l504 fei

ESURSE FINANCIARE

Cu toate meritele ei, analiza desfăşurării în timp a unui procescomplex nu este suficientă. Se cere asocierea ei cu evaluareacheltuielilor necesare desfăşurării activităţilor componente. Îngeneral, cheltuielile pot creşte odată cu reducerea duratei şideci, se poate ajunge la un proiect optimizat din punct de vedereal consumului de timp dar cu consum de cheltuieli spre limitamaximă. Astfel, problema planificării cheltuielilor trebuie sărezolve un compromis între reducerea duratei totale aproiectului, variaţia corespunzătoare cheltuielilor şiuniformizarea consumurilor.

De regulă, nivelul cheltuielilor totale pentru un proiect este o valoareprestabilită de managerii programelor sau cei ai structurii care se dezvoltă.Există, ca regulă, cerinţa de încadrare în această valoare şi este recomandabilsă nu se omită posibilitatea de a analiza variante care să permită economii înceea ce priveşte cheltuielile generale.

Bugetul de bază (master) pentru o organizaţie orientată spre realizare deprofit asamblează un număr de bugete interdependente, oferind o imaginecompletă a operării, din punct de vedere financiar, pe o anumită perioadă detimp - de obicei un an de zile. Elementele bugetului de bază exprimă atâtmodul de operare al organizaţiei cât şi mecanismul financiar al acesteia.Elementele principale ale bugetului de bază sunt:

Ø Bugetul de operareØ Bugetul financiar

Bugetul de operare cuprinde:Ø Bugetul de vânzări,Ø Bugetul de producţieØ Bugetul de cheltuieli

şi reprezintă elemente de venit,iar bugetul financiar cuprinde:Ø Bugetul fluxului de numerar,Ø Bugetul cheltuielilor de capital,Ø Bilantul bugetului.

R

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

Bugetul de vânzări, aşa cum arată şi numele cuprinde previziunea vânzărilorpe perioada pe care se întocmeşte bugetul. Acest buget va fi pentru multeorganizaţii, un buget pe produs sau linie de produse şi pe zonă geografică,depinzând de natura afacerii.

Bugetul de producţie pentru o firmă de producţie va căuta să cuprindăcosturile de producţie şi al bunurilor finalizate incluzând şi costurilemateriilor prime şi pe cele cu forţa de muncă direct productivă, ca şicheltuielile generale, cum ar fii costul chiriilor, iluminatul, căldura şipersonalul de supraveghere (TESA).

Bugetul de cheltuieli cuprinde diverse costuri legate de procesul de vânzareşi de activitatea administrativă.

Cheltuielile de capital cuprind bugetul necesar cumpărării categoriilor decapital ce sunt necesare operării în viitor.

Bilanţul bugetului arată impactul finanţării la nivelul factorilor ca: fluxulsumelor nerecuperate (debitele), datorită creditării la vânzare.

Bugetul fluxului de numerar constituie “liantul” pentru asamblarea tuturorbugetelor în cel de bază. Fiecare decizie legată de buget de la nivelulvânzărilor până la nivelul costurilor cu forţa de muncă şi a cheltuielior decapital au un impact asupra fluxului de numerar. Bugetul fluxului denumerar prezintă necesarul de numerar (bani lichizi) pentru finanţare, peperioada pentru perioada pe care se întocmeşte bugetul.

Bugetul pentru producţie cuprinde următoarele elemente:

• Bugetul materiile prime care stabileşte costurile pentru materiileprime necesare activităţii de producţie;

• Bugetul pentru munca productivă care stabileşte plafonul decosturi legate de salarizarea lucrătorilor direct productivi;

• Bugetul pentru cheltuieli generale - regie.

Bugetul pentru vânzări cuprinde:Cheltuielile cu procesul de vânzare, incluzând costul distribuţiei, salariileşi alte cheltuieli legate de vânzare şi cheltuielile cu marketingul.



In figura ce urmeaza este prezentat în detaliu Bugetul de bază.

Bugetul de bază detaliat

Toate planurile au la bază rezultatele unor analize - parcurgerea drumului dela efecte posibile către cauze posibile. Bugetele sunt planuri ce trebuierespectate. Indiferent de nivelul la care se întocmeşte un buget (plan),acestea au la bază următoarea ecuaţie:

DATELE + IPOTEZELE = PROIECŢIILE

Datele reprezintă fapte - informaţii despre activitatea trecută de care eştisigur că sunt adevarate.

BUGETUL DINVANZARI

BUGETULPENTRU

PRODUCTIE

BUGETULPENTRU

VANZARI

BUGETULPENTRU

ADMINISTRATIE

BUGETUL PENTRUCHELTUIELI DE

CAPITAL

Bugetul pentrumateriale directe

Bugetul pentrulucratori

productivi

Bugetul pentrucheltuieli generale

Bugetul pentrustocuri

Bilantulbugetului

Raportul devenituri sicheltuieli

BUGETULFLUXULUI DE

NUMERAR



Ipotezele reprezintă opinii - informaţii despre care crezi că vor deveniadevărate în viitor.

Proiecţiile reprezintă rezultatele obţinute prin aplicarea ipotezelor asupradatelor.

O serie de recomandări, reguli de respectat, sunt necesare procesului destabilire a bugetelor. Astfel, este recomandabil:

Ø Să menţineţi permanent o legătură “scurtă” şi logică între date, ipoteze şiproiecţii. Evitaţi ca ipotezele făcute să fie rezultatul unui lanţ de ipotezeanterioare.

Ø Să menţineţi echilibrul permanent între date şi ipoteze. Puneţi întrebareapermanent: Ce sunt mai “slabe”, datele sau ipotezele? Concentraţi-vă peo zonă şi încercaţi să fiţi foarte concret. Nu construiţi ipoteze foarteelaborate legate de viitor, pe baza unor date “fragile”.

Ø Trebuie ţinut cont de nevoile dar şi de resursele potenţiale ale fiecăruiparticipant. Intocmirea bugetului presupune implicarea tuturor membrilorechipei pentru un proiect. Este importantă identificarea nevoilor şi aresurselor disponibile ale fiecăruia în parte. Pentru acesta este bine să seîntocmească un tabel după exemplul de mai jos:

Nevoi Resurse oferiteMangeri, bancheri,finanţişti, membriibordului de conducereAsociaţi, alţiîntreprinzătoriSubordonat

Ø Trebuie stabilit de la început nivelul de control. Odată cu întocmireabugetului este important să fie nominalizaţi partenerii de echipă, nivelulierarhic pe care se află şi responsabilităţile specifice ale fiecăruia.

