UINIVEIvJUL L I T E F Á F

•si

An XLII, Nr. 42. 17 Octombrie 1926. b e î £

UNTVEteÜL LîfËRAR

P r . e c u v â n t a r e Oltenia, întocmai ca o ţărancă plină, se tolăneşte.' goaiă, sub trâmbe de lumină...

In r m n e a ei de şesnri ce-^a arămit . la soare, se'ntind vânjoase vine de soluri roditoare, şi'n fiecare vână, în tot întinsul tevei , svâcneşte viu, s'o spargă, fecundul, sânge-al sevei şi-şi năvăleşte greul prin pori deschişi de-ogoate, în rădăcini. si nrgându-şi s lăvită lui dogoare...

...Oltenia, întocmai ca . 0 ţărancă-plină, se tolăneşte, goală, sub trâmbe de lumină..,

O, si luesc o l teni i cu pluguri, — drept • descântec, — şi ca pe-un făt, belşugul i-1 zămislesc în pântec... ...In vară, eă foşneşte sub ţăetnri de seceri şi arde in porumbul eoVt seara, l a petreceri... Bătrâni, I'einei şi chiară copii o prind în furcă şi ca sâ-i smulgă rodul pe* treirători o urcă... ...In toamnă-i taie sânii ce cresc în razachie şi-i tescuiesc prin linuri şi'n bufi îi fierb, în vie... Iar iarna, tofi o uită : uscată'n buruiene, prin râuri, sloenită, — pe câmpuri, sub troene, ca'n primăvară iărăş, când se înmoaie gerul, în frăgezimea cărnii .să îi împlânte fieruh.. ...Şi de-o rănesc cu plugul,.ori de-o cosesc pe lună , -Oltenia rămâne töt, rodnică, tot bună !... r . . .Arar de tbt, — când ape de linişti mute curg, -se întristează par'că • îh. câte un amurg, şi-atunci şi-anină t<i.ngù în . codrii vechi , de crăngi, ca s'o pogoafe apoiЛп rugă d e . t ă l ă n g i , — • sau şi-o 'ngennnche, trisiă, în clinchetul răzleţ ' din ;=pa clăbucită din'Jiu şi d in Oltet....

Dar din câmpii Doi j ene o boare care vine i'nvolhură-niniiitirea; străvechilor Rovine, şi drumu-şi ia spre Râmnic,: spre stâncile Vâlcene, sburând să-şi spargă ео іа .miresmelor câmpene. de ziduri ctitorite de Domni-ev lav ioş i — In vremi cu cărji-slavone, ş i iNicodimi pioşi • • Ia Cozia, p e . O l t u l ce-ş i târtgne'prohodul , şti ind sub lespezi grele pe Mircea Voevodul !... ...Oltenia tresare,.; Trecutul* o frământă . şi în urechi de peşterL c u ' g r a i n . d e ' v â n t îi cântă : „Iu piei de urs.- struhumi ,dfjv vreinurb de^restrişti „se-adăposteau cu turma în mttrttH tai cei trişti... „Când Litovm apuse, — pe Cerim într'un conac „Ai botezat cu romi p e Gruia Iui, Novac ! „Din inima Gorjană, dini Vlădimirii,suri,, „purcese Domnül Tüdor -c'uţi, codru de panduri ! „In sus de Balş, prin codrul, üe'mpungc Drăgăşanii „îşi a legeau haiduci i , -odată, căpitanii.,. «• .. „Pământul tău, din şesuri,- din; munţii^ de^sub coceni, „e fratele de cruce a l Banflor olteni !"...; .

Oltenia, întocmai ca o ţărancă plină, se tolăneşte, goala, sub trâmbe de lumină...-Ea clipoceşte'n râur i ' ş i zumzăie'n ştiubei, Ţăranilor şi 'ntnaiftv din voie»?сагпса-Гсі, din vine-şi smulge seva şi'n, grâne noi o urcăf — şi-o tescuiesc prin linuri şi o culeg îni f t irca ,^

CHILIMURI OLTENEŞTI

Pe şes, cu trăsura... Un drum retează şesul cu freamăte de trişcă, şi praful îşi asmute sub două roti de brişcă... ...Din brişcă 'ngâlbenită cu uruitul l in îşi flutură batista un arendaş vecin... Şi murgul, în buestru, sub biciul de acum, întrece cărioara lăptarului din drum». „.Câmpiei, zurgălii vor hohotul să-şi vUnză şi-mi smulg în zări trăsura cu coviltir de pânză... C u r o i b i i ce crescură în malul din G i l o n , în Do l j , înspre conacul Păişanilor m ă port... ... Pe-o geană de moşie se târâie pe brânci şoseaua' troenită în zările adânci.u Pe câmp, ça pe o vatră cu jar de holde coapte, ceaune mari de dealuri coclesc spre miază-noapte. Iv .miază-zi, lumina deslundă'n zări : o vrană şi-un cârd de rafe sboară spre-o baltă dunăreană... Pe frunţile 'nsorite, movi le le pestriţe, pun cnşme poleite de clăi şi de căpife,..; ... Din.-'.depărtări de şesuri o treirătoare-aud. Tot soarele din grâne mai ieri atât de crud, s'o ilesghioca 'n maşină şi s'o 'ncărca în care,

• şi nu vor şti ţăranii că'n saci duc stropi de soare...

— Belşugul diminefei — o flacără de plumb — atârnă, greu, pe aripi resfrânte de porumb, dar sprinten joacă'n fluturi şi l icăre în praf... şi-l gâlgâie scatiul pe-un stâlp de telegraf... ,„In dreapta, rofi de apă se'nvârt cu scâncet slab când pentru hrăni de ţarini răstoarnă apa'n jghiab. (irndmăi'ii pitite cu lubenite'n pârg se pripăşesc vederii Ia un meleag de târg... ...Ln eleşteu, din stânga, a'ntredeschBs, furiş, Uu ochiu verzui prin gene de stuf şi păpuriş... O şatră ţigănească la soare se usucă şi'şi priponeşte-o clipă acelaşi dor de ducă... Dur glasuri mici, scornite de-ostroave de trifoi, cu foşnet simplu chiamă cirezile de boi, — Şi undite tinzându-şi, tulpini de mătrăgună rum pescuiesc în ziuă, tot soarele l'adună... Şi-a despuiat câmpia călită de arsură sâni verzi eu slârcuri roşii şi, coapte, de răsură... >— Nechenză herghel ia păzită de-un sătean pe ş e s i i t a r s cu pleavă din soarele~ oltean.. . îşi , pi raie ta lan ga vecernii de metál, călăuzându^şi svonul | p r e - o muchie de deal, din oehiu-i alb petrece o piatră de hotar mit'i .trişti, ..pe cari ciobanul i-a răbojit cu var... S'a 'ngândurat măgarul, deşagii-atârnă grei, un dafin-toarnă umbră pe rusticul Grivei... .v.Ün muget lung ,de bivol şe frânge ,de un prun sub pleoape de colină clipeşte un cătun. .

(urmează) R A D U GYR

bNlVERSUL LITERAR â

Pie l i ţ a o b r a z u l u i e r a a c u m ca a c e l e i'ni'rtii sub ţ i r i uza te şi ga ta să se r u p ă . b ă r b i ţ a cu ,.pointe*', a v e a ceva volat i l . U ceaţă u şoa ra de eă ru i i ţ en ie b r u m a p ă r u l r ă r i t d a r t ic lu i t cu a n ă şi co rpu l slaib subt h a i n e l e b ine călcate , şi p l ine de va tă , era selieietic. l o t u l e r a ui ia t da r to iu l p ă r e a acoper i t çu un s t r a t de c e n u ş ă l i­na, ca acele c a d a v r e ca r e p ă s t r e a z ă toate c o n t u r u r i l e d a r . când ie a t ing i se r i s ipesc .

v . - .Caracterul „(.apa'" nu şi-l sch imbase . 'SŞa tot a şa de pue r i l , şi de v io lent . Con-Hiiíteíe' s e . i s c a s e r a de la începu t cu copiii şi (dţijgii.îrice'put se văzuse aceeaş i nedis cipiinajjki, e i ' c a ş i ma i demul t . U r m a apoi cea ir)ăi b u i j ă î n ţ e l ege re şi „ p a p a " p o ­ves tea 'f t tf 'en$ază: toate mici le i u i succese s u r v e n i t e ' i te ia 'vfcoanţa • t r e c u t ă ; la c lub la b i rou l tehnic", l a s se ra iele muz ica le (era flautist) p r e t u t i n d e n i , la î n t r e a g a societa­te de a m b e l e sexei r o m â n ă şi cosniopo-

*^ită. E r a u ace l ea ş i " an i i i t i i un t e a s u p r a oètor m a i ne însemnate ; î n t â m p l ă r i p e ca r i cei lal ţ i l e a s c u l t a u oa reeâ t d in pol i te ţă d a r m a i a les le nesocoteau . D - r a

"'George p r i n n e a t e n ţ i e d i s p r e ţ u i t o a r e ; d ; r 'ă l . Pau i i că p r in t ach ine r i i inso len te şi Didi-Bit p r i n î n t r e r u p e r i d u p ă b u n u l ea

.p lac . ' ' '-"•',..' • ' 1 : ...Mesele ocupau o p a r t e m a r e d in z i , !

sgomotoase . Г î e ca re poves tea r e g i m u l pe Cbţe îl duce G e o r g e t a p e n t r u a Se m e n ­ţ ine la un n u m ă r a n u m i t ' d e k i l o g r a m e ce ru t de o es te t ică a r b i t r a r ă , riienăjul 4Knu, pe acel i n d i c a t . d e b r o ş u r a „du p á r t á i t sportif' ' .

Paulifcä la Bucu re ş t i nu a v e a o r e de masă r egu la t e , consuma p r i n loca lu r i la î n t â m p l a r e . Cea' nucă ca r e e r a g r ă s u n ă , d e s p e r a t ă de cele' 6 0 de k i l . nu m â n c a n imic de obiceiu. Totuş i însă a c u m a v e a un ' m a r e ape t i t şi nu î n c e t a u s ă ospă teze decâ t p e n t r u a re începe , t o ţ i e r a u în la-niiJie şi în v a c a n ţ a şi aces te două l u c r u r i p ă r e a u că îi s i leşte să-şi sch imbe obice­iu r i l e .

A l e x e făcea la fel cu e i toţ i . Or i ce r e ­fuz- a r fi a t r a s a t e n ţ i a a s u p r a ei ceeace nu vro ia cu nici un p r e ţ . T a t ă l ei n u îl vorb ise n imic m a i d i rec t d e t r e c u t de p r e z e n t , de vii tor. Se l e r i a u u n u l de a l tu l şi to tuş i a r fi t r e b u i t să a i b ă ' c u el o convorb i r e ser ioasă , d a r m a i p re sus de orice găs ise acolo u n adăpos t . Sgomotul , ag i t a ţ i a aceea u ş u r a t i c ă d i n j u r îi p ă r e a u b ine făcă toa re .

D u p ă m a s ă u r m a u discuţ i i , c a r e m a i t o t d e a u n a se s fâ r şeau cu vreo cea r t ă , fie p a r ţ i a l ă cu t r â z n e t e şi fu lgere î n t r e George t a şi Doc to ru l , p e v re -o ches t ie de es te t ică ; fie p î n c ă e r a r e cu lac r imi în t r e Pau i i că şi D id i -bu , — sau mai g rav ; — î n t r e toţ i l ao la l t ă şi „papa ' 1 din cine ş t ie ce. Cu o voce de bas „ p a p a " îşi u i l a conv inger i l e în pus t iu .

D e î n d a t ă ce scene le e r a u gene ra l e , D - r a G e o r g e d i s p r e ţ u i t o a r e se t r ă g e a la-opa r fe şi pe un colţ de ca r t e schi ţa v r e u n profi l de c o m b a t a n t . T â r z i u , ; c u m n a t u l Dinu , abd ica şi el p e n t r u a nu-şi obosi vocea de tenor , a tunc i T o r y ce rea p a c e , Didi -Bu a p r i g ă lua p a r t e a lui , ,papa' ' p e când d - ru l P a u i i c ă a l i m e n t a d iscu ţ ia ne ­obosit , o i n t e r c a l a cu tot felul de ş u e r ă -turi-şi co tcodăce l i foar te o n o m a t o p e e , pr in ca re îşi e x p r i m a obs t ruc ţ i e p e r m a n e n t ă .

A l e x e îşi s tab i l i se domici l iu l pe u n di­van 1 î n t r e p i a n şi un p a r a v a n p ic ta t cu ibeşi roz, c a r e o izolau încât e r a în ace -

•laş. t i m p in "mijlocul fu r tune i şi la adă -post. '

iNu s i m ţ e a , nici u n in t e r e s p e n t r u cele discutate, nici nu a v e a părtinire pentru combatanţi fiinţele acelea agitate, atâta

i n familie d e H O R T E N S I A P A P A D A T - B E N G E S C U

ţi se v â r a u î n ochi şi in a u z , încâ t n u ie m a i p u t e a i r e î n t o a r c e sp re a l t e l ocu r i şi cuv in te . In z a r v a aceea A l e x e n u pu­tea gând i la n imic şi e r a m i n u n a t de b i n e când , p u t e r i l e de l u p t ă scădeau , top: se r i s ipeau să se od ihnească . Pau i i că caşi în t ren , a d o r m e a o r i u n d e , ciliar p é un scaun,, un somn a d â n c ca d e copil ; d-ra Geo rge cu t r u p u l ei ca o a n t e n ă pe o m a r g i n e de c a n a p e a ; D id i -bu p e covor cu p e r i n ă p e n t r u mis t i f icarea tormeloi ' p r e a a b u n d e n t e şi m e n a j u l Dinu în p a ­tul confor tab i l a m c a m e r a .de m u s a i m , comod ca noap tea .

A l e x e nu d o r m e a , da r nici nu e r a com­plect t r e a z ă . INU visa, d a r des igur avea unele . închipui r i , t o t u ş i t i indcâ nu e r a .singură. în odaie ace le î nch ipu i r i e r a u s t i n j en i t e ; a v e a u caşi ea ceva în lemni t , n u o d u r e a u . N u m a i cu m i n t e a le ştia că sun t d u r e r o a s e . Apoi ,» . .papa" d u p ă si­e s t ă p lecă ia c a î e r e a p e n t r u p a r t i d a ' de t ab le ; Pau i i că încerca cu G e o r g e t a b r i -d j e de î n v ă ţ ă t u r ă ; m e n a j u l a p ă r e a cu toa le ta p r o a s p ă t r e i ă c u t ă şi D i d i - b u tot p e covor se în fur ia când o d e r a n j a u de l a l e c t u r a r o m a n u l u i p e n t r u v r e - u n ser­viciu.

Toţ i c r e d e a u că A l e x e d o a r m e , l i au­zea p e r â n d făcând t ăce re . Vro i au să-i lase l iniş te . P ă r e a u a-i p u r t a o a r e c u m de gr i jă ; o t r a t a u ca p.e o conva lescen tă ; D e ce { P e n t r u c ă r even i se p r i n t r e ei d u p ă a t â t a t imp ? P e n t r u c ă e r a „sora D u m n e a ­lor' a c t r i ţ ă " — cum exp l i ca Roza b u c ă t ă ­r e se i ' vec in i lor '— sau a t u n c i p e n t r u c a r e boală.;?' Ce c r e d e a u ? Ce ş t iau '{ '

Venea» o i a c ia iu lu i . S u n a u uşi le, ceşi i le , l inguri ţele , '* g lasur i l e . Apoi p lecau să ' se p l i m b e ; luau,' Сц for ţa şi pe A l e x e ; por ­n e a u ca 0 b a i i d u î d e tu r i ş t i nepăsă to r i , tot sgomotoşi şi p e s t r adă . Mai de obiceiu u m b l a u d e a l u n g u l ' che iu lu i , u r c â n d u - s e p e p o n t o a n e d e ş lepur i , unde Pau i i că în­t r e p r i n d e a f l i r tu r i p r i n f e re s t ru i a cabi­ne lo r cu femei le p l u t i t o a r e , c a r e scoteau capu l î n t r e două g l a s t r e cu flori .

S e u r c a u în l un t r i . Dinu , a t l e tu l echi ­pe i , vâs lea . Ce i la l ţ i ţ i pau de frică. Ale­xe i nu îi e r a frică, e r a î ncea t ă ca şi lem­

nul l uu t r e i . E r a cu r ioasă ne s imţ i r ea a s t a mi los t ivă ca r e o cupr insese . Nes imţ i r ea a s t a ' venea des igur d in su l e r i n ţ ă , tdar u. su fe r in ţă f ă r ă suc, c a r e se uscase p e loc.

Ea nu îi înso ţea în loca lur i pub l ice ; a-vea g roază de c o m e n t a r i i :

— r a t a lui P a n u !... A c a r e e un fel de actr i ţă . . . Ny ie .

N u m e l e acela pe ca r e n u îl p r o n u n ţ a n imen i ? Nici ch ia r d in g r e ş e a l a n u se vorb ise de Nyie . Complo tu l lor de t ă c e r e ca şi cel de sgomot îi e r a nespus de p r i ­elnic .

S ingur papa..! c a r e e r a m a r e l e „gaf-feur" al îa ini l ie i şi c a r e avea n u m e r e ce l eb re , co lec ţ ionate de d- ru l Pau i i că , e-mi t ea . u n e o r i ap rec ie r i , ob iec t ive deal t- ' fel. Vorbind de t r u p a T e a t r u l u i Nou, sosi tă î n t u r n e u , s p u n e a : Sa l t imbanc i i ! şi de sp re o r e p r e z e n t a ţ i e de a m a t o r i : P a i a ţ e l e ! da r tot e l se l ă u d a că a p l âns la t e a t r u şi că la s e r b a r e a deb i t a t b i le­tul de 50U p ius su te d e compl imen te a r ­t iş t i lor de ocaz ie . Aşa e r a „papa"' .

l o t u ş i A l e x e n u r ă m â n e a ma i nicio­da t ă s ingur . Mai a d e s e a cu 1 o ry c a r e e r a foar te s e d e n t a r ă . D i n t o p T o r y e r a ceia m a i od ihn i toa re , cu p ro l i iu l ei de m e ­dal ie , ia r d e fa ţă cu o b r a z u l ei cam la t l ipsit de. exp re s i e . A p u c ă t u r i l e îi e r a u ca lme ; p e n t r u D i n u a v e a o d ragos t e

"•mare d a r pac in ică , e r a vec in ie cu cro­şe tu l în mâ in i , f ab r i când p e n t r u s p o n s -menul ei v r e - u n c h a n d a i l nou.

î ş i r ea l i zase dea l t fe l b ine ex i s t en ţ a , î n t r ' o t o a m n ă când D i n u D inescu ve­nise la G a l a ţ i p e n t r u u n concurs de box , T o r y îl cunoscuse şi se a m o r e z a s e de a-cel t â n ă r a t le t fă ră a şti d e el ma i mul t decât că e b l o n d c u ochii a l b a ş t r i . În­tâ ln i se ia î ncepu t o p u n e r e a lu i „papa" . D u p ă in fo rmaţ i i l e î n s ă culese a s u p r a f iului un ic al faibricelor Dinescu ,—do­bând i se cons imţamâ i i t u l dep l in . I n t e r v e ­nise apoi obs tacole d in p a r t e a p ă r i n ţ i l o r lui D inu , p e ca r e le î n l ă t u r a s e s t ă r u i n ţ a bă i a tu lu i . A c u m locuiau cu socri i , ceeace p r e z i n t ă u n e l e n e a j u n s u r i d a r şi m u l t e a v a n t a g i i . D i n u ca r e n u se ocupa d e c â t de spor tu r i , a v e a to tuş i u n veni t f rumos din î n t r e p r i n d e r i l e p a t e r n e . E r a însă su­p ă r a t că n u a r e î ncă au tomob i lu l lui p r o p r i u deş i a l famil ie i le s ta la d ispo­zi ţ ie .

T o a t e l u c r u r i l e a s t ea T o r y le poves tea

L. VIORESCUi PEISAJ

Vers apostat — He-hei, nebunilor сц ochi de ceară. Do ce-mi băturăţi cuiul ruginit în cap ? Smucesc cu forja sufletului, gândul, Şi'n creieri rana fot mai mult o sap.

Veniţi, veniţi, venifi cu toţi aicea ! D e şi-s paiaţa, plâng sub fardul meu, Priviţi-1 cum în plăci de tencuială Cu plânsu-mi la picioare cade greu.

Eu n'ani ştiut să mă prefac alt'dată Şi-acuma poate-s ce l mai prefăcut, Un crez avui, şi nu mai are vr'unul Nebunul ce în toate s'a 'ncrezut.

Veniji, veniţi ! mi-e sufletul o rană, Saliva-mi leagă vorbele odgon. Voi râdeţi,—cum aţi râde când pe-o placă Alunecă un ac de gramofon,

Hei! Ochi de ceară!... Va măriţi tn umbră... — Paiafei ochii î i lucesc făclii — Iar universul e un rug de flăcări Pe care, goi, ne plârjolim de vii.

Şi, despuiaţi de haina ce în viată Fu zgaiba 'nşelătorului avânt, Noi,' ce am râs 'năltându-ne spre soare, In focul lui cerşi-vom iar, pământ.

Şi-acum, când dârele d e sânge Pe trupuri arse scriu religii noi, Intoarceji-va fafa de la soare Şi vă 'nchinati, nebunilor, la voi !

...Aşa vorbii într'o odae goală. (Păcatul râde 'n suflet circumscris) Pe iarbă roua se préface 'n smoală. Şi însuşi Dumnezeu , — s'a sinucis.

N. MTLCU

Alexe i când rămâneau singure. Ii mai repeta neobosit admiraţia pe care Dinu o are pentru ea Alexe .

Era un lucru dealtfel pe care D inu îl manifesta cu prisos. De là prima vedere îi dedicase un vocabular deosebit : Fru­moaso ! Odorule ! Minuneo !

Ii da bună dimineaţa ca şi bună seara cu frenezie. Nu pleca, nu venea fără a-i săruta mâinile şi uneori chiar obrazul. A l e x e nu simţea acele buze, aplicate totuşi cu fervoare. Ea din fericire era de lemn.

O miră încă mult numărul enorm de sărutări care se consumau în familie. Fiecare cum venea sau pleca îşi l ipea buzele pe abrajul celuilalt. Noroc că pe A l e x e o cruţau.

Georgeta spunea; că Dinu — cu care dealtfel nu se învoia de fel — sărută proaspăt , că îi dă impresia că e vara la tară ; că seamănă a HvadX, a. bhietă în grâu c u rouă. Roua, e duşul de 10 ori pe zi şi sticlele mele cu Verveine ! râdea Tory, încântată.

Astfel Georgeta protesta şi ea împo­triva acelui protocol de familie care îi deranja toaleta. Georgeta se îmbracă câteva ceasuri, Deş i genul ei în aparen­tă era simplicitatea, totul era calculat, totul cerea precizie şi dexteritate. D e aceea ocupa în vacantă singură odăiţa lui Didi-Bu. Ace le re f lexe arămii pe care le da părului cereau de sigur re­culegere .

Georgeta care n'avea trup, -a tâta era de slabă, totuşi cu umerii ei ascuţiţi cu gâtul subtire, cu bustul uscat, avea gra­tie şi chiar ceva vo luptate . femenină.

