korca- isd

Capitolul 8

ELEMENTE DE ANALIZĂ STATISTICĂ

A FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE INVESTIŢII

Componenta balanţei de plăţi externe „contul financiar” reuneşte operaţiunile care au ca obiect de tranzacţie active financiare, inclusiv crearea şi/sau lichidarea de creanţe în relaţia unei economii cu restul lumii. Aceste operaţiuni sunt structurate pe patru domenii de tranzacţii financiare, după cum urmează:

- Investiţii directe – presupun plasamente financiare într-o întreprindere situată în afara teritoriului economic al ţării investitorului, în condiţiile în care investitorul dobândeşte o influenţă consistentă asupra managementului acelei întreprinderi.

- Investiţii de portofoliu – sunt plasamente financiare într-o societate comercială sau bancară situată în afara teritoriului economic al ţării investitorului cu scopul de a permite o valorificare mai avantajoasă a capitalului pe acea piaţă financiară externă decât în cadrul propriei economii. Obiectul acestor tranzacţii îl formează pachetele de acţiuni şi obligaţiuni negociate în fiecare ţară pe piaţa bursieră şi pe piaţa extrabursieră.

- Alte investiţii – se referă la împrumuturile angajate sau acordate de subiectele rezidente în relaţiile lor cu nerezidenţii.

- Active de rezervă – este o poziţie a BPE care reflectă, de fapt, mişcarea (creşterea sau descreşterea) activelor aflate sub controlul şi la dispoziţia băncii centrale din fiecare ţară.

8.1 Precizări conceptuale şi metodologice

Investiţiile străine directe (ISD) reprezintă acea parte a tranzacţiilor financiare internaţionale care au un impact complex asupra economiei ţării gazdă. Delimitarea dintre ISD şi cele de portofoliu nu este clar cuantificată în literatura de specialitate. Totuşi – fără a fi o recomandare în vreun manual

Elemente de analiza statistică a fluxurilor internaţionale de investiţii

sau ghid financiar – se consideră că achiziţionarea unui pachet de cel puţin 10% din capitalul social al unei companii asigură investitorului o „voce respectată” în adunarea generală a acţionarilor – o poziţie eficientă în managementul firmei. Pornind de la această aserţiune, se face distincţia între cele două categorii de investiţii străine.

Din punct de vedere al delimitării cantitative, ISD reprezintă capitalul financiar investit iniţial, la care se adaugă (re)investirea (unei părţi a) profitului obţinut din exploatarea capitalului, alte forme de contribuţii la dotarea cu factori a întreprinderii (echipamente, mijloace de transport, drepturi de proprietate intelectuală, know how, livrări de materiale sau subansamble fără compensare etc.).

Diversele organisme care monitorizează ISD într-o economie au abordări diferite în privinţa ariei de cuprindere a ISD. De aici, marile discrepanţe între datele pe care le vehiculează.

Alături de formarea internă de capital fix (acumularea autohtonă pentru dezvoltare), ISD (în limba engleză Foreign Direct Investment – FDI) constituie un important factor al creşterii economice în orice economie. De aceea, pretutindeni în lume există un mare interes pentru a stimula interesul investitorilor străini de a veni să investească într-o economie.

Printre factorii favorizanţi ai unui puternic proces investiţional atât

din partea investitorilor autohtoni cât şi a celor străini se numără: - stabilitatea macroeconomică durabilă; - pacea – starea de non-conflict real sau potenţial în regiune; - credibilitatea instituţiilor statului şi a instituţiilor bancare şi de

asigurare; - existenţa unei infrastructuri bune; - existenţa unei forţe de muncă bine calificate şi dispuse să coopereze

cu nonrezidenţi; - avantaje fiscale; - deschiderea internaţională cât mai semnificativă a economiei.

Profitul obţinut din ISD reprezintă principalul mobil al migraţiei

internaţionale a capitalului. O parte din acest profit, de regulă, se reinvesteşte fie în aceeaşi afacere, fie într-o nouă afacere în ţara care găzduieşte investiţia. Restul se constituie în sume la dispoziţia investitorului. După impozitare, această parte poate fi repatriată.

Repatrierea de profituri este evidenţiată în contul curent al BPE în partea de debit a capitolului venituri, fiind plăţi pe care economia le are de efectuat în relaţia cu restul lumii. Translatarea sumelor care urmează a fi

Statistică pentru afaceri internaţionale

repatriate din moneda naţională într-o monedă cu circulaţie internaţională creează o presiune suplimentară pe piaţa interbancară.

8.2 Caracterizarea statistică a ISD

Caracterizarea statistică a ISD are în vedere, pe de o parte, stocul de investiţii, pe de altă parte, fluxurile de investiţii.

