul oraşului Cernăuţi - a determinat evaluarea permanentă a consecinţelor determinate de schimbările survenite în situaţia operativă şi adoptarea măsurilor în raport cu aceste modificări, sarcina revenind de fiecare dată colegilor din structurile de specialitate cu atribuţii pe linia analizei, organizării şi implementării măsurilor.

Dimineaţa zilei de 24 ianuarie 2015 a debutat pentru jandarmi şi partenerii lor devreme: începând cu ora 06.00 a fost prevăzută securizarea perimetrului de desfăşurare a manifestării şi instalarea dispozitivelor premergătoare, dar pentru aceasta prezenţa efectivelor de jandarmi la locul de desfăşurare a manifestării a fost la 04 a.m. La ora 08.00 a fost realizat în întregime dispozitivul de ordine şi s-a trecut la închiderea etapizată a traficului rutier, precum şi la aplicarea măsurilor stabilite prin planul integrat de acţiune.

Dacă pentru privitori părea că zona pieţei este singura de interes, pentru jandarmi situaţia era cu totul alta. A fost acordată o atenţie deosebită locului unde au fost cazaţi demnitarii, traseelor de deplasare a acestora, traseelor de afluire şi defluire folosite de cetăţeni pentru a participa la această sărbătoare, zona publică în care s-a desfăşurat ceremonia propriu-zisă. În jurul orei 13.00 misiunea s-a încheiat fără probleme deosebite.

lt.col. Marius ŢĂRANU

6362

AGENDA INTERNAŢIONALĂAGENDA INTERNAŢIONALĂ

Căpitanul Silviu Fărcaş din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Braşov, a plecat în luna martie în Republica Haiti, pentru a participa la Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite de Stabilizare.

În ziua de 5 martie, la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, s-a desfăşurat prima reuniune a grupului de lucru sub Preşedinţia Română a Comitetului Interministerial de Nivel Înalt (CIMIN) al Forţei de Jandarmerie Europeană (EUROGENDFOR). La această activitate au participat reprezentanţii tuturor statelor membre, partenere şi observatoare ale EUROGENDFOR, dar şi reprezentanţi ai Comandamentului Permanent de la Vicenza (PHQ).

Grupul de lucru a avut ca principal scop discutarea aspectelor de interes general la nivelul EUROGENDFOR şi formularea unor recomandări tehnice în privinţa poziţionării ulterioare a CIMIN faţă de aceste probleme. Astfel, s-au purtat discuţii referitoare la cooperarea EUROGENDFOR cu Uniunea Europeană şi ONU având ca principal subiect implicarea operaţională a EUROGENDFOR în cadrul operaţiunilor de gestionare a crizelor internaţionale.

Pe linia implicării operaţionale în teatrele de operaţii internaţionale au fost dezbătute

mr. Marius MILITARU


FJE - Working Group

subiecte care vizează angajamentul EUROGENDFOR în Republica Centrafricană (EUFOR RCA), în Republica Mali (EUCAP SAHEL) şi în Republica Islamică Afganistan (NATO RSM).

În acest sens, faţă de implicarea în Republica Centrafricană au fost abordate aspectele legate de tranziţia obligaţiilor EUROGENDFOR de la operaţiunea militară EUFOR RCA la noua misiune în Bangui, sub mandatul Naţiunilor Unite (MINUSCA), aflată în prezent în curs de desfăşurare. Se urmăreşte în continuare consolidarea prezenţei EUROGENDFOR în misiunea civilă a UE din Mali – EUCAP, prin aportul considerabil adus activităţilor de consiliere şi pregătire executate în beneficiul Jandarmeriei şi Gărzii Naţionale din Republica Mali.

În privinţa implicării EUROGENDFOR în misiunea NATO RSM, se distinge expertiza calificată oferită reprezentanţilor afgani din lanţul de comandă, precum şi activitatea de mentorat şi pregătire oferită forţelor poliţieneşti afgane. Cu această ocazie, statele membre şi-au arătat, încă odată, angajamentul faţă de asigurarea unui mediu normal de viaţă şi oferirea unor condiţii de siguranţă în zonele unde EUROGENDFOR acţionează.

De asemenea, un alt punct din agenda de discuţii a fost reprezentat îmbunătăţirea vizibilităţii EUROGENDFOR în plan internaţional şi promovarea cooperării cu structuri similare de poliţie cu statut militar din ţări precum Republica Federală Germania, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Moldova.

Un subiect de maxim interes l-a reprezentat propunerea Preşedinţiei Române a CIMIN privind lansarea unui proiect comun, în urma căruia se intenţionează o abordare unitară, plecând de la standardele UE, ONU, NATO şi OSCE în privinţa pregătirii, în centre specializate ale ţărilor membre EUROGENDFOR, a reprezentanţilor forţelor locale de poliţie din teatrele de operaţii unde organizaţiile internaţionale sunt implicate.

slt. Alexandra PREDAEste pentru prima dată când un reprezentant al

Jandarmeriei Române desfăşoară o misiune internaţională în Republica Haiti. Ofiţerul a fost desemnat să participe la această misiune, cu durata de un an, în urma examinării de către o comisie internaţională, formată din experţi O.N.U.

Examenul de selecţie s-a desfăşurat în limba franceză şi a presupus o bună cunoaştere a cadrului legislativ şi organizatoric specific misiunii O.N.U. Pe lângă cunoştinţele teoretice, ofiţerului i-au fost testate abilităţile şi capacitatea de răspuns în situaţii de criză, tragerea cu armament şi conducerea de autovehicule.

În cadrul acestei noi misiuni, ofiţerul Jandarmeriei Române este monitor de poliţie civilă al O.N.U., având atribuţii în domeniul instruirii, reformării şi monitorizării sistemului naţional de poliţie din Republica Haiti. De asemenea, ofiţerul participă la misiuni de menţinere şi asigurare a ordinii publice.

Premergător selecţiei organizate de reprezentanţii O.N.U., căpitanul Fărcaş Silviu a absolvit la Institul de Studii de Ordine Publică din cadrul Academiei de Poliţie, Cursul Internaţional de Monitor O.N.U. Acesta este absolvent al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2005.

Primul reprezentant al Jandarmeriei Române în misiunea internaţională din Haiti

Informaţii suplimentare:Misiunea Organizaţiei Naţiunilor

Unite de Stabilizare din Haiti (MINUSTAH) a fost constituită la

data de 1 iunie 2004, prin Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU

nr. 1542. Cutremurul devastator din

12 ianuarie 2010, care a produs peste 22.000 de morţi (inclusiv

96 de monitori ai ONU), a declanşat o criză economică

şi de infrastructură majoră în Haiti. Consiliul de Securitate,

prin rezoluţia 1908 din 19 ianuarie 2010, a aprobat recomandarea de

creştere a forţelor din MINUSTAH, astfel încât să fie sprijinite imediat

recuperarea, reconstrucţia şi stabilitatea din interiorul ţării.

După alegerile prezidenţiale din 2011, misiunea şi-a reluat mandatul

iniţial, şi anume menţinerea unui mediu sigur şi stabil în plan intern,

promovarea procesului politic, consolidarea instituţiilor din cadrul

Guvernului Haitian, întărirea instituţiilor de aplicare a legii,

promovarea şi protejarea drepturilor omului.

6564


lt. Casandra ILIE

ONOARE şi RECUNOŞTINŢĂ

Într-o zi de februarie, după şase luni în care au fost departe de familie, prieteni, colegi şi ţară, cei 23 de jandarmi, membri ai celui de-al şaptelea contingent ce a executat misiuni în Afganistan, s-au întors acasă. Pentru participarea la operaţii în afara teritoriului statului român, dar şi pentru profesionalismul de care au dat dovadă pe timpul misiunii, viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, domnul Gabriel Oprea le-a înmânat colegilor noştri o serie de distincţii afirmând că ”această meserie nu înseamnă doar ore de antrenament şi misiuni zilnice, ci, în primul rând, riscuri asumate şi sacrificii, la mii de kilometri de ţară, departe de familie”.