Ø Trebuie respectată “frontiera” informaţiilor. Dacă apare discordanţa întreinformaţiile sumare din buget şi detaliile foarte amănunţite legate deanumite aspecte particulare ale proiectului, organizaţia îşi pierdecapacitatea de a cunoaşte ce se întâmplă. Aceasta este frontiera



cunoaşterii informaţiilor. Planul trebuie să fie la un nivel sub frontierainformaţiilor.

Este de apreciat ideea necesităţii evidenţei cheltuielilor ca urmare a cereriide echilibru între consumul de timp şi/sau alte resurse şi comsumul deresurse financiare.

Se poate vorbi de o separare netă a beneficiarilor proiectului demanagementul acestuia care îşi desfăşoară activitatea pe baza diviziuniifuncţionale, ca şi faţă de alţi factori implicaţi şi interesaţi de obiectivele şidesfăşurarea proiectulu. Apare astfel necesitatea informării reciproce şi ceaa controlului în toate ariile de activitate, deci implicit şi asupra utilizăriicapitalului investit, asupra rezultatelor economice ale proiectului.

Sunt necesare astfel de relaţii între:Ø proprietari şi/sau beneficiari - manageri la nivel superior, pentru

cunoaşterea situaţiei financiare a structurii organizaţionale şi arezultatelor acesteia,

Ø manageri la nivel superior - manageri la nivel mediu, pentru cunoaştereacheltuielilor de operare şi a condiţiilor operaţionale.

S-a impus astfel, ca necesar, un sistem de contabilizare a cheltuielilorcorespunzător condiţiilor de funcţionare din structurile organizaţionalemoderne.

Înregistrarea şi gestiunea cheltuielilor, aşa cum se efectuează în organizaţiileeconomice moderne, este un domeniu al contabilităţii în care suntdimensionate cheltuielile şi informează conducerea cu date privind:

• costul de producţie pe produs;• cheltuieli pentru producţia neterminată;• cheltuieli imobilizate în stocuri;• cheltuieli pe compartimente;• criterii pentru controlul cheltuielilor;• o mare varietate de analize asupra cheltuielilor.

Importanţa cunoaşterii costurilor, a evaluării corecte a acestora, atât lanivelul costului complet cât şi la acela al componentelor, constă şi înposibilitatea de apreciere a nivelului de eficienţă economică.



Obţinerea unei finalităţi într-un proces de operare, vizând produse sauservicii, presupune desfăşurarea unei mari varietăţi de activităţi si consumuride resurse diferite. Cheltuielile efectuate pentru acestea (activităţi şiconsumuri) trebuie să se reflecte în costul de producţie (pentru a firecuperate eficient).

Evidenţa, planificarea (programarea) cheltuielilor şi calculaţia costului deproducţie implică sistematizarea cheltuielilor pe baza unor caracteristicicomune. Criterii de structurare folosite:

A. Modul în care se ţine evidenţa.B. Posibilitatea de repartizare pe produse.C. Modul de variaţie în raport cu volumul producţiei.

A. După modul în care se ţine evidenţa, există:

a) elemente primare – în funcţie de natura lor, aceste cheltuieli sunt: - cheltuieli materiale: mat. prime

materiale combustibili mijl. de muncă alte materiale

- cheltuieli cu munca vie: salariiimpozite pe salariiCAS.Alte

b) articole de calculaţie – evidenţa lor se ţine în conturi (important săfie cunoscute pentru calculaţia costului pe produs); ele se grupeazăîn:

- materii prime, materiale directe = se pot determina peunitatea de produs pe baza consumului specific

• materii prime cumpărate• materiale şi combustibili tehnologici (nu se regăsesc în

produsul finit, dar sunt necesare fabricaţiei)• semifabricate• componente cumpărate• ambalaje pentru desfacere

- salarii directe = echivalentul bănesc al consumului de muncăvie pentru prestarea activităţilor de transformare a materiilorprime în produse



- cheltuieli pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor• amortizarea utilajelor (recuperarea valori transmise

asupra produselor)• unelte de muncă – scule, dispozitive• materiale şi muncă pentru întreţinere şi reparaţii• energie pentru funcţionare

- cheltuieli generale ale secţiei = necesare activităţilor şiconsumurilor la nivelul secţiilor de producţie, nu participădirect la realizarea produsului, dar creează condiţii necesaredesfăşurării procesului de producţie. Nu se pot calcula precis peunitate de produs, se calculează global şi se repartizează peprodus prin diferite chei de repartizare

• salarii personal de conducere şi administrativ• amortizări fonduri fixe generale• materiale indirecte

- cheltuieli generale ale întreprinderii (indirecte)

B. După posibilitatea repartizării pe produs, există:

a) cheltuieli directe = se calculează pe unitatea de produs pe bazaconsumurilor specifice şi normelor de timp

- materii prime, materiale directesalarii directe- cheltuieli pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor

(VARIANTE – funcţie de evidenţă pe maşini şi pe secţie)

b) cheltuieli indirecte = se calculează global şi se repartizează peprodus:

• prin raportarea sumei generale la produs• prin părţi stabilite în funcţie de complexitatea produsului

- cheltuieli generale ale secţiei- cheltuieli generale ale întreprinderii

C. După modul de variaţie în raport cu volumul producţiei, există

a) Cheltuieli variabile cu volumul producţiei- mat. prime, mat. directesalarii directe



- o parte din cheltuieli pentru întreţinere şi funcţionareutilajelor

• scule , dispozitive• energie

- componente din cheltuieli generale (ale secţiei sau aleîntreprinderii)

• energie iluminat, încălzire• mat. indirecte• cheltuieli pentru desfacere

b) Cheltuieli constante (fixe) faţă de volumul producţiei- cea mai mare parte a cheltuielilor indirecte

• salarii indirecte• amortizări clădiri, instalaţii generale

- parte din cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionareautilajelor

• amortizarea• materiale şi muncă pentru întreţineri şi reparaţii.

Metode de calculaţie a costurilor

Costul reprezintă o categorie economică prin care se exprimă echivalentulconsumului de mijloace economice şi muncă vie în procesul de producţiedesfăşurat în scopul realizării unor produse sau efectuării de servicii.