Stocul de ISD reprezintă cumularea vărsămintelor de capital financiar făcute în momentul înregistrării investiţiei la Registrul Comerţului. De obicei, astfel de informaţii sunt furnizate la sfârşitul anului calendaristic pe perioade multianuale. Un investitor străin, dar şi un om de afaceri interesat să realizeze un simplu export de marfă sau o prestare de servicii într-o ţară este interesat să cunoască diverse aspecte ale stocului de ISD pentru a aprecia calitatea mediului de afaceri şi, în particular, calitatea mediului investiţional din acea ţară.

În România, primele investiţii străine directe din perioada postdecembristă datează din anul 1990. Potrivit statisticilor oficiale, până la sfârşitul anului 2002 s-a acumulat un stoc de ISD de 10,4 miliarde de dolari SUA, ceea ce înseamnă cca. 480 USD/locuitor – un nivel extrem de modest comparativ cu alte ţări din regiunea central-estică a Europei. La mijlocul anului 2004, stocul de investiţii străine directe a crescut la circa 111,18 miliarde de dolari SUA (9,22 miliarde de euro).

Pentru a arăta importanţa (semnificaţia) relativă a stocului de ISD pentru ţara gazdă, se recurge la folsirea unor indicatori consacraţi, precum:

- Stocul de ISD/capita – exprimă atractivitatea mediului de afaceri din ţara gazdă pentru investitorii străini. Cu cât ISD/capita este mai mare, cu atât oportunităţile de afaceri sunt mai mari, iar mediul investiţional este mai favorabil. Semnificaţia unui stoc de ISD/locuitor redus este inversă faţă de cele menţionate mai sus.

- Stocul de ISD exprimat în procente în raport cu PIB-ul ţării gazdă

reprezintă o altă modalitate de a exprima permeabilitatea mediului local de afaceri faţă de investitorii străini, dacă ISD sunt abordate prin prinsma ţării gazdă, sau atractivitatea economiei pentru potenţialii investitori, dacă ISD sunt analizate prin prisma intereselor acestora.


- Valoarea medie a proiectelor de ISD rezultă din raportarea stocului de ISD existent în ţară la numărul firmelor cu capital integral sau parţial străin care au fost constituite. Cum ISD sunt purtătoare de progres tehnologic, orice ţară gazdă de ISD este interesată să încurajeze proiecte de ISD mari pentru a determina modernizarea structurilor de producţie, pentru a promova competiţia între diferiţii ofertanţi de produse similare pe piaţa autohtonă.

Pentru analiza structurală a stocului de ISD, se alcătuiesc trei

genuri de distribuţii:

- Distribuţia în funcţie de ţara de origine a capitalului, ceea ce permite identificarea principalelor ţări investitoare şi, pe acest temei, conceperea de strategii de atragere de ISD şi din alte ţări.

Primele zece ţări investitoare în economia României (30 iunie 2004)

Tabelul 8.1

Ţara

Valoarea capitalului înregistrat

în valută străină (mil. dolari SUA)

Cota ţării de origine în stocul

de ISD (%)

1. Olanda 1.901 17,0 2. Franţa 1.338 12,0 3. Germania 947 8,5 4. SUA 834 7,5 5. Italia 644 5,8 6. Austria 631 5,7 7. Antilele Olandeze 630 5,6 8. Cipru 520 4.7 9. Turcia 439 3,9 10. Marea Britanie 424 3,8 Totalul celor zece ţări 8.308 cca. 74%

Sursa: Registrul Comerţului, Bucureşti, iulie 2004

- Distribuţia în funcţie de ramura de activitate economică din ţara gazdă în care se face ISD poate fi folosită ca eventuală bază pentru conceperea de strategii diferenţate de încurajare a ISD, potrivit propriilor obiective de dezvoltare ale ţării gazdă.


Distribuţia stocului de ISD pe sectoare şi ramuri ale economiei naţionale

Tabelul 8.2 Sectorul sau ramura

de activitate Ponderea în total stoc ISD

la 30 iunie 2004 (%) Industrie 64,5 Construcţii 13,3 Agricultură 12,2 Turism 5,5 Servicii profesionale 2,0 Transporturi 1,4 Comerţ cu amănuntul 0,7 Comerţ cu ridicata 0,4 Total stoc de ISD 100

Sursa: Registrul Comerţului, Bucureşti, iulie 2004

- Distribuţia pe judeţe şi/sau regiuni de dezvoltare, ceea ce ajută la stabilirea deosebirilor de atractivitate între diferitele zone ale ţării gazdă pentru investitorii străini şi, eventual, conceperea de strategii ale administraţiei publice centrale sau locale pentru atragerea mai multor ISD

Fluxurile de ISD sunt intrările şi ieşirile noi de ISD. Ele se

înregistrează pe o bază lunară şi anuală în debitul (intrările de noi ISD se numesc în limba engleză FDI inflows) şi în creditul (ieşirile de ISD dintr-o economie poartă denumirea engleză de FDI outflows) contului financiar al balanţei de plăţi externe. Diferenţa dintre cele două sume exprimă poziţia netă în domeniul ISD a ţării analizate. Ea poate fi o poziţie net debitoare numită şi poziţie netă de investitor (unele dintre marile ţări furnizoare de capital) sau o poziţie net creditoare, numită şi poziţie netă de beneficiar (majoritatea ţărilor sunt mai mult recipiente de ISD decât furnizoare de ISD). Cunoaşterea nivelului, structurii şi dinamicii fluxurilor de ISD permite observarea unor trăsături ale economiei ţării analizate, prin prisma oportunităţilor de afaceri, a profitabilităţii relative etc.

