Nu vă e ruşiNe, măi, aNimalelor?

Anul VII, nr. 33 (386), 16–22 August 2017

16 pagini, preţ: 3,0o lei Kim Jong NUL

Cel mai consecvent lider comunist din istoria lumii: » zero realizări» zero idei» zero viitor» zero ani de pușcărie

» Alertă! Un doctor a arestat doi polițiști pentru că nu s-au pre-

dat când le-a arătat degetul mijlo-ciu! În plus, polițiștii au comis și ultraj pentru că au refuzat să se ducă în morții lor.

» Incident în Poiana Brașov: Un urs era să-l mănânce pe Tăriceanu

crezând că e gunoi! Ursul a declarat la o televiziune locală: „Mai dați-o, în blana mea de treabă, ne lăsați toate gunoaiele să le mâncăm.”

» Cercetătorii din Caracal au ajuns la concluzia că milioane de oa-

meni mor anual pentru că nu mai au zile. Cercetătorii de la Universitatea de Petrol și Gaze și Ocluzii Intestina-le din Caracal au descoperit, în timp ce așteptau să li se aducă băutura, că foarte mulți oameni mor în fiecare

an pentru că atâta le-a fost. În urma acestei descoperiri, ei se așteaptă să ia poate nu chiar Nobelul, dar măcar încă una mică.

» O maimuță de la zoo a început să se creadă ministrul Educației!

Cici, o mimuță foarte inteligentă de la Zoo Băneasa, care știe să folosească uneltele pentru a fura de la animalele vecine și pentru a desființa comisii, a început de câteva zile să se crea-dă ministrul al Educației în guvernul PSD.

» Un turist român aflat în Grecia a fost diagnosticat cu all inclusi-

ve în fază terminală! Pacientul a fost expulzat imediat, iar acum se află în carantină, alături de o cană cu ceai. Specialiștii afirmă însă că epidemia nu mai poate fi controlată. În legătură cu problemele mari ale omenirii,

dar şi cele mici, redacţia Kamikaze răspunde la telefon cititorilor− Alo, bună ziua să vă fie inima! Ziarul Kamikaze?− Da. Spuneţi!− Mă numesc Corado Osîrdie, analist vi-ticultor şi mă aflu în mijlocu’ la scandalul acesta cu stângism şi anti-rasism care s-a pornit în America la oraşul Şarlotavil.− Aşa. Şi dumneavoastră ce aţi păţit?− Deci io cred că ultima joi din postul Adormirii Maicii Domnului am mâncat ceva greşit, cât timp am băut cu nişte prieteni de-ai mei.− Adică ce puteaţi să mâncaţi greşit?− Adică bere proastă în loc de vin. Sau un capac de tablă în loc de dopuri de plută, care le consum eu pe post de mâncare când beau.− Aşa, şi?− Şi în urma unor idei ideologice care le-am discutat eu, împreună cu opt sticle de vin, din care patru erau cu coniac vechi şi clocit, am ajuns acasă, la iubită-mea, şi aci, zbang....− Zbang, ce?− Mi s-a tăiat filmul cum ne tăia Ceauşes-cu filmele. Brusc mi-a zis iubită-mea că m-am făcut alb la faţă ca niciodată.− Şi ce dacă eraţi alb ca varul? Înseamnă că v-a fost rău?− Lasă că mi-era răi. Rău mi-a fost că fi-ind alb la faţă, ăştia m-a încadrat direct la white supremacy, adică m-a acuzat că sunt suprematist alb.− Hai domnule, ce naiba?!− Vă jur. Şi astfel am devenit primul su-prematist alb din sat de la noi. M-a luat o ruşine de n-am cuvinte să vă spun.− Nu aţi mai avut suprematişti albi în sat la voi?− Niciodată. Noi, în familie am mai avut beţivi, violatori, hoţi, contabili, chiar şi ţigani, dar suprematişti albi, niciodată. Am intrat în pământ de supărare.

− Şi ce aţi făcut ca proaspăt suprema-tist alb?− M-am făcut negru de supărare. Că io chiar nu sunt pentru de acord cu supre-maţia albă. Adică nu-mi place vinul alb deloc. Beau numai roşu. Sau d-ăla ne-gru, molan.− De ce nu vă place vinul alb?− Ăla nu e vin. Io beau decât roşu, chiar şi vara, cum m-a învăţat pe mine Luci-că, oevinologul nostru, care nu suportă supremaţia vinului alb deloc, nici vara cu sifon.− Ei, vara merge un şpriţ!− În fine, deci vreau ca să mă dezic şi să mă dez-sociez de acest scurt episod involuntar de suprematist alb, să nu se ajungă şi la noi la Paşcani, la ciocniri ca la Şarlotavil, America. Care io nu am cum să fiu rasist suprematist. Io de exemplu nu-i suport deloc nici pe cocalarii care merge în Mercedesuri scumpe, mari şi albe. I-aş omorâ pe toată rasa la ăştia care are li-muzine mari albe şi lanţuri de aur galben la gât, că nu mai suport supremaţia la bani a lu’ maşinile albe de fiţe.− Bine, mulţumim, am reţinut. La reve-dere.

KamiKaze Prost restant

Nr. 33 ● 16–22 august 2017 KAMIKAZE

2 Din lumea

celor care

nu cu Vântu

Domnul atsushimarius BorţeaSilviu Brizu (Chicago)alexandru Căutişrăzvan CucuiNicolae r. DărămuşGabriel Drogeanualexandru Duţu – BărbosuDaniel Goacealexandru Hâncuandrei manţogradu moisescualina moscalu

Dragoş muşatCătălin Prisacariu Daniel Smeada (brand manager)adrian‑Nicolae Spîrchez mircea Tomamarian Turosualexandru vărzaru

Concept grafic: octavian Cociş

DTP: Florin Paraschiv

Silvana Diaconescu

Corectură: adrian Creţu

ilustraţie: aurel miclea

marketing: Theodora Stoica

theodora.stoica@kamikazeonline.roDistribuţie, abonamente: alexandru Filcudistributie@kamikazeonline.roalexandru.filcu@kamikazeonline.ro

adresa: strada Profesor ion Bogdan Nr. 33, sector 1, Bucureştiredactia@kamikazeonline.ro

publicaţie auditată pe perioada iulie 2009 – martie 2010

Redacţia Kamikaze

facebook.com/revista.kmkz

youtube.com/revistakamikaze

www.kmkz.ro

twitter.com/revkmkz

Poşta redacţiei

Feișăn

vrei să fii original?

Bravo! Uite o idee elegantă, cu care îți poți surprinde plăcut prietenii săraci, care își permit doar Adibas.

Eroare de soft la taraba lui nea Săndel, care creşte piersici româneşti în Turcia

Cu minţile curbate

3KAMIKAZE Nr. 33 ● 16–22 august 2017

Kim Jong un atacă Sua (ep. 6)Cum e?

Ce n-ați spus așa, boilor, de la

început? Ce-i apa aia mare dintre noi și ei? Ia stai așa, că intru pe

Facebook și îl înjur pe Trump de mă-sa!

Hai, că i-am umilit și azi. Sunt căcați pe ei de

frică, ascultați-mă ce vă spun. Ciao, vă pup, mă duc să-l mai înjur și de pe calculatorul

de-acasă!

Excepțional, toarășe! Ăsta merită expus

la muzeul de Științele Naturii. Dacă nu doriți, eu aș îndrăzni să vă rog să mă

lăsați să-l duc acasă la copilași, să se joace cu el.

Mda, ai avut dreptate. Nu

se vede nici de-aici, de pe deal.

Mi-a citit mesajul, mi-a

citit mesajul! Bă, boilor, l-am băgat în pizda mă-sii pe Donald Trump de pe IP-ul Ministerului

Bombei Nucleare!

Deci, am nevoie de câteva informații

esențiale. E departe America de noi?

Sunteți un geniu,

tovarășe Comandant Suprem!

E cam departe,

toarășe Comandant Suprem.

Nr. 33 ● 16–22 august 2017

4KAMIKAZE

Cu creonul prin

scaieţi

Toţi oamenii care au share‑uit poza asta ar trebui să se simtă prost

De fiecare dată când cineva share‑uieş‑te pe Facebook poza asta, în care nişte lupi merg aliniaţi pe cărare, şi crede căcatul pe băţ promovat drept îngheţată motivaţiona‑lă conform căruia lupul alfa stă la coadă şi bolnavii din faţă dau ritmul plimbării, un înger îşi pierde aripile şi e agresat sexual de părintele Pomohaci.

Conform snopes.com, poza e extra‑să dintr‑un documentar BBC din 2011 şi arată o haită de lupi condusă de o femelă alfa. Descrierea imaginii e ceva de genul: „A massive pack of 25 timberwolves hunting bison on the Arctic circle in northern Canada. In mid‑winter in Wood Buffalo National Park tem‑peratures hover around ‑40°C. The wolf pack, led by the alpha female, travel single‑file through the deep snow to save energy.“

Cel mai puternic membru al haitei des‑chide cărarea, o spun chiar cei care au cap‑turat imaginile. Atât.

Adevărul, însă, tinde să patineze pe mâzga inspiraţională ce învăluie creiere‑le naivilor ca un cocon de ignoranţă, ast‑fel că pe internet a ajuns să se distribuie în draci o variantă a pozei în care textul aferent minte cu neruşinare, susţinând că primii trei lupi sunt bolnavi şi că ceilalţi au răbdarea să se plimbe prin tundră în ritmul suferinzilor, toate acestea sub atenta privi‑re a şefului care, vorba aia, „scapă turma“, stând hăt în spate de tot, ca un înţelept care a atins nirvana şi acum nu face decât să aştepte detaşat momentul în care va trans‑cende către sfere superioare.

Da, e o minciună frumoasă şi reconfor‑tantă, scobită din anusul gândirii de vre‑

un gingaş idealist care habar nu are cum funţionează natura şi animalele, dar ştie destul de multe despre manipulare şi des‑pre cât de proşti sunt oamenii. Dar care‑i scopul minciunii? Să‑mi fut una dacă pot să‑mi dau seama. Poate că autorul a încer‑cat doar să‑i păcălească pe managerii din corporaţii să stea mai la coadă la împin‑ge tava.

La fel de bine putea scrie ceva de genul:Primii trei lupi sunt masculii beta, cei

care râd de fiecare dată la glumele mas-culului alfa, indiferent dacă sunt amu-zante sau nu. În continuare, se vede un grup compact de femele, care călătoresc în această formaţie „de consolaţie“ pentru că masculul alfa le‑a dezamăgit sexual, pe rând, pe fiecare. Rolul lor este să‑l bârfeas-că pe masculul alfa şi să se simtă mai bine făcând‑o şi apoi, peste câteva zile, să facă iar greşeala să se culce cu el. După cele cinci femele urmează restul alfabetului de lupi, fiecare având roluri bine determinate: lupul însărcinat cu relaţiile cu puiuţii, lu-pul de la HR, cel care‑i intervievează pe cei care vor să se alăture haitei, lupul care la orice petrecere vine cu shoturi de Jager, lu-pul de pe Wall Street şi doctorul haitei, cel care la orice consultaţie zice replica aia cu „Nu e lupus“ şi râde singur. Ultimul lup din şir e lupul omega. Acesta e un lup fraier, ultimul lup cu care s‑ar fute orice lupoiacă, de unde şi numele de lup omega.