Calculaţia costului reprezintă un instrument al managerilor de comensurarea rezultatelor economice ale procesului de producţie, în scopul aprecieriieficienţei economice a acestuia.

Costul este necesar de cunoscut atât în etapa anterioară procesului deproducţie, chiar înainte ca produsul să fie proiectat, cât şi după realizarea lui.Sunt necesare deci atât antecalculaţia cât şi postcalculaţia costului.

Antecalculaţia este necesară deciziilor care fundamentează:• asimilarea în fabricaţie a produselor noi• alegerea variantelor soluţiilor in proiectele constructiv• alegerea variantelor tehnologice• planificarea aprovizionării• planificarea cheltuielilor



Postcalculaţia, determinarea costului pe baza consumurilor efective de valorimateriale şi de muncă, este necesar de cunoscut deoarece în procesul deproducţie profitul provine din transformarea elementelor intrate în proces înfinalităţi, produse şi/sau servicii care reprezintă rezultatul procesului şi potcrea venituri.

Principiile calculaţiei costurilor

Calculaţia de cost se bazează pe teoria repartizării sau absorbţiei totalecheltuielilor şi se realizează prin respectarea următoarelor principii:

- principiul delimitării în timp a cheltuielilor. Calculareacosturilor se face pe baza consumurilor necesare,independent de momentul când au fost făcute cheltuielile.

- principiul localizării cheltuielilor. Repartizareacheltuielilor asupra locurilor de muncă unde au fostconsumate valorile materiale şi de muncă vie.

- principiul separării cheltuielilor presupune calculaţiadistinctă:

a. costurilor productive faţă de cele neproductiveb. costurilor aferente producţiei finite faţă de cele

ale producţiei neterminate

O metodă de calculaţie a costului constă în totalitatea procedeelor prin carese cuantifică corelaţia dintre cheltuielile de producţie şi desfacere aleîntreprinderii şi producţiei care le-a ocazionat.

Există mai multe tipuri de metode de calculaţie, alegerea unei metode se faceîn funcţie de particularităţile procesului de producţie, nivelul la care se facecalculaţia. Se prezintă metode utilizabile pentru calculaţia costului producţierealizată prin procese discontinue.

A. Metoda calculaţiei pe comenzi.



Se utilizează pentru calculaţia costului producţiei în structuriorganizaţionale cu procese de producţie discontinue, procese deproducţie individuale şi serie mică.Calculaţia pe comenzi se bazează pe principiul metodelor absorbante decalculaţie şi urmăreşte ca purtător se cheltuieli comanda.

Comanda poate avea ca obiect- un produs sau o cantitate de produse identice- un număr de piese sau subansamble de identice

Modelul sintetic de calcul:

produsleiQ

c ccc aiadsp /)(∑ ++=

cp =costul pieselor sau subansamblelorcad =costuri directe pentru asamblarecai =costuri indirecte pentru asamblareQ =cantitatea de produse din cadrul comenzii

B. Metoda normativă

Se utilizează atât pentru producţia omogenă, dar mai ales eterogenă,realizată în procese discontinue, de tip individual, serie, masă.

Principiul de bază al metodei constă în antecalcularea costului de producţie• pe unitatea de produs• pe articole de calculaţie• pe baza normativelor

Aplicarea metodei introduce un sistem de costuri planificate, reprezentândnivelurile maxime în care trebuie să se încadreze costurile efective.Principala caracteristică a unui asemenea sistem de costuri este aceea căfacilitează controlul asupra costurilor prin compararea celor obiectivnecesare (calculate pe bază de norme) cu cele efective.

Aplicarea metodei normative pentru calculaţia costurilor se face înurmătoarele etape:

a) efectuarea calculaţiilor normative



b) urmărirea consumurilor în procesul de producţie şi evidenţiereaabaterilor de la costurile normate

c) calcularea costurilor efective (corectarea costurilor normate)Este o metodă de calculaţie pe bază de normative.

a) efectuarea calculaţiei normativeInformaţiile necesare calculaţiei provin din procese tehnologice ale reperelorprodusului, cataloage de preţuri, facturi, tarife de salarii, norme de consumpentru materii prime şi materiale, planul cheltuielilor generale ale secţiilorde producţie şi ale întreprinderii.

Relaţii de calcul:

cs = cd + ci lei/buc

cs= cmat + cman + (I +CAS) + cgs lei/buc

unde: cmat = costul semifabricatului din stadiul de producţie anterior

De exemplu, pentru un reper obţinut dintr-un semifabricat prin prelucrărimecanice:

rrecsemmat ptrchp GGc ⋅−+⋅⋅= )100

..1(

La nivel de produs se însumează G pentru toate reperele şi se adaugă preţulcomponentelor cumpărate.

cman – cheltuieli cu salarii directe sau costul manoperei, se poate determinacu relaţiile următoare:

stc ii

niman ⋅= ∑ 60

sau NSc a

man =

CAS – cheltuieli cu contribuţii la asigurări sociale:

100bCAS cman ⋅=



cgs – cheltuieli generale de secţie:

smangsrCAScc ⋅+= )( ;

rs = cotă parte din costul manoperei (100 – 350%)

La nivel de produs se însumează costurile de secţie (cs) luând în considerarediferite stadii de realizare.

cintr – cost de întreprindere

ccc rgsr intint += ∑Rcc srg

⋅=int

R = cotă parte din costul de secţie =15-25%

cp – cost complet de producţie

adaosuriccc destrp ++= int

Observaţie = nivelul normat al costurilor indirecte se poate considera cafiind nivelul planificat al acestora.

b) urmărirea consumurilor în procesul de producţieÎn desfăşurarea procesului se urmăresc atât abaterile justificate de condiţiileconcrete de realizare a produsului, cât şi cele determinate de activităţinecorespunzătoare.

Pe baza informaţiilor tehnico-operative, în această etapă se asigură:- urmărirea abaterilor faţă de norme;- evidenţierea articolelor de calculaţie la care s-au produs

abateri;- precizarea compartimentelor în care s-au înregistrat

abateri;- nominalizarea reperelor sau produselor la care se constată

abateri de la costurile normate;- identificarea factorilor care au generat abateri.

Informaţiile rezultate se centralizează în fişa abaterilor.



Abaterile de la costul normat pot fi produse de factori obiectivi sausubiectivi:

• abateri obiective se pot produce ca urmare amodificărilor survenite la:

o volumul de producţieo normele de muncă sau de consum a resurseloro procesele tehnologiceo tarife pentru manoperăo preţuri de achiziţie a materiilor prime, materialelor,

combustibili, energieAceste abateri nu atrag răspundere.

