7

$oferul de taxi paru incurar cind iri didu seama ca nu ma

44ta nimeni, hici macar firnctionanrl de la receptie. Traversa

holul pustiu, sperind probabil si giseasca un angajat ascuns

drya vleo planta sau dupi vrcun fotoliu. in cele din urma, lasa

vslizele jos, linga u$a liftului, gi, mormaind citeva cuvinte de

s.lza, i$i lua ramas-bun de la mine.

Holul era destul de spatios, cu cele citeva m,sule pentus:wit cafeaua risipite prin jur, fara a da impresia de tnghesu-

iala- Tavanul insa era scund qi facea in mod vizibil o burta"

crcind o usoara senzalie de claustofobie, iar h ciuda soarelui

salucitor de afafi, cam€ra era intunecoasA- Doar pe peretele

db dr€ptul rc.eptiei se lntindea o figie insorita, luminind opatc a lambriului de lemn lnchis la culoarc 5i o polili curwiste in limbile gennana, francezA $i englezi Tot pe masa de

b rcceptrie am mai zarit un clopotel de araint si aln fost cit pe

oc sa merg intr-acolo $i sA sun din el, cind undev4 ln spatele

mr, s-a deschis o ugi si un dn,r in unifonna si-a facut aparitia.

- Buna ziu4 donmule, zise el pe un ton obosit si, trecind

in spatele pupitrului de la receplie, incepu sa completeze

fumularele de iruegisrarc.Desi mormaia o scuza pentu ca lipsise, continua sa

sc poarte exact ca gi cum ar fi fost luat prin surprindere,'lba$i, de turdata ce mi-am rostit numele, tresari 5i lua poziliade drcpli.

; - Dornnule Ryder. regret nespus ca nu v-am recunoscut.

] Domnul Hoffman, directorul, dorea loane mult sa vd intim-j pine penonal. Din pacale insa. chiar acum a trebuit sa plece la

: o intrunirc impofianta.

! - Nu lace nimic. A5tept cu nerabdare sa ne intilnim maiv I rirziu.

{ funclionarul continua grarbit sa faca formele de inle-

lgistrare, mormaind iLn tol acest timp despre crt de dezamagit

I auea sa he directorul ca ratase sosirea mea. pomeni in do-ua

I rinduri despre crt de stresal fitsese acesn n) pregbtiih.pentru

illi iean'icarg ilsuffillieffindo Ia tebur/e troretutur cu muiimai mult decit de obicei. M-am marginit sa incuviintez dincap, incapabil sa ma mobilizez $i sal infieb despre eveni-mentul de ,joi seara".

- Oh, $i domnul Brodsky s-a descurcat minunat azi, zise

functionarul, luminindu-se la fala inn-adevar, minunat. Azi-di-mineala a repetat cu orchesta pafu ore ln $b fara pauza. $iascultalil acum! inca mai lucreazi clin greu si se descurcasingur.

Arata spre partea din spate a holului. De-abia atunci mi-amdat seama ca undeva in cladire se cinta la pian, dar nurnai cupulin mai tare decit zgomotul inabu$it al circulaliei de afara.Am ridicat capul qi am ascultat mai atent, Cineva interpreta osingura fraza scurta - era din a doua parte a Verticalitasii htiMullery -, reluind-o iar $i iar, incet $i atent.

- Desigur, daca dircctorul ar fi aici, zise funclionanrl, l-ar fichemat pe domnul Brodsky sa vt faca cuno$tinF. Dar nu sintsigur... incepu sa rida: Nu sint sigur daca tebuie sa-l delanjez.

$tif, daca se concentreaza profund...

Desigur, desigur. Rlmlne pe alta data

- Daca directorul ar fi aici...Se indeparta si dse din nou. Apoi, aplecindu-se inainte,

zise cu vocc scdzda:

$titi, domrule, ca unii clientri au a\ut tupeul sa se plinga?De faptul ca inchidem salonul ori de cite ori domnul Brodsky

rrea sa cinte la pian? E uimitor cun gindesc unii oameni! Defapt, doi clienli diferili s-au plins ieri domnului Hofftnan. Fitisigur ca au fost repede pugi la punct.

- Cred. Brodsky, zici?

M-am gindit la nume, dar nu-mi spunea nimic. Apoi l-amsurprins pe functrionar privindu-ma cu un aer perplex gi am

zis iute:

- Da, da- De-abia astept sal intilnesc pe dorhul BrodskyL.mentul potrivit.