Cu toate aerele dispreţuitoare şi carac­terul pupin amabil a v e a succese. O mică curte de admiratori foia pare-se la Bu

' cureşti în jurul ei. Se purta cu ei nepă­sător şi batjocoritor. Băgase de seamă

• la t imp că era s istemul bun. Am un de­ficit d e sentiment, dar îl prefera unui deficit sentimental, mărturisea A l e x e i , nu fără oarecare intentiuni.

P e n t r u 4 A l e x e Georgeta părea că are ceva admiraţie cât şi ceva d i spreţ toc-

• 'Ti . --mai pentru anume concepţii de artă şi de viată pe care nu le admitea dar care totuşi îi păreau demne d e invidie. Didi-Bu e r a tovarăşa de Cameră a lui A l e x e pe u n alt divan. Dimineaţa la deşr teptare ar fi fost pentru A l e x e ispita de gânduri supărătoare ; topi ai casei dor­meau până târziu. Noroc că Didi-Bu era foarte matinală din pricină că somnul îngraşă. Cu părul ei negru tuns scurt d e tot -şi% drept, căzând pe frunte şi urechi ca o măturică, cu fata e i grăsută- îmbu­jorată de somn, părea un copilaş drăguţ.»

Pentru a nu adormi' iarăşi, vorbea cu Alexe-; îi făcea confidente : — Faptul că era prea grasă era o mare tragedie. Paulică îi spusese că ofticează dacă ia doctorii, totuşi nu mai era de suferit. A-vea gânduri de sinucidere. D e câteori citea în Foaia Galaţilor că o femee s'a aruncat în Dunăre se gândea şi ea la a-cest sfârşit.

Didi-Bu nu părea că e sinucigaşă per­fect convinsă. Ar fi vroit numai să spe­rie pe c ineva şi anume substanjele (gra­se, s ingurile vinovate.

Astfel Didi-Bu se plictisea. Cu toate că, „papa" o pl imba destul, Galaţul era un oraş nesuferit. Nici o distracţie ! Nu­mai nişte ofiţeraşi şi studenţi fără nici o importantă.. Cei care erau mai bine erau lo t i însuraţi şi neveste le îi păzeau parcă îi mânca cineva. Nu era chip să flirtezi pupin. încolo numai negustori care n'aveau idee de societate şi domnii bătrâni prietenii lui papa, care o des-gustau. Cum întorcea papa capiul î i fă­ceau complimente : că era grăsută şi drăguţă. Nemereau bine. Nici' cel puţin nu putea dansa, pană nu o slăbi. încer­case odată şi Georgeta cu Paul râsese de ea. Ei dôi se , înţe legeau totdeauna bine. Paul simpatiza chiar pe Georgeta áija, nu ca pe o soră. Ii plăcea ca per­soană !... N ù era amorezat de ea ! pro­babil ochii A lexe i se mărise. N u ! Paul iubea là nebunie pe doamna Zissu ne­vasta procuristului. Alteori venea şi ea la' Galaţi ş i atunci nu-1 mai prindeai pe Paulică.... In sfârşrt viata era ceva foar­te melancolic... Nu aveai nimic de făcut ! -

UNIVERSUL LITERA»

E drept că Didi-Bu nu se ocupa cu ni­mic, n u avea gust pentru nimic. Citea romane, dar numai dacă se vorbea în e l e d e amoruri moderne, nu leşinate;— Probabil că Didi-Bu, nu va aştepta să. se mărite întâi Georgeta, care putea s ă amâne cât mai mult, deoarece avea 0 viată plăcută. Era „flirt" a v e a adoratorii Nici nu era sent imentală şi mariajul a r fi deranjat-o delà manii le ei. N u ar mai fi putut dormi singură nici face patru ore tualeta... Ea Didi-Bu, era sentimen­tală în felul ei şi se plictisea acasă. Se va mărita cât mai curând deşi era sigură că nu va putea iubi pe bărbatul ei decât •7 luni. Aşa iubea ea totdeauna, 7 luni 1

In confidentele lui Didi era desigur' mult scepticism dar şi ceva naivitate.: A l e x e asculta în tăcere. Aşa înlemnită cum era, ar fi vrut totuşi să-i spună că viata e ceva frumos, că fiecare trebuie să a ibă un scop, o ocupaţie... că acel ter­men de 7 luni era o idee care trebuia schimbată, dar n u ' găsea cuvintele . Le ar fi vroit de folos şi cu ecou p e lângă fetita pentru care simţea oarecare afec­ţiune..,. Ce să-i spună ? Erau aşa depar­te de a se putea înţe lege ! In ce fel Bă se expr ime pentru ca nu cumva să pară lui Didi-Bu l a fel cu romanele leş inau* pe care l e dispreţuia. Se temea să nu primească ea lecţii de viată de là Didi-Bu. Se ştia vulnerabilă.

Cu Dinu cumnatul, Didi-Bu era mare prietenă pentrucă îi da cadouri multe şi o lăsa să câştige la bridge cu care se distrau în doi, pe bani. Didi mai făcea şi boxă cu Dinu pentru ca să slăbească. O trântise ca pe o minge . Paul încerca şi el dar era repede îngenunchiat pe co­voare din care se ridica ceva praf în timpul luptei. Dacă însă Dinu punea o mână mai grea pe braţul GeorgeteL pri­mea o palmă usturoasă şi o epitetă la fel.

Cu A l e x e fireşte cumnatul D inu nu încerca boxă . Pentru ea a v e a numai ochi dulci, vorbea dulce, gesturi de adorare. Şi mereu acel „ţie'' accentuat, repetat cu desfătare, şi care o exaspera. Ea îi zicea adesea „dumneata" dar era mus­trată de Tory. N u se putea sustrage delà tutuiala familiară. .

Dinu nu avea cu el automobilul reţi­nut de părinţi, dar organiza zi lnic pl im­bări spre zăvoiu, cu cel mai frumos lan» daulet d e piaţă, din Galaţi. A l e x e era bucuroasă de acele curse în aerul viu, care o finea într'un fel de ameţeală pri' elnică. Dinu îi promitea un lanidaulet la fel pentru ea singură când vor cumpăra pentru e i un Cytroën şi Tory confirma aste poveşti de care A l e x e surâdea e-motional.

Dacă cumva A l e x e într'o zi nu vroia sa participe la plimbare, D i n u hotărţa susţinut de Tory, că nu se mai plimbă nimeni.

Acel admirator neaşteptat părea ivit înadins pentru a o (compensa. A l e x e se gândea cu jale la astfel de compen­saţii . Acel D inu care trecuse deţa -alin­tarea mamei lui la aceea a lui Tory ; Acel tânăr atlet care era „de profesie soţ" — cum zicea d-rul Paul ică — nu a-vea totuşi sentimente de rudenie chiar aşa de curate şi acest băiat naiv părea a nu se teme de oarecare simţiri nu toc­mai limpezi.

într'o seară pe când toţi ţipau, cântau şi Tory încerca lui Didi-Bu un jerseu nou. Dinu declarase lui A l e x e că e l p e ea o iubeşte de mult încă delà Paris — fără să o cunoască — că a v e a o rochie igris când mergea la cursuri Rue Vivien­né ; că are colecţionate toate afişele, toate criticile şi fotografiile ei, că el e cel care i-a trimis ' l a V i e n a . un coş cu trandafiri roşii,pe l ângă jerba a leasă cu Tory ; că acum' ln ' urmă, venea aproape

UNIVERSUL LITERAR S

în fiecare seară la balcon ~ să o aplaude , că se însurase cu Tory cu speranţa d e a o cunoaşte.. .

A l e x e strâmtorată de a c e l e mărturi­siri, făcute cu tonul acela al lu i ' copi lă ­ros, n u ştiuse care a atitudinea c e se ia în familie în astfel de cazuri. Surâse constrâns şi e x c l a m ă - g l u m e ţ : Ce a d m u rator al teatrului ! Ce cumnat galant !— în aşa fel ca să nu a ibă cu el nici o com­plicitate şi Tory să audă.

Tory surâse aprobativ d e departe. Iată deci că A l e x e era sil ită să asculte

astfel ,de cuvinte ! Se s imţea umilită cumplit ! Ea care era aşa de departe de toţi şi de toate până deunăzi ! Ea până la care nu ajungea nimic şi nimeni ? Asta era familie !

Deşi nu a v e a o cunoştiinţă prea v i e a legăturilor de famil ie nu putea suferi astrei de amalgamuri. Micile manopere ale lui D i nu nu îi dau nici gustul nici oroarea păcatului pe care îl simt femei­le c a r e s e complac ca şi ce le care s e sperie în astfel de situaţii. La A l e x e era o idee, rece şi încadrată în refuz. Fără 'de asta chiar ! Ce putea avea ea deaface cu Dinu sau cu alţii ? Nimic c u nimeni!... Pentru ce ?.... Da, pentru ce ?... şi dis­preţul pentru acel tânăr frumuşel şi voi­nic, simţirea aceea de umilire, dece ?... D e unde atâta îngâmfare !... Căută în mintea ei în lemnită un chip, ca şi unul tot de lemn, care nu-i expl ica nimic. î n ­cercă ,s& argumenteze ! Ori pe cine ar fi cinstit cu atenţia ei era demn de cinste. Nu era oare tot aşa cu favoarea (bărbaţilor pentru femei. Decădeau ei vreodatăi ?... ş i celait parcă cine era ? şi ea c ine era ?... Cine ?

Dar argumente le ei se adresau cuiva care nu se putea convinge : ei singure. Atunci în veneau în minte vorbe de o-cară pentru ea, pentru cellalt , dar fără ciudă, vorbe de lemn ca şi ea. .Revolte scurte care în sufletul ei uscat se aprin­deau ca iasca apoi fumegau.

Vacanţa înainta. începu a fi îngrijată. A doua zi era revel ionul . C e repede so­sise ! In dimineaţa aceea Didi-Bu făcu proiecte pentru mici le ei cadouri. Aşa dar în familie se obicinuiau cadouri. Va trebui să se conforme. îş i numără din nou tezaurul. Era mic, foarte mic. Des igur avea bani mulţi d e hiat de là tatăl ei.

Venitul înapoi pe atâta t imp ! Dar nu punea mare reazăm pe aceşti bani. Nu îi va obţ ine sau nu îi va cere.

Fu decis că va ieş i în oraş cu Didi-Bu pentru târguieli . Fetiţa îi dete un con­curs preţios arătându-şi idei le şi prefe­rinţele. Ii rămase Alexe i , o singură hâr­tie albastră, pală, în poşeta e i mare d e marochin negru încadrată cu argint, po­şeta delà Viena.

ftică delà şase Didi-Bu nerăbdătoare, oferi mici le ei daruri pentru a provoca distribuirea. Fu o orgie de cutiuţe şi de hârtii subţiri. D inu se distinse în spe­cial. Darul A l e x e i era de o valoare exa­gerată' dar nu-1 putea refuza. Cumnatul îşi da, toată osteneala ca să-i ridice ac­ţiunile.

Didi-Bu ţinea recordul. Avea. două se­rii d e cadouri : una de glumă — păpuşi, mingii, jucării — pentru ca să i se pro­beze că nu are drept la flirt şi la mări­tiş — şi cealaltă serioasă. In ce priveşte pe Didi; „papa" fusese generos. Ii ofe­rise o mică bijuterie.

(Va urma)

HORTENSIA P.-BENGESCU

Pagini «trălne din trecutul tării

Glose la răpirea Bucovinei (1775-1777) Diplomaţia abilă şi opurtuniştă a lui

Kaunitz, Ministrul Măriei Tereza, obţine, prin tratatul din 4 Mai 1775, pentru înv părăţia habsburgică, cedarea, din partea Sultanului, a provinciei din nordul Mol_ dovei. Bucovina. .

Fidelă devizei sale utilitare : „Tu, Aus­tria felix, nube". Monarhia îşi apropie, şr de data aceasta, un petec din pământul vecinilor, pentru a mai potoli puţin foa­mea vulturului ' său bicefal.

Cum e reflectat evenimentul acesta de gazetele şi puţinele publicaţii periodice ale epocei, ? Presa propriu zisă de opinii, nu există ; „ziarele, ceà mai mare parte bi sau trisaptămânale, înregistrează fără să le comenteze scrisorile pe cari le tri­mit corespondenţii lor d in cele câteva centre mai importante ale Europei, şi cari, date fiind mijloacele de comunica- . ţie ale vremei, ajung, în sezonul ploilor sau al zăpezilor, cu foarte mari întâr­zieri la destinaţie.

Publicul, în Occident, comentează evt -nimentele zilei, afişate la faimosul Café du Lloyd, la Londra — un fel de agenţi* Havas a timpului — şi la Café Föy, la Paris, sub colonada delà Palais Royal, devenit celebru în epoca Revoluţiei, a Te . roarei şi a Directoratului.

Vom spicui din câteva gazete ale Occi­dentului ecouri răzleţe ale acestei dez­membrări a Moldovei, mai toate oglinda fidelă a ştirilor pe cari le împrăştie Viena, după un filtraj riguros, şi conforme inte­reselor guvernului împărătesc.

„Courrier d'Avignon" continuatorul lui „Journal de Monaco", desfiinţat după anexarea principatului la regatul. francez, , un inquarto bi-săptămânal, aduce, în nu-r mărul său de Vineri, 7 Iulie 1775, două luni după cesiunea oficială a Bucovinei primele ştiri referitoare la soarta noului ducat austriac : (Scrisoare din Viena, І0 Iunie) :

„Aflăm din scrisori venite delà Constanti-nopol, că diferendul între Curtea noastră si Poartă, cu privire la delimitarea frontierelor celor două Imperii, s'a terminat în mod fericit.

„După conferinţa Internunţiului nostru cu pri-mul-interpret al Inălţimei Sale, s'a decis că dis-, trictul Bucchowina ne va aparţine pe veci .

„Avântatul principal pe care această cesiune ni-1 procură, este comunicaţia liberă şi deschisă cu Transilvania si Galiţia.

„Tara îti a cărei posesiune vom intra în cu­rând constă numai în munţi si deserturi, dar ne procură un centru favorabil pentru caranti­nă, şi pune capăt deselor hărţueli între supuşii celor două Curţii, survenit mai aies din cauza Imaşurilor limitrofe.

„Arabele împărăţii fac pregătiri pentru a trimite Comisarii în Moldova, cá să hotăras­că liniile de democraţie".

La rândul său, Linguet, avocatul cele­bru şi polemistul vehement, Rochefort al veacului XVIII, care tratează cu o inde­pendenţă de l imbaj necunoscută până la el marile probleme cari agită lumea, care dărâmă cu o virtuozitate subti lă şi feroce reputaţiile false ale contemporanilor, ex i ­lat, rând pe rând la Londra, Bruxelles şi Anvers, apologist al asasinatului lui Gri- * gore Ghica, domnul Moldovei, păstrează, de data aceasta, o atitudine obiectivă faţa de evenimentele din răsăritul Europei.

Revista sa, „Journal de Politique et de Littérature 1', un periodic mensual, tipărit la RruxeUes, din oare vom extrage, îh cursul lucrării dé faţă, numeroase infor­

maţii, tomul II, din 25 Iulie 1775, pag.

353-354, publică o scrisoare din Viena, din 26 Iunie : , ;

„Cesiunea făcută deunăzi de Poartă, Curţii noastre; adaugă, în această parte, Imperiului, o întindere de pământ vastă ca Lombardia aus­triacă.

„E adevărat, însă, că acest pământ e necul­tivat, acoperit de păduri si munţi.

„El nü era de nici un folos (?) Curţei e t c -mane, dar a noastră îl va popula, îl va desţe­leni şi-l va fertiliza.

„Această cesiune, făcută fără nici o restric­ţie din partea Portei, îi va fi totuşi profitabilă, împăratul nostru îi cedează Orşova, pe care pa­cea delà Betgrad i-o acprdase şi-i oferă toate garanţiile cu putinţă, în ce priveşte zonele li­mitrofe ale acestui punct important.

„Comisarii ambelor Puteri vor lua în curând contact, pentru a regula limitele respective, cari vor evita orice contestaţii' pe viitor".

... Or, după cum vom vedea, problema dé-.limitării graniţelor era mult mai spinoasă decât şi-o închipuiseră diplomaţii celor două ' .mpărăţi i vecine... Un ziar londonez

,.né informează, sub o formă satirică ce nu exclude aluzii de ordin politic, că 4 luni după semnarea tratatului de cesiune, Bu­covina era încă un fel de „no man's land".

lată notiţa ce găsim în suplimentul lu­nar al lui „Public Advertiser" din Londra, din 15 Octombrie 1775 :

„Se ştie, că în urma tratatului din Mai, acest an, Poarta a cedat Curţii din Viena, regiunea din nordul Moldovei, numită Buchowina. Aceas­tă cesiune este oare o comedie saui un fapt îm­plinit, când scrim aceste rânduri ?

„Un compatriot al nostru, reîntors de curând dintr'o călătorie la locurile sfinte, şi însărcinat cu o misiune particulară pentru un, prelat la Lemberg, a luat drumul prin Moldova, ca de-a-colo, prin Czernowich, să ajungă la destinaiţe.

„Acest oraş era ocupat, în Iulie, de autori-, taţi în legătură pe de-oparte eut Paşa din Ben­der, pe de alta cu rezidentul Imperial фіа Lem­berg. Compatriotul nostrui a pierdut aproape 20 dé zile pentru a obţine scrisorile necesare la continuarea călătoriei.

„Cu mijloacele de comunicaţie primitive din aceste regiuni, lipsit de orice agrement al v ie-tei din Occident, numai frumuseţile naturale ale acestui ţinut, pe cari a putut să le con-templeze, i-au mai îndulcit întrucâtva v exilul involuntar".

Tergiversările Comisarului turcesc erau dictate de la Constantinopol ?... Turcia pera să recâştige provincia cedată, prin

focul împiejurărilor cari se anunţau favo­rabile intenţiilor sale ? Aceasta ar reeşi din rândurile următoare, publicate de .Deutsche Frankfurter Z e i t u n g 4 din 8 No-embrie 1775 :

„O scrisoare din Constantinopol anunţă ple­carea Prinţului Repnin, ambasadorul Rusiei, la Bucureşti şi Iaşi. Circulă zvonul că această călătorie îir capitala Moldovei ar fi în legătură cu rectificările de frontieră în regiunea cedată Austriei de că t i e Poartă în cursul primăverii trecute".

Ştirile pe cari gazetele l e conţin mai târziu coroborează zvonul unei al ianţe ruso-turceşti, cari ar permite acestei din urmă Puteri 'să dea o lovitură de Stylet în tratatul din Mai. Aceasta ar fi, pare-sv cauza interminabilelor" proceduri ale deli­mitării graniţelor.

lată, . în adevăr, scrisoarea din Viena, -Tournai de Politique" al lui Linguet, du­dln 10 Noembrie 1775, pe care o citim în 5 I>eceinbrie 1775, pagina 416 :

UNIVERSUL LITERAR

„Se aşteaptă aici reîntoarcerea în curând a Domnului de Jeniîch, trimis în căutate de .„ comisar imperial în Moldova, pentru demarca­rea frontierelor.

„Se pare că această afacere nu se va ter­mina nici asa de curând, nici cu atâta uşu­rinţă după cum se « crezuse la început. Difi­cultăţile pe cari le întâmpinăm, nu se prevă-zuseră. Se asigură chiar că cele mai mari obstacole nu vin din partea Portei.

„O altă Putere, după cât se z ; ce . n'ar vedea cu ochi buni întinderea dominaţiei austriace în această parte a imperiu/Iui, nu atât pentru interesele Austriei, cât mai ales cu privire Ia barierele pe cari monarhia ar putea opune Pretenţiilor ce se crede că ea le nutreşte si pe cari împrejurări favorabile i-ar permite să le manifesteze".

Un ecou al acestor ş t i r i îl redă „Courriex d 'Avignon" din 8 Decembr ie 1775, no , 4fj, în scrisoarea din Viena . d in 3 Noembr ie

„Comisarii imperiali trinrşi în Moldova pen­tru a trata cu delegaţii Sultanului, cu privire la limitele Statelor respective, n'au putut că­dea de acord asupra aceste i chestiuni impor­tante si sunt pe cale să se reîntoarcă în Ca­pitală. Cartea noastră insistă foarte mult ca Poarta să-i cedeze Belgradul şi câteva puncte între Nistru şi Prut; dar conrsarii otomani au răsouns că ei n'au nici o putere de a face cesiuni".

T i m p de 8 luni nu vom găsi nici un rând r e fe r i to r la această chest iune a deh_ mi t ă r i i g r an i ţ e lo r aus t ro - tu r ce ş t i . Docu­mentele d i n l o m a t ' c p p r iv i toa re la proble­mele deb'cate a le Conferentelor Comisar i ­lor Au vor fi comunica te presei ; poli t ia vieneză ne de o pa r te , au tor i tă ţ i le de fron­t ieră ne de al ta , vor veghia cu s tr ic teţe la secretul desăvârş i t a l negocierilor.

In fine. în Augus t u rmă to r , 1776. j u n t á ­it?! Iui Linsruet .„ Tournai de Pol i t ique ét LUté ra tu re" cb la Bruxel les , nag. 424 con­ţ ine câ teva r â n d u r i scrise din Viena, la 12 I u l i e :

,.Se pare că afacerea demarcării frontierelor •Imperiului nostru şi ale Imperiului Otoman e în fine aranjată. Baronul de Thugut, Ministrul Mă''esiăţ'ilor Lor Imperiale la Poartă, a trimis Curţii noastre ' convenţiile hotărîte ' de comi­sarii respectivi ai celor două Puteri. Se asi­gură că ele vor- fi aprobate de Maiestăţile Lor Imperiale, de oarece împăratul Austriei va câş­tiga provincia Bucovina, ce i se contestase".

Tnr în n u m ă r u l u rmă to r , Septembr ie 1776, ace laş periodic pub l ica la pag . 5 3 8 -539 o scrisoare din Viena, d in 29 Iulie :

„Afacerea delimitării frontierelor, în nordul Moldovei, e terminată. Turcii au consimţit să pună bariere pentru a distinge limjtele celor două împărăţii. Ele vor fi stabilite pe o linie începând de la Cziernejowice până la Kom­pul Kula (sic). Vor fi îngloabate în această zonă Saczawa (sic) si districtul său . Actual­mente Prutul servă de limită între cele două Puteri.

„Valahii, cari locuiau partea cedată Casei Austriei, vor s'o părăsiască pentru a se re­trage în vastele deserturi ale Oczakow-ului, unde erau altă dată Tătarii Buceagului. In a-

_ cest scop a plecat din Bender un Capigi-Başa pentru a se pune in fruntea lor şi a-i conduce la locul ronde trebue să se fixeze.

„Generalml-conte Siskowicz, comandantul trupelor imperiale Ia Leopol, e însărcinat să viziteze riouHe D O S esi noii ale' Casei Austriei si să primiască jurământul de credinţă a! locui­torilor".'

In n u m ă r u l p e O c t o m b r i e , aceiaş i pu ­bl icaţ ie , dă, la p a g i n a 225, c â t eva infor­maţ i i s ta t is t ice şi economice asupr i i nou­lui duca t a u s t r i a c :

„Districtul Bucovinei cuprinde o pădure i-mensă şi numeroase mine, cari întree în bogă­

ţie pe cete ale Transilvaniei. întinderea sa e" de -22 mile în l.ungjjrtie şi /16 în lăţime. Ba­ronul Spleny e "numit regent al acestei ' pro-vincii".