• Abateri subiective sunt produse ca urmare a desfăşurăriinecorespunzătoare a proceselor de producţie:

o Rebuturi peste normele admiseo Nerealizarea normelor de timpo Abateri de la normele de consum

Aceste abateri atrag răspunderea.

Normativele care stau la baza circulaţiei trebuie dimensionate astfel încât săpermită atingerea a două obiective principale:

o Controlul costuriloro Încadrarea în limite raţionale a volumului

lucrărilor contabile

Nu trebuie să fie - nici prea strânse; abaterile apar atât de frecvent încât caracterul normativ îşi pierde semnificaţia- nici prea generos dimensionate; nu sunt stimulative.

c. calcularea costului efectivSe realizează prin corectarea costului normat cu abaterile constatate întimpul desfăşurării procesului de fabricaţie.

Ştiinţa care evidenţiază, calculează, analizează şi controlează în expresievalorică, starea şi mişcarea patrimoniului unei întreprinderi prin prismaechilibrului permanent între destinaţia şi provenienţa fondurilor; precum şirezultatele financiare obţinute prin administrarea, gestionarea şi utilizareaacestui patrimoniu este contabilitatea.



Sarcinile contabilităţii constau în:• organizarea unui sistem de măsură a activităţii desfăşurate de unităţilepatrimoniale care să fie cât mai obiectiv posibil• să furnizeze date (informaţii) necesare elaborării planurilor de activitateeconomică• să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor desfăşurate,informaţii necesare atât pentru nevoile proprii ale unităţii cât şi în relaţiile cuacţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale• să asigure controlul integrităţii patrimoniului• să furnizeze informaţiile necesare întocmirii documentelor de sintezăcontabilă, îndeosebi bilanţul, astfel încât aceste informaţii să poată fiutilizate la luarea deciziilor economice, în managementul financiar.

Contabilitatea managerială s-a dezvoltat abia în ultimele decenii, iniţial caun produs suplimentar al contabilităţii financiare, apoi fiind recunoscută caun nou domeniu de expertiză (separat de contabilitatea financiară). Aceastas-a întâmplat datorită creşterii competiţiei în mediul de afaceri, care s-ainternaţionalizat, constrângerilor tot mai mari cost/preţ, tehnologiilor cudezvoltare rapidă sub forma automatizării şi a posibilităţii mai rapide de aobţine un raport, precum şi datorită unei restructurări masive a industrieiserviciilor (transporturi, servicii financiare, telecomunicaţii, ş.a.). La acestease adaugă nevoia crescândă de informaţii a managerilor, în mod specialinformaţii referitoare la activităţile interne ale organizaţiei, informaţii ce nupot fi obţinute din rapoartele clasice ale contabilităţii financiare (balanţa deverificare, declaraţia de venituri şi cheltuieli, etc.).

Managerii au nevoie de informaţii pentru a realiza trei funcţii importante înorganizaţie:

• Planificarea operaţiilor• Controlul activităţilor• Elaborarea deciziilor

Scopul contabilităţii manageriale este de a arăta ce fel de informaţiisunt necesare managerului, unde pot fi găsite aceste informaţii şi cumtrebuie utilizate aceste informaţii pentru a realiza aceste trei funcţiiesenţiale.Trebuie să se înţeleagă că:



• datele furnizate de contabilitate nu reprezintă un scop însine, ci un mijloc

• este necesară antrenarea orientării de management, utilizândconcepte şi idei, nu proceduri

• contabilul trebuie aşezat în poziţia sa adevărată departicipant cheie în toate funcţiile de management.

Informaţia este "motorul", care face ca managementul să funcţioneze. Pentruaceasta există canalele de comunicaţie. Dar, managementul unei organizaţiidepinde de asemeni de specialiştii care furnizează o mare parte dininformaţiile necesare (economişti, contabili, specialişti în marketing, ş.a.).

Informaţia contabilăInformaţiile furnizate de contabilitate sunt de regulă de natură financiară,ajutând managerul să facă trei lucruri:• să planifice efectiv şi să-i îndrepte atenţia spre abaterile de la plan• să conducă activităţile de zi cu zi• să ajungă la cele mai bune soluţii pentru problemele operative ale

organizaţiei

• Planificarea efectivă: planurile întocmite de management sunt prezentateformal sub forma unor bugete. Bugetele se întocmesc de regulă pentru unan şi ele exprimă "dorinţele" şi scopurile managementului în termenispecifici, cantitativi.

Dar planificarea nu este suficientă. Odată bugetele stabilite, managementulva avea nevoie de un flux de informaţi, care să indice cât de bine sedesfăşoară planurile. Contabilitatea asistă managementul în obţinerea acesteiinformaţii furnizând rapoarte de performanţă, care vor ajuta managementulsă-şi îndrepte atenţia spre problemele sau oportunităţile care altfel ar fi trecutneobservate. Un raport de performanţă este un raport detaliat,care comparădatele din buget cu cele actuale pentru o perioadă specificată de timp şipentru fiecare departament în parte. Apariţia de probleme într-undepartament va impune managerului determinarea cauzelor problemelor şiluarea de măsuri corective. În fapt, raportul de performanţă reprezintă unfeed-back pentru manageri, direcţionând atenţia acestora către acele părţi aleorganizaţiei în care activitatea managerială este cea mai eficientă.



• Conducerea activităţilor de zi cu zi: managerii au nevoie constantăde informaţii contabile pentru conducerea activităţilor de zi cu zi.De exemplu compartimentul de preţuri are nevoie pentru produselenoi de informaţii contabile care să asigure o relaţie corectăpreţ/cost şi în concordanţă cu strategiile de marketing ale firmei.

• Soluţionarea problemelor: informaţia contabilă este adeseafactorul cheie în analiza soluţiilor alternative pentru rezolvareaunei probleme (costuri specifice, beneficii).

Este de menţionat că aceste informaţii nu se găsesc de regulă subforma necesară elaborării deciziilor; de fapt contabilitatea ar puteaavea de efectuat un volum mare de calcule analitice, inclusivpreviziuni, pentru a pregăti informaţiile sub forma necesară.

Informaţia furnizată de contabilitatea managerială trebuie să fiesintetică, fără ca acest lucru să anuleze importanţa informaţiilor dedetaliu pentru conducerea activităţilor de zi cu zi.

