L u r k r u t

f t d v m i u t

O R G A N AL CULTULUI CREŞTIN A. Z, Ş.

DIN

REPUBLICA SOCIALISTĂ R O M ÂN IA

ANUL XLYII

M AI - IUNIE 1969

CURIERUL ADVENTIST

ORGAN A L C U LT U LU I CREŞTIN A.Z.S.

D IN

REPUBLICA SO CIALISTA R O M Â N IA

C U P R I N S

1 M ai în s ă r b ă t o a r e ......................................................... V. F ior eseu

F iţ i r e c u n o s c ă to r i ..............................................................A. Pălăşan

Trandafiru l şi sp in ii ( v e r s u r i ) ...................................... T itu Z a m jir

R îndu iţ i spre m î n t u i r e ................................................V. D. Cojea

„Facă-se voia Ta“ ! ........................................................A. Constantine seu

Viaţa n e p r i h ă n i t ă ..............................................................V. Flore seu

Ruga ( v e r s u r i ) ..................................................................D. Popa

V ie ţu ire creştină . . . . . . . .D. Ghircoiaş

Testamentul D r a g o s t e i ................................................H. A r t in ia n

S f i n ţ i r e a ................................................................................C. Alexe

Ş t i i tu ? ( v e r s u r i ) .........................................................D. Florea

Mesaje d in lumea s t e l e l o r ................................................V. Moldovan

Este greu să f i i bun ? ................................................C. Adv.

Pe m alu l I a b o c u l u i ........................................................V. Laszlo

Puterea v o r b i r i i .................................................................P. V. Cazan

Spre Muntele M ăslin ilo r (versuri) . . . .B. Burteseu

CURIERUL ADVENTIST

Organ al C u ltu lu i Creştin Adventis t de Z iua a Şaptea d in Republica Socialistă România. Apare la două lu n i sub conducerea unu i comitet.

Redacţia şi adm in is tra ţia : Bucureşti, Str. Lab ir in t 116

Redactor:

DUMITRU POPA

sĂRBĂTO

ARE

FLORESCU

pt decenii s-au scurs de cînd pentru p rim a dată s-aînscris în calendare cu litere de foc ziua de 1 Mai m un­

citoresc, şi cu fiecare an ce s-a atins în toate aceste de­cenii, ziua aceasta a căpătat de fiecare dată o însemnătate to t mai mare, o în truchipare to t mai clară a to t ceea ce înaintaşii noştri şi-au dorit.

De fiecare în t î i Mai, şi lucru l acesta cu atît mai m u lt în anii frum oş i pe care-i tră im acum în ţara noastră, asis­tăm la trecerea în revistă a fo rţe lor care de la an la an se dovedesc a f i to t mai puternice şi to t mai unite în lup ta pentru pace, democraţie şi o viaţă mai bună.

Primăvara anu lu i 1969, cu 1 M ai ca o stea strălucitoare in m ij locu l ei, capătă o semnificaţie şi o dimensiune cu to tu l deosebită în truc ît se află sub semnul anu lu i jub il ia r, o sărbătorire a unu i sfert de veac de la Eliberarea României de sub jug u l fascist, sărbătoare ce o anticipează şi o salută acest 1 M a i d in anul acesta.

M u lţ im ile de cetăţeni care au tă lăzuit astăzi pe to t în ­tinsul scumpei noastre pa tr i i, Republica Socialistă România sub fa ldu r i le p u rp u r i i ale fră ţ ie tă ţ i i m unc ito r i lo r de pre ­tu tindeni, au demonstrat p r in ei înşişi, p n n imaginea fa m i­l i i lo r lo r cum şi a cartierelor noi sau înnoite, că 1 Mai in Homănia Socialistă este şi un angajament elocvent ca io t ce se construieşte pa p la iu r ile noastre este destinat numai şi numai fe r ic iră omuiui, Bunăstării tu tu ror.

A u trecut 25 de ani de la in t im i de M ai l ibe r al p rim e lor băîaui m vederea în fă p tu ir i lo r acestor năzu in ţi de ani a tu tu ro r oamenilor muucu, oriunde s-ar găsi ei.

1 M ai 1969, in marea desfăşurare a sărbătorir i i lu i a pus in lum ină şi a um p lu t de oucurie in im ile tu tu ro r p r in to t ce a lăsat să treaca înaintea ochilor noştri.

Le la momentele emoţionante ale de fi lă r i i p ion ie rilor,

pe ai căror crup se reflecta bucurarea d in p l in de ocaziile ce vrem urile noi u le ojeră, şi ptnă la încheietoarele plutoane sportive ce în truch ipau vigoarea şi sănătatea sub desfăşu­rarea în oataia v m tu iu i a drapelelor, sărbătoarea de 1 Mai

a anu lu i lv69 a um p lu t de fe ric ire şi de m îndrie in im ile

tu tu ro r. _ , «

Care alegorice, dar de fapt care ale rea lită ţi lo r, pa­

nouri i lus tra t ive şi grafice impunătoare şi nespus de gră i­

toare au trecut sumar şi repede pe dinaintea ochilor noştri

f i lm u l m inunat al în tregu lu i avînt creator ce se desfăşoară

in fiece colţ de ţară de către fiecare f iu al acestei fe ric ite

g lii, spre a o vedea cît mai prosperă.

P r iv in d flu turarea viguroasă a drapelelor scumpei

noastre g li i strămoşeşti, continuă şi în veci a noastră, în îm ­

binarea m inunată şi semnificativă a cu lo rilo r „de -un vechi

renume, am in t ind de~un brav popor“ şi auzind in tonat în această zi de 1 M ai acest im n m inunat de grăitor, vedeam cu ochii mei cît de brav este poporul ţă r i i noastre, şi luc ru l acesta mă umplea de m îndrie.

Chipurile p line de bucurie, p r iv ir i le pline de înflăcărare,

avîn tu l însu fle ţito r ce-l insp ira această sărbătoare de în tî i M ai 1969, alcătuiesc chezăşia că anul acesta ju b i l ia r pe care-l tră im va însemna o încununare a izbînzilor de pînă acum.

FIŢI RECUNOSCĂTORI^ ulus Gell ius povesteşte în lucra­

rea sa „Nopţile Atice“ întâm­plarea cu „Leu l lu i A nd roc le '. An- drocle fusese un sclav roman. Re­fugiat în Africa, a în tî ln i t într-o pădure un leu răn it la picior. A n ­drocle i-a scos ţeapa din labă şi i-a vindecat rana. Leul s-a ataşat de el şi l-a însoţit un timp.

Reîntors în ţară, Androcle a fost prins şi aruncat să lupte cu fiarele la c ircu l d in Roma. Dar spre u im i­rea tuturor, leul din arenă l-a re­cunoscut pe binefăcătorul său, aşe- zîndu-se cuminte la picioarele lui. impresionat, împăratul l-a graţiat pe sclav şi i-a dăru it şi leul, care l-a întovărăşit tot restul vieţii.

De atunci „Leul lu i Androcle“ a devenit simbolul recunoştinţei. Pe această temă Bernard Shaw a scris o lucrare cu t i t lu l „Androcle şi Leul“ , care se încheie cu cuvin­tele sclavului către leul sa lva to r : „C it t im p vom f i împreună, nu va exista cuşcă pentru tine, n ic i scla­vie pentru mine".

„ Recunoştinţa“ este obligaţia morală pe care cineva o are faţă de cel care i-a făcut un b in e ; re- cunoşterea unei binefaceri.

In zilele noastre se simte foar­te m u lt nevoia recunoştinţei. L ip ­sa recunoştinţei îmbracă diferite forme de manifestare la m u lţ i creştini d in zilele noastre. Nu ar trebui să fie aşa ! A r trebui să cul­t ivăm mai multă recunoştinţă, mai multă m u l ţu m ire ! Dacă în zilele noastre se depun eforturi d in par­tea unor specialişti pentru conser­varea anumitor specii, — conside­rate monumente ale na tu r i i — ar trebui ca şi creştinul zilelor noastre să conserve mai m ult recunoştinţa, în truc it motive sînt prea multe în toate domeniile v ie ţi i, dacă p r iv im cu atenţie in ju ru l nostru.

Un mare învăţat a fost rugat odată să facă o clasificare a celor mai m ari nenorocir i care se pot abate asupra cuiva în viaţă. După ce a cugetat pu ţin în legătură cu problema aceasta, a răspuns, că după aprecierea lu i, cea mai mare nenorocire d in lume este sărăcia. A f i sărac înseamnă a f i lipsit cu to tu l de mijloacele necesare pentru existenţă. A nu avea casă, haine suficiente, hrană şi toat)e cele­lalte luc ru r i strict necesare pentru întreţinerea vieţii.

Cel care a pus întrebarea nu s-a m u lţum it cu răspunsul acesta şi a mai întrebat şi pe altcineva în măsură să facă o eventuală gradaţie a celor mai m ari neno­rocir i d in lume. Cel întrebat a răspuns că în capul listei celor mai m ari nenorocir i nu este sărăcia, ci boala. A nu avea sănătate, a nu putea să lucrezi, a depinde de amabil itatea şi servicii le altora

A. PĂLĂŞAN

pînă şi pentru un pahar cu apă chiar ; cînd ai toate cele necesare vieţi i, aceasta este o mare neno­rocire. N ic i acest răspuns n-a fost u ltim u l, deoarece s-a obiectat că şi între boală şi boală este deose­bire. Nu toate bolile sînt la f e l ; unele pot f i tratate şi se vindecă, m t im p ce lepra este incurabilă. Aşa dar, lepra, este cea mai mare neno­rocire care poate veni asupra unui om.

Pe vremea Domnului Hristos, „d in tre toate bolile cunoscute în Orient, lepra înspăimînta mai m ult pe oameni. Caracterul ei incurabil şi contagios şi efectul grozav pe care-l avea asupra v ic t im e lor um ­plea de groază chiar şi pe cel mai curajos. Prin tre Iudei era socotită ca o pedeapsă pentru păcate. Din cauza aceasta era numită „ bătaia“ „degetul lu i Dumnezeu". Adine în ­rădăcinată, greu de scos, mortală, era p r iv i tă ca un simbol al păca­tulu i. P r in legea ceremonială lepro- sul era declarat ca necurat. Ca unul care şi murise, el era înde­părtat d in locurile locuite de oa­meni. Pînă şi aerul era m în j i t p r in respiraţia lui. Cel declarat lepros, era despărţit de fam il ia lui, gonit din adunarea lu i Izrael, şi nu - i mai rămînea decit partea întunecoasă să stea în tovărăşia acelora care erau la fe l de lov iţ i ca şi el... N ic i îm ­păraţii, n ic i m ai m ari i nu erau scutiţi. Un monarh, care ar f i fost atacat de această îngrozitoare boală, trebuia să predea sceptrul şi să fugă din societate. Departe de prieten ii şi rudele lu i, leprosvl trebuia să îndure blestemul bo li i sale".

în Evanghelia după Luca 17,11-19 ne este raportat că Domnul Hristos a vindecat zece leproşi de fe lu l acesta. In drum spre Ierusalim, pe cînd in tra in tr -u n sat, L-au în­tâmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe, şi-au r id icat glasul au z is : „Isuse, învăţătorule, ai m ilă de noi". Domnul Hristos le-a răs­puns cu bunăvoinţă şi s-au v in ­decat cu toţii.

„U nu l d in ei cînd s-a văzut vindecat s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lu i lsus, şi I-a m ulţum it. Era Sama­ritean ! Isus a luat Cuvîntul şi a z is : Oare n-au fost cură ţi ţ i toţi cei zece ? Dar ceilalţi nouă unde sînt ?’ Nu s-a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lu i Dumnezeu" ?

întrebarea lu i Isus : „Dar ceilalţi nouă unde sînt“ ? scoate puternic în relief lipsa de recunoştinţă în

general, chiar şi a acelora, cărora l i s-a făcut cel mai mare bine, salvaţi f i ind , d intr-una d in cele mai mari nenorociri. Un singur recu­noscător faţă de nouă nerecunoscă­to r i ! Oare să f i scăzut de atunci numărul acestora ? Cred că nu a scăzut de loc, ci d in contră, s-a înm ulţ i t tot mai m u l t !

Despre cel nerecunoscător, care uită binele ce i s-a făcut, care nu răsplăteşte eforturile depuse pentru el, spunem că dă dovadă de ingra­titudine.

Şi ingratitudinea se poate mani­festa în multe fe lu r i : în famil ie, în biserică şi în societate.

Un creştin olandez scăpase din mîna prigon itor i lor săi şi dorind să dispară cu totu l a fost nevoit să treacă în fugă peste un rîu mare care era îngheţat. Cel prigonit f i ind mai uşor a trecut cu bine peste gheaţă, dar urm ărito ru l său f i in d mai greu, s-a spart gheaţa sub el şi a scăpat aproape cu totu l sub ea. Creştinul uitîndu-se d in cînd în cînd înapoi, spre surprinderea lu i văzu pe u rm ărito ru l său luptîn- du-se între viaţă şi moarte cu slo iurile de gheaţă. S-a întors ime­diat şi l-a salvat în u lt im a clipă de la înnec. După ce l-a scos la ţărm, prigonitoru l l-a t î r î t pe bine­făcătorul său la închisoare, de unde după scurt t im p a fost luat şi ars pe rug.

Exemplul acesta oglindeşte cu prisosinţă ce însemnează ingra ti­tudinea, lipsa de recunoştinţă do­vedită practic faţă de un bine­voitor, faţă de o faptă salvatoare de la moarte sigură.

în tr-o alegorie se spune că Dum­nezeu ar f i convocat odată toate v ir tu ţ i le la o mare serbare. Pre- zentîndu-se toate cu citeva minute înainte de ora fixată, au început să discute cu multă înflăcărare în­tre ele. Fiecare spunea cu satis­facţie despre binele pe care l-a făcut pretutindeni pe unde a fost în lume. Pacea spunea iub ir i i, cu cită însufleţire şi bunăvoinţă este pr im ită în in im ile şi sfaturile ma­r i lo r bărbaţi, care au în mîna lor destinele popoarelor. Cită ură, cîte neînţelegeri şi cîte ameninţări a spulberat ea oriunde oamenii cu ra ­ţiune şi pătrunşi de sp ir i tu l de răspundere au prim it-o şi au in ­staurat-o. Tot ea spunea cu durere în suflet, cu cîtă nerăbdare o aş­teaptă anumite popoare care sînt angajate în lupte şi războaie sîn- geroase, care seceră zeci de m ii de vie ţi omeneşti, dornice de libertate şi o v iaţă fer ic ită şi paşnică. Cîte suflete şi cîte fa m i l i i mai trăiesc o viaţă zbuciumată în lipsa ei ?

De asemenea şi iubirea spunea de binele suprem pe care-l în făptu­ieşte în orice in imă şi în orice fa-

CD CURIERUL ADVENTIST

milie unde-i este îngăduit să-şi manifeste prezenţa şi menirea pen­t ru care a creat-o Dumnezeu.

în je lu i acesta s-au întreţ inut toate v ir tu ţ i le între ele, afară de două : binefacerea şi recunoştinţa. Acestea stăteau faţă in faţă, dar tăceau, arătînd că sînt nemulţu­mite şi chiar supărate întreolaltă. Cînd a in tra t Dumnezeu şi le-a văzut in starea aceasta, le-a în ­trebat de ce tac şi nu au nimic de vorb it între ele. Recunoştinţa s-a plîns de faptul, că oriunde vrea să in tre după binefacere, oamenii nuo primesc, î i închid uşa in im ii şi o alungă din viaţă, mai ales după ce au avut ocazie să primească bunele servicii şi binecuvîntările binefacerii.

Care este oare atitudinea noastră faţă de recunoştinţă ? Ne place să cultivăm îndeajuns recunoştinţa ? A r f i bine să facem mai m ult lu ­crul acesta declt l-am făcut pînă in prezent. Motive avem multe !...

Cine ar putea calcula in cifre tot ce p r im im in dar de la Dumnezeu? U n ii specialişti în ştiinţele naturii, au făcut nişte calcule estimative, ajungînd la concluzia, că pentru toată bogăţia recoltelor pe care le produce pămîntul, omul depune numai 5°/o din energia necesară, restul vine de la natură, de la Dumnezeu !

Apostolul Pavel spune că noi ne acem partea noastră, cînd semă- >,ăm şi sădim seminţe le; chiar şi in d mai udăm aceste semănături.

Dar Cel care face să crească toate acestea, este Dumnezeu. 1 Cor. 3,7.

A r f i greu să estimăm noi, cît valorează o ploaie de primăvară abundentă într-o perioadă sece­toasă, care ameninţă toate însă- minţările... „E l — Dumnezeu — aco­peră cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi". Ps. 147,8. „O chii tu turo r nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme. I ţ i deschizi mina şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. Domnul este drept in toate căile Lui, şi m ilostiv în toate faptele Lu i“ . Ps. 145,15-17. „Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o pr im esc; I ţ i deschizi Tu mina, ele se satură de bunătăţile Tale. I ţ i ascunzi Tu faţa, ele tre­mură ; le ie i Tu suflarea : ele mor, şi se întorc în ţărîna lor. I ţ i t r i - meţi Tu su f la rea; ele sînt zidite şi înoieşti astfel faţa pămîntulu i“ . Ps. 104,27-30.

Noi trebuie să f im mai recunos­cători pentru viaţă, pentru sănătate, pentru aerul curat pe care-l res­pirăm, pentru lumină, pentru apă, căldură, pentru puterea pe care o avem de a munci, ca şi pentru faptul, că putem să ne bucurăm de rezultatele frumoase ale unei munci cinstite în ţara noastră; să f im recunoscători şi pentru fam i­lia pe care o avem, dar în acelaşi

t imp şi pentru frumoasa şi iubita noastră fam il ie naţională în m i j ­locul căreia trăim, în f ră ţ i ţ i şi bine- cuvîntaţi de Dumnezeu. Să f im re­cunoscători şi pentru credinţa pe care o avem, pentru libertatea de care ne bucurăm, de a ne exercita nestingheriţi convingerile noastre re­ligioase ; pentru nădejdea m în tu ir i i sufletelor noastre p r in meritele crucii Domnului Hristos, pentru ier­tarea de păcate, pentru biserica din care facem parte, pentru Duhul Sfînt, pe care Dumnezeu este dis­pus — şi aşteaptă chiar, — să n i-L dea sub forma P lo ii T îrzii, ca şi pentru toate celelalte mijloace ale haru lu i Său puse la dispoziţia noas­tră, „ca să nu ducem lipsă de nic i un fe l de dar, în aşteptarea ară­tă r i i Domnului nostru Isus Hristos1 Cor. 1,7.

Pentru cele citeva motive arătate mai sus şi încă pentru multe a l­tele... ar trebui să spunem şi noi împreună cu P sa lm is tu l: „Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta !“ Ps. 139,14. „Binecuvîntează suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvînteze Numele Lu i cel s f în t ! Binecuvîntează, su­flete pe Domnul şi nu u ita nici una din binefacerile L u i ! E l î ţ i iartă toate fărădălegile tale, El î ţ i înndecă toate bolile ta le ; El î ţ i izbăveşte via ţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi în d u ra re ; El î ţ i sa­tură de bunătăţi bătrineţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vu l­tu ru l“ . Ps. 103,1-5. „Lucru l acesta este bun şi bine p r im it înaintea lu i Dumnezeu, M în tu ito ru l nostru“ . 1 Tim. 2,3.

Cu toate acestea încă mai sînt prin tre noi un i i nerecunoscători şi nem ulţum iţ i faţă de Dumnezeu şi situaţia lor1-. Cei care sînt isp it i ţ i în fe lu l acesta, este bine să recitească un vis al sorei White, pe care l-a avut în t im pu l şederii sale în Eu­ropa. „Se făcea că eram într-o gră­dină, al cărei proprietar mă con­ducea, pe diferitele ei cărări. Eu cu­legeam f lo r i şi mă bucuram de parfum ul lor, în vreme ce o soră — descurajată — care mă însoţea, îm i atrăgea atenţia asupra unor mărăcini urîţ i, care î i închideau drumul. D in cauza aceasta ea se oprise şi plingea. Ea nu mergea pe potecă, pe urma proprie tarulu i gră­dinii, ci umbla printre spini şi mă­răcini. 'O ', m urm ura ea, ’nu e trist, oare. ca frumuseţea acestei grădin i să fie astfel stricată de nişte mărăcini u r î ţ i ' ? A tunci con­ducătorul nostru î i răspunse : 'N u te agăţa de spini, şi nu te ocupa cu mărăcinii, căci ei te rănesc numai, şi te înţeapă. Culege tran­da fir i i , c r in i i si garoafele“ .

Cîţi trandafir i, cîţi crin i, cît.e ga­roafe putem vedea în ju ru l nostru, dacă p r iv im cu atenţie la tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu în viaţa aceasta,, şi mai ales în ţara noas­tră ! Numai cine nu vrea să vadă, cel ce are mintea si ochii prea în­tunecaţi de prejudecăţi diferite, numai acela nu vede si nu simte nevoia de a H recunoscător şi m u l­ţum it în sufletul săti !...