Per iod 'cu l anua l , „Storia del l 'anno", pu bl icat la Venezia, în vo lumul pe anul 1778, C a r t e a ITT, pag . 211-212, r e z u m â n d evenimente le din cursul anu lu i exp i r a t , reproduce , d u p ă difer i te scrisori din Viena •ne cari le-am c ' ta t si le v o m , m a i cita. da t e : iston'ce, stat ist ice si politice a s u p r a Buco , vinei.. Aminteş te de campan ia Ini Stefan. Cel Mare contra Polonilor, dp la Codri? Cosminului , de serbări le din t o a m n a lui 1777 de la Cernău ţ i , pen t ru consfinţ ire? ac tu lu i d e cesiune, etc .

In te resan te sunt documente le p e сяті pu- , bli 'catia lui Linguet ,. Tournai de Pol i t ique "»t de L i t t é r a tu re " din Bruxel les le соПт t ine în no. din 25 I a n u a r i e 177«. t r imise, s u b formă d e scrisoare, la 30 d e c e m b r i e 1777, de un amic personal d in H a m b u r g :

„Poarta, cedând Austriei, Bucovina, a sa-' criticat numai dorinţei de a păstra pacea. Pă­durea, sau mai bine zis districtul Bucovinei sau Buchreina, udată altă dată de sângele po­lonez, si care se mărgineşte c u . Transilvania la apus, cu regatele Galiţiei si Lndomiriei Ia nord-vest si nord, forma , altă daitS o parte foarte întinsă a Transilvaniei. Ştefan cel Mare 0 reuni Ia Moldova. Acum câţiva ani, Austria, pretextând că are .asu,pră-i drepturi vechi, o. revendică, intră în posesiumea-i şi obţinu să 1 se cedeze în perpetuitate proprietatea de către Poartă. Bucovina nu-i decât la 3'4 de leghe de Hotin, destul de aproape pentru a o-pri incursiunile Turcilor.

„Hospodarul (Gh :ca) n'a voit să consimtă Ia cesiunea acestei regiuni de către Turci, dar, cu toată opunerea Iui. actul de cesiune fu con­sumat Ja II Octombrie trecut; şi generalul St. Pleny (sic) primi în numele C»rţ ;i de. Ia Viena, 'omagiu! şi jurământul de fidelitate ale acestui popor".

In tot cursul anu lu i 1777 gazetele s' re­vistele nu mai cont 'n nici o s ingură linie cu p r iv i r e la desl ipirea Bucovinei din i m n u l tăr i i .

Cons f in ţ i r ea so l emnă a r a p t u l u i din 1775. orir^nizată de guvernu l imperial cu o a r t ă тяо - i s t ra lă , meni tă să a r a t e Europei că fa ta l i tă ţ i le e tn ice pot să se acorde cu cele politice, eân-' se p rocură vulgului

„ p a n e m et circenseis' 1, avu loc în O c t o m b r i e 1777, în aceiaşi b ' n ă în ca r e la Iaşi , c a ­pul lui Gr igore Ghica, detes ta t Hp Impe­riali , cădea s u b cuţ i tul Capig iu lu i de la Bender.

Regisorul serbări i d in t re c u r s e , v a . a-nnnja Europei , p r in t r 'o scr ie de scrisori-Cb'şeie r ă spând i t e de Oficiul relat iTor ex­te rne de la Viena, că populaţ i i le noului duca t în« l ţă spre cer imnur i de mu l ţu ­m i r e şi ştie să a p r e c i e z e avan t ag i i l e imen ­s e ne cari lo-o aduce nou i s t ănâni re , răs_ pândind cu belş ' !? bunur i l e pământeş t i şi l umin i l e p rog re su lu i .

V o m reproduce una d 'n aceste scr i-s i r i - t i p , acea o u b l ' c a t ă . de „ Tournai his­tor ique et pol i t ique des p r i n c i p a u x événe­men t s" din Geneva în no. 31. din .10 De­cembr ie 1777, d a t a t ă din Viena, din 12 Noembr ie acelaş a n :

„Districtul Bucovinei din MoldoVa, fiind re­unit ' domeniilor Maiestăţilor. Lor Imperiale . şi Regale, nouii vasali au depus la 12 ale lunei,

^trecute (Octombrie), în. oraşul C z a m o w e (sic), jurământul de credinţă în mâinile Baronului de Spleny, care-1 primi aşezat sub baldachin măreţ, în faţa portretelor acestor auguşt'i su­verani. Această ceremonie, a cărei noutate a-trăsese un mare număr' de spectatori şi cea mai mare parte din nobleţă Poloniei si a Tran­silvaniei, .se făcu ce pompa cêa mai solemnă.

„După ce şeful nobleţei citi formula jură­mântului, şi după ce nobilii (boerii), poporul

Limpezimi*> Din deal, la crucea drumului de-ajungi, Când umbrele se fac mai lungi ~ -La gârla liniştită de cobori, Iji cântă roata unei mori.

Dintre arinii Verzi n'o vezi de fel; D a r murmurul încetinel D e ape l impezi legănate'n scoc Te va urma din loc în loc...

Şi tremurul cel proaspăt de arini Senini ca râul de senin, In pieptul tău de-acuma va cânta Aşa c u m bate inima.

ION PILLAT

t )D in v o l u m u l cu ace l a ş t i t lu , c a r e v a a p a r e la> p r i m ă v a r ă .

şi chiar popii (preoţii), de rit grec îl depuseră, s'a celebrat un Te-Deum. La finele acestuia s'a dat un banchet splendid, servit cu multă somptuozitate şi gust în diferite pieţe superb împodobite, unde se ridicaseră 27 de mese. de 26 tacâmuri fiecare.

„In bubuitul tunurilor s'a băut în sănătatea Maiestăţilor Lor.

„Seara s'a aruncat populaţiei 2000 de florini şi s'au distribuit 6 boi fripţi si preparaţi în diferite chipuri, precum şi o mare cantitate de păsări. In. diferite cartiere, fântâni, de vin curgeau fără încetare.

..Serbarea s'a terminat printr'un foc de ar­tificii şî prin .o iluminaţie generală, care, u-n ;tă la 5000 de lampioane, cari împodohiau. faţada locuinţei Baronului de Spleny, răspân-, diră o lumină orbitoare, în tot cursul nopţei...".

Aceiaş i sc r i soare , cu mici v a r i a n t e , da­ta tă tot din Viena, în s i din 2ft Noembrie , f i su rează în ju-rnelul lu i Linsţuet, din 15 Decembr ie 1777, na «rin a 447. î n „ C ^ n r -rier d ' A v i V n o n " d 'n 16 Decembr ie ; în „ G a . 7ette - l 'Utrecht" d 'n 20 a le aceleiaşi lun i ; în . .Gazette de là H a y e " din 22 Decem­br ie etc.

Când se aduse la cunoşt inţa Măriei Tereza rezul ta tu l fericit al s°rhăriloJ; de omagi i şi credinţă din noul t e r t o r i u . în­cornora t în al 35- lea an al glorioasei sale. domnii , î m p ă r ă t e a s a vă r să una d m acele lacrimi de bucur ie pe cai"' l e . t ' n e a în re­zervă pen t ru momente so 'emne

La fiecare nou m ă r g ă r i t a r cu care îm-«oclobia c o r o a n a h a b s b u r g ' c ă . Maies ta tea Sa vă rsa una din aceste n e " r e + u 4 e la­crimi : la 1772 la a n e x a r e a GaTi, ;ei ;. Ia 1773, la „câş t igarea" Lodomiriei ; Cu .re­gret fusese nevoită, să re t ină l ac r ima pe care , în 1771 , şe p regă t i* s'o vers» la ali­pirea complectă ei definit ivă a Olteniei , p e care , însă, Su l tanu l avusese ineleganta să i-o refuze.

Această simfonic de lacr imi polit ice in­spi rase lui FreHej-ic cel Mare .al Prusiei cunoscu ta frază de un umor p i to resc şi inciziv Ь adresa^ împără tese i Austr iei *.

„Elle p leura i t "toujours.:... e t p renai t toujours" . • • • - < '

L E O N B A I D A F F Paris, Septembrie *1926.

LS'F VERSUL LITERAR #

Mic Tratat de estetică literara

SAU

Lumea văzută estetic 3

CE NU ESTE FENOMENUL ESTETIC?

Când s'a p u t u t face o î nch i soa re d i n limba v o r b i t ă şi sc r i să , p e n t r u „ g â n d u l - ' care o î n t r e b u i n ţ e a z ă , cât d e u şo r s ' au prescris a r t e i l i t e r a r e j u g u r i , m a i to tdea ­una m o s c a t e ş i r ă s p l ă t i t e c u p r e m i i aca­demice, cu o n o r u r i p u b l i c e !..,

a) Artistul „sănătos" în coneeptü. Tris ta p ă ţ a n i e a fo i le tonis tu lu i Max

Nordau, med ic de meser ie , c a r e la f inele veacului t r e c u t a scris o c a r t e a s u p r a ci­vil izaţiei „fin de s i èc le" i n t i t u l a t a „De-'gènerare" , d in p u n c t d e v e d e r e al „să­nătă ţ i i " , 'n'a c o m p r o m i s def ini t iv aces t jug. î n c ă se ma i a f lă j u d e c ă t o r i şi p r e -ţu i to r i d e a r t ă c a r e c a u t ă „ s ănă t a t e 1 ' —• şi i m p u n aces t c r i t e r i u p r i n t r ' o clasifi­care gi e r a r h i z a r e a d e c u a t ă — în a r t a l i t e r a ră . è

1 Max N o r d a u fusese logic — el era medic. Nici u n med ic n ' a r p u t e a sus ţ ine că ope ra l i t e r a r ă a u n u i d e g e n e r a t e să­nă toasă ! C e r c e t ă r i a s u p r a s imptonie lor şi ca rac te r i s t i c i lo r fizice afle a r t i ş t i l o r , n'a p u t u t face a m ă n u n ţ i t ; d a r a î n t r e ­bu in ţa t cu m u l t ă ingen ioz i t a t e tot ce

• ştia a n a t o m i c şi b iograf ic cu p r i v i r e , Ia Ver la ine , Tolstoi , W a g n e r , Mae te r l inck , Nietzsche — şi a l ţ i „ d e g e n e r a ţ i " .

E ra însă a t â t de ev iden t că cei m a i d e s eamă a r t i ş t i nu se b u c u r a u în deobş t e de o s ă n ă t a t e p r e a r o b u s t ă şi ei n ' a r fi susţ inut n ic ioda tă c o m p a r a ţ i a cu ana to ­mia şi fisiologia u n u i profesor u n i v e r ­s i ta r , b u n ă o a r ă , că p r i n c i p i u l m e d i c a l al lu i N o r d a u a sufer i t d e a tunc i oa r e car i î n d r e p t ă r i S ă n ă t a t e a " se r a p o r ­tează az i n u m a i la e l e m e n t u l suf le tesc al a r t i s t u l u i şi e r a r h i z a r e a ope r i l o r de a r t ă se face l u â n d u - s e d e b a z ă aceas t ă sănăta te . . . metaf iz ică . Scr i i to ru l ca om, pu r t ă to r al ace lu i suflet c r e a t o r , n ' a r e nici o î n s e m n ă t a t e . Tot jocul , h o t ă r â t o r în m u l t e p r i v i n ţ e , î n t r e t r u p şi suflet," e lăsat în s eama ş t i in ţe lor ocul te . C ă scr i-itorul îş i î nche ie via(a î n t r ' u n ospiciu, î n t run b o r d e l ' s au pe p r a g u l une i mă­năstir i , aces t fapt nu s p u n e n imic med i ­cului l i t e r a r . O p e r a . d e a r t ă se desface de c r e a t o r u l ei, ca p ă r u l , ungh i i l e sau mucoasele , cu e x t r a o r d i n a r a î n suş i r e că nu su fe re de n i c iuna din su fe r in ţe l e t a ­tălui . Acest fel d e a j u d e c a se împodo­beşte apo i cu însuş i r ea de a se pu tea numi „obiectivă!" — căci n u ţ ine seama de a u t o r 1). Metoda a r e şi a v a n t a j u l că mi se î ncu rcă în b iograf ie , uneor i pen i ­bilă, a l t e o r i cu n e p u t i n ţ ă de s tabi l i t în re a r e éa m a i a s cuns , m a i ind iv idua l şi deci m a i p re f ios .

Am c ă u t a t t eme iu l s i s t emulu i c r i t i c medical şi n e - a m î n t r e b a t : C e î n seam­nă sănătos ? T r u p e ş t e , toji o a m e n i sun t

1) In l i t e r a t r u r a r o m â n ă , d. M. Drago-mirescu e s te t i pu l r e p r e z e n t a t i v al aces ­tui soi d e cri t ici l i t e r a r i . D e s p r e M. E-minescii a scr is u r m ă t o a r e l e : „Memor ia lui Einineseu să r a m â e p u r ă şi l u m i n o a ­să, a şa cum se r e s f r ânge din o p e r a lui-poetică, i a r nu d i n v ia ta lui a t â t de a v e n ­t u r a să şi neega l ă " . Aceas tă v ia tă a lui Eminescu „în definitiv ar trebui să n e fie indiferentă", etc. (In „Noua Rev i s tă Română ' 1 din 15 I u n i e 1914).

mai m u l t sau m a i p u ţ i n bo lnav i , niciu-n u l nef i ind o rgan i za t şi nefunc{ionând d u p ă un t i pa r ideal s tabi l i t de v re -o fa­cu l t a t e d e med ic ină ; o a m e n i i t r ă e s c în v i r tu t ea u n u i compromis î n t r e o r g a n e pe d e - o p a r i e , î n t r e o r g a n e şi l u m e a în-p-rejmuitoare; p e d e a l t ă p a r t e .

C u m o fi s ă n ă t a t e a p e n t r u suflet ? Psihologia , c a r e e o ş t i in ţă m i r a c u l o a s ă

î n t r u c â t n u n u m a i că s tud iază e l e m e n t e ­le şi p rocese le sufleteşt i , d a r a r e v i r tu ­t ea să şi c r eeze s t ă r i de s u f l e t ! a « tab i -lit def ini t iv că suf le tu l o m u l u i e a l că ­tui t din t r e i funcţi i cap i t a l e : vo in ţă , in­te l igentă şi s imţ i re . O m u l s imte p r i n cele cinci s imţur i , î n ţ e l ege p r i n c r é e r şi r ea l i zează pirin muşch i . 2) O r i c e a t rof ie sau h ipe r t ro f i e în cele t r e i o r g a n e su-fjeteşti cons t i tue o m a l a d i e . O p e r i l e d e a r t ă , o r i câ t a r p ă r e a de o r ig ina le , c a r e a r c rea t i pu r i cu o r g a n e sufleteşt i n-t rof ia te , vor fi socot i te b o l n a v e şl c l a s a t e î n t r ' o ' r u b r i c ă in fe r ioa ră . C rea ­to ru l u n o r astfel de o p e r e n u e va lab i l , o r i c â t a r fi de o r ig ina l , i a r a s e m e n e a l u c r ă r i nu vor fi n ic ioda tă c rea ţ i i de p r i ­mul r ang . 3)

O r i c a r e a r fi v a l o a r e a d idac t ică a u-nu i a s e m e n e a s is tem de j u d e c a t ă a r t i s -t ică — î n t r u c â t m e n ţ i n e ech i l ib ru l fisio-logic al e levi lor de l iceu, a l s tuden ţ i l o r şi s t uden t e lo r d in p r i m u l a n ele l i t e re , ap l eca ţ i din d i fe r i t e e x a c e r b a ţ i i g landu­l a r e la h iper t rof i i , e x c e s e şi pe rve r s i un i — a r t a l '+erară nu-1 poa t e a d o p t a ' în n ie iunu l d in fe te le lui .

El nu poa t e fi n ic i m ă c a r c o m b ă t u t : s impla lu i e x p u n e r e t e s i leş te să iei to­nul g l u m e ţ cu r iscul d e a c o m p r o m i t e st i lul şti inţific. A d o p t â n d s i s temul mé­dical în es te t ică iei poz i ţ ia cea ma i falsă fată d e însuş i f enomenu l c rea ţ ie i , c a r e e un fenomen p l in de „malad i i " , a t roff i . h icer î rof i i , exc i ta ţ i i , anes tez i i , a l i a n ţ e ' si inver t i r i psh îce — fapt la î n d e m â n a si cont ro lu l celui ma i umil scr i i tor sau ci­t i tor .

Scr i i to ru l nou, o r ig ina l . e t o t d e a u n a . .bo lnav" fată de scr i i tor i i p r e c e d e n ţ i şi fără o d e s c o m p u n e r e , o disociere nouă si o nouă î m b i n a r e a e l e m e n t e l o r sufle­teşti sau a mi j loace lo r de, e x n r e s i e . nici nu se poa t e concepe, v ia ta fenomenulu i e s te ' i c . c a r e e con t r a r iu l f enomenulu i n o r m a l şi deci sănă tos , al repe t i ţ i e i . Toau-şcolile uoui l i t e r a r e a u fost, la a p a r i -

2) A<)re] de critici ps ihologi nu b a g ă de s eamă că se desf i in ţează pe siiieşi când p u n în f runtea vie te i n u p e omul de simti're r-au in te l igen tă , ci pe o m u l de vo in ţă c a r e s u b o r d o n e a z ă p e cei la l ţ i doi — p w c u m în via ţa „ sănă toasă" se şi î n t â m p l ă !...

~\ M. D m e o t n i r e s c u a socotit pe „Hamle t ' ' , e rou b c ï n a v , i n fe r io r piesei , Romeo si Jul ie ta ' ' , — o p e r ă „sănă toa­sa — până ce І. Botez a dovedi t că Hamle t , p r i n ţ u l s h a k e s p - e a r ^ u e un om de pnera-ie s ănă toasă . T». Drя!»опчгрясч ii ridicat deci şi e i e sa H a m l e t l a raugt l l de capodoperă . Tn r e p r iveş t e r,e Don Quijo+te d. D r n e o m i r e s c u a dovedi t , pv in t r 'o dipbolică i n t e r n r e t a r e psihologi­că a d e v ă r u l că D o n Qu i jo t t e e u n erou pe r fec t sănă tos !

7

ţ i a lor, î n v i n u i t e că sun t „bolnave ' ' , c ând de fap>t e le n u făceau decâ t să înno iască a r t a l i t e r a r ă .

...Ce c r é e r p â n d i t d in t oa t e p ă r ţ i l e de f an tome şi a l a r m a t în f iecare cl ipă de un s is tem n e r v o s cu soner i i l e capr ic ioa­se a p u t u t confunda v o l u p t a t e a o rd ine i a r t i s t ice a noue i c rea fii cu v o l u p t a t e a o r d i n e i de func ţ ionare a in tes t ine lo r ? .Şi c a r e n e a m e a t â t de l ipsi t d e s ă n ă t a t e încât , spe r i a t de jocur i l e sp i r i tu lu i , supe­rior n a t u r e i , , să accep te u n s is tem a r t i s ­tic mecan iza t la t re i funcţi i suf le teş t i , ca u n c i a so rn ic o r d i n a r cu t r e i r o a t e — e l iminând p e n t r u t o t d e a u n a o r i ce posi­b i l i t a t e de c rea ţ i e vie, mi racu loasă , a b ­s u r d ă şi o r ig ina lă ?...

b) Ps iho logismul . Ps ihologismul , c a r e face r avag i i în pu­

blicul cet i tor , e în b u n ă pa r t e - o conse­cinţă a s i s t emulu i cr i t ic med ica l .

Nu ne vom ocupa de ró ma mil sensa-t ional c a r e p u r c e d e şi se a d r e s e a z ă une i psihologi i e l e m e n t a r e . Aci i n t r ă în joc nu n u m a i s u r p r i z a sau frica a n i m a l ă ci ci ace le false s en t imen te p e ca r e le c r eează în ci t i tor i i . na iv i z ia le le educa­ţia insuf ic ientă , p r i m e l e căr ţ i , Fa l se l e sen t imen te , d u p ă desmin ţ i r i l e v ie ţe i nu pier d in sufletul o a m e n i l o r ; e le r ă m â n c i nişte, coa rde l i t e r a r e , p e n t r u a r ă s u n a mai d e p a r t e în zi lele d e poezie . (Avem astfel îii soc ie ta te l u c r ă t o r i p r i cepu ţ i în „lc savo i r -v iv re ' 1 a l p r in ţ i lo r si m a r c h i ­zilor, d o a m n e din cea ma i nobi lă spi ţă , e x p e r t e în gestnirile, d a n t u r i l e şi cân te ­cele apaşu lu i pa r i z i an ) .

Se'nJelege de la s ine că p r in ps iholo­gism, nu voim să o s â n d i m t e n d i n ţ a de a p r o f u n d a r e psihologică, de diso.ciare a s e n t i m e n t e l o r „simple ' ' , a t â t de f i rească mar i lo r scr i i tor i . Cu aceas t ă a d â n c i r e şi d e s c o m p u n e r e , sc r i i to ru l îşi în fă ţ i şează (h ipul său cel m a i pe r sona l , p r i n ca re sp au ten t i f ică în lumea c rea ţ i e i a r t i s t i ce . T r e b u e osânrptă însă cu toa t ă e n e r g i a — căci p r i n înfă t i sarea- i s a v a n t ă şi l imba­ju l t echn ic r iscă s ă falsifice esenja s im-ţ in iân tu lu i es te t ic si să-1 a b a t ă pe t ă r â ­m u r i cu to tu l s t r ă i ne — t e n d i n ţ a a t â t o r cri t ici l i t e r a r i c a r e vo'r să v a d ă în ps iho­logismul sc r i i to ru lu i (care e a l t ceva de­cât ps ihologia lui) însăşi ca rac te r i s t i ca sa a r t i s t i că .

Ps iho log ismul p a r e să fie boala cea mai r ă s p â n d i t ă azi în l u m e a li+erilor şi pa r az i t u l e i a. infectat c ree r i i cei ma i ro-buşt i . C i t i to r i si c i t i toare nu cau tă în o--perile l i e r a r e decâ t conf i rmarea pi opri Hor senzaţ i i şi căzând în e x t a z sunt ga 'a să ţie la căpă t â i nopţ i î n t r eg i , o p e r e l i­t e r a r e fă ră v a l o a r e în ca re se află uri "ioc de suflet recunoscut . In socie tă ţ i le île l i t e r a t u r ă în sa loane le p a r t i c u l a r e unde se p r a c t i c ă p e o s c a r ă m a i -mu l t sau mai p u ţ i n î n t in să s p o r t u l - ü t e r u r , membr i i şi musaf i r i i se d e d a u la nes ­fârşi te d iscuţ i i în j u r u l psihologiei eroi ­lor l i t e r a r i , .combatânid, a p ă r â n d , com­p a r â n d , a m e n d â n d şi complec tând anu­mi te t r ă s ă t u r i suf leteşt i . Şi cum psiholo­gia, ch iar "pent ru specia l iş t i , es te î n c ă o ş t i in ţă la î n c e p u t u r i l e ei, ab ia des făcân-<in-se de a l t e ş t i in ţe f ă ră a j u t o r u l căroira ar cădea în nean t , d iscuţ i i le ps ihologice pe t e m e ' l i t e r a r e iau în fă ţ i şa rea şi au p r e ţu l d iscuţ i i lor î n t r e filosofi a s u p r a c-l e m e n t e l o r na tu re i , î na in t e de ana r i ţ i a lui Lavois ier . sau p re ţu l d iscut 'Hor a s ­t ronomice î n t r e as t ro logi î n a i n t e d e apa ­r i ţ ia I ii i Cope rn i c , 4)

4) E i n t e r e s a n t d i n aces t p u n c t de vp , d e r e Ins t i tu tu l de l i t e r a t u r ă , s u b nreş i -den ţ ia d-lui M. D r a g o m i r e s c u , u n d e t i­ne r i şi t i n e r e s t u d e n t e se dedau la ade ­v ă r a t e orgi i d e „psihologie ' ' l i t e r a r ă , so­cot ind că ce rce t ează a r t a l i t e r a r ă .