Comparaţie între contabilitatea managerială şi cea financiară.

Diferenţe între contabilitatea managerială şi cea financiară• contabilitatea managerială este destinată furnizării de date pentru

uzul intern al managerului, informaţii care sunt altele decât celeexterne necesitate de deţinătorii de acţiuni, ş.a. Managerul trebuiesă conducă activităţile de zi cu zi, să planifice viitorul, să rezolveproblemele şi să ia numeroase decizii de rutină şi nu de rutină,fiecare dintre acestea necesitând propriile informaţii sub o formăproprie.

• contabilitatea managerială pune accent pe viitor, deoarece o mareparte din responsabilităţile managerului sunt legate de planificare.Statisticile costurilor trecute, precum şi alte date istorice sunt bunepentru contabilitatea managerială până la un punct, deoarecemanagerul nu-şi poate permite să facă o simplă extrapolare a ceeace s-a întâmplat în trecut. Aceasta deoarece au loc permanentschimbări în condiţiile economice, necesităţile şi dorinţeleclienţilor, condiţiile de concurenţă, ş.a.Din contră, contabilitatea financiară se ocupă cu înregistrareaistoriei financiare a organizaţiei. Inregistrările sunt făcute încontabilitate numai după ce tranzacţiile au avut loc.



• contabilitatea managerială nu este condusă pe baza principiilorgenerale ale contabilităţii financiare, ci în conformitate cu reguliproprii, interne referitoare la forma şi conţinutul informaţiilorfurnizate. Din contră, contabilitatea financiară trebuie săpregătească informaţiile în conformitate cu principiile legiferateale contabilităţii. Aceasta deoarece informaţiile se adresează unorpersoane din afara organizaţiei, care trebuie să fie convinse cărapoartele primite respectă un set comun de reguli, în caz contrarexistând posibilitatea unor fraude sau a unor prezentărineconcludente, ceea ce ar distruge încrederea în rapoartelefinanciare.

• contabilitatea managerială ia în considerare relevanţa şiflexibilitatea datelor. Spre deosebire de contabilitatea financiară,unde datele trebuie să fie obiectiv determinate şi verificabile,pentru uzul intern este importantă relevanţa (pertinente în raport cuproblema de rezolvat) şi flexibilitatea datelor, astfel încât ele săpoată fi folosite într-o multitudine de situaţii de luare a deciziilor.

• contabilitatea managerială nu pune accent deosebit pe preciziadatelor şi acordă mai multă importanţă datelor în mărimi naturale(nu monetare). În cazul luării unor decizii, adesea este hotărâtoareviteza cu care s-au luat deciziile. De aceea managerul mai degrabăva estima şi va aproxima nişte informaţii rapide decât să aşteptenişte informaţii exacte timp îndelungat. Mai mult, contabilitateamanagerială pune accent şi pe informaţiile nefinanciare, cum ar fitimpul pierdut datorită întreruperilor de funcţionare aechipamentelor, impresiile vânzătorilor referitoare la un nouprodus, informaţiile despre vreme şi chiar zvonurile, informaţiicare nu pot fi cuantificate în unităţi monetare.

• contabilitatea managerială acordă atenţie mai mult segmentelororganizaţiei, decât organizaţiei ca ansamblu, deoarece raportarea lanivel de departamente (segmente) ale organizaţiei este cea maiimportantă. În contabilitatea financiară, deşi uneori există raportărireferitoare la venituri şi costuri pe compartimente, preocuparea debază este raportarea tranzacţiilor organizaţiei ca un tot.

• contabilitatea managerială are legături strânse cu alte discipline -economie, finanţe, statistică, cercetare operaţională şicomportamentul organizaţiei, aceasta conferind contabilităţiimanageriale o orientare pragmatică.



• contabilitatea managerială nu este obligatorie, spre deosebire decontabilitatea financiară, care este obligatorie conform legii.Datorită acestui fapt, legat de contabilitatea managerială problemaimportantă referitoare la informaţiile furnizate este "informaţia esteutilă ?", mai mult decât "se cere această informaţie ?".

Deşi există multe deosebiri între contabilitatea managerială şi cea financiară,ele sunt similare din cel puţin două puncte de vedere:

• ambele au la bază sistemul de evidenţă contabilă (ar fi o risipăinutilă de bani existenţa a două sisteme de evidenţă). Contabilitateamanagerială foloseşte extensiv datele şi rapoartele generate uzualde contabilitatea financiară, prelucrănd informaţiile, extinzându-leşi adăugând noi informaţii la acestea.

• ambele au la bază conceptul de responsabilitate - contabilitateafinanciară administrează firma ca un întreg, contabilitateamanagerială administrează părţile componente ale organizaţiei,aceasta extinzându-se până la ultima persoană care are oresponsabilitate legată de costuri.

Dacă în contabilitatea financiară, termenul cost reprezintă de regulă valoareamonetară cheltuită pentru a obţine un produs/serviciu, în contabilitateamanagerială, termenul cost este utilizat în mai multe moduri, deoarece existămai multe tipuri de costuri, clasificarea acestora nefiind fixă, ci determinatăde necesităţile imediate ale managementului.

Clasificare generală a costurilorCosturile sunt asociate tuturor tipurilor de organizaţie - afaceri,

nonprofit, service, comerţ cu amănuntul şi producţie. În general, tipurile decosturi ce apar, precum şi modul de clasificare al acestora este dependent detipul organizaţiei. Contabilitatea costurilor este aplicabilă oricărui tip deorganizaţie, de aceea se vor lua în considerare caracteristicile costurilorpentru o varietate largă de organizaţii - producţie, comerţ şi service.

Ø Costuri de producţieO firmă de producţie este mai complicată decât altele, deoarece ea

trebuie să desfăşoare în afară de producţie şi activităţi de marketing şiadministraţie.