Potrivit Raportului anual 2002 al Băncii Naţionale a României, ISD nete în câteva ţări central şi est europene s-au cifrat în anul de referinţă la 450,4 milioane USD în Bulgaria, 8226,3 milioane USD în Republica Cehă, 885,9 milioane USD în Croaţia, 3789 milioane USD în Polonia, 1090 milioane USD în România, 4007,2 milioane USD în Republica Slovacă şi 1748,4 milioane USD în Slovenia, în timp ce Federaţia Rusă înregistra o poziţie de net investitor în străinătate cu – 862 milioane USD.


Intensitatea fluxului de noi ISD. Fluxul anual de ISD nou intrate în economie poate fi exprimat sub formă de coeficient faţă de formarea brută de capital fix în economia ţării gazdă. Acest indicator este, de fapt, o mărime relativă de coordonare, care arată câte (sub)unităţi monetare de ISD corespund fiecărei unităţi monetare investite în economie de către operatorii economici autohtoni. Ambele tipuri de investiţii generează creşterea economică, astfel încât compararea lor directă ajută pe omul de afaceri să înţeleagă mai bine cât de mult depinde o ţară de propriul efort investiţional al operatorilor economici locali şi cât de mare este influenţa investitorilor străini. Evident, translatarea în monedă de circulaţie internaţională a formării brute interne de capital fix se face la cursul mediu oficial de schimb al monedei naţionale faţă de moneda de referinţă (USD sau Euro). În cazul României, de exemplu, noile ISD din anul 2003 s-au cifrat la 1,57 miliarde de USD (1,39 miliarde de euro), ceea ce înseamnă 17% faţă de formarea brută internă de capital fix. Altfel spus, ISD au contribuit cu aproape o cincime la sporirea capitalului investit în progresul economiei româneşti.

Performanţa ISD şi potenţialul investiţional al unei ţări sunt două

aspecte ale fluxurilor investiţionale internaţionale cuantificate de către UNCTAD pentru a evidenţia deosebirile de atractivitate existente între mediile de afaceri din ţările lumii.

Valoarea absolută a fluxurilor de ISD către o economie poate fi mai mare sau mai mică şi diferă, de obicei, de la o perioadă la alta. Pentru a aprecia corect impactul asupra diferitelor economii naţionale, UNCTAD calculează un indice de performanţă a ISD sub forma raportului între ponderea investiţiilor receptate de o ţară în totalul mondial al ISD şi ponderea respectivei ţări în produsul mondial brut.

O valoare a acestui raport mai mare decât unitatea înseamnă că ţara primeşte mai multe investiţii străine decât mărimea sa economică relativă, în timp ce un rezultat mai mic decât unu arată o performanţă mai slabă a ISD în acea ţară. Astfel calculat, indicele de performanţă a ISD captează influenţa asupra investitorilor străini a altor factori decât a mărimii pieţei, considerată a fi motivaţia de bază. Aceşti alţi factori sunt extrem de numeroşi şi de natură economică şi/sau paraeconomică (climatul de afaceri, stabilitatea politică, prezenţa resurselor naturale şi de muncă, infrastructura de transport, de telecomunicaţii, bancară şi de agenţii specializate ale administraţiei publice, oportunităţi de participare la procesul de privatizare, dar şi la achiziţii de întreprinderi sau de active, nivelul de pregătire al forţei de muncă, comunicarea interculturală, birocraţia, nivelul corupţiei etc.). Cu titlu de exemplu, în tabelul 8.3 sunt prezentaţi indicii specific ţărilor din Europa Centrală şi de Răsărit.


Indicele de performanţă al ISD în ţările din Europa Centrală şi de Răsărit

Tabelul 8.3 Valoarea Indicelui de performanţă

a ISD Poziţia în

clasamentul mondial în anul 2001

Ţara

1993-1995 1999-2001 11 R. Cehă 3,138 2,929 25 Bulgaria 0,686 1,926 26 R. Slovacă 1,550 1,836 47 Polonia 2,278 1,256 53 Ungaria 6,298 1,168 75 România 0,911 0,810

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, 2003, Geneva România a fost până în anul 2001 cel mai slab performer, ceea ce

este explicabil prin prisma (contra) performanţei de creştere economică şi de atractivitate pentru investitorii străini. Creşterea considerabilă a fluxului de noi ISD în economia românească în anii 2003-2004 este de aşteptat să fi modificat semnificativ nu numai valoarea indicelui de performanţă, dar şi poziţia ţării noastre în clasamentul mondial.