În cadrul ceremoniei desfăşurată la sediul MAI, viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, domnul Gabriel Oprea a acordat Placheta de Onoare a Ministerului Afacerilor Interne şefului contingentului, colonelul Robert Matei, în semn de apreciere a profesionalismului şi a modului în care a coordonat echipa MAI, în această misiune internaţională.

”Domnule colonel, ca şef de contingent, vreau să consideraţi această înaltă distincţie ca pe o recunoaştere a muncii în echipă, a efortului comun de a duce la îndeplinire, onoare şi patriotism, misiunea care v-a fost încredinţată. Militarii de carieră ştiu cel mai bine că orice reuşită se datorează echipei, camarazilor alături de care luptă, acelor oameni pe care te poţi baza, cărora le încredinţezi în orice clipă chiar viaţa ta pentru reuşita misiunii”, a subliniat vicepremierul.


(...) La plecarea în misiune, am primit un ordin: să mă întorc cu toţi oamenii acasă! Sunt bucuros să vă raportez că am toţi oamenii în formaţie! (...)

col. Robert MATEI

La rândul său colonelul Matei a afirmat:“Îmi revine deosebita onoare ca astăzi să vă prezint

membrii celui de-al şaptelea contingent de misiuni internaţionale al Ministerului Afacerilor Interne, care a participat la efortul comun de pregătire, consiliere şi asistenţă a forţelor de securitate afgane. Astăzi vă prezintă onorul 24 de profesionişti, 24 de caractere puternice şi responsabile. Am petrecut în cadrul misiunii ISAF mai bine de 6 luni, timp în care am lucrat într-un mediu multinaţional, deosebit, complet diferit de condiţiile din ţară. Vă asigur, domnule viceprim-ministru pentru securitate naţională, ministru afacerilor interne, că în această perioadă am făcut totul pentru îndeplinirea misiunii încredinţate, menţinând imaginea României la acelaşi nivel ridicat de reprezentare. Rezultatul activităţii noastre s-a concretizat prin aprecierile deosebite primite din partea partenerilor de coaliţie. La plecarea în misiune, am primit un ordin: să mă întorc cu toţi oamenii acasă! Sunt bucuros să vă raportez că am toţi oamenii în formaţie! Domnule viceprim-ministru pentru securitate naţională, ministru afacerilor interne, vă mulţumesc pentru deosebita onoare pe care ne-o faceţi întâmpinându-ne la întoarcerea din misiune şi pentru înaltele distincţii acordate astăzi! Vă mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat şi pentru faptul că v-am simţit alături de noi în toată această perioadă! Nu în ultimul rând, aş vrea să mulţumesc familiilor noastre, care au fost alături de noi, care au suferit şi care au asociat orice eveniment negativ din teatrul de operaţii cu prezenţa noastră acolo. În încheiere, domnule viceprim-ministru pentru securitate naţională, ministru afacerilor interne, am onoarea să raportez: Misiune îndeplinită!”

6766



Cu toate că ultimele zile înainte de plecarea spre teatrul de operaţii au fost aglomerate şi presiunea unui nou început era la cote ridicate, colegele noastre lt.col. Nicoleta Primăvăruş – I.G.J.R., cpt. Rodica Maziliu – I.J.J. Harghita şi mr. Monica Rusen – I.J.J. Ialomiţa,

au stat de vorbă cu noi. Fiind primele trei femei din Jandarmeria Română care au avut posibilitatea să meargă într-o misiune internaţională, am dorit să aflăm motivele care au stat la baza luării acestei decizii. „În primul rând pentru că, lucrând la compartimentul de misiuni internaţionale de ceva timp, am constatat că până acum nicio femeie din Jandarmeria Română nu a participat la o misiune internaţională. Am zis că ar trebui să fac chiar eu primul pas. În al doilea rând, sunt sigură că experienţa mea profesională se va îmbogăţi foarte mult în urma acestei misiuni. În al treilea rând, nici motivaţia financiară nu e de neglijat”, a afirmat lt.col. Nicoleta Primăvăruş.

La rândul său cpt. Rodica Maziliu a spus: „A fost o oportunitate pe care am valorificat-o. Sunt şanse care apar poate o singură dată în viaţă. Depinde de noi dacă le acceptăm sau le refuzăm. Eu fac parte dintr-o subunitate operativă a Jandarmeriei Române şi din I.J.J. Harghita au participat ofiţeri şi subofiţeri aproape în fiecare contingent. Cunosc în mare parte situaţia din Afganistan şi am fost încurajată de colegii mei să particip.”

Misiunea ISAF din Afganistan, cea în care au fost angrenaţi şi jandarmii români s-a încheiat la finalul anului 2014, dar consilierea şi asistenţa acordată

instituţiilor şi forţelor afgane continuă.Începând cu 1 ianuarie 2015 a debutat o nouă misiune Resolute Support,

misiune în care Jandarmeria Română a trimis un nou contingent condus de către colonelul Lucian Gavrilă. Acesta este format din 28 de militari, dintre care pentru prima dată şi trei femei. În ziua de 21 ianuarie, într-o dimineaţă geroasă de iarnă,

colegii noştri s-au îmbarcat în avionul ce i-a transportat spre noua lor misiune.

Misiunea Resolute Support

Planul detaliat al operaţiunilor din cadrul misiunii a fost aprobat de către miniştrii de externe ai ţărilor NATO la sfârşitul lunii iunie 2014. Cadrul legal al acestei noi misiuni este prevăzut de către Statutul Acordului Forţelor care a fost semnat la Kabul pe 30 septembrie, de către noul preşedinte afgan şi Reprezentantul Civil al NATO şi ratificat mai târziu de către Parlamentul Afgan în data de 27 noiembrie 2014. Acordul defineşte termenii şi condiţiile în care forţele NATO vor fi dislocate în Afganistan, precum şi activităţile pe care acestea le vor desfăşura.

Aproximativ 12.000 de militari vor acţiona în cadrul misiunii. Funcţiile cheie includ:

• sprijinire, planificare, programare şi bugetare;• asigurarea transparenţei, responsabilităţii şi supraveghere;• sprijinirea în aderarea la principiile statului de drept şi a bunei

guvernări;• susţinerea stabilităţii şi a proceselor, cum ar fi, recrutare,

training, administrarea şi dezvoltarea personalului.Dincolo de misiunea de instruire, consiliere şi asistenţă, aliaţii

şi ţările partenere se angajează să acorde sprijin pentru susţinerea financiară pe termen lung a forţelor de securitate afgane.

6968


cpt. Jesus PADILLA, Revista Guardia Civil

La mijlocul secolului al XIX- lea, mai mult de 70% din spanioli locuiau în mediul rural. După o serie de încercări nereuşite de a crea o forţă specializată de poliţie rurală, un nou corp a fost instituit: cel pe care regina Isabel a II-a l-a numit Guardia Civil. Aceasta era o referire la dualitatea militară şi civilă a

statutului său, ceea ce i-a permis să supravieţuiască multor schimbări în cursul celor 170 de ani de istorie şi i-a adus medalia „Binemerita”- cea mai înaltă distincţie în Spania.


170 de ani în serviciul publicTrecutul şi prezentul Gărzii Civile Spaniole

La începutul domniei reginei Isabel a II-a, Spania era o ţară devastată de Războiul de Independenţă, pierdere coloniilor de peste mări, de Primul Război Carlist şi de efectele sociale ale vânzării proprietăţilor Bisericii. Rezultatul acestora a fost apariţia în întreaga peninsulă, dar mai ales în zonele rurale, a multor grupuri de haiduci, care nu mai respectau legea.