Trebuie să ne lăsăm pătrunşi de oîndul acesta, că sîntem datori să facem tot ce ne stă în putinţă şi să în f lo rim pe pla iurile frumoasei noastre grădini — Patr ii — unda

am fost semănaţi de Dumnezeu. Să facem totul, ca locul unde sîntem să fie frumos, înf lo rito r, atracţios şi p l in de parfum u l recunoştinţei care să emane d in sufletele noastre mulţumitoare !

Îm i place să privesc la stuparii care sînt pasionaţi de albinele lor. Am întrebat odată pe unul : de ce este atît de legat de albine, pentru că pe lingă mierea care o recol­tează de la ele, trebuie să suporte multe înţepături dureroase. El mi-a răspuns că înţepăturile albinelor departe de a face rău omului, dimpotrivă, acestea sînt binefăcă­toare şi putem chiar să le f im recunoscători şi pentru acul cu care ne înţeapă, nu numai pentru mie­rea lor dulce. A m apreciat că răs­punsul acesta este înţelept si cu­prinde m u lt adevăr... Măcar de am învăţa Si noi lucru l acesta, că tre­buie să-I f im recunoscători lu i Dumnezeu şi pentru amărăciunile, durerile şi decepţiile pe care le avem în viaţă, nu numai pentru aceea ce credem noi că este spre binele nos­tru. De aceea spune apostolul Pavel : „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sînt chemaţi după planul Său“ . Rom. 8,28.

„Lov itu r i le dureroase pe care le pr im im în viaţă, reprezintă brazdele adinei, cu care Domnul spintecă ogorul in im ilo r noastre, ca s*. se­mene în ele Cuvîntu l Evangheliei Sale, d in care să crească roadele dreptăţii , spre asigurarea m în tu ir i i n o a s t r e S ă f im deci, „ recunoscă­to r i“ pentru toate !

„Oamenii recunoscători sînt ase­menea cîm pii lor roditoare : dau înapoi înzecit d in ceea ce au p r i ­m it “ .

„Recunoştinţa nu lasă să îmbă- trînească binefacerea

„Recunoştinţa este memoria in im i i “ .„N u există altceva, afară de su­

f le tu l egoist al omului, care să trăiască pentru sine ; n ic i o pasăre care spintecă văzduhul n ic i un animal care se mişcă pe pămînt, ci totu l serveşte spre binele altora. Nu există frunză în pădure, nu există f i r de iarbă, care să nu aibă lucrarea sa de făcut. Oricare copac, oricare tufiş, oricare frunză revarsă elementul acela dătător de viaţă, fără de care n-ar putea să trăiască nic i omul, nic i animalele ; la r îndu l lor. omul si animalele ajută ca pomul, tufişu l şi frunza să poată trăi. F lorile respiriă frăgezi­mea şi-şi dăruiesc frumuseţea pentru feric irea omenirii. Soarele îşi răs- vîndeşte lum ina şi produce voie bună în tot locul unde pătrunde. Oceanul, el însuşi izvorul izvoa- lo r si f înUnilor, primeşte f luv i i le ţ i r îur ile întregulu i pămînt, dar vrimeşte ca să dea. A b u r i i care se ridică d in sînul lu i cad in formă de ploaie şi umezesc pămîntul. fă- cîndu-l să încolţească şi să odrăs- leasră.

,.înaerii p l in i de măreţie se simt fe r ic i ţ i cînd pot să dea, cînd vot să dea iubire şi neobosite în g r i j i r i sufletelor pierdute şi pline de pă­cate".

„P r iv ind la Isus vedem că slava In i Dumnezeu constă din a da. 'N u fac n im ic de la Mine însumi', zicea H ris tos ; 'Ta tă l care este viu. M-a trimes pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl'. 'Eu nu caut slava Mea, ci slava Celui ce M-a trimes', loan 8.28 : 6,57- în cuvintele acestea se dă în ştire acel mare pr inc ip iu care constituie o lege pentru un i­vers. Hristos a vrim.it to tu l de la Dumnezeu, dar El a luat ca să dea. Lucrurile se petrec la fel în locu­r i le cereşti, în slujba pe care El o face pentru toate f i in ţe le create : prin F iu l iub it viaţa se revarsă asupra tu turo r ; tot p r in F iu l ea re­vine la Marele Izvor a l totului, în forma, unor va lu r i de iubire, da laudă, şi de servire de bună voie. Astfel p r in Hristos c ircu itu l bine­facerilor este complet, revrezent.înd caracterul Mare lu i Dătător, legea vieţii".

La creaţiune Dumnezeu a luat m it in din frumuseţea Sa şi a pus-o în f lori. El a luat puţin d in gloria Sa. şi a. pus-o în soare, lună şi stele. FA a luat pu ţin din puterea Sa si a pus-o în atom. El a luat vut.in d in înţelepciunea Sa si a nus-o în in ima si mintea omului a luat puţin din inteligenţa Sa si a mis-o în cîntecul păsărilor. A luat însă toată dragostea Sa şi a pus-o pe cruce, pentru ca noi să putem învăţa, să cunoaştem pe Dumnezeu şi astfel să f im transformaţi în asemănare cu F iu l Său !

Să ne ajute El, să-I f im pururi recunoscători !

T R A N D A FIR U L Şl SPINIIIn tr-un hăţiş Cu ghimpi şi spini,Crescu un f i r De trandafir.Si se-nălţă tăcut, sfios, înghesuit, în loc umbros ;Dar, încălzit de-o rază De la soareîmboboci, făcu o floare Si încă una, pînă cînd Se sparseră bobocii Rînd pe rînd.Iar* f lori le frumoase, purpurii,Vărsau parfum plăcut Din locul lo r tăcut,Incit hăţişul p l in de spini De lingă drum Era înmiresmat,Plin de parfum.

De eşti un trandaf ir Cu-adevărat,Să nu suspini ;Vei răspindi parfum Chiar între spini.

TITU ZAMFIR

m —CURIERUL ADVENTIST

Rînduiţispre mîntuire

artea D om nulu i sînt cei răscumpăraţi. Aceasta e

moştenirea Sa. Întinderea ce­ru r i lo r şi orice altă creatură, nu reprezintă un hun atît de preţios, o deosebită parte a Sa, ca cei m în tu iţ i .

Sub îmbierea D uhu lu i Sfînt, cei renăscuţi au dat slavă Dom nului, trecînd de partea Sa, de pe cea mai de jos prac­tică a rău lu i, porn ind lupta îm ­potriva tend inţe lor vinovate ce dezonorează pe Tatăl, ai cărui f i i se recunosc, cu toată starea lor.

E i au înţeles cuvîn tu l: „D o m ­nu l te-a ales... pen tru că te iu- beşte“ ; „n u pentru bunătatea ta, n ic i pentru curăţia in im ii tale“ . Deut. 7,6.8; 9,5.

Spre deosebire de cei care „N -au crezut adevărul ci au găsit plăcere în nelegiuire“ (2 Tes. 2,12), ei s-au smerit în in im a lo r u rm ărind înălţarea M în tu ito ru lu i şi să guste d in desfătările veşnice pe calea experienţei personale cu D um ­nezeul lor.

Cursul fapte lor noastre ho­tărăşte dacă sîntem sau nu, parte a Sa. D in tre cei ce j in ­duiesc după o părtăşie cu Dumnezeu, aceasta va deveni o realitate prezentă pentru cei ce acţionează ca parte a Dom­nu lu i, în to t ceea ce în făp tu ­iesc.

C ît de dureroasă e constata­rea că d in cei chemaţi de par­tea D om nulu i u n i i au demons­tra t contrariu l, p r in „ isprava păcatulu i“ l o r : un v iţe l. Is­prăvile noastre poate n-au a- cest chip, poate nu-s d in aur ; dar, sînt ale păcatului.

Sîntem în vă lu iţ i de întuneric ori lum ină, proporţional cu în- fr îngerile sau biru inţe le d in trecut. S im ţu l sp ir itua l n i s-a p erve rt it sau dezvoltat, după măsura în care am stat de partea adevărului. Influenţele bune sau rele ne înrîuresc po­t r iv i t a t itud in i i preferate. Ru-

V. D. COJEA

găciunile ne sprijinesc după cum trecem de partea cuprin ­sulu i lor. Adevăru l înnobilează ori împietreşte in im a după cum aceasta se lasă sau nu condusă de el. Mustrarea, pe­deapsa, rodeşte pozitiv, o r i se trasformă în p r i le j de potic­nire, după cum e p rim ită . Cre­dinţa dă teamă sau curaj. Ea, credinţa, este daru l lu i D um ­nezeu şi e pusă la îndemîna noastră, dar puterea de a o pune în practică ne aparţine. P rin ea sufle tu l prinde harul şi îndurarea divină.

Omul îşi făureşte p ropr iu l destin acceptind m întu irea la care e r îndu it, sau respingîn- d-o. Referitor la cazul d in u r ­mă, David zicea (Ps. 9,16); „Cad în groapa pe care au fă ­cut-o şi l i se prinde p ic io ru l în la ţu l pe care l-au în tins“ , sau (Ps. 94,23) „ î i va n im ic i p r in răutatea lo r “ . Despre in i ­ma celor ce sînt a fla ţi de par­tea Domnului, to t David a f i r ­mă : „D in ea ies izvoarele v ie ţ i i11. Prov. 4,23.

Trecerea, la venirea Domnu­lu i, de o parte a unora şi de cealaltă parte a altora, nu e o acţiune arb itrară , sau de mo­ment, ci recunoaşterea poziţie i pe care ei au avut-o pînă aci. A tunc i vor f i ob liga ţi să recu­noască cele ce au refuzat pînă la acea dată, dar un i doar spre pieire. N u t im pu l le va sta îm ­potrivă, p r in lipsa lu i, pentru a mai trece de partea Domnu­lu i ci, ca şi în cazul lu i Iuda ei vo r căuta moartea pentru că în umblarea lo r au mers atît de departe, încît nu mai pot în făp tu i aceasta şi n ic i D um ­nezeu nu mai poate face n im ic pentru ei.

Astăzi se poate efectua lu ­crarea aşteptată de D o m n u l: „V ă ve ţi aduce aminte de p u r ­

tarea voastră şi de toate fap­tele voastre... şi vă va f i scîrbă de voi înşivă d in pric ina tu tu ­ror fărădelegilor pe care le-aţi f ă c u t E z e c h . 20,43.

Ca să avem parte de viaţa veşnică, Pavel cerea ca în z i­lele de pe pămînt „...viaţa Dom nulu i Isus să se arate în t rupu l nostru“ . 2 Cor. 4,10.

Domnul spune : „Ţ i-a m pus înainte viaţa şi moartea... ale­ge viaţa ca să tră ieşti“ . Deut. 30,19. De alegerea prezentă de­pinde veşnicia. Grupa m m tu iţ i - lo r o formează păcătoşii care nu s-au predat sub stăpînirea lu i Satana şi au ajuns b iru ito r i „ p r in D uhul Meu, zice Dom- n u l“ . Zah. 4,6.

In conflic tu l f in a l Satana va lupta în d î r j i t pentru derutarea celor ce trăiesc adevărul. Pen­t ru spulberarea uneia d in a- măgirile sale care leagă m în ­tuirea de o nădejde a unei lu ­crări d in v i ito r , n i se spune că cei care „ascultă de sfatul M arto ru lu i credincios, vor p r i ­m i ploaia tîrzie şi vor f i pregă­t i ţ i pentru înălţarea la cer“ . „N im en i să nu zică : vo i avea pace chiar dacă aş urma după porn ir ile in im i i mele“ . Deut. 29,18.

„Dacă poporul Meu... se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea şi se va abate de la căile lu i rele... î i voi asculta d in cer, î i vo i ierta păcatul, şi-i voi tămădui“ 2 Cron. 7,14. Aceasta înseamnă deseori aspre lupte lăuntrice, ezitări tainice sau făţişe, căderi în ascuns ori pe faţă, dar schimbă concepţii, transformă deprinderi şi înno­ieşte lăuntru l.

„Să vă în tă r i ţ i chemarea şi alegerea voastră“ . 2 Petru 1,10. La arătarea Sa, Hristos va în- t î ln i biserica Sa „ fă ră pată... sau ceva a s e m ă n ă t o r E f e s

Continuare la pag. 7-a

ugâciunea a s c u ltă r i i : „ fa - că-se voia Ta“ , nu to t ­

deauna a fost îndestulător de înţeleasă, şi ca urmare uneori greşit in terpretată.

U n ii gîndesc şi cred că este voia lu i Dumnezeu atunci cînd omenirea are de trecut p r in d iferite s itua ţii neplăcute, ca­lam ită ţi, vărsări de sînge, ne­înţelegeri şi vrăjmăşii. Se poate ca ei să dea acestei cereri un sens pasiv, ca şi cum voia lu i Dumnezeu s-ar l im ita la lu ­c rurile pe care noi sîntem obligaţi să le suportăm. In boală, în necaz, în doliu, în încercări d iferite, în îm pre ju ­ră r i descurajatoare, se aude adesea spunîndu-se : „Aşa a fost voia lu i Dumnezeu, ce să fac, mă resemnez“ !

Exprimarea : „V o ia Ta să se facă“ este în tru to tu l de ne­înţeles de cei care se lasă cu­prinş i de cel mai negru pesi­mism. Ceea ce Domnul Hristos a prezentat pen tru învăţătura noastră, nu poate să poarte marca stoicilor sau fa ta liş tilor, care propovăduiau resemnarea, supunerea faţă de soartă : „Ce ţi-e scris, în frun te ţi-e pus“ .

Departe de a f i îndrum aţi spre resemnare în faţa rău lu i, princ ip iu l Evangheliei are în vedere b iru in ţa asupra lu i. Fa­ceţi to t fe lu l de rugăciuni, toc­mai pentru a da d in partea noastră, lu i Dumnezeu, toată posibilitatea spre a ne îm pu ­te rn ic i să putem ţine p iept u n e lt ir i lo r d iavolu lu i, a ne aju ta să ne putem îm po tr iv i în ziua cea rea, să putem stinge toate săgeţile arzătoare ale ce­lu i rău, „n u te lăsa b iru it de rău, ci biruieşte rău l p r in bine“ . Rom.12,21.

N u este un adevărat creştin acela care în faţa rău lu i se re ­semnează zicînd : „Dumnezeu a v ru t “ . D in contră, creştin este acela care în lucru r i le m ari ca şi în cele mărunte, luptă contra rău lu i pentru a-l b iru i,

A. CONSTANTINESCU

avînd certitudinea că b iru in ţa este asigurată. Resemnarea este laşă, pentru că acceptă confor­m ismul, a f irm înd că n im ic nu se poate schimba. „A lea jacta est“ — (zarurile au fost a run ­cate) — sau „Les Jeux sont fa its ! “ ( jocurile sînt făcute).

Nu resemnarea trebuie să o c it im pe fa ţa m a r t ir i lo r sau a a ltor lup tă to r i pentru anumite idealuri nobile, drepte, sfinte, ci hotărîrea lo r de a lup ta pînă la moarte.

Creştinul trebuie să creadă că, în general, războaiele pot f i evitate, oamenii pot să se în- tîlnească şi să accepte o înţe­legere, că nedreptăţile sociale pot f i îndreptate sau că, în particular, vec in ii se pot îm ­păca, colocatarii pot convieţui în pace, greşelile pot f i iertate, un cămin în criză poate f i re ­făcut, v ic ii le pot f i b iruite. Iluzie ? Utopie ? N U ! Categoric nu ! Să f im fe r ic i ţ i că este po­sibil aşa ceva. Să f im optim işti, încrezători, aceasta este voia lu i Dumnezeu. Binele va tr ium fa pe plan moral, fam ilia l, soc ia l; situaţiile se pot schimba, lupta nu va f i inu tilă . Credinciosul p lin de speranţă crede, şi exer- citînd credinţa, spune : „Po t

to tu l în Hristos, care mă întă- reşte“ . Filip.4,13.

Există, totuşi, şi o resem­nare. Sînt anumite situaţii, în faţa cărora eşti obligat să te resemnezi, f i ind în neputinţă de a schimba îm pre jurările . De e xe m p lu : se naşte cineva in ­f irm , î ţ i moare un copil, şi alte cazuri de fe lu l acesta; te re ­semnezi, dar aceasta nu trebuie confundată n ic i cu voia lu i Dumnezeu, n ic i cu fatalitatea.

Ascultarea D om nulu i HristOs în grădina Ghetsemanî, cînd se ruga Tată lu i „facă-se voia Ta“ , nu are n im ic comun cu resem­narea fatalistă, s to ică; D um ­nezeu nu a constrîns pe F iu l Său să vină şi să-Şi dea viaţa pentru m întu irea noastră. Iu ­birea de oameni, o iub ire ne­mărgin ită, care face parte d in caracteristica Dumnezeirii, a- ceasta L-a m inat să vină şi să mîntuiască ce era pierdut. „P en tru că F iu l O m ulu i a ve­n it să caute şi să mîntuiască ce era p i e r d u t L u c a 19,10. A ic i este toată măreţia acestei su­puneri : „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia T a !“

Identificarea cu această iu ­bire a Tatălui, şi nu resem­narea, o putem descoperi şi mai mult, cînd c i t im : „Venise c l i ­pa îngrozitoare, clipa aceea care trebuia să hotărască soarta omenirii. Soarta neamului ome­nesc era acum pusă în cum­pănă. Chiar şi acum, Hristos ar f i pu tu t să refuze de a bea paharul tu rna t pentru omul v i ­novat. încă nu era prea tîrz iu. El ar f i p u tu t să-Şi şteargă fruntea de sudoarea însînge- rată, şi să lase pe om să piară în nelegiuirea lu i. El ar f i p u tu t zice : ’Păcătosul să-şi primească plata, iar Eu Mă vo i întoarce la Tatăl Meu’ . Va bea F iu l lu i Dumnezeu cupa amară a u m i­l in ţe i şi agoniei ? Va suferi Cel Nevinovat urm ările blestemului

6CURIERUL ADVENTIST

păcatului, pentru a m în tu i pe cel v inovat ? De pe buzele pa­lide ale lu i Isus se auziră cu­v inte le tremurînde : ’Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la M ine paharul acesta, fără ca să-l beau, facă-se voia Ta ! ’ S-a hotărît să mîntuiască pe om, oricît L -a r costa aceasta. A p r im it să treacă p r in botezul sîngelui, ca apoi p r in El m i­lioane de suflete pieritoare să poată cîştiga viaţa veşnică. Voia să f ie ispăşire pentru un neam care de bună voie se dăduse la păcat. De astă dată, d in rugă­ciunea L u i se înălţă numai su­punere : ’Dacă nu este cu putin ţă, ca paharul acesta să treacă de la M ine, şi să nu-l beau, să se facă voia Ta’“ .

Desigur, conştiinţa Sa nu s-a resemnat ci a protestat contra ch inu r i lo r nemeritate (Luca 22,52.53; Ioan 18,23). Jertfa de la Golgota este asigurarea bi­ru in ţe i asupra rău lu i şi păca­tu lu i.

în ceea ce priveşte „ fe r ic ita noastră nădejde şi arătarea sla­vei m are lu i nostru Dumnezeu şi M în tu ito r Isus Hristos“ , r u ­găciunea „facă-se voia Ta“ re ­clamă curăţirea şi sfin ţirea noastră. „V o ia lu i Dumnezeu este sfin ţirea noastră“ (1 Tes. 4,3), adică o schimbare a ten­d in ţe lo r fireş ti, o transformare fundamentală a f i r i i devenind o făptură n o u ă : „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă“ . 2 Cor. 5,17.

Această făp tură nouă spune : „V reau să fac voia Ta, D um ­nezeule ! Şi Legea Ta este în fundu l in im ii mele“ . Ps. 40,8. Voia lu i Dumnezeu este ros­t i tă p r in preceptele S fin te i Sale Legi, ia r p rinc ip ii le acestei Legi sînt p rinc ip ii le cerului, care trebuie îm plin ite , deoa­rece : „N u oriş ic ine-M i z ic e : Doamne, Doamne ! va in tra în Îm părăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tată lu i Meu care este în ceruri“ . Mat. 7,21. As­cultarea de voinţa lu i Dumne­zeu, posibilă numai p r in harul L u i şi a ju to ru l D uhu lu i Sfînt, va deschide porţi le paradisului. „A s tfe l, dar, prea iub iţ i lo r, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi pînă la ca­păt m întuirea voastră, cu fr ică şi cutremur,... căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi,

şi vă dă, după plăcerea Lu i, şi voinţa şi în făptu irea“ . F i l ip 2,12.13. „ I n adevăr, legea D u ­hu lu i de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatulu i şi a m orţi i. Căci, lucru cu ne­putin ţă Legii, în truc ît f irea pămîntească o făcea fă ră pu ­tere — Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, tr imeţînd, d in p ric ina păcatului, pe însuşi F iu l Său, în tr-o f ire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie îm p lin ită în noi, care tră im nu

după îndemnurile f i r i i pămîn- teşti, ci după îndemnurile Du- h u lu i“ . Rom. 8,2-4. „D a r m u l­ţu m ir i f ie aduse lu i Dumnezeu, care ne dă b iru in ţa p r in Dom­nu l nostru Isus Hristos“ ! 1 Cor. 15,57.