Masculul alfa nu apare în poză pentru că el este cel care a făcut poza.

tibi Codorean

Din punctul meu de vedere,

familia tradiţională trebuie formată din mai mulţi oameni, nu

contează sexul, şi cel puţin o bicicletă.

Şi noi susţinem familia

tradiţională!

Da’ eu vă iau altfel pe

dumneavoastră, ca să înţelegeţi de ce noi, biserica, nu vrem injecţii. Nici Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a

fost vaccinat şi uite că n-a murit de rujeolă!

Româniacălcată

în picioare

Nr. 33 ● 16–22 august 2017KAMIKAZE

5

Cum se omoară afacerea altuia?

Nu e deloc greu, dacă eşti primarul lo‑calităţii Telega. Şi dacă vrei să‑ţi deschizi motel peste drum de Băile Telega, concesi‑onate, din păcate pentru tine, unei doamne de 75 de ani, care se ocupă de peste zece ani de ele.

Luată de entuziasmul antreprenorial, doamna Gina, titulara concesiunii şi sufle‑tul salinei de la Telega, a vrut să constru‑iască ea însăşi un motel lângă băi, dar criza din 2009 a vrut altfel, astfel încât construcţia a rămas la roşu. Aşa că familia şi‑a pierdut două apartamente din Bucureşti luate de bancă în contul creditelor iar ANAF a vân‑dut la licitaţie căsuţele de lemn din incinta salinei. Acum, construcţia la roşu e sub se‑chestru asigurator de la ANAF şi familia nu a putut intra acolo nici măcar pentru a repara acoperişul luat de vânt. Totuşi, dacă doamna Gina reuşeşte să achite în august 30000 lei, înseamnă că poate cere în instanţă reorgani‑zarea pe următorii doi ani, pentru ridicarea sechestrului, deoarece, cu cei 70000 lei deja plătiţi, s‑ar depăşi suma de 100000 lei plătită către ANAF din datorie.

Dar cum putea lăsa dom primar să se în‑tâmple aşa ceva?! Ar fi însemnat să nu mai poată uşui concesionarii actuali şi să nu mai poată pune gabja pe mult râvnitul lac sărat.

Hai să punem de‑un brainstorming şi să vedem ce‑aţi face dumneavoastră dacă aţi avea puterea politică în mână şi aţi vrea mult, mult de tot un lucru care e în mâna altuia.

1. Aţi trimite ANPC‑ul? Corect, s‑a făcut, cu tam‑tam la tv, cu tot tacâmul.

2. Aţi trimite Poliţia Economică? Desigur, dar degeaba, au întocmit doar un raport la‑udativ.

3. Aţi trimite ISU? Nota zece pentru in‑ventivitate, apa din lacul sărat e compusă din hidrogen (gaz exploziv) şi oxigen (gaz care întreţine arderea), deci constituie un mare pericol de incendiu. Slăbuţ, s‑a lăsat cu o amendă de doar 150 lei.

4. Aţi trimite Inspectoratul Teritorial al Muncii? Desigur, doar autorităţile statului sunt la cheremul dumneavoastră.

5. Dar sigur că v‑au scăpat Ministerul Tu‑rismului şi Ministerul Mediului, să fie, acolo. Aşa a ameninţat dom Primare Gheorghe Ilie că urmează. Că tot a spus la postul Valea Prahovei TV că vrea să fie acoperit cu hârtii, deşi partener al concesiunii este chiar Pri‑măria Telega (cum ar fi, primarele sabotea‑ză şi primăria în dorinţa de a le elimina pe concurentele sale personale).

Aşa că, tocmai pe la începutul lunii au‑gust, inspectorii ANPC s‑au înfiinţat şi au constatat catralioane de nereguli, taman bune să justifice închiderea băilor. Un exem‑plu: grătarele de lemn de sub duşuri nu erau

vopsite. (Aşa cum nu sunt vopsite nici la sa‑unele şi duşurile unor piscine mult mai lu‑xoase, deoarece lemnul conţine agenţi an‑tibacterieni naturali, care sunt neutralizaţi prin acoperirea cu vopsea.)

Acum, ce să spunem, salina era depar‑te de perfecţiune. Cu falimentul la uşă, mama şi cele două fiice încercau să ţină stabilimentul în viaţă. Iar clienţii nu ve‑neau pentru balustrade din inox, ci ca să‑şi trateze beteşugurile cu ajutorul apei cu mi‑nerale, care par chiar să aibă efect şi, cumva, pentru atmosfera intimă, lipsită de pretenţii.

Asta nu înseamnă că salina sau obligaţi‑ile din contractul de concesiune au fost ne‑glijate de concesionare. Aveau obligaţia să investească 200000 lei în stabiliment şi ele au investit 550000 euro.

Eficienţa apelor şi încăpăţânarea celor trei femei au făcut ca, până acum, treaba să meargă. Când au auzit că salina a fost închi‑să, zeci de oameni s‑au mobilizat şi au făcut voluntariat pentru ca cerinţele ANPC să fie îndeplinite şi băile să fie redeschise. Şi au fost, pe 11 august.

Puţin dacă primarul mai reuşea să amâ‑ne aprobarea redeschiderii, venea luna lu’ Sectembrie, adică începea sezonul mort, cu zero vizitatori până prin mai‑iunie viitor.

Cursa rămâne deschisă: va reuşi oare dom primar să mai facă ceva ca să închi‑dă salina sau vor reuşi acele femei să ridice sechestrul pus de ANAF pe construcţie? Şi, dacă vor reuşi, la ce le va folosi? Cu firma în procedură de faliment (colacul peste pupăză fiind un asociat care ar vrea ca falimentul să fie finalizat cât mai rapid), vor continua să se lupte cu mâna lungă a statului, la fel ca cele vreo 19 milioane dintre noi care nu avem le‑gitimaţii de primari sau parlamentari.

Şi, ca să nu mă acuzaţi că am scris acest articol pentru o măslină sau un pişcot, ataşez aici bonul cu care mi‑am plătit consumaţia. (n.d.)

Nesimţito care eşti! Vrei să-ţi dau

cu poşeta-n cap?

reporter: Domnule Tobescu, am auzit din foarte multe locuri că România se con‑fruntă cu o criză a lemnului. Ne confrun‑tăm cu o asemenea criză?

Cătălin Tobescu: Cu siguranţă, Româ‑nia se confruntă cu o criză pe piaţa lemnu‑lui. Această criză s‑a simţit brutal încă de anul trecut, atât pe piaţa lemnului, pentru industrie, cât şi pe piaţa lemnului de foc pentru populaţie. Aceste două pieţe sunt interconectate, dezechilibrele pe o piaţă se simt şi în cealaltă piaţă. Dezechilibrele pe o piaţă – între cerere şi ofertă – se reflec‑tă cel mai corect şi rapid în preţuri. Preţul lemnului de foc s‑a dublat în ultimii trei ani în România. Concomitent, România a ajuns să aibă cel mai scump lemn pentru industrie din Europa. Industria lemnului s‑a adaptat puţin mai bine acestei conjunc‑turi, reuşind să suplinească deficitul de re‑sursă de pe piaţa internă prin importuri. Anul trecut s‑au importat peste 2.000.000 metri cubi lemn rotund şi peste 300.000 metri cubi cherestea de către industrie. Populaţia a rămas captivă pe piaţa lem‑nului de foc – alternativele pentru această

resursă energetică sunt puţine. Preţul lem‑nului de foc a atins şi depăşit 500 lei/ tonă în zonele de câmpie, preţuri la care impor‑turile încep, de asemenea, să suplinească deficitul. Importurile din Bulgaria, dar şi din Bielorusia, au început să fie importante cantitativ în 2017.

„Criza de resursă din piaţa lemnului este artificială, generată de suprareglementare şi supracontrol“

rep.: Dar ce a generat‑o? Nu mai avem păduri, nu mai avem tăietori de lemne?

C.t.: Criza de resursă de lemn din Ro‑mânia este o criză artificială, generată de perturbările activitătilor din adminis‑trarea pădurilor si sectorul forestier prin repetate intervenţii legislative haotice. Astăzi avem informaţii incontestabile şi foarte precise privind starea pădurilor Ro‑mâniei, furnizate de către Inventarul Fores‑tier Naţional:

1. Suprafaţa pădurilor României a cres‑

cut uşor faţă de 1989 la 6,9 milioane ha, de la un grad de acoperire cu păduri de la 27%, la 29% din suprafaţa României.

2. Vorbim şi de o creştere a stocului de masă lemnoasă pe picior. Astăzi avem un stoc – evaluat foarte precis‑ de 2,2 miliarde mc masa lemnoasă, cu un volum mediu de 315 mc /ha. Pentru comparaţie, media eu‑ropeană este la 150 mc/ha. Pădurile Româ‑niei sunt păduri mature, echilibrate, păduri în care silvicultura românească a promo‑vat regenerarea naturală, spre deosebire de multe ţări europene în care pentru creşte‑rea productivităţii s‑au promovat regene‑rări artificiale cu specii exotice.

3. Foarte important, suprafaţa golurilor neregenerate din fondul forestier este eva‑luată de IFN la 80.000 ha, adică sub 1% din suprafaţa pădurilor. Explicaţia este simplă: chiar şi acolo unde au existat tăieri ilegale, nu s‑a schimbat destinaţia terenurilor, iar aceste suprafeţe s‑au împădurit în timp, natural sau artificial.

4. Lemnul este o resursă regenerabilă – pădurea are o creştere, acumulare natura‑lă. Pentru durabilitatea punerii în valoare a acestei resurse, cel mai important este principiul de bază al silviculturii, principiul continuităţii, al echilibrului dintre creşte‑rea pădurii şi volumul exploatat. Iar aici

Ca de obicei, revista Kamikaze vă oferă indicii importante cu multe luni înainte sau cu mulţi ani înainte de producerea unor fenomene devastatoare. Am făcut‑o în 2010, vorbind în premieră despre mafia dezinfectanţilor (biocidelor). O facem şi acum, cu referire la mafia din spatele aşa‑zişilor „luptători de mediu“, „apărători ai pădurilor“. Criza actuală din piaţa lemnului, dar mai ales problemele mai grave, din viitor, s‑ar putea să arate din nou că am avut dreptate. Păstraţi acest interviu cu Cătălin Tobescu, preşedinte al asociaţiei Nostra Silva, ca să confruntaţi cu situaţiile survenite peste trei‑cinci ani.