Nevoia de a remedia problema presantă a lipsei ordinii publice a obligat monarhia la găsirea unor soluţii: ideea a fost de a acoperi golul de securitate prin crearea unui corp asemenea celor care existatu deja în alte ţări europene.

La 19 mai 1844, proiectul a fost trimis spre aprobare Consiliului de Miniştri şi a fost publicat oficial în data de 28 a aceleaşi luni. Acesta este considerat a fi actul fondator al Guardiei Civil. Primul decret statua un model non-militar de poliţie, cu un grad ridicat de profesionalizare şi inspirat de Jandarmeria Franceză. Era subordonat autorităţii civile, cu excepţia organizării şi disciplinei, care era în competenţa Ministerului de Război, de aceea acest nou corp nu era considerat o parte a armatei.

Programul de pregătire pentru această nouă misiune a fost format dintr-o parte teoretică şi una practică. Au studiat legislaţia şi cultura afgană, psihologia lor, iar la partea practică au făcut pregătire militară specifică teatrului de operaţii. În cadrul Rosolute Support Mission rolul lor este acela de consilieri pentru femeile din poliţia afgană. „Rolul în cadrul misiunii este important pentru că se referă la rolul femeii în Poliţia Afgană, precum şi la rolul ei în societate, la modul cum este percepută, acceptată şi care este contribuţia ei la dezvoltarea societăţii afgane. Noi suntem să spunem un liant, o punte între forţele de conducere afgane şi femeile poliţist din societatea afgană”, afirma cpt. Rodica Maziliu.

La final colegele noastre au adăugat: „Cel mai mult mi-aş dori ca şi alte femei din Jandarmeria Română să participe la astfel de misiuni. Instituţia noastră are femei foarte bine pregătite, care pot face faţă acestor tipuri de misiuni şi mi-aş dori ca la întoarcere să pot valorifica experienţa dobândită în urma colaborării cu reprezentanţii ţărilor participante la această misiune”. (lt.col. Nicoleta Primăvăruş)

„Misiunea o privesc dintr-o perspectivă pozitivă. O să fie greu, dar nu sunt singura la care o să-i fie greu. Aşteptările mele sunt mai mult personale, o să fie o „luptă” metaforic vorbind pe care o duc în primul rând cu mine. La sfârşitul misiunii o să-mi cunosc mai bine limitele, o să mă dezvolt, pentru că vin în contact cu un mediu nou, interesant şi complex”.(cpt. Rodica Maziliu)

7170



Un pilon al domniei legii

Statutul militar, alături de modul în care era organizată şi filozofia serviciului, au oferit imediat acestei instituţii eficacitate, ceea ce a rămas o caracteristică constantă a serviciului prestat. În acelaşi timp, eficacitatea a ajutat la consolidarea Corpului, prin rezultatele care erau aşteptate şi care s-au bucurat de aprecierea unanimă: ţara a devenit mai sigură, instituţia a preluat, gradual, mai multe atribuţii, şi-a extins competenţa teritorială, a oferit sprijin celorlalte instituţii şi a gestionat bine situaţiile dificile de criză.

În ciuda faptului că s-a confruntat cu terorismul intern, Guardia Civil a susţinut în permanenţă dorinţa spaniolilor de a trăi liber, în democraţie, cu respectarea drepturilor omului, aşa cum sunt ele prevăzute în Constituţia din 1978. Arma şi-a adaptat structura la noua formă de organizare statală şi la regulile democratice.

Astăzi, misiunea Guardia Civil este de a garanta protecţia cetăţenilor în faţa oricăror încălcări ale legii care i-ar putea pune în pericol, de a asigura punerea în aplicare a legilor prin aducerea în faţa justiţiei a tuturor celor care le încalcă, precum şi de a apăra drepturile fundamentale, libertatea şi ordinea publică. De asemenea, oferă sprijin populaţiei, prin colaborarea cu serviciile de protecţie civilă, controlul şi dirijarea traficului rutier, protecţia naturii, execută acţiuni de salvare în mediul montan şi pe mare. Pe scurt, îndeplineşte orice atribuţie pentru apărarea şi protecţia cetăţenilor.

Guardia Civil se străduieşte să fie o forţă de securitate apropiată de oameni şi a devenit un punct de referinţă în ceea ce priveşte calitatea serviciului şi versatilitatea. Acestea se bazează pe principiile şi valorile personalului şi pe remarcabila sa constanţă ca serviciu public. Se află prezentă pe tot cuprinsul ţării, în peste 2.000 de sedii, iar forţa umană de care dispune (peste 80.000 de bărbaţi şi femei) constituie principala sa forţă în îndeplinirea atribuţiilor.

Ducele de Ahumada

Următorul pas a fost găsirea unei persoane potrivite pentru a coordona şi organiza această nouă forţă, iar sarcina a fost încredinţată Ducelui de Ahumada (foto dreapta), general-locotenent al armatei.

Acţionând împotriva opiniei Guvernului, Ahumada s-a aliniat liniei militare promovate de o parte a politicienilor, care doreau ca Guardia Civil să fie în mod egal subordonată Ministerului de Interne şi Ministerului de Război şi să fie mai mult o componentă a armatei, deşi misiunile ei erau de a apăra ordinea publică.

Ahumada a consolidat Guardia Civil într-o direcţie militarizată, dar în concordanţă cu dependenţa ei organică „de Ministerul de Război, în ceea ce priveşte organizarea, disciplina, dotarea şi de Ministerul de Interne în ceea ce priveşte atribuţiile şi serviciul prestat”. Desemnat oficial ca Inspector General al Corpului în data de 12 octombrie 1844, Ahumada era conştient că pentru a consolida noua Guardia Civil, era necesar să insufle camarazilor săi o filosofie a serviciului public. El şi-a pus în practică ideile bazându-se pe trei texte doctrinare: două regulamente – unul pentru executarea serviciului şi unul privind disciplina, acesta din urmă de factură militară, care împreună cu un Cod de Practică alcătuiau „Cartilla Guardiei Civil”. În toate trei, Ahumada a surprins, cu inteligenţă şi claritate, ideile lui cu privire la ce ar trebui să reprezinte această nouă forţă de poliţie. Îşi dorea cu ardoare să aibă cei mai buni poliţişti posibili, printr-o pregătire morală şi profesională strictă. În plus, a încercat să le insufle demnitatea şi simţul onoarei, precum şi conştientizarea serviciului public prestat către cetăţeni. Aceste valori au oferit Guardiei Civil o individualitate unică, cu valori ca devotamentul, sacrificiul, onoarea şi spiritul de corp.

traducere şi adaptare mr. Sorin DESPINA

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

lt.col. dr. Ilie NUŢU

Jandarmeria în Marele Război - Repere legislative

7372



În prima parte a celei dintâi conflagraţii mondiale 1914 – 1916, România a adoptat o politică de neutralitate, care a fost folosită de Jandarmerie pentru pregătirea militară a personalului propriu. În cele din urmă, după semnarea Tratatului de alianţă între România şi Antanta (Franţa, Anglia, Rusia şi Italia) la data de 4/17 august 1916 de la Bucureşti, ţara noastră a intrat în război(1). Conform obligaţiilor asumate prin Tratatul de la Bucureşti, România a declarat război Austro - Ungariei la 14/27 august 1916 şi a început acţiunile militare împotriva acesteia chiar a doua zi(2).