Indicele potenţialului investiţional al unei ţări este calculat de

UNCTAD prin agregarea valorilor normalizate a 12 variabile presupuse a influenţa atractivitatea unei economii naţionale pentru investitorii străini:

- PIB/locuitor ca expresie a mărimii şi comlexităţii pieţei locale; - rata creşterii reale a PIB în ultimii zece ani ca informaţie necesară

pentru estimarea potenţialului de creştere economică viitoare a ţării; - ponderea exporturilor în PIB, pentru a capta deschiderea şi

competitivitatea internaţională a economiei; - numărul de posturi telefonice fixe şi de telefoane mobile la 1000

locuitori ca indicator al gradului de modernizare a infrastructurii; - consumul industrial de energie per capita ca expresie a infrastructurii

industriale tradiţionale; - ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB ca indicator al

facilităţilor tehnologice locale; - ponderea studenţilor în totalul populaţiei pentru a reflecta existenţa

cometenţelor profesionale locale; - riscul de ţară ca indicator sintetic de percepere a riscurilor dintr-un

mediu de afaceri de către investitorii străini; - ponderea ţării în exportul mondial de resurse naturale ca expresie a

existenţei resurselor pentru investiţiile în industria extractivă;


- ponderea ţării în importurile mondiale de subansamble şi componente de mijloace de transport şi echipamente electronice ca expresie a prezenţei societăţilor transnaţionale în economia ţării ţi a participării ţării la producţia integrată a acestora;

- ponderea exportului de servicii al ţării în exporturile mondiale pentru a capta importanţa ISD în sectorul terţiar al ţării;

- ponderea stocului de ISD al ţării în totalul mondial ca indicator al capacităţii de absorbţie şi al atractivităţii şi performanţei climatului investiţional din respectiva ţară. O medie aritmetică simplă a celor două valori consemnate pentru

fiecare ţară conduce la un rezultat situat între 0 pentru cel mai slab potenţial investiţional şi 1 pentru cel mai bine apreciat potenţial investiţional dintr-o ţară.

În tabelul 8.4 se prezintă rezultatul evaluării de către UNCTAD a potenţialului investiţional al grupului de ţări deja menţionat mai sus în aceleaşi două perioade. Se observă valorile în general modeste obţinute de toate ţările din grup, cu o tendinţă destul de firavă de creştere a potenţialului investiţional în cea de a doua perioadă supusă analizei comparative.

Tranziţia prelungită şi şovăielnică ce a caracterizat România acelor ani a făcut ca nivelurile specifice celor 12 variabile luate în calcul să fie deosebit de modeste, astfel că ne situăm din nou pe ultimul loc în grupul de ţări. Evoluţia economico-socială constant pozitivă din ultimii cinci ani a modificat cu certitudine aceste evaluări, astfel că în viitoarele Rapoarte UNCTAD ne putem aştepta la o altă poziţionare a ţării noastre fie şi numai în cadrul grupului ţărilor de referinţă.

Indicele potenţialului investiţional al ţărilor din Europa Centrală şi de Răsărit

Tabelul 8.4 Valoarea Indicelui potenţialului

investiţional Poziţia în

clasamentul mondial în anul 2001

Ţara

1993-1995 1999-2001 37 R. Cehă 0,249 0,271 41 Ungaria 0,210 0,257 43 Polonia 0,212 0,255 48 R. Slovacă 0,223 0,238 64 Bulgaria 0,223 0,201 91 România 0,170 0,149

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, 2003, Geneva Pe baza informaţiilor oferite de cei doi indici ai performanţei şi ai

potenţialului investiţional al grupului de ţări, se poate elabora o analiză


matriceală (bidimensională), rezultând (cel puţin din punct de vedere teoretic) următoarele patru categorii:

- ţări cu performanţă înaltă şi cu potenţial investiţional ridicat; - ţări cu performanţă înaltă dar cu potenţial investiţional scăzut; - ţări cu performanţă modestă, dar cu potenţial investiţional mare; - ţări cu performanţă modestă şi cu potenţial investiţional scăzut.

Potrivit Raportului UNCTAD, România a fost inclusiv în perioada 1999-2001 în ultima clasă a sub-performerilor lumii, dar există toate premisele întrunite pentru a o vedea situată mai nou în clasa ţărilor cu performanţă încă modestă, dar cu potenţial investiţional mare. Fluxul de noi ISD intrate în cursul anului 2004 arată că atractivitatea mediului economic şi investiţional este de acum mult mai favorabil percepută de către investitorii străini decât era în urmă cu patru - cinci ani.

Orientarea geografică a fluxurilor investiţionale. Abordarea clasică a fluxurilor de ISD potrivit căreia „nordul” este investitor net, iar „sudul” este beneficiar net este tot mai consistent contrazisă de statisticile oficiale, care relevă faptul că fluxurile de investiţii intraregionale cunosc în ultimii 10-15 ani o dinamică mult mai puternică decât fluxurile de ISD interregionale. Există cel puţin două explicaţii:

- Libera circulaţie internaţională a capitalurilor este confruntată cu tot mai puţine bariere finaciare, fiscale sau administrative, ceea ce elimină, cel puţin teoretic, prezenţa investitorilor străini în orice economie.