CăTăliN ToBeSCu(vicepreşedinte Nostra Silva şi iniţiator al Fordaq, comunitatea forestierilor din România):

„Preţul lemnului de foc s‑a dublat în ultimii trei ani în românia. Concomitent, românia a ajuns să aibă cel mai scump lemn pentru industrie din europa.“

Un microfon

pe cerulgurii

6KAMIKAZENr. 33 ● 16–22 august 2017

cifrele sunt clare: creşterea pădurii este evaluată de IFN la peste 50 milioane me‑tri cubi anual, volumul legal exploatat este de 18 milioane metri cubi anual. Chiar dacă ponderăm această cifră cu volumul lemnu‑lui tăiat ilegal, cifrele sunt clare: recoltăm mai puţin de jumătate din creşterea pădu‑rii, valorificăm puţin din această resursă regenerabilă.

Concluzia este simplă: criza de resursă din piaţa lemnului este artificială, genera‑tă de suprareglementare şi supracontrol. Întrebarea ce a generat această criză nece‑sită o analiză amplă, pentru că răspunsul nu este simplu.

rep.: Câteva indicii măcar…C.t.: Criza lemnului s‑a declanşat brusc

în anul 2016. În primăvara anului 2016 a existat un blocaj al licitaţiilor masei lem‑noase valorificate de către Romsilva‑ un blocaj artificial creat de către un regula‑ment de vânzare care nu a functionat. În toamna anului 2016, Guvernul „tehnocrat“ a supralicitat fenomenul tăierilor ilegale – studiile sociologice au indicat că aceste tă‑ieri ilegale reprezentau principala îngrijo‑rare de mediu a românilor –, iar Guvernul tehnocrat a pozat ca salvatorul pădurilor, Guvernul care îşi asumă lupta cu „mafia tăierilor ilegale“.

În fapt, în loc să combată tăierile ilegale, au administrat o supradoză de control şi reglementare care a sfârşit prin a bloca ac‑tivităţile normale din administrarea pădu‑rilor şi întreg sectorul forestier. Au adoptat o ordonanţă de urgenţă care modifica legea contravenţiilor silvice. Noi am atenţionat – au fost dezbateri în Parlament, proteste ale sectorului, comunicate de presă cum că acele sancţiuni excesive vor bloca punerea în valoare a masei lemnoase de către admi‑nistraţia silvică, activităţile de exploatări forestiere, transportul masei lemnoase. Ceea ce s‑a şi întâmplat. Statisticile furni‑zate de către Ministerul Apelor şi Pădurilor arată că în 2016 s‑au vândut către populaţie cu 3 milioane metri cubi mai puţin lemn de foc decât în 2015! Acesta a fost efectul suprareglementării şi supracontrolului din anul 2016.

„acum adăugăm la exagerarea de mediu o exagerare socială. Costurile economice cresc exponenţial. iar dacă economicul nu mai funcţionează, se va vedea că suferă şi socialul şi mediul“

rep.: Cât de gravă e criza aceasta? Nu se vor găsi lemne de foc la iarnă?

C.t.: Fiind o criză artificială, efectele acesteia sunt reversibile, dacă se îndepăr‑tează rapid cauzele care au creat‑o. Din pă‑cate, aceste măsuri de corecţie au fost luate doar parţial, dar şi mai grav au fost luate măsuri greşite. Legea contravenţiilor sil‑vice a fost corectată parţial, dar a rămas o lege strâmbă, cu sancţiuni excesive. Abu‑zurile controlului au continuat: încă avem situaţii de masă lemnoasă cumpărată le‑gal, exploatată legal, transporată cu aviz de însoţire, confiscată ca fiind fără prove‑nienţă pentru că la o raportare în loc de SV (Suceava) s‑a scris din greşeală SB (Sibiu). Confiscată deşi toate documentele prima‑re demonstrează că este o simplă greşeală. Este absurd.

Mai grav este că au fost adoptate şi în 2017 măsuri care vor produce blocaje su‑plimentare în activitatea administraţiei silvice şi a sectorul de exploatare a lem‑nului.

Astfel, a fost adoptată o modificare a Codului Silvic – Legea 175/2017 – care s‑a dorit să detensioneze situaţia de criză a lemnului de foc pentru populaţie. După exacerbarea tăierilor ilegale şi accentul exclusiv pe funcţia de mediu a pădurii, acum avem o exagerare a funcţiilor so‑ciale ale pădurii‑ exagerare realizată de către un guvern de stânga. Costurile aces‑tor exagerări „sociale“ se vor vedea rapid, prin agravarea crizei de resursă şi, în spe‑cial, de lemn de foc. Societatea şi guver‑narea vor învăţa rapid că există un echi‑libru între funcţiile economice, sociale şi de mediu ale pădurii, orice dezechilibru în această balanţă produce imediat cos‑turi. Exagerarea „de mediu“ de anul tre‑cut a produs costuri economice şi sociale. Acum adăugăm la exagerarea „de mediu“ o exagerare „socială“. Costurile economi‑ce cresc exponenţial. Iar dacă economicul nu mai funcţionează, se va vedea că sufe‑ră şi „socialul“ şi „mediul“. Clasa politică şi societatea vor învăţa încet‑încet aceste principii şi echilibre găsite de şcoala ro‑

mânească de silvicultură în peste 150 de ani de evoluţie.

rep.: Avem multe ONG‑uri care mo‑nitorizează industria lemnului. Cum ar putea acestea să ajute pentru depăşirea crizei?

C.t.: Cu siguranţă, o societate civilă le‑gată de corpurile profesionale, implicată, puternică, structurată pe domenii de ac‑tivitate, poate ajuta foarte mult setarea şi continuitatea unei agende publice corec‑te. Din păcate, nu acesta este cazul pe do‑meniul pădurilor. Pe domeniul pădurilor, prim‑planul a fost ocupat de o mişcare „de mediu“ care supralicitează tema tăierilor ilegale, o mişcare fără conexiuni cu exper‑tiza corpurilor profesionale, ONG‑uri care au impus opiniei publice agende false pen‑tru sectorul forestier. Bineînţeles, există şi excepţii de ONG‑uri care au expertiză şi proiecte constructive, dar din păcate nu acestea dau nota generală.

rep.: Aţi constatat exagerări din partea unor ONG‑uri ecologiste? Nu prea văd ce interes ar avea să exagereze…

C.t.: Opinia publică din România a în‑ceput să descopere – din experienţa altor sectoare de activitate‑ ceea ce opinia pu‑blică din ţările vestice ştie de mult: foarte multe dintre dezbaterile şi agendele pro‑movate de ONG‑uri sunt doar extensii ale unor războaie economice translatate în alt plan. În Vest, există termenul de miş‑cări de mediu „verde întunecat“, mişcări cu finanţări şi interese obscure. Aş rea‑minti în România cazul Fundaţiei Conser‑vation Carpathia, ONG care promovează proiectul Parcului National Făgăraş, ONG care a influenţat decizii la cel mai înalt nivel în Guvernul Cioloş. Concomitent cu scopurile de mediu ale înfiinţării Parcului Naţional Făgăraş – proiect, oricum, pro‑movat prin mijloace nu tocmai ortodo‑xe – această fundaţie derulează activităţi

Un microfon

pe cerulgurii

KAMIKAZE Nr. 33 ● 16–22 august 2017

7

Continuare în pagina 7 »

extrem de agresive de acaparare a terito‑riului în zona Munţilor Făgăraş, inclusiv prin infiltrarea şi cumpărarea terenuri‑lor formelor asociative din zonă‑ obşti de moşneni, practici interzise prin lege. Dar interesele unor campanii pot merge şi în cu totul alte direcţii. Sloganurile şi punctul culminant al unor campanii me‑dia derulate în ţări vestice de către EIA, Greenpeace şi Agent Green au fost „Nu mai cumpăraţi produse din lemn din Ro‑mânia. Jumătate din lemnul din Româ‑nia provine din tăieri ilegale.“. Nu este un mesaj doar împotriva Holzindustrie Schweighofer, ci împotriva întregii in‑dustrii a lemnului din România. Şi astăzi exportatori inclusiv din industria mobi‑lei se confruntă cu efectele negative ale acestor campanii. Deci lucrurile nu sunt simple, iar opinia publică din România va ajunge sa discearnă scopurile acestor campanii. Este un proces de învăţare, din păcate pentru sectorul forestier câmpul manipulărilor este domeniul pădurilor.

„poate cea mai gravă problemă a domeniului pădurilor, pe lângă suprareglementare, este subfinanţarea. Deşi pădurile reprezintă aproximativ 30 % din suprafaţa româniei, domeniul forestier reprezintă doar 1‑2% în alocările financiare din pnDr“

rep.: Dumneavoastră sunteţi şi vice‑preşedinte al unei federaţii a proprietari‑lor de păduri din România, Nostra Silva. Care este implicarea asociaţiei în apărarea industriei şi a sectorului forestier?

C.t.: Încercăm să menţinem o agen‑dă publică legată de problemele reale ale domeniului pădurilor şi să oferim soluţii bazate pe o expertiză profesională soli‑dă. Am susţinut agenda măsurilor pen‑tru combaterea tăierilor ilegale şi nu de astăzi‑ a fost o lungă evoluţie prin adop‑tarea Codului Silvic în 2008, implementa‑rea sistemului SUMAL tot în 2008, opera‑ţionalizat în 2014 prin Radarul Pădurilor. Poate cea mai gravă problemă a domeniu‑lui pădurilor, pe lângă suprareglementa‑re, este subfinanţarea. Programul Naţi‑onal de Dezvoltare Rurală este gestionat de Ministerul Agriculturii, iar domeniul pădurilor este la Ministerul Mediului. Pe plan European, domeniul pădurilor este finanţat prin mecanismele PNDR. Din cauza acestei setări instituţionale din România, domeniul pădurilor practic nu există în PNDR. Deşi pădurile reprezintă aproximativ 30 % din suprafaţa Români‑ei, deşi domeniul forestier este extrem de important din punct de vedere al ocupării

şi supravieţuirii economice a zonei rurale, domeniul forestier reprezintă doar 1‑2 % în alocările financiare din PNDR. Inclusiv măsurile pentru combaterea schimbări‑lor climatice se realizează în România nu prin creşterea suprafeţei şi stabilităţii pădurilor, ci prin bune practice agricole finanţate generos din PNDR!!!! Este ab‑surd. Încercăm, alături de alte organiza‑ţii din sector, să constituim un Consiliu Naţional al Pădurilor, un forum larg de dialog între autorităţi, Parlament, organi‑zaţii profesionale şi de mediu, un forum care să seteze o agendă reală de probleme şi soluţii pentru domeniul pădurilor. Am reuşit să organizăm dezbateri de referin‑ţă în cadrul acestui forum. Susţinem şi implementăm în România introducerea standardului de certificare a gestionarii pădurilor în sistem PEFC, alături de sis‑temul FSC, astfel încât să existe o moni‑torizare şi certificare independentă a ges‑tionării durabile a pădurilor.

rep.: Aveţi o statistică, la ora actuală cât lemn se fură din pădurile patriei?