UNIVERSUL LITERAR

Taină de toamnă Un somn rece mi-a mâhnit pleoapele

noaptea 'ntreagă ji un vânt, nălbit d e lună smulgea şoselei suspine

de colb blând. D e aur trecea cântând de toamnă

o vară de inimi gonite, căzute, trecute... Un asin cu glas d e vremuri duse

chema depărtările goale.

Plâns van s'a 'năbuşit în luncă : îi sunt tainele de pătruns

cu ochiul s'au pierdut întrebările

fără de răspuns, ostroavele au secat cu frunzele lăcrimate. Greerii şi-au strâns cântările pe inimă. Cărările s'au întins mai l ine spre fnnă, printre frunze.

Pe luciul înalt şi pal iernează cirezi le de nouri. Un ulm mai desnăuăjduit şi-a strecurat braţele goale printre stele, peste lună prin vânt, în noapte.

O, Ia singurătatea mea nu s'a mai părăsit n imeni şi mâinile-mi se odihnesc într'un pustiu de mâini plecate... Cu ochii închişi j e jumătate

mi s'a părut ceva.

F L O R I C A MUMUIANU

La noi, d. G. Ibrăileanu, r e p r e z e n t a n -t a u t u l cr i t icei l i t e r a r e în m i ş c a r e a popo­ran i s tă , f i ind acuza t că och iu l său l i t e r a r a avu t v e d e r e a s c u r t ă şi c ă t imp d e a-p r o a p e un sfer t de veac, î n c u r a j â n d şi p r o v o c â n d m a i m u l t l i t e r a t u r ă ţărănistă, a falsificat a d e s e a une l e t a l en t e , a s u p r a -p r e ţ u i t a l t e l e şi n'a văzut — sau a văfcut şi a combă tu t — u n a d i n cele m a i vii m lăd i ţ e a le poez ie i r o m â n e ş t i — n u m i t ă p e r â n d „simbolistă' 1 ' , „ t răzn i tă ' ' , „ n o u ă " — a r ă s p u n s p r i n d o u ă argumente : Lite­r a t u r a p o p o r a n i s t ă (din v i a ţ a de tară a au­tor i lor , cât m a i a p r o p i a ţ i de s a t e ca obâr­şie) — e s i ngu ra l i t e r a t u r ă o r i g i n a l ă româ­nească , î n t r u c â t r e p r e z i n t ă c a r a c t e r u l e t ­nic cu ra t a l p o p o r u l u i r o m â n . I n a l do i l ea rând , a t i t u d i n e a es te t i că n u n u m a i c ă n u es te i ncompa t ib i l ă cu s impa t i a p e n t r u ţ ă r an i , d a r este condiţionată de această simpatie, căci ţ ă r a n u l e s t e s i ngu ru l r o ­m â n ca re n u p o a t e fi r idicol , „Ară t a ţ i -mi în ţ a r a noas t r ă , a r g u m e n t e a z ă d. I b r ă i ­l eanu , ce al t e l e m e n t a r p u t e a a d m i r a un in t e l ec tua l e s t e t ? N o b l e ţ e a ? D a r aceas ­ta e în p l i nă d isolu ţ ie . Burghez ia ? D a r l ă sând la o p a r t e p r inc ip i i l e t eo re t i c e a-s u p r a u r â ţ e n i e i c l a se lo r mij loci i , e, adică , m a i es te t ic „nea G h i ţ ă " de l à Obor , să l ­ba t i c şi t r iv ia l , decâ t un Moş G h e o r g h e o a r e c a r e , potolit; înţelept şi plin de o fină i ron ie? s )

Mai l i m p e d e n u se po t v e d e a sufer in­ţe le ps iho logismulu i , decâ t în r â n d u r i l e c i t a te ! D . G, Ibrăileanu confundă , bol­n a v d e ps ihologism, a t i t u d i n e a p r o p r i e şi or ig ina l ă a c r e a t o r u l u i d e a r t ă cu însu ­ş i r i l e suf le teş t i a l e e ro i lo r d in t i m p u l

5) V i a ţ a R o m â n e a s c ă " Nr . 1/925.

vieţe i , ca şi c u m m e n i r e a a r t i s t u l ar fi să copieze pe isagi i le socot i te „ f rumoase ' ' , să l a u d e s a u s ă r e d e a n u m a i sen t imen­te le zise „nob i l e " ş i să a d m i r e n e a p ă r a t , d a c ă e estet, „ i ronia ' ' po to l i t ă a lu i Moş G h e o r g h e ! D a r însăş i l i t e r a t u r a r o m â n ă , a t â t d e t â n ă r ă şi p u s ă la t oa t e corvezi le , ne d ă o p i l dă s t r ă luc i t ă împo t r i va ps iho­logismului : „Nea G h i ţ ă ' ' c r ea t de m a ­re l e a r t i s t a l a r t e i l i t e r a r e c a r e a. fost I. L. Caragiale, „Nea G h i ţ ă " aşa „sălba­tec şi trivial" c u m îl şt im, e mai estetic decât „Moş Gheorghe.. . la Expoziţie', b u n ă o a r ă de un o a r e c a r e Popescu, popo­ranis t , pub l i ca t d e d. G. Ibrăileanu în nu­m e r e î n t r e g i d i n „Via ţa R o m â n e a s c ă " Ie)

E d r e p t că d. Ibrăileanu r e c u n o a ş t e n u m a i decâ t cu p ă r e r e d e r ă u : „ R e g r e ­t ăm că la u n popor d e ţ ă r a n i s'a p r o d u s a t â t d e p u ţ i n ă l i t e r a t u r ă a d e v ă r a t ă cu subiec t de v ia ţă ţ ă r ă n e a s c ă ' 1 — d a r d.

'Ibrăileanu va r ă m â n e u imi t şi n e ' n c r e -z ă t o r când îi vom a ră ta ' cauza p r o f u n d ă a aces tu i f enomen î n t r i s t ă t o r : spiritul critic poporanist, c a r e d in ps ihologism şi u n e o r i cu o p r o n u n ţ a t ă c o l o r a t u r ă e tnică , a sub l in ia t , p rovoca t , î n c u r a j a t şi pub l i ­cat a p r o a p e două deceni i o u r i a ş ă can t i ­ta te de „ l i tera tură '* p o p o r a n i s t ă cu a t i ­t ud ine „s impat ică" .

In l i t e r a t u r a f ranceză succesul r a p i d al sc r ie r i lo r m a r e l u i r o m a n c i e r Marcel Proust, se da to re ş t e cu s i g u r a n ţ ă ps iho­logismului , a t â t de s impa t i c cr i t ic i lor l i ­t e r a r i , ca re găsesc aci m i n u n a t p r i l e j de v o r b ă l u n g ă şi doctă . Marce l P rous t , e s igur , a înnoi t i n t ro spec ţ i unea p r i n m i n u -na te le - i însuş i r i de ana l i s t şi p r i n p rod i ­gioasa lu i memor i e . E o e r o a r e ps iholo-gistă î n să a c r e d e că v a l o a r e a e s t e t i c ă a lui Marce l P rous t s tă în e x p e r i e n ţ e l e şi descope r i r i l e lu i ps ihologice . P e n t r u a r t a l i t e r a r ă a c e s t e „ a d e v ă r u r i ' ' — ch ia r d a c ă a r fi şi a d e v ă r u r i ş t i inţ if ice, ad ică s 'ar p u t e a verif ica, şi p e a l ţ i indivizi , nu nu ­mai p e e ro i i specia l i ai r o m a n c i e r u l u i f rancez — a u o v a l o a r e re la t ivă , şi a-n u m e re l a t ivă la f a rmecu l şi o r ig ina l i ­t a t e a l i t e r a r ă p r o p r i e a sc r i i to ru lu i . P r i n aceas tă c i r cumscr i e re a va lor i i lui Mar ­cel P rous t , n u voim să-l m ic şo răm ; p u -nându-1 , d in po t r ivă , p e aces t t e r e n — t e r e n u l a r t e i l i t e r a r e î nca re scr i i toru l s'a man i fe s t a t — şi n u pe t e r e n şti inţific — u n d e n u ş t im d a c ă sc r i i to ru l a avu t v r eo ­d a t ă gându l să luc reze — r e d ă m lui Mar ­cel P r o u s t t o a t ă o r ig ina l i t a t ea , p u t e r e a şi s a v o a r e a p r o p r i e , p e ca r e n u i-o vo r ma i p u t e a r ă p i nici e x p e r i e n ţ e l e v i i toa re şt i inţ if ico-psihologice ca r e l 'ar desmin ţ i s a u depăş i , nici fo rma cu to tu l ant i -ş t i in-ţifică, a sc r ie r i lo r sale . 1)

J ) Bo lnav de ps iho log ism s'a dovedi t a fi şi u n scr i i tor p ro fund o r ig ina l , d r a m a ­t u r g u l Luigi Pirandello, când, l a Milano, a a n u n ţ a t că s tă l a d ispozi ţ ia publ icu lu i , î n a i n t e de r i d i ca r ea cor t ine i , p e n t r u o d i scu ţ ie con t rad ic to r i e c a r e a r l ă m u r i „ a d e v ă r u r i l e ' ' t eor ie i cunoşt i in ţ i i din o-pe r i l e sa le t e a t r a l e .

C e l e spuse cu p r i v i r e la psihologism, se r e f e ră şi la istorism s a u scientiem, a le c ă r o r r avag i i sun t azi m a i mic i . în ­t r ucâ t s'a a d m i s d e m u l t în o p e r a de a r ­tă inconsecven ţa is tor ică, i a r r o m a n u l şt i inţif ic t r ece foa r t e c u r â n d î n r â n d u l l u c r ă r i l o r de v u l g a r i z a r e , ş t i in ţa dove-d indu-se t o t d e a u n a m a i p l i n ă d e fan te ­zie decâ t cel m a i î n d r ă z n e ţ r o m a n c i e r şt i inţ if ic.

(u rmează) F . A D E R C A

C / t A N Â de<

Gi lbe r t S tua r t , m a r e l e p ic tor , î n t â ln i în­t r 'o zi o d o a m n ă la Boston ca re - i spuse :

— A m văzu t de c u r â n d au topor t r e tu l d-tale, d o m n u l e S t u a r t şi I 'am să ru t a t , fi. indcă î ţ i s e a m ă n ă a t â t de b ine .

— D a ?... Atunc i de s igu r că şi por t re tu l v'a s ă r u t a t ? î n t r e b ă p ic to ruL

— Nu r ă s p u n s e d o a m n a . — Atunc i nu -mi s e a m ă n ă de loc, răs­

p u n s e s u r â z â n d p ic to ru l . *

F r i d e r i c cel m a r e vizi ta în a n u l 1770 şcoala d e l i m b ă l a t i n ă d in K l o s t e r b e r g e n C u v â n t a r e a de b u n sosit ros t i t ă d e direc­to ru l şcoalei fu a t â t d e l u n g ă ş i de plic­t icoasă că r ege le nu-ş i p u t u a s c u n d e la sfârşi t n e m u l ţ u m i r e a sa.

— A n u l t r e c u t a i fost . m a i b ine , zise F r i d e r i c ind i spus .

— Să m ă i e r t e Ma ie s t a t ea saj îndrăzni să r ipos teze d i r ec to ru l , d a r a n u l t recut nici n ' am ţ inu t d i scurs .

— T o c m a i de a i a ! r ă s p u n s e bă t r ânu l şi ii î n t o a r s e spa te le .

T r i s t a n B e r n a r d p i e r d u s e t r e n u l , dar t r e b u i să plece în a c e e a ş n o a p t e la Ver­sai l les . O p r e ş t e u n t a x i m e t r u .

— C â t v r e i p â n ă la Versa i l l es ? — P a t r u z e c i de franci . — P a t r u z e c i de f ranc i ? I a ascul tă , in­

t r ă d u m n e a t a în a u t o m o b i l şi t e conduo e u c u douăzec i .

« I n t impul u n u i d e j u n la Ana to l e F rance ,

aces t a ţ i nu lu i S h a w u n lung d i s cu r s des­p r e î n s e m n ă t a t e a gen iu lu i . D u p ă ce F r a n ­ce t e r m i n ă to tu l ce a v e a de spus , Shaw r ă s p u n s e l inişt i t .

— Aces tea s u n t l u c r u r i vech i p e n t r u mine . E u însu-mi sun t u n gen iu ! •

î n t r ' o z i S h a w e r a inv i t a t l a o s e ra l ă e l e g a n t ă î n t r ' o soc ie ta te londoneză . Un violonist î n g r i j e a de muzică , c a r e e ra des tu l d e p roas t ă .

— Cum îl găseşti p e violonist ? î n t r e b ă gazda p e ce l eb ru l umor i s t englez . (

— î m i a m i n t e ş t e de P a d e r e w s k i ! r ăs ­p u n s e s u r â z â n d poe tu l .

— P a d e r e w s k i ? î n t r e b ă m i r a t ă g a z d a D a r P a d e r e w s k i n u e s t e v iolonis t !

— Da nici aces ta , însă , nu e violonist 1 rep l ică rece S h a w ,

• Shaw e r a c i ta t ca e x p e r t î n t r ' u n p roces

l i t e r a r în con t r a u n u i t â n ă r a u t o r acuza i de po rnogra f i e . A p ă r ă t o r u l sus ţ ine în t r ' o l u n g ă p l e d o a r i e c ă pasag i i l e î n c r i m i n a t e e r a u „ a r t ă " p u r ă , i a r n u po rnogra f i e .

P r e ş e d i n t e l e se a d r e s ă dec i e x p e r t u l u i cu. î n t e b a r e a

— Pu te ţ i l ă m u r i cur ţ i i sensul a r t e i ? S h a w se r idică, p r iv i î n d e l u n g p e f iecare

j u d e c ă t o r în p a r t e şi r ă s p u n s e „Nu !''.

RUD. A. KNAPP.

6 ) A s u p r a primului a r g u m e n t a d u ' de d. I b r ă i l e a n u —• a r g u m e n t ca r e e n u m a i o confuzie î n t r e e tn i c şi es te t ic — vom r e ­ven i î n t r ' u n capi to l a n u m e ,

UNIVERSUL LITERAR

Dialog neveros imi l jÈxpressul orient descindea din defi-

leurile carpatine în regiunea colinei mun­teneşti. Priveliştea cuminţită se desfăşu­ra vast, distribuită în suprafeţe fără cu­sur. Trenul circula încetinit, patinând. Ascultam o discuţie între doi tovarăşi de compartiment : unul, sfrijit, cu ochiul al-băstrît de ascetism, celălalt suplu şi ve-.sel. Pe uscăţiv cred că-1 chema Fedor, pe celălalt Tristan.

TRISTAN... superstiţ i i le ideologice nu tnebuesc înălţate peste viata omului , să-1 înstăpânească şi să-1 sugrume. Re­voluţi i le recente, a u strivit şi leşul idei­lor ; vii -au rămas numai oamenii. Ce -iace oferă, după mine, veacul nostru spectacol s ingular e incendiul intoleran­ţei, bancruta logicei eu Desigur, pas iu­nile s e des lăntuie necontenit , cutremu­rele şi f luctuaţi i le s e ) înregistrează pe placa istoriei, dar omul, omul care judecă şi dă sentinţe, e s imultan .specta­tor şl actor, deaceia nu mai e ideolog.

FEDOR. D a ; da... A m asistat odată la o lectură în casa unui reputat critic.

Un fel de — ştiu eu oe ? — cetia ceva cenuşiu, cleios şi fără dimensiuni, ceva peste care atenţ ia a lerga stafiip ş i nu se lăsa prinsă. U n retorism şi o greşită eî̂ -uare de cuvinte ustura urechea. O frază ne-a reţinut atenţia : „Mintea lui... (nu îmi amintesc numele victimei eroice) se înfiora din negrul unghii lor până în ne­grul ochilor''. — Nu căuta originalităţi de astea silite, î l sfătui cu modest ie criti­cul. Iertă-mă. maestre că sunt original ? a răspuns suficient de prompt jigodia... Ţi-1 închipui pe Dosto iewski cerând scu­ze pentru originalitate "...

T. Ştii cât îţi preţuesc şi subtil itatea şi filtratul tău venin. Recunoaşte însă că lovitura a dat greş. Amicul meu, o-mul nu e niciodată lucid când e mâhnit! Ştii b ine că nu ţin să difer d e nimeni . Ţineam tocmai — şi e bine că mi-ai dat pri lejul — să-ţi c i tesc o frază miraculoa­să, scrisă de un băeţandru de geniu . (E dintr'o revistă de „avantgardă' — din acele publicaţii bârfite şi ridiculizate de oameni i „sinceri 1') — „Strădue-te s ă fii bfanal ! i-aş recomanda poetului mare. Goana după comun îl va feri d e bizare­ria pururi detestabilă. (Această bizare­rie care ni-1 strică adesea pe Rimbaud şi nu se găseşte de loc în Ronsard) D a r vai de poeţi i fără personalitate cari mi-ar urma sfatul ; ee-ar mai preţui dacă s'ar arăta; nuzi ?...''

Nu-ţi pare admirabilă predica împo­triva falsului şi pozei — mai a l e s d i n gura lui Rodiguet, romancier precoce şi poet de avantgardă ?

F. — D e loc ! Voi, occidentali i ave( i expresia clară. Ştiţi s'ascundeţi l ipea de conţinut într'o frază diamantin tăiată...

T. Totuşi — dacă ţii neapărat — la încăpăţânarea ta polemică, noi vă ofe­rim pre tex te pentru fprofumtdele поав-í tre meditaţi i . Noi reprezentăm tipul u-man ideal p e care-1 imitaţi şi tindeţi să-1 încarnaţi şi voi . Urâţi claritatea noastră şi o vreţi , dispreţuiţi logica noastră şi vă folosiţi ' de ea... Dar lăsând gluma la oparte , nu crezi că se cuv ine după nebuna cavalcadă a originalităţi i , nu o reîntoarcere, dar o reluare de con­tact ou sursele inepuizabilei banalităţi 1

cotidiene..: F. N u I Nu cred nimic... T. Ciudat I Mai deunăzi îmi spuneai

că te ispiteşte un elogiu a l banalităţii. . . F. Da, Am. spus . .Dar cred că mult mal

simplu. Aveţ i 'un fel de a umfla cuvân-

de ION CALUGARU

tul şi a-1 devalorà că devine ridicul. Am spus : numai banal i tatea imprimă stilul unei epoci, dă creaţi i lor o continuitate în timp. O generaţie e consumată de in­cend iu lăuntric cu egală intensitate : fu­ria', entuziasmul şi moleşeala ei au ace-iaş geneză. T e supui vremei ca temel ia zidului. Expresia poate diferi dela ins la ins, dar ea se bizue neapărat pe câte­va standarde, bun comun. N u refuzi să te foloseşti de standard, c u m nu refuzi să-ţi porţi ochii sub frunte. • Numai, ori­ginalii" trăiesc în afară de epocă. Sha­kespeare a trăit în epoca lui ; de acera e, poate, şi azi viabil. Alţii, „originali" cu tofdinadinsul s'au stins.

T. Mărturisirea ta e numai pe jumă­tate dreaptă. Dacă vrei, în áceiace îi pri­veşte p e oameni. N u şi opera de artă". Inspiraţia e ploaie de licurici ; ce iace „face" arta e voinţa artistică. Nu vreau să te pun în acord cu mine ; dacă vrei, să-ţi fac şi eu o mărturisire. Nici „oc­cidentalii'' nu's numai de suprafaţă. Po­sedă aceiaş viată de subconştient vege­tativ ca şi „profunzii'* care se comjplică» pentru simpla plăcere de a n u recu­noaşte că linia dreaptă scurtează dru­mul...

In mintea mea, oameni i s'au aşezat In tipare pe categori i subti le . Ca într'un vestiar complet am la dispoziţie e x e m ­plare diverse : cameleoni şi fiare tâm­pite, bestii talentate şi tâmpiţi anodini, tâmpiţi agresivi şi inşi fără cusur şi re­lief. Cel mai desgustător exemplar : e maimuţa posedată d e perpetua isterie-modă, maimuţa exasperată, de inteli­genţă şi excentrică'', posedată de oricine se preocupă de ea, un anotimp, o zi sau mai puţin. Câteodată, maimuţa scântee cu licăriri cari par flăcări peste comori încă nevăzute , câteodată bate cuvinte care sună a monedă veritabilă. Dar e fals, totul până în măduvă ! P e an oe trece, remarc că tipul se multiplică, probabil din pricina instrucţiei obliga* torii. Să-1 vezi pe un bătrân sur care se s trădue tragic să devină original, se sub-, fiază c u graţii de baletistă ! Ce să-i faci ! Să-i tragi palme ? să-1 sfătueşti, de­cent, să se cuminţească ? să-1 porecleşt i cu numele unei plante ? Păstărnac, de pî ldă ? M'am gândit de mult că viitorul e a l colectivităţi lor citadine. poleite, trase la strung. Vom fi cu toţii anonimi, anonimi ca pietre le şi l ivezi le pentrucă vor fi prea multe celebrităţi . Vom pri­cepe faptele ou tact şi selecţia se va face după alt criteriu decât acum. Vom accepta creaţiunea neiscălită ca pe o ca­tedrală, ca pe o piramidă, ca pe o po­veste cu eroismul cioplit în cuvinte, ca pe un ostrov, înălţat din valori.

Dar până la apariţia tipului, meşter anonim, omului număr, maimuţa fiţărită mă desgustă...

F. D a r Insul tău e puţin periculos, pu­ţin interesant sărmanul ! în ţe leg : te desgustă, pentrucă întreţii un comerţ ce­rebral cu el. Tu vrei uş i le să cugete şi te supără că scârţâe numai. uCnosc un tip rrmi abject , pus în circulaţie de sa-vantulâcul l imitat şi grefos : sincerul sentimental , grav, agrementat de o ţăcă-l i e sau barbă. E răspândit cât şl instruc­ţia primară. Imită c u sinceritate pe oa­menii excepţional i şi se crede excep­ţional pentru că... imită. E umil cât e s ingur cu tine, impertinent şi impetuos când e întovărăşit de «emeni de a i lui. El e molima maimuţăriei perfect tâmpi­te, care nu te amuză nici cât un calam­bur : se înmulţeşte ca infuzorii. Numai

0

acizii puternici, anarhia fără hotar îl di­zolvă, îi tae puterea d e suggestie. Dar, ne-am îndepărtat. Dragul meu; numai secole le de grandioase agitaţi i au dat exponenţ i de seamă.; Pentrucă : numai în răstimpul dramelor colect ive , viaţa se desfăşoară cu spectacole neîntrecute şi mârşăvie neîntrecută. Dramele gigan­te, crează obstacole, l impezesc văzul şi conştiinţa oamenilor. In vacarmul lor naşte artistul seismograf, care înregis­trează cu fineţă şi subtilitate, fără vrere, fără pză. Arta n u poate fi, în raport cu viaţa, o deœrapmne p e un t e x t străin. Iată, de pildă, arta porecl i tă modernă : a fost obsedată, în pruncia ei, d e fet iş is­mul technic ; a uitat p e om, precum î l uită toate doctrinele colect iviste ; preo­cupate mai ales de entităţi metafizice. Ea ne-a revela un pe i saj intelectual ' neu, ne-a oferit o lunetă optică nouă şi ne-a f ixat o alt i tudine nouă. Ea. va începe să circule, monedă curentă, ca Umba, ca moravuri le sacrate, când se vor aşeză straturile d e geologică senzual i tate , când s e va ivi omul cristalizat şi de bună credinţă.... • > .

