jurnal 2009 ianuarie-octombrie - paul...

2 0 0 9

I A N U A R I E

Joi 1 ianuarie 2009

Am f¶cut pasul, am ajuns în 2009. S¶ ne fie cu noroc.

ïncep prin reproducerea unui mesaj din Belgia (carevas¶zic¶tot din România). Nu dau numele autorului, el nu m-a autorizats¶ o fac. A§adar, întâi scrisoarea:

“Domnule Paul Goma,“Numele meu este […]. Sunt nascut in Galati iar de doi ani de

zile sunt student in Belgia la Unviersitatea Catolica din Leuven. Cuocazia aniversarii anului nou doresc sa va adresez pe post de urarecateva cuvinte pentru noul an. Sa va dea Dumnezeu atat dumnevoastrasi familiei in primul rand sanatate. Sa va dea Domnul un an nou plinde fericire si bucurii pe toate planurile. Sa va dea Dumenzeu la cat maimulti cititori si putere pentru a scrie in continuare pentru ca generatiatanara a Romaniei imbolanvit¶ de cancerul neocomunist are nevoie deoameni ca dumneavoastra. In plus va doresc sa va ajute Dumnezeu sava fie publicate toate cartile in romaneste.

“La multi ani cu sanate Domnule Goma!”Sunt norocos sa fiu contemporan cu dumneavoastra. Din pacate

v am "descoperit" doar anul acesta cand am ajuns la varsta de 26 de anisi nu in Romania ci inafara granitelor tarii, si nu pentru ca vre un pro-fesor mi v a recomandat, ci PE INTERNET si doar datorita unei intam-plari fericite. Aceasta descoperire norocoasa mi a schimbat viata, m ascos din minciuna, din bezna in care am realizat ca am trait pana laaceasta varsta, fara a exagera pot spune ca existenta mea mi a fost zgu-duita. Totodata a fost si inca este o descoperire dureroasa. Am realizatmulte lucruri citindu va cartile, jurnalele chiar daca nu in totalitate. Amcitit pana acum Culoarea curcubeului, Arta refugii, Soldatulcainelui, Din Calidor, Saptamana rosie iar In cerc este in curs decitire. Am citit deasemnea Dialog cu Flori Stanescu, Jurnalul 2008plus parti din Jurnalul 2007 si 2006. O parte din ce credeam ca seintampla in Romania mi a fost confirmat citindu-va dar multe altelucruri au fost noi si zguduitoare in acelasi timp.

Am realizat ca noi romanii nu prea avem tara. De fapt si de drepttraim intr o mare iluzie creata de cei care au inceput distrugereaRomaniei in 1945, reprezentantii ciobotei bolsevice, reprezentantiimortii neamului romanesc si restul cozilor de topor, romani doar cunumele, tradatori de neam iar din 1989 si pana astazi pe alocuri chiarde aceeasi «actori» ( fapt si mai dureros) plus urmasii lor (rude de gra-dul intai sau doar rude prin gradul de ticalosenie). Toata sleahta aparu-ta dupa 1989 continua distrugerea Romaniei cu acelasi sarg cu care"inaintasii lor" au inceput in 1945. Acum nu ne mai «dau la cap» fizicci mai usurel, fara violenta dar din pacate mult mai eficient. Ne au res-cris sau ascuns istoria, ne au lasat fara simboluri nationale, ne au tacuteroii, martirii neamului. Ne au lasat fara identitate, ne au furat tara !!!

“P.S. In documentul word ce este atasat la acest mail am pus pehartia electronica mai multe ganduri si trairi personale pentru citireacarora apelez la rabdarea dumnevoastra.”

Urmeaz¶ textul. Chiar dac¶ multe lucruri se repet¶ - s¶ serepete, s¶ se repete, s¶ se repete, doar-doar se va re†ine ceva:

“In toamna anului 2006 am ajuns in Belgia pentru a incepe mas-terul in domeniul ingineriei materialelor. Cat am trait in Romaniapuneam tara la cale cu prietenii si ne intrebam, pot spune acum CaProstii, DE CE Romania se zbatea in mizeria in care se zbatea, DE CEnu avem o viata normala, DE CE ne chinuim sa supravietuim plus camai auzeam si zvonuri ca «afara» e asa si pe dincolo nu ca «la noi».