C.t.: Există referinţe la care ne putem raporta pentru a cuantifica fenomenul. Ra‑poartele oficiale ale Ministerului Apelor şi Pădurilor – rapoarte publicate anual în baza prevederilor Codului Silvic de publicare a unui raport anual privind „Starea Păduri‑lor“‑ vorbesc de tăieri ilegale de 150.000 metri cubi/an în ultimii 2‑3 ani.

O altă referinţă o constituie constată‑rile organelor de control: în primele 6 luni din 2017, eforturile cumulate ale acţiuni‑lor Poliţiei au constatat un volum tăiat ile‑gal de 55.000 metri cubi. Inventarul Fo‑restier National vorbeşte de o cifră de 8,8 milioane metri cubi dispărut din păduri ca medie a anilor 2008‑2013, peste volu‑mul legal exploatat. Este nevoie de o ex‑plicitare foarte tehnică aici pentru acest termen „dispărut“, nu este vorba de lemn

„furat“. Este şi lemn mort, arbori uscaţi etc. Măsurile eficiente de combatere a tă‑ierilor ilegale au fost implementate în anii 2014‑2016, deci adevărul este pe undeva intre marjele acestor cifre. Dar nu cifra absolută a tăierilor ilegale este impor‑tantă, ci raportarea acesteia la resurse‑le şi creşterea pădurii. Dacă ne raportăm la creşterea pădurii e peste 50 milioane metri cubi/ anual, având certitudinea că suprafaţa pădurilor României nu scade – dimpotrivă, creşte, iar tăierile ilegale compacte sunt de domeniul trecutului, putem să spunem că fenomenul tăierilor ilegale este sub control. Chiar şi când se recoltează grâu, combinele au o pierdere de 4‑12%. Trăiesc şi păsările câmpului. Aceasta este marja şi la păduri.

„Dintre cele 6310 alerte, doar 17 s‑au dovedit în urma verificării ca fiind tăieri ilegale“

rep.: Instituţia „Inspectorul pădurii“ a fost desfiinţată, cum se spune de către o parte a mass‑mediei?

C.t.: In nici un caz. Este cultivată – în special de către Greenpeace – o confuzie între aplicaţia de telefon „Inspectorul Pă‑durii“ şi portalul www.inspectorulpadurii.ro. Aplicaţia de mobil – cu ajutorul căre‑ia orice cetăţean poate verifica legalitatea transporturilor de masă lemnoasă – este o extensie a SUMAL‑Radarul Pădurilor, care funcţionează şi va continua să funcţioneze. Despre portalul www.inspectorulpadurii.ro, doamna Ministru Doina Pană a declarat că a declanşat o adevărată isterie naţională prin dezinformările pe care le‑a propagat. Eu aş puncta ca repere:

– Portalul www.inspectorulpadurii.ro a fost lansat în 9 decembrie 2016, cu două zile înainte de alegerile legislative din 11

decembrie 2016, înr‑o conferintă de presă grandioasă – în fapt a fost o gogoaşă elec‑torală.

– Portalul avea ca bază legislativă HG‑ul 104/2016, hotărâre de guvern care nu a in‑trat niciodată în vigoare, deci nu are bază legală.

– Pe fond, portalul trebuie să furnize‑ze prin detecţie satelitară date despre ori‑ce tăiere de arbori din pădurile Români‑ei. Această detecţie satelitară a „dat“ 6.310 alarme de tăieri în acest interval de timp, deşi în România, pe parcursul unui an ca‑lendaristic, sunt peste 100.000 parcele ex‑ploatate legal!

– Mai grav este că portalul alertează po‑pulaţia despre tăieri ilegale, deşi detecţia satelitară ideintifică „tăieri“. Din cele 6310 alerte, doar 17 s‑au dovedit în urma veri‑ficării a 5932 „alerte“ ca fiind tăieri ilega‑le. Aceasta este isteria despre care vorbea doamna Ministru Doina Pană, o hartă a Ro‑mâniei roşie de alerte de tăieri ilegale, în fapt alerte false!

Conform declaraţiilor doamnei Minis‑tru Doina Pană, aplicaţia de mobil „Inspec‑torul Pădurii“ va continua să funcţioneze, deşi nici aceasta nu are bază legală, dez‑voltările de ansamblu ale sistemului SU‑MAL‑ Radarul Padurilor urmând a se relua pornind de la o bază legală solidă, printr‑un nou contract de dezvoltare.

„exporturile de buştean din românia au devenit insignifiante – de ordinul zecilor de mii de metri cubi anual – faţă de două milioane metri cubi buştean importat de românia“

rep.: Modificările legislative aduse în ultimii ani în România au ajutat sau au pus

FondulNaţional

de Iradiaţii

Nr. 33 ● 16–22 august 2017

8KAMIKAZE

» Continuare din pagina 6

pe butuci sectorul forestier autohton?C.t.: Haosul legislativ al ultimilor trei

ani – vorbim de patru modificări ale Re‑gulamentului de vânzare a masei lemnoa‑se, două modificări ale Codului Silvic, au bulversat activităţile din sectorul forestier. Contrar percepţiei publice, industria lem‑nului în România înseamnă în primul rând industria mobilei. Din cauza crizei de re‑sursă şi a preţurilor foarte mari din Româ‑nia, exporturile de buştean din România au devenit insignifiante – de ordinul ze‑cilor de mii de metri cubi anual‑ faţă de două milioane metri cubi buştean impor‑tat de România. Exporturile de cherestea mai reprezintă doar 12 % din exporturi‑le industriei lemnului – şi este în cea mai mare parte o cherestea uscată, aburită, rindeluită, cu valoare adăugată mare. Ex‑portăm mobilă de peste 2 miliarde euro, panouri tehnice de peste 400 milioane euro, tâmplărie de asemenea de peste 3 miliarde euro. Aportul valutar net al in‑dustriei lemnului este de peste 3 miliarde euro anual.

Industria mobilei are cea mai mare va‑loare adăugată brută – imediat după IT – în economia României. Această industrie su‑pravieţuieste astăzi şi se autoreglează prin importuri, dar este extrem de afectată şi pierde din competitivitate prin preţurile foarte mari din România. Cel mai afectat sector este cel de exploatare a lemnului – câteva mii de firme mici şi mijlocii, vita‑le pentru angajarea şi dezvoltarea zonei rurale, firme care s‑au decapitalizat şi au pierdut masiv forţă de muncă profesiona‑lă. Efectele negative sunt aici pe termen lung şi deloc uşor de recuperat.

rep.: Ce soluţii de depăşire a crizei lem‑nului susţineţi?

C.t.: In poziţiile publice ale Federaţiei Proprietarilor de Păduri – Nostra Silva dar şi în analizele Fordaq am arătat că aceas‑tă criză e cauzată de suprareglementare şi supracontrol. Am solicitat Ministeru‑lui Apelor ţi Pădurilor o statistică a masei lemnoase puse în valoare în proprietăţile forestiere mici – aproape 600.000 ha pădu‑re, cu tot atâţia mici proprietari, precum şi în vegetaţia forestieră din afara fondu‑lui forestier naţional‑ păşuni împăduri‑te, arbori izolaţi‑ către 900.000 vegetaţie forestieră. Statistica furnizată de Minis‑ter a fost şocantă chiar şi pentru mine: pe aceste 1,5 milioane metri cubi pădure şi vegetaţie forestieră, s‑au pus în valore doar 300. 000 metri cubi anual. Este o su‑prafaţă de pe care – considerând media de 3 metri cubi/an/ha, se puteau recolta sustenabil 4,5 milioane metri cubi masă lemnoasă. Soluţia de depăşire a crizei lemnului de foc aici este: simplificarea procedurilor de amenajare a pădurilor şi punerea în valoare în micile proprietăţi forestiere. Astăzi aceste proprietăţi sunt

blocate de proceduri greoaie şi birocra‑ţie, sunt comunităţi locale întregi, propri‑etari de păduri, care spun: „Cad pădurile pe noi, iar noi îngheţăm de frig“. Este ab‑surd. Aceasta este prima măsură cu efect imediat pentru pădurile proprietate pri‑vate. Dacă vorbim de Romsilva, este de neînţeles de ce prin programul anual de recoltare a masei lemnoase autoimpus această regie îşi propune să recolteze 9 milioane metri cubi anual, dacă posibili‑tatea stabilită prin amenajamentele sil‑vice este aproape de 11 milioane metri cubi în pădurile statului?! Aici este a doua măsură care ar trebui luată. Pe termen mediu şi lung ar trebui măsuri de sprijin din PNDR pentru retehnologizarea secto‑rului de exploatare, extinderea fondului forestier, culturi energetice specializate, investiţii în drumuri forestiere şi extinde‑rea reţelei de aprovizionare cu gaz pentru existenţa alternativelor energetice.

rep.: Aveţi în cadrul federaţiei Nos‑tra Silva sau la Fardaq date despre cât se tăia din păduri pe vremea lui Ceauşescu şi cât se planta la loc? Poate că am putea relua acel stil, în fond România a ieşit din communism cu un fond forestier însem‑nat.

C.t.: Avem un grafic foarte sugestiv rea‑lizat cu ajutorul datelor INS: în perioada co‑munistă, ca medie pe 50 de ani, s‑a exploa‑tat legal între 24‑28 milioane metri cubi anual! Iar tăieri ilegale existau şi atunci! Astăzi exploatăm legal aproximativ 18 mi‑lioane metri cubi anual, ceea ce se taie se reîmpădureşte, natural sau artificial.

există astăzi aproximativ 450.000 ha păduri fără servicii silvice, este o prioritate rezolvarea acestei probleme.

Modificarea Codului Silvic, recent aprobată, prevede o solutie in acest sens.

rep.: Unde se fură mai mult, din pădu‑rile statului, de la Romsilva sau din pădu‑rile proprietarilor privaţi?

C.t.: Greu de spus. In anii 2013‑2014, cele mai grave cazuri de tăieri ilegale au fost în pădurile statului. În pădurile propri‑etate privată trebuie să existe o complici‑tate proprietar – ocol‑ firmă de exploatare pentru a se tăia ilegal. In cazul pădurilor statului, pădurarul poate cumula practic toate aceste trei „calităţi“! Problema cea mai gravă este în cele

450.000 ha păduri fără servicii silvice, păduri în mare parte brăcuite sau tăiate la ras (unele deja regenerate, păduri tinere deja), păduri expuse furturilor.

rep.: Numirea Doinei Pană, zisă şi „Fă Doina“ ca Ministru al Apelor şi Pădurilor e un avantaj sau se simte prin păduri adiere de hoţii feseniste?