T. Trăim încă sub regimul farsei gro­teşti în politică, artă şi v iaţă cotidiană. Emotivitatea noastră e pl ină de farsă, cum a fost în evu l mediu, cucernica n e ­ştiinţă a artistului, pertfa lui anonimă. Crezi că pe farsă n u se poate c lădi ni­mic ?....

F. Arta a fost adesea o farsă împotri­va naturei. D e c e n'am râde câteodată şi de noi ?...

ION CĂL¥GĂRU

Adam şi Eva Plângea Adam gonit din rai Şi'n urmă jPrivirea 'nlăcremată şi-o 'ndrepta. Iar Eva cn ochii plini de lacrimi Alături sta.

Şi s'a întors Adam spre dânsa Cu gând duşman. Dar când văzu Că ochii ti sînt plini de lacrimi, Mut în genuchi căzu Şi sărutându-i lung genuchü Şopti, într'un târziu : „Taci Eva ! Raiul fără tine, De-acum va fi pustiu ! Taci Eva ! Să zâmbim de-acuma Şi în dureri, mereu ! Cn zâmbetul, • ne răzbunăm Pe Dumnezeu. Durerea s'o 'mpărţim în două Şi să 'ncercăm s'o 'nfrângem. Căci Dumnezeu când ne-a gonit Din rai, Dorea să plângem.

V. M. FLOREA

10 UNIVERSUL UTERAR

HENRI DE

70ULOUSE-LAUTREC

fii s e a r a a c e a s t a de t o a m n ă , b la j ină , cra iul ;nou mi se i ţeşte p r in f e reas t r a s e u r d ă a a t e l i e ru lu i şi se p ro iec tează , t r e m u r â n d şi f raged, în og l ing ioara d e pe masa cu vopsele .

De d e p a r t e — poa te d in p r e a j m ă — de dincolo de t u t e l e a m ă r â t e a le sa lcâ­milor ca re 'mi închid o r izon tu l , viu, î n t r e ­r u p t e câ te oda tă de hu ru i t u l su rd al t r a m v a i u l u i — p i cu ră r i de violină," acor ­dur i de ţ i m b a l ă şi, în r ă s t i m p u r i , gal-g a r a a r c î n t i e a u n o r r â s e t e de femei.

Am l u c r a t toa tă ziua — şi a n i m a l u l din mine ce re od ihnă .

D a r sufletul , pe legr in .neodihnit , se s i leşte să mă smulgă somnulu i şi şă m ă p o a r t e p e b ă r ă g a n e l e a d â n c i şi în t inse a le amin t i r i lo r .

. . .Toamnă... c r a i nou.... z idur i înalte. . . glas de violină... r â se t e d e femei... mai.-sarda. . . Montnarnasse . . . Parisul . . .

Si ia tă , m in t ea m e a p r i n d e să d e p e n e înfr igurat . . . să cu+reer b u l e v a r d e l e , mu­zee le cafenelele, b a r u r i l e , c a v e r n e l e ino­cenţilor. . . *

Degas . F o r a i n , Lautrec , . . . esteţii detec­tivi ai lumii r a r i s i e n e , a p a r , f an tome scumpe . în î nch ipu i r ea m e a — şi pânze l e lor, desene le lor , sch i ţe le lo r fu lgeră­toare , s e ţn-тапніі, se гч -ппттіМп, se în­v â r t în j u r u l meu . iau înfă tocăr i a ievea —- şi deoda tă a t e l i e ru l e năvă l i t d e îm­bu lzea la u n e i societăţ i c a r n a v a l e ş t i , în zbegu ia la că re ia , a fec ta tă , s imţi uşor ti­pării Í g r e u a l d r a m e i — c a r e v r e a să fie înăbuş i t . i

C â t e ro ism se des făşură , D o a m n e !... în socie ta tea c o n t e m p o r a n ă !

MTipane de inşi, cu nobi le t e m e i u r i su­fleteşti , cu î na l t e şi p u r e idea lu r i , a run­caţ i d e a v a l m a . în t eascu l u r i a ş al unei î n t o c m i r i . socia le r igide, poz i t ive şi ne ­i e r t ă t o a r e .

Individul , c o m p r i m a t în n e m ă r g i n i t a piftie colect ivă a -omenirii, se „ a d a p t e a ­ză" mediu lu i , ap l a t i zându- se p â n ă la ne -vecunoas tere . ori mesch in izându-se p â n ă la desf i in ţa re .

• A d o p t a r e a la mediu l social — e d ra ­ma cot id iană , e n ă p r a z n i c a i spăş i re , e în-f r icoşă toarea G h e e n ă , — u n d e tip&tul nu- ţ i es te îngădui t , unde nu se laflă în­d u r a r e şi mi la nu ţi se a c o r d ă .

Deace i a t r e b u i e să, p a r i nepăsă to r , ne ­b u n şi vesel...

T r e b u i e să r âz i — ca să maschez i p l ân ­sul...

î n clocotul râse te lor , în g ro tescu l miş­c ă r i l o r şi în i a r m a r o c u l vioi î m p e s t r i ţ a t a l cos tumelor —• r a r i nu fost a r t i ş t i i cari a u ştiuit să s u r p r i n d ă e ro ica minc iună , să desvă lu iască , sub fas tul p u d r a t a l a p a ­ren ţe lor , d u r e r e a a d â n c ă ce nu v r e a să fie m ă r t u r i s i t ă şi — în îmbră ţo şă r i l e vi-ţ iului . — să l ă m u r e a s c ă se tea p e n t r u u n idea l de p u r i t a t e , pe ca re veacu l nos t ru îl a lungă .

*

In t o a m n a aceas t a s 'au împl in i t două zeci şi cinci de a n i d e l à m o a r t e a lu i

Tou louse L a u t r e c , — u n a d in ce le m a i nobi le si i o t u ş i din cele m a i nefer ic i te pe r sona l i t ă ţ i a l e a r t e i f ranceze d in seco­lul al XX-lea.

Născut la Albi, în z iua de 24 N o e m b r i e 1864, H e n r i de Tou louse Lau t r ec , fiul con­telui Alfons d e Tou louse -Lau t r ec Montfa si a contesei n ă s c u t ă Adè le Top ié d e C e -l e y r a n — m u r i la 9 S e p t e m b r i e 1901, în cas te lu l Malomé, d in Gi ronda .

Nu a v e a încă p a t r u z e c i de an i c â n d a î nc in s ochii — şi totuşi o p e r a lu i a izbu­t i t să se i m p u n ă şi să r evo lu ţ ioneze — d u p ă moa r t e .

Es t rop ia t d in copi lăr ie , s i lue ta aces tui a r t i s t . în ca re clocotea un sânge regal , era îng roz i toa re !

Doru l de v i e a ţ a \— d a r ma i a les acea . lao la l tă , d iavolească si s fân tă cur ioz i ta te îl p u r t a pe aces t schilod p r e t u t i n d e n i a-eolo, u n d e viaţa se desfăşura sub aspec­tele ei cele ma i v e h e m e n t e , ma i fasti­dioase, mai cont raz ică toare . . .

Si ma i crude.. . După o p e t r e c e r e s t ea rpă p r i n d iver ­

sele a t e l i e r e a le maeş t r i l o r de a p a r a t — făcu cunoş t in ţ ă cu Fora in , acest feroce s c r u t ă t o r a l v ie ţ i i c o n t e m p o r a n e , care-î conduse în a t e l i e r u l l u i Degas .

D in clipa aceas ta — t r ibu la ţ i i l e şi in­ce r t i tud in i l e t â n ă r u l u i a r t i s t f ăcură loc une i a p r i g e concen t r ă r i a s u n r a med iu lu i r e ca r e — cu n e v i n o v a t ă d e s f r â n a r e îi nlăcea să-l f recventeze .

Baru r i l e , s a n t a n e l e bo rde ie l e , ba lu r i l e rostump+e şi mnwa*e.. . . can t ine le apaş i ­lor — fură, neodihni t , a t e l i e re l e lui noc­t u r n e , u n d e Toulousc- I jau t rcc consuma , cu ega lă generoz i t a te , alcool şi geniu .

Uii d e g e n e r a t ? Un decaden t ? Spi r i te le mesch in ech i l i b ra t e şi sufle­

te le seci au pu tu t -o c rede şi a f i rma , când­va.

Si f i indcă ele e r a u îmbrăeaU; in falşa h a i n ă a a u t o r i t ă ţ i i p ro fesora le — f l eca re pub l i cu l m a r e şi of ic ia l i ta tea se impre ­s ionează p â n ă la supers t i ţ i e şi l a ş i t a t e — Tou louse L a u t r e c a t r ebu i t să sufere , şi

T O U L O U S E L A U T R E C : C O A F E U Z A

să supor te , pe l â n g ă umi l i r ea sehi lodc-niei , una" mul t ma i c r u d ă şi дпаі sfâşie­toa re ; i nd i fe ren ţa fa ţă de a r t a lui — dis j:ire|ul şi hu la .

Şi cu toa t e a s t ea o p e r a lu i Toulouse L a u t r e c con t inuă şi sporeş te sp i r i tu l ce­lei mai b u n e t r a d i ţ i u n i f ranceze .

Un clasio. în ca re echi l ib ru l , exp re s iu -nea , n a t u r a l u l , c a r a c t e r u l şi ve rva , f ă r ă l i t e r a t u r ă , se con topesc î n t r ' u n a n s a m b l u a rmon ic , v iu şi suggest iv .

Profesor i i doctora l i , cri t ici i cu sensibi­l i ta tea de st iclă, şi of ic ia l i ta tea cu hă r ­nicie d e cioclu, — s'a dumir i t , d e a b e a d u p ă douăzec i de an i de là m o a r t e a ar t i s ­tului , că sufletul c a r e t r e m u r ă în opera lui Tou louse L a u t r e c este însuşi sufletul

T O U L O U S E L A U T R E C : BAL LA MOULIN D E LA G A L E T T E

UNIVERSUL LITERAR 11

D I S C U T I U N I Pe marginea «Antologie» poeţilor de azi»

(Culegerea Piiat çï Perpessicius)

TOULOUSE L A U T R E C : C L O W N Ë S A

do a u r a l F r a n ţ e i , leu t o t ce a r e el ma i neaşteptat , ma i sp r in t en , ma i v i b r a n t şi mai cald omenesc .

Astfel — în 1922 — i a - f i i n ţ ă Muzeul Lautrec , în" l o c a l i t a t e a - d e n a ş t e r e a a r t i s - ' tului — ia r u n p o r t r e t a l p i c t o r u l u i ' p ă ­şeşte t r i umfă to r pes te p r a g u l L o u v r u l u i — în tovă răş i a m a r i l o r şi n e m u r i t o r i l o r meşteri a i F r a n ţ e i — şi a i lumi i .

N. n : T O N I T Z A

M â n g â i't o a r e coboară s p r e sat , în ochi n u m a i z â m b e t

de soa re : P r i m ă v a r a . Cu mâin i de l umină d e s m i a r d ă g r ă d i n a

şi ea se t r ezeş te înf lor i tă , pe buze Cu m u r m u r de ape , cobor î t din pădure . . .

P e s t r u n e de a u r îmi cân t ă în suflet tot raiul g răd in i i şi d o r u r i « 'apr ind p ă t i m a ş e în in ima-mi r ece : l umin i în cape la pus ­tie...

Dn, d o r u r i şi visur i apuse r e n a s c cu pu te re d e v ra j e . t ă s ându -mi în ză r i vio­lete, în u m b r e d e g r i j i şi l umin i de n ă ­dejdi : copi lăr ia . . .

Diu hou sun t copi lul sglobiu, de smer -<Iaţ în c â r t e c de l r agăn . Şi s imt a t â t de adânc m â n g â i e r i l e mamii- du ioase şi g la-su-i b la j in îl s u r p r i n d , 'm lăd i a t de d r a ­goste ca ldă , p lu t ind pes te a p e de r â u r i cuminţ i c â m m i r i în f loare .

Or i unde- i ch ipu l ei d r a g , d o a r ochii de ţ ă r â n ă nu-1 văd ?

L u m i r ă . ca fulgii de soa re , d in p r i v i r e a mamei iub i te , c o b o a r ă să-mi v indece r a n a ce in ima-mi roade , coboa ră din ză r i in­finite şi-mi m i r u e r a n a cumpl i tă . . .

Dai- unde- i s u n t ochii f rumoşi de ci­coare

Zefirul s b u r d a l n i c şi vesel în t a in i ce -amurgur i mi -aduce s ă r u t u l m a m i i de seara...

D a r unde- i g u r a ei du lce , o, unde eşt i mamă ?

Z. SANDU.

T i r a n i a t r ad i ţ i e i l i t e r a r e , — din care- i necuvi inc ios să facem o s p e r i e t o a r e , u n

-hu o i rh i r t r ă .— nre . iudeoa ta . „clas icului ' ' , — d iminua t , p r i n exces şi exc lus iv ism, la o fo rmulă de l a b o r a t o r sril fit-,ti(. — «sebivaiul f n ţ ă de "e'rbicia cr i t ică de od in ioa ră , i a t ă „şcoala ve-r i i c " — r â n ă as tăz i cu rSbda r« . nms t rŞ -r i şi c l e \ e t i r i , — de ap rec i e r i în a r t ă , de p r inc ip i i şi so l emni t ă ţ i . C a u r m a r e a une i id ios incraz i i , ea ce re , p e n t r u a fi admis , de un consacra t , sc r i su lu i recent , î n r u d i r i cu s lovele de ier i . Anchi loza ei duce la e r o r i : p e n t r u scr ip te le d e a l t ă da tă . e roa r ea admi t e r i i fără cont ro l , p e n t r u r e l e de acum, e r o a r e a r e sp inge r i i fără c e r c e t a r e . O î n t â m p l a r e , doar , face ca Scrob, Ar îcescu sau a l t b a r d cu „ и -tiir-í сг , ѵ е do ' - i i i t ează ' ' ri .o re de în t r i s ­t a r e " , să nu fie cup r in ş i d e g a r d u l og ră ­zii b r av i lo r b u n i c i , i n t e rven ţ i a , f r igidă ••! ' V m i U í v h a hiî Maiorescu : a l ta . ca Bo l in t in?anu să ee b u c u r e de r e v e r e n ­ţe le a t â t o r işlice : rolul său _ pa t r io t i c , poezia lui na ţ i ona l ă , b lagos lov i rea lu i în m a n u a l e şi d ic ţ ionar .

Aceiaşi osif icare. a dus l a s t r an iu l u n e i r ig id i tă ţ i d e doc t r ine î n t r ' un d o m e n i u în c a r e se cu l t ivă mi r t şi asfodele , la _ o re l ig ioz i ta te d é v e r b . deasemeni \ emo ţ io ­nan ta , şi l a o r evo l t ă cu n ă b ă d ă i i con t r a oi ic." i-r-; inovaţ i i şi o r ică re i t e n t a t i v e de e m a n c i p a r e .

Exp l icab i l , astfel, succesul faţă de ve -tuşt i . al sc r i i to r i lo r totuşi noi, Sadovea-nu , P ă t r ă ş c a n u , C e z a r Pe t r e scu şi Ione l T e o d o r e a n u . C e e a ce f iecare d i n t r e a-ceştia a d u c e nou ca însuş i r i sau compo­ziţie c h i a r v a fost i e r t a t sau n e b ă g a t în s eamă , t r ad i ţ i a l i t e r a r ă fiind r e spec t a t a de ei, în câ teva m a n i e r e de sti l , în de­cenţa s in t axe i , în p ă s t r a r e a n a r a t i v u l u i , în a c c e p t a r e a unu i d i apazon cunoscut . F i e c a r e d i n t r e e i a m i n t e ş t e , o a r e c u m , ..fcnd fn<r««ul Nceru-// ' ' . Cvioho<s/ui. Vlă-hu ţ ă . D e l a v r a n c e a , 'când făgaşul C a r a -gfele, si a t â t a e dp-a junş ca să li se i e r t e a p o r t u l „modern" , — p r e s u p u n â n d că s'a ivi t şi ochi lor obosi ţ i : t u m u l t u l pe j -•sasrist nl lui Snrîoveanu. c-f>nali«>ri« (în sens l i t e r a r , b ine înţeles) h u m o r i s ţ î c ă a lui Pntnşcaun. m o h o r e a l a pe r s i s t en t p r o ­vincia lă a lu i C e z a r Pe t re scu , e r o t i s m u l efeb al lu i Ionel T e o d o r e a n u şi exp res i a , p i to rească , i n s t a n t a n e e şi obsedan tă , ia imagiue i sale, cu r emin i scen ţe s ince re şi p robe , din Jules R e n a r d .

Expl icab i lă , şi n e r e u ş i t ă îna in tea urnii a s e m e n e a senat , a u n o r poeţ i ca A r g h e -si V i i ea. Ba envia si D a v M f s e u . La ei . s c h i m b a r e a ne rvoasa de câ rmă , s i n t a x ă r enova tă , o r ice u r m ă de p o p o r a n i s m ex­clusă, i s to r ioa ră î n l ă t u r a t ă sau folosita ca accesor iu , g lumă sau mist i f icare , r i tm cu v io ' en tu frânt de vA*<">ri o cer» zift-zagul u n u i vis, al u n u i b les tem^ a l une i îndoel i sau al u n o r a t e n t e sondă r i .

C ă u t a r e a p a r a d o x a l u l u i cu o r i ce p rê t , i-'-actiunea numa i de cât, r ă z v r ă t i r e de elevi , ca re au t ros la fit, ob răzn ic i e a r ­bo ra t ă , i a t ă .şcoala n o u ă " zic r e p r e z e n -ianţ i i celei vechi . S ingu ru l d e t e r m i n a n t şi logic, şi u t i l ? T r a d i ţ i a . In a r t ă , ca p r e t u t i n d e n i . O r i c e r u p e r e nu-i de cât o p r e g ă t i r e p r e m e d i t a t ă de greşel i , ho tă ­r â t o a r e , ma i de v r e m e sau ma i t â rz iu , p e n t r u r i s ip i rea „specif icului na ţ i ona l " . -Şcoala n o u ă ? E r o a r e de sens ib i l i t a te , fals voi t sau cu l t iva t p r i n sugest ie , , p e ­r icol î m p o t r i v a „e tn icu lu i _caracter".._A-p l a u z e l e n u con tenesc , se i n t o n e a z ă im­

nur i , s e a r u n c ă p e t a r d e , en tuz i a smul c reş te . D a r c e l ce fuge la m iază -noap t e , când se r i s ipesc la miază-z i , s t e lu ţe d e art if ici i , se r ecu l ege şi îş i zice : „Reac-ţ iune , da, însă fa ta lă , n u i m p u s ă de ca ­pricii , inso len ţe sau van i t ă ţ i . Es te în fi­rescul m e r s al luc ră r i lo r , şi c o r e s p u n d e

fără a p r o x i m a ţ i e une i n o u ă o r g a n i z ă r i lăuintrice, î n locu i r ea poves t i r e i p e î n d e ­le te , a :' poves t i r e i p e n t r u poves t i r e , cu no ta ţ i a r ap idă , cu s u g e r a r e a şi evocaţ ia p r i n l inie , cu loa re şi mi şcă r i . Acolo u n d e Alecsandr i s 'ar fi ex t az i a t -în v e r s u r i su te , c e l e b r â n d d a n s u l v r e u n e i D r i d r i , Aderca , mişcat , ma i profund, deci mai re ţ inu t , î n s e a m n ă a t â t :

,,Te reculegi. . . Iar linia suavă

dc par 'că modela un ţ ă r m de m a r e — Efeb eu mica inimă bolnavă din cap la glensă curge 'n n e p ă s a r e : "

- A l e x a n d r e s c u d r a m a t i z e a z ă u n omor rn somn şi r ă m â n e , p e n t r u v r e m e a lui , o dovadă şi o ver igă , d a r să-i fie as tăz i p e r m i s lui Arghez i , să „ r eac ţ i oneze" cu „Duhovn icească" , şi să n e fie şi n o u ă p e r m i s ă o ma i de b u n ă ca l i t a t e emoţ ie , u r m ă r i n d m i s t e r u l d in :

..... S 'au stârpi t cucuruzii , S'au uscat busuiocul si duzii, Au sbnrat. din streaşănit coiumi,

S'au despăr ţ i t de casă rânduneli le, lăstunii, Stiubcele-s pustii . Plopi i ls cărămizii ,

S'au povîrni t pereţi i , a putrezi t ograda . . . " ,,Ei ! cine s t răbă tu livada Şi- cine s'a oprit ? De ce te-ai oprit ! Ce v re i ? Cine eşti , Ite vii mut şi nevăzut ca 'n povest i ? "

E x p r i m ă r e i d i rec te , f ă r ă d i sc re ţ i e şi s t ângace , a r ăzeşu lu i c a r e ab ia î ncepe să se t r aducă , i-au r ă s p u n s , fără sfor ţăr i , fură poze sau cochetăr i i , e l u d a r e a măr ­tu r i s i r i l o r sub l in i a t e , î n l o c u i r e a lor cu .•;emi-+onul. su rd ina şi p iez işu l . î n t r ' o ѵгь-me când a fina r e a n u ma i p o a t e d a loc c lamor i i şi v ia ţa i n t ens internă, r e sp inge b r u t a l i t a t e a confes iunei . E t a l ă r e i şi s t r i ­gă tu lu i în p ia ţă , li s'a o p u s un e r m e t i s m de b u n ă ţ i nu tă şi de b u n gust, de o r d i n e şi d e m ă s u r ă , de s avan t doza j si in te lec­t u a l ă g rav i t a t e , n e î n t r e c u t m a i impres io ­n a n t şi po t r iv i t f ă r ă g r e ş a l ă ca tech i smu-lui nos t ru de sufleteşti pol i te ţe .

D a r toa te aces t ea duc , de s igur , la mi i m p o n d e r a b i l , c a r e s u p ă r ă p e c las icul nos t ru de baş t ină , i ub i t o r de subiect , d e făţiş şi de a r h a i c , de ' popul , t ib ic in i şi duios. Şi nepre fându-se aces t i m p o n d e :

r ab i l la c â n t ă r i r i sau la e t ichetăr i . . . e t ­nice, p r e c u m i ţ a ru l , op inca - şi l u l eaua , nici nu se cade a fi r ecunoscu t . Arghez i , Vinea şi Aderca , sunt , astfel , exp l i cab i l c o n d a m n a ţ i de che la r i .