Pe toată durata războiului, unităţile şi subunităţile de jandarmi, au totalizat 6.243 de oameni(3) dintre care 1.414 au luptat alături de efectivele armatei(4) şi au executat o gamă largă de misiuni. Misiunile executate erau cele de punere în aplicare a planurilor de mobilizare a Armatei, de pază şi apărare a punctelor de comandă a unităţilor şi marilor unităţi operative ale armatei, de culegere şi centralizare a informaţiilor despre inamic, de

sprijinire a realizării dispozitivelor de luptă a armatei, de asigurare a serviciului pretoral, de pază a prizonierilor de război, de evacuare a populaţiei civile din zonele operative, de executare de rechiziţii în favoarea armatei pentru aprovizionarea acesteia şi buna desfăşurare a operaţiunilor militare, de anihilare a reţelelor de informaţii inamice, de pază a fabricilor care asigurau material de război, paza zonelor petroliere etc.(5)

Datorită presiunilor exercitate de austro-germani asupra frontului românesc şi odată cu retragerea trupelor române în Moldova, la 11 noiembrie 1916(6), Inspectoratul General al Jandarmeriei şi-a mutat reşedinţa la Iaşi(7). Totodată, s-au retras în Moldova toate unităţile şi subunităţile de jandarmi aflate în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea(8).

Misiunile executate de Jandarmerie în perioada 1916 – 1918 au asigurat climatul pentru refacerea potenţialului militar al României, dar şi liniştea în zonele de reorganizare a unităţilor în spatele frontului din Moldova(9).

Dincolo de toate aceste acţiuni excelent executate în condiţii de război, au existat şi numeroase incidente în care a fost implicată Jandarmeria. În prima jumătate a anului 1917, ţărănimea din Moldova, sărăcită şi reprezentată mai ales din femei şi copii (deoarece bărbaţii erau mobilizaţi în armată), a refuzat să lucreze pământul marilor proprietari. La presiunile

exercitate de marii latifundiari, Jandarmeria a trecut la somarea populaţiei şi la scoaterea acesteia la munca câmpului, în mai 1917(10). Datorită acestei situaţii, o mare parte a ţărănimii din judeţele Dorohoi şi Iaşi, dar şi din Delta Dunării, a refuzat să se supună ordinelor jandarmilor iar refuzul acestora a dus la revolte, precum cele din satele Doamna şi Ruginoasa (Iaşi), unde „jandarmii (...) au fost alungaţi cu furci şi topoare.”(11)

Datorită faptului că Rusia a ieşit din război în urma insurecţiei bolşevice(12), România a fost nevoită să încheie Tratatul de pace de la Bucureşti, la 24 aprilie/7 mai 1918 cu Germania, Austro - Ungaria, Bulgaria şi Turcia(13). În urma tratatului, România a fost obligată să cedeze Dobrogea şi numeroase teritorii de pe frontiera din Carpaţi însumând 5.600 km2. Totodată, România a încheiat o convenţie economică cu Puterile Centrale extrem de înrobitoare(14). Ca şi consecinţă a acestui tratat, la 1 iulie 1918, România a decretat demobilizarea. Jandarmeria, concentrată la acea dată în Moldova, a început pregătirile pentru a reintra în Muntenia şi Oltenia(15).

La 1 iunie 1918, prin Î.D.R. nr. 1.198, a fost modificată „Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale” din anii 1908 şi 1913, sub rezerva rectificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare(16). Această lege, promulgată la Iaşi de către Regele Ferdinand I, s-a înscris în efortul general de a consolida unirea Basarabiei la România pronunţată la 27 martie 1918(17) după cum anunţa, în cadrul Consiliului de Miniştri, preşedintele acestuia, Alexandru Marghiloman „(...) mărirea teritoriului prin unirea

Basarabiei cu Ţara Mamă cer o sporire a Jandarmeriei şi o nouă grupare a elementelor din care se compune”(18).

Principalele modificări ale legii făceau referinţă la faptul că se renunţa la vechea titulatură de Jandarmerie Rurală şi se instituia cea de Corp de Jandarmi(19). Corpul de Jandarmi urma să fie organizat pe brigăzi, regimente, batalioane, companii teritoriale, plutoane, secţii şi posturi(20). Potrivit noii legi, Jandarmeria dintr-un judeţ era alcătuită dintr-o companie formată, la rândul ei, din unul sau mai multe plutoane, în raport de întinderea judeţului şi era comandată de un căpitan(21). Postul de Jandarmi era definit ca fiind „cea mai mică subunitate” comandată de un şef de post, cu gradul de plutonier, ajutat de unul sau mai mulţi jandarmi în termen(22). Noul comandant al Corpului de Jandarmi a fost desemnat în persoana generalului de brigadă Mircescu Ludovic(23).

În baza acestei legi, Corpul de Jandarmi şi-a extins competenţa în provincia Basarabia prin înfiinţarea Brigăzii a III-a Jandarmi Chişinău(24). Noua brigadă de jandarmi avea în subordine 2 regimente: Regimentul 5 Jandarmi

Cetatea Albă şi Regimentul 6 Jandarmi Chişinău. Regimentul 5 Jandarmi Cetatea-Albă era repartizat în teritoriu cu un batalion de jandarmi la Ismail, având în organigramă companiile de jandarmi Cetatea - Albă (Akerman), Ismail, plutonul Delta - Dunării şi al doilea batalion la Bender (Tighina), cu companiile de jandarmi la Bender şi Cahul(25). Regimentul 6 Jandarmi Chişinău, avea un batalion de jandarmi la Orhei, care, la rândul său, era compus din companiile repartizate la Orhei şi Chişinău. Al doilea batalion al Regimentului 6 Jandarmi îşi avea reşedinţa la Bălţi, cu companiile dislocate la Soroca şi Bălţi(26). Celelalte brigăzi şi-au stabilit reşedinţa la Bucureşti - Brigada I, iar la Iaşi Brigada a II-a(27).


1) Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1919, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 196 - 197.

2) Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe Zilnice Din Răsboiu 1914 – 1916 (Neutralitatea), Ediţia I-a, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editură „Apollo”, 1937, p. 149 - 150.

3) A.N.I.C., fondul I.G.J., nr. 1474, dosarul 1/ 1893 - 1933, fila 13.4) Ibidem, fila 14.5) Tudor Cerapin, (coordonator), Istoria Jandarmeriei Române,

Bucureşti, Editura Bren, 2004, p. 72 – 73.6) *** Enciclopedia României, (prof. Dimitrie Gusti), volumul I – Statul

(Organizarea politică-administrativă), Bucureşti, Imprimeria Naţională, mai 1938, p. 911.

7) A.N.I.C., fondul I.G.J., nr. 1474, dosarul 1/ 1893-1933, fila 15.8) Ibidem.9) Ibidem, fila 16.10) C. Cuşnir - Mihailovici, Fl. Dragne, Gh. Unc, Mişcarea

muncitorească din România 1916 – 1921, Bucureşti, Editura Politică, 1971, p. 40.

11) Op. cit., p. 41.12) Adam B. Ulan, Bolşevicii. Triumful Comunismului în Rusia. O

istorie intelectuală şi politică, Bucureşti, Editura Corint, 2009, p. 250 – 251, 322 – 340 şi în John Reed, Zece zile care au zguduit lumea, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură Politică, 1957, p. 9 – 12.

13) Ioan Scurtu, Istoria Românilor în Timpul Celor patru Regi (1866 – 1947), ediţia a III-a - revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2010, p. 52 – 55.

14) Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Viaţa politică în România. Partidele politice 1918 – 1921, Bucureşti, Editura Politică, 1971, p. 46 – 47.

15) Ion Constantin (coordonator), Jandarmeria din Oltenia – 20 de ani de activitate, Târgu-Jiu, Editura Fundaţiei „Scrisul Românesc”, 2009, p. 23 – 24.

16) M.O. nr. 41, parte oficială din 19 mai/1 iunie 1918, p. 448.17) Alexandru V. Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a II-a, Bucureşti,

Editura Victor Frunză, 1992, p. 505 – 507.18) Şedinţa Consiliului de Miniştri din 3 mai 1918. M.O. nr. 41, parte

oficială din 19 mai/1 iunie 1918, op. cit., p. 550.19) Ibidem, p. 448.20) Ibidem21) M.O. nr. 41, parte oficială din 19 mai/1 iunie 1918, p. 448.22) Ibidem23) Î.D.R. nr. 1199, art. 1, Iaşi în M.O. nr. 40, 18 mai 1918, p. 550.24) A.N.I.C., fondul I.G.J., nr. 1474, dosarul 1/ 1893-1933, fila 20.