- Capitalul acumulat în ţările în dezvoltare şi în ţările în tranziţie postcomunistă caută oportunităţi mai avantajoase de valorificare pe alte pieţe din regiune, în măsura în care se liberalizează contul de capital şi financiar din BPE a ţării de origine a investitorului. Acest capital, lipsit de experienţa valorificării internaţionale, preferă investirea în economii asemănătoare cu cea a ţării de origine, decât intrarea pe o piaţă dezvoltată, pe care concurenţa este mai ascuţită, iar regulile de supraveghere a investitorilor sunt mai stricte.

Analiza structurală a fluxurilor de ISD are în vedere următoarele

aspecte: pentru factorii de decizie macroeconomică şi pentru administraţiile regionale este important să se cunoască mărimea noilor proiecte de ISD, impactul lor asupra pieţei locale a muncii, precum şi distribuţia pe ţări a noilor fluxuri şi distribuţia pe ramuri investite.

Conform datelor preluate de ziarul „Economistul” (nr. 1492/2003) dintr-un comunicat de presă al Băncii Naţionale a României, principalele domenii de interes pentru investitorii străini au fost în anul 2003


telecomunicaţiile (18 proiecte cu o valoare angajată de 368 de milioane de USD), industria energetică (cinci proiecte în valoare de 338 milioane USD), industria constructoare de maşini (14 proiecte însumând 134 milioane USD) şi industria lemnului, celulozei şi hârtiei (19 proiecte totalizând 157 milioane USD).

Uneori, este interesant să se cunoască şi dinamica noilor fluxuri de

ISD intrate într-o ţară sau regiune. Se utilizează în acest scop indici cronologici simpli sau ritmuri de creştere de la un an la altul sau pentru o întregă perioadă de referinţă (de obicei, deceniu). Comparaţiile diacronice la nivelul unui grup de ţări dintr-o regiune pot releva eficacitatea diferită a strategiilor de atragere a ISD sau medii investiţionale mai mult sau mai puţin atrăgătoare.

8.3 Analiza efectelor investiţiilor străine directe asupra

economiei ţării gazdă

Investiţiile străine directe exercită o influenţă direct sesizabilă asupra balanţei de plăţi externe a unei ţări, dar şi asupra economiei interne a ţării gazdă.

Impactul fluxurilor de ISD asupra BPE se analizează prin prisma

aportului net de resurse financiare pe calea ISD pentru economia ţării gazdă, respectiv, prin determinarea diferenţei între intrările nete de noi ISD şi repatrierile nete de profit generate de ISD.

În anul 2002, de exemplu, România a beneficiat de un influx net de ISD de 1090 de USD (cum s-a menţionat mai sus), dar a înregistrat un sold negativ al veniturilor din investiţii directe de 186 de milioane de USD, astfel încât aportul net de resurse financiare prin ISD rămâne de doar 904 milioane de USD.

Dincolo de aspectele legate de influenţa asupra BPE, omul de afaceri este profund interesat să cunoască cel puţin efectele directe (dacă nu şi efectele de antrenare) ale ISD.

Efectele directe ale ISD asupra economiei ţării gazdă sunt

evidenţiate cu indicatori de felul celor enumeraţi mai jos: - cota parte a filialelor şi companiilor străine în producţia unei ramuri

sau în PIB-ul ţării gazdă; - numărul locurilor de muncă create de aceste filiale sau companii

străine şi cota lor parte pe piaţa locală a muncii;


- contribuţia fiscală a filialelor şi companiilor străine în vărsămintele la bugetul public al ţării gazdă;

- volumul valoric şi ponderea filialelor şi companiilor străine în exportul unei ramuri de activitate economică sau în exportul total al ţării gazdă.

Nu poate fi ignorat faptul că ISD au un impact pozitiv asupra

ritmului creşterii economice şi bunăstării din ţara gazdă. Estimările bazate pe statistici din ultimele trei decenii arată că fiecare procent suplimentar de ISD faţă de PIB se asociază cu o creştere mai mare a PIB/capita cu 0.3-0.4 puncte procentuale.