C.t.: Doamna ministru Doina Pană are câteva realizări majore indiscutabile în mandatul anterior care alcătuiesc un ca‑pital de credibilitate: Codul Silvic adoptat în 2015 şi iniţierea Radarului Pădurilor, care a operaţionalizat sistemul SUMAL. Doamna ministru a preluat de foarte cu‑rând portofoliul Ministerului Apelor şi Pă‑durilor, într‑o etapă de criză profundă, pe care trebuie să o gestioneze: o criză de re‑sursă de lemn – ca resursă de foc pentru populaţie dar şi ca resursă pentru indus‑trie; o percepţie deformată a opiniei publice asupra stării pădurilor; un grup agresiv de ONG‑uri care manipulează în continuare opinia publică; o hotărâre de guvern HG 1004/2016 care intră în vigoare în octom‑brie 2017, cu implementarea dezvoltărilor pe sistemul SUMAL‑ Radarul Pădurilor, eta‑pa „Inspectorul Pădurilor“, dezvoltări care

trebuie implementate deşi nu există; 7 legi, 20 hotărâri de guvern şi 97 de ordine de ministru, care alcătuiesc suprareglemen‑tarea din sector. Toate acestea alcătuiesc o moştenire istorică – mare parte de la Gu‑vernul Cioloş.

Primele opt luni de Guvernare PSD reprezintă un timp pierdut în rezolva‑rea acestor probleme. În plus, au reuşit să complice suplimentar această ecuaţie foarte complicată printr‑o modificare in‑aplicabilă a Codului Silvic: populaţia să depună cereri de lemn de foc la primă‑rie, primăriile să le centraliezeze şi să le trimită la prefecturi, prefecturile să le centralizeze şi să le trimită la Romsilva. Romsilva ce să facă cu aceste cereri? Op‑timist, Romsilva va avea 1 milion metri cubi lemn de foc disponibil, iar cererea este de 5‑7‑9 milioane metri cubi... Este un eşec garantat care va veni cu costuri politice serioase. Costurile economice le va plăti tot sectorul forestier... Doamna ministru Doina Pană este un ministru care se bucură de credibilitate. Criza lem‑nului de foc este expresia cea mai vizibilă a blocajului în care a fost condus secto‑rul forestier. Dacă recunoaşte repede gre‑şelile ultimilor doi‑trei ani, inclusiv gre‑şeala modificării recente a Codului Silvic, doamna ministru Doina Pană are şansa unei restartări de fond în administrarea pădurilor şi imbunătăţirea stării sectoru‑lui forestier. Succesul sau eşecul se vor vedea repede în evolutia crizei de resursă în toamna anului 2017 şi, mai ales, în evo‑luţia crizei lemnului de foc. Dacă preţurile rămân la peste 500 lei/metrul cub, este un eşec cu costuri sociale şi economice uri‑aşe. Noi îi dorim succes – este la început de drum în acest mandat‑ şi se bucură de tot sprijinul în setarea unei agende reale pentru sectorul forestier. (a.C.)

FondulNaţional

de Iradiaţii

Nr. 33 ● 16–22 august 2017

9KAMIKAZE

Nr. 33 ● 16–22 august 2017

10 Cablul troian

KAMIKAZE

Mai mulţi turişti care se simţeau mulţumiţi pe litoralul românesc au fost prinşi de Poliţie şi trimişi acasă!

Câţiva turişti care pretindeau că nu au ce reproşa serviciilor de pe litoralul românesc au fost capturaţi de poliţie şi trimişi acasă să mai doarmă, pentru că au venit la mare cu mintea înceţoşată.Alertat de doamna Carmen Dan, Liviu Dragnea a făcut un apel la toţi românii să mear-gă în Maldive de cel puţin 5 ori pe an, ca să vadă şi ei diferenţa.

Decizie istorică în Vaslui: Un bar nu mai acordă băutură şi ţigări decât clienţilor cu uniformă şcolarăDIn păcate, decizia a făcut foarte multe victime colaterale, însă optimiştii se aş-teaptă ca din moment în moment magazi-nele de îmbrăcămite din Vaslui să se umple de uniforme şcolare pentru toate vârstele.

În dragoste, distanţa de la a la B e infinităAcum am observat că majoritatea fos-telor mele prietene au prenume care în-cepea cu A. Iniţial m-am gândit „ha, ce conicidenţă“ sau „ha, e statistică, pur şi simplu sunt mai multe fete cu prenu-me care încep cu A“, dar apoi am stat şi m-am înfiorat un pic: dacă subconştien-tul meu afemeiat şi-a propus să aleagă prietenele în mod metodic, alfabetic, în căutarea sufletului sau a fundului pe-reche? S-ar putea ca de acolo să vină mica mea depresie recentă. Subconşti-entul tocmai s-a prins că conştientul o să fie impotent înainte să treacă la B.Asta pentru că subconştientul e nemu-

ritor (spune nu religia, ci o teorie fizică recentă despre care citesc eu acum in-tens) şi el şi-a făcut calculele altfel, na, pe termen ceva mai lung, adică nelimitat. Dar nu ştie nimeni dacă e nemuritor şi-n formă fizică sau doar aşa, rămâne ener-gia aia să umble ca proasta prin univers. Că în formă nefizică nu-mi prea plake, nu partikip decât dacă e ceva acolo de pipăit şi nişte urechi de auzit gura care urlă „este!“ sau „gol Craiova!“, d-astea. În oricentruncaz, cum zicea un văr de la ţară de-ai mei, adevărul este că eterni-tatea va fi foarte lungă, în special către sfârşitul ei şi, implicit, al alfabetului.

Criticaficţiunii

pure

Nr. 33 ● 16–22 august 2017KAMIKAZE

11

şcolesc frezori şi mă feresc de diabet N-oi face eu diabet zaharat de la cât rahat mănânc? Ia s-o las eu mai încet cu mâncatul de rahat că nu-mi face Livinho statuie de marmeladă ca să se cace muştele pe ea! Da, dacă Viorel Mare Moschee Fonta nu a făcut de la ăla turcesc pe care i-l serveşte Erdogan cu polonicul poate am şi eu o şansă să scap. Alah e dat dracu, ce să mai!Ar fi şi păcat s-o infectez şi pe Getu-ţa cu diabet când om ajunge să facem frichi-frichi, la cât de dulce e muieruşca!Am constat cu îngrijorare şi surprinde-re că din ţara mea au dispărut frezorii, după ce un prieten din copilărie a făcut apel la mine, că mă ştie de premier, să-i fac rost de unul că-i trebuie la se-releu. O să-l chem pe boul ăla de Pop de la Educaţie să-i dau una în freza aia de tâmpit şi să-l pun să facă la Şcoala Doctorală a Academiei de Poliţie două

clase de frezori, să înveţe şi oamenii ăia ceva acolo nu doar să-şi facă freza. O să-i atrag atenţia să nu se mai greşeas-că subiectele ca la examenul de anul ăsta! Nişte dobitoci, de-ai noştri!Poliţistul Godină a picat examenul la Academie, cum era şi firesc. Doar nu erau atât de neatenţi cei de acolo să-şi bage cronicaru’ în casă, ca să le citeas-că gândurile şi să le dea apoi pe Face-book, cum procedează domnul Fefe cu mine…Îmi bag şi-mi scot cum vreau eu pro-iectele pe ordinea de zi a şedinţelor de guvern. Azi mi-am băgat plua în Legea vacinării. Vaccina-o-aş pe Getuţa!Ia să-mi fac rugăciunea de sear[: Dă Doamne să-l halească rechinul pe Li-vinho!

Cătălin Pena

gânDUrile DoMnUlUi preMier nea TUDoSeînregiSTraTe De Maşina De CiTiT gânDUri a DoMnUlUi FeFe

O ştampilă care ar salva vieţi de nou‑născuţiSituaţia reală pe care o descriu mai jos conţine o parte de Românie minunată şi o parte de Românie dezgustătoare. Citiţi ce parte vreţi:

PArtEA dE roMânIE minunată

Cea mai bună clinică de terapie intensi‑vă pentru nou‑născuţi este la Spitalul Ma‑ria S. Curie. E un fel de laborator NASA, cu un panou uriaş de monitoare în care se vede non stop cum evoluează fiecare be‑beluş, cu rezerve medicale ale căror filtre nu permit niciunui microb să umble prin aer etc. De pe NASA asta a medicinei pe‑diatrice româneşti se relansează pe orbita vieţii copii care sunt operaţi pe inimă şi la câteva zile de la naştere. Doctorul Cîrsto‑veanu, cel care a realizat această minune, este în topul medicilor pediatri români. Şi acest medic, „înger“ cum i‑au spus mulţi, a constatat că şansele de a salva un prunc după o operaţie foarte dificilă sunt consi‑derabil mai mari dacă este hrănit cu lap‑te matern, nu cu lapte praf, artificial. Sunt constatările unui medic de top, după ce a observat mii de copii care i‑au trecut prin secţia de terapie intensivă. Ca urmare, a decis că are nevoie (ţara asta are nevoie) de o bancă de lapte matern, fiindcă deseori bebeluşii aduşi în stare critică nu sunt şi cu mamele lor. Uneori e vorba de copii aban‑

donaţi la naştere (cum e cazul unui băieţel aflat acum în spital, născut de o prostituată ca urmare a unui viol), alteori sunt copii a căror mamă a decedat. Şi multe alte cazuri când mama nu poate alăpta copilul într‑un moment al spitalizării sale. Banca de lapte matern ar suplini prezenţa mamei în toate situaţiile cu care se confruntă de ani de zile echipa doctorului Cîrstoveanu.

Banca de lapte matern se face pe bani. Doctorul Cîrstoveanu a făcut rost de ei din sponsorizări din mediul privat!

Banca de lapte matern are nevoie de aparatură. Doctorul Cîrstoveanu a cum‑părat‑o cu banii din sponsorizări!

Banca de lapte matern are nevoie de spaţiu. Doctorul Cîrstoveanu a dat o în‑căpere din spital pentru această bancă de lapte matern!

În „laboratorul NASA“, care este secţia de terapie intensivă nou‑născuţi de la Spi‑talul Curie, există acum gata de pornire un rezervor al vieţii, banca de lapte matern.

Teoretic, acum poate funcţiona la Spi‑talul Curie din Bucureşti prima bancă de lapte matern din România! În Franţa sunt 33 de astfel de bănci de lapte matern... La noi ar fi prima.

PArtEA dE roMânIE dezgustătoare

Teoretic ar putea funcţiona. Pentru că practic nu funcţionează fiindcă de trei luni de zile Direcţia de Sănătate Publică Bucu‑reşti şi Ministerul Sănătăţii nu‑şi fac timp să pună o amărâtă de ştampilă pe un aviz.

România este pe primul loc în UE la mortalitate infantilă. Totodată, Organi‑zaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat crearea de bănci de lapte matern în cadrul secţiilor de terapie intensivă neonatală, ca măsură de creştere a şansei de supravieţu‑ire a nou‑născuţilor aflaţi în stare critică.

Efortul de a strânge bani din sponsori‑zări din mediul privat, efortul de a cumpă‑ra aparatură, efortul de a amenaja banca de lapte matern de la Spitalul Curie, toate s‑au blocat în nepăsarea unui funcţionar de stat, care nu vrea să facă efortul de a pune o amărâtă de ştampilă mai repede.