Rugăciunea „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pă- m în t“ , să fie dorinţa noastră, ca păcatul să fie n im ic it, ascul­tarea să fie în făptu ită , domnia rău lu i să se sfîrşească, împă­răţia d rep tă ţii să fie stator­nicită.

RÎNDU1ŢISPRE MlNTUIRE

5,27. Reuşita e sigură. „L u c ru l acesta... se va face... p r in D u ­hul Meu, zice Dom nul

„Destoin icia noastră vine de la Domnul... care ne-a făcut în stare să f im s lu j i to r i ai unv i legămînt nou“ (2 Cor. 3,5.6) şl luc ru l acesta îl vor recunoaşte cei care au um b la t dumnezeieş­te pe pămînt.

„Să faceţi aşa ca să nu f i p r im it în zadar harul lu i D um ­nezeu... acum este vremea po­tr iv ită , acum este ziua m în tu i- r i i “ . 2 Cor. 6,1.2.

„P o tr ivn icu l nostru, d iavolu l, dă tîrcoale... caută pe cine să înghită. îm p o tr iv iţ i-v ă lu i ta r i în credinţă... Dumnezeu vă va da putere şi vă va face neclin- t i ţ i “ . 1 Petru 5,8-10.

Experienţa aceasta o prezintă Petru verificată în contempo­ran ii s ă i : „S în tem păziţi de puterea lu i Dumnezeu p r in credinţă pentru m întu irea gata să fie descoperită...“ (1 Petru 1,5), dar to t el avert iza : „...păziţi-vă ca nu cumva să vă pierdeţi tă r ia “ . 2 Petru 3,17.

O scriere inspirată z ic e : „Dumnezeu conduce pe copiii Săi pe un d rum pe care ei nu-l

Urmare de la pag. 5-a

cunosc; dar El nu u ită ps aceia care îşi pun încrederea în El. Tocmai cercările care pun cel mai m u lt la probă credinţa noastră şi care fac să pară ca şi cînd Dumnezeu ne-ar f i u i ­tat, trebuie să ne apropie mai m u lt de Hristos, pentru ca să depunem la picioarele L u i toa­te poverile noastre spre a gusta pacea pe care doreşte El să ne-o dea în schimb. In toate t im puri le Dumnezeu a încercat pe poporul Său în cuptoru l de foc al du re r i lo r sufleteşti. In dogoarea cuptoru lu i de top it se desparte zgura de aurul curat al caracterulu i creştin. E l le a- rată propria lo r slăbiciune şi î i învaţă să se sprijinească pe El. pentru că E l este s inguru l lor a ju tor şi singura lo r siguranţă“ .

Alegerea de acum rodeşte în veşnicie. Ea va certifica de care parte ne aflăm.

„D om nu l este partea mea de moştenire zice sufletu l meu ; de aceea nădăjduiesc în El“ . Plîng. 3,24.

M A I — IU N IE 1969

VIATĂ NEPRIHĂNITĂ 1

11 Noul Testament, cuvîntu l „s f in- ‘ ţenie“ este totdeauna folosit in ­tr -un sens moral ca echivalent cu o stare de curăţie a in im i i f i a v ie ţ i i ; f i trebuie re ţ inu t că acesta ar f i p r im u l f i cuvenitul seris al cuvîntu lu i „sf in ţ ire", folosit in le­gătură cu persoanele d in Scr ip tu r i.

Deci, o v iaţă sfinţ ită este viaţa care păstrează schimbarea săvîrşită prin naşterea din nou şi îndreptă­ţire, astfel inc it cineva trăieşte o viaţă de credinţă şi ascultare aşa cum este poruncită în Sfintele Scripturi. Aceasta înseamnă mai m ult decît simpla p r im ire a rîn- duie li i botezului, împărtăşirea cu simbolurile, şi aparţinerea de bi­serică. Ea este o zilnică experienţă care le cuprinde pe toate acestea, insă merge şi mai departe, şi în aşa fe l modifică v ia ţa zilnică încît cel care este sfinţit, umblă cu Dumnezeu aşa cum în vechime umbla Enoh.

Creştinul s f in ţ it a gustat d in cu­v în tu l v ie ţ i i şi a fost spălat de toată necurăţia s a ; acum el se consacră sarcinei supreme de a t ră i o v iaţă spirituală. Pas cu pas pe cărare în sus păşeşte el, veghe­tor cu rugăciune, credincios în fiece amănunt, şi r îvn ito r şi dispus să împlinească fiece datorie ce i se înfăţişează. Cu credinţă în pu­terea lu i Dumnezeu, el aşteaptă cu încredere în El z iln ic putere şi har ca viaţa să poată proslăvi pe Tatăl său cetesc.

V. FLORESCU

Ţinta f iecărui creştin adevărat ar trebui să fie ajungerea desăvîrşirii. Lucrul acesta i s-ar putea părea cu neputinţă şi cineva ar putea spune că Dumnezeu nu poate spera de la noi desăvîrşirea. Insă însuşi Învă ­ţă toru l dădu po runca : „V o i f i ţ i desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vos­t ru cel ceresc este desăvîrşit“ . Mat. 5,48■ Cei care susţin că desă­vîrşirea este cu neputinţă, u ită lu ­crarea haru lu i în in imă pe care o experimentară cînd fu ră convertiţ i, şi că, continuînd această experienţă, ei se luptă să umble în înnoirea de viaţă, şi să f ie fără v ină înaintea lu i Dumnezeu. In p r iv in ţa desăvîr­ş ir i i creştine, scr ii to ru l cărţ i i că­

tre Ebrei spune : „De aceea, să lă­săm adevărurile începătoare ale lu i Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrş iţ i , fă ră să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu“ . Ebi4. 6,1. Acest text b iblic nu ar trebui trecut cu uşurinţă.

N ic i un creştin nu-şi poate păs­tra prima sa experienţă fără să caute să sporească în fiece v ir tu te şi să ajungă asemenea Modelulu i nostru desăvîrşit. Sîntem îndrum aţi : Prin credinţă în Sîngele Său, cu to ţ i i pot f i făcuţi desăvîrşiţi în Hristos Isus- M u l ţu m ir i fie aduse

lu i Dum n'zeu că noi nu aveam de a face cu imposib ilită ţi. Noi putematinge sfinţenia. Ne putem împărtă­şi de favoarea lu i Dumnezeu. Dom­nu l arată celui pocăit şi credincios că Hristos primeşte predarea sufle­tu lu i spre a f i modelat, şi alcătuit după propria Sa asemăjiare. Viaţa sfinţ ită înseamnă însuşirea tuturor posib il ită ţi lo r credinţei şi a făgă­duinţe lor lu i Dumnezeu ce ne sint de folos. Fără de aceasta este cu neputinţă să gustăm plinătatea pre­zenţei sălăşluitoare în noi a Sp ir i­tu lu i Sfînt. N imeni nu poate nă­dăjdui să aibă o dreaptă percepere a ce înseamnă o viaţă evlavioasă cîtă vreme trăieşte în tr-un păcat cunoscut. Păcatul toceşte toate sen­sib ili tă ţi le spirituale cele mai fine. Cînd sub vreo formă este îngăduit în inimă, el face nedesluşit gla­sul S p ir itu lu i Sfînt pînă ce o para­lizie se furişează asupra sufletulu i, şi credinciosul pierde dorinţa con­tinuă de a f i asemenea lu i Hristos. A r putea f i d in cînd în cînd în­cercări de a o curma cu practicile rele, sau să o rupem cu tovără­şiile rele, spre a atinge un superior nivel s p i r i tu a l ; însă atîta vreme cît in im a este stăpînită de o do­r in ţă a f i r i i , sînt d in ce în ce mai dese răstimpurile de îngăduinţă, cuo tot mai slabă dorinţă de a f i în întregime liberat de păcati

CURIERUL ADVENTIST8

Cea mai puternică dovadă a cre­dinţei in tr -un M in tu ito r răstignit şi înviat, pe care o poate da oricînd un creştin, este fe lu l său de viaţă. Cineva care avea o cuvenită con­cepţie despre ce înseamnă a i i un creştin s f in ţ it a f irm a : „Nu spune că în venele tale ai sînge regesc, şi eşti născut din Dumnezeu, dacă nu-ţi poţi dovedi genealogia p r in îndrăzneala de a f i sfînt“ . O cre­dinţă moartă nu poate produce fapte bune, în vreme ce o credinţă mîntuitoare este dovedită în viaţa trăită de Hristos înaintea oame­nilor. Avem priv ileg iu l de a tră i în aşa fel, încît oricine să vadă faptele noastre bune, şi să recu­noască tră in ic ia şi curăţia v ie ţ i i noastre. Lăudăroşia nu este o do­vadă de sfinţire, şi n ic i cuvintele de laudă de sine sau de auto-reco- mandare ; mai de gi\abă viaţa sf in­ţ ită este dovedită p r in faptele tăcute, pline de răbdare şi iubire, din cămin, în purtarea cuiva cu oamenii, în m ila faţă de cei săraci, şi în idealurile despre dreptate. Toate acestea arată că creştinul a fost cu Hristos şi a învăţat de la El.

Cine a ajuns un nivel îna lt de credinţă şi ascultare nu va f i m u l­ţum it cu în făptu ir i le sale sp ir i­tuale. Continuu Hristos va f i pro­slăvit! pentru Haru l Său cel mare, şi Duhu lu i Sfînt i se va da slavă pentru ceea ce a făcut spre a scoate sufletul pocăit din sclavia păcatului.

Lupta cu ispita şi dobîndirea bi­ru in ţe i asupra lu i, are ca urmare creşterea în har. Hrănirea sufle­tu lu i cu Cuvîn tu l lu i Dumnezeu şi meditarea asupra bunătăţii Sale sporeşte credinţa.

Cel s f in ţ it trebuie continuu să-şi amintească fap tu l că mîntuirea lu i din nelegiuirile trecute a costat viaţa F iu lu i lu i Dumnezeu. Fiece repetată neascultare trebuie să fie în lă turată pe aceeaşi cale de cură­ţire. Cel pocăit a fost curăţat de păcat încît să poată umbla în înnoire de viaţă. Cînd este îndrep­tăţit, şi este curăţit de păcat, tre­buie să fie „un vas de cinste, sfin­ţ it, folositor stăpînului său, destoi­nic pentru orice lucrare bună“2 Tim. 2,21. El este „z id it în Hristos Isus pentru fapt)ele bune“ - Efes. 2,10. De aceea el ascultă de legea lu i Dumnezeu cu bucurie şi veselie de inimă- Firea sa a fost în aşa fel schimbată încît voinţa, iubirea şi sinceritatea sa sînt cu toatele de partea lu i Dumnezeu în orice priv inţă. Hristos este în tro ­nat în in im a sa, şi acum este o făptură spirituală. Nu mai este cu to tu l absorbit de strîngerea de bani ori goana după poziţ ii sau plă­ceri. Iubirea d in in im a sa, înăs- cută cînd a făcut experienţa naşterii d in nou, î l obligă să slu­jească pe Domnul. „Cele vechi s-au dus ; iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ . 2 Cor. 5,17.

Hristos restatorniceşte chipul lu i Dumnezeu în om, atunci cînd,

pr in Sp ir itu l Sfînt, El curăţă in ima spre a o avea drept locaş al Său.Naşterea din nou şi îndreptăţirea face demn sufletul a f i templu pentru Sp ir i tu l Sfînt, şi El vine şi-Şi face locuinţă în cel îndrep­tăţit. în chipul acesta, creştinul s f in ţ it are continuu cu el prezenţa Spir itu lu i Sfînt.

Credinciosul consacrat nu are decît o singură năzuinţă ce-l stă- pîneşte: să fie mai m ult şi tot mai m u lt asemenea Învăţă torulu i său ; căci el recunoaşte măsura B ib l ie i : „Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a t ră i t Isus“ . 1 loan 2,6. Aceasta este regula creştinulu i, idealul său, ţ in ta spre care stăruie mereu■ Fie că mănîncă, fie că bea sau orice ar face el se luptă să facă totu l spre slava lu i Dumnezeu. A descoperi în viaţa sa zilnică caracterul lu i Hristos, alcătuieşte mîncarea şi băutura sa. El cercetează Cuvîntul lu i Dumnzeu şi este credincios în îndeletniciri le sale spirituale spre a putea atinge plinătatea staturii lu i Hristos Isus.

R U G Ă

I O Doamne,• Fă-mă te rog| Un instrument al păcii Tale !\ Unde este ură,

Să semăn . . . iubire ;' Unde este vinovăţie,

Iertare ;A jută-mă, o Doamne,Ca unde tronează discordia, S-aduc unitate ;

Unde este disperare,Speranţă ;Ia r unde întunericul Si-ntinde l in ţo iu l său. . .S-aduc lumină !Ia r tristeţea,S-o iransform in bucurie.

O, d iv inu l meu M in tu itor,Dă-mi putereaDe a nu aştepta să f iu consolat Ci s-aduc consolară ;Să nu caut a f i înţeles Ci de a f i gata A înţelege pe alţi i.Dă-mi înţelepciuneaDe a nu aştepta să f iu iubit,Ci să dăruiesc.. . iubire !Căci este numai drept Ca noi să pr im im ,A tunci cînd. .. dăm,Şi să f im iertaţi,Numai în măsura In care. . . iertăm !

Căci numai astfel M urind în f irea noastră,Vom putea f i renăscuţi

Spre veşnicie !

Prelucrare D. Popa — Ticu

„Aşa este cu adevăratul om nepri­hănit. El nu-şi dă seama de bunăta­tea şi pioşia sa. P r inc ip iu l religios a devenit izvorul v ie ţ i i şi pu rtă r ii sale, şi este tot pe atit de firesc pentru el să aducă roadele Spi­r i tu lu i precum este pentru smo­chin să aducă smochine, sau pen­t ru trandafir să aducă trandafir i. Firea sa este în tr-a tît de pătrunsă de iubirea penti~u Dumnezeu şi semenii săi încît săvîrşeşte lu­crurile lu i Dumnezeu cu in imă voioasă“ .

Sufletul consacrat simte totdea­una că este departe de ceea ce ar trebui să fie, şi continuu f lă- mînzeşte mai m u lt şi tot mai m ult după Hristos. Această um il in ţă face în stare pe creştin să primească făgăduinţele lu i Dumnezeu, pentru sine.

„ In ce priveşte împodobirea lăun­trică, smerenia estk socotită de Dumnezeu de un mare preţ. Apos- to lu l vorbeşte despre ea ca f i ind mai presus şi mai de preţ decît aurul, mărgăritarele şi veşmintele costisitoare. In vreme ce împodobi­rea exterioară înfrumuseţează nu­mai trupu l muritor, podoaba smere­niei împodobeşte sufletul, şi pune în legătură pe cel mărg in it cu ne­m ărg in itu l Dumnezeii. Aceasta este împodobirea aleasă d& Dumnezeu. Cel care a împodobit cerul cu aştrii de lumină, p r in acelaşi Spir it a fă ­găduit că ’El va împodobi pe cel smerit cu m întu ire ’. Îngeri i cerului vor însemna ca cei mai bine împo­dobiţi, pe cei care se îmbracă în Domnul Isus Hristos şi păşesc cu El în smerenie şi um il in ţă de su­flet".

Cu toată sinceritatea, cineva ar putea pune întrebarea : „ I n ce mă­sură urmează să f im s f in ţ i ţ i ? E x i­stă trepte ale sfinţeniei, astfel în ­cît cineva are de urcat de pe o treaptă pe alta ?“ N i se dă îndem­nul „să creştem în har, si în cu­noştinţa Domnului şi M întu ito ru- lu i Isus H r i s to s D a c ă această cre­ştere înseamnă trepte, atunci se poate că sfinţirea are t rep te ; însă creşterea nu are trepte în accepţi­unea obişnuită a înţelesului cuvîn- tului. Un copac creşte, şi acest lu ­cru se face continuu. In tr -un an s-ar putea să crească mai repede decît în altul, însă totdeauna se înalţă, oricît de înceată i-a r f i cre­şterea.. La fel şi un copil creşte. S-ar putea cu încetul, însă el creşte. Creşterea este legea vieţi i. La fel este cu viaţa celui sfinţit. S-ar pu­tea să primească o deosebită unge­re de sus, o inspiraţie, o in fluenţă înălţătoare, care-i sporeşte nespus dorinţele lu i spirituale, lucru ce are ca urmare o corespunzătoare creştere spirituală în tr-un t im p scurt în raport cu ce a cunoscut el mai înainte. D in acest nou botez al Duhului Sfînt, în zilele ce urmează, el iriebuie să fie evlavios şi într-o cît mai deplină consacrare, „ ţ in în - du-se strîns de Capul, d in care tot trupu l hrăn it şi bine închegat, cu ajutoru l încheieturilor şi legături­lor îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu". Col,2,19.

9M A I — IU N IE 1969

Creştinul s f in ţ it trebuie să crea­scă pentru a atinge plinătatea lu i Dumnezeu in Hristos Isus. „ Căci în el locuieşte trupeşte toată p l i ­nătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin in E l“ . Col.2,9. Cine poate nădăjdui că a atins, chiar numai pentru o clipă, tot ceea ce doreşte Dumnezeu a f i el ? Aşa cum Dumnezeu este in f in i t mai presus de noi în fiece har şi de- săvirşire, noi putem să f im s f in ţ iţ i fără a f i atins încă plinătatea în Hristos. Azi am putea vedea că ceea ce am făcut ieri n-ar mai trebui să fie repe ta t; căci Duhul ne arată că faptele de ieri nu erau în armonie cu descoperita voinţă a lu i Dumnezeu. Avem o lumină nouă. Ea s-ar putea să ne f i venit din Cuvîntul lu i Dumnezeu, d in vreo predică pe care am ascultat-o, din vreo rugăciune pe care am înălţat-o sau direct de la Duhul Sfînt care ne vorbeşte pr in rugăciunile şi cu­getările noastre. In calitate de cre­ştin i care doresc să asculte pe Domnul, totdeauna sîntem conştien­ţ i că nu am ajuns, şi că trebuie să căutăm pe Domnul pentru a f i cu­ră ţ i ţ i şi ie rta ţi pentru cele d in tre­cut şi spre a p r im i putere pentru acum. In fe lu l acesta este cărarea creştinului, „a cărei strălucire mer­ge mereu crescînd pînă la miezul zil.ei“ . Prov. 4,18. Adică, vine lu m i­nă no uă ; datoriile ce mai înainte au fost neatinse acum sînt împlin ite cu voioşie ca pentru D o m n u l; şi viaţa consacrată îm p l in ir i i voiei lu i Dumnezeu ajunge tbt mai asemenea lu i Hristos.

„ ’Desăvirşirea creştină este acea iubire faţă de Dumnezeii şi aproa­pele nostru ce implică liberarea de orice păcat... Desăvîrşire creştină- m i este decît un alt cuvînt pentru sfinţenie. Ele sînt denumirile ace­luiaşi lucru. Astfel, oricine este sfînt în înţelesul Scrip tur ii este desă- vîrşit... Creştinul e atît de desăvîr- şit... încît să nu săvîrşească păcatul. Acesta este pr iv i leg iu l măreţ al ori­cărui c reş t in ; da, chiar dacă el n-ar f i decît un prunc în Hristos- Insă numai despre cei care sînt ta r i în Domnul, şi ,l-au b iru it pe cel rău’ sau mai degrabă cei ’care L-au cu­noscut pe Cel ce este d in început' se poate afirm a că sînt în tr-un a- semenea sens desăvîrşiţi, şi, în al doilea rînd, a f i l iberi de gînduri rele sau de f i r i rele“ .

„Acesta este n ivelu l înalt spre care se îndreaptă viaţa creştină. Dumnezeu doreşte ca ea să stea la acest nivel, şi să se îngrijească de aceasta. Totuşi, cînd oamenii au de a face cu viaţa practică şi întîm- pină cruntele ispite, aproape tot­deauna, mai curînd sau mai tîrziu cad sub acest nivel. Ei nu rămîn consacraţi măsurii acestei lumini. Lum ina sporeşte continuu. Z i de zi l i se fac noi descoperiri. Experien­ţa dă învăţăminte, observaţia dă învăţăminte, B ib lia dă învăţăminte, amvonul dă învăţăminte, adunările de rugăciune dau învăţăminte, ne­norocirile dau învăţăminte. Tot mai m u lt ajung ei să cunoască des­

pre cerinţele lu i Dumnezeu şi cecuprinde slujirea lu i Dumnezeu. In ­să în vreme ce le creşte cunoştin­ţa, se întîmplă că punerea în prac­tică d in partea lor nu ţine pas cu ea. Viaţa le-a coborît sub lum ina ce o au“ .

„Tu trebuie să f i i bun mai îna­inte de a putea face pe a l ţ i i buni. Tu nu poţi exercita o in fluenţă care să transforme pe a l ţ i i pînă ce propria ta in im ă n-a fost um ilită, înnobilată, şi îmblînzită pr in harul lu i Hristos. Cînd s-a săvîrşit în tine această schimbare, va f i tot atît de firesc pentru tine să trăieşti în a feric i pe a l ţ i i după cum este pen­tru trandafir să dea f lo r i parfuma­te, sau viţa c iorchin ii ei purpurii" .