Efectele indirecte sau efectele de antrenare (spillovers) ale ISD au

multiple forme de manifestare şi sunt greu cuantificabile. Ele constau în beneficii care îşi au originea în prezenţa firmelor cu capital străin sau a corporaţiilor multinaţionale în economia unei localităţi sau a unei regiuni. Aceste beneficii nu sunt şi nici nu pot fi integral exprimate prin indicatori de felul celor enumeraţi mai sus. Dintre beneficiile indirecte merită menţionate efectele pozitive ale proiectelor de ISD constând în difuzarea de informaţii cu privire la existenţa de noi tehnologii de fabricaţie, de noi metode de producţie, de management şi de marketing şi demonstrarea posibilităţii de valorificare profitabilă a acestora în contextul economiei locale sau în răspândirea informaţiilor cu privire la oportunităţile de export. Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Comerţului există cel puţin trei canale de difuzare a acestor informaţii:

- Piaţa muncii: atât managerii locali angajaţi la un moment dat într-o corporaţie multinaţională sau într-o firmă cu capital străin, cât şi ceilalţi angajaţi au libertatea de a-şi schimba locul de muncă fie în cadrul aceleiaşi pieţe, fie peste hotare. Cu prilejul acestei schimbări a locului de muncă, ei poartă şi informaţia cu privire la noile tehnici manageriale, de producţie sau de marketing, după cum difuzează şi informaţiile despre existenţa oportunităţilor de afaceri constatate la vechiul loc de muncă. Efectul general este unul pozitiv, chiar dacă firma iniţială va trebui să facă faţă unei concurenţe sporite.

- Efectele de demonstrare a accesului pe noi pieţe: studii empirice confirmă faptul că firmele locale preiau şi imită înclinaţia de export a corporaţiilor transnaţionale şi a firmelor cu capital străin din regiune. Buna cunoaştere a pieţelor internaţionale de către aceste firme şi utilizarea unor canale eficiente pentru tranzacţiile lor internaţionale sunt uşor însuşite şi de firmele locale, astfel că


internaţionalizarea economiei este mai pronunţată în astfel de regiuni decât în cele în care capitalul străin nu este atras.

- Efecte de practici interfirme la nivelul subfurnizorilor locali. De obicei, firmele cu capital străin şi corporaţiile transnaţionale manifestă o anumită rigurozitate în gestionarea şi derularea tranzacţiilor lor cu furnizorii şi subfurnizorii locali. Cu timpul, astfel de practici riguroase sunt utilizate de aceste subiecte economice locale şi în relaţia cu proprii lor furnizori, ori în relaţia cu alţi clienţi din mediul local de afaceri. Această rigurozitate se referă la designul produselor, la serii pilot de fabricaţie, la reglarea procesului tehnologic şi, mai presus de toate, la autocontrolul calităţii producţiei. Studii ale Biroului Internaţional al Muncii demonstrează empiric efectul pozitiv de contaminare cu rigurozitate a mediului local de afaceri prin preluarea cerinţelor de exigenţă formulate de întreprinderile bazate pe ISD.

Chiar dacă astfel de aspecte nu pot fi comensurate direct prin

mijloacele şi metodele specifice statisticii, ele nu pot fi ignorate, cu atât mai mult cu cât ele contribuie la sporirea funcţionalităţii economiei locale.

8.4 Statistica fuziunilor şi achiziţiilor

Fuziunile şi achiziţiile (Mergers and Acquisitions) constituie într-o anumită accepţiune o măsură a dezvoltării, complexităţii şi sofisticării unei economii, afirmă cu justă îndreptăţire experţii de la PricewarethouseCoopers. Pentru omul de afaceri care îşi propune să abordeze o nouă piaţă, informaţiile despre fuziuni şi achiziţii (F & A) sunt de natură să-l edifice asupra nivelului de încredere pe care îl poate manifesta în relaţia cu partenerii de pe noua piaţă.

Trebuie menţionat că în contextul unei economii de piaţă, prin

fuziuni şi achiziţii se înţeleg acele tranzacţii între societăţi comerciale cu capital privat care au ca scop schimbarea structurii de proprietate asupra unei întreprinderi sau asupra unor active. Prin urmare, operaţiunile de privatizare a unor întreprinderi de stat sau vânzarea de active aparţinând statului se cer a fi tratate separat.

Atunci când tranzacţiile au loc între o întreprindere rezidentă şi una nerezidentă (fuziune) sau întreprinderea rezidentă este achiziţionată de o societate comercială nerezidentă (sau invers), tranzacţia capătă caracter internaţional.


Din punct de vedere statistic, fuziunile şi achiziţiile sunt observate atât ca număr de operaţiuni, cât şi ca valoare a tranzacţiilor. În tabelul 8.5 se prezintă cu titlu de ilustrare valoarea estimată a pieţei F & A din Europa Centrală şi de Răsărit din punct de vedere al valorii totale a tranzacţiilor de acest fel din fiecare ţară.