R ă z v r ă t i r e cu or ice chip , i a r ă ş i nu , c i p o l a r i z a r e în j u r u l une i a x e suf le teş t i care , nef i ind pivot de m â i n i p ro fesor i -ceşti f ixat , se vădeş t e ca a t a r e , fă ră să ia s e a m a la p r o t e s t ă r i l e . h r i soave lo r , nici la g r a m a t i c a l a r m ă a de ţ ină to r i lo r sum­bre lo r a r h i v e . • î n ţ e l e g e m ca v e t u s t a t e a lor să n ă z u i a s c ă la c o n v e r t i r e a novato­ru lu i şi la î n c a d r a r e a Iui în r a m e p r ă ­fuite, d a r tot a t â t - -de uşor l ă m u r i m că î n v i n u i r e a de rez i s ten ţă p e n t r u împo t r i ­v i r e n u m a i , e consec in ţa unei a p e r c e p -ţii : e i b ă n u e s c î n c ă p ă ţ â n a r e î n r enova -

12 UNIVERSUL LITERAR

{iile avangardei simţind, inconştient, propria lor încăpăţânare în mucegai .

Pericol împotriva etnicului ? Candoare şi simplism. Sau „produsul" e factice 9 І , prin aceasta; de la s ine se e l imină, sau e natural, şi atunci, mecanic, se înglo­bează în etnic, adăogându-i un element asimilat.

Erori d e sesibilitate ? Contrazicere in­ad jecto şi confuzie.

O sensibil i tate se manifestă printr'o vibraţie, mai intensă ori mai puţin in­tensă, dar exactă, nefiind de cât un re­zultat. Vor să zică : l imbagiu mincinos. Rămâne să ştim ce înseamnă pentru a-ceşti protivnici, falsul voit sau influenta prin sugestie, atunci când, d e atâtea ori aprobă, încurajează şi adoptă ce l e mai plate alexandrine, mai crispante stri­denţe, mai notorii imitaţii. N u rar l-am surprins fconsaorând, sacerdotal, „Sati­r e l e 4 i u i Cosmin şi al său „Babylon' 1 , după ce, fantastic, a u zvârlit anatema asupra „Tic-tac"-ului lui Vinea ş i „Sti­hurilor' 1 lui Arghezi.

La urma urmei, totul se reduce, cre­dem, la instinctul de conservare al unei plasme re laxate şi al unei desuete cul­turi rămase, într'un fel, la buchile sla­vone. Depăşi tă cu imai multe alfa­bete şi în nestare de a şi l e apropia, a-ceastă erudiţie, şi falotă, şi bâlbâie, gre­fează principii p e tradiţie, iconoclasm pe cerebralitatea-i primară ţ i p e o sen­sibilitate văduvă de rezonanţe. D i n pe» tiţ iunea lor de max ime livreşti , din a-ceste directive şi bursuflări, n u l ipsesc nici râvna poruncilor postume, nici pre­lungită complacere în regfm provincial , azil comod pentru tabiet şi apucături din Dată.în fiu.

Tradiţionalism, de altfel; conséquent cu el însuşi : în familie, prestigiul d e superficie, acoperă dezordinea şi psrote-gueşte farsa conjugală ; în şcoală, reto­rismul pedagogic înlătură în practică, având aerul cpl primeşte, simplicitatea gestului prietenesc şi bunul simţ a l con­versaţiei educative ; în politică, suveni­rul l iberalismului patruzeci optist, s lu­jeşte Ia ocrotirea unei burghezii rapace şi făţarnice. Tout se itent !

Pripa românului de a împrumuta ne-cernut, disperat, sporadic şi fără temeli i , a motivat corectivul lui Caragialle, dar ne-a copleşit ;şi cu pacostea unei opozi-ţii-ciubuc vecinie şi permanentă miopie. Ceeace impune, însă, o satiră inte l igen­tă, dreaptă şi civilizatoare, nu-i ou pu­tinţă, recunoaşteţi, să impună o marotă senilă şi o citumelă guturală.

Generozitatea celor „noi1*, va adăposti totuşi, elegant, nervozitatea ineficace şi debilă, dar tenace, a acestor dăscălaşi.

Se pregăteşte un iatac cu fotplii largi şi călduţ, scufii de noapte şi dulceţi de trandafiri şi, în ce le din urmă, un Jin-ţoliu, şi respectabil, în definitiv, dar şi respectat, trebue să convenim.

ELENA PROTOPOPESCU

ION MARIN S A D O V E A N U : Drama şl teatru, Studii şi cronici (Biblioteca „Se­mănătorul 1'), ed. libr. diecezane Arad, 253 pagini ; 1926.

lată anotimpul cel mai prielnic pen­tru lectura acestei lucrări. Teatrele şi-au deschis porţile şi până la ceasul acesta, câţiva regi şi-au pierdut coroanele şi câtorva Ofelii au luat drumul mânastirii. Dacă ne-am lua după cronicarii teatrali — aceşti gravi observatori, după obiceiul american — recolta de până acum ar fi mai aproape de caritatea îndoelnică a grâului de cât de rodul de calitate al podgorii lor favorizate de toamna aceasta de aur. In Orice caz ei şi-au făcut dato­ria şi-au pus sub teascul lor competinte ciorchinii, aţâţi câţi s'au cules, până a-cum, ai l iteraturii dramatice- Şi mustul, pare-şe. n'a pierdut minţi le niciunuia dintre ei. Insă publicul, priceput în ale teatrului tot pe atâta cât şi în vinuri, n'a luát seama la verdicte şi a continuat să sape vadul teatrelor, ca şi în anii din-nainte. Căci suntem încă în faza teatro-maniei, .după expresia d-lui Ion Marin Sadoveanu şi departe de timpul la care aspiră autorul acestei lucrări , al unei colaborări între public şi teatru. In ma­joritatea lui, publicul de iarnă nu e altul de cât publicul grădinilor de vară, fără să spunem — deş i realităţile ne-ar da ghes — că autorii trec de pe o scenă pe alta cu simplitatea ICU care ar traversa de p e un trotuar pe altul. Ceeace nu trebue să fie motiv de prea mare des-nădejde. Teatrul e ce l mai apetisant şi mai Ia îndemâna oricui dintre a l imente­le spirituale — o atitudine critică e deci cu atât mai inutil izabilă. Aşa sau alt­minteri, seara tot se trece. Şi la dreptul vorbind nu ştim întrucât cetăţeanul care se alarma să-şi scuipe în sân văzând pe d-şoara lul ia în braţele valetului de ca­meră, e mai educat teatraliceşţe d e cât Ziţa, din „Noaptea furtunoasă 1 ' pe care d. I,_ M. S. o citează foarte â-propos, şi care se ducea, ca atâţia alţii, la „Iu-nion", de un capr i t de un pamplezir.

Dar după cum, astăzi, am trecut de mult de epoca cronicarilor fabricanţi de complimente c laymouriene, la fel mâine, vom avea publicul apt pentru repertorii d c artă, publicul care să impue l in re­pertoriu şi să repudieze o exhibiţ ie . Şi la această operă de instrucţie şi educaţie a n/esselor va fi contribuit în bună parte opere ca aceea p e care ne-o prezintă d. Ion Marin Sadoveanu, sub titlul ; „Dramă şi Teatru' .

D. Ion Marin Sadoveanu, e dintre oa­menii de ' teatru, delà noi, între întâii. O frumoasă erudiţie, în curent cu proble­mele şi c u cea mai recentă bibliografie de specialitate,' îi 3 a u posibil itatea să a-dâncească spectacolele, să le surprindă în unghiuri suggest ive şi să dizerteze în­delung pe tema marilor creaţiuni. Cali­tăţi c e se întâlnesc la fiecare pagină din înâia sa culegere de studii şi cronici, w Lucrarea d-lui Ion Marin Sadoveanu se deschide cu o contribuţie substanţiată privitoare la teatrul românesc în com­p lexu l mişcărilor străine. Urmărind celé trei aspecte a l e fenomenului teatral :

drama, în sensul de creaţie poetică, RE­prezentarea teatrală cu tot aparatul de probleme şi accesorii, şi raportul social al teatrului, d-sa trage concluziuni la umbra cărora tânăra noastră activitate teatrală apare mai puţin umbrită. Un în­ceput de dramă liturgică şi acela de îm­prumut şi manifestaţiuni de a le dramei magice, sunt s ingurele expresiuni , oare­cum, originale ale geniului dramatic ro­mânesc. In condiţiile acestea se înţelege uşor pentru ce sub imboldul romantis­mului, mai toţi 'scriitorii noştri de teatru practică drama istorică, recte drama To­rna ntică. _

ION MARIN SADOVEANU

Trecând la problemele de regie, d. I. M. S. expune încercările din străinătate şi dist inge între concepţia lui Stanislaw-sky. Meyerhold cu decorul pictural şi 7'airoff cu decorul spaţial şi cu accen­tuarea ritmului fiecărei piese—chestiuni prea însemnate şi de prea mare actuali­tate ca să nu atragă pe specialişti ca şi pe amator. Ult imul paragraf al acestei expuneri l iminare, în oare teoria se lu­minează cu cazuri şi pilde cuprinzătoa­re, vorbeşte de semnificaţia socială a teatrului şi observă că în vreme cé apu­sul a cunoscut opera şi baletul la baza oficializării teatrului, la noi totul e p e bază de dramă şi nu de operă.

Cu acestea abia suntem în prima parte şi poate nu cea mai de preţ din lucrarea d-lui I. M. S. Cunoştinţele sale technice, pătrunzătoarea sa anal iză ca şi facita-ţile ce o frumoasă erudiţie de speciale-täte, i Ie pune la îndemână, se vădesc în cronicele repertorului românesc şi străin şi care alcătuesc poate cea mai bogată şi mai preţioasă din culegeri le de critica dramatică, tipărite la noi.

Astfel in repertoriul r o m â n e s c avem anal ize le pieselor : Năpasta, Făt-Frumos, Doamna Iui Ieremia, Don Quichotte, The barda, Ciuta, Suflete tari, PJicul, Inelul, Omul care trebue să moară, Masca, cu alte cuvinte aproape toate evenimente le

(JNI VERSUL LITERAR 13

f teatrale a l sceni i r o m â n e ş t i d in u l t imi i ' ani. -f Un d e s p ă r ţ ă m â n t i n t e r m e d i a r vo rbeş t e ! de j,j>iese r o m â n e ş t i n e r e p r e z e n t a t e " şi

este^în á e s i g n a r e a aceas t a a d-lui I; M. S. suficientă iironie şi des tu l b l a m la a d r e ­sa t e a t r u l u i c a r e a î n t â r z i a t să r e p r e z i n ­te „Meşterul'* l u i A d r i a n Man iu ş i „Tul ­bur j r e a lapelor" a lu i Luc i an Blaga î n care c r i t i cu l n o s t r u vede cele m a i p r o -

. miţătoare î n c h e g ă r i a l e d r a m e i r o m â -; nesti : A d e v ă r u l es te că dacă ope re l e m a i i sus a m i n t i t e sun t de o c a l i t a t e ехсеррхэ-

nelă, însă ş i a n a l i z a p e c a r e d. I. M. S. le-o consac ră : p ro fundă , revelatoare şi c a ldă e din cele e x ­celente.. Şi în ace iaş i m ă s u r ă face criticul b u n ă şi d r e a p t ă p a r t e r ea l i z ă r i l o r regiei r o m â n e ş t i şi în t re ' e le , înserjie cu­vinte d e l a u d ă p e n t r u cel m a i v e n e r a b i l şi mai p r e ţ i o s d i n t r e s luj i tor i i t e a t r u l u i r o ­mânesc. R e p r e z e n t a r e a „Măş te i " a d-lui Ion Sân Gio rg iu dă p r i l e j a u t o r u l u i să

: emită aces t ve rd ic t , p e n t r u a c ă r u i j u s -: tefa îşi l a p i d a r i t a t e , n e facem o p l ă c e r e

să-1 t r a n s c r i e m : „La d r u m cu d. Guş t i , Teatrul N a t i o n a l n ' a r t r e b u i să cunoas ­că şovăi r i : e u n s p i r i t l a r g , c a r e în ţ e l e ­ge o r i ce f o r m u l ă şi u n m e ş t e r c a r e şt ie să s p u n ă l u c r u r i l e cel e m a i sub t i l e , în limba sa d e l umină , v o l u m e şi r i t m u r i . Scena s u b m â n a sa, d e v i n e u n a p a r a t d e preciziune, c a r e n e poa t e trece şi l in ia ишге şi a m ă n u n t u l " .

R e p e r t o r i u l s t r ă i n c o n c e n t r e a z ă in sa­vante c ronic i p e S h a k e s p e a r e cu Rege le Lear, Machbe th , N e g u ţ ă t o r u l d i n V e n e ­ţia, F e m e i a î n d ă r ă t n i c ă şi Visul une i nopţi de va ră , Ib sen cu P e e r G y n t , N o r a şi Meda G a b l e r , S t r i n d b e r g cu T a t ă l şi Dansul mor ţ i i , Sophok le s cu O e d i p şi Ar i s tophanees cu L y s i s t r a t a . O r e m a r c a genera lă p e n t r u toate aces te i ncu r s iun i în e rud i ţ i a t e a t r a l ă , n e va scut i să s tă­ruim a s u p r a f iecărei c ronic i . Nu v o m a-minti nici de m a g i s t r a l a e x p u n e r e a Re­gelui Lea r , n ic i d e o r ig ina l a p a r a l e l ă din­tre H a m l e t şi Machbe t , ş. a., ş. a., ci vom spune n u m a i că u n u l d in p r o c e d e e l e p e caro ÛA. M. S. î l p r a c t i c ă , cu v i r t uoz i t a t e în ana l iza r e p e i i o r u l u i s t r ă i n e s t e is to­rismul r é v é l a n t , s t ud iu l f i l ia ţ i i lor l i t e ­rare. Ampl i f i că r i l e i s to r i ce de altfel , dau c ronice lor d- lu i I. M. Э. u n c a r a c t e r cu to tu l a p a r t e în f iz ionomia cronice i dramat ice , dela no i .

N ' a m voi însă să t e r m i n ă m a s u p r a a-cestor r â n d u r i şi să d ă m c u m v a impre s i a că l u c r a r e a d-lui 1. M. S. e dif ici lă . Es t e o l u c r a r e d e î na l t ă t u n d ă i n t e l e c t u a l ă insă nu m a i p u ţ i n a n t r e n a n t ă .

F ă r ă să onai a m i n t i m că d in când în cânţi, cu t o a t ă sob r i e t a t ea , î n t r ' u n r â n d nuniai, d. I. M. S. e x p r i m ă u n ve rd ic t de cea m a i lacută i r on i e . V o r b i n d d e p i ldă , de m o n t a r e a din „Rege le L e a r " sc r ie : „Montarea, d e pe la s fârş i tu l veacu lu i t recut".

HENRI BERAUD: C e am văzu t la Moscova, în r o m â n e ş t e d e A. P . N . (Ale­x a n d r u Popescu-Necşeş t i ) ; cu u n ar t ico l de D . M e r e j k o w s k i . Bib l io teca z i a ru lu i „Universu l" ; ed. „ U n i v e r s u l " 1926.

Zece an i a p r o a p e de când m i s t e r u l r u s ee cufundă , p e zi c e t r e ce , în to t m a i mul tă e n i g m ă . Mis te ru l î ncepu t d e p e s t e 20 d e an i , de l a p r e l u d i u l r e v o l u ţ i o n a r din 1905 şi a l c ă r u i suflet a fost m a i a l e s Tjioţky, u rg i s i t u l d e p s r e c a r e ; z i ln ic , z ia­rele a d u c e ce l e m a i con t rad ic to r i i i n fo rma-ţiuni. I n r e p o r t a j u l lui Béraud , cap . XXVI, „Trotky, T r o t k y s m şi T ro ika" , p r e z i n t ă vicisi tudini le c a r i e r e i lu i T r o t k y . B é r a u d e u imi t să n u a f l e în Moscova nego ţu lu i de p o r t r e t e nici u n u l a l ce lu i m a i cele­bru şef soviet ic d u p ă m o a r t e a lu i Len in ,

a l ace lu ia p e c a r e L e n i n î n t e s t a m e n t u l său î l p r o c l a m a . d r e p t „ o m u l cél m a i emi ­nen t , devo t a t Revo lu ţ i e i " , O r g a n i z a t o r u l şi şeful necon te s t a t a l a r m a t e i roşii» fu­sese p u s la i n d e x d e î n d a t ă d u p ă d e m i s i a lui din 15 I a n u a r i e 1925. C o n j u r a ţ i i din „ T r o i k a " : , K a m e n e v , Z inoviev ş i S ta l in îi j u r a s e r ă p i e i r e . Şi as tăz i i i a f l ă m în ace iaş i t a b ă r ă opozi ţ ion is tă , p e Zinoviev şi p e T r o t k y .

l a t ă d e ce v o r b e a m l a î n c e p u t u l . r â n ­du r i l o r aces to ra de e n i g m a r u s e a s c ă şi i a t ă de ce a t â t a d in r e p o r t a j u l lu i Béraud a r u n c ă l u m i n i s e n s a ţ i o n a l e : „ T r e b u e a-dăoga t c ă Tro fky , n u m a i p r i n p r e z e n ţ i lui în capul Rus ie i ce le i nou i , a r pui»' c a p ă t „ c o m u n i s m u l u i de războ i 1 ' . D a r o să se î n t o a r c ă o a r e ? Se va î n t o a r c e o-clată ş i -odată . Şi, d e b u n ă seamă , p e ca ­lea unei î m p ă c ă r i . Bă t ă l i a p e c a r e a u dat -o cu el c a m a r a z i i d e l a P o l i t b ü r o n u fu de câ t s fârş i tu l une i c r i ze d e r e s p o n ­sab i l i t a t e . A c u m c â n d c u r b a revoluptei ruseş t i es te desăvâ r ş i t ă , (sic ! N. R.) a-c u m a c â n d t e ro r i ş t i i d i n O c t o m b r i e p r i ­mesc să con funde l e g e n d a şi t r e c u t u l , vor p u t e a l u c r a împreună" . . .

Şi aşa m a i d e p a r t e . I n să r e p o r t a j u l l u i B c r a u d nu es te n u m a i r e g i s t r u l d e coin­c iden te p e c a r e o a c t u a l i t a t e d i n ce îin c e m a i re împrospă ta tă , îl p u n e la înde­m â n a c o n t e m p o r a n u l u i ca p e u n p re ţ ios d i a p a z o n al d i za rmon ie i pol i t ice . B é r a u d es te n u n u m a i m a r t o r u l a t e n t ş i c ă l ă u z a i scus i tă în ţ i n u t u l m i s t e r i oa se i Rus i i So­viet ice . B é r a u d e s t e m a i p r e s u s de t o a t e l i t e r a t u l d i s t i n s p e n t r u o a r e u n r e p o r t a j —• şi încă u n u l î n t r ' o ţ a r ă e n i g m a t i c ă - • e o o p e r ă de a r t ă . D e aceea a d e v ă r u l se î m b i n ă cu poezia , cu d a r u l de c a r a c t e r i ­za re , c u i ron i a , ca l i t ă ţ i p e c a r e r o m a n ­cierul şi po lemis tu l le^â văd i t î n a t â t e a opere . De aici şi r e g r e t u l d e a niU p u t e a cita a t â t e a d i n scene le p i to reş t i , semnif i ­ca t ive a l e aces te i c ă r ţ i de a d e v ă r , de a r t ă d a r şi d e r e z e r v ă t r i s t ă .

Căc i pes te to t B é r a n d a d u c e u n începu t de îndo ia lă . A no ta t ceeace a văzu t , d a r oa r e a văzu t b i n e ? — e r e f r enu l a n c h e ­tei lui în Rus ia Soviet ică . O c a r t e cu m i s t e r e c a şi ţ a r a d e s p r e c a r e vorbeş te , c a şi p o p o r u l d e s p r e ca r e scr ie . P o p o r d e in sondab i l e for ţe l a t e n t e , de inf in i te sur ­p r i ze , d e c iuda t e an t i t eze , „Rus ia f ă ră a se g răb i , îş i m e r g e d r u m u l s ă u s p r e l i ­b e r t a t e a fer ic i tă , în a f a r ă d e t i r a n i a ţ a r i ­lo r şi a doc t r i na r i l o r . F ă r ă a se g răb i , da. N imic n u zoreş te în t a r a a c e a s t a n e ­m ă s u r a t de m a r e . Suf le tu l r u s e s t e veş ­nic. K r e m l i n u l şi Vatioainul sun t , p e l u m e , s i n g u r e l e două locur i în c a r e t i m p u l n u să t ine în seamă" . — Sun t r â n d u r i d in p a g i n i l e f inale a l e l u i Bé raud . Ş i , i nu p o ţ i să nu-ţi a m i n t e ş t i d e p a g i n a a ş a de t i - < p ic r u s e a s c ă d in „Suf le te le m o a r t e " a l u i Gogol . P e n t r u v e r s a n t u l ce lă la l t a l suf le­tu lu i r u s — p o a t e u n u l ş i ace la ş m a i l a u r m a u r m e i — e i n t e r e s a n t să r e p r o d u ­c e m Cic ikov, e rou l , a l e a r g ă în goarna troicei . E veh icu lu l p r i n e x c e l e n ţ ă rus , c a r e n u se p u t e a n a ş t e de câ t la u n p o p o r î nd răzne ţ , şi î n t r ' u n p ă m â n t c a r e „n ' a făcut l u c r u r i l e p e j u m ă t a t e d a r s'a în t ins ca o p a t ă de un t d e l e m n p e j u m ă t a t e d in l u m e — d u p ă e x p r e s i a lu i Gogol . Şi de l a t ro i că a d m i r a ţ i a lu i Gogol î m b r ă ţ i ş e a z ă R u s i a . „Şi t u Rusie , o a r e nu sbo r i şi t u ca o a-p r i g ă t ro i că c e n u p o a t e fi a j u n s ă ? Ţ u t rec i c u sgomot m a r e , î n t r ' u n n o r de p u l ­b e r e , l ă s â n d to tu l în u r m a t a ! Spec ta to ­ru l se opreş t e , u imi t d e aces t mi raco l di­vin. O a r e n u e u n t r ă z n e t , c ă z u t d i n ce* ?. C e î n s e a m n ă c u r s a a s t a n e î n f r â n a t ă şl ca r e i n s p i r ă g roaza ?... A ş a s b o a r ă Rus ia sub i n s p i r a ţ i a divină. . . U n d e a l e r g i ? R ă s ­p u n d e . — Nici u n r ă s p u n s . Z u r g ă l ă i i sumă melodios ; a e r u l r ă s v r ă t i t se ag i t ă şi de­

v ine v â n t ; to t ce-i p e p ă m â n t e l ă s a t î n u r m ă şi, cu p r i v i r i inv id ioase , ce l e l a l t e n a ţ i u n i se d a u la o p a r t e ca să- ţ i desch i ­dă d r u m u l " .

A l ă t u r a ţ i r â n d u r i l e aces te d e m â n d r i e scr ise cu 80 d e a n i î n u r m ă , de ce r t i t u ­d inea c a l m ă ce se d e g a j ă d in e x p e r i e n ţ a rusă , a ş a c u m ne -o r e l a t e a z ă B é r a u d şi vepi vedea câ t de m u l t a c e s t e d o u ă ob ra -ze s imt , p o a t e a l e a c e l u i a ş I a n u s .