Producţia presupune conversia materiilor prime în produse finite,prin efortul forţei de muncă şi prin utilizarea de echipamente şi utilaje.Costul unui produs fabricat este format din trei elemente de bază:



n Materiale directe (acele materiale care devin parte integrantă aprodusului, nu obligatoriu resurse naturale, ci şi produse ale altorfirme)

n Salarii directe (muncitori implicaţi în realizarea produsului,muncitori în liniile de asamblare, operatorii pe maşini, etc.)

n Costuri indirecte (toate care nu se încadrează la categoriile de maisus, dar numai cele asociate cu procesul de producţie):♦ materiale auxiliare♦ salarii indirecte (ingineri, supraveghetori, distribuitori de

materii prime, paznicii de noapte, portari, etc.)♦ lumină şi încălzire♦ taxe şi impozite pe proprietate♦ asigurări♦ cheltuieli cu amortizarea♦ reparaţii şi întreţinere♦ cheltuieli legate de vânzare şi funcţii administrative

Cheltuielile indirecte + salariile directe poartă numele de cost deconversie.Cheltuielile directe + salariile directe poartă numele de cost direct.

Comerţul, spre deosebire de producţie, reprezintă activitatea demarketing pentru produse finite achiziţionate de la un producător saudin alte surse.

Ø Costuri neproductiveÎn mod tradiţional, contabilitatea managerială îşi concentrează atenţia

asupra costurilor de producţie şi a activităţilor. Astăzi, pentru a avea uncontrol mai bun asupra costurilor, aria de preocupare s-a extins şi asupracosturilor neproductive.Costurile neproductive ce pot fi clasificate în două categorii:

n costuri de marketing şi vânzări (reclama, expedierea mărfurilor,costurile de transport, comisioane vânzări, salarii vânzători, costuride depozitare a produselor):♦ cheltuieli legate de obţinerea comenzilor (order-getting costs)♦ cheltuieli legate de asigurarea livrării comenzilor la clienţi

(order-filling costs)n costuri administrative (toate costurile ce nu pot fi incluse în

categoriile de mai sus):♦ salarii manageri executivi



♦ contabilitate generală♦ secretariat♦ relaţii publice

Toate organizaţiile au costuri de marketing şi costuri administrative.

Ø Costuri pe produs şi periodiceAltă clasificare permite împărţirea costurilor în:n costuri pe produs (cheltuielile ce pot fi asociate unui produs -

costuri legate de achiziţia sau fabricarea unui produs)- sunt"ataşate" unui produs.

n costuri periodice (care nu se includ în costul produselor livrate saufabricate):♦ comisioane de vânzări♦ chiria spaţiului♦ cheltuielile cu vânzarea şi cele administrative

Costurile pe produs, la punctul de vânzare, vor fi înregistrate încontabilitatea financiară ca, costul bunurilor vândute. Ele intră deci încategoria cheltuieli pe măsura vânzării şi nu cu referire la o anumităperioadă de timp.

Costurile periodice vor fi luate în considerare pe perioadacorespunzătoare frecvenţei apariţiei acestora.

În figura următoare se prezintă schema ce ilustrează componenţa diferitelorcategorii de costuri

Costuri de producţie

Materiale directe Salarii directe Cheltuieli indirecte

Costuri directe Costuri de conversie

Costuri periodice

Costuri de marketing şi vânzări Costuri administrative

Clasificarea costurilor în contabilitatea financiară



Ø Declaraţia pentru impozitul pe profitEste o mare diferenţă între acest raport întocmit pentru o firmă cu activităţide producţie şi una de comerţ.

Firmă cu activităţi de comerţ

Costul bunurilor Venituri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 000 000vândute clienţilor Costul bunurilor vândute:provine din costul Stocuri iniţiale . . . . . . . . . . . . . . 5 000 000de achiziţie al Achiziţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 650 000acestor bunuri de Bunuri disponibile pt.vânzare . . . 8 650 000la furnizori externi

Stoc final . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250 000 8 400 000Marginea brută . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 600 000Cheltuieli de exploatare:

Cheltuieli de vânzare . . . . . . . . . . .1 600 000Cheltuieli administrative. . . . . . . . . 850 000 2 450 000

Profitul brut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 150 000

Firmă cu activităţi de producţie

Costul bunurilor Venituri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 000 000vândute clienţilor Costul bunurilor vândute:provine din costul Stocuri iniţiale prod.finite. . . . . . . 7 000 000de producţie al Costul bunurilor fabricate . . . . . . . 5 600 000acestor bunuri(materiale directe, Bunuri disponibile pt.vânzare . . . .12 600 000 salarii directe, Stoc final . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 600 000 9 000 000cheltuieli indirecte

Marginea brută . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 000 000Cheltuieli de exploatare:

Cheltuieli de vânzare . . . . . . . . . . .2 600 000Cheltuieli administrative. . . . . . . . 1 850 000 4 450 000

Profitul brut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 650 000

Se observă că în cazul firmei de comerţ costul bunurilor vândute constănumai în valoarea mărfurilor cumpărate de la furnizor, pe când în cazulfirmei de producţie costul bunurilor fabricate constă dintr-un număr decosturi diferite aferente procesului de producţie.

În cazul unei firme cu profil de producţie există trei categorii de bunuri:- materii prime şi materiale achiziţionate de la furnizori- producţie neterminată- produse finite



Costul bunurilor fabricate

Materiale directe:Stocuri iniţiale materii prime şi materiale . . . . . . . . . 1 200 000Achiziţii de materii prime şi materiale . . . . . . . . . . . 5 000 000

Materii prime şi materiale disponibile pt.producţie . . 6 200 000Stocuri finale materii prime şi materiale . . . . . . . . . . . 3 200 000

Materii prime şi materiale utilizate în producţie . . . . . . 3 000 000Salarii directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 900 000Cheltuieli indirecte de producţie:

Materiale indirecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 000Salarii indirecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 500 000Utilităţi (lumină, încălzire, etc.) . . . . . . . . . . . . . 350 000Asigurări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300 000Amortizări utilaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 000Taxe, impozite teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 000

TOTAL chelt.indirecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 500 000

TOTAL cheltuieli de fabricaţie . . . . . . . 5 400 000Stocuri prod. neterminată (iniţial) . . . . . . . . . . . . 1 400 000

6 800 000Stocuri producţie neterminată (final) . . . . . . . . . . 1 200 000

Costul bunurilor fabricate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 600 000

Ø BilanţulActivele curente (circulante) în cazul unei firme cu profil de producţie,diferă de una de comerţ prin faptul că are trei categorii de stocuri(mat.prime, prod.neterminată şi produse finite) şi nu numai una (marfăachiziţionată).