25) Octavian Burcin, Jandarmeria Română în serviciul unităţii statului, al ordinii şi siguranţei naţionale, în situaţii – limită (1918 – 1920; 1940 – 1941) în „Revista Jandarmeriei”, anul VIII, nr. 10, 15 mai 1998, p. 1, 3.

26) A.N.I.C., fondul I.G.J., nr. 1474, dosarul 1/ 1893 - 1933, fila 20.27) Ibidem, fila 21.28) Cei trei ofiţeri au fost colonelul Terţescu S., căpitanul Moroianu I.

(morţi din caza unor boli grave) şi căpitanul Negoescu A. (împuşcat de un ofiţer rus în spatele frontului din Moldova). A.N.I.C., fondul I.G.J., nr. 1474, dosarul 1/ 1893 - 1933, fila 22.

29) Din cei 44 de eroi jandarmi căzuţi pe câmpul de onoare al ţării s-au remarcat soldaţii Vişan şi Coandă Nicolae, ambii aparţinând Companiei de Jandarmi Gorj. Soldaţii au fost luaţi prizonieri de către trupele germano-austriece şi, pentru că au refuzat să se predea fără luptă, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare în ziua de 19 septembrie 1917. Ibidem.

30) Pierderile pe companii de jandarmi se prezentau astfel: compania (cp.) jandarmi (j.) Muscel, 10 morţi, cp. j. Suceava, 1 mort, cp. j. Bacău, 2 morţi, cp. j. Botoşani, 8 morţi, cp. j. Tutova, 2 morţi, cp. j. Roman, 3 morţi, cp. j. Neamţ, 2 morţi, cp. j. Râmnicul - Sărat, 8 morţi, cp. j. Mehedinţi, 1 mort, cp. j. Teleorman, 15 morţi, cp. j. Prahova, 41 morţi, cp. j. Gorj, 14 morţi, cp. j. Dâmboviţa, 14 morţi, cp. j. Brăila, 7 morţi, cp. j. Constanţa, 18 morţi. De asemenea, Companiile de Jandarmi Vaslui, Fălciu şi Durostor nu au înregistrat niciun mort. Ibidem.

31) Ibidem.32) Jandarmii căzuţi în prizonierat au fost din cp.j. Mehedinţi, 42, din

cp. j. Gorj, 44, din cp. j. Buzău, 3, din cp. j. Brăila, 2, din cp. j. Durostor, 27 şi din cp. j. Constanţa 10. Ibidem.

33) Î.D.R. nr. 1.463 din 1 august 1918, Ibidem, fila 22 (revers).34) Ibidem, fila 23.35) Î.D.R. nr. 3.276 din 5 noiembrie 1918. A.N.I.C., fondul I.G.J., nr.

1474, dosarul 1/ 1893-1933, fila 23.36) Ibidem.37) Vasile Mihalache, Ioan P. Suciu, Din Istoria legislaţiei Jandarmeriei

Române, Bucureşti, Editura Societăţii Tempus, 1995, p. 330.38) Ibidem, p. 330 – 331.39) Op. cit., p. 199.40) Barbu Vasile, Principii asupra Serviciului Jandarmeriei în „Revista

Jandarmeriei”, anul I, nr. 1, 15 decembrie 1922, p. 2.41) Vasile Mihalache, Ioan P. Suciu, Din Istoria legislaţiei Jandarmeriei

Române, Bucureşti, Editura Societăţii Tempus, 1995, p. 339.



În perioada iulie – august 1918, Corpul de Jandarmi şi-a făcut bilanţul cu privire la pierderile suportate între anii 1916 şi 1918. În urma acestei analize, a rezultat că Jandarmeria a pierdut în primul război mondial 3 ofiţeri (un colonel şi doi căpitani)(28), 10 plutonieri, 36 de sergenţi majori, 16 sergenţi, 2 brigadieri, 39 de caporali şi 44 de soldaţi(29), în total 150 de oameni(30). În afară de aceştia, 129 de jandarmi, dintre care 1 ofiţer (locotenentul Leonescu Emil), 17 plutonieri, 49 de sergenţi majori, 14 sergenţi, 4 brigadieri, 26 de caporali şi 18 soldaţi au fost luaţi prizonieri de către trupele austro-germane(31). Toţi prizonierii jandarmi au fost repatriaţi din captivitate la sfârşitul luni aprilie 1918(32).

După numai două luni, la 1 august 1918 au luat fiinţă Regimentele 1 – 6 Jandarmi (comandament şi administraţie) şi Serviciul de control şi informaţii(33). În data de 29 octombrie 1918, după retragerea trupelor austro – ungare şi germane din Basarabia, s-a înfiinţat Compania de Jandarmi Hotin, alcătuită din 2 plutoane, 6 secţii şi 45 de posturi de jandarmi(34).

La 5 noiembrie 1918 a apărut un nou decret-lege conform căruia Jandarmeriei i s-a certificat titulatura de „Corp de Jandarmi” şi i s-a reconfirmat organizarea pe regimente, batalioane, companii, plutoane, secţii şi posturi de jandarmi. În consecinţă, a fost mărit numărul jandarmilor, ajungându-se la un efectiv de 20.000 şi s-a organizat Statul Major al Comandamentului Corpului compus din serviciul de comandament, condus de un colonel, ca şef al serviciului, având în subordine biroul 1 (adjutantură), care se ocupa cu rezolvarea tuturor problemelor curente (pregătirea prin instrucţie a jandarmilor din corp, corespondenţa cu celelalte ministere etc.), biroul 2 (organizare şi mobilizare), cu atribuţii de control al efectivelor în raport cu prevederile bugetare, reangajările de subofiţeri şi control nominal al acestora, de control nominal al ofiţerilor activi şi de rezervă ai Corpului, de pregătire a lucrărilor de mobilizare, biroul 3 (justiţie şi reclamaţii), care se ocupa cu studierea actelor prevăzute de Codul Justiţiei Militare şi Codul Penal şi săvârşite de ofiţeri şi trupă, studierea dosarelor diferitelor anchete executate în urma reclamaţiilor îndreptate împotriva jandarmilor(35).

Serviciul administrativ era condus, de asemenea, de un colonel, şef al serviciului, având în subordine următoarele birouri: biroul 1 (control), care se ocupa cu controlul gestiunii în bani şi materiale a tuturor regimentelor şi unităţilor în subordine, controlul atelierului şi serviciului contabilitate în bani şi materii, biroul 2 (contabilitate în bani), biroul 3 (contabilitate în materii), biroul 4 (atelierul de confecţii, care asigura confecţionarea efectelor jandarmilor)(36).

Registratura generală a Corpului era condusă de un şef de birou, având în subordine întregul personal prevăzut.

În conţinutul legii, respectiv la art. 46 din capitolul I, atribuţiile Jandarmeriei au fost împărţite în două categorii: atribuţii ordinare, care se executau zilnic sau cu o periodicitate cunoscută, şi atribuţii extraordinare, care se executau în mod excepţional, la ordin sau în urma unei cereri(37). În articolele 47 şi 48 din acelaşi capitol, atribuţiile ordinare şi extraordinare au fost identificate clar. Astfel, atribuţiile ordinare sau serviciul ordinar viza sarcini de poliţie administrativă, poliţie a drumurilor, poliţie judiciară, paza şi escorta arestaţilor civili sau militari şi atribuţii de poliţie

militară. Atribuţiile extraordinare constau în acordarea de sprijin următoarelor categorii de funcţionari: agenţilor silvici, funcţionarilor vamali, casierilor, portăreilor şi executorilor de mandate judecătoreşti, comisarilor şi subcomisarilor de gări şi porturi şi tuturor persoanelor însărcinate cu rechiziţii pe timp de război(38).