“Si mi a dat Dumnezeu sansa sa vad, sa simt pe pielea mea cume «afara». In mai putin de doua saptamani am realizat ce inseamna saai o viata normala, ce inseamna sa traiesti intr o societate aproape nor-mala (au si ei problemele lor dar nu de natura materiala) ce ineamnaNORMALITATE. Nu am avut nevoie de perioada de acomodare, sama acomodez la ce, la normalitate ? Totodata DE CE urile la care eusi prietenii mei incercam sa gasim raspunsuri in Romania se inmulteausau cresteau in intensitate. Primul soc s a datorat preturilor la mancarevesnica problema a romanului, ce pun maine pe masa, ce dau copiilorsa manance ? Nu imi venea a crede ca Belgia, una din tarile cu nive-lul de trai cel mai ridicat din Europa chiar si din lume are aceleasi pre-turi la mancare ca « amarata » noastra de Romanie. Romanie care eaproape de 10 ori mai mare ca Belgia deci cu capacitate de productieagricola de multe multe ori peste Belgia si totusi preturile lor rivalizea-za cu ale noastre, mai mult de multe ori is mai mici. Chiriile mai micica in Romania. Asigurarea de sanatate de numai 50 de euro pe an pen-tru un student si in jur de 100 de euro pentru restul iar serviciul medi-cal este servici medical. Plus, sistemul educational. DoamneDumnezeule. De la profesori pana la dotarea laboratoarelor totul estela ani lumina distanta de educatia din Romania iar ai nostri «profe-sori» vin ca neghiobii, vin pe baza programului Erasmus (program deschimb de experienta intre universitati) doar ca turisti si nu incearca saschimbe nimic, nimic se complac in mocirla de la noi. Plus multe alte

2PAUL GOMA - JURNAL 2009

exemple care ma faceau sa realizez cat de «inapoiati» suntem fata dece poti numi lume civilizata. Toate aceste diferente m-au facut sa maintreb si mai mult DE CE Romania se zbatea in mocirla de acasa.

“Fiind printre straini si nu numai belgieni ci studenti din toate col-turile Europei si ale lumii, simiti nevoi sa te identifici, sa stii cine esti,pe cine reprezinti, de unde vii. Si uite asa am inceput sa mi imbunata-tesc cunsotintele de istorie navigand pe internet. Astazi un pic maineun pic. Intre timp am descoperit campania Basarabia pamant romanesc( HYPERLINK "http://www.romanism.net" www.romanism.net).Initial nu am acordat prea multa atentie site ului campaniei. Din toataistoria invatata in scoala romaneasca eu stiam ca Basarabia estepamant romanesc luat cu forta de urss amanunte dureroase ale acesteidrame nu le stiam. Un articol aparut in Ziua care relata cum tovarasulilici iliescu a refuzat Unirea cu Basarabia la inceputul anilor 90 ime-diat dupa evenimentele din 89. Printre actorii tradarii era mentionat si«marele nostru poet» Marin Sorescu care la fel cum au facut multidintre cei mentionati de dumneavoastra pentru «ceva» si au vandutneamul. Imediat am trimis articolul catre prietenii cu care puneam tarala cale si nu numai. Sensibilizat de cele citite am pornit la cautari peinternet. Asa am gasit site ul administrat de Gheorghe Gavril Copilrespectiv HYPERLINK "http://www.noidacii.ro" www.noidacii.ro.Aici am gasit o carte scrisa de dansul care confirma cele scrise inarticolul din Ziua mai mult am gasit alte amanunte dureroase atatdespre a doua tradarea a Basarabiei din anii 90 cat si despre tradareaBucovinei de Nord, Tinutului Hertei si Sudului Basarabiei facuta deConstantinescu, Severin, Roman, Ilic si restul slehtei de tradatori deneam in 1997. Dumnezeule, nu mi venea sa cred.