Creştinii îndreptăţiţ i pot nădăjdui a duce o viaţă consacrată zi de zi, in măsura cunoştinţei lor. Tu poţi face aceasta, şi va f i spre mîntuirea ta veşnică şi spre slava Domnului ca să faci această ex­perienţă. Viaţa veşnică merită cea mai bună strădanie a ta. Nu există sacrificiu, abnegaţie, fapt de cre­dinţă prea mare a o săvîrşi spre a putea p r im i v iaţa veşnică.

Păcatul este vră jmaşul nostru, şi Hristos veni să-i sfarme puterea şi să nimicească in fluenţa Iul Sa­tana asupra celor ai lu i Dumnezeu. Spui că creşterea ta spirituală este înceată ? Nu f i i descurajat. Roagă- te mai des, cercetează mai cu r ivnă Cuvîntul. Cugetă asupra făgăduinţe­lo r lu i Dumnezeu, şi aplică-le propriei tale experienţe : „U i t ind ce este în urma mea, şi aruneîndu- mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării ce­reşti a lu i Dumnezeu, în Hristos Isus“ . Filip.3,13.14. Consacrarea con­stă în dorinţa de a f i în gînd cu Domnul şi a-! îm p lin i descoperita voinţă.

„ Hristos niciodată nu părăseşte sufletul pentru care a murit. Su­f le tu l s-ar putea să-L părăsească, şi să fie copleşit de is p i tă ; însă nicicînd Isus nu se poate îndepăr­ta de la cel pentru care El a plă­t i t preţul de răscumpărare al pro­priei Sale vieţi. Dacă priv irea noa­stră spirituală ar put'ea f i reînsu­fleţită, am vedea suflete doborîte sub apăsare şi împovărate cu gr i j i , s tr iv i ţ i ca o căruţă sub snopi şi gata să moară de descurajare. A m vedea îngeri sburînd iute ca să ajute pe cei isp it iţ i, care stau ca pe marginea prăpăstiei. îngerii din cer împing înapoi oştir ile rău lu i care împresoară sufletele, şi le că­lăuzeşte a-şi aşeza picioarele pe temelia cea sigură".

Dumnezeu a intenţionat ca fie ­care dintre cei ai Săi să ducă o viaţă sfinţită. El are pentru fiecare un plan ce nu poate f i adus la îndeplinire de nimeni altul. E l te poate folosi să împlineşti aceea ce El a r indu it pentru tine, dacă-ţi consacri viaţa Lui.

„ I n El am fost făcuţi şi moşte­nitori, f i in d r îndu iţ i mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slu j im de laudă slavei Sale, noi

care mai dinainte am nădăjduit în Hristos". Efes. 1,11 .12 .

Astfel se poate vedea cum Dum­nezeu ne-a avut în mintea şi in i ­ma Sa mai înainte de întemeierea lum ii, pentru ca noi să f im s fin ţ i şi nepătaţi. Aceasta este voinţa lu i Dumnezeu cu pr iv ire la f ie ­care dintre noi în Hristos Isus. Totdeauna aminteşte-ţi că „ în tă­cere El face planuri pentru tine, în iubire, căci se interesează de tine". Faptul că Dumnezeu ne-a ales a f î copiii Săi în Hristos Isus, ar trebui să ne umple de nădejde.

Dragostea faţă de ce este bine, curat şi sfînt ar trebui să alcătu­iască continuu năzuinţa şi ţ in ta noastră. „încolo, f ra ţ i i mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot' ce este dr.ept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de p r i ­m it, orice faptă bună., şi orice la­udă, aceea să vă însufleţească". Filip. 4,8.

Noi nu putem îngrădi păcatul, sau să f im neutri în ce priveşte alegerea adevărului, şi să rămînem şi sfinţi.

Sînt o mulţime de lucru r i pe care cel consacrat nu le va săvîrşi, lu ­cru r i pe care numai creştin ii cu numele le pot face cu o conştiinţă lin iştită, sau cel pu ţin icu puţină îm p o t r iv i r i din partea conştiinţei. Creştinul s f in ţ it nu se va duce în locuri de distracţie şi petrecere în ­doielnice. Conştiinţa sa trează nu-i va îngădui să-şi petreacă t im pu l în tr-un fe l care l-a r putea duce la ispită-

Sufletul consacrat niciodată nu se alătură vreunei dezbinări sau gru­pări separatiste d in sinul tm p u lu i lu i Hristos, biserica. Nesocotind pe Hristos drept modelul lor, un i i cre­dincioşi poate să cadă la învoială pentru vreo poziţie sau un ceva preferat, şi să se simtă bine cînd se văd puşi în frunte.

Creştinul s f in ţ it nu va îngădui simţăminte de gelozie faţă de cei care au fost aleşi să conducă bise­rica. El nu va linguşi pe cei în posturi de răspundere, nu-şi va cău­ta favoruri, ci se va ruga pentru ei, şi va sp r i j in i tot ce este drept. El va umbla u m i l cu Dumnezeu, m u lţu m it să împlinească descoperi­ta Sa voinţă. Slava lu i Dumnezeu cit şi p r iv ileg iu l ce-l are de a f i credinciosul Său ales, adoptat şi sfinţit, alcătuieşte bucuria sa, şi-i aduce o deplină mulţumire.

Lucrarea aceasta a s f in ţ ir i i nu este doar d in lăuntirul şi din pro­pria noastră v o in ţă ; ci este de la Domnul, care lucrează în noi atît a voi cît şi a îm p lin i buna Sa plă­cere. Fiece creştin ar trebui să ducăo viaţă s f in ţ ită căutînd să atingă dăinuitoarea sălăşluire în el a Du­hu lu i Sfînt în Hristos Isus.

CURIERUL ADVENTIST

VIEŢUIRECREŞTINĂ

■ tud iind cu rugăciune ş im e- d it înd profund asupra ca­

p ito lu lu i 12 d in Romani, găsim în el un frumos program de v ieţu ire creştină, roditoare, b i­ruitoare, o adevărată servire duhovnicească.

în legătură cu această slu­jire , atenţia ne este re ţinută de îndemnul : „ F i ţ i p l in i de r îv - nă cu duhu l“ .

Este necesar să facem o a- năliză a cuprinsulu i no ţiun ii a- cestui cuvînt, căci nu orice fe l de rîvnă este plăcută şi bine p rim ită înaintea lu i Dumne­zeu.

Rîvna în sensul cel bun, po­z itiv , al cuvîn tu lu i, cuprinde năzuinţa stăruitoare de a cu­noaşte, de a avea, de a face ceva bun. Este sinonimă cu ze­lu l s f in ţ i t sau cu sîrguinţa fără p re g e t; în vreme ce rîvna ne- sfînţită, negativă, e sinonimă cu dorin ţa pătimaşă, d istrugă­toare.

Exem plul desăvîrşit de rîvnă pozitivă, duhovnicească, este Domnul Isus Hristos, în toată activitatea Sa.

Descoperind caracterul lu i Dumnezeu, care a dăru it şi e pata să dăruiască to tu l pentru binele fă p tu r i lo r Sale, Domnul Hristos ne-a iu b it pînă la ca­păt, dăru indu-Ş i viaţa preţioa­să, pentru salvarea noastră.

Ca F iu al lu i Dumnezeu şi Fiu al Omulu i, Dom nul Isus Hristos avu o rîvnă deplină nentru descoperirea caracteru­lu i lu i Dumnezeu, pentru pro­slăvirea Num elu i Său. Ia r ca

D. GHIRCOIAŞ

M în tu ito r al nostru, cu o rîvnă demnă de un adevărat F iu al lu i Dumnezeu, execută lucra ­rea măreaţă de m întuire, pen­t ru a înfăţişa Biserica înaintea lu i Dumnezeu : sfîntă, fără p r i ­hană, fără pată, desăvîrşită.

Despre această rîvnă a M în- tu ito ru lu i, în Psalmul 69,9 s-a p re z is : „R îvna Casei Tale Mă mănîncă“ , ia r în Isaia 42,4, D u ­hul lu i Dumnezeu ne descoperă c ă : „E l nu va slăbi, n ic i nu se va lăsa, pînă va aşeza drep­tatea pe păm înt şi ostroavele vor nădăjdui în legea L u i“ .

Rîvna nesfin ţită sau zelul fals, îşi are izvoru l în Lucifer, care năzuia după o poziţie, o slavă, la care nu avea dreptul. Cel ce are această rîvnă ne­s fin ţită , în năzuinţa, în a c tiv i­tatea sa, dă aparenţa că ar u r ­m ări slava lu i Dumnezeu, în realitate rîvna sa este egoistă, urm ărind slava sa proprie.

Cu un zel, cu o rîvnă demnă de o cauză m ai bună, Satana neobosit aleargă ca un leu, în- făţişînd fărădelegea ca mai de d or it decît dreptatea şi caută să înghită, să distrugă pe cei care nu primesc amăgirile sale.

El şi-a p ie rdu t poziţia de purtă to r de lum ină ; postul cel mai îna lt ce-l avea în slujba lu i Dumnezeu şi ca răsplată a r îvne i sale nesfinte, va avea o pierzare veşnică.

Există două in f lu e n ţe : una venită de la D uhu l Sfînt, o

rîvnă s fin ţ ită pentru bine, pen­t ru dreptate, pentru adevăr, pentru frumos, pentru slava lu i Dumnezeu, ia r altă rîvnă de la Satana, egoistă, pentru rău, pentru nedreptate, pen tru ne­adevăr, pentru slava proprie, o rîvnă egoistă, pătimaşă, dis­trugătoare.

Prima femeie, Eva, ca şi Luc i­fer, a do r it ceva ce nu trebuia să aibă şi apoi ea a dobîndit o rîvnă nesfîntă făcînd şi pe Adam să păcătuiască.

Rîvna aceasta nesfin ţită a dat naştere potopului de dureri, de suferinţe, a adus moartea.

P r im u l f iu al omulu i, Cain, a u rm ăr it cu nesaţ dorinţa de întîietate şi apoi în rîvna lu i nesfin ţită de a nu avea adver­sar, în fe lu l său fals de înch i­nare, a ucis pe fra te le său Abel.

Abraam, părintele credincio­şilor, n-a r îv n i t la bogăţie sau slavă deşartă şi în r îvna lu i pentru Domnul, s-a r id icat pînă la cea m ai mare înălţime în ascultare, la cel mai îna lt grad de sacrificiu, f i in d pata a je r t f i pe unicu l său f iu Isaac, la po­runca Domnului. Pentru rîvna aceasta, Domnul l-a răsp lă tit cu înţelegerea je r t fe i Sale pe cru ­cea de pe Golgota şi i-a dat t i t lu l de „pă rin te al credincio- şilo r“ .

A m putea în continuare să dăm m ulte exemple d in Cuvîn- tu l D om nulu i de rîvnă bună , pozitivă şi negativă. E bine să am in t im exemplul lum inos al tî- năru lu i Iosif. care în cuvinte le redate în Geneza 39,9 u.p. : „C um aş putea să fac un rău atît de mare si să păcătuiesc îm potr iva lu i Dumnezeu“ ? ex­p rim ă rîvna sa pentru proslă­virea lu i Dumnezeu, lucru pentru care, a fost răsp lă tit de Dumnezeu cu voziţia de a f i domn în ţara Eg ip tu lu i, al doi­lea după Faraon.

Cîntăreţul p lăcut al lu i Izrael, regele profet David, în rîvna sa pentru Domrud, a strîns to t ce era necesar pentru tem plu l Domnului, E l nu voia să aducă un dar D om nu lu i fără să-l coste ceva.

Continuare la pag. 16-a

M A I — IU N IE 1969 11

TjestametttuLDragostei

) upă ce fam il ia s-a întregit cu copii, a t it pentru tată c it şi

pentru mamă viaţa capătă o nouă însemnătate, are un nou rost. In in i ­mile lor iubitoare de părin ţ i îşi face loc cu o tot mai mare putere, un gînd şi un simţămint pe care nu-l avusese mai înainte şi anume, v i i to ­ru l fe r ic i t al copiilor lor. De acum incolo ei nu trăiesc numai pentru ei înşişi ci şi pentru copiii lor. V ii to ru l şi fericirea copiilor este legată în mod indisolubil de tot ceea ce fac şi de tot ceea ce realizează ei.

Apostolu l Pavel, în a doua sa epistolă către Corinteni, aminteşte această practică de totdeauna din istoria neamului omenesc. El spune : „Ce-i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru păr in ţ i i lor, ci pă r in ţ i i pentru copiii lo r“ . Cap. 12,14.

Şi cînd, la adinei bătrîneţe, anii îşi încheie şiragul lor, copiii cu

in im ile îndurerate şi cu ochii p l in i de lacrim i duc la odihnă pe acela care le-a fost un părinte iubitor. Ia r apoi, caută să deschidă testa­mentul lăsat de tatăl lor. In tes­tamentul acela, scris cu propria sa mînă, şi în tăr it cu iscălitura lu i, se găseşte voia lu i în legătură cu b i­nele şi fericirea copiilor săi, carc caută să pună în aplicare, în mod exact, voia tatălui lor iubit, ex­primată în testamentul lăsat.

M în tu ito ru l Isus Hristos înainte de moartea Sa pe crucea Golgota pen­t ru răscumpărarea neamului ome­nesc a lăsat Bisericii Sale de pretu­t indeni un Testament, anume Testa­mentul Dragostei. Se numeşte aşa, pentru că în acest Testament se vorbeşte despre veşnicia dragostei lu i Dumnezeu. Această dragoste a fost adusă în lumea noastră p r in F iu l Său Isus Hristos. De aceea,

H ARTINIAN

înainte de moartea Sa, in camera de sus, după ce a spălat picioarele ucenicilor Săi şi institu i serviciul p l in de taină al Sfintei Cine, El făcu următoarea declaraţie : „Vă dau o poruncă nouă : Să vă iu b iţ i un ii pe a l ţ i i ; cum v-am iu b it Eu aşa să vă iu b iţ i şi voi. P r in aceasta vor cunoaşte to ţ i că sînteţi ucenicii Mei, dacă ve ţi avea dragoste un ii pentru a lţ i i" . Ioan 13, 34. 35.

Dar M în tu ito ru l ştia că in ima f i ­rească nu poate iubi. în in ima f i ­rească şi-a făcut loc ura, inv id ia şi gelozia. De aceea le-a făgăduit Du­hul Sfint, care în pr im u l rînd. e Duhul draaostei, căci p r im u l rod al Duhulu i Sfînt este dragostea. Gal. 5, 22. Este adevăriat că Duhul Sfînt are mai multe fe lu r i de roade, toa­te de origină cerească şi dumneze­iască, însă p r im u l dintre aceste multe roade este dragostea.

Cînd în Z iua Cincizecimii s-a re­vărsat Duhul Sfint. peste prima b i­serică creştină, atît apostolii c it şi credincioşii s-au um p lu t de puterea dragostei. De atunci şi pînă astăzi ştim că acolo unde este Duhul Sfînt, este dragostea. Nu se poate ca o bi­serică sau un credincios să pre­tindă că este sub stăpinirea Du­hu lu i Sfînt, şi să fie lips it de dra­goste. după cum nu se poate să fie dragoste, fără Duhul Sfint.

D in Cartea Fantele Apostoli lor şi epistolele lor, aflăm cu m ultă bu­curie, starea primei Biserici. In ceea ce priveşte pe apostoli, în le­gătură cu Testamentul Dragostei, ei spuneau cu feţele radiind de bu­curie şi feMcire : „Dragostea lu i Dumnezeu a fost turnată în in im ile noastre p r in Duhu l Sfînt care ne-a fost dat“ . Rom. 5. 5 u.p. Şi această dragoste, la r îndu l lor, ei o revăr­sau asupra Bisericii şi asupra, cre­dincioşilor d in acele zile de neuitat.

Să ascultăm ce spune Pavel. mem­bri lo r bisericii d in Tesalonic. înte­meiată de el şi de ceila lţi conlucră- t n r i : ,.Astfel, în dragostea noastră f ierb inte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lu i Dumnezeu, dar chiar şi v ieţi le noas­tre. atît de scumpi ne ajunseserăţi“1 Tes. 2, 8. Ia r Comunităţii din Filip i, scria : „Căci martor îm i este Dumnezeu că vă iubesc ve toţi. ev o dranoste nespusă în Hristos Filip. 1, 8.

In ceea ce priveşte dragostea d in ­tre fra ţ i, aceiaşi s lu j i to r i ai Cuvîn- tu lu i lu i Dumnezeu, asistau şi ve­

deau cu multă bucurie reciprocita­tea dragostei frăţeşti şi creştineşti. Cit de m îngîiaţi s-au sim ţit tesalo- nicenii, cînd au c it it cuvintele a- dresate lor de apostolul iubit, Pa­vel : „C i t despre dragostea f ră ­ţească n-aveţi nevoie să vă scriem, căci voi singuri aţ i fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iu b iţ i un ii pe alţi i, şi iu b iţ i în adevăr pe toţ i f ra ţ i i care sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemn fra ţ i lo r , să sporiţ i tot mai m u lt în ea“ . 1 Tes. 4, 9. 10.

Cu o ocazie, au venit la bă- t r înu l apostol Ioan cîţiva fraţ i, din biserica din carc făcea parte şi Gaiu. Ioan, considera pe Gaiu ca pe un copil al său. Cum era şi de aşteptat, apostolul i-a întrebat şi despre Gaiu. Răspunsul lor cu p r i ­v ite la cel întrebat, şi la fe lu l cum trăieşte acesta credinţa, a umplut de bucurie in im a bătrînu lu i apos­tol. Această bucurie el a exterio­rizat-o print.r-o epistolă pe care a scris-o imediat şi a tr im is-o lu i Gaiu. în ea, el arată m otivu l scri­sorii sale : „A fost o mare bucurie pentru mine, cînd au venit f ra ţ i i şi au m ărtur is it că eşti credincios adevărului şi că um b li în adevăr- Ei au mărturis it despre dragostea ta înaintea Biseric ii“ . 3. Ioan 3. 5.

Cînd s-a întors Epafras d in călă­toria pe care o făcuse la Colose, a dat un raport amănunţit despre starea membrilor din biserica de a- colo. Ce izbise în mod deosebit pe Epafras, in t im pu l cit a slat în m jlocu l lor, era tocmai dragostea cu care î i umpluse Duhul lu i Dum­nezeu. In scrisoarea pe care le-a tr im is-o apostolul Pavel, spune u r ­mătoarele în legătură cu raportul adus de conlucrătorul său : „El... ne-a vorb it despre dragostea voas­tră în Duhul. De aceea şi noi, din ziua de cînd am auzit despre a- ceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă um pleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi p r i ­cepere duhovnicescă“ . Col. 1, 8.9.

Această dragoste din prima B i­serică creştină se vedea din faptele lor de s lu jire şi je r tf ire iubitoare şi dezinteresată.

P rim u l exemplu, este acela al Ta- bitei, d in Comunitatea Iope. Uce­nică devotată şi harnică, p l ină de dragoste şi de zel, nu înceta, zi şi noapte, să ajute pe cei în nevoi. Cit de scumpe trebuie să f i fost pentru ea, cuvintele apostolului cu care îndemna pe credincioşi : „Co­pilaşilor, să nu iub im cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu a-

Continuare la pag. 16-a

12

/ n ţ i r e a

C. A LE XES f in f irea este lucrarea nu a unei zile sau a unui an,

ci a unei vieţi. Lupta pentru bi- ruirea eului, pentru sfinţenie şi cer, este lupta cît ■ viaţa. Fără con­t inuu efort şi neîntreruptă stăruin­ţă nu poate f i n ic i o înaintare în viaţa divină, n ic i o dobîndire a cununei b iru in ţe i

Doctrina s f in ţ i r i i aparţine crezu­lu i oricărui adevărat convertit, o r i ­cărui creştin bine îndrumat. Pen­tru a motiva neîncrederea în a- ceastă doctrină, m u lţ i prezintă fap­tu l că viaţa unora dintre cei care au pretins sfinţirea a fost o ocară pentru numele lu i Hristos. Este acesta un m otiv temeinic ? Nu constituie cîtuşi de puţin vreo scuză de păgubire a vreunei învă­ţă tu r i biblice faptid că cineva care pretinde a o crede, dă greş în a t ră i po tr iv it ei. Punctul de luat în consideraţie este: Biblia, în­vaţă sfinţirea ? Dacă este aşa, a- tunci fiecare creştin are datoria să caute a o înţelege în lumina inspiraţiei.

Cercetînd înţelesul cuvîntu lu i „sfinţire , avem de a face cu două lu c r u r i : păcat şi sfinţire. Pentru creştin cuvintele acestea au un în ­ţeles precis. Păcatid este călcarea

* *

legii lu i Dumnezeu; sfinţirea este asemănarea cu Dumnezeu. Păcatul nu constă doar d in simpla încăl­care a l i te re i L e g i i ; ci el este încălcarea sp ir i tu lu i Legii aşa cum a fost t îlcuită de Hristos.

„ Sfinţirea este lucrarea harulu i lu i Dumnezeu p r in care sufletul credinciosului este mai m ult şi tot mai m u lt refăcut după chipul lu i Dumnezeu şi făcut propriu pentru moştenirea s f in ţ i lo r în lumină. In ­separabil legată de îndreptăţire, totuşi ea este cu totu l deosebită de ea. îndreptăţirea este schimbarea unei stări şi este săvîrşită deo­dată ; sfinţirea este o schimbare lăuntrică a in im i i şi a v ieţi i, să­vîrşită trept'at-treptat... Una în ­depărtează vina păcatului, cealal­tă înlătură m în ji tu ra şi puterea lu i".