Apariţia legii din 1918 a adus numeroase clarificări în ceea ce priveşte atribuţiile Jandarmeriei rurale, dar, ca şi cea din 1908, a păstrat art. 1 care explica scopul acestei instituţii: „Jandarmeria rurală este instituită pentru a veghea, în comunele rurale, la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor”(39). Acest articol, care pentru jandarmii rurali trebuia să fie „dogma supremă”, a creat numeroase dispute deoarece nu preciza care erau legile la executarea cărora veghea Jandarmeria. Confuzia aceasta a creat probleme jandarmilor deoarece orice lege adoptată trebuia cunoscută şi interpretată de aceştia. Ca urmare, legea a fost viu disputată în cadrul Jandarmeriei(40) tocmai pentru a se identifica atribuţii sau sarcini noi pentru jandarmi. Deşi comanda Jandarmeriei Rurale a dorit clarificarea acestui aspect, şi în legea din 1929 acesta a fost păstrat, adăugându-se că Jandarmeria veghează nu numai la respectarea legilor, ci şi la respectarea regulamentelor(41).

7776


„Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a aproba cumpărarea a unui număr de 60 de bilete pentru ceaiul mărţişorului ce va avea loc sâmbătă, 9 martie, 1935, orele 18.00 la Cercul Militar Vechi, în valoare totală de 4923 lei, încredinţându-vă că pentru acest ajutor Societatea Principele Mircea, filiala Constanţa vă mulţumeşte anticipat prin subsemnata”.

Aceasta este o cerere trimisă de către o doamnă, cu destulă influenţă în acele vremuri interbelice, primăriei din Constanţa. Domnia sa dorea să organizeze un eveniment caritabil, un „eveniment monden” cum am spune noi astăzi. Banii strânşi din vânzarea acelor bilete erau donaţi ulterior familiilor nevoiaşe din oraş. Balurile, spectacole, ceaiuri dansante erau organizate, în principal, cu scop caritabil, dar ofereau doamnelor şi domnişoarelor din înalta societatea prilejul de a-şi etala ţinutele şi de a socializa.


preot militar Liviu TUDOR

Cu emoţie privim oamenii care, prin rezonanţă cu locurile şi timpurile sfinte, caută punctul de încopciere dintre raţiune şi sentiment, educaţie şi spiritualitate, pace şi adevăr.

Sfinţii părinţi ai Bisericii strămoşeşti sfătuiau întotdeauna familiile creştine să aleagă pacea, în concurenţă cu adevărul, pentru ca acestea să rămână unite. Astăzi, încercările unei familii depăşesc limitele istorice ale vocaţiei şi torsionează orgoliile partenerilor spre noi forme de manifestare a identităţii de cuplu. Pacea unei familii este tulburată definitiv de provocările raţiunii fără Dumnezeu. În înţelesul cel mai profund, pacea şi adevărul propun iubirea de oameni, dincolo de contextele de ordin politic, geografic, istoric sau economic. Pentru a realiza pacea şi a învăţa adevărurile suntem aici, împreună, armata şi biserica.

Caleidoscop Creştin


documentare realizată deplt.adj. Nicoleta SANDU

Mărţişorul interbelic

Balurile cu „temă” se bucurau de o mare popularitate.

„Subsemnata, profesoară de dans, vă rog să binevoiţi a-mi elibera un permis pentru bal mascat, în ziua de 1 martie 1930 în sala Izvor“, reprezintă de această dată o cerere pentru aprobarea organizării unui bal mascat. Într-o cerere înregistrată în 26 februarie 1930, reprezentantele societăţii Aşezămintelor de Binefacere „Principesa Mamă Elena”, cer aprobarea organizării unui ceai dansant în salonul Cercului Militar, în ziua de 1 martie.

În luna martie a anului 1931, „Ilustraţiunea Română” invita pe tinerele doamne şi domnişoare să participe la un concurs de costume naţionale, organizatorii dorind ca prin acel eveniment să reînvie tradiţia portului popular românesc. În aceeaşi lună, a fost

organizat un concurs de măşti şi costume în cadrul „Balului păpuşilor”. Presa vremii menţiona că acesta ar fi fost cel mai reuşit bal mascat al Carnavalului care marca începutul primăverii. În saloanele elegante s-au întâlnit, de Mărţişor, „castelane, contese, pierette, cazaci, rusoaice elegante din secolul al XVIII – lea, păpuşi, ţigănci ghicitoare, o întrecere de măşti şi costume”.

Un alt eveniment petrecut în perioada interbelică este şi cel în care, de Mărţişorul din 1935, cofetarii s-au adunat în Bucureşti pentru a-şi dovedi măiestria în mânuirea ciocolatei şi zahărului. Pe primul loc s-a situat o florăreasă, care realizase o statuie din zahăr.

În timpul regelui Carol al II-lea, chiar şi inocentele mărţişoare deveniseră un subiect de scandal.

Mai mulţi vânzători aduseseră pe piaţă figuri caricaturizate din viaţa politică, toate însoţite de un şnur alb-roşu. Acestea au fost interzise, la iniţiativa monarhului, anunţul privind această interdicţie fiind publicat în toate ziarele. Cei care încălcau decizia se puteau alege cu zile de arest.

Înainte de a participa la aceste evenimente, doamnele şi domnişoarele aveau grijă să consulte mica publicitate şi să-şi achiziţioneze cele mai noi şi „moderne” produse cosmetice, rochii şi bijuterii. Astfel aranjate, femeile din perioada interbelică întâmpinau mărţişorul prin petreceri.

Rochiile din catifea comandate la Paris, parfumurile franţuzeşti, capele de zibelină, blănuri scumpe şi bijuterii rafinate, toate erau etalate la fastuoasele baluri ce întâmpinau venirea primăverii.

Dragilor,

Fericitul Augustin ne spune în ,,Confesiuni”, următoarele:

,,Căci dintr-o voinţă perversă se naşte pofta, iar când ajungi subjugat de poftă se naşte obişnuinţa, iar când nu te mai poţi împotrivi obişnuinţei apare nevoia” (Cartea a 8-a, cap 5). Nevoia nu ascultă de nici o lege (dreptul roman) şi este înaintea raţiunii (Quintus Curtius Rufus ,Viaţa si faptele lui Alexandru cel Mare, cartea VII,7,10). În sfârşit, „aegre reprendas quod sinas consuescere” – greu te dezveţi de ceea ce ai lăsat să devină obişnuinţă (Publilius Syrus) şi astfel ai tradus nevoile false, născocite, în stare de necesitate.

Treptat, observăm că legea şi autoritatea nu mai reglementează

relaţiile dintre indivizi ci răfuielile personale, iar pesimismul moderat pe care îl transmitem, faţă de şansele afirmării noastre independente, se află sub omniprezentul motiv al sorţii.

În schimb, în triunghiul perfecţiunii se află sufletul nostru care, căutându-şi limitele, descoperă la egală distanţă pe Dumnezeu, pe sine însuşi şi pe aproapele. Tocmai agresiunea societăţii la adresa iubirii triunghiulare, îl echilibrează, îl imponderabilizează şi îl ozonifică. Atunci când îţi doreşti reciprocitate în iubirea creştină cu aproapele şi cu Dumnezeu, ai ieşit din suferinţă, nu te mai deranjează agresivitatea şi cauţi în ceilalţi totdeauna o „perlă” pe care o ţin foarte bine ascunsă. „Perla” sufletului care ne uneşte şi care este mai importantă decât pofta ce ne desparte. Apoi, după primirea iertării, ca un „antibiotic” al regretelor, simţim pacea spirituală şi pentru că am avut grijă ca adesea să ne comportăm firesc, gândurile, vorbele şi faptele făcând dovada armoniei interioare. Păcatul ne provocă prin obişnuinţă şi Îl îndepărtează pe singurul prieten, pe Hristos, care nu ne-a dezamăgit niciodată.