In o r i c e caz , um mot iv m a i m u l t să fi s t ă ru i t a s u p r a căr ţ i i Iu i Bé raud , p e cane o tehnică ' e l e g a n t ă şi o t r a d u c e r e i r e p r o ­şabi lă , a u înce tă ţ en i t -o l i t e r e l o r r o m â n e .

A. BRUMA : I n g o a n a trenului. . . . 'ver­s u r i . „ C u l t u r a Naţ ională ," , 1926. — A u t o ­r u l a c e s t e i modestei p l a c h e t e e ш і cefe­r i s t o a r e m&rturiiseş'te s e n t i m e n t e foa r te f r u m o a s e . E l d e d i c ă v e r s u r i l e e a l e u n u i i n g i n e r şef „ca re d i n o r i c e c ă r b u n e v r e a s ă scoattă u n d i a m a n t şi d i n or ice s l u j ­b a ş u n o m " ; c â n t ă a p o i p e e r o i i cefe­r i ş t i , d i n r ă z b o i u l R o m â n i e i Mar i , — e-roi de d r u m de fier, c u m le zice a u t o r u l — c â n t ă î n v e r s u r i a d e c u a t e „ p o v e s t e a une i g ă r i , p e „ m o ş I o r g u C a n t o n i e r u l " şi a l t e m o t i v e de e leg ie ce fe r i s t ă şti s f â r ­şe ş t e c u c â t e v a e p i g r a m e s a u „Capse l o c n i t o a r e ! C. F . R.".

Es t e î n su şi o poezie pe ca r e a u t o r u l , p a r e - s e , a voi t -o g l u m ă ,„Gara ( în g e n f u t u r i s t ) " ş i c a r e , deş i .'inegală, n u e l ip ­s i t ă — m a i a l e s că e s i n g u r a — d e o a r e ca r e m e r i t :

Un semafor dă dm deget. îşi schimbă monoclul de smaragd Cu imul de rubin Şi vorbeşte ou vântul.

Dar el пц4 bagă in seamă Ş i cântă romanţe Sârmelor de itedegraf.

Toţi frânării sunt bolşevica:. « Poartă s teag roşu. Şefii de tren sunt copiii mică: ' Cântă din. muzicuţe de alamă.

După c e ,pleacă trenul, oel mai mare! peste gară e băiatul cu portocale.

V e r s u r i ce se pot r e ţ i n e ca o ind ica ţ i e s a u ce l p u ţ i n ca o semni f ica t ivă a l t e r a r e .

PERPESSICIUS

17 Octombrie, 1857 : S'a n ă s c u t î n Iaş i , p o e t u l A. C. Cuza .

1858 : S 'a n ă s c u t î n Dâ ra t e l e B r a ş o ­v u l u i A n d r e i B â r s e a n u .

18 Octombrie, 1868 : S'a n ă s c u t i n B u ­zău , c r i t i cu l d r a m a t i c D i m i t r i e D. Raoo-vi tză ,

19 Octombrie, 1900 : A p a r e î n N e w -Y o r k z i a r u l r o m â n e s c „Vremea nonă".

20 Octombrie, 1837: • S'a n ă s c u t î n B u c u r e ş t i p i c t o r u l Comstauitin I. S t ă n -cescu .

1872 : S 'a n ă s c u t î n Bucureş t i i p o e t u l Ci m â n a t , Pavo ieacu .

21 Octombrie, 1915 : A m u r i t l a B r a ­şov p r o f e s o r u l Vi rg i l Oniiţ.

22 Octombrie, 1842 : S'a n ă s c u t l a S t r a s b u r g jun imis i tu l (?) Vic to r Casrtàno.

1867;: A m u r i t j u n i m i s t u l (?) N i c u Ca-zimllr. .

1911 : A p a r e î n B u c u r e ş t i r e v i s t a . .Fla­căra".

23 Octombrie, 1884 : Á m u r i t î n A r a d s c r i i t o r u l Alexandr i ţ . G a y r a . ., , ' V

1900 : S'a inaugurat la Ateneul Român diim Bucureşti Biblioteca Carol Rosetiti.

i i

Sunt unii se r i i to r i în l i t e r a t u r a n o a s t r ă ca r e a u a j u n s p o p u l a r i n u m a i p r i n d o u ă sau trei o p e r e mici , sau p r i n ac t iv i ta tea , loi n a ţ i o n a l ă în serv ic iu l p a t r i e i . , D a c ă ei n ' a u r euş i t să dea l i t e r a tu r i i n o a s t r e o p e r e de v a loa re în sch imb au a d u s ser­vicii reale mişcă r i i n o a s t r e cu l tu ra le" în­suf le ţ ind g e n e r a ţ i a lor p r i n imbo ldu r i en­tuz i a s t e şi p r i n sacrifia d é s i s t e r e s a t e . ,

Geo rge Creţeănu p a t r i o t m a r e şi u m . în f lăcăra t l u p t ă t o r a l n e a m u l u i său, ex­emplif ică cele spuse . El a fost un in t e r ­p re t ab i l al epocei c a r e ni 1-a da t . A în­sufleţ i t şi s t r âns la u n loc o p l e i a d ă de t iner i , c a r e î m p r e u n ă cu el sufereau de do ru l t ă r i i în cap i ta la lumi i u n d e pleca­se r ă p e n t r u c o m p l e t a r e a s t u d i i l o r s a u p e n t r u sus ţ ine rea cauzei sfinte a n e a m u ­lui lor, c a r e să sbă t ea în b r a ţ e l e d u ş m a ­ni lor s t r ă in i d in ţ a r ă şi de pes te ho ta re . Acolo la P a r i s a p u s G. C r e ţ e ă n u , îm­p r e u n ă cu al ţ i i , baze le socie tă ţ i i „Juni­mea Română" şi a o r g a n u l u i d e p r o p a ­g a n d ă cu ace laş n u m e în ca r e se n u t r i a ideea un i r i i t u t u r o r r o m â n i l o r din în­t insa Dac ie . D e s p r e ro lu l j u c a t de poet în aceas t ă o rgan iza ţ i e , ne-a vorb i t cu mul t en tuz i a sm Al. Odobeseu :

G. CREŢEĂNU

— „G. C. e r a agentul ce l mai viu, cel mai activ, cel mai întreprinzător al so­cietăţi i ce formasem între noi. El Cra su­fletul acelei prime „JUNIMI ROMANE", care la Paris, între ani i 1853 şi 1855 se aduna odată pe săptămână la fiecare din' noi, spre ă discuta cest iuni de ştiinţă, în­dreptate totdeauna către ţara noastră. Acea societate juveni lă s'a încumetat chiar a publica, fără de concursul celor mai în vârstă, o foae periodică româ­nească — e vorba de Junimea Română, , în care noi toţi, băetu, am scris după cum ne-a tăiat epaul, e u unica, ţintă de a deştepta şi îmbărbăta pe toţi compa­trioţii noştri. Noi ne pusesem în gând să întărim p e viitor cu proptelele şi cu che-zaşiele ştiinţei, acel pod măreţ -pe c a i e 5

numai prin instinct şi cu un nobil avânt lmtrânii noştri împinsese la 1848".

î n t o r s în ţ a r ă G. C r e ţ e ă n u p u b l i c a pr i ­mul lui volum Ide versuri.

„Melodii intime" (Buc. 1855) de inspi­r a i * pur pa'loHcâ. A colaborat la „Re­

vista Română" a lui A l e x a n d r u Odobes ­eu, d a „Ateneul Român" (1866) şi la „Con­vorbiri literare". D e s i g u r el n ' a făcut paarte do c u r e n t u l j u n i m i s t şi nici n ' a c ă u t a t . s ă se, lase in f luen ţa t de idei le so-cie tă ţe i i eşene . C o l a b o r a r e a lui la r ev i s ­t a Convorbiri l iterare 1 ' se da to re ş t e nu­m a i , r e spec tu lu i ce 1-au avu t jun imiş t i i p e n t r u va jn icu l l u p t ă t o r a l Unir i i P r i n ­c ipate lor . -Ult imul vo lum al poe tu lu i „Patrie ,ş i l ibertate" (Buc. 1879) m a r c h e a ­ză s ingur , d u p ă t i t lu , fondul sufletesc a i m a t e r i a l u l u i poet ic . • . .

G e o r g e C r e ţ e ă n u a scris m u l t e poezii, pa t r io t i ce sub inf luenţa poe ţ i lo r român i . Maeş t r i i lui l i t e r a r i au tost Vasile Alec-sendr i şi D imi t r i e Bol in t incanu .

O p e r a lu i •.patriotică se deosebeş te însă şi d e unu l şi de a l tu l . El a fost ma i cum­p ă t a t în nota pa t r io t i ca decâ t •Bolintinca­nu şi m a i original- în insp i ra ţ i a l i r ică de­câ t ' b a r d u l de là -Mirceşti.

i n a fa ră de aceas ta , el a a v u t o formă l i t e ra ră ' des tu l d c îngr i j i t ă . A şt iut să se depa jeze de n u m e r o a s e l e d iminu t ive ce copleşesc poezia lui bo l in t i i i eanu şi de forma cu ra t p o p u l a r ă ce î n g r e u i a z ă de mul te or i se lec ţ ionarea unei poezi i cu l te ide una p o p u l a r ă în o p e r a lui Vasi le A-lecsandr i .

Sp re exempl i f i ca re ne vom refer i la cunoscu ta lui poésie , a j u n s ă în g u r a tu­t u r o r jCântecul străinătăţii''.

• 1 Pentru a mulţumi d-lui Leon tíaranger fiindcă a lău­dat un boxeur.

Da, b r u t a l i t a t e a dă înapoi când conşt i­in ţa ş i v igoa rea la un loc opun ges tu r i lo r sa le o b s c u r e p r ec i z iunea şi g ra ţ i a . Da , spo r tu l e u n j oc g rand ios a c ă r u i v i r t u t e educa t ivă c reş te p e m ă s u r ă ce ace i ca r i i se î n c r e d i n ţ e a z ă a u dobând i t m a i m u l t ă s t ă p â n i r e p e for ţa lor şi p u n ma i m u l t ă pu te re în s lujba spir i tu lui lor. Gestul o rb e o insu l t ă adusă a r m o n i e i gând i r i i . D a r când g â n d i r e a n u m a i şt ie să vadă ne­voia ins t inc tu lu i de lup t ă pe ca r e t r e b u i e să-1 disc ipl ineze p e n t r u a-i da v a l o a r e a sp i r i tua lă , e că r ădăc in i l e sale p u t r e z e s c ş i c a e a n u n e m a i poa t e oferi decâ t roa ­de otrăvire . Nimic nu piere d'n elementele p r i m i t i v e p u s e d e l u m e la dispozi ţ ia omu­lui p e n t r u a-i lărgi şi în tă r i domina ţ ia a s u p r a lumi i . B i n e c u v â n t a t e fie t oa t e jocur i l e cari în locuiesc m â n i a şi t r ă d a ­r ea p r i n is te ţ ime, c u r a j şi voie b u n ă şi fac să se se ivească, faţă de m o r a l i s t u l p r ă p ă d i t şi de po l i t i c i anu l s e m ă n ă t o r de b ă n u e l i şi u ră , p e răsboin icu l s implu şi cura t , care-şi desvol tă în t r eaga- i f i inţă în v e d e r e a rezis tenţ i i , chezăş ie i şi a păci i .

Morală a vieţii ! Au nu eşti făcută din ace le v i r t u ţ i pa s ive în car i a d o a r m e p u ­t e r e a de s t r ă luc i r e şi de ac ţ iune în i lu-z iunea une i a r m o n i i def ini t ive . C â n d e-ne rg i a omulu i scade, i a t ă c ă r ă s a r d in u m b r ă o r g a n i s m e de v io len ţă şi de omor ,

§a t a s'o î n h a ţ e . Mora lă a vieţ i i I tu t r e -uie sä, întrebuinţezi viata fără încetare,

âfi cauţi în ţoale mij loacele p e cari ea ţi

UNIVERSUL LITERAtt ]

le oferă, se tea de-a iubi , nevoia de h r a n ă .şi de tot ce cond i ţ ionează s t r ădu in ţ a , ar­me capab i l e să l ă rgească în t ine dragos­tea ei . Viaţă scopul t ău nu e b ine le , tu vre i să t răeş t i , să creşt i , să te îna l ţ i din c u c e r i r e ' în c u c e r i r e p â n ă la n ive lu l veş ­nic su i tor a l vesel iei t a l e de a te desco­p e r i . D e f iecare da t ă Când se denun ţă violenţa ta, o viaţă,' de f iecare d a t ă ce se d iv in izează p e n t r u a le o p u n e la r â n d u l tău, b l â n d e ţ e a , s l ăb ic iunea , b u n ă t a t e a pas ivă , groaza de cine loveşte şi se ex_ pune a fi lovit, e fi indcă nu se isbuteşte a se domest ic i a c e a s t ă v io len ţă p e n t r u a o face a p t ă să se î m p ă r t ă ş i a s c ă d in splen­d o a r e a ta .

E p r e a uşor şi de a c u m copi lă resc ch iar să-ţi înfă ţ işezi pa rad i su l m o r a l a l oame­n i lo r ca o o a z ă de d r e p t a t e şi d e pace care s'ar numi binele şi nu s'ar putea a-tii ige decâ t s t r ă b ă t â n d p r ă p ă s t i i p l i ne de b a l a u r i Sau m ă r i locui te de s i r e n ê ' c e s 'ar numi r ău l . In oaza însăşi , sunt flori p r e a p a r f u m a t e care-şi va r s ă somnul p e ace la ce se c rede d r ep t , şi îl împied ică să v a d ă capu l ş a rp lu i ce se r id ică de - a sup ra ier­buri lor . Pen t ru a s t r ăba t e hăur i le , t re ­bu ie să a i l ance şi cu i rassa , t r e b u i e să t rec i m ă r i l e înnot ; p r ac t i ca bă tă l i e i şi uzul vo luptă ţ i i cer un 'o 'chiu age r ; m u ş c h i potol i ţ i , o in t e l igen ţă fină şi o i n i m ă t a r e . i ubesc p e cei s labi , f i indcă a d m i r în m i n e forţa de a-i p ro t egu i . Şi dacă -mi ştiu slă­b ic iunea , e p e n t r u a-i î n t i nde ma i b ine m â n a la t r e că to r i l e grele şi d a c ă . o iu­besc e fiindcă-i da to rez lecţ ia de a-i ceda adesea şi de a o învinge uneori.-

Nu t'a Torblt lucă de răul ce poate fcfi

E U E F A U R E

S p o r t u r i l e

GEORGE CREŢE AN U 1829-1887 V

iî

— „Rătăcesc în căi străine, D e căminu-mi depărtat % Petrec viata în suspine Pânea'n lacrimi mi-am udat.

P a t r i o t i s m u l s ince r ca r e se degajează d in aceas t ă poés ie şe deosebeş te de ti­r ade l e roinaiitico-h'aţiotia^e a le atâtor poeţ i „paşoptişti" c a r e tiu •simţiseră; bo­rul do ru lu i de ţ a r ă în meleagurj^sjtrăine, ca poe tu l Geo rge C r e ţ e ă n u . öüicérjfrjíjgt insp i ra ţ i e i sa le se a p r o p i e de acéëâ; pot tul ai p r imi t i v şi î m p r e u n ă cu el Cre-f (cana p r e f e r ă v ia ţa a m a r a n u m a i să fie5' m sânu l p a t r i e i :

r i e pânea cât de rea Töt mai bme'n {ara mea !..."

Mare l e e v e n i m e n t e delà 18^7 î l găseau in m o m e i u e de a m ă r ă c i u n e sufletească, h l se i le , doi a n i ma i t â r z i u •• în prelata v t l un iu tu i „Patrie şi l ibertate" urnuttoa-r t l e cuv in te ele i iescepţioii ism s ültetése :

„Cititorul se va mira poate că, eu care um cântat cu atâta araoare patria şi li­bertatea, am rămas mut in iapa ultime­lor evenimente , hunt prea apiOape de noi spre a le putea juueca bine. . ."- i ;

Aces te , r â n d u r i pot serv i d e - just i f icare şi ba rz i lo r noş t r i na ţ iona l i de asiăzi, t a r e a u r ă m a s şi ei mu ţ i în faţa marelor l a p t e de a r m e şi a m ă r e ţ u l u i act pont ic •din veacul a l 2U-lea:

GI1. C A R D AŞ

SPICUIRI BIBLIOGRAFICE A. — OPERA, EDIŢII : 1. Melodii intime, poesii . Buc. 1855. 2. Patrie şi l ibertate, Buc. 1879. . 3. Poezii alese, Vă len i i -de-Munte , 1909.

UNIVERSUL LITERAR i o

din d r a g o s t e a o a r b ă a s l ăb ic iune i fatal legată d e u r a o a r b ă a forţei , nici de b i ­nele ce p o a t e ven i d in d r agos t ea c l a r ­văzătoare p e n t r u tot ceeace- i s l ab si tot ceia ce-i t a re .

Lupta , cu rsa , b ă t a i a , be ţ i a v â n t u l u i şi a învă lmăşe l i lo r , n u sun t o e x p r e s i e d e decădere de cât p e n t r u ace ia ca r i le p r i ­vesc d o a r ca spec ta to r i şi re fuza de-a l u a par te la e le . E s p r e p i l dă u r c u ş u l e len ic , un î n t r e g popor c rescu t p e n t r u război ş i stadiu, a t i n g â n d cea m a i î n a l t ă cu lme a sufletului său în t r ' o s t r ă d a n i e a for ţe i fi­zice u n i t e cu l i r i smul . E c ă d e r e a r o m a n ă , — o ar i s tocra t ie demagogică t r i m i ţ â n d la f ron t i e re şi în c i r cu r i p e cel sărman-, — dezech i l i b ru l i nd iv idua l şi social c a r i creiază d i n t r ' o d a t ă b r u t a a n i m a l ă şi m o n ­strul in t e l ec tua l .

Astăzi e şi una si a l ta . Popoa re pl ic t i ­site vor să se m e n ţ i n ă şi ce r d in n o u j o ­curi le să le re facă voinţa , o p l u t o c r a t i c resp ingătoare priveşte, o a r i s tocra ţ ie

a ieschină de h â r t i e t i p ă r i t ă şi d e revo lu ­ţie făcu tă a c a s ă se în fundă în colbul bi­blioteci lor şi în z g u r a muzeelor . . . T ine r i , bă t râni , bolnavi , beţ ia ac ţ iun i i în l umina celor ce-o duc b ine , m ize r i a p l i n ă de f iere a ce lora ce-o duc p ros t . S ingur jocu l e-roic e în s t a r e să a d u c ă sp i r i t u l la m e n i ­rea sa c a r e e de-a cuce r i o m u l p e via ţă , r ea l i zând î n t r ' â n s u l u n ech i l i b ru nes ta ­tornic, d a r totuşi ne înce ta t u r m ă r i t de e-lementele de for ţă ş i de b l ânde ţe car i fac u r z e a l a vie ţ i i .

Omule , iubeşte- t i b lândeţea , da r îna r -mează - t e p e n t r u a o a p ă r a . Nu- ţ i î nde ­p ă r t a for{a. Ea s 'ar r ă z b u n a s f ă r â m â n d sub a s a l t u r i l e ei n e m ă s u r a t e , suf le tu l t ă u plictisit de-a c lăd i în gol, şi de-a r ă t ăc i în deşe r t . S t i l izează- ţ i b r u t a l i t a t e a , e a se va confunda în t ine , p e n t r u a t e m ă r i şi lumina , cu t o a t e unde l e - i d e a r m o n i e cari- ţ i v in d in tot ceeace e m i ş c a r e şi formă în l u m e , c â n d ştii să iubeş t i ş i să pr icep i tot ceeace e fo rmă ş i m i ş c a r e . Îna l ţă - t i v io len ţa p â n ă la n i v e l u l sp i r i tu ­lui, ea t e va r ă s p l ă t i cu d e m n i t a t e a supe ­r ioa ră p e ca r e vei fi a v u t c u r a j u l şi în­ţe lepc iunea de a i-o r e c u n o a ş t e , p u n â n d în s lu jba- ţ i c ică le l i le e i î n ă b u ş i t e şi po ­sace p r e f ă c u t e de t ine în lumin i .

Nu vei i m p u n e o a m e n i l o r b u n ă t a i e a - ţ i decât de-ţ i vor respec ta p u t e r e a .

N u u i t a n ic ioda tă că E s c h y l e şi Giot to , f ă r ă . a se cunoaş t e u n u l p e a l tu l , a u fă­cut din Prometheu şi Isus f ra ţ i , câpd vă_ z u r ă . s b u r â n d în j u r u l agonie i lor n e m u ­r i toare Ocean ide le şi l n g e r ü ieşiţi d m

m a r e şi pogor î ţ i d in ce r ca să-i sus ţ ină î n voioşia de-a m u r i pen t ru a te l ibera pe t ine .

In r om. de M. GRINDE A

CERCURI LITERARE

• D u m i n i c ă 3 Oct., a a v u t loc a p a t r a ş e d i n ţ ă l i t e r a r ă a c e r c u l u i „ S b u r ă t o r u l .

A u c i t i t : D -na H o r t e n s i a P a p a d a t Bengeecu , d - r a l e S a n d a MovtUă. şi T icu A r h i p . , . . , .

D-l E. Lov inescu a c i t i t f r agment© d i n v o l u m u l a l I I - lea a l Istoriei l i teraturei cont imporane, c a r e v a a p a r e î n t o a m n a aceas t a . D-l Г. Aderca d i n .дпісиі t r a t a t de e s t e t i c ă l i t e r a r ă " — i á r d. G. M. Z a m -firejscu o n o u ă î n c e r c a r e d r a m a t i c a „ D o m n i ş o a r a N a s t a s i a " . S ' au d'ttit v e r ­sur i de d. S. S t o l n i c u .

P r i n t r e a s i s t e n ţ i c i t ă m p e scrt l i torn : Ramd.ro Ort iz . T. N e g u l e s c u , G. N i c h i t a , P o m p i l i u Cons t amt ine scu , C a m i l B a l t a ­zár, V l a d i m i r S t r e i n u , I. V a l é r i á n , e t c .

• La s f â r ş i t u l l u n e i O c t o m b r i e va a-рагѳ primul număr de după vacanţă al „Sbttr-âtorttltfî'. cu articole, poei i i | i protft, de t e c b i i Ш coiabora-ИМІ.

LA N A Ţ I O N A L : „Regina Cristina" de Strindberg

In p iesa aceas ta , sunt văd i t e n u m a i une l e d in înc l ină r i l e sc r i i to ru lu i m a r e S t r i n d b e r g . E d â r z a lu i p r e o c u p a r e d e a i m p u n e un p e r s o n a j cen t ra l , s t ăpân i t de-o c u g e t a r e s t r an ie , r ă s t u r n â n d cu v io len ţa conşt i in ţe i o r ig ina le , m ă s u r a m e d i o c r ă a» a p r e c i e r i l o r şi e s t e s t ă r u i n ţ a a u t o r u l u i de a c r e i a un p e r s o n a j , a l ă t u r i de a c e l a ş per ­sona j , r e z u l t a t d in sco rmon i şu i p i to resc al i s tor ie i .