„S fin ţ irea înfăţişată în Sfintele Scripturi are de a face cu întrea­ga făptură — spirit , suflet şi corp. A c i este cuprinsă ideea de­pline i consacrări. Pavel se roagă ca

biserica din Tesalonic să se bucure de această mare binecuvîntare. ’Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin, ş i : duhul vo­stru, sufletul vostru şi t rupu l vos­tru, să fie păzite întregi fără p r i ­hană la venirea Domnului nostru Isus Hristos’ 1 Tes. 5,23“ .

Sfinţirea nu este doar un act al l in Dumnezeii săvîrşit p r in lu ­crarea S p ir itu lu i Sfînt. ci mai m ult încă, săvîrşită faţă de cine­va, ea înseamnă o totală predare lu i Dumnezeu, de aci înainte în mod conştiincios el f i ind ascultă­tor de Dumnezeu. B ib lia învaţă că atunci (And cineva a fost îndrep­tăţit , el este p r im it de Cer, adop­tat drept copil al lu i Dumnezeu, ajuns membru al fam il ie i cereşti. Viaţa de continuă îndreptăţire este o viaţă a s f in ţ i r i i ; căci cele două noţiuni, deşi nesinonime în teolo­gie, totuşi sînt strîns asociate in Scripturi. îndreptăţirea este înce­putul s f in ţ ir i i , şi continuarea în starea de îndreptăţire duce la o viaţă sfinţită. Cu alte cuvinte, s f in ­ţirea. este o continuă rămînere în în starea de îndreptăţire. Cel s f in ţ it nu se poate întoarce la păcătuire şi totuşi să-şi mai păstreze îndreptăţi­rea, si fără îndreptăţire el nu poate f i sfinţit .

Sfinţirea este trăirea în prezenţa lu i Dumnezeu. Ea nu este pocăinţă, iertare sau naştere din nou. Ea nu are n im ic de a face cu actul con­ve r t ir i i si al îndreptăţir i i, n ic i nu se ocupă cu trecutul o r i cu v i i to ­rul, ci totdeauna cu viaţa prezentă. Ea este păstrarea hainei m în tu ir i i , mantia neprihăn ir i i lu i Hristos dată credinciosului atunci cînd este în ­dreptăţit.

„Puterea sfinţitoare a ’m în tu ir i i care este în Hristos’ , practic est'e dezvălintă pr in caracterul şi purta­rea adevăraţilor credincioşi. Chiar în viaţa aceasta ei sînt martor i ai rea lităţ i i ei, po triv it măsurii creşte­r i i lor în har. Insă m ult mai vădit se va adeveri aceasta în viaţa v i i ­toare, cînd toate aceste slăbiciuni, scăderi şi doborîtoare păcate ce se ţ in de ei vor f i îndepărtate, şi binc- euvîntatul lor Domn va face să fie 'înfăţişaţi fără prihană şi plini, de bucurie înaintea slavei Sale’. Iuda 24“ -

Un creştin care creşte în har, care aduce roadele Duhului, şi care trăieşte po tr iv it întregii lum in i pe care a prim it-o, este sfinţit. Cu toate că este făcut neprihănit p r in îndrep­tăţire, totuşi el trebuie mai depar­te a t ră i pe pămînt, să muncească, să cumpere şi să vîndă, să creascăo fam il ie şi să se prindă în toate activităţile de cinste ; în tot t im pu l el trebuie să fie asemenea M în tu i- to ru lu i în caracter. Cînd sîntem născuţi d in nou, începem o nouă viaţă în Hristos, deşi sîntem mai departe în trup. Scopul nostru p r in ­cipal este de a proslăvi pe Domnul în viaţa noastră şi a-L asculta în gînd şi faptă. Noi trebuie să deve­nim mai m ult şi tot mai m ult ase­menea L u i pînă ce am atins mă­sura p l ină tă ţi i Lui.

M A I — IUN IE 1969 13

Creştinul s f in ţ i t nu se îngîmfă da­torită neprihăn ir i i sale, căci ce a p r im it el nu este datorită vreunui merit al său, ci ca un dar de bună­voie, o lucrare a harulu i şi a iu b ir i i săvirşită de Domnul. Cine s-ar gîn- d i să se mîndrească cu ceva ce-l are ca dar, d in moment ce toţi ade­văra ţi i creştini au acelaşi dar din partea aceluiaşi Dăruitor ? Sfinţirea nu mină la îngimfare sau la pre- tinderea sfinţeniei. Asemenea în- gim fă r i sau sumeţii au dus doctrina s f in ţ ir i i la a f i luată în rîs. Adevă­rata s finţire duce la o profundă um il in ţă şi la practici spirituale, pentru ca sufletul să poată f i în ­tă r it faţă de asalturile lu i Satana.

Pavel avea o corectă concepţie cu priv ire la ce înseamnă a f i un u r ­maş al credinţei. Citeşte această mărturie : ,.TJnde este dar pricina de laudă ? S-a dus. P r in ce fel de lege ? A faptelor ? N u ; ci prin legea credinţei“ ? Iarăşi, apostolul vorbeşte despre propria sa experien­ţă în fe lu l următor : „N u că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrs it; dar alerg înainte cău­tând. să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. F ra ţ i­lor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lu c ru ; u itînd ce este în urma mea. şi aruncîndu-mă snre ce este înainte. alerg svre ţ in ­tă. ventru prem iul chemării ce­reşti a lu i Dumnezeu, în Hristos Isus“ . Filip. 3, 12-14

Aci este exprimat simtămîntul lăuntric al celui carp se găseşte in stare de sfinţire. El niciodată nu este a ju n s ! dincolo de ceea ce el este. există culmi ale credinţei şi idealuri ale desăvîrşir ii pe care cre­ştinul le are de atins : totuşi, el nu renunţă, şi nu-şi pierde perspectiva sau credinţa, deşi s-ar pntea. să aibă o mulţime de greşeli şi să m dă în .,mlaştinele deznădejdii“ . Hristos este continuu înaintea ochi­lor lui. şi el se smulge din mocirla îndoie lii si s lăbiciunii spre o cre­dinţă deplină şi o matură nădejde.

M u lţ i au fost atît de. rău in fluen­ţa ţ i faţă de doctrina s f in ţ ir i i încît nu vor să admită că un creştin ar putea f i sfinţit. Ei au văzut pe a- tft ia care ist pretind o deplină sf in­ţire în vreme ce trăiesc o viaţă de. rînd, încît au făcut fatala greşeală de a lua poziţie î iunotriva învăţă­tu r i i Cuvântului lu i Dumnezeu, care prezintă lămurit, sfinţirea drent o stare a dezvoltării creştine. S f in ţ i ­rea este înfăţişată tot, atît de precis ra si îndrevtătirea prin credinţă sau iertarea păcatidui. Cei care aduc obiecţiuni acestei doctrine adesea ajung la concluziile lor datorită vie ţ i i uşuratice şi pretenţii lor înalte ale unora care se sumeţesc cu sf in­ţirea lor.

..In lumea religioasă există o te­orie a s f in ţ ir i i care este falsă în ea însăşi şi primejdioasă p r in influenţa ei. In multe cazuri, cei care pretind sfinţirea nu posedă lucru l real. S fin­ţirea lo r constă din vorbe si o în­chistare după bunul plac. Cei care cri adevărat caută să-şi desăvîrşea- scă caracterul creştin niciodată nu vor îngădui gîndul că sînt fără de

păcat. Viaţa le poate f i fără reproş, ei se poate că trăiesc drept pilde ale adevărului pe care l-au p r im i t ; însă cu cît îşi vo r obişnui mintea să stăruie asupra caracterului lu i Hristos, şi cu cît se vor asemăna mai m ult ch ipu lu i Său divin, cu atît mai limpede vor discerne ei nepă­tata Lu i desăvîpşire, şi cu atît mai vădit îşi vor da seama de defectele lor.

„Cînd un i i pretind că sînt s finţiţ i, ei dovedesc din p l in că se găsesc departe de la a f i sfinţi. Ei nu a- jung să-şi vadă slăbiciunea şi lipsa. Ei se socotesc ca reflectînd, chipul lu i Hristos, f i indcă nu au adevărata cunoaştere a Lui. Cu cît este mai mare depărtarea dintre ei şi Mîntu- i to ru l lor, cu atît mai drepţi apar ei în propri i lo r ochi.

..în vreme ce înt.r-o încredere p l i ­nă de pocăinţă şi um il in ţă medităm asupra păcatelor noastre care L-au străpuns şi durerile noastre care L-au îmvovărat, ajungem să învă­ţăm a păşi pe urmele Sale. P riv in - du-L ţintă, ajungem a f i schimbaţi după asemănarea Sa divină. Si cînd este săvirşită această lucrare în noi. nu vom pretinde n ic i o nepri­hănire ca ceva a l nostru, ci vom preamări pe Isus Hristos, în vreme ce sufletele noastre n i le vom agăţa de meritele Sale...

„Adevărata sfinţire este o deplină conformare voiei lu i Dumnezeu. Gîndurile şi s imţămintele de neas­cultare sînt b iru ite şi glasul lu i Isus trezeşte o v ia tă nouă, ce do­mină întreaga f i in ţă . Cei care sînt cu adevărat s f in ţ i ţ i nu-şi vor afişa nropria părere ca o măsură a bine­lu i si o răului. Ei nu sînt nici biaot' şi n ic i cu de la sine nepri­hăniţi : ei nu se bizuie pe sine. ci continuu se tem ca nu cumva f i ind l ips iţ i de vreo făgăduinţă să nu a- jvr>aă o îm v l in i condiţi i le pe baza cărora sînt întemeiate făgăduinţele...

, Sfinţirea b iblică nu constă din- tr-o emoţie puternică- In aceasta a- jnna în greşeală mulţi . Ei fac din simtăminte c r i te r iu l lor. Cînd se simt exaltati sau feric iţi , ei pretind că sînt s finţiţ i. Simţămintele de fe r ic i­re sau. livsa de bucurie nu este o dovadă că cineva este sau nu sfin- tit. Nu există, o asemenea sfinţire instantanee. Cei care duc lunta z il­nic cu isvitele, birui.nd.u-si înclina­ţ i i le văcătoase si căutînd sfinţirea in im i i şi a v ieţi i, nu an pretenţii în- gî.mfate de sfinţenie. F i înfometează si însetează duvă neprihănire. Pă­catul l i se înfăţişează nespus de păcătos

Cînd cineva este sfinţit. Hristos îi satisface firea sa spirituală. Dorin­ţele î i sînt spirituale, nu trupeşti, si S m ritu l Sfînt lucrează ca ajuto- toru l şi mîngîietorul său. Nu există nevoie a in im i i sfinţite pe care Hristos să n-n împlinească pe de­p l in ; n ici o dorinţă pe care El să n-o îmvlinească, n ic i înfometare după evlavie pe care El să n-o sa­tisfacă. „Ferice de cei blînzi şi în ­setaţi după neprihănire, căci ei vor f i s ă t u r a ţ iM a t . 5, 6.

Aceasta nu înseamnă că totdea­una dăinuie o neumplere; ci că pe măsură ce v iaţa este tră ită în evlavie, sufletul creşte, şi deci a- junge să aibă o capacitate tot mai mare de asemănare cu Hristos. Astfel umplerea cu S p ir itu l Sfînt sporeşte pe măsură ce are loc creş­terea. In in im a creştinului sfinţit, există o continuă legătură cu Dum­nezeu şi un simţămînt de pace şi nădejde. Nu există patimă a in im ii renăscute ce să nu poată f i supusă de puterea S p ir itu lu i Sfînt ce să­lăşluieşte înlăuntru. Puterea de a umbla cu Dumnezeu este reînoită zi de zi, pînă ce se obţine b iru in ţă asupra eului şi o tot mai tare hotărîre ca păcatul să nu domine în viaţă.

Pe cei care au fost s f in ţ i ţ i nu-i caracterizează iubirea de sine, ci iubirea faţă de Dumnezeu şi de a- proapele. Iubirea este cea mai pu­ternică caracteristică a unei in im i sfinţite.

Cînd cineva are Duhu l Sfînt, el iubeşte pe to ţ i oamenii în Hristos Isus, însă mai cu deosebire întrea­ga fam il ie a lu i Dumnezeu; căci dacă cineva nu iubeşte pe f ra ţ i i săi, nu poate iub i cu adevărat pe Dumnezeu. Iubirea este pr im u l rod al Duhului. N imeni nu poate să u- rască pe fratele său, să spună lu ­crur i neplăcute despre el, si să fie şi un adevărat creştin. Iubirea n i ­ciodată nu-şi caută ale sale, n icio­dată nu încearcă să cîştiae lingu­şirea si măgulirea oamenilor, spre a dobîndi o slujbă sau putere, sau să obţină ce este mai bun. Cînd cineva este s f intit, el este minat de iubire, el trăieşte spre a fe r i ­ci ve alţi i, ţ in ta lu i este binele lor, el le dă lor locul cel dinţ i i. Toate acestea alcătuiesc rodul Duhului, şi înfăţişează dovada sfin ţ ir i i.

In cadrul acestei experienţe au fost scrise epistolele lu i Ioan, şi în lum ina aceasta se înţelege pe deplin ceea ce vrea să spună apos­to lu l p r in „nu vreau", ..nu pot" pă­cătui. Cea mai mare întristare ce poate veni in tr-o viaţă sfint ită este a f i conştient de păcat faţă de Dumnezeu sau de vreun rău să- vîrş it altcuiva.. Atunci, in im a odată luminată de Duhul Sfînt. aude gla­sul Prezentei Celui Nevăzut şi are simtămîntul osîndirii de sine şi al profundei în tr is tă r i a in im ii. De în ­dată creştinul s f in ţ i t va căuta ier­tarea prin pocăinţă şi mărturisire. ..Cînd vom. f i îmbrăcaţi cu nepri- hănirea lu i Hristos, nu vom avea înclmaţie spre păcat; căci Hristos va lucra în noi. S-ar putea să fa­cem greşeli, însă vom u r î păcatul care pric inu i suferinţele F iu lu i lu i Dumnezeu".

O viaţă sfinţ ită este dovada că cineva are o credinţă vie, dăinui- t.oare. Cînd cineva este sfinţit, în legăturile sale zilnice cu oamenii el trăieşte po tr iv it cu tot ce are datorită făgăduinţei, p r in credinţa în Hristos. Credinţa lucrează p r in iu ­bire şi curăţă sufletul. După cum este cu neputinţă a f i plăcut lu i Dumnezeu fără credinţă, la fe l este

14 i—CURIERUL ADVENTIST

de cu neputinţă ca cineva să dăinuie în păcat şi să-şi păstreze iubirea faţă de Dumnezeu ca un om sfînt. Minia, bîrfeala, răutatea, vorbirea de rău, sînt păcate. Orice păcat pîn- qăreşte şi face sufletul nedemn pentru comuniunea cu Dumnezeu.

„ Căci d in lăuntru l, d in in ima oa­m e n ilo r ies qîndurile rele, prea- curviile. curviile, uciderile, furtişa- qurile lăcomiile vicleşuqurile, înşelă­ciunile, faptele de ruş im , ochiul rău hu i' ’ , truf ia, nebunia. Toate aces­te luc ru r i rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om". Marcu 7, 15—23.

Pretenţii le, în cel mai bun caz nu sînt decît nişte lucruri, slabe. Cineva poate pretinde a f i sfînt, curat şi nepăta t; însă această pre­tenţie nu produce faptul, n ic i nu este o dovadă că ea este confir­mată. Pe toţi care pretind a f i ce­va, î i judecăm după roade. Cel sfînt nu face caz de sfinţenie, nu si-o pre t'nd0. de loc. înt 'eaqa lu i slavă re găseşte în Isus Hristos Domnul său. Purtarea sa, faptele sale, legă­t u r i i sale cu oamenii, toate m ărtu­risesc ce este el.

„S iinţeşte-i p r in adevărul Tău : Cuvintu l Tău este adevărul“ (Ioan 17, 17) a fost învătătura lu i Hristns în acea memorabilă rugăciune înăl­ţată înainte de a păşi în Ghetse- mani. Ac i avem acea îndrumare ce alcătuieşte călăuza tu turo r celor ce umblă dună neprihănire. Noi sîn- tem s f in f i ţ i p r in adevăr. Aceasta nu poate însemna doar o teorie a adevărului, ci trăirea adevărului. Cineva ar putea întreba, ca şi Pi- lat în vechime : „Ce este adevărul ? şi răspunsul este: „C uv in tu l Tău este adevărul". Deci, dacă adevărul trebuie să sfinţească pe credincioşi şi Cuvintu l lui. Dumnezeu este ade­vărul, poate f i s f in ţ i t cineva care nu ia aminte la aceea ce el ştie că învaţă acest Cuvînt. ?

După cum sufletul s f in ţ it creste în har, la fe l el creşte în desă- vîrşirea sau plinătatea s f in ţ ir i i . Tot­deauna trebuie să aibă loc o spori­re în aceasta, ia r nu o recădere, nuo apostaziere, o indiferenţă faţă de păcat. O continuă înaintare si u r ­care în căutarea si stăruinţa după sfinţenie. Aceasta înseamnă că creş­t inu l s f in ţ it caută mereu o sporire a cunoaşterii Cuvîn tu lu i lu i Dum­nezeu, o mai devlină locuire lăun­tr ică a Sp ir itu lu i Sfînt. si mai m ult şi tot mai m ult a lu i Hristos.

Naşterea din nou. este un fapt al t 'ecu^u1̂ . Insă sfinţirea nu este atit de hotărît un fapt al tre­cutului. Ea este un proces continuu. Ea începe cu naşterea din nou, însă nu este încheiată atunci. Este ceva ce niciodată nu devine o ex­perienţă a trecutului.... Este o lu ­crare ce trebuie repetată, si care se repetă mereu şi mereu în t im ­pul v ie ţ i i ; şi cum fiecare sfinţire succesivă aduce sufletul într-o mai îndeaproape părtăşie cu sînaele a- totcurăţitor, exnerienţa s f in ţ ir i i este pe drevt socotită ca progresivă."

S v ir i tu l Sfînt nu schimbă trăsă­turile fizice ale creştinilor] Ei nu se aseamănă între ei în pr iv ire şi

M A I — IU N IE 1969

n ic i chiar în maniere. Fiecare, în fe lu l său, se luptă să fie asemenea lu i Hristos, lăsind neschimbate da­rur i le şi indiv idualita tea sa.

Fiecare îşi păstrează in d iv idua li­tatea sa, totuşi este consacrat lu i Dumnezeu şi stăpînit şi călăuzit de Spir itu l Sfînt. Noi sîntem făcuţi una în Hristos, împreună cu da­ru r i le f ireşti şi dobîndite pe care le avem. Noi urmează a ne re ţ i­ne personalitatea, totuşi într-a tît schimbată încît fiecare este aseme­nea Lu i în ascultare de voinţa lu i Dumnezeu. Un creştin poate avea darul muzicii, a l tu l cel al vorb ir i i , cel al înţelepciunii, a ltu l cel al conducerii, a ltu l cel al. evangheli­zării. Toate aces'e da ru r i pot

j Ştii tui Cit costă bucata de pîine _• Pe care în degete-o fr îng ii Şi-apoi la gură o ducii Să-ţi stimpere pururea foamea ?| Ştii tu ?

Ştii tuCit costă bucata de pînză Din f ire ce harnic le torci Şi-apoi în cămaşă o porţi Să-ţi aperi de f r ig goliciunea ? Ştii tu ?

Ştii tu

Cit costă v iaţa de pace

Viaţa ferită de chinuri

De multele rele şi-amaruri ?

Cit costă-omenirea viaţa de pace

Ştii tu ?

Şti i tu

Cit costă iertarea de vină,

Scăparea de orice păcat,

! Spălarea de tot ce omul întină.

Scăparea de greul păcat ?

Ştii tu ?ţ

D. FLOREA

proslăvi pe Dumnezeu şi pot f i folosite de El în măsura în care creştinul consacră f i in ţa sa cum şi talentul său Domnului. „Dar toate aceste luc ru r i le fac unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte". 1 Cor. 12, 11.

Creştinul care este s f in ţ it p r in sălăşliurea în el a Sp ir i tu lu i Sfînt nu dispreţuieşte binecuvîntările ma­teriale de pe pă m în t ; ci el foloseşte aceste daruri spre a proslăvi pe Domnul său şi a face să înajnteze împărăţia Sa. Fiece creştin îşi dă interesul ca n im ic d in viaţa sa sau din legăturile sale cu semenii săi să nu pîngărească sau să păgubeas­că lucrarea Duhu lu i Sfînt pentru Hristos.