Valoarea fuziunilor şi achiziţiilor în anul 2003

Tabelul 8.5

Ţara F&A – milioane USD Federaţia Rusă 23 703 Republica Cehă 7 420 Polonia 2 835 Ungaria 2 617 Republica Slovacă 653 România 549 Bulgaria 317 Croaţia 300 Slovenia 249 Total 38 644

Sursa: PricewaterhouseCoopers: M&A Survey 2003

Pentru a analiza amploarea pieţei operaţiunilor de F&A se obişnuieşte să se determine dimensiunea relativă (în procente) a fuziunilor şi achiziţiilor dintr-o ţară faţă de PIB. În cazul României anului 2003, dacă PIB este estimat în dolari SUA la cursul de schimb al dolarului, atunci F&A reprezintă aproape 1% , iar dacî estimarea este făcută la paritatea puterii de cumpărare a leului faţă de dolar, atunci F&A reprezintă 0.35% faţă de PIB, ceea ce subliniază caracterul emergent al acestei pieţe în ţara noastră. În Raportul elaborat de PricewaterhouseCoopers sunt pe larg analizate motivele acestui nivel extrem de modest al F&A nu numai în România, dar şi în celelalte ţări din regiunea analizată: raritatea unor obiective mari cu valoare de peste 50 milioane USD, întârzierea privatizării în sectoarele energetic şi de utilităţi publice (cu obiective de mare valoare), preferinţa investitorilor străini de a face investiţii noi (greenfield) stimulată şi de pretenţiile de preţ exagerate ale proprietarilor locali, riscul de ţară perceput încă a fi mult mai mare decât disponibilitatea investitorilor de a se expune etc. sunt numai câteva dintre problemele pieţei F&A în ţările în tranziţie post-comunistă.


Se poate lua în considerare şi valoarea medie a fiecărei operaţiuni de F&A. Faţă de numai 21,7 milioane USD/tranzacţie în 2002, valoarea acestui gen de afacere în regiunea Europei Centrale şi de Răsărit a sporit în 2003, atingând o medie de 39,1 milioane de USD. Merită totuşi accentuat un alt aspect: care este amploarea celor mai mri F&A din regiune pentru că ele arată deschiderea investitorului privat, fie el autohton sau străin, de a asuma riscurile unei afaceri de mari proporţii.

Potrivit Raportului citat, în cursul anului 2003 în regiunea analizată au avut loc 42 de tranzacţii cu o valoare mai mare de 100 milioane USD (una dintre acestea a avut loc cu titlu de premieră în România), faţă de numai 28 tranzacţii în anul precedent, ceea ce atestă, totuşi, o piaţă a F&A în creştere, un climat mai propice afacerilor. Pe de altă parte, primele 10 mega F&A din regiune au concentrat 16 miliarde de USD, adică 40% din totalul afacerilor de acest fel din zonă. Expunerea înaltă la risc este evidentă, dar ea atestă faptul că investitorii percep cu încredere ameliorarea mediului investiţional din zonă.

8.5 Întrebări de control

1. Precizaţi unde se găsesc datele referitoare la investiţiile străine? 2. Cum distingeţi o ISD de o investiţie de portofoliu? 3. Prezentaţi indicatorii statistici utilizaţi în caracterizarea stocului de

ISD dintr-o ţară. De ce este un om de afaceri interesat în cunoaşterea unor astfel de indicatori?

4. Cum se face analiza structurală a stocului de ISD? 5. Cum determinaţi poziţia netă a unei ţări în cadrul ISD? 6. De ce este utilă observarea dimensiunii noilor proiecte de ISD? 7. Ce înţelegeţi prin indicele de performanţă a ISD într-o ţară? 8. Cum determinaţi şi care este semnificaţia indicelui potenţialului

investiţional al unei ţări? 9. Cum stabiliţi impactul ISD asupra balanţei de plăţi externe? 10. Exemplificaţi efectele directe şi indirecte ale ISD asupra economiei

locale. 11. Ce fel de indicatori folosiţi pentru a caracteriza piaţa F&A? 12. Ce semnificaţie daţi creşterii valorice a tranzacţiilor de F&A?


8.6 Probleme propuse

Problema 1

PIB-ul unei ţări a înregistrat următoarele valori nominale anuale (preţuri curente): 2002 - 514,4 mild.USD; 2004 - 789,2 mild.USD. În aceeaşi peroadă, investiţiile autohtone în economia naţională au crescut de la 104,1 mild. USD la 154,7 mild. leUSD, iar investiţiile străine directe au sporit de la 12,8 miliarde USD la 17,3 miliarde USD.

a) Să se analizeze impactul sporirii investiţiilor autohtone asupra creşterii PIB folosind rata marginală de creştere şi coeficientul de elasticitate.

b) Cum se modifică rata marginală de creştere şi coeficientul de elasticitate dacă se iau în considerare şi investiţiile străine directe?

Problema 2

În anul 2003, fluxurile investiţionale internaţionale a două ţări sunt

prezentate mai jos în vederea unei analize comparative: - ţara A se caracterizează prin intrări de noi investiţii directe de 22

miliarde de USD şi ieşiri de investiţii directe de 26 miliarde de USD. PIB-ul ţării este de 540 miliarde de USD, iar populaţia ţării de 38 milioane de locuitori.

- ţara B înregistrează un influx de ISD de 13 miliarde de USD şi ieşiri de capital autohton în vederea investiruu directe în alte economii de 8 miliarde de USD. PIB-ul ţării este de 290 miliarde de USD, iar populaţia ţării este de 17 milioane de locuitori. Să se determine poziţia netă a fiecărei ţări din punct de vedere al

fluxurilor de ISD şi semnificaţia relativă a acestora pentru fiecare dintre economiile comparate.