O secundă, cât durează să pună o ştam‑pilă, înseamnă sute de ani de viaţă. Dă prea mult din viaţa lui, din timpul lui funcţio‑narul care ar putea pune într‑o secundă ştampila aia?…

Nu vă pierdeţi speranţa, partea de Ro‑mânie minunată va fi cândva mai mare de‑cât partea de Românie dezgustătoare! (a.C.)

Din poeSiile ralUCăi Zenga

Motto: Bărbatul adevărat are chelie, burtă şi‑i put picioarele.

La cererea cunoscătorilor, pu-ţini dar încăpăţânaţi, continuăm periplul prin universul sensibi-lităţii autoarei. Talentul incon-testabil al semnatarei (deşi ascuns cu dibăcie) ne determină să insistăm în demersul nostru fictiv. Fie ca acest modest şi sincer omagiu să-şi găsească ecou în rândul cititorilor însetaţi de frumos. Amin.

DedicaţieÎn seara asta mareCu toţii vom cânta.Va fi o sărbătoareCe n‑o putem uita. Ieee ieee ieeeeee!Ieee ieee ieeeeee!(îţi place?/am scris‑o aseară, la un concert / tu ce mi‑ai luat?/)

colţu’ la romantici

Nr. 33 ● 16–22 august 2017 KAMIKAZE

12 Citeşte şi dă mai

aproape

Kamikaze: Unde a dispărut Puiu Popo‑viciu?

Mugur stroe: În mod normal, în Statele Unite. Credeam că mă întrebi „când“. Că e dispărut de mult. De mai bine de un an nu l‑a mai văzut nimeni. Din informaţiile mele, cel puţin…

K.: Înseamnă că va putea fi adus mai uşor în ţară decât Nicolae Popa, din Indo‑nezia, sau Maria Vlas, din Israel…

M.s.: Vai, ce copil eşti! Păi, tu compari nişte sclăvuleţi de‑ai lui Vîntu, nişte coa‑te‑goale, lăsaţi fără şfanţ prin străinătăţuri de stăpânul lor ţepar, tu îi compari cu mili-ardarul Puiu Popoviciu, başca agent secret economic american?! Înseamnă că ai trăit degeaba din presă!

K.: Cum adică „agent secret economic“?!M.s.: Asta n‑ai de un’ să ştii! Îţi spun

eu… Deci, Puiu Popoviciu, însurat cu fata fostului viceprim‑ministru ceauşist, Ion „Teleagă“ Dincă, emigrează în 1990 în Ame‑rica. Buuun! În 1991 se întoarce în ţară şi înfiinţează Computerland, cu cumnatu‑su după socru, Nicolae Badea. Primeşte repe‑de cetăţenia americană, fără să facă pu‑rici pe‑acolo, la spălat vase, cum cere legea acolo. După nici un an, vine cu vaporul de calculatoare IBM şi HP, apoi ia francize‑le‑master la Pizza Hutt şi KFC şi ne um‑ple maţu’ cu Crispy Stripes şi Pepsi. Cum naiba?! Am înţeles, american dream, cutare, dar parcă cam prea repede i s‑a împlinit dumnealui visul!

K.: Şi‑atunci, care‑i secretul?M.s.: Ce trebuie să ştii e că multinaţi‑

onalele astea au un serviciu secret econo‑mic comun. Cel mai probabil, el cu nevas‑tă‑sa au plecat cu nişte cifre la ei. De la tata‑socru. Care e dotarea informatică a ţării, piaţă potenţială, asta pă parte de IT, başca informaţii despre foamea din glanda românilor, anume, datele adunate pentru „Circurile foamei“, unde voia Ceauşescu să ne aducă pe toţi la „împinge‑tava“. Ăia nu se joacă! Nu se aruncă pe o piaţă fără date reale, şi nu de la firme d‑astea de sondare

care dau trei telefoane şi restu’ le bagă date din burtă! Cele mai acurate date erau fă‑cute de Securitate pentru Consiliul de Mi‑niştri. Că lingăii ăia nu îi raportau lui Cea‑uşescu, lu’ Lenuţa, da, asta‑i altă poveste!

K.: Au fost recrutaţi?M.s.: Păi, le‑au scutit ălora zeci de mi‑

lioane de dolari, cât ar fi costat cercetările de piaţă, şi, după ce au văzut că îi duce şi capu’, soţii Popoviciu‑Dincă au fost recru‑taţi ca agenţi secreţi economici ai acestui conglomerat, apropiat democraţilor – aten‑ţie! – şi trimis în misiune de cucerire a pie‑ţei româneşti.

K.: Există şi alt conglomerat, să zicem, apropiat republicanilor?

M.s.: Normal! Exact concurenţa! For‑mat din McDonald’s, Coca‑Cola şi Apple. Care Apple acum îi chişă pe toţi în freză! Mai era Texas Instruments în gaşcă, dar a murit. Mai sunt şi alte conglomerate, pe alte domenii. Fie vorba între noi, astea sunt originalele, trend setter‑ele, cum ziceţi voi! Ăialanţi, a’ lu’ Puiu, sunt cu imitaţiile…

K.: Şi cine lucrează în serviciiile secrete economice astea?

M.s.: Tu ai văzut ce avocat şi‑a tras Puiu?

K.: Da. Fostul director al FBI, Louis Freeh…

M.s.: Bingo! Deci cine lucrează în acele servicii? Foşti lucrătorii FBI, la ăştia, foşti lucrători CIA, la ceilalţi. Asta la vedere! Că în spate au sprijinul colegilor activi. Citeşte cu atenţie comunicatul lui Loui’! Cu cine a lucrat la dosarul lui Puiu…

K.: Am citit. Cu agenţi FBI. Omul con‑testa şi tipul de proprietate a statului. Că nu era publică, că era privată…

M.s.: Evident! Terenul din Băneasa era dat prin înalt decret regal facultăţii, prin anii douăzeci. Apoi luat prin ’40 şi redat prin alte legi, după ’90, instituţiei de învă‑ţământ. La Cadastru revenise Agronomia ca deţinător, le lipsea titlul de proprieta‑te, pe care se judecau. Că aşa e la noi, te judeci pentru ce ţi se dă prin lege! Şi încă

ceva! Agronomia nu a vândut terenul, ca să compari cu cât se vinde metrul pătrat în zonă, cum fac procurorii, ci l‑a adus aport de capital şi terenul se închiriază pe ter‑men lung. Facultatea îşi ia bani la infinit, şi dacă se retrage din cooperativă, îşi ia şi terenul…

K.: Deci şi dumneavoastră susţineţi ne‑vinovăţia domnului Popoviciu? Şi a fostu‑lui rector…

M.s.: Aaa, nu! Ca patriot român, con‑damn cu tărie distrugerea unei importante baze de cercetare agro‑zootehnice. Că aş‑tia mari, dacă vor să te pună la pământ, îţi bulesc prima dată creierul, adică cereceta‑rea! Terenul fiind la graniţa cu Ilfovul, raio‑nul meu, îmi mai ajungeau la ureche unele chestii. Acolo se ameliorau hibrizi de gra‑minee pentru chiflele de hamburger, erau coteţe de rase de pui create special pentru paneuri, cu gust senzaţional, se cultivau în solarii plante gen coca sau vera‑cola, studenţii la veterinară îşi făceau mâna pe câinii vagabonzi. Şi normal că cercetările deranjau nişte mari companii, interesate să devenim piaţă de desfacere pentru pro‑dusele lor importate!

K.: Am înţeles pe cine deranjau cercetă‑rile, în mare, dar ce au avut cu veterinarii?!

M.s.: Păi, ia vezi câte pet‑shopuri sunt în mall Băneasa! Eu ştiu cel puţin două. Ambele sunt multinaţionale. Mâncarea pentru animale tot veterinarii o formu‑lează. Tu ai gustat‑o? E bună şi pentru oa‑meni! Precis au contribuit şi gastronomii de la marile lanţuri de fast‑food! Ei bine, acolo se vând tone de hrană pentru pisici! Tone! Am uitat să‑ţi spun că şi Facebook e tot cu ei. Tu crezi că d‑aiurea promovează Facebook orice poză cu pisici pui?! Nu, tă‑ticu’! Totul e pe bani! Îţi iei pisică, cumperi şi sacul de Royal Canin!

K.: Fantastic! Ce‑mi spuneţi sună cam a înaltă trădare! Şi totuşi a fost condamnat pentru altceva…

M.s.: Nu ştiu ce li s‑a arătat judecăto‑rilor pă Siguranţă Naţională, d‑alea cu X,

care nu se arată apărării, conform proto‑col. Subiectul era foarte sensibil! SUA ne e aliat astăzi, nu prea se poate considera că trădezi în folosul unui aliat. Marelui nos‑tru aliat! În plus, să nu uităm! Americanii şi‑au pus ambasada pe un teren închiriat de la Puiu. Adică „nu vă atingeţi de afacerea asta!“, i‑au dat girul, cum ar veni…

K.: Şi totuşi a fost condamnat!M.s.: Serios?! Ia vezi în mandatul cui!

Îţi zic io: în mandatul republicanilor. După ce a venit Trump. Că nici ăialanţi nu dorm! Au şi ei pârghiile lor în Justiţie şi Servicii…

K.: Vreţi să spuneţi că Puiu Popoviciu este victima unui război între democraţi şi republicani?! Sau între CIA şi FBI?

M.s.: Mai exact, Puiu Popoviciu a fost victima unui război între Crispy Strips şi Big Mac!

K.: Păi, în mall, la Băneasa, a fost pri‑mit şi Mac…

M.s.: Nimic nu ştii! KFC nu‑şi face recla‑mă niciodată. Nu cheltuie un dolar pe pu‑blicitate! Însă unde deschide Mac, alături deschid şi ei. Îi parazitează. Uită‑te pes‑te tot! Fiu‑tu îşi ia Happy Meal, mai mult pentru jucărie, dar tu îţi iei opt aripioare de alături şi toată familia e mulţumită. Eu îmi iau cartofii de la Mac, că‑s mai buni, şi Crispy de la KFC. Nu poţi să dai Crispy la copil, mai ales când e tura aia care găteşte foarte iute!

K.: Şi eu la fel fac! Extraordinar, cum se leagă toate!

M.s.: Alo! Vezi că eu ţi le‑am legat! Anii mei de lucru în analiză mi‑au dat expertiza să‑ţi arăt firele nevăzute. Ai văzut Rubicon?

K.: Nu…M.s.: N‑ai văzut Rubicon?! Vezi‑l! Home‑

land? E căcat pe lângă ăsta! House of Cards?! Căcat! Wire? Căcat! Ai să vezi cum lucrea‑ză o unitate de analiză care livrează inte‑ligenţă pură tuturor serviciilor. O unitate care face decât analiză, atât! Nu trage cu pistolu’, nu spionează în teren, nu trimite drone! Cum se lucrează la americani, aşa se lucrează peste tot în democraţii. O să

Mugur Stroe, fostul şef al unei direcţii mai puţin cunoscute din cadrul SIE Ilfov, între 2008 şi 2014, astăzi retras într‑o ţară europeană, îşi continuă

interviul‑fluviu acordat în exclusivitate revistei tipărite Kamikaze. În acest episod ne dezvăluie firele nevăzute care au dus la condamnarea omului de afaceri

Constantin Puiu Popoviciu.

muGur STroe: „Puiu Popoviciu a fost victima unui război între Crispy Strips şi Big mac“

Nr. 33 ● 16–22 august 2017

13KAMIKAZE

Trădători de elită

vezi ce înseamnă o defecţiune, cum o in‑formaţie omisă pe siguranţă aruncă în aer preţurile la te‑miri‑ce, prăbuşeşte burse, lasă zeci de mii de şomeri. Bineînţeles, în folosul unor „amici“ care fac miliarde din asta. Vezi‑l, e doar o serie!