„Deseori sfinţenia nu este înţe­leasă, şi de multe ori rău înfăţişată. Adesea este socotită drept un su­f lu încîntător, eteric, ceresc, m inu­nat de p o M v it pentru sălăşluirea în trupurile cereşti; insă cu totu l nepotriv it să vină în contact cu munca aspră de toate zilele, sati să ia parte la luptele problemelor oamenilor. Cei care se numesc creştini, negreşit, admit splendoa­rea abstnactă a ceva ce ei pricep ca ,sfinţenie’ , însă amină matura considerare a ei pentru o vreme mai propice, cînd gr i j i le nu-i vor f i absorbit într-atita, sau cînd boala î i slăbeşte d in prinsoarea. de lucru­r i le vremii. Insă cine poate prezice cu siguranţă că va avea parţe de această vreme mai propice ? Chiar dacă, totuşi, am putea şti cu preci- ziune că înainte de a f i chemaţi de aci n i se va da un t imp de pregă­tire, aceasta nu va aduce nic i o schimbare fap tu lu i că sfinţenia, da­că totuşi este bună, dacă totuşi este cuvenită, atunci este bună şi cuvenită pentru toţ i an ii v ie ţ i i noas­tre iar nu numai pentru paşii obo­siţi ai s fîrş itu lu i v ie ţ i i De aceea, cel care amină strădania după sf in­ţenie, nu ia aminte la îndemnul Scripturii, care constă în a f i s f in ţ i acum, în v iaţa noastră zilnică, în tot fe lu l de purtare a noastră : practic această amînare înseamnă jefuirea proprie de timp, caracter, demnitate şi slavă. Sfinţenia f i ind fundamentala stare cuvenită a v ie ţ i i noastre in toate compartimentele, formele şi problemele ei, urmează că aceasta trebuie să fie aceeaşi, nu potriv ită doar pentru cîţiva inşi, ci pentru toţi, în toate acţiunile lor".

Niciodată nu trebuie să te laşi pradă disperării şi să s p u i : „Eu nu pot f i un creştin evlavios, consa­crat, deoarece am această slăbi­ciune, acest lucru rău pe care-l urăsc, dar care mă domină". A - ceasta înseamnă să-ţi v inzi dreptul de moştenire la viaţa veşnică, aşa cum făcu Esau. Nu ceda acestei isp ite ; căci atunci Satana va face din tine discipolul său şi vei su­fe r i pieirea veşnică.

Creştinilor le sînt revărsate da­ru r i felurite, şi fiecare va s lu j i pe Domnul după cum este ajutat de Spir itu l Sfînt. Insă cu to ţ i i trebuie să-şi amintească fap tu l că păcatul nu este scuzabil. Creştinul trebuie să trăiască sprie slava lu i Dumne­zeu şi să lupte ca păcatul şă nu aibă stăpinire asupra sa.

-------------------------------- 15]

t y l t ţ u u t

ere şti a ă.

Urmare de la pag. 11-a

Se cuvine să am in t im r ivna s fin ţită a modestului p ro fe t I lie , care, cu riscul v ie ţ i i sale, mustră păcatul, şi în făp tu i o reformă hotărîtoare pentru Dumnezeu în Izrael, în vremea sa.

Înainte de a trece spre a ana­liza acest subiect în lum ina N ou lu i Testament, mai am in t im rîvna lu i Iehu, care f i in d che­mat să pedepsească nelegiuirea, s-a lăudat cu rîvna sa, „a fost răsplătit pen tru rîvna sa, dar n-a luat seama să umble din toată in im a în legea D om nu lu i“ .

Trecînd la exemplele d in Noul Testament, demnă de re­marcat este rîvna lu i Ioan Bo­tezătorul, care fu chemat a f i glasul lu i Dumnezeu, pentru o reformă hotărîtă, spre a pregăti calea Domnului. In deosebita sa rîvna pentru slava D om nu lu i a lăsat ca Isus să crească, ia r el Ioan, nu s-a considerat vrednic de a -I dezlega încălţămintea. Urm ărind contrastul d intre cele două aspecte ale rîvnei, alegem pe u c e n ic i i : Ioan şi Iuda.

Caracterul, rîvna in iţ ia lă a lu i Ioan, care s-a descoperit în do­r in ţa de a şedea împreună cu fratele său lacob, im u l la dreap­ta şi a ltu l la stînqa Domnu­lu i, cînd va veni î'n împărăţia Sa; zelul său de a opri pe cel ce scotea demoni în numele D om nulu i şi nu mergea după ei (Luca 9,49), şi r îvna pentru slava Dom nulu i de a porunci să se pogoare foc d in cer peste cei ce nu primesc ve Domnul (Luca 9,54—56), a fost îndrep­tată, a fost s fin ţită de iubirea duioasă a Dom nului, ajungînd apostolul iu b ir i i .

Celălalt ucenic, Iuda, apa­ren t mai înzestrat decît Ioan, care urmărea să fie p lin de rîvnă pentru interesele sale egoiste ia r nu pentru slava lu i Dumnezeu, nelăsîndu-se trans­fo rm at de r îvna deplină a Dom nulu i Isus pentru desăvîr-

şirea caracterulu i ucenicilor, a fost b iru it şi dus la pierzare de rîvna pentru interesul egoist.

Dacă am mai examina pe scurt viaţa şi zelul apostolului, al cărui îndemn inspirat, fo r ­mează t i t lu l s tud iu lu i de faţă, al lu i Pavel, am constata că el este un lum inos exemplu al pu te ri i transformatoare a D u ­hu lu i lu i Hristos. El, care ne-a arătat o cale nespus mai bună, care ne-a îndemnat să urm ărim dragostea; f i in d un bun exemplu de s lu jire a Dom­nu lu i, a p u tu t f i insp ira t să dea îndemnul: ,,F iţ i p l in i de rîvnă cu D uh u l” .

Ceea ce ne trebuie în orice vreme, în plinătatea rîvne i duhu lu i nostru pentru s lu j i ­rea Dom nulu i, este să f im me­reu conduşi de D uhul Sfînt, pentru a avea o rîvnă s f in ţ i ­tă, salvatoare, binefăcătoare.

(br a (} osiei

Urmare de la pag. 12-a

devărul. P rin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom l i ­nişti in im ile înaintea Lu i“ . 1 Ioan 3, 18—19.

Auto ru l epistolei către Ebrei, asi­gura cu o mîngîiere deosebită pe credincioşi: „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care o arătaţi pen- ixiiu Numele Lui, voi care aţi ajuto­rat şi a ju tora ţi pe sfinţi". Ebrei 6, 10.

Cine nu ştie despre dărnicia iu ­bitoare şi exemplară a Macedoneni­lor, care deşi trecuseră p r in multe necazuri şi deşi lo v iţ i dureros de o sărăcie lucie totuşi au rugat cu mari stăruinţe pe apostoli, să nu care cumva să fie evita ţi şi scu­t i ţ i de contribuţia lor benevolă şi iubitoare. Dragostea lor profundă pentru fra ţ i, de atunci şi pînă acum a u im it şi a înduioşat nenumărate in im i de creştin i d in tot lungul şi la tu l lu m ii noastre. Apostoli i şi conlucrătorii lor, p r im ind aceste cereri atît de stăruitoare a trebuit să treacă pe la ei. Cele constatate în m ij locu l lo r au întrecut toate aşteptările.

Povestind Corinten ilor despre ex­perienţa aceasta, unică în activ ita­tea sa de apostol, nu putu să-şi re­

ţ ină u im irea pe care a încercat-o cînd a văzut sp ir i tu l dragostei sin­cere faţă de fra ţ i. El le scrise : „Vă mărturisesc că au dait de 'bună voie, după puterea lor şi chiar, peste puterile lor. Şi au făcut a- ceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai în tî i pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, p r in voia lu i Dumnezeu“ . 2 Cor. 8, 3. 5.

Aşa dar, dragostea lor se vedea din faptele lor de slu jire şi je r tf ire iubitoare. Ei îşi aduceau aminte de exemplul şi de învăţătura cerească prim ite de la M în tu ito ru l lor. în odaia de sus El spălase picioarele ucenicilor, şi î i servise la masa Ci­nei cu o iubire desăvîrşită. Reiese că ucenicii erau încă greoi în a în­văţa aceste lecţii noi, necunoscute în m ij locu l lor. Duhu l Sfînt încă nu fusese dai. Dar Domnul î i pregătea şi pe ei şi pregătea şi calea ca să poată p r im i Duhul Sfînt, cu puterea dragostei Sale cuceritoare. La între­barea l o r : „Cine e mai mare“ ? şi la conflic tu l iv i t d in cauza acestei competiţii fireşti, E l le spuse cu gingăşie nespusă: „Care este mai mare ? Cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă ? Nu cine stă la masă ? Şi totuşi, Eu sînt în m ij locu l vostru ca Unul care slujeşte la masă“ . Luca 22, 27.

Avînd mereu în vedere acest, exemplu suprem şi copleşitor, atît s lu j i to r i i cît şi credincioşii primei Biserici s-au hotărît să pună în a- plicare Testamentul M întu ito ru lu i, Testamentul Dragostei Lui. în El, drVpt Cuvîntul în trupat , £i în Evan­ghelii le Sale drept Cuvîntul revelat se află concentrată veşnicia dragos­tei lu i Dumnezeu. Prima Biserică, punînd în aplicare această dragos­te, a devenit şi a rămas în istoria omeniri i Biserica dragostei ; o Bise­rică ce a iub it şi s-a je rtf it .

Faţă de acest exemplu, care este atitudinea noastră, a creştinilor de azi ? Punem noi în aplicare, în viata noastră de fiecare zi, atît in ­dividual, cît si ca Biserică acest Testament al dragostei ? Respectăm noi pe M în tu ito ru l nostru, care ne-a răscumpărat, p r in a pune în ap li­care voia L u i din Testamentul Său ? Ce va spune El, la venirea Lui, acelora care l-au deschis Tes­tamentul, au luat notă de voia Lui, dar au neglija t s-o pună în ap li­care ?

întocmai ca un bun părinte, El doreşte fericirea urmaşilor Săi. Fe­ric irea aceasta ne-o putem procura un ii altora p r in fapte de slu jire iubitoare. Un soţ îşi poate face fe­r ic ită soţia, numai p r in fapte de dragoste. Poate să-i aducă orice, dar dacă ea nu vede dragostea lu i în aceste lucruri, nu va f i feric ită n i ­ciodată. La fe l şi el. Dragostea este de la Dumnezeu, căci însuşi Dum­nezeu este dragoste. Să m ulţum im M întu ito ru lu i d in toată in im a pen­tru acest Testament. Să-L rugăm să ne ia în mod deplin în stăpînirea Duhului Său, ca să f im şi noi p l in i cu ceea ce este p l in şi El, adică cu dragoste.

16 CURIERUL ADVENTIST

F eşti senzaţionale ! A lertă la Ob­servatorul astronomic din Cam-

br idge ! Pe ecranul osciloscopului racordat la uriaşul r&diotelescop al Observatorului M u lla rd (Anglia) au apărut pu lsuri de o formă bine de­f in i tă şi de o constanţă uimitoare Sint oare, semnalele unor f i in ţe raţionale ? în defin it iv , sint aseme­nea f i in ţe în spaţiul cosmic ?

în u l t im i i ani ne-am obişnuit cu veştile p r iv ind cercetările cosmice. Sume enorme sînt învestite pentru aparaturi şi experienţe. Numai ra­cheta „ Saturn-5“ ce a proiectat ca­bina spaţială “ Apollo-8,, în spaţiu pentru zborul memorabil în ju r u l Lunii, a costat peste două sule m i­lioane dolari.

Pentru ce această enormă inves­t i ţ ie ? De ce îşi asumă omul atîtea r iscuri fizice şi materiale ? De ce ne atrage Cosmosul ?

Se presupune că în Univers mai sint f i in ţe inteligente, planete lo­cuite de f i in ţe raţionale. Savantul A.G.W Cameron apreciază că nu­m ai Galaxia (Calea Lactee), de care aparţine şi sistemul nostru solar, include 100 m il iarde de stele, d in ­tre care vreo 40 m il iarde trebuie să aibă planete. E l presupune că în fiecare al treilea sistem solar putem sconta pe cel pu ţ in o planetă locuită, deci num ăru l lo r trebuie să f ie ceva mai m u lt de 13 miliarde. Acest număr înm u lţ i t cu anumiţi factori motivanţi, dau circa două milioane de planete care - numai în cadrul Galaxiei noastre - ar pu­tea f i locuite de f i in ţe raţionale. Aceasta este părerea savantului.

De aici s-a mers mai departe cu ipotezele. Dacă sint f i in ţe extra­terestre - şi Scrip turile nu contra­zic această presupunere - atunci, se susţine că ele ne caută, poate vor să ia legătura cu noi. De ce n-am încerca să captăm mesajele lor ?

Aşa s-a hotărît urmărirea sistema­tică a semnalelor venite din Cosmos. Incepînd cu anul 1961 americanii au ţ inu t permanent un radiotelescop îndreptat către steaua Tau Ceti, dar fără rezultate. Ce nu le-a reuşit', lor, le-a reuşit în iu lie 1967 colegilor lor din Anglia, captînd semnale precise, regulate şi destul de puternice din

V MOLDOVAN

Galaxia noastră, d in direcţia con­stelaţiei V u lp i i M ici. Durata im pu l­s ii lor înregistrate este foarte mică, de 0,035 secunde la intervale de 1,337 secunde, cu o precizie nemai- întî ln ită, exact de unul la 10 m i­lioane. Direcţia de unde veneau sem­nalele era tot t im pu l aceeaşi. Pro­fesorul A. Hewisch, în comunicarea lu i d in 24 februarie 1968 dădea de înţeles că ne-a parvenit prima emi­siune a unor f i in ţe d in alte planete. Astronomii au denumit semnalele sosite cu in iţ ia le le L.G.M. (Litt le Green Men), „ omuleţii verzi ” .

Astronomii de pretutindeni au fo r ­mulat d iferite ipoteze, ca în f ina l ideea captării semnalelor unor f i in ţe extraterestre să fie abandonată cu desăvîrşire. De ce ?

S-a constat că misterioasele voci ale Cosmosului pa rv in de la o distanţă de aproximativ 300 ani lu ­mină, ia r intensitatea semnalelor este atît de mare încît, dacă dis­tanţa sursei emiţătoare este corect calculată, atunci energia folosită pentru tr)asmiterea semnalelor tre­buie să fie de 10 m iliarde de ori mai mare ca întreaga energie a tu tu ­ro r uzinelor electrice terestre- Este posibil ca undeva în Cosmos, f i in ţe raţionale să dispună de asemenea insta laţi i ? Savanţii socotesc că este imposibil.

A tunci, de unde v in mesajele mis­terioase ?

Verific înd mai riguros semnale­le, s-a ajuns la concluzia că ele sînt reproduse de anumite stele pulsatoare, denumite recent „Pulsa- r i “ . Astăzi se cunosc cel pu ţin zece pulsari, care emit semnale regulate din Galaxia noastră.

Enigma a fost dezlegată. Cunoa­ştem, deci, cu certitudine că însăşi stelele emit acele voci misterioase din Cosmos. Dar cine înţelege vo­cea lor ? Ce solii ne transmit ?

In urmă cu vreo 2.900 de ani psalmisiul David cînta despre bol­ta cerească :

„ Cerurile spun slava lu i Dumne­zeu, şi întinderea lor vesteşte lu ­

crarea m îin i lo r Lui. O zi istorise­şte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Ş i aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit : dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pină la marginile lu m ii '. Ps.19,1-4.

Ce ne spun cerurile, astrele încin­se de pe bolta scinteietoare, giganţii Universului, care-şi parcurg traiec­torii le în Cosmos cu viteze u lu i ­toare, fără să provoace „accidente de circulaţie“ ?... înţelegem noi gla­sul lor tain ic, mesajul lor enigma­tic ? O ri de cîte ori îm i r id ic p r i ­virea spre bolta poleită, stetele par că-mi şoptesc : „Lumea are un C reato r! Universul nu este efectul in t im olarii , al haza rdu lu i! Lumea aie un Stăpin !“

Cunoscînd cîte ceva d in legile Universului, este imposib il să nu mă gindesc la Marea Cauză ce l-a determinat. M intea-m i fuge — nu la constatarea a „ceea ce este“ , ci la „ce-ar f i, dacă n-ar f i aşa cum este" Y Şi văd o Inteligenţă Supre­mă oriunde privesc. Să ne gîndim puţin.

Pămîntul are o viteză de circa 1,600 km pe oră, la Ecuator, în re­voluţia lu i în ju ru l axei proprii. Ce-ar f i dacă — presupun — s-ar înv îr t i numai cu 100 km pe oră ? Pariţea luminoasă a fiecărei zile ar f i de 160 ore, ce bine-ar f i, spun unii, dar nopţile ar f i tot atît de lungi. In t im pu l acestor zile lungi pămîntul s-ar înfierbînta, ca un cuptor, ia r noaptea totul ar îngheţa, Să f i ş tiut Pămîntul acest lucru, ca să-şi „ regleze“ viteza ? Prea puţin p ro o a o i l !

Soarele, sursa v ie ţi i, are o căldu­ră de 5.500 grade Celsius la su­prafaţa lu i, iar m centrul lu i se apreciază că se atinge temperatura infernală de 12-15 mil ioane grade Celsius, ia r noi sîntem la o distanţă atît de po triv ită de el, încît focul lu i in fernal ne este chiar de ajuns. Ce-ar f i, dacă Soarele ar f i tot atît de aproape de noi, ca şi Luna ? Pămîntul s-ar m istui de flăcările lui, ca şi o minge de celuloid arun­cată în foc. Dacă Soarele ne-ar t r i ­mite numai 1/2 d in radiaţia lui, pe Pămînt totu l ar f i mort, îngheţat, fără viaţă. Ia r dacă ar radia nu­mai de 0,5 ori mai multă căldură, totul s-ar încinge.

Deviaţia de 23° a axei terestre cauzează anotimpurile. Dacă nu ar f i exact această înclinaţie, va­porii oceanelor ar migra d in Nord spre Sud, iar continentele noastre ar f i acoperite de gheaţă.

Dacă Luna nu ar f i aşa de de­parte, ci numai la 80 m ii de km., din cauza f lu x u lu i oceanelor, z iln ic de două ori potopul ar inunda us­catul, chiar şi piscurile Himalaiei.

Dacă scoarţa Pămîntu lu i ar f i nu­mai cu 3 m mai groasă, nu am a- vea oxigen destul pentru întreţine­rea v ie ţ i i umane, animale şi vege­tale.

Dacă stratul atmosferic ce ne în ­văluie ar f i mai subţire, milioanele de meteoriţ i ce cad necontenit pe Pămînt, atraşi de gravitaţia lu i ar

M A I — IU N IE 1969 17

provoca incendii şi catastrofe ire ­mediabile.

Faptul că toate legile existente favorizează şi protejează via fa pe Pămînt, dovedeşte că o Inteligenţă Supremă a coordonat mişcarea şi raportul corpurilor cereşti, punin- du-le in slujba v ie ţ i i create.

La o analiză atentă putem con­stata că cerurile în adevăr vorbesc, şi mesajul lor poate f i dezlegat, cu condiţia să înţelegem grahd lor. In fuga noastră, nu avem t im p să me­dităm despre in f in i t şi despre a- devărurile legate de el. U n ii sînt prea m ult preocupaţi de măruntele lo r probleme ; î i absorb petrecerile, pasiunile vanitoase, banii, ba chiar şi plaga societăţii, alcoolul, şi nu au t im p să mediteze, să se înalţe să-şi pună întrebări, să caute să citească din Marele Sul al Macro- cosmosului şi să ajungă la conclu­z ii care ar in fluenţa pozit iv caracte­ru l şi princip ii le lor.

„R id icaţi-vă ochii în sus şi p r i ­v i ţ i — spune Dumnezeu. Cine a făcut aceste luc ru r i ? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oşti­rea lo r ? El le cheamă pe toate pe n u m e ; aşa de mare e puterea şi tăria Lu i, că una nu lipseşte“ . Isa. 40,26.

Să ne rid icăm dar ochii şi să p r iv im !

Cu ochiul liber vedem doar 5.000 de stele, dar cu puternicele teles-

coape moderne — un tr i l ion / Ele sînt împărţite în sisteme solare, ga- laxi, galaxii locale, super ga lax ii şi metagalaxii. Pentru a avea o idee oarecare despre unele raportur i de spaţii existente între stele, să facem o mică călătorie interastrălă-

Cea mai lungă călătorie în spa­ţ iu a fost efectuată de cosmonauţii Bormann, Lovell şi Anders în ca­bina spaţială „A po llo — 8“ , acope­r ind o distanţă de aproape un m i­l ion kilometri. A fost cea mai spec­taculoasă călătorie, de-a dreptul fantastică. Totuşi ei încă n-au pă­răsit curtea căm inului nostru. Dacă ar f i v ru t să ajungă pînă la soa­re, a cărui lum ină ajunge la noi în 8,5 minute, zburînd cu cea de-a doua viteză cosmică de 11 km pe secundă, ei ar f i ajuns la cen­t ru l sistemului nostru abia după 160 de zile. Ori şi acolo ar f i fost numai „acasă“ . D iam etru l sistemului nostru solar măsoară vreo 80 m i l i ­arde kilometri, ce pot f i parcurşi de o cosmonavă în t im p record de... 230 de ani. Dar dacă am vrea să ieşim din „orgada noastră" şi să facem o vizită la vecini, tot în Ga­laxia noastră, am avea de mers o lecuţică. Să nu vorb im de stelele de depărtare medii, ci de cea mai apropiată vecină a sistemului nos­tru solar, steaua Alpha Centauri, aflată doar peste gardul nostru, la... 4,75 ani lumină. Obuzul de tun ar parcurge distanţa în 2,5 milioane de

ani, iar cosmonava noastră sprintenă in „num ai" 129.542 de ani. Mintea noastră oboseşte să parcurgă aseme­nea distanţe fantastice. Să reducem proporţi ile : să ne imaginăm că dis­tanţa de 150 mil ioane kilometri dintre Pămînt şi Soare s-ar reduce la 2,5 c m ; ochiul sting ar f i Pămîntul, ochiul drept Soarele. A- tunci A lpha Centauri s-ar afla la... 16 km de noi.