Poziţia de forţă pe care ne situăm adesea în relaţia cu ceilalţi este o

deformaţie civică, dealtminteri, ea ne arată tocmai slăbiciunea. În detrimentul

rigurozităţii, uneori este mai confortabil să ne ascundem slăbiciunile pentru a nu fi sursa ironiilor, decât să acceptăm onest neştiinţa - care se îndreaptă, păcatul – care se iartă, neputinţa – care ne întăreşte.

Aparent antonime, pacea şi dreptatea pot locui împreună dacă alegem întâi pacea şi după aceea dreptatea. Toată activitatea

Mântuitorului Hristos, în cei trei ani şi jumătate, se circumscrie în iubirea faţă de oameni pe care, întâi i-a vindecat, i-a învăţat, i-a înviat, apoi a instituit dreptatea divină - prin judecată.

Intransigenţa ne transformă ad–hoc în mici dumnezei, care consideră că prima privire pe sub sprâncene a partenerului/ei este de neiertat şi merită, după dreptate - pedeapsă. Nimeni nu mai acceptă nimic şi nu iartă nimic.

Obişnuiţi să fim lideri de opinie, nu ştim când să ne oprim, sau nu ne interesează să ne mai oprim din promovarea propriei imagini. Demnitatea celuilalt, fericirea lui, atenţia pe care ar trebui să o primească din partea noastră, ne sunt din ce în ce mai străine. Şi ne mai întrebăm de ce nu mai suntem iubiţi, de ce suntem singuri – înconjuraţi de oameni? Trăim din răutatea noastră şi în plus primim şi din răutatea altora pentru a fi „puternicii” momentului. În schimb, dacă am oferi din iubirea noastră am primi şi din iubirea altora. Dai iubire, iei putere.

Exemple de credinţă, de iubire, de eroism şi de pace avem în istoria poporului român care, în mod tacit şi–a asumat adesea şi rolul de

consilier de familie.În timpul Primului Război Mondial, după câţiva ani de prizonierat

în Uniunea Sovietică, mulţi ţărani veneau acasă bolnavi sau din spitale, unde zăceau fără speranţă, fără o mână sau un picior. Se închinau la Dumnezeu - să îi lase sănătoşi, să poată ajunge la agoniseala lor de o viaţă, la o căruţă şi un petec de pământ pe care–l muncea muierea. Nu–şi doreau decât să scape dintr–un război pe care ei nu l–au vrut, dar care era musai. Văzuseră atâtea grozăvii pe front de le ajunseseră. Veneau pe jos, pe drumul prăfuit al satului, cu arma în spate, sperând că nu vor găsi lucrurile schimbate. Uneori femeia greşea şi el ştia asta, dar, ce să–i faci, aşa–s muierile mai slabe.

Ce–ar fi însemnat, după gândirea unora de astăzi? Dacă găsea un copil născut cât timp el a fost prizonier, să aleagă dreptatea

sau pacea? Să pună mâna pe ZB şi să–i omoare pe amândoi? Sau să–i mulţumească lui Dumnezeu că a scăpat dintr–un loc de unde nu scăpa aproape nimeni! El se împăca cu ideea că: Aşa a fost voia lui Dumnezeu! Accepta şi mergea mai departe. Aşa a continuat neamul acesta să dăinuiască. Prin acceptare şi compromisuri. Dar niciodată prin compromisuri compromiţătoare.

„Vincere est honestum, opprimere probrum, pulchrum ignoscere”(E vrednic să învingi, ruşinos să asupreşti, frumos să ierţi).

7978

EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ EDUCAŢIE, TRADIŢII ŞI ISTORIE MILITARĂ

Plăcerea de a citi

Redacţia


Paul Johnson

Socrate. Un om pentrutimpurile noastre.

Duşmanii societăţii

1 2

1

2

„Socrate înţelegea filozofia nu ca pe o activitate de soi academic,

ci ca pe o activitate a omenescului. Ea avea drept obiect oameni concreţi, care se confruntau cu alegeri etice reale între drept şi nedrept, între bine şi rău. De aceea, un filozof călăuzitor al celorlalţi trebuia să fie mai mult decât un gânditor, mult mai mult. Trebuia să fie un om bun şi de ispravă, pentru care căutarea virtuţii să nu reprezinte o idee abstractă, ci o chestiune practică a traiului de zi cu zi. Trebuia să aibă îndrăzneala de a face alegerile cuvenite şi de a le suporta consecinţele. În ultimă instanţă, filozofia se dovedea a fi o formă de eroism, iar cei care o practicau trebuiau să fie înzestraţi cu curajul de a sacrifica orice, până şi propria viaţă, pentru a atinge gradul desăvârşit al virtuţii. Socrate chiar asta a făcut. Iată de ce îl cinstim şi îl omagiem drept personificare a filozofiei.“

(Paul JOHNSON)

„Violenţa, lipsurile în mijlocul bogăţiei, tirania şi cruzimea

căreia îi dă naştere, prostiile grosolane ale celor puternici, indiferenţa celor avuţi, dezacordurile dintre cei inteligenţi şi bine intenţionaţi, apatia mulţimii sărmane – aceste lucruri ne vor însoţi până la capătul drumului. Prin urmare, civilizaţia va fi întotdeauna expusă riscului, şi în fiecare epocă este prudent să examinăm cu extrem de multă seriozitate ameninţările la adresa ei. Toate societăţile bune nasc duşmani a căror ostilitate combinată se poate dovedi fatală. Nu există vreo formulă uşoară de apărare, şi cea mai eficientă strategie este identificarea rapidă a forţelor maligne, dacă se ivesc. Acesta este principalul scop al cărţii de faţă.“ (Paul JOHNSON)

NICOLAE ROTARU – 65

Fost ofiţer de transmisiuni în Jandarmerie (azi, rezervist cu grad de general), jurnalist profesionist (fost director al revistei „Pentru Patrie” editată de MAI) şi profesor universitar dr. (angajat la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” şi la Universitatea Hyperion), Nicolae Rotaru, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariţtilor Profesionişti şi al Cercului Rebusist „Club XXI” Bucureşti (n. 28.03.1950, în comuna Leordeni, judeţul Argeş, al căror Cetăţean de Onoare este) a fost omologat de trei concursuri de debut, drept: romancier (Ed. Eminescu, 1982), poet (Ed. Cartea Românească, 1984) şi povestaş (Ed. Facla, 1985).

Până la 65 de ani a reuşit să publice peste 100 de cărţi de beletristică (epică, lirică, pamflet, eseistică etc.), dar şi literatură de specialitate (comunicare, psihosociologie, management etc.), în prezent pregătind romanul generaţiilor de duşi şi rămaşi din lumea rurală („Satul de sub sat”), pe care vrea să şi-l aducă în dar, cu ajutorul Editurii ANIMV, la rotunjirea celor 13 luştri de viaţă, eveniment ce precede, aşa cum îi place să spună, sărbătorile legate de Ziua Oamenilor de Arme din rândul cărora face parte.

„Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gândirii. Gândim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul câtorva ceasuri. (Iar produsul pozitiv, consemnabil, al acestui interval e, de cele mai multe ori, fulgurant: există clipe ale înţelegerii, înconjurate de un zumzet tatonat, care nu e decât aşteptarea activă a acelor clipe.) Dar gândim intermitent şi în alt sens: gândim cu un aparat finit infinitatea fiecărui gând. A fi creatură înseamnă a fi fragment.” (Andrei PLEŞU)

Andrei PleşuJurnalul de la Tescani

În pofida unei poziţii strategice vulnerabile, a unei armate prost pregătite şi a unor promisiuni discutabile de sprijin militar din partea Forţelor Aliate, România a intrat în Primul Război Mondial în august 1916. În schimb, a primit o sancţionare formală pentru anexarea regiunilor cu populaţie română din Austro-Ungaria. Aşa cum Glenn Torrey dezvăluie în studiul său, decizia se va dovedi curând impulsivă şi riscantă pentru ambele părţi.