K.: De ce doar o serie?! N‑a mers?M.s.: Dracu’! A doua serie nu se mai

face! Dacă s‑ar apuca, e posibil ca pe regi‑zor să‑l calce tramvaiul pe deget. Taman când se scobeşte în nas! Adevărul e că ci‑neva a dat din casă scenariştilor. Filmul e

pe bune. Doar faptele înlocuite cu altele si‑milare. Ia‑l ca documentar! E beton!

K.: Revenind, nu este posibil, ca Big Mac‑ul, ajuns acuma la putere în State, să îl extrădeze pe dom’ Puiu?

M.s.: Oh, wait! Serviciile secrete econo‑mice nu se calcă pe picioare pe teritorul Statelor Unite. E o cutumă. În plus ei îi res‑pectă pe eroii adversarilor cărora trebuie să le preia spaţiile comerciale overseas. Ţine de onoarea militară!

K.: Bun, şi ce regim va avea acolo în con‑

tinuare?M.s.: Regim de agent pensionat. Îi

schimbă identitatea, îi schimbă fiziono‑mia. Pot să‑l facă şi mulatru grizonat, aşa au evoluat cu medicina! O să ia pe puţin 20.000 de dolari pe lună, pensie. Se mai chiverniseşte şi cu eventualele cursuri pe care le ţine viitorilor franchizori, agenţi se‑creţi economici. Să nu te miri dacă gine‑rii lui Raoul Castro vor deschide aceleaşi branduri în Cuba pe un teren de cercetări agricole luat cu japca de la Facultatea de

Trabucologie Havana. Că trebuie să‑i ter‑mine şi pe ăia cu Cohibele lor! Să fumeze lumea numai paiele lor! Cu Coreea de Nord mai aşteptăm.

K.: Apropo, ce părere aveţi de escala‑darea tensiunilor? Se va apela la folosirea arsenalului nuclear?

M.s.: Vezi dumneata? Societatea nord‑coreeană e o societate închisă, de tip conservă. Nimeni nu poate intra să aprin‑dă scânteia unei revolte populare. Nici ru‑şii, nici americanii, nici chinezii măcar! Şi oricât le‑ai strânge robinetul la păpică şi la căldurică, ei tot se repliază. Se obişnuiesc cu lipsurile, nu ca noi, care mai aruncam un ochi şi pe Neckermann, ne mai uitam şi la Familia Ewing. Pentru ei este norma‑lul. Să intri acuma cu hamburger şi cola, îi nenoroceşti! S‑a luat în calcul şi asta în caz de conflict: să‑i bombardeze cu mânca‑re şi băutură. Cu ketchup Heinz şi cu ma‑ioneză faci genocid! Mănâncă pănă crapă, ca cokerii!

K.: Deci pe lângă blocul militar ameri‑can, avem şi blocurile alimentare în răz‑boaiele nu numai economice…

M.s.: Da, şi blocurile farma, şi blocu‑rile IT…

K.: Păcat că nu avem cu ce să contribu‑im şi noi românii!

M.s.: Te afli în eroare, stimate domn! În planul de atac „Carpet Feeding North‑Kore‑ea“, noi am veni cu salam de Sibiu, caşcaval de Ibăneşti, gem de Topoloveni şi Beciul Domnesc pe vin şi cu Cava D’oro pe tărie. Putem scoate din luptă cinci regimente.

K.: Cu slănină nu putem să‑i bombar‑dăm?

M.s.: Nu avem voie cu slănină. Slănina afumată, cu ceapă şi palincă sunt interzise printr‑o convenţie intra‑NATO. Se conside‑ră arme de ucidere în masă, ca fosgenul sau gazul muştar…

K.: Mie îmi plouă în gură! Şi cu muştar…M.s.: Păi, hai că am primit pachet din

România! Lasă, dracu‘, telefonu’ ăla!(va urma)

muGur STroe: „Puiu Popoviciu a fost victima unui război între Crispy Strips şi Big mac“

Cu minţile curbate

Nr. 33 ● 16–22 august 2017

14KAMIKAZE

Ei au transport în comun, noi avem transport în comuna primitivă

Milano nu e cel mai spectaculos oraş, dar e civilizat şi are, pentru ţăranuşul ro‑mân venit din trecut, ca mine, o boare de loc din viitor. În afara faptului că bărbaţii erau în costume slim, cu sacouri pe ei şi cravate, la 45 de grade şi o umiditate ucigă‑toare, ceea ce nu mi se pare chiar un semn de progres, aş remarca:

» Favorizarea certă şi asigurată a trans‑portului public, în dauna boşilor care vor să ia maşina lor. Benzile special dedicate transportului în comun există, sunt cam la fel de late şi de multe ca alea pentru trans‑port privat şi, mai ales, se respectă cu sfin‑ţenie. Cum? Băi, e tare simplu: cu ajutorul unor camere montate din loc în loc. Eşti prins pe cameră că mergi pe unde nu tre‑buie, pac, 80 de euro. Şi poţi lua vreo 50 de amenzi de 80 de euro într‑o zi, vă daţi sea‑ma. Urmarea? Maşinile personale stau la

cozi kilometrice la orele de trafic de vârf, în timp ce autobuzele, taxiurile şi alte mij‑loace de transport licenţiate zburdă în voie pe benzile speciale, mai mereu pustii, chiar şi după meciuri, concerte sau alte eveni‑mente cu afluenţe mari de oameni. Cred că, în timp ce se uită cu jind cum ei sunt la al cincilea semafor şi la un metru de ei zboară deja al zecelea autobuz, şoferii se vor gândi de două ori, ba chiar de zece ori, dacă să‑şi mai ia maşina şi data viitoare.

» Nu am văzut decât taxiuri Prius, iar la Uber am mers cu o Tesla.

Mai aveam de la Milano, dar parte le‑am uitat, parte nu le‑am considerat aşa impor‑tante. Investiţia în benzi speciale pentru transportul public mi se pare o priorita‑te pentru orice oraş din ţară, mai ales că, deja, aproape toate sunt sufocate de mâr‑lani care merg cu maşina oriunde. (a.m.)

Supermarketul şi evoluţia La Kaufland mor pe dinăuntru de fieca‑

re dată. Urăsc cărucioarele alea mari din mai multe motive, pe care nu le dezvolt aici.

Într‑o seară, îmi iau inima în dinţi şi o întreb pe doamna la care (inevitabil) am mers să schimb 5 lei ca să am monedă pen‑tru cărucior: „Doamnă, dar de ce nu s‑o gândi conducerea să bage şi nişte coşuri mai mici, de cărat în mână?“.

Doamna a ridicat din umeri şi mi‑a dat acest răspuns senzaţional: „Aşa e de la în‑ceput“.

„Bine“, zic, „dar la început trăiam în peş‑teri, eram la jumătatea lanţului trofic şi su‑geam măduva din osul mamutului pentru nişte proteină, după ce terminau cu stârvul prădătorii, vulturii şi viermii. Îmi spuneţi că era mai bine la început?!“

Doamna râde şi nu mai zice nimic. Eu, sigur de victorie, decid să‑i aplic lovitura

finală, ca în Mortal Kombat: „parcă nu mai sunteţi aşa conservatoare ca la început, hm?“

Clar, am mai zis‑o, îmi lipseşte Megai‑maju, unde dădeam eu cu 10‑20% mai mult pe orice, dar măcar le căram bărbăteşte până acasă, cu muşchii mei definiţi de zeci de milioane de ani trăiţi în peşteri. (a.m.)

Nu e bună icoana asta.

Am băgat în ea trei fise de o mie de euro şi încă nu

plânge.

Mamaie, nu te mai freca cu Pampersul de

mine, că am prieten.

sursa foto: stiridecluj.ro

Herr Răzvan, hai să nu ne

gândim prea departe. Dacă mergem pe planul pe termen scurt, eu zic că în 10-15 ani

n-avem cum să nu ieşim din grupe.

15KAMIKAZE Nr. 33 ● 16–22 august 2017

Sala de lectură

a sporturilor

» Oile mele, aaa, dragi miei, aşa core‑grafie îmi doresc şi eu la meciuri, ca la ru‑şii ăştia de la Zenit. Peluza galben‑albas‑tră, sunteţi în stare? Sau trebuie iarăşi să vorbesc cu cineva de la PCH Dinamo? Mă tentează să investesc la ruşii astia, dar nu ştiu dacă am mărunt.

» Am văzut ceva ştire că revine Peluza Nord alături de Fc Fcsb. Să fie sănătoşi şi sa stea unde vor ei, dar nu au ce căuta la meciurile mele. Gata, s‑au dus vremurile caând îi conducea Mustaţă şi‑i plăteam. Îi ajutam şi cu biletele, dacă mă înţelegeţi. Eu am galerie paşnică, peluza mea galben‑al‑bastră. Mai aduce Memeul ceva elevi şi pensionari, sunt mulţumit că îmi cumpă‑ră biletele şi nu comentează. Nu mai vreau drogaţi şi vagabonzi şi huligani! Staţi, mă, cu Steaua voastră!

» Pies: aţi văzut ce transferuri am fă‑cut? La anul atac primăvara UCL!

» CE SĂ MAI FAC? Iau tot de la Astra şi tot nu pot să‑i bat. Să antrenez eu?

Spuneţi‑mi voi ce să fac, poate ştiţi voi mai bine. Eu nu mai ştiu nimic, nu mă pri‑cep la fotbal românesc. Mă apuc de fotbal

englezesc, nemţesc, că ăla e mai pe stilul meu de practician. Hai, ciao! Batem Spor‑tingu’ şi ne vedem la Universitate. Eu o să fiu ăla călare pe Maybach.

» Vă salut! Mi‑am făcut şi eu un selfi sau cum‑i zice.Nu prea mi‑a ieşit .Am zis să încerc şi eu pentru voi, fanii miei. Plus că Mache tot mi se laudă că îşi face selfi, deşi nu i‑am văzut vreo poză.