In Galaxia noastră cunoaştem sori giganţi, ca de exemplu Arkturus, al cărui diametru este de 140 mil ioane km. Dacă ar trece p r in sistemul nos­t ru solar, acest glob gigant, incan­descent, ar ajunge aproape de la Pămînt la Soare.

Cu drept cuvînt exclamă psalmis- s t u l : „Cînd privesc cerurile — lu ­crarea m îin i lo r Tale — Luna şi ste­lele pe care le-ai făcut, îm i zic : Ce este omul, ca să Te gindeşti la el ? Şi f iu l omului, ca să-l bagi în sea­mă" ? Ps. 8,3-4.

Numai p r iv ind la Marele In f in i t , putem să ne dăm seama de n im ic­nicia noastră, de limitele posib ili­tă ţ i lo r umane şi putem să înţe­legem nevoia noastră de Eternul Dumnezeu. Dacă ne gîndim că Super-Galaxia noastră va avea ne­voie — după calculele astrono­m ulu i francez Vaucouleurs — de 50—200 m iliarde de ani, să facă o singură rotaţie în ju ru l epicen­t ru lu i ei, galaxia Virgo, atunci ne dăm seama că este vorba, pur şi simplu, de eternitate. Şi în epi­centrul acestui Spaţiu In f in i t tre­buie să existe o Mare Raţiune, care a plănuit, a form at acest sublim Univers şi fău rindu- i legile de ne­strămutat, a dat scop şi f ina lita te tu turo r celor ce se mişcă, se atnag şi se resping reciproc, conform m i­siunii lor veşnice.

Dar eu acest grăunte de pulbere f in i tă aflat pe una din măruntele corpuri cosmice, nu am un scop, o f inalitate, o misiune de îndeplinit, conform unor legi bine stabilite de Eternul Creator ?

Iată ce-mi comunică mesajul so­bru, tacit al boitei cereşti! Pare-se nimeni n-a exprimat mai clar solia in f in itu lu i , ca marele Pasteur în discursul său inaugural rostit de pe catedra Academiei Franceze :

„Ce e dincolo ? Nu spui n imic răspunzînd : sînt spaţii, dimensiuni, t im pur i fără limită. Nimeni nu în­ţelege aceste cuvinte . Cel ce pro­clamă existenţa in f in i tu lu i — şi n i ­meni nu o poate nega — acumu­lează în această afirmaţie mai mult supranatural decît există în m ira ­colele tu turo r religiilor... Noţiunea in f in i tu lu i în lume e exprimată peste tot în mod inevitabil. Prin ea supranaturalul se găseşte în adîn- cul tu turo r in im ilor. Ideea de Dum­nezeu este o formă a ideei in f i ­n itu lu i. A tîta t imp citi taina in f in i tu ­lu i va apăsa asupra g înd ir i i ome­neşti, vor continua să fie înăl­ţate temple pentru cultu l In f in i tu lu i f ie că Dumnezeu se cheamă Brah­ma, Alah, Iehova, sau Isus..- Şi pe pardoseala acestor temple veţi vedea oameni îngenunchiaţi, prosternaţi, adînciţi în gîndirea in f in i tu lu i

CURIERUL ADVENTIST

ESTE GREUSA

m auzit pe m u lţ i spunînd : / f „Aş dori să f iu creştin, însă constat că este greu a f i bun. Mă silesc şi mă lupt, dar totdeauna dau greş. O, c it aş dori să f iu bun“ !

Aşa că pun în trebarea : Este greu să f i i bun ? Îm i închipui că fiecare d in tre noi va m ăr­turis i, p o tr iv it p roprie i expe­rienţe, că este greu. Se poate că şi experienţa noastră a fost asemănătoare celei a apostolu­lu i Pavel, aşa cum este am in ­t ită în Romani.

„Ş tiu , în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, v îndu t rob al păcatului. Căci nu ştiu ce fac : nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc“ . Rom. 7, 14.15.

Este aceasta şi experienţa ta ? El spune : „N u aprob lu ­crul pe care-l fac. Ş tiu că nu este bine. N u doresc să-l să- vîrşesc, nu vreau să-l f a c ; însă deşi î l urăsc, totuşi î l fac“ . Se potriveşte aceasta şi cu expe­r ienţa ta ?

„A cum , dacă fac ce nu vreu“ , continuă Pavel „m ă r ­turisesc p r in aceasta că Legea este bună“ . Vers. 16. Adică, d in moment ce recunosc că ceea ce fac nu este bine, p r in aceasta recunosc că legea ce osîndeşte această faptă, este bună.

„Ş i atunci, nu m ai sînt eu cel ce face luc ru l acesta, ci păcatul care locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu- l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac“ . Vers. 17— 19.

Oare Pavel scrie biografia v ie ţ i i noastre ? Noi dorim să facem binele, vo inţa e în noi, însă cum să săvîrşim lucru l pe care-l dor im şi pe care ar tre ­bu i să-l facem, iată ce nu ştim. Apostolul continuă :

„Ş i dacă fac ce nu vreau să fac, nu m ai sînt eu cel ce face luc ru l acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: ciad vreau să fac binele, rău l este l ip i t de mine. Fiindcă, după omul d in lăun tru îm i place Le­gea lu i D um nezeu ; dar văd in mădularele mele o altă lege, care se lup tă îm potr iva leg ii p rim ite de m intea mea, şi mă ţine rob leg ii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine ! Cine mă va izbăvi de acest tru p de moarte“ ? Vers. 20—24.

P r in urmare, Pavel constata că este foarte greu a f i bun. E l dorea să f ie bun. Îş i dădea sea­ma că trebuie să fie bun. Îş i ura păcatele. Se lup ta să se libereze de ele, dar simţea că în el lucra o lege aşa încît cînd se străduia să facă binele, făcea răul.

O traducere spune : „Constat legea aceasta, că atunci cînd vreau să fac binele rău l stă la pîndă, gata să sară asupra mea, şi sînt p rins rob“ . A t ing înd punctu l deznădejdii, apostolul strigă : „O, nenorocitu l de m ine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte“ ?

Pavel îşi dădea seama că nu se poate libera singur, căci se luptase pînă la epuizare. Mereu şi mereu luase hotă rîr i bune, numai ca apoi să le calce. Şi cînd în disperarea sa s t r ig ă : „C ine mă va izbăvi“ ? priveşte în sus şi vede pe M în tu ito ru l. E xprim îndu-ş i m ulţum irea, el spune : „M u l ţu m ir i fie aduse lu i Dumnezeu, p r in Isus Hristos, Domnul nostru“ . Vers. 25.

Capitolu l opt d in Romani se începe cu un s tr igăt de b iru in ţă:

„A cu m dar nu este n ic i o osîndire pen tru cei ce sînt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndem nurile f i r i i pămîn- teşti, ci după îndemnurile D uhulu i. In adevăr, legea D u ­hu lu i de viaţă în Hristos Isus,

itri-ll izbăvit de legea păcatulu i şi a m o r ţ i i “ . Rom. 8, 1.2.

ta v e l se străduise să păzească Legea, însă totdeauna dăduse greş, pînă cînd întrevăzu „legea U u n u lu i“ . Şi ce este „legea Du- h u lu i“ . Anume că în Hristos Isus este v iaţă şi putere.

„Căci lucru cu neputinţă Le­g ii, în truc ît firea pămîntească, o făcea fără putere — D um ­nezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, tnm eţînd, dm pric ina păcatulu i, pe în ­suşi F iu l Său in t r -o f ire asemnănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie îm p lin ită în noi, care tră im nu după îndemnurile f i r i i pămîn- teşti, ci după îndemnurile D u - h u lu i“ . Vers. 3, 4.

Ce nu poate face Legea ? Ea nu poate îndreptă ţi pe păcătos. N um ai un singur lucru poate face Legea pentru păcătos — să-i arate că are nevoie de un M întu ito r. Pavel se exprimă despre Lege ca „ fă ră putere“ în „ f ire a pămîntească“ . Lipsa de putere, slăbiciunea, nu este în Lege. Slăbiciunea este în cel despărţit de Hristos.

Un păcătos doreşte să fie neprihănit, însă în sine nu gă­seşte puterea de a păzi Legea. Firea pămîntească este slabă. Insă Dumnezeu trimese pe F iu l Său în lume spre a da putere, pentru ca „neprihănirea Leg ii să f ie îm p lin ită în noi, care tră im nu după îndemnurile f i r i i pă- mînteşti, ci după îndemnurile D uhu lu i“ . Rom. 8.4. P r in u r ­mare, singura cale p r in care poate f i îm p lin ită neprihănirea legii este p r in puterea lu i Isus Hristos. Apostolu l dorea ca şi a lţ i i să fie e liberaţi d in păcat. El spune :

„ Ia tă de ce, zic, îm i plec genunchii înaintea Tată lu i D om nulu i nostru Isus Hristos, d in care îşi trage numele orice fam ilie , în ceruri şi pe pămînt, ş i-L rog ca, p o tr iv i t cu bogăţia slavei Sale să vă facă să vă în tă r i ţ i în putere, p r in D uhu l Lu i, în omul d in ­lăuntru , aşa încît Hristos să locuiască în in im ile voastre p r in c re d in ţă ; pentru ca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să pute ţi pricepe împreună cu to ţi s f in ţ i i, care este lărgimea, lungimea, adîn- cimea şi înă lţ im ea ; şi să cu­

M A l — IU N IE 1969 19

noaşteţi dragostea lu i Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să a jungeţi p l in i de toată plinătatea lu i Dumnezeu. Ia r a Celui ce, p r in puterea care lucrează în noi, poată să facă nespus mai m u lt decît cerem sau g înd im noi, a L u i să fie slava în Biserică p r in Hristos Isus, d in neam in neam, în vecii vecilor“ . Efes. 3,14-21.

„ Găsesc dar în mine legea aceasta“ , spune Pavel, „c ind vreau să fac binele, rău l este l ip i t de m ine“ . Domnul spu­ne : „ In adevăr, recunosc aceasta, însă am pentru tine un p lan care-ţi va da pu ­tere". Care este p lanu l acesta? Este ca Isus să locuiască în in im ile noastre. A locui în in im ă înseamnă a-Şi face acolo locuinţa. Prea adesea noi inv ităm pe Isus a f i doar un oaspete trecător, l i îngă­du im să vină ocazional şi să ne viziteze. Noi ne ru g ă m : „Doamne, f i -m i oaspete azi, vino şi reînviorează-mă“ . L u ­cru l acesta este în tr -o măsură oarecare bun, însă aceasta este o experienţă exact ca va lu ri le m ării. Continua noa­stră rugăciune trebuie să fie : „Doamne, vino şi fă -Ţ i sălaş în viaţa mea. Ia-o în stăpî- nire, răm îi cu m ine“ .

Şi observă asigurarea pu ­te r i i : „ A Celui ce, p r in pu ­terea în care lucrează în noi, poate să facă nespus mai m u lt decît cerem sau g îndim no i“ . Aceasta este puterea de care depinde succesul nostru. O experienţă a b iru in ţ i i , a pute rii, a marei slave este cu putin ţă în viaţa f iecăru i cre­dincios. De aceea, să inv ităm pe acest Oaspete d iv in să vină şi să-Şi facă un sălaş în in i ­m ile noastre, spre a îm p lin i pentru noi nespus mai m u lt decît to t ce am putea noi cere sau chiar gîndi. Cînd Isus vine şi locuieşte în in im ile noastre, cînd ne predăm pe deplin L u i a tunci vom cu­noaşte viaţa de b iruinţă.

„N u există mai obişnuită greşeală p r in tre creştini decît aceea cu p r iv ire la piedicile creşterii. Cei mai m u lţ i d in ­tre credincioşii lu i Dumnezeu continuu situează piedicile lor spiritua le în afara lor. Dacă un glas tainic, totuşi puternic,

ar pătrunde în in im a fiecărui creştin de pe pămînt şi ar pune în treba rea : ‘De ce nu eşti bucuros, în pace, şi m u lţu ­m it în su fle t ? De ce nu este l in iş t it , fe r ic i t şi b iru ito r în tr -o z iln ică părtăşie cu Tatăl tău ceresc‘ , n ic i unu l d in zece m ii nu se va găsi care să nu înceapă im edia t să învinuiască pe careva, sau vreun lucru, o r i vreo îm pre ­ju ra re d in afara in im ii. Este atît de greu să credem şi atît de u m il i to r a f i convinşi că toate piedicile noastre sp ir i­tuale se găsesc în propria noastră f ire ; to tuşi acesta este p u ru l adevăr.

„C uv în tu l lu i Dumnezeu, în orice loc, stabileşte toate p ie­d icile dezvoltării şi toată îm ­potr iv irea la sfinţenie, în lă- u n tru l in im ii. Este adevărat că s-ar putea să avem, ba chiar avem, m ulte încercări şi ispite dureroase, cum şi ele­mente potr ivn ice d in afară, totuşi, în ele însele, aceste lu ­c ru r i nu sînt piedici în creş­terea în s f in ţe n ie ; nicidecum, căci dacă su fle tu l este cu ade­vărat curăţit, toate aceste lu ­c ru r i nu vo r face decît să în ­tărească spiritua litatea. Dacă sîntem libe ra ţi de păcat şi în tr-o preţioasă unire cu Isus, atunci este cu neputinţă v re ­unei îm pre ju ră r i să ne îm pie­dice în sporirea în cunoaşterea şi iubirea lu i Dumnezeu, şi iubirea faţă de semenii noştri.

„U n izvor fie rb in te lasă să curgă apă fie rb in te d in con­

d iţ i i le sale interne, şi toată gheaţa şi gerul exterior d in lume nu poate împiedica re ­vărsarea cu ren tu lu i cald. La fe l un suflet s jîn t creşte şi se dezvoltă p r in stările sale in ­terne. Poate f i în afara lu i gheaţă, ger, mohorîre, tu lb u ­rare, vrăjmăşie şi in t îm p lă r i dureroase, însă dacă s u je tu l umblă cu M ie lu l în curăţie, consacrarea î i va f i adîncită şi lărgită p r in ceea ce pare a f i o piedică religioasă. WesLey socotea că tra tările rău, necazurile, dezamăgirile, etc., ar f i cele mai bune căi pentru a spori în um ilin ţă , răbdare şi iubire...

„P ăm în tu l să n-aibă pietre, mărăcini sau alte lu c ru r i ce ar împiedica dezvoltarea se­m in ţe i în e l ; să fie păm înt bogat, curat, şi a tunci chiar soarele dogoritor care altcum ar p îr jo li , va da vegetaţiei un co lorit verde m ai profund, şi v în tu r i le care altcum ar usca, nu vor face altceva decît să dea rădăcinilor o mai pu te r ­nică vigoare. Aşa este şi cu păm întu l su fle tu lu i credincio­sului. Dumnezeu nu poate face niciodată ca lucruriLe să se desfăşoare spre binele nos­t ru decît numai cu condiţia sfinţeniei in im ii.. . Cînd sînt îm p lin ite şi păstrate condiţii le cereşti, atunci niciodată nu se va în tîm pla în univers ceva ce să nu fie spre binele şi îna­intarea noastră ! ...

„Fiece dezamăgire ne va face să ne sp r i j in im mai tare pe nec lin t itu l Braţ... fiece lup tă cu ispita ne va face să u rîm şi mai pro fund p ă ca tu l; fiece criticare a s p ir i tu lu i şi p u r tă r i i noastre ne va m ina să ne cercetăm făptura noa­stră interioară înaintea lu i Dumnezeu, spre a vedea dacă în adevăr sîntem spălaţi în sîngele M ie lu lu i ; măgulirea şi lauda ne cufundă şi mai adînc în um il ire de s in e ; ia r moar­tea celor iu b i ţ i nu face decît să ne cureţe candelele în ve­derea v e n ir i i M ire lu i, şi fiece picătură de lacrimă adaugă încă o len tilă la telescopul v i ­z iun ii cereşti. Dacă sîntem sfin ţi, toate lucru r ile ne aparţin “ .

C. ADV.

CURIERUL ADVENTIST

PE MALULIABOCULUI

ra singuratic locul unde în ­vo lbura tu l r îu Iaboc, a-

ceastă apă tumultoasă a stîn- cilor, curgea zgomotos din m u n ţi i Galaadului şi Basanu- lu i. în în tunericu l ce se aduna putea f i văzută spuma cea albă ce învălu ia stîncile vadu lu i nu prea adînc. înă lţ im ile d in apro­piere erau împodobite cu ru i ­nele unor vechi castele cîndva deţinute de căpetenii de tî lhari. Leul şi ursu l rătăceau pe aceas­tă pustie cîmpie sub adăpostul stelelor, nere ţinu ţi de teama de copoi sau de vînător.

însă ţ in u tu l pustiu nu era doar el în singurătatea sa. Un patriarh, Iacob, îşi trimesese fam ilia şi slugile peste rîu, iar el rămase pe m alu l înalt. Ziua cea lungă şi obositoare se scursese, şi umbrele negre ale nop ţii se lăsaseră pe încilţimile d in depărtare. In vale amuţise behăitul tu rm elor. N u se mai auzea n ic i un sunet, afară de chemarea d in t im p în t im p a ciobanilor. Tăcerea se aşternu ca un văl peste to t locul.

Dar cu pu ţin înainte de a- ceasta, cînd „Iacob şi-a văzut de drum,... l-au în t i ln i t îngerii lu i Dumnezeu". Văzîndu-i, el zise : „Aceasta este tabăra lu i Dumnezeu ! De aceea a pus lo­cu lu i aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită)“ . Părea că este îmvresurat de două oştiri de îngeri cereşti, care înaintau împreună cu grupa lu i ca şi cum i -a r f i de ocrotire. In im a sa împovărată i se uşură la gîn- dul că solii d iv in i erau păzito­r i i călătoriei sale.

Iată că Iacob se găsea singur cu sine si cu Dumnezeul său. Trecuseră douăzeci de ani p lin i de evenimente de cînd cu v i ­ziunea scorii şi a îngerilor. La vremea aceea toată averea sa pămîntească şi-o purta în tr-o simplă traistă de păstor. A - cum ajunsese bogat. M ulţimea tu rm elor sale umplea cu ade­vărat văile. Turmele lu i, ase­menea nor ilo r a lb i ca fu lg i i de lînă, acopereau verzile coas-

V. LASZLO

te. Oştirea sa de slugi î i îm ­plinea orice dorinţă.

Apropiindu-se de capătul că­lă torie i sale, el era frăm înta t. Cu m ultă temere în suflet el călcă d in nou pe drum u l ce-l făcuse cu douăzeci de ani mai înainte. Nu se putea înapoia în Haran ; totuşi se temea a îna­inta să în tîm pine pe Esau. Răul pe care-l săvîrşise fra te ­lu i său î l apăsa încă. O con­ştiin ţă înv inu itoare este cel mai rău tovarăş în vreme de primejdie. Păcatele neiertate totdeauna îşi îndreaptă un de­get înv inu ito r.

S ingur şi neocrotit, Iacob se plecă pe genunchi p l in de o mare întristare. Sosise criza v ie ţ i i lu i. El căutase să spul­bere m înia lu i Esau p r in ne­numărate lac r im i şi daruri. Fă­cuse tot ce putuse spre a îm ­buna pe fra te le său, şi acum, cu to tu l nea ju tora t se îndreptă spre Dumnezeu. El era ase­menea unu i mare general în preajma unei m ar i bătălii. In noaptea tăcută, singur sub ce­ru r i le înalte, el urm a să se pre­gătească a face faţă în tî ln ir i i .

S lu j i to r i i lu i Iacob î i dădură de veste că Esau venea să-l în ­tîmpine însoţit de patru sute de oameni înarmaţi. Se vedea sigur că e porn it spre răzbu­nare. Cei care erau cu Iacob erau neînarmaţi si fără apăra­re. Ca urmare îşi îm vă rt i to tu l în două grupe, aşa încît dacă urma să fie atacată una, cealal­tă să poată scăpa. Era miezul nopţii. Tot ce-i era mai scump în viaţă erau înaintea lu i ex­puşi p r im e jd ie i şi m orţi i. El vo i să f ie s ingur cu Dumnezeul său.

Iacob se rugă cu strigăte şi lac r im i sincere. Pe cînd făcea aceasta, apăru un v iz ita to r noc­turn . Deodată o mînă pu te rn i­că se lăsă asupra lu i. Era si­gur că în tr -u n asemenea loc şi

la o aşa oră nu putea f i decîl mîna unu i vrăjmaş. Poate că era mîniosul său frate, care aştep­tase douăzeci de ani ocazia cînd să se răzbune. Iacob sări în picioare, prinse pe necu­noscutul său potr ivn ic , şi se strădui d in toată puterea să-l trîntească la pămînt. în în tu ­nericul nop ţi i cei doi se luptau care să biruiască, însă părea că n ic i unul.