Firmă cu activităţi de comerţ

Un singur cont de Active curente:stocuri - marfa Numerar în casă . . . . . . . . . . . . . 5 000 000achiziţionată de la Creanţe clienţi . . . . . . . . . . . . . . 2 000 000furnizori Stocuri marfă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 650 000

Cheltuieli efectuate în avans . . . . . . . . . 700 000

TOTAL active curente . . . . . . 8 650 000



Firmă cu activităţi de producţie

Trei conturi de Active curente:stocuri: materii Numerar în casă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 000 000prime ce se utili- Creanţe clienţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 000 000zează în procesul Stocuri :de producţie, Materii prime şi materiale . . . . . 2 000 000producţie neterminată Producţie neterminată . . . . . . . . . 1 600 000şi produse finite Produse finite . . . . . . . . . . . . . . . 3 600 000 7 200 000

Cheltuieli efectuate în avans . . . . . . . . . . . . . 1 300 000

TOTAL active curente . . . . . . . . . . . . . . . . 18 500 000

Ø Costuri de producţieÎn cele ce urmează, se va analiza cum se înregistrează costurile în

diferitele conturi şi cum afectează acestea profitul şi bilanţul.

Costuri de producţie

Materiale Salarii Costuridirecte directe indirecte

Producţie neterminatăBilanţconturi destocuri

Produse terminate (costulproduselor fabricate) Vânzări

-Bunuri

Produse finite vândute Costul bunurilor vândute

= Marginea brută

-Costuri CosturiAdministrative periodiceşi cu vânzarea

= Profit brut

Producţia neterminată poate fi reprezentată mai bine ca o linie deasamblare. Bunurile se transformă treptat în produse finite. Costurilecu materiale şi salarii directe, costurile indirecte se adaugă costului



producţiei neterminate pentru a determina costul bunurilor fabricate(produse finite). Deci costurile producţiei neterminate se transferă încosturile produselor finite. Pe măsura vânzării acestora, costul loreste transferat în costul bunurilor vândute. Acesta este momentul cândtoate costurile se transferă pe cheltuieli şi determină profitul /pierderea realizată.

Costurile produselor se numesc costuri de stocuri, deoarece elese înregistrează în conturile de stocuri, mai degrabă decât în cele decheltuieli. Acesta este un concept de bază al contabilităţiimanageriale, deoarece aceste costuri pot să intre la sfârşitul perioadeiîn bilanţ, ca active, pe post de :

- stoc de producţie neterminată- stoc de produse finiteAşa cum se observă din figura de mai sus, costurile

administrative şi de vânzare nu afectează costurile de producţie. Deaceea ele sunt tratate ca, costuri periodice şi se înregistrează direct înconturile de cheltuieli (pe măsură ce apar).

Costuri de producţie şi periodice (recapitulare)

Tip activitate firmă Costuri de producţie Costuri periodice Mod de înregistrareFirmă de comerţ Costul stocurilor

achiziţionate de lafurnizori

Aceste costuri sunt înregistrate înconturile de stocuri până înmomentul vânzării mărfurilor,când se transferă în contul decheltuieli cu bunurile vândute

Firmă de producţie Materiale directeSalarii directeCosturi indirecte

Aceste costuri sunt înregistrate înconturile de stocuri cu producţianeterminată şi/sau produse finitepână în momentul vânzăriimărfurilor, când se transferă încontul de cheltuieli cu bunurilevândute

Firme de comerţ şiproducţie

Chelt.cu vânzarea:- salarii vânzători- amortizarea M.F.aferente activ.devânzări- asigurări pt.acesteM.F.Chelt.administrative:- salarii secretare- amortizăriechipamente de birou- asigurăriechipamente de birou

Aceste costuri sunt înregistrate îndirect conturile de cheltuieli. Eleintră în categoria de cheltuieli deexploatare şi se scad dinmarginea brută.



Clasificarea costurilor cu salariile (abordare uzuală)

Salarii directe Salarii indirecte (parte a costurilorindirecte)

Alte costuri cu salariile

Prezentate mai sus IngineriSupraveghetoriManipulatori materiale, produseMuncitori întreţinerePortari, paza de noapte

§ Salarii pt.timpi morţi = salariidirecte pt. perioade de timp câtechipamentele nu funcţionează,întreruperi în alimentarea cuenergie, lipsă materiale, etc

§ Indemnizaţii pentru oresuplimentare, ore de noapte şi desărbători

§ Drepturi suplimentare asociatesalariilor: asigurări sociale, asigurăride sănătate, concedii medicale,ajutor de şomaj, etc., costurisubstanţiale (~ 33% din fondul desalarii)

Modul de tratare al costurilor suplimentare cu salariile este ca acestea(cota corespunzătoare ) să fie inclusă în salariile directe.

Ø Controlul costurilorClasificarea costurilor utilizată pentru întocmirea documentelor

contabile pt. Administraţia financiară pot să difere de clasificarea utilizatăde manager pentru controlul operaţiunilor şi planificare. Pentru scopuri decontrol, costurile sunt clasificate în următoarele categorii:a.) Costuri fixe şi variabile

Pentru scopuri de planificare şi control clasificarea cea mai utilă este ceadată de comportamentul costurilor, adică în funcţie de modul cum varăspunde un cost la modificarea nivelului activităţii afacerii - unele costuripot rămâne constante (costurile denumite fixe), altele pot creşte sau scădea(costuri variabile). În scopul planificării, managerul trebuie să fie capabil săanticipeze ce se va întâmpla cu diferitele costuri şi cu cât vor varia.

Costurile variabile variază de regulă proporţional cu nivelul demodificare al activităţii. Un exemplu concludent este costul materialelordirecte, care variază proporţional cu volumul producţiei.

Este important de precizat că atunci când un cost este clasificat cafiind variabil, aceasta se face din punctul de vedere al costului total (alîntregii producţii). Dar atunci când se vorbeşte despre costul variabil unitar,acesta este constant.



Exemple de costuri variabile pentru o firmă de producţie: materialedirecte, salarii directe, parţial utilităţi: energie consumată, lubrifianţi, apă,aer).

Costurile fixe sunt cele ce rămân constante la modificarea niveluluiactivităţii, nefiind deci afectate de modificările din diferite perioade de timp,cu excepţia cazului când se modifică datorită unor cauze externe, cum ar fimodificările preţurilor.

Un exemplu elocvent de cost fix este chiria, care nu se modifică cumodificarea volumului activităţii.

Existenţa costurilor fixe poate crea dificultăţi când acestea trebuieexprimate pe unitate de produs/serviciu. În cazul când ar fi exprimate pe obază unitară, ele ar reacţiona incorect la modificarea volumului activităţii: vascădea la creşterea volumului activităţii şi va creşte la scăderea volumuluiactivităţii.