(Pentru mai multe aroganţe, cău taţi-l pe Ne-a Gigi pe Facebook)

Cronica după Ureche (aceste istorii ne doare)

Pe căldurile astea (care invită la refle‑xie ‑vorba unui distins realizator de la Digi Quality) nu ne mai rămâne decât să privim îndărăt. Că înainte nu prea ne mai vine la îndemână. Nu este însă cazul să ne văi‑cărim prea tare. E drept că în vremurile lui Mihai Vodă nu se inventaseră codurile pentru vreme rea, dar când te gândeşti că fiecare sezon estival era însoţit de invazia turiştilor cu ochi migdalaţi, de la sud de Dunăre ori dinspre părţile tătăreşti (cum se spunea pe atunci), parcă simţi cum te iau năduşelile cele mari, alea care nu se trec nici măcar cu răcoritoare tradiţionale, de buturugă şi alambic.

Leacuri pentru nevoile de altădată erau puţine la număr şi nu îi era dat oricui să apeleze la ele. Bunăoară un Koca Sinan Paşa chinuit de dureri (localizate pare‑se în cavitatea bucală) degrabă trecu Dună‑rea, în anul de graţie 1595, în cautarea unui leac. Să vezi şi să nu crezi, ilustrul pacient născut în puturoasele meleaguri ale Alba‑niei îşi găsi remediul tocmai la Călugăreni (13/23 august)! Şi asta în ciuda deficienţelor sistemului românesc de sănătate (rămas în acelaşi stadiu până în zilele noastre). Cel care l‑a lecuit pe marele vizir, printr‑o in‑genioasă extracţie dentară, a rămas cu‑noscut în istorie sub numele de Mihai Vi‑teazul, artizanul primei uniri a provinciilor istorice locuite de români.

Şi tot Mihai Viteazul a fost cel care a ctitorit o nouă catedrală mitropolitană, 5 ani după bătălia de la Călugăreni. Pariez că Înalt Prea Managerul actual a scăpat‑o

pe asta din vedere, dar la câte nunţi şi bo‑tezuri de manelişti şi politicieni are pe cap nici nu ar fi de mirare.

Că tot veni vorba despre sfinţiri şi alte alea, luna lui Gustar (sau Secerar) a prile‑juit, după unele surse, târnosirea mănăs‑tirii Putna, construită în anii domniei lui Ştefan cel Mare. Ce‑i aia târnosire? Las că vă explică Pomohaci (acu depinde şi cât de progresişti sunteţi). Cu aproape două dece‑nii înainte, mai precis în data de 11 august 1456, murise, răpus de ciumă, Iancu (ioan) de Hunedoara, Voievod al Transilvaniei, cel mai iscusit general al Europei dacă ne luăm după marturiile contemporanilor.

Patru veacuri şi jumătate mai târziu, în ziua de 14 august 1916, Consiliul de Co‑roană a hotărât intrarea României în Pri‑mul Război Mondial. Decizia s‑a dovedit a fi una inspirată, în urma războiului îm‑plinindu‑se visul învingătorului lui Sinan, Marea Unire a tuturor romănilor. Anterior deciziei luate în vara anului 1916, România anexase Cadrilaterul prin tratatul de pace semnat la Bucureşti în 10 august 1913 (al doilea război balcanic).

Întorcându‑ne în zilele noastre, în care românii au ajuns să fie conduşi de cei care ar fi curăţat troacele pe vremea lui Mihai Viteazul, nu putem decât să ne exprimam speranţa că piatra de temelie a castelului Peleş din Sinaia, pusă în ziua de 10 august 1875, nu a dispărut între timp. Ceea ce, vor‑ba Simonei Halep, ar constitui un negativ.

andy StăneSCu

CoSmiN CoNTra: „Dinamo luptă ca de obicei pentru event: nici cupa, nici campionatul!“

În paralel cu lupta pentru aceste obiec‑tive tradiţionale, Dinamo încearcă să nu slăbească nici pregătirile pentru Liga Campionilor. Aceste pregătiri pentru Liga Campionilor sunt şi ele un obiectiv ce ţine de tradiţie în Ştefan cel Mare, îm‑

plinindu‑se nu mai puţin de 17 ani de la iniţierea lor.

Orice s‑ar spune, Dinamo a rămas sin‑gura echipă cu tradiţie din România, sin‑gura mare echipă româneacă al cărei nume nu conţine doar iniţiale, iar tradiţia obligă.

Jurnalul lui ne‑a GiGi

A expirat şi GrădinescuPe Dolce, descopăr cum Emil Grădi-nescu a îmbătrânit urât. Tot repetă, obsesiv, expresia „dacă eram în locul patronului Stelei“. Îi dă sfaturi la mo-dul „nu ar trebui ca patronul Stelei să mai fie aşa om bun şi inimos cu toată lumea, când lumea e aşa perversă şi rea“, dacă mă-nţelegeţi, asta deşi Steaua nu joacă azi în Liga 1 şi nici nu ştiu să aibă patron, în Liga a Patra, unde e ea. Io, dacă aş fi în locul patronului Fcsb, nu i-aş mai da bani lui Grădinescu. Poate atunci va redeveni comentatorul ăla sim-patic, ale cărui meciuri le ascultai cu plăcere. Acum, e doar un alt berbec.

Cum a ajuns Biserica Ortodoxă Română să comită atentate în Statele Unite şi alte povestiri

1. Băieţii din poză (foto1) au organizat un marş pe străzile oraşului, cu pretex‑tul că, în luna mai, o statuie a generalului Robert E. Lee (simbol al Sudului, deci al rasiştilor, în războiul de secesiune) fuse‑se dărâmată. Înainte de marş, băieţii, care se autodeclară suprematişti albi, s‑au adu‑nat frumos cu torţe, cuţite şi bâte, cum le plăcea lor pe vremuri, chiar dacă au lipsit glugile.

2. Şi poate că ar fi trebuit să poarte glu‑gile alea, până la urmă, pentru că, mai nou, participanţii la această mişcare sinistră au început să fie identificaţi pe internet şi con‑cediaţi de angajatori, semn că nici măcar America lui Trump nu e încă pregătită pen‑tru nazi pride.

3. În timpul marşului, neo‑nazişti‑lor din prima poză le‑au stat în faţă nişte stângişti aproximativ la fel de radicali, dar care nu vor să ia glanda oamenilor de alte rase, ci vor să ia glanda naziştilor, deci, pu‑tem conchide că erau băieţii buni, doar că ceva mai hotărâţi. S‑au bătut cu pumni, bâte, lanţuri. La un moment dat, o maşi‑nă a intrat în plină viteză în protestatarii anti‑nazişti (foto 2), iar o femeie de 32 de ani a murit.

4. Doi poliţişti au murit şi ei, nu tocmai eroic, când elicopterul din care suprave‑gheau ciocnirile de stradă a făcut o mane‑vră greşită şi a picat.

5. Organizatorul de facto al marşului fascist din Virginia (foto 3) este Matt Heim‑bach, un localnic de 26 de ani obsedat de Corneliu Zelea Codreanu şi de Biserica Ortodoxă. Într‑un interviu acordat unui blogger american, Heimbach (care deja e privit ca un stâlp al ideologiei trumpis‑to‑naziste în toată America) spune aşa: „Nu mă consider neo‑nazist. Principala mea sursă de inspiraţie este Corneliu Ze‑lea Codreanu şi Legiunea Arhaghelului Mihail. Misiunea Legiunii era să salveze sufletele prin revitalizarea Bisericii Orto‑doxe Române (sic!). Când am vizitat Româ‑nia împreună cu soţia mea şi am vorbit cu nişte bătrâni, vechi membri ai Legiunii, nu am văzut în oamenii ăia nazişti, ci nişte creştini ortodocşi umili şi plini de dragoste (nota mea: lol!), care nu s‑au dat în lături de la a suferi în închisorile comuniste. Le‑giunea nu a fost o mişcare nazistă, aşadar, ci una puternic susţinută de Biserica Orto‑doxă.“ Omul vorbeşte cam ca un preot de ţară aşa când spune că militează pentru „comunităţi omogene“: Adică albii cu albii şi negrii cu negrii, deci aş putea pune pa‑riu că nici refugiaţii ori gheii nu‑i prea plac, ca să fie în ton perfect cu iubitorii creştini din România. Îi place şi de Putin şi spune că sudul Americii ar trebui să fie ortodox, lol x 2. Omul vorbeşte plin de admiraţie şi de părintele Iustin Pârvu, pe care îl puteţi descoperi pe YouTube în nişte secvenţe tragicomice, când, la aniversarea lui de 92 de ani, un cor de măicuţe pioase (lol x 3) îi cântă suav „Sfântă tinereţe legionară“ (pe

versuri de Radu Gyr, din care citează abitir şi prietenul Mihail Neamţu, lol x 4), în timp ce bătrânul zâmbeşte nostalgic la refrenul „Garda, Căpitanul, ne preschimbă‑n şoimi de fier“, şi aproape că are o erecţie la su‑perba continuare cu parfum de terorism „Moartea, numai moartea legionară / Ne este cea mai scumpă dintre morţi / Pen‑tru sfânta cruce, pentru ţară / Înfrângem

codri şi supunem munţi / Nu‑i temniţă să ne‑nspăimânte / Nici chin, nici viforul duş‑man / De cădem cu toţi izbiţi în frunte / Ni‑i dragă moartea pentru Căpitan!“. Creştini ortodocşi iubitori peste tot *cough*, dar par‑că un picuţ fanatici, kek.

6. Mai mulţi manifestanţi de la marşul nazist au purtat tricouri ca acela din foto 4, cu citate înduioşătoare din Adolf Hitler.

7. Donald Trump şi Ted Cruz, candidaţi republicani la preşedinţie şi oameni care nu s‑au dezis, în campanie, de mişcarea nazistă Alt‑Right şi de Ku Klux Klanul vop‑sit, au condamnat acum atacurile, dar nu au convins pe nimeni. Fără ei, mai ales fără hater‑ul şef, Trump, naziştii n‑ar mai fi ieşit din viziuni să ocupe străzile cu atâta mân‑drie şi tupeu. De altfel, Steve Bannon, unul dintre principalii teoreticieni ai neo‑nazis‑mului american, din care se inspiră deseori şi triştii noştri „dreptaci“ români, este încă principal strateg al lui Trump şi consilier personal cu funcţie frumix la ditai Casa Albă. Se zice că, de ochii lumii, în lumina noilor evenimente, Bannon ar putea fi de‑mis, dar eu nu mi‑aş pune banii pe asta.

8. Fostul preşedinte Barack Obama a comentat evenimentele pe Twitter folosind un citat din Nelson Mandela: „Nimeni nu se naşte urând oameni pentru culoarea sau religia lor. Oamenii trebuie să fie învăţaţi să urască, iar dacă pot învăţa să urască, atunci pot fi învăţaţi şi să iubească, pentru că dragostea vine mai natural naturii uma‑ne decât ura.“ Nu ştiu ce să zic, băiatul ăla cu cască, marele fan al Căpitanului, pretin‑de că el iubeşte până şi evreii, pentru „sal‑varea sufletelor cărora“ spune că se roagă. E drept, ca să le poată salva sufletele, vrea iniţial să‑i ardă sau ceva. Nazişti simpatici, creştini ortodocşi, plini de dragoste, dom’ Obama, să trăiţ’!

andRei Manţog

1 4

3

2