Pe m alu l îndepărtatu lu i Ia ­boc se desfăşură o vajnică lup ­tă între Iacob şi cel ce-l ata­case. în această luptă în în tu ­neric nu se rosti n ic i o vorbă de n ic i unul. S inguru l zgomot era răsuflarea grea şi obosită a lu i Iacob. Noaptea, totdeauna este o vreme a spaimei, şi ne­îndoios că aşa era pentru acest singuratic lup tă to r omenesc.

Pe cînd Iacob se lupta pen­t ru însăşi viaţa sa, conştienţa vine i sale î i apăsa sufletu l. Pă­catele i se rid icau în faţă spre a-l despărţi de Dumnezeu. Oră după oră trecu. Lunga şi gro­zava încleştare nu era o s im u­

M A I — IU N IE 1969 21

lare de luptă ci una adevărată şi disperată. Părea că n ic i unul nici nu ciştigă n ic i nu moare.

Lupta dăinui to t restu l nop­ţii. „U n om s-a lup ta t cu el pînă în revărsatul zorilo r“ . In cele d in urmă misteriosul străin îşi dădu pe fa ţă puterea şi puse capăt lupte i. „Văzînd că n u - l poate b iru i, omul a- cesta l -a lov it la încheietura coapsei, aşă că i s-a scrîn tit în ­cheietura coapsei lu i Iacob, pe cînd se lup ta cu el“ .

Acum pa tr ia rhu l înţelese cine era po tr ivn icu l său. El cii- noscu că se luptase cu o f i i j i ţă cerească. Acesta nu era un lup tă to r obişnuit. Hristos, „ î n ­gerul Legăm întu lu i“ , a fost Cel care se descoperi lu i Iacob.

Cînd fu atins de Cel A to t ­puternic încheietura coapsei lu i Iacob se scrînti. P a tr ia rhu l su­ferea cum plit, însă nu vo i să cedeze. înqeru l zise : ,.Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile '1. însă Iacob răspunse : „N u Te vo i lăsa să pleci pînă nu mă vei b inecuvînta“ . Această ce­rere el nu o făcu d in încume- tare, ci el se prinse de Acela care sinaur putea să-i dea a- ceea ce-i era de cea mai mare trebuinţă, si nu vo i să dea drum u l încleştării sale.

Cînd nu mai pu tu să se lu p ­te, Iacob putu totuşi să. se aga­te. Un picior nu - l mai putea folosi. Nu avea decît un singur pic ior sănătos pe care se putea s p r i j i n i ; totuşi el se prinse cu disperare de P o tr ivn icu l său. Deşi cu o d iv ă mâi înainte fu ­sese putern ic si de neînvins, a- c.um, schilodit şi plînaînd, nu putea face altceva decît să se nrindă de g îtu l d iv in u lu i său îm po tr iv ito r . El voia ca p rin ruqăciune si lacr im i să-si asi­gure b iru in ţa pe care forţa sa nu izbutise s-o cîştige.

Cînd Dumnezeu supuse pe Iacob, Iacob b iru i în lupta cu Dumnezeu. Astfel, numai a- tunc i cînd ne predăm Celui In ­f in i t putem ajunge cu adevărat b iru ito r i. Rostite în căinţă şi credinţă, cuvinte le : „N u te vo i lăsa să pleci pînă...“ , încă şi a- cum deschid calea spre binecu- vîntare. Ca totdeauna, secretul pu te ri i stă si acuma în ruqn- ciunea în taină. Şi cel de la care aşteptăm putere trebuie să fie mai putern ic decît noi.

Iacob a în t î ln i t nu pe cel mai crun t vrăjmaş al lu i ci pe cel mai bun Prieten al său.

îngeru l zise lu i Iacob : „C um î ţ i este numele ?“ Şi el răs­punse u m i l : „ Iacob“ . îngeru l vo i ca mai înainte ca să-i dea numele cel nou de Izrael, sau B iru ito r, pa tr ia rhu l să recu­noască fap tu l că numele lu i era Iacob, un înşelător. Care este numele tău : Iacob sau Izrael? Dacă cel d in ţ i i , f ie ca Dumne­zeu să-l schimbe în celălalt Pa­tr ia rhu l nu putea in tra în Ţara Făgăduită ca Iacob, ci numai ca Iz ra e l ; şi n ic i noi.

îngeru l î i dădu asigurarea : „Numele tău nu va m ai f i Ia­cob, ci te ve i chema Iz ra e l ; căci ai lup ta t cu Dumnezeu si cu oameni, şi ai fost b iru i to r “ . P rin aceasta Iacob p r im i dova­da că fusese iertat. Oamenii so­cotesc pe un p r in ţ că este în d r i ­tu it la tron. şi la puterea rega­lă. Pe m alu l r îu lu i Iaboc, Iacob a fost r id ica t la rangul de prin ţ. Experienţa aceasta în ­semnă adevărata convertire a sa. Noi nu putem dobîndi nu ­mele cel nou fără luptă.

D in clipa aceea Iacob a fost un a lt om. îndoiala, frăm înta- rea şi remuşcarea î i amărîseră viaţa d in trecut. însă acum el era împăcat cu Dumnezeu şi o pace plăcută î i umplea su­fle tu l.

P a tr ia rhu l Iacob întrebă pe înger : „Spune-m i, Te rog, nu ­mele Tău“ . El răspunse : „Pen­t ru ce îm i ceri numele ? Şi L-a binecuvîntat acolo“ . Locul încercării este şi locul binecu- vîn tă ri i . Dumnezeu binecuvîntă pe Iacob în locul unde î l schi­lodise. Iacob dobîndise binecu- vîntarea lu i Isaac p r in înşelă­ciune, însă binecuvîntarea lu i Dumnezeu fu p r im ită p r in cre­dinţă.

L u i Iacob n u - i mai era teamă să întîmpine pe Esau, pe care t im p de douăzeci de ani se te­muse să-l vadă. în vreme ce el se luptase cu îngeru l, un alt sol ceresc fusese trimes la E- sau. în t r -u n v is el văzuse în ­tristarea fra te lu i său, alungat prin tre stră in i, şi in im a i se înduioşă faţă de el. Iacob do­bîndise b iru in ţa asupra fra te ­

lu i său cînd o dobîndise asupra lu i însuşi. Iacob pu tu mai bine în tîm pina pe Esau schiopătînd, decît î l pu tu cînd era teafăr.

„Iacob a pus locu lu i aceluia numele P e n ie l; căci a zis el, am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi to tuşi am scăpat cu viaţă“ . Esau şi puternica lu i oştire fu ră înv inş i la Peniel, cînd Dumnezeu schimbă pe un duşman în prieten. Noaptea cea plină de luptă fu urmată de o zi a împăcării. Dacă azi ar f i mai m u ltă luptă cu Dumnezeu, am avea mai m ultă putere.

După ce căpătă binecuvînta­rea, pa tr ia rhu l Iacob se în ­toarse la cortu ri, la cei iu b iţ i ai săi. „Soarele răsărea cînd a trecut pe lîngă Peniel. însă Ia ­cob şchiopăta d in coapsă“ . O experienţă ca a lu i Iacob va lăsa asupra fiecăruia un semn. Nim eni nu poate trece p rin - tr -o bătălie cruntă fără să poarte cicatricele luptei.

P a tr ia rhu l văzuse îngeri de tre i ori. P rim a dată a fost la Betel, unde scara, cu oştirea ei strălucitoare, î l adusese în le­gătură cu cerul. A po i la Ma- hanaim, fu ră văzute stră luc i­toarele batalioane însoţindu-l. Aci nu a fost un vis de noap­te, ci o prive liş te clară si l i ­n iştită d in m iezul zilei. Si în cele d in urmă, la Peniel. înge­ru l Lego.mîntului veni a tît de aproape încît el s im ţi atinqe- rea unei m î in i v i i ş i-L văzu faţă în faţă.

La Betel, Iacob văzu î n g e r i ; La Mahanaim în tîm pină îngeri, şi la Peniel se luptă cu înge­ru l. Betel era casa lu i Dumne­zeu, şi la Peniel el văzu faţa lu i Dumnezeu. Fiece loc de­veni un altar, şi la fiecare d in ele o ocazie de rugăciune.

Deşi Iacob fu beteaq pînă ce m uri, şi merse pînă la moarte schiopătînd. el fu mereu un b i­ru ito r. Şi Dumnezeu î i dezvă­lu i v i i to ru l urm aşilor săi. El avu să le lase ceva cu m u lt mai bun decît bogăţiile pămîn- teşti. Ce m inunat tes tam ent! N u un testament scris cum îl înscrie un testator. U ltim ele lu i cuvinte înainte de a m u r i au f o s t : „Să mă îngropaţi îm ­preună cu p ă r in ţ i i mei“ . Fie ca Domnul să ne dea nădejdea şi mîngîierea lu i Iacob !

CURIERUL ADVENTIST

PUTEREA VORBIRI

j ^ e-a lungu l veacurilor, oa- ' nemt au căutat să afle care este izvorul pu te rii. Se ştie cîtă binecuvîntare a adus puterea pentru omenire. Ne g îndim la descoperirile m ar ilo r puteri. Cîtă bucurie au s im ţ it cei care au descoperit marea taină a a b u r i lo r ; apoi a motoarelor cu exp loz ie ; a cu ren tu lu i electric ia r noi astăzi asistăm la desco­perirea p u te r i i atomice. Toate acestea, folosite bine şi în sco­pu r i paşnice sînt o mare bine­cuvîntare pentru omenire, dar folosite rău ele devin un mare blestem şi cea mai mare neno­rocire.

De data aceasta ne vom ocupa de o putere cu to tu l deo­sebită ; e vorba de puterea l im b ii. În ţe leptu l Solomon, ca unu l care a cercetat toate lu ­crurile, a ajuns la concluzia că : „moartea şi v iaţa sînt în pute­rea l im b i i “ . Oprindu-ne asupra acestei probleme se rid ică în ­trebarea : oare chiar aşa să fie ? Oare acest crîmpei de carne să f ie chiar aşa de putern ic ? Rea­litatea vine să confirme că este aşa.

Despre lim bă s-a vo rb it şi s-a scris m ult. L im ba nu are oase dar sfărîmă oasele. L imba sparge capul şi cetăţile. Cîte cetăţi nu au fost n im icite de limbă şi cîte v ie ţ i nu au fost curmate to t d in cauza l im b ii. Cînd limba, acest m ic mădular, scapă de sub contro lu l ra ţ iu n i i şi cînd devine rea, atunci ea este comparată cu o sabie as­cuţită. Ps. 57,4. Şi este ş tiu t că „n ic i o sabie nu loveşte mai fără m ilă ca o lim bă rea... şi că rana făcută de sabie se v in ­decă dar rana făcută de limbă niciodată

O înţeleaptă vorbă africană spune : „L im b a se aseamănă cu un l e u ; î i dai d rum ul, te sfîşie“ . Ne cutremurăm la gîn- dul că limba poate să sfîşie chiar pe stăpînul e i ; că poate să omoare chiar pe acel care

o poartă. De aceea C uvîn tu l lu i Dumnezeu arată că ea de­vine un blestem a tî t pentru stăpînul ei cît şi pentru a lţ ii, atunci cînd este mincinoasă (Prov. 26,28); to t odată Cu­v în tu l lu i Dumnezeu arată că bunurile cîştigate cu o limbă mincinoasă nu dăinuiesc (Prov. 21,6) şi că Dumnezeu urăşte l imba mincinoasă. Prov. 6,17. L im ba care aduce moarte poate să fie înşelătoare, ademeni­toare (Prov. 6,24) sau stricată, (Prov. 15,4; 17,20) spunîndu-se că zdrobeşte sufletu l. L im ba mai poate f i n im icitoare (Prov. 17,4), linguşitoare (Prov. 28,23) şi clevetitoare. Prov. 25,23.

Toate aceste l im b i sînt pu ­ternice, dar în puterea lo r stă moartea. Despre aceste l im b i scria pro fetu l Ie rem ia : „L im ba lo r este o săgeată ucigătoare, nu spun decît m inc iun i“ . Ier. 9,8. Ca să-şi poată ajunge scopul, o astfel de lim bă nu născoceşte decît rău l, şi urzeşte vicleşuguri. Ps. 50,19.' Grozavă este lucrarea unei astfel de l im b i şi grozave sînt urm ările ei.

Cînd Elifaz d in Teman, — unu l d in cei t re i -prieteni ai lu i Iov a ven it la el, cînd era în nenorocire, E lifaz dori să-i în ­drepte p riv irea spre Dumnezeu, chiar dacă avea parte de în ­cercări şi de 7nustrarea Celui Atotputern ic . E l spunea: „Fe ­

rice de omul pe care-l ceartă Dum nezeu ! N u nesocoti mus­trarea Celui A to tputern ic . E l face rana şi to t El o leagă; El răneşte, şi mîna L u i tămă­d u i e ş t e L i m b a a adus neno­roc ir i m ai m ulte şi mai m ari decît sabia şi aşa cum am am in tit , rana făcută de limbă nu se vindecă niciodată.

Vorb ind despre limbă, apos­to lu l Iacob ne-a descris ca n i ­meni a ltu l marele adevăr re ­fe r i to r la ea. După ce prezintă exemplele cailor cu f r îu l şi al corăbiilor cu cîrma, Iacob spune : „T o t aşa şi limba, este un m ic mădular, şi se făleşte cu lu c ru r i mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde ! Lim ba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea d in tre mădularele noas­tre, care întinează to t t ru p u l şi aprinde roata v ie ţ ii, cînd este aprinsă de focul Gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tărîtoare', de vieţu itoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc, dar lim ba n ic i un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău care nu se poate în frîna, este p lină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi to t cu ea bles­temăm pe oameni care sînt făcuţi după asemănarea lu i Dumnezeu. D in aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi bles-

P. V. CAZAN

M A I — IUN IE 1969

temui ! N u trebuie să fie aşa f ra ţ i i mei“ . Iacob 3, 5-10.

„N u trebuie să fie aşa f ra ţ i i m e i ! “ Ce cuvinte pline de în ­ţelepciune ; p line de ade vă r; de bunătate, şi ce s fa tu ri pă­r in teşti şi înălţătoare ne dă ma­rele bărbat. Limba, acest mic mădular, care se făleşte cu lu ­cru r i mari, acest foc m ic care aprinde o pădure mare... L imba care este o lume de nelegiuiri, şi care nu poate f i îmblînzită de neamul omenesc, poate f i totuşi supusă. Dumnezeu care ne-a dat o limbă, ne-a dat şi un gard de os (d in ţ i i) în care să o putem închide cînd aceasta ar vrea s-o ia ra zn a ; ne-a dat şi o închisoare pentru lim bă (gura) şi o uşă cu care să o închidem (buzele) cînd nu vrea să tacă.

A po i vedem ce m inunat ne-a creat Dumnezeu : ne-a dat doi ochi şi num ai o l i m b ă ; ne-a dat două urechi şi num ai o limbă... Oare de ce ? Şi am văzut că lim ba este bine pusă la adăpost şi bine îngrădită. Adevărul reiese clar : avem doi ochi ca să vedem de două ori, avem două urechi ca să au­zim de două ori şi avem o l im bă ca să vo rb im odată. Şi nu greşim dacă spunem : să vedem de zece ori, să auzim de zece ori şi să vo rb im numai odată. Despre acest adevăr a scris apostolul Iacob următoa­rele : „Ş t i ţ i bine lucru l acesta, prea iu b i ţ i i mei f r a ţ i ! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vo rb ire “ . Iacob 1,19.

Şi acum să p r iv im şi spre partea cea frumoasă a subiec­tu lu i nostru şi anume că : „şi viaţa stă în puterea l im b ii“ .

M ai în tî i e bine să precizăm adevărul fundamenta l şi anu­me : M în tu ito ru l a spus că l im ba este a limentată de un izvor şi că acest izvor este in im a : „Căci d in prisosul in im ii vorbeşte gura“ (limba). Deci mai în tî i de toate trebuie ca Izvo­ru l să fie curat dacă e ca apoi şi limba să spună cuvinte cu­rate. In im a trebuie să fie bună dacă e ca lim ba să spună vorbe bune ; in im a trebuie să fie plină de adevăr dacă e ca limba să spună adevărul. To­tuşi trebuie să veghem asupra l im b ii ca nu cumva să spună altceva de cît ce este în inimă. A tunc i cînd lim ba o ia înainte şi cînd scapă de sub contro lu l in im ii şi al ra ţ iun ii, se în tîm plă ca să nu fie pe lim bă ce este în in im ă şi în cazul acesta l im ­ba aduce numai nenorocire. Urmează deci de aici ca limba să fie mereu supravegheată, ca în adevăr ea să fie o bine- cuvîntare şi să aducă viaţă.

In tre m in te şi limbă trebuie să fie o ordine desăvîrşită şi o bună rînduia lă — de unde se naşte întrebarea: care să mear­gă înainte, care să aibă p r io ­ritatea ? L im ba sau mintea ? Fără îndoială că vom spune hotărît că înainte să meargă mintea şi num ai după aceea limba, şi aşa e şi bine, dar de cite o ri nu o ia lim ba înainte şi numai după aceea vine m in ­tea, — ca apoi să spunem: de ce nu am tăcut ?

De aceea înainte de a spune o vorbă, înainte de a da d ru ­m ul l im b ii ca să-şi spună ce are de spus, ' este bine ca in i ­ma şi îndeosebi m intea să-şi f i spus cuv în tu l şi numai după

ce am judecat bine şi după ce sîntem pe deplin convinşi că ceea ce spunem este spre z i­dire, numai atunci să i se dea voie l im b ii să vorbească.

în acest scop să ne fo losim de toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie, ia r atunci cind pu te rile noastre se dove- aesc a f i neîndestulătoare, să nu u ităm p ilda m arilo r bărbaţi ai credinţe i care au avut şi ei de lup ta t cu toate ispitele pe care Le avem şi noi de în fru n ­tat.

Referitor la limbă, Psalmis- tu l se ruga : „Ziceam : Vo i ve­ghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu l i m b a : îm i voi pune f r îu g u r i i “ ... (Ps. 39, 1), ia r a tunci cînd puterile î i erau prea mici, prea slabe, el se r u g a : „Pune, Doamne, o strajă înaintea g u r ii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele“ ! iJs. 141,3. Aceasta trebuie să fie şi poziţia noastră. Refugiul nostru să fie to t la Dumnezeu.

A m văzut că lim ba poate f i schimbată. Dom nul care ne-a promis că ne va da o altă in i ­mă bună în locul unei in im i rele, to t El poate să ne dea şi o altă limbă. Despre M în tu ito ­ru l c i t im : „D om nu l Dumne­zeu M i-a dat o lim bă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de în tr is tare “ . Isa. 50,4. Şi acest adevăr a fost în fă p tu it în viaţa M în tu i- to ru lu i, ia r astăzi poate f i în ­fă p tu it în v iaţa noastră atunci cînd vom aduce trupu r i le noa­stre ca o je r t fă vie, sfîntă şi bine plăcută lu i Dumnezeu (Rom. 12,1); atunci cînd m ă­dularele noastre vo r f i date lu i Dumnezeu ca nişte unelte ale neprihăn ir i i (Rom. 6,13); cînd vom cere înţelepciune de la Dumnezeu (Iacob 1,5) şi cînd ne vom da toate silinţele să a- jungem la cele arătate in Cu­v în tu l lu i Dumnezeu : „L im b a în ţe lepţilo r aduce vindecare“ (Prov. 12,16). A tunc i se va p u ­tea constata că şi noi împreună cu apostolul Pavel avem do r in ­ţa să-L cunoaştem pe El şi să ajungem asemenea Lui. A tunc i vom înţelege marele adevăr al S cr ip tu r ii şi î l vom vedea în toată frumuseţea l u i : „L im b a dulce este un pom de v iaţă“ ! Prov. 15.4.

24CURIERUL ADVENTIST

'e M untele Măslinilor

Pe d rum u l care suie către munte,Pe d rum u l ce coboară către mare, Pe-acelaşi d rum dura t d in v rem i cărunte, Sînt m ii şi m ii de urme călătoare.

Dar tu, spre ceruri ochii ţ i - i înalţă Să vezi că Dumnezeu e Creatorul,Că eşti făptura L u i şi El te-nvaţă Spre unde să te ducă v i ito ru l.

Tu eşti chemat să-L reprezinţi în lume, P rin tine, slava L u i să se mărească.

Tu po rţ i pe fruntea ta d iv in u - I nume Vorb ind de origina ta cerească.

Să n u - I aduci n ic icînd vreo defăimare Căci El e mai presus de to ţi şi toate. Şi chiar de-i în tuneric pe cărare,Să strălucească El n-a tale fapte.

A tunc i, tu ve i putea să u rc i pe munte Şi, Muntele M ăslin ilo r va fi.A tunc i, tu vei ajunge la-acea mare Ce Marea de Cristal se va numi.

BURTESCU BEN9NE

C u jtr ie ru ^ Adventist