Exemple de costuri fixe: amortizarea, asigurările, taxele peproprietate, reclama.

Cost Comportamentul costuluiPe total Pe unitate de produs/serviciu

Cost variabil Costul variabil total creşte şirespectiv descreşte proporţional

cu modificările în volumulactivităţii

Costurile variabile rămânconstante pe unitate de

produs/serviciu

Costul fix total nu este afectat demodificările în volumul activităţii

Costurile fixe unitare scad lacreşterea volumului activităţii şi

cresc la scăderea volumuluiactivităţii

b.) Costuri directe şi indirecteÎmpărţirea costurilor în directe şi indirecte are sens numai în cazul când sedefineşte un segment al organizaţiei la care se referă costurile. Segmentulpoate fi o linie de producţie, o zonă (teritorială) de vânzări, uncompartiment, etc.

Costul direct este un cost care poate fi asociat fizic cu segmentul luat înconsiderare. De exemplu, pentru linia de producţie materialele şi salariileimplicate în procesul de producţie sunt costuri directe.

Costul indirect este un cost ce trebuie alocat pentru a putea fi asociatsegmentului considerat. De exemplu, indemnizaţiile pentru ore suplimentarevor fi costuri indirecte pentru linia de producţie. Aceasta deoareceindemnizaţiile pentru ore suplimentare sunt rezultatul desfăşurării tuturor



activităţilor operative, nefiind direct identificabil ca aparţinând liniei deproducţie.

c.) Costuri controlabile şi necontrolabileClasificarea costurilor în controlabile şi necontrolabile depinde de nivelul

de referinţă. Toate costurile sunt controlabile până la un anumit nivel într-ofirmă. Numai la nivelurile de jos ale managementului, unele costuri pot finecontrolabile.

La nivelurile de top manager există puterea de a contracta utilităţi, dea angaja, de a concedia, de a stabili politici de cheltuieli şi în general săexercite control asupra oricărui cost. La nivelurile de mai jos alemanagementului, ar putea să nu existe autoritatea de a a controla anumitecosturi şi acestea vor fi considerate necontrolabile din punctul de vedereal nivelului de management respectiv.

Un cost se consideră controlabil dacă nivelul respectiv demanagement are autoritatea de a autoriza respectivul cost (consum).

De exemplu costul de amenajare al unui depozit de marfă estenecontrolabil pentru managerul de vânzări, deoarece el nu are autoritatea dea aproba amenajarea depozitului.

În unele situaţii există pentru controlabilitate şi o dimensiune în timp.Costuri controlabile pe o perioadă lungă de timp, pot fi necontrolabile peperioade scurte de timp. Un exemplu bun în acest sens este costul reclamei.Odată stabilit programul de reclamă şi contractul semnat, managerul nu maipoate modifica volumul acestei cheltuieli. Dar, în momentul când contractulexpiră, costurile reclamei pot fi renegociate. Astfel managerul are controlulpe termen lung.

Ø Alte clasificări privind costurile Costuri diferenţiale (incrementale şi decrementale)În elaborarea deciziilor, managerii compară soluţii alternative. Fiecăreisoluţii îi este asociat un cost total, cost ce poate fi comparat cu costurileasociate altor variante disponibile. Orice cost care este asociat uneialternative şi lipseşte parţial sau total în altă alternativă poartă numele decost diferenţial. Pentru aceste costuri se mai foloseşte şi termenul deincremental, deşi costurile incrementale ar trebui să se refere numai ladiferenţa de cost între o alternativă şi alta. Scăderile de cost ar trebui definiteca, costuri decrementale. Prin costuri diferenţiale vom înţelege toate acestecategorii de costuri între alternativele de decizie.



Conceptul referitor la costul diferenţial pate fi asemănat cu conceptulde venit marginal (venitul suplimentar obţinut prin vânzarea unei unităţisuplimentare de produs) şi, respectiv, de cost marginal (costul suplimentarimplicat de producţia unei unităţi suplimentare de produs).Costurile diferenţiale pot fi fixe sau variabile.

Exemplu: firmă distribuitoare de produse cosmetice analizeazăalternativele vânzării prin distribuitori şi, respectiv vânzării directe:

Vânzări en-gros(existent)

Vânzări directe(propunere)

Costuri şi venituridiferenţiale

Venituri 7 000 000 8 000 000 1 000 000Costul bunurilor vândute 3 500 000 4 000 000 500 000Reclamă 800 000 450 000 -350 000Comisioane 0 400 000 400 000Cheltuieli de depozitare 500 000 800 000 300 000Alte cheltuieli 600 000 600 000 0TOTAL 5 400 000 6 250 000 850 000Profit 1 600 000 1 750 000 150 000

Venitul diferenţial este de 1 000 000, iar costul diferenţial total este de850 000, ceea ce asigură un profit diferenţial de 150 000 pentru soluţiapropusă.

a. Costuri de oportunitateUn cost de oportunitate poate fi definit ca un profit potenţial care a

fost pierdut sau sacrificat atunci când alegerea unui anumit curs dedesfăşurare a acţiunii face acest lucru necesar pentru a termina activitatearespectivă.Exemple: 1. X lucrează în calitate de colaborator cu 1/2 normă, fiind plătitcu 400 000 lei/lună. Dacă îşi va lua un concediu de studii de 2 săptămâni, vapierde 200 000 lei. Acesta va fi un cost de oportunitate.

2. O firmă achiziţionează un teren pentru o dezvoltare viitoare. Înloc de a investi în teren, firma ar putea cumpăra acţiuni, care i-ar aduce unprofit de 1 000 000. Valoarea acestui profit este cost de oportunitate în cazulinvestiţiei în teren.

Costurile de oportunitate nu sunt înregistrate în contabilitatea firmei, dar elereprezintă costuri care trebuie luate în considerare de către manageri laelaborarea fiecărei decizii. Virtual, fiecare decizie are ataşat un cost deoportunitate.

b. Costuri ascunse



Un cost ascuns este un cost care a fost deja suportat şi care nu poate fimodificat prin nici o decizie prezentă sau viitoare, deci ele nu trebuie luateîn calcul pentru stabilirea cursului viitor al unei acţiuni. De exempluinvestiţia făcută într-un utilaj în valoare de 5 000 000 lei nu mai poate fischimbată de nici o altă decizie.



l504 fei

Documents