P ie sa aceas t a es te însă incomple tă . P o a t e f i indcă ri 'are a c ţ i u n e şi f i indcă p a r e p r e a c iuda tă , s i ngu la r c iuda tă Re­gina Cr i s t ina , î n t r ' u n med iu , în ca r e n u se mo t ivează mişcăr i , n u izvodesc cioc­ni r i . E p a r ' c ă o poves t e d ia loga tă , în ca r e d i a logur i l e a r fi d ic ta te de p e r s o ­n a j u l p r inc ipa l . '

A m înce rca să a f i rmăm, c ă p iesa a-ceas ta poa t e să fie c a r a c t e r i z a t ă ca o m a r e î n c e r c a r e de desc r i e re î n c a d r u l mi j loace lo r de r e a l i z a r e d r a m a t i c ă .

P o a t e d i n cauza aceas ta , ro lu l Reg ine i C r i s t i n a ' e foa r te g r e u de sus ţ inu t . Nu-i un i t a r m a i în tâ i . E o succes ivă î n ş i r a r e d e m o m e n t e s t ă p â n i t e de capr ic i i . Şi a r t i s t a c a r e i n t e r p r e t e a z ă ro lu l , o r i câ t de i scus i tă a r fi — şi d-na Eft imiu e de s ­tul d e d ibace — nu-ş i p o a t e m ă r t u r i s i sat isfacţ ia , că a co respuns a ş t e p t ă r i l o r sa le :

D i r ec to ru l t e a t r u l u i Naţ iona l a a l e s des igur foar te b ine , p e d -na Eft imiu, p e n t r u ro lu l Cr i s t ine i , că re ia să-i dea şi v io ic iune , ş i m l ă d i e r e d u i o a s ă şi în­d â r j i r e c a p r i c i o a s ă şi f rumoasă r e s e m ­n a r e . D a r c u toa t e s i l in ţe le , R e g i n a Cr i ­s t ina a d-ne i Ef t imiu a r ă m a s î ncă î n s t ad iu l u n o r pos ib i l i t ă ţ i de i n t e r p r e t a r e , p e c a r e tot n u m a i d-sa va fi în m ă s u r ă să le găsească . In or ice caz, d -na . Efti­miu a o b ţ i n u t u n e m o ţ i o n a n t succes, p e n t r u c a r e . î i a d r e s ă m fel ic i tăr i , f i indcă, m ă r t u r i s i m încă o d a t ă —• n u v e d e m p e colega d-sale , c a r e a r fi p u t u t sus ţ ine ro lu l reg ine i , ce i s'a î nc red in ţ a t .

P ie sa a d a t p r i l e j şi d-lui A. Pop Mar ­t i an d e a se a f i r m a î n c ă o d a t ă poseso ru l u n o r r e m a r c a b i l e însuş i r i , p e ca r e şt ie să şi le valor i f ice p r i n m u n c ă s t ă ru i toa ­r e şi in te l igen ţă . D . Bulf inski a su s ţ i nu t cu d e m n i t a t e ro lu l c u m p ă n i t a l cance la ­r u l u i O x e n s t e r n a .

Ace leaş i cuv in t e b u n e , c a t o t d e a u n a le găs im şi d e a s t ă d a t ă p e n t r u p i to rescu l , p e care-1 dă ro lu r i l o r sa le , d. Victor A n -tonescu . I n no t e j u s t e a u a p ă r u t d-nii DuţulescU şi A tanase scu .

D- lu i V r a c a i-am dor i o m a i s tă ru i ­t o a r e b u n ă v o i n ţ ă d e a se s c u t u r a de to ­nu l l i r ic î m p r u m u t a t . A l tmin t r e l i , r i scă s ă fie mono ton şi î n s c a n d a r e şi î n ges­t u r i .

P e n t r u cei lal ţ i , ro lu r i l e a u fost p r e a n e î n s e m n a t e .

D - n a Ef t imiu a i zbu t i t să înfă ţ i şeze o fcmee , ca re , — s p u n e ea — că-i miso-ghină , că a r fi voit să fie b ă r b a t , că face ce v rea , che l tueş t e cât v rea , d a r şi su­feră .

O femee ca r e s imte v o l u p t a t e a î nă l ţ ă ­rii şi în ace la ş t i m p d u r e r e a greşel i i , es te r eg ina C r i s t i a n a p e c a r e a voi t s'o înfă ţ i -şeze S t r i ndbe rg . C ă i s tor ia n 'o poves ­teşte tocmai aşa, nu prea interesează. Când autorul e mure i chestiunea adevă­rului Ыогіс, • рвгішаіа. Şi perkoualt

silCtem în g e n e r e scept ic i a s u p r a a c e s ­tei p r o b l e m e d idac t ice a „ a d e v ă r u l u i i s ­tor ic ' ' .

D i r ec to ru l de scenă a fost d. Soare . D e c o r u r i l e a u fost făcu te d u p ă schi­

ţe le d-lui Cornescu , f rumoase . A m p u t e a s p u n e , c ă ş i u n u l ş i a l t u l a u

c o m p l e t a t g u s t u l a r t i s t i c a l d i r e c t o r u l u i t e a t r u l u i .

B. C E C R O P I D L

SPICUIRI DIN ZIARE

• I n m a r g i n e a r e c e n s ă m â n t u l u i р з c a r e ş i 1-a f ă c u t S e r b i a , . - ş i ' n a c ă r u i c i f r ă dei 12 m i l i o a n e d e l o c u i t o r i i , R o m â ­n i i , g r a ţ i e s u l i a m a n u l u i j u g o s l a V ; d a t p e s t e T i m o c ş i B a n a t , r e p r e z i n t ă n u i n a f l •.'00.000, d - l E m a n o i l B u c u ţ a p u b l i c ă î n p a g i n a c u l t u r a l ă a „ U n i v e r s u l u i " , ( D u -miijiiică, 10 O c t o m b r i e ) , a c e s t e î n d e m n u r i d e • v e g h e l a s u s ţ i n u t a d e z n a ţ i o n a l i z a r e s â r b ă :

B ă n ă ţ e n e noş t r i sunt in centrul preocupăr i lor de desmaţionalizare sârbeş t i , care-şi fixează astfel fără nioi o sfială programul lor de se rb i -zare anfiminori tar . Din mijlocul 'lor mai lumi-rsat noi aş tep tăm pe soK deşteptăr i i T'imocului l ă sa t în parag ină . O ştia şi Sârbi i şi în. ei vor iovi mai' ales. Trebuie să veghiem. „Graiul r o ­m â n e s c " şi ailte societă ţ i de cul tură , care s 'au alcătuit pen t ru ocrot i rea Românjlor rămaşi în afară de grani ţă , sunt da toare să lucreze r e ­pede. Sârbii din Banatul românesc . äu să fie, în t r 'un fel sau altul, alături de ele, ' oá să m a i scadă ' r âvna primejdioasă a fraţilor liberi de dincolo de fâniia t r emura tă , ca t rasă de o mână care plânge, a hotarului în diagonală d iè t re Mureş Si Dunăre .

• I n „ R a m p a " j ie . D u m i n i c ă 10 Oc t . , u n i n t e r v i e w c u . p i c t o r u l şi c r i t i c u l de a r t ă Fr. Şirato, n i - l a r a t ă s i g u r p e s i n e , c o n v i n s de s u p e r i o r i t a t e a a r t e i s a l e , n ë -î n c h i i m a t c o n c e s i u n i l o r şi a m i c i ţ i i l o r e s ­t e t i c e , î n t r ' u n c u v â n t , b i r u i t o r " r i d i c a t n u m a i p r i m c r e d i n ţ a s u r d ă d a r f a n a t i c ă î n s t e a u a s a :

Etapeile piotumüi mele sun t două. Prilmia, când ain .expus „Întâ lni rea" , în care duceam matura-iläsiBüil lai esenţă Si 'n care mă "preocupa-forma, ііац ,1a a doua, am ajuns când a m aplicat ace ­stei esenţe formale o esenţa coloris t ică: Din 'contopirea. lor rezul tă pe lângă s i n t e z a ' d i n t r e formă şi cu ibare , o mai liberă" mişcare pensu-lară . . . Sunt pornit spre stil (care-i demater ia ­l izare şi despersonalizare). - Dar stalul, nu se p o a t e decât în dimensiunii mari ş î . ' n afară de obiectul mater ia l . Şi pro iec ta rea imaterialului dela Greci' încoace s'a a r ă t a t imposu i l ă fără •intermediul, obiectului, ' căci' sensibi l i tatea şi e-ducat'ia noas t ră ar t is t ică , — în special cea eu­ropeană , — se bazează pe na tură . Insăş culoa­rea din tub e lucioasă, v ie , g rasă . Vopseaua de frescă, însă, e imater ia lă . Eu sunt- pornit sp re stil, t o tes . Am rămas sintetic, simplu şi tot pe complex mare de culoare . Contactul cu n a t u r a mi-e ceva mai a tenua t . Totul e a d e r e n t în pic­tu ra mea.. . ,

Proiectul ministerului ar te lor , — ca să vor ­besc în legătură cu fresca de care pomeneam, — de a permite recons t ru i rea şi zugrăvi rea b i ­sericilor numai de că t re pictori speciáli 'sü, e un mare bine. Astfel, mulţi pictori - îşi ' vor găsi ocupaţii demne de talentul şi pr iceperea lor si respectul pentru trecut va fi reims-taurat. Numai d. _ Nichif or Crainic, care a '< p romis ace s t ea , să se" ţ i e - d e cuvânt . ,

16 UNIVERSUL LITERAR

E C O U R I REDACŢIONALE '.

• I n c u r â n d v o m p u b l i c a o sceau i-n e d i t â d i n u l t i m a l u c r a r e , „Mi t i că P o ­pescu" , a d - l u i Camil PétrescH. Cbmédr'fe a c e a s t a c a r e - a . t r ez i t a ş a d e l é g i t i m e şi i n t r i g a t e cu r ioz i t ă ţ i , -şii-a stabili t . , def in i ­t iv , t e a t r u l de repetiţil'j, . l a T e a t r u l Mic, t r u p a Fo. t ino-Tanţ i Ba rozzk P r e m i e r a v a a v e a loc; i r evocab i l , î n Decembr i e :

• I n n u m ă r u l viitor" v o m p u b l i c a o n u v e l ă a p r o a p e n e c u n o s c u t ă a lu i Va­si le A l e c s a n d r i .

R E C E N Z I I In, „ U n i v e r s u l " d i n 16 1. c. o jud ic ioasă

recenz ie d e s p r e s tud iu l d-lui G. G. Anto-ncscu : „Un ins t i tu t pedagog ic r o m â n e s c " a p ă r u t în tâ i în „Revis ta g e n e r a l ă a în­v ă ţ ă m â n t u l u i " (Sept) . •'

^ SCRIITORII • Paradisu l s tat i s t ic s e v a numi i vo lu ­

m u l d e n u v e l e faintast ice ce v a . t ipări î n c u r â n d , d-I Ion Călugăru. '

S u n t c â ţ i v a a n i d é c â n d a u t o r u l p la ­c h e t e i Caii l u i Ciblcoc, n ' a m a i a p ă r u t î n v o l u m . ; ' ,

• Se> a f l ă s u b t i p a r ş i v a a p a r e : — î n ed i tu ra , „ D i m i n e a ţ a " — l a isfârşituli l u h e i N o e m b r i e , v o l u m u l de n u v e l e Robii pă­m â n t u l u i d e S i m o n a Basarab. .

Saomotu l uz inelor — cic lu l die v e r s u r i c u c a r e a d e b u t a t î n ' l i teratürft 1 Sl'knona B a s a r a b , v a a p a r e a b i a î n p r i m ă v a r ă .

BULETINUL BI­BLIOGRAFIC

P r i m i m m n u m ă r a t e . "scrisorii în. l egă­t u r ă c u „ b u l e t i n u l H&itografio s -ăptămâ-n a T p e c a r e n e a ş t e p t a t a ş i d u r e r o a s a m o a r t e a . r e g r e t a t u l u i • n o s t r u c o l a b o r a ­t o r Al. S ă d i î ouescu , ' , 'Ta f îMre rup t . Con-viiişi d e u t i l i t a t e a 'acestui buletin şi î n p iokui gâAi d e J a с о ц і т ц а o p e r a l u i Al. S a d i Toneaeu , c ă u t ă m mi j locu l d e a-l •continua

REVISTE ' CONTEMPORANUL (V: 09. O c t o m b r i e

1925) : i l u s t r a t c u r e p r o d u c e r i ' di'ln a r h i ­t e c t u r a m o d e r n ă —- s o b r ă .şi e leg i in tă— a l u i Mareei І а л с и / c ü d e s e n e дарігйиа-, lizatev de aoe la s ; u l t i m u l ' n u i n ă r ' a l , ' r e - , viatei d - l u i I. ; Vinea , ' ád t í ce ' p a g i n i : d e ' poezie şi p rOză l^semnate d e ; : ; F . Aderca, Camil Petrescu, Jacques G. Cosţin, Tana ; QvlL S ar g lu Dan, e t c . Romulus ; D i a á u şi S. Dan p u b l i c ă „ a f i şu l " u n e i ' p i e s e dfe : t e a t r u „Bal" , c a r e prömFftei' ta' n o u t a t e ;'; : Marcel Iancu o - v i z i f c ă - e & t e t î c ă ' l a J e a n , C o c t e a u : „ S ü p r a y e á l i s m u i ' ? N u p o t î n - ; ţ e l ege poez ia r evo lu ţ i e i ceeace n u e i - ' demtie cu r e v o l u ţ i a ' po.èzHeï'. •

• S u b t i t l u l i , ,P rund" 'd . ' I o n Vinea, tip&-'-" res te o se r ie d e i m a g i n i g re le de s e v ă ' i n t e r i o a r ă şi t â n ă r ă : '.

Spome-voi vorbele aoestuí veiac ? - ' ; ro ochii lox pândesc răsunetul ca o schimbare ia fa tă ipândesc ura ca o întuneca/re nedumerirea ca o moarte — ,

• . ' • - - ' ' •' Copacii s'au -codit cm aramă -veche • cum cântă inima lemnului în pădtnre icaiM simte primăvară.în.nări: şl ureche sari din ecări «ufliete cu armură Л

Codrul de -nică-erii sporeşte i ou iadiri suliţelor tremurate,. ' • ' . ' roşie revărsare ca în, teatre . ..." . . . • : şipote&e tîpă memstruate lunecai Jivinele în alcov.

• De sus din -coarnele încoiioniatt ale vegetalei cirezi în suire cucul mecanic îsi atnduteste o suferinţă fără de poveste şl oicute'n cer ca dia psaltire.

Puneţi mâna pe Ucigaşul АгЬогйог. .

* О т і м cu -sângele verde al primăverii.

* : Lângă ecouî său s'a culcat vocea.' •'•.-...

* Mă dor . " ' . . ochii oirbuliidi de' peste drum.

, • ..- , , : VIAŢA LITERARA (I. 22, 3 Oct. 1926):

D e s p r e p e r i m a r e a l i t e r a r ă a r o m a n u l u i l u i ; V lahu ţă : : „ D a n " , ec r i e c u p r i l e j u i teediltăirii lui , ' d-1 P o m p i l i u Constant ine-scu ; d-1 'Vladimir Strêlnu, d i s o c i a z ă p e t e m a „ J u d e c ă ţ i i . c o n t i m p o r a n i l o r " ; . d-1 I. Valér ián c o n v o r b e ş t e c u d-1 Cami l Pe -tresu, irefereri-tul c u l t u r a l a l m u n c e i in­t e l ec tua l e , p e n t r u F r a n ţ a : D e s p r e aces t oficiu, d-1 C a m i l P e t r e s c u d ă p r e ţ i o a s e infojnmaţriuni :

• Probabili săptămâna viitoare voi pleca la Pa­ris în calitatea pe care mi-o stei. ' • • • ' • • '

• Guverniul. a manifestat delà începui intenţia rde. a- reafea cât fiiai ' mult în domeniiul poli­ticei; culturale si a arătat hotădtie preocupări' pentru -promovarea muncii iaitetecbuale.

• De; altfel .ci» mult înainte de a deveni- din nou , ministru, d. Octavian . Goga,' vorbea că ar ß -timpul să. se, dea toată atenţia • factorilor cul­turalii in .ad-mioislirarea tară. . Personali, încă de acum trei- ană' :am, fost ; invitait, de d-sa să con­tinui în paginife „ t ă r i i .Noastre", cercetarea probtaneitor' dezbătute în . paginile „Săptămân/ei muncii ilmtejlectuallie' şui artistice". Ntanai grija corecturilor" care mă. împiedecă să colaborez la o publicaţie :din ailt o-raş, a împiedicat, această collaborai-e. .

' Alt membra al gu/ve-rauil-im, d-4 M. Ma-noatescu a arătat de altâtea ori- în- „Revista Vremii'', ne­cesitatea orgaiibză-гіш -sociale a Шішіісмі intelec-tuaile. D-î ministru' I.. Petrovici a anunţat ю . adevărată -ofenisavă culturală şi e cunoscut de asemeni programul anunta-t de secretarul ge-nerall' a-l ' artelor. - . • • • , • •

' D: Trancul-Iási, ' mimistruil тітасй 's'a hotărât ' să -adiuieâ- şi- în 'domeniul " muncii infeléûtiiale , a-

. cela*--sporit.'pracfjic ca în domeniul muncioi ma- ' miale ' şi :a- creiat -posttíl- de ref-erent ' ol' muncii ' .irWe-liedtiiaJe'-la Pâiriis." Bl va'siluii ca o legatar? cu.Ciotaisia-internaţională pentru icooperarea im 'tel-ectuală -della' Paris, care • ceintrallliizeaîă ca a aiijtă. .a • j.Lägii - Naţiunilor" toate sforţă-rie in-

, -térna^anale; intejectuaile. ' • • • '

'• PENTRU CASA: , SCRIITORILOR

Din iinitiaitîva si iri totreprànderea. sa, «criHo- , ruj Petre-Cătunarii, cu'autorizaţia Soc. Scrtt-:torik>r Români, a ti'părit. chipurffle '.scriitorilor romani în vfetă cari se vând . în folosul „Case: ScriiforiûOT".' ' . , i ; .•: , :

i n -primi aişefie, ártistitc executate ou aiut-ografe şi date bitografjlce (4u : apărut : I. A. ' Bassarabe-scti, Liyiiu Rébreainu,",I-oo' .Minudescu, Nichifor Сгаіішс, Gala Gajlaction, Cezar Petrescu, Ionel Tèodroeaïiu, Viictor "Ëitimiu, G." Bogdarn-Duică, Octa-vian ' Goga, ' N. Dăvidescui .Camil "Petrescu, Lucian Btaga, Ql-aiudia. Millian, Mircea .Rădules'cu, H; F'ăpadat- Bemgescu, Alfréd 'Mojotó,' V.' Deme-tn'ias, George Gregorian, Eugen. Lovinescu şi Cö'rnéü/u/, Moldoveahu,' • " •

inainite de Crăciun ya apare seria: (Цп fo-togrâlfifflë -scritíoritor • -români şi anume•: ; Tudor Arghezi,. MilháSIl- Sadoveanu, 'Jean BaVt; I. À1. Brăitescu-Voinieşti, Gh. Brăescu, Al. Cazaban, G. Ibraillêaiuu,'. G. Totpârceaiiui, Déindstëne-Botez, Mihail . Godreanu-, D. : Nawu, M. . Dragonüresicu, Elena. Eauago, Ion.Agârbiceianiu,; V. Al. Jeam, Adriád Matiiu, Perpessàcins, lori, PHarti, lom Go­run, Horila Furtună, D. D. Pătrrăşcamu, loin Dra-gosïav, Cimcimat Pavelesou, V. Voiculescu, Ca-ton Theodorian, Al. T. Stamaifiad. '

- Scràiitori ,din această serie .sunt rugaţi a № ; mille cât mat neîntârziat fotogra-ШІе, semnăikura (aparte), îocua si, -data, naşterei, precum şi' o no­tiţă biMlograifică, d-lui Petre Cătunaru, -str. Clu-. cer-ului 34,! BuouresÖ. . j .

DIN STRĂINĂTATE

O Guvernul spaniol, începând de anul acesta, a hotărît -ca în fiecare a n s ă se celebreze în mod oficial ziua morţii lui Cervantes.

•Această comemorare va fi însoţită de conferinţe în şcoli şi conferinţe publice în oraşele principale. In zilele acelea se vor ţine conferinţe şi asupra autorului caré a scris cea mai frumoasă carte a a-nului.

• In luni le Apri l ie şi Mai se va des-, chide la Florenţa a doua expoziţ ie inter­naţională de gravură modernă.

Vor fi admise gravurile originale d e tot felul, exeluzâhdii-se formal gravurile obţinute pe cale mecanică.

S e c r e t a r i a t u l expoziţ ie i va trebui să fie avizat până la 15 Februarie 1927.

• Rugat să colaboreze la „Revue l itèral-re et artistique" revista unui grup de ti­neri scriitori, Paul Valéry, ca un înce­pui de colaborare, a trimes această in­teresantă scrisoare :

„Vă voiu trimete foarte bucuros câteoa lucruri mici ca sa răspund dorinţei d. primate de d-Doastră. dar unii cereţi ceea ce n'am ; n'am nimic imediat oare să

fie gata sau să nu fie promis. Eu lucrez foarte încet ; si munca aceasta atât de pufin expeditiva, aş dori s'o încetinez şi mai mult. Obiceiul, mania, sau chiar me­toda multor „tineri" din generaţia mea era să nu accepte nici o operă proprie dacă nu fusese îndelung studiată, făcută şi refăcută de nenumărate ori,, 'ca, pe timpul când timpul nu costa nimic, artiştii îşi consumau existeri(a prefăcând operele lor, fie c& erau de fildeş, de marmură sau de hârtie...

Pierre Loúys, de pildă, nu mai putea sa­şi' continue sórisul pe o foaie care ar fi' août cea mai mică ştersătură, când co.' rijase ceva se oprea, lua. altă foaie de hâr­tie şi recopia pe curat, cu scrierea sa splhdidă, pasagiul schimbat. Aceste reco­pieri erau dese, căci, pentru un scriitor atât de scrupulos, ocaziile în care se sim­ţea comun erau. nenumărate. Asupra scru­pulului írt literatură- s'ar -putea face un sfudiu frumos...

Nu ştiu dacă această căutare n'ar da impresia unei scăderi' а acestei rigori: creşterea actuală a producţiei ar presu­pune-o.

•V'am scris toate acestea, scumpe con­frate, pentrucă vă adresaţi unor scriitori tineri-şi : scopul publicaţiei d.boastră este să publicaţi încercările lor. Poate că se află printre ei unii pe care îi neliniştesc problemele stilului şi formei şi pe care îi preocupă perfecţiunea: Aş vrea să-i întă­resc în1 aceasta grijă'şi să-i asigur că vre­mea care • se risipeşte cil găsirea greşeli-lot şi cu indicară de noui obstacole mici pè départe' nu-'e • timp pierdut. îmi spun uneori că o operă neisbutită care a cerut eforturi mari'este în fond mai de folos au­torului ei. decât o operă mai norocoasă si uşor realizată".

Paul Valéry

Redactor PERPESSICIUS ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL", STR, BREZOIANU No. 11, BUCURE$Ti