Pacat ca nu-i di.eatorul aici, domnule!

- Te rog, nu-f face probleme! Acum, daca ai terminat, a$

dori mult...

- Desigur, tlomnule. Sint4i, probabil, foarte obosit dupa

o crlatorie atit de lungi. Poftfti cheia Gustav, pe careJ vedegi

acolo, o sa va conduca h camen.Am privit in urma si am vazui un hamali-mai in virsta

aitepdnd Ia celalalr capat al holului. Sutea in prtioare in drep-

ul liftului deschis, holbindu-se inauntru cu un aer preocupat.

Cind ma vazu venind spre el, tresari. imi ridica apoi valizele

$i intra iute in Uft, dupa mine.

in timp ce urcam, hamalul batrin continua sa fina cele

doua valize $i am vazut cum se inrogea din pricina efortului.Ambele valize erau foarte grele gi, de groaza sa nu le$ine infap mea, am zis:

- $tii, ar trebui sa le la$i jos.

- imi pare bine ca spuneii asta, domnule, zise el, iar vocea

ii tada surprinzator de pulin efortul fizic pe care il facea. Lairceputurile meseriei, cu multi ani in urm4, obi$nuiam sa las

valizele pe podea- Le ridicam numai cind era absoluta nevoie.

Cind ma deplasam, ca sa zic a$a. De fapt, in primii cinci-

Wrezece ani de luclu aici, trebuie sa spun ca am folosit measta

mebda. Mulli hamali tineri din acest orag recurg inca la ea.

Dar acum, n-o sa ma mai vedefi ca fac a$a ceva. $i-n afara de

asta. domnule, nu urcam atit de mult.Ne-am continuat drumul in tacere. Apoi am zis:

\6

aN!ll.

\6t,.!F]I+

a!!

c

- A5adar, lucrezi de ceva timp in hotelul asta.

- De douazeci de ani. Am vazut o groazd de lucruri aici,in acest rastimp. Dar sigur ca hotelul funcliona deja de multaweme cind arn ajuns eu aici. Se crede ca Frederic cel Ma.re a

petrecut o noapte aici, in secolul al XVI[-lea, 9i, potrivit tutu-

ror marturisirilor, inca din vremea aceea era un han in toataputerea cuvintului. A, da, in decursul anilor s-au petecut aici

evenimente de mare importanta istorica. Odat,l, cind nu veti fiatit de obosit, a; fi bucuros sir va relatez citeva dinae ele.

- Dar imi povesteai, am zis eu, de ce crezi ca e o gregealzr

sa lagi bagajele pe podea.

- A, da, zise hamalul. Iata un subiect interesant. Vedeti,

domnule, dupa cum va inchipuiii, inff-un orag ca acesta sintmulte hoteluri, inseamna ca mulJi oameni din orag gi-au

incercat oarecum norocul lucrind ca hamali. Multi par sa

creada ca e suficient sa-gi puna o uniforma si ca la asta se va

reduce totul, ca vor fi apli pentru meserie. E o conceplie ero-

nata, cultivata mai ales in oragul acesta. Consideratri-o o le-genda locala, daca wed. $i as fi gata sa recunosc ca, intr-ovreme, a5 fi aderat eu insumi la ea, fa€ sa clipesc. Apoi, odata -s-a petrecut cu multi ani in urma - sotia mea si cu mine ne-am

luat o scurta vacanta. Am plecat in Elvetia, la Lucema. Sotia

mea nu mai fiaie$te, domnule, dar, ori de cite ori ma gindesc

la ea, imi aduc aminte de mica noastr2r yacanF. Este foartefrumos linga lac. Fara indoiala, cunoa$te1i locul. Dupa miculdejun, am facut citeva ptimbari minunate cu barca. Ei bine, ca

sa revin la subiect, in vacanta am observat ca oamenii dinoragul acela aveau alta concepfie despre harnalii lor decit c€ide la noi. Cum s,l va spun, domnule? Acolo hamalii se

bucurau de mai mult respect. Cei mai buni dintre ei eraupersonaje renumite, iar hotelurile de prima mina se luptaupentru serviciile 1or. Mafturisesc ca lucrul acesta mi-a deschis