Torrey detaliază felul cum, la sfârşitul lui 1916, armatele Puterilor Centrale, conduse de generalii Falkenhayn şi Mackensen, au ocupat două treimi din teritoriul românesc, dar cu preţul dislocării unor importante forţe militare necesare pe alte fronturi.

Glenn E. TorreyRomânia în primul război mondial

„De multe ori am vorbit în viaţa mea, în felurite şi nenumărate împrejurări şi locuri. De astă dată sunt însă emoţionat. Simt inima cum se zbate în coşul pieptului. Când ajung în clipa în care trebuie să rog pe arhimandritul Galaction Cordun să-mi dea binecuvântarea, glasul mi-e aproape stins.

– Binecuvântează, preacuvioase, ca să predic. Biserica geme de lume. Toţi internaţii şi toţi ţăranii, tineri, moşnegi, copii, s-au adunat ca în zi de mare sărbătoare. De teamă, mă regăsesc. Ţăranii, mai cu seamă, ascultă cu capetele plecate povestea domnului Brâncoveanu, care s-a jertfit cu tot neamul lui pentru credinţa străbună, povestea Meşterului Manole, care şi-a îngropat dragostea lui vie şi nepreţuită în zidul mănăstirii de la Curtea de Argeş, ca să poată dura lăcaş de închinăciune Domnului, aşa cum nu se află un altul pe lume.” (Ion VALJAN)

Ion ValjanDin filigrane şi surâsuri

„O poveste cu intrigi, dar şi o poveste despre ştiinţă… O carte plină de delicatese pentru oricine e interesat de istorie, geografie, astronomie, navigaţie, ştiinţa ceasornicăriei şi, nu în ultimul rând, de banala şi eterna ambiţie şi lăcomie a omului.“ Philadelphia Inquirer

Dava SobelLongitudinea-povesteaunui geniu

Brigada Specială de Intervenţie „Vlad Ţepeş” a Jandarmeriei a avut parte de o prezentare inedită prin intermediul unor fotografii apărute în numărul 5 al celebrei Reviste „FLASHBANG”. Este prezentată ca unitate de elită, cu jurisdicţie naţională, având misiunea de a interveni atunci când securitatea României este ameninţată. Imaginile de prezentare a BSIJ au fost surprinse de către un fotograf profesionist şi scot în evidenţă cele mai importante misiuni ale unităţii.

Revista „FLASHBANG” este trimestrială, în fiecare număr fiind prezentate câte trei unităţi/echipe /de operaţiuni speciale din întreaga lume. În cele 160 de pagini câte are publicaţia sunt peste 400 de fotografii cu imagini exclusive. Cei ce doresc să răsfoiască virtual paginile acestei reviste o pot face accesând adresa de internet www.flashbang-mag.com.

„FLASHBANG”


80

Din evenimentele lunii ....în istoria Jandarmeriei

Selecţie realizată de lt.col. dr. Ilie NUŢUAprilie

01.1943 - Compania 19 Poliţie (Inspectoratul de Jandarmi Timişoara) a acordat sprijin pentru repatrierea românilor basarabeni deportaţi de sovietici în zonele Kranaja, Strela, Taman ş.a;01.1944 - Jandarmeria a primit ordin de

a sprijinii înfiinţarea de cantine pentru refugiaţii din Basarabia şi Bucovina în gările din Moldova;05.1943 - S-au înfiinţat 3 companii

poliţie de zonă interioară la Alba Iulia, Deva şi Sibiu de către Inspectoratul de Jandarmi Alba Iulia;08.1922 - Şcoala de Plutonieri de

Jandarmi Oradea-Mare a fuzionat cu Şcoala de ofiţeri şi plutonieri majori, şefi de secţie din Bucureşti sub denumirea de Şcoala de Jandarmi Oradea-Mare;11.1831 - A fost aprobată „Legiuirea

pentru Recrutaţia miliţii pământeneşti a Valahiei”;23.1942 - Plutonul 42 Poliţie

(Inspectoratul de Jandarmi Bucureşti) a participat la paza litoralului Mării Azov;27.1943 - Inspectoratul de Jandarmi

Constanţa a intervenit pentru salvarea pasagerilor de pe vasul naufragiat „Mihai Viteazul”;28.1948 - Uniformele jandarmilor au fost

modificate după modelul sovietic.

Mai

10.1902 - A fost editat „Albumul Armatei Române”. Acesta conţine mai multe fotografii cu diferite formaţiuni de jandarmi;10.1929 - Apare lucrarea „Introducere

în organizarea Poliţienească şi Jandarmerească a statelor Europene” de maiorul Vasile Barbu de la Comandamentul Corpului de Jandarmi; 10.1931 - Regele Carol al II-lea i-a

înmânat într-un cadru festiv drapelul de luptă al unităţii colonelului Călătorescu Alexandru, comandantul Regimentului de Jandarmi pedeştri;10.1934 - Pentru prima dată în istoria

sa, Jandarmeria a defilat în Bucureşti de Ziua Naţională; 12.1913 - A fost promulgată „Legea

privind organizarea armatei”. Jandarmeria a fost întărită cu noi efective, ajungând la 45 de ofiţeri, 2.766 de subofiţeri şi 3.170 de jandarmi în termen;14.1914 - Jandarmeria din Bucureşti a

fost vizitată de Talat Bey, ministrul de interne al Turciei, însoţit de directorul poliţiei din Istambul. Aceasta fiind de altfel prima întâlnire la cel mai înalt nivel între reprezentanţii Jandarmeriei române şi o structură similară turcă;20.1936 - A fost înfiinţată Asociaţia

Sportivă „Jandarmeria”;28.1948 - Prin Decretul nr. 992 s-a

modificat Legea nr. 206 din 21 iunie 1947, stabilindu-se stagiul militar pentru jandarmi la 2 ani.

Iunie

01.1918 - Prin Înaltul Decret nr. 1.198 s-a modificat Legea Jandarmeriei Rurale din anii 1908 şi 1913;01.1946 - A luat fiinţă în Bucureşti, Inspectoratul de Jandarmi C.F.R.;04.1927 - Compania de Jandarmi Rădăuţi a asigurat paza traseului cursei de automobile

organizate de Automobil Club Regal Român în judeţul Rădăuţi;17.1829 - Logofătul Costachi Conachi, unul dintre membrii delegaţi din partea Moldovei în

Comitetul de la Bucureşti pentru alcătuirea „Regulamentului Organic”, a întocmit o propunere pentru înfiinţarea unei miliţii purtătoare de arme (Jandarmerie);17.1938 - Asociaţia „Casa Jandarmeriei” a cumpărat Vila „Oituz”, compusă din 47 de camere

din Staţiunea Techirghiol, pentru odihna şi recuperarea subofiţeri şi familiile lor;22.1941 - România a intrat în război. În zona armatelor de operaţii se găseau mobilizate

23 de legiuni de jandarmi, o legiune mobilă, 195 de secţii de jandarmi şi 1.044 de posturi de jandarmi, cu un efectiv total de aproximativ 10.000 de oameni;22.1942 - După un an de la implicarea României în război, Jandarmeria a pierdut pe frontul

de est 10 ofiţeri, 12 subofiţeri şi 197 grade inferioare;30.1929 - A fost desfiinţată singura herghelie pe care a avut-o Jandarmeria – „Voivodeasa

– Rădăuţi”.

la 3 aprilie 2015

Documents