“Dupa acest prim soc am hotarat sa aflu cu adevarat cu ce seocupa campania Basarabia pamant romanesc. Acest lucru se intamplala inceputul acestui an prin Februarie. Aici am descoperit jurnalul derazboi al lui Constantin Virgil Gheorghiu intitulat Ard MalurileNistrului. L-am citit pe nerasuflate. L-am citi cu lacrimi in ochi. Amplans ca un copil. Asa am facut cunostinta cu nkvd ul. Am aflat lavarsta de 26 de ani cum Basarabia ne a fost luata de urss, care a fostpretul. Cand imi aduc aminte ce fel este redat acest eveniment incartile noastre de istorie, ca un simplu accident, ca si cum se relateazastirile pe scurt (astazi a murit X. Daca nu l cunosti pe X nu simti nimicpentru el, a murit, toti murim). Din pacate asta au vrut «iluzionistii».Nu mi revine in minte din cartile noastre de istorie nici o marturie asupravietuitorilor siberiei, nici o marturie despre copilasii (erau nistecopii) care au arborat tricolorul pe sediile nkvd ului din Chisinau iarmajoritatea au platit cu moartea desi unii erau chiar copii de 15-16 ani.Nimic nimic nimic. Nimic despre cum taranii romani erau vanati caanimalele de evrei, cum bisericile erau umplute cu tarani si aruncate inaer, cum evrei de 16 ani au aruncat pe geam toti copii romani dintr unspital. Toate aceste lucruri intamplandu-se in 1940. Noi, generatiatanara nu trebuia sa stim nimic. Iar istoria neamului o inveti la scoala,sau cel putin faci cunostinta pentru prima data cu istoria neamului pe


bancile scolii, iar de multe ori cartea de istorie din scoli e singura cartede istorie pe care o citeste un om in viata lui. Din pacate pentruRomania si acest lucru este stiut de «iluzionistii» de ieri si de astazi.Am plans ca un copil, domnule Goma, am plans de durere, de nervi.

“Tot pe site ul campaniei am descoperit pentru prima data,Doamne Dumenzeule, pentru prima data in viata mea la varsta de 26de ani numele dumneavoastra. Cateva pagini din Saptamana rosie suntfolosite pe site ul campaniei. Astfel am gasit site ul dumneavoastrapersonal. Din acel moment totul s a schimbat. Citindu va am gasit ras-punsurile pe care le cautam la DE CE urile mele dar am fost, fara nicio exagerare, socat. Inainte de a va citi mi am raspuns singur la unuleintrebari, ii acuzam de influente comuniste, de felul pagubos de a gandisi actiona tot datorita fostului regimului DAR nu ma asteptam sagasesc aceleasi personaje comuniste in fruntea Romaniei, nu ma astep-tam ca Romania sa cloncane de comunisti, nu am asteptat ca tortiona-rii, activistii de partid, utcistii, turnatorii, securistii sa conducaRomania desi banuiam ca nu aveam cum sa scapam in totalitate de ei.Acum cand stau si ma gandesc ma consider naiv. Dupa ce am cititCuloarea curcubeului plus parti din Jurnalul anului 2007, 2006 si com-plet cel din 2008 am fost socat. Pentru cateva zile nu am stiu ce este cumine. Am realizat bezna in care am trait. M-am simtit mintit, m-amsimtit ca traind pe luna pana in acel moment, m am intrebat unde amtrait pana in 2008, ce am facut pana atunci, in ce lume mi am petrecutviata, m-am simtit FARA TARA. In acel moment am realizat ca noiromanii de rand nu avem TARA, noi traim intr o iluzie create, intreti-nuta de noii vechii comunisti.

“Citindu va pe dumneavoastra am putut sa-l inteleg pe Dan Puriccare vorbea si inca vorbeste despre cum memoria neamului trebuie safie vie, sa nu uitam, care indemana tineretul sa citeaseasca tot ce estescris de supravietuitorii puscariilor comuniste, care vorbea de ghetoulneocomunist in care se scalda Romania de astazi. Dupa ce v-am cititcartile m-am cutremurat domnule Goma, am iesit din bezna creata deacesti tradatori de neam. Pot spune fara greseala ca dupa ce “m-amluminat” m-am simtit si comportat ca un copil care a aflat ca a fostcrescut de parintii adoptivi. Intreaba in stanga si in dreapta despreparintii lui, vrea sa afle adevarul. Eu am intrebat in stanga si in dreap-ta mea aici in Belgia printre romani daca au auzit de dumenavoastra,daca stiu tot ce le spuneam din cartile citite, daca mai stie cineva tot ceeu descopar la varsta de 26 de ani. Am prmit inca o lovitura. Dacaprima a fost pozitiva trezindu-ma din intuneric de data aceasta raspun-surile negative ale tuturor celor intrebati m-au facut sa realizezBEZNA nationala in care se scalda Romania, tineretul de astazi. Amcontinuat cu intrebarile despre dumneavoastra si despre tot ce desco-peream despre istoria Romaniei, despre drama Romaniei printre prie-tenii cu care am copilarit, trait peste 10 ani impreuna, la acelasi liceu,aceeasi universitate (din Galati). Din pacate nimeni nu stia ce le spu-neam, nimeni nu va cunoastea domnule Goma, nimeni. Aproape m-amrugat de ei sa va citeasca, le-am dat sa citeasca tot ce citisem eu. Inca


o lovitura, si tot negativa. Dezinteresul lor. Este mai usor sa vorbesticu un strain decat cu un roman despre drama poporului roman. Dece…?. Dar banuiesc ca dumneavoastra stiti deja raspunsul. Am fost inRomania pentru doua saptamani. Aceeasi problema. Nimeni nu stianimic. Doamne Dumenzeule. Un singur om am gasit care stia cinesunteti, ce ati facut pentru Romania. Un domn in jurul varstei de 50 deani. Va asculta la Europa Libera. M-am intrebat si inca ma intreb siastazi unde am trait timp de 26 de ani. Cum se face ca NIMENI, laliceu, la facultate, nici un profesor, nici un prieten, nici o ruda, nici unROMAN nu mi v a recomandat, nu a adus vorba despre dramaBasarabiei, despre drama Romaniei pe care eu o descopar la 26 de ani,nu ne a spus nimic de centrele de reeducare de la Pitesti, Aiud si restulinchisorilor unde Romania a murit.

“Si sunteti un model, sunteti un simbol al neamului romanesc,sunteti un simbol al demnitatii umane. Asta au vrut asta au facut «ilu-zionistii», asta inca incearca sa faca, sa ne ascunda orice fapta, oriceom care ar putea trezi natiunea asta din «somnul cel de moarte». Amdescoperit ca partizanii romani au luptat impotriva comunismului panain 1960 cand au fost invinsi. Am vizionat documentare despre tot ce aufacut acesti bravi romani pe internet, pe internet. Tinerii nostri nu inva-ta nimic despre acesti oameni, despre faptele lor din cartile de istoriede pe bancile scolilor, liceelor sau a facultatilor. Daca ii mentioneazaca pe «accidente» degeaba. Exista Memorialul durerii pe TVR, darcum spune si Dan Puric, daca-l difuzeza la ora 11 noaptea este aproa-pe degeaba. Istoria neamului ar trebui sa se invete la scoala. Iar parti-zanii nostri, cei care inca sunt in viata la varste venerabile pleaca dintrenoi ca niste anonimi. Faptele le sunt cunoscute doar de rude, si deputinii oamnei care inca se lupta pentru adevar. Datorita acestor oame-ni exista surse electronice de unde romanul isi poate redescoperi, rein-vata istoria HYPERLINK "http://www.gid-romania.com" www.gid-romania.com, HYPERLINK "http://www.procesulcomunismului"www.procesulcomunismului, HYPERLINK "http://www. rostonli-ne.org" www.rostonline.org, HYPERLINK "http://www.romanism.net" www.romanism.net, HYPERLINK "http://www.noi-dacii.ro" www.noidacii.ro.

“Centrul de reeducare de la Pitesti, Gherla, Jilava, Aiud,Doamne… aici a murit Romania. Mi am adus aminte ca imediat duparevolutie se difuza la TVR (culmea) Memorialul durerii. Aveam 10 aniatunci. Eu si toata generatia tanara de atunci nu intelegeam nimic. Iarrestul vad ca s-au uitat degeaba, nu au inteles nimic. Memorialuldurerii trebuie sa fie cartea noastra de istorie recenta DAR chiarMemorialul durerii incepe cu mesajul «istoria care nu se invata lascoala», acest mesaj spune mai mult decat si au propus realizatoriiserialului.

Romania de astazi este rezultatul actiunii de distrugere «fara vio-lenta» la care este supus neamul romanesc din 1990. Asa cum o floaremoare fara apa asa si un neam care nu si cunoaste istoria este predes-tinat mortii. Romanii nu stiu nici in ziua de astazi ce a insemnat comu-


nismul pentru Romania si ce inseamna comunismul in general pentruorice neam, MOARTE. A devenit o obisnuinta trista sa auzi oameni invarsta spunand ca era bine pe timpul comunismului dar cand auzi sistudenti veniti la studii aici in Belgia, sau oriunde in lume la diferiteuniversitati de prestigiu, spunand acelasi lucru… realizezi cat de mani-pulati is romanii, si nu numai.

Pentru mine Romania aproape nu mai exista. Romania de astazi e«Romania lor». Romania pentru care a murit toata floarea romaneascain puscariile comuniste se zbate pe patul suferintiei, intre viata simoarte. Romania este mentinuta in viata de oameni ca Dumneavoastrade cei care si au scrii memoriile, de oameni ca Vasile Paraschiv, deoameni ca Dan Puric si de oamenii care au facut ca site urile mentio-nate de mine mai sus sa existe. Din pacate vocile ROMANILOR carese lupta pentru adevar, vocea dumneavoastra, este ingradita de multeori doar spatiului electronic sau al unor ziare. Noi cei care va descope-rim nu putem decat sa incercam sa va facem cunoscuti, sa dam infor-mtia mai departe, sa incercam sa convingem romanii sa va citeasca, sasi redescopere istoria. Noi cei care VA DESCOPERIM aveam aceastadatorie de a nu TACEA. De TACUT v-au tot tacut si tot incearca sa vaTACA tradatorii neamului.

“Inchei cu un citat din Jurnalul Maresalului Antonescu. "C¶ci, dela antici si pân¶ ast¶zi, nu r¶zbat în vesnicie decât popoarele care aucultul eroilor si al mormintelor. Eroii si martirii sunt pentru un neamceea ce sunt profe†ii pentru religie si sfintii pentru Biseric¶. Ei suntverigile prin care se leag¶ lantul vesniciei nationale. Cu cât un neam îsipoate împodobi mai mult istoria cu aparitiile acestea neobisnuite,cuatât el e mai glorios si mai mare ; si cu cât un neam este mai sterp înîntelegerea si în crearea eroilor si a martirilor, cu atât prezenta lui înIstorie este mai m¶runt¶ si mai trec¶toare. De aceea, popoarele trebuies¶ aib¶ o adev¶rat¶ religie închinat¶ oamenilor predestinati, eroilor simartirilor".

“Din pacate tradatorii au actionat si actioneaza tocmai in acestsens, sa ne distruga istoria, identitatea.

“Dumnezeu sa va dea sanatate Domnule Goma !”

Vineri 2 ianuarie 2009

De diminea†¶ a nins pu†in. Pe acoperi§uri a r¶mas cevaz¶pad¶; pe trotuare s-a topit.

Am mai primit dou¶-trei mesaje de felicitare de S¶rb¶tori §ipe internet de încuviin†are a ceea ce scriu. Azi diminea†¶, din 53vizitatori au fost 37 români.

A început a-mi da târcoale, din ce în ce mai strânse,nelini§tea. Cea care, în plin¶ euforie - bine: doar satisfac†ie, însfâr§it - m¶ amenin†¶:


“Aten†ie, vin, vin! Credeai ca ai sc¶pat de mine? Nu, b¶iete,n-ai sc¶pat…”

A§a c¶ a§terne-te pe a§teptat lovitura de ciomag dup¶ ceaf¶.Nu m¶ va lua ea prin surprindere, îns¶ cât de dureroas¶ va fi!

Semne care s¶ anun†e “venirea”? Nu am. Decât faptul c¶începusem a m¶ sim†i bine, de la o (scurt¶) vreme. ï§i va fi zis:

“Prea mult¶ veselie! Destul! ïnapoi, în celul¶!”Ce s¶ fac dac¶ nu am al†i termeni de referin†¶ decât

închisoarea §i iar închisoarea, numai închisoarea!

Sâmb¶t¶ 3 ianuarie 2009

Am dormit r¶u, agitat, zbuciumat. Voi fi f¶cut iar oindigestie - de§i ieri m-am mul†umit cu o sup¶ de pe§te. Oi fir¶cit, maic¶, §i nu-mi dau seama.

Nu m¶ simt bine: ame†eli, sl¶biciune a picioarelor.M-a ajuns §i pe mine.

Vezi? Presim†eam c¶ vine o catastrof¶.Imbecilii de israelieni au pornit la-lupta-cea-mare pe jos:

“ofensiva terestr¶”, oameni buni. Dar toat¶ lumea - ei, inclusiv -§tiau c¶ evreul nu a fost în stare s¶-§i îmbumbeze izmenele cândera infanterist, c¶ punctul slab al evreului este atacul cinstit,pedestru - oricât ar fi el preg¶tit de avia†ie, de artileria marin¶: dardac¶ el este, din mo§i str¶mo§i platfussardic… £i uite-l, atacîndpe-jos, ca goi-ii, ca orbe†ii. Ca ru§ii. Da, dar ru§ii erau/suntmilioane, pe nacialnicii lor îi doare-n cur de num¶rul solda†ilorc¶zu†i, la o adic¶ îi vor folosi ca fa§ine (altfel: fascine) ca s¶ nuse înglodeze urm¶torii… Evreii le num¶r¶ nasturii unit¶†ilor,dac¶ unu sau doi sunt sco§i din lupt¶ (ziceam: lua†i prizonieri, caîn Liban), fac un scandal enorm. £i tot pierd. Au înv¶†at ceva?Nu. Ce li s-a întâmplat? Nu le mai pas¶ de oamenii lor? S-auprostit di t¶t? Au devenit, vorba celuia “prost, de rage - ca unjidan de§tept”? Chiar dac¶, în final (cu condi†ia ca un masacru s¶aib¶ §i “un final”), cei mai g¶l¶gio§i-victorio§i vor fi evreii: «Amcâ§tigat, am câ§tigat!», au s¶ zbiere în cor. Dar ce fel de victorieva fi aceea pl¶tit¶ cu mul†i, foarte mul†i - enorm de mul†i pentruIsrael - uci§i, estropia†i?

Reputa†i istorici, ba chiar filosofi ai istoriei (§i ai psihologieimaselor) se tot întreab¶, din 1945: “Chiar nu s-a gasit un singurneam† care sa se opun¶ nebuniei lui Hitler”? Ba da, ba da, au fostchiar mai mul†i (pe un fiu Stauffenberg l-am cunoscut la uncongres în Italia), îns¶ întrebarea ar trebui s¶ sune: “Nu s-a g¶sit


un singur… rus care sa se opun¶ demen†ei lui Stalin?”£i tot s¶ nu capete r¶spuns: fiindc¶ §i israelianul de rând este

un brav rus,“cet¶†ean socialist” - dar nu evreii ne-au înv¶†at ceeste socialismul mai mult sau mai pu†in bol§evisto-sionist §i cu ceîl m¶nânc¶ pe bietul membru al societ¶†ii? Ia s¶-i întreb¶m pe“Volo” Tism¶neanu, pe Al. Florian, pe A. Oi§teanu, peBoiangioaica, pe Anca R¶utu