ochii. Dar ln ora$ul nostru, ei bine, a existat aceasta idee de

foane mulgi ani. De fapt, sint zile cind ma intreb daca ar putea

fi vreodata eradicata. Acum nu spun ca toti cei de aici s-ar

tufia neciyilizat cu noi. Depafie de aceasta, aici am fost

inrotdeauna tratat cu politele 5i consideralie. Dar, vedeli,jomnule, exista intotdeauna ideea ca oricine ar putea face

r€asta meserie daca Si-ar pune in minte s-o faca, daca ar avea

;hef. Presupun ca asta se intimpla pentru ca, intr-o oarecare

:nisura" oricine din acest oms a hecut prin exPerien(a de a cam

=gaje de colo-colo. De aceea se presuPune ca a fi hamal [a un

rctel nu reprezinta decit o prclungire a acestei activitafi. De-a

iurgul aniJor. am dus cu liftul mulrc persoane care rni-au spus:

-Zilele astea s-ar putea sa renunt la ocupatria mea $i sa deYin

:amal". Da, da. Ei bine, domnule, intr-o zi - nu la multa

''reme dupa scuta noastra vacanF de la Lucerna - unul dintre

--onsilierii de frLlnte ai primiriei mi-a spus, mai mult sau mai

;udn exact, aceste cuvinte: ,rA.s \Tea sa fac asa ceva intr-rma din

zilele aste4 mi-a zis el, aratind sPre Yalize. Asta-i viala carc-mi

:lace. Sa n-ai nici o grija pe lume". Presupun, dornule, ca

icerca sa se poarte amabil, sugerind ca a$ fi fost de invidiat.

-\ta se intimpla cind eram mai tinar, domnule, iar pe atunci

:u dneam valizele in mina, ci le lasam pe podea, aici in lift, 9i

:Esupun ca pe vremea aceea a$a si aratam. Adica lipsit de

;riji, cum sugerase domnul acela' Ei bine, va spun eu,

jomnule, ca aceasta a fost picatura care a umplut Paharul. Nu

;a m-ar fi miniat tocmai vorbele domnului acela Dar cind mi

:-a spus, ei bine, mi-a picat fisa. Erau lucruri la caxe ma

:indisem de o buna bucata de weme. $i duPa cum va expli-

,-,:rn, domnule, eram proaspat into$ din scurta noasta Yacanla

: Lucema, unde imi formasem anumite pareri. $i mi-am zis

.u ca, ei bine, venise vremea ca hamalii din acest ora$ sa

icerce sa schimbe atitudinea predominanta de aici. Vedefi'

5omnule, la Lucema vazusem altceva 9i am simtit, cum sa

-un, c,r tot ce se petrecea aici nu era tocmai in regula ASa ca

a-arn gindit mult la aceasta ii am ajuns la concluzia ca tebuia

ar insumi sa iau o serie de masuri. Desigur ca inca de pe atunci

:anuiam probabil cit de greu va fi. Pesemne ca in toli anii

.Ieia imi dadusem seama ca deja era poate prea tirziu pentru

1sIJItltnlFl!tr

I

c7!0

o)

v

generatia mea- Ca lucrurile ajmseserat prea departe. Dar m-am

gindit ca, in definitiv, chiar daca eu mi-a5 indeplini misiunea

gi ag schimba pulin lucrurile, ar fi macar mai u$or pentru cei

care ar veni dupd mine. A$a ca, domnule, am luat m2rsurile

respective $i le-arn respectat chiar din ziua cind consilierulprimariei mi-a zis vorbele acelea. $i pot sa afirrn cu min&ie ca

gi alqi hamali din acest oras mi-au umat exemplul. Nu ca ar filuat acelea$i hotarid ca mine. Dar sa zicem ca masurile lor, in

fine, se potriveau cu ale mele.

- inleleg. $i una dinte masurile dumitale era sa nu la$i jos

valizele, ci sa continui sa le tii tn mina.

- Exact, donmule, ati sesizat miezul problemei foane bine.

Desigur, trebuie sa recunosc cir, atunci cind arn inceput sa-mi

impun aceste reguli mie insumi, eram mult mai tinar !i maiputemic ai presupun ca nu m-am gindit ca, odata cu badnetea,

ma vor lasa puterile. E caraghios, domnule, dar omul nu gin-

de$te asa. Ceilalti hamali au spus lucruri asemii,natoare. Cu

toate acestea, incercam cu totii sa respectam vechile noaste

hotfflri. Cu timpul, doisprezece dintre noi, am format un grup

desrul de unit si sintem printre ultimii care au incercat sa

schimbe ceva cu multi ani in urma. Daca ar trebui sa revin

acum asupra unor lucruri, a$ simli, dornnule, ca i-ag deza.rnagi

pe ceilalli. lar daca vreunul dinre ei ar reveni asupra oricarei

reguli mai vechi, la fel m-as simti si eu. Pentru ca, fara indo-iala, in orasul acesta s-a iffegistrat un progres. Adevarat ca mai

sint inca multe de facut, dar am discutat despre aceasta

adeseori - ne intilnim in fiecare duminica seara la Cafeneaua

Ungureasca din Oragul Vechi; a1i putea veni si dumneavoastra

cu noi, ati li un oaspete bine-venit, domnule; ei bine, am

dezbanrt aceste probleme si, fala indoial,r, am cazut cu totii de

acord ca atitudinea ora$ului fata de noi s-a imbunatadt simtitor.

Hamalii mai tineri care au venit dupa noi iau, desigur, totuldrept ceva fuesc. Dar grupul noshu de la Cafeneaua Ungu-reasca stie ca noua ni se datoreazi schimbarea, chiar daca este

vorba de una mica Ati fi foafte bine-venit printre noi, domnule!

'/4

\--a5 prezenta bucuros gmpului. Nu ne foma[zam chiar atit

ie mult ca pe vremuri $i, de la o vreme, am infeles ca in

-'ondilii deosebite putem invita unele persoane la masa noastra'

br in acest anotimP al anului soarele blind al dupi-amiezilor

esre foarte placut. Masa noasfta este sub umbrar' cu vederea

ryre Vechea PiaF. Este foarte placut, dormule, sint sigur ca o

sa va placa. Dar ca sa revin la ce spuneam, vorbeam mult

despre acest subiect la Cafeneaua Ungureasca' Adica desPre

lechile noastre hotariri, pe care le luaserim cu atilia ani in

urma. Vedeli, nici unul dintre noi nu se gindise la ce se va

intimpla cind Yom imbatini. hesuPun ca eram atit de absor-

bifi de munca noastra, incit nu ne faceam planuri decit de pe o

zi pe alta. Sau pbate ca am subestimat cit timp ne va lua sa

schimbam aceste atitudini adinc inrdacinate' Dar asta este'

domnule! Acum am ajuns la Yirsta Pe care o am !i cu ltecare

an imi este mai greu.

Hamalul tacu o clipa 9i, in ciuda incordarii fizice, Perea sa

se fi pierdut in ginduri. APoi zise:

- Am sa fiu cinstit cu dumneavoastxa, domnule Asa e

&ept. Cind eram mai rinzu- cind am inceput sa-mi impun

aceste reguli, clram de obicei pina la tlei valize, oricit de mari

sau de grele erau. Daca un client aYea $i o a patra valiza' pe

aceea obignuiam s-o las pe podea Dar daca erau trei, rna des-

curcam intotdeauna. Ei bine, adevarul este' dormule, ca acum

patru ani arn fost bolnav o perioada 9i mi se parea munca 9rc4

asa ca am discutat despre aceasta la Cafeneaua Ungureasca'

Ei bine, in cele din urma, toti colegii mei au cazut de acord ca

nu era nevoie sa fiu atit de sever cu mine. in definitiu, zi"euu

ei, tot ce mi se cerea era sa-i impresionez pe oaspeti cu ceva

din specificul muncii noastre. Ca erau doua valize sau trei'

efectul ar lt fost in mare acelagi. Urma sa reduc greutatea

miniml la doua valize, fara ca acest lucru sa-mi dauneze cu

ceva. Am acceptat sugestia lor, domnule, dar ttiu ca ea nu

reflecta pe dePlin realitatea. imi dau seama ca nu are acela$i

efect asupra persoanelor care mar privesc, E o deosebire inne

a

cc

0

v

a vedea un hamal incarcat cu doua ya[ze Si a yedea altul cutrei, aebuie sa recunoasteti, domnule, chiar pentru ochiul celmai putin experimentat, efectul este in mare masura diferit.$tiu asta, domnule, fi nu ma sfiesc sa va spun ca e durerospentru mine sa recunosc acest lucru. Dar, ca sa revin laproblema noastr4 sper ca inFlegeti acum de ce nu vreau sa valas jos valizele. Nu aveti decit douA. Macar citriva ani de aiciinainte, doua valze yor fi incA in puterile mele.

- Ei bine, totul este foarte laudabil, arn zis eu. Ai reugit safaci asupra mea impresia dorita.

- A9 wea si gtili, domnule, ca nu sint singurul care a fostnevoit sa se schimbe, La Cafeneaua Ungureascd vorbim me-reu despre aceste lucruri $i adevarul este ca fiecare dintre noia trebuit sa recuga la mici schimbari. Dar n-a$ yrea sa credeiica ne ingaduim unii altora sa ne abatem de la anumite stan-darde. Daca am face ast4 toaie eforturile noasfie de ani de zilear fi in zadar. Ne-am face de ds cit ai zice peste. Trecatodi Si-arbatea joc de noi cind ne-ar vedea adunali in jurul mesei noasreduminica dupa-aniaza O nu, domnule, raminem foarte seyeriunii cu altii si, sint sigur ca dormi$oara Hilde va confirma ast4comunitatea a ajuns sa ne respecte intilnirile de duminica. $icum ya spuneam, domnule, a1i fi bine-venit sa va alaturatigrupului nostru. Atit cafeneaua, cit qi piala sint deosebit deplacute in aceste zile insorite de dupa-arniaza. $i uneoriproprielarul cafenelei angajeaza dgani sa cinte in piaF. pro-prietarul insugi, domnule, are pentru noi un respect deosebit.Cafeneaua nu este marc, dar el se asigura mereu sa fie suficientloc pentru ca noi sa ne putem a$eza confortabil in jurul mesei.Chiar atunci clnd restul cafenelei este extrem de aglomerat,proprietarul are gdja si nu frm inghesuili sau deranjali. Chiar9i in dupi-amiezile cele mai aglomerate, daca totri cei de lamasa noasha 9i-ar rcti in acela$i timp bratele intinse, nici unuldintre noi nu s-ar atinge de celalah Iaa cit de mult ne rcspecaproprietarul, domnule! Sint sigur ca domni$oara Hilde vaconfirma cele spuse de rnine.

ft

- Iafia-ma, arn zis, dar cine este aceasta dormisoara Hilde,h care te referi?

Nici n-arn apucat si slugesc bine fraza, ca am observatrum hamalul privea intens peste umArul rneu undeva, in

+atele meu. Rasucindu-m4 am vazut cu o tesarirc ca nu eram

singuri in lift. O femeie tinara, scunda, imbracata infi-ouniforma curata, statea in picioare, inghesuita in coltul dinspatele meu. Dindu-gi seama ca, in sfuSit, am observat-o,zimbi si facu un pas inainte.

- Scuzati-ma, imi zise, sper ca nu creded ca tagearn cuurechea, dar n-am putut sa nu aud conyersada. Ascultam ceva povestegte qustav 9i trebuie sa spun ca este destul dene&ept fata de locuitorii din acest oras. Adica, atunci cindaf,rma ca nu-i apreciem e hamalii de la hoteluri. Bineinlelesca ii apreciem, Si mai ales pe Gustav, aici de fata. Toti tin lael. Vedeti ca este o contradictie chiar Si in ceea ce va spuneaacum. Daca nu l-am respecta deloc, cum ifi explica atunciconsideratia cu care sint tratati la Cafeneaua Ungureasca?Chiar asa, Gustav, este foafie udt din partea ta sa ne prezintiintr-o asdel de lumina domnului Ryder.

Aceste cuvinte au fost rostite pe un ton vadit, plin decaldura, iar hamalul pirea intr-adevtu ru5inat. igi indrepta

dnuta depafiindu-se de noi, in timp ce valizele grele il loveaupeste picioare, ii-si intoarse de la noi privirea plouata.

- Uite, a5a e el, zise tinara zimbind. Dar este unul dintrecei mai buni. Toli linem la el. Este excesiv de modest, a$a cA

nu va va spune niciodata cu gura lui, dar ceilalti hamali dehotel din orag il privesc cu considerafie. De fapt, n-a$ exagera

deloc daca spun ca au pentru el un sentiment de respect $i de

teama. ii potri vedea rmeori asezali ln jurul mesei lor, duminicadupa-amiaza, iar daca Gustav n-a sosit hca, nu incep con-versalia. $ti1i, li s-ar parea o lipsA de respect sA inceapa ritualulfara el. Adeseori ii vezi, zece sau unsprezece dinne ei, stindacolo tacud in fata cafelelor 9i agteptind. Cel mult i$i vorb€scciudat in $oapta, ca si cind ar fi in biserica. Dar pina ciqd nu

ls