Chapter 8

FOREIGN DIRECT INVESTMENT STATISTICS

Foreign direct investment (FDI) is defined as an investment that is made to acquire and exert a lasting management interest – usually 10% or more of the voting stock – in a company operating in a country other than that of the investor (defined according to economic residency), the investor’s purpose being an effective voice in the management of the enterprise.

The building blocks for more FDI in a country are peace, basic macroeconomic stability and institutional credibility (low bureaucracy and transparency manifest in the interface with private interests), tax advantages, openness to international trade, basic infrastructure.

From a quantitative viewpoint, the FDI inflow in a (host) country is the sum of equity capital, reinvestment of earnings, other long-term capital and short-term capital as shown in the financial account of the balance of payments. The total inflows of FDI in a given reference period are known as the stock of FDI. A country might be at the same time a source for FDI outflows towards the rest of the world. By comparing inflows to outflows one obtains the net FDI position of the country (net benefitor position or net source of FDI = net investor position).

The classical approach (i.e. advanced economies invest in developing countries) is more and more contradicted by the regional FDI flows, which register in the last 10-15 years higher increase ratios as the average growth rate for FDI. The explanation consists in the step-by-step lifting of the barriers to capital flows. At the same time, capitals accumulated in the developing and/or transition countries seek for better investment opportunities abroad by approaching markets from the region.

Profits on FDI equal the sum of reinvested earnings on direct investment and other direct investment income. It means that only a part of the FDI profits is re-patriated in the investor’s home country as registered in the current account of the Balance of Payments. This flow of payments is registered as a distinctive item in the Debit of the income balance.


Statistical descriptors of the FDI

There are two objectives to measure in the FDI statistics: Stocks and Flows.

The stock of FDI is the total amount of FDI disbursed at the registration moment and reported usually by the end of the reference period (year).

The relative significance of the FDI stock for the host county is illustrated by indicators presented hereinafter:

- Per capita FDI stock (FDI stock : Number of inhabitants); - FDI stock as a relative amount as compared to the GDP; - Average amount of investment disbursed per FDI project.

Three types of distribution have to be considered for the structural analysis of the FDI stock:

- country of origin distribution of FDI; - sector or industry distribution of FDI in the host country; - county and/or regional (geographical) distribution of FDI.

The FDI inflows are registered on a monthly and a yearly basis in the financial account of the BoP as investment inflows (credit) and/or outflows (debit).

The relative significance of the FDI inflows during the reference year is revealed by comparing it to the gross fixed capital formation in the host country. Only a good investment environment for domestic investors will attract also foreign investors!

A structural analysis of the recent inflows might use the same distribution criteria as mentioned above.

The impact of FDI on the balance of payments consists of two aspects:

- the FDI net position in the financial account of the BoP; - the net income generated by FDI (credit – debit).

A comprehensive analysis of the impact of FDI on the BoP will combine the two dimensions in order to show the net financial flow between a country and the rest of the world due to FDI.


Estimating FDI effects

There are direct and indirect effects of the FDI in a country’s economy.

Direct effects are usually expressed in terms of contribution or role of foreign invested companies and/or of multinational corporations (MNCs) in the host country’s economy:

- share of foreign affiliates in industrial output or in GDP; - number and/or share of (local) employees in FDI projects in the total

number of employed population; - value (and share) of foreign affiliates in total exports of the host

country; - tax contribution as share of the total tax incomes in the country’s

fiscal system. In general terms, FDI has a positive effect on growth rate and on

welfare once the host country has an appropriate level of education and training of its population. Cross-country studies confirm that each percentage point share of FDI in GDP is to be associated with 0.3 to 0.4 percentage poin higher per capita GDP growth in the last three decades of the XXst century.

Indirect benefits or spillovers Spillovers refer to benefits arising from the presence of MNCs and

of foreign invested companies that are not fully captured by them in their market transactions with local customers and suppliers. Such benefits can arise when the FDI project leads to a diffusion of information about the existence, availability and profitability of new technology, production methods, management and marketing techniques, or export market opportunities. Three important transmission channels were observed:

- Labor market spillovers: As managers and employees move inside an economy from a company to another and/or from a country to another, the training of local personnel is increasingly important.

- Market access and demonstration effects: Studies of the development of export activities in the FDI-host countries argue for strong demonstration effects from the operations of foreign firms. As foreign companies have greater knowledge of world markets and access to information marketing channels, they tend to be more involved in international trade than the domestic companies. But this experience has a positive impact on the export propensity of the local firms.


Supplier spillover Foreign firms interact with local suppliers and induce a clear

improvement of their capabilities to supply not only those firms but also other customers. This refers to product design, blueprints, manufacturing process planning and, above all, to quality control. Occasional papers developed under the auspices of the International Labor Office in Geneva indicate the critical importance of the subcontracting by foreign invested firms for the professional development of the local suppliers.

korca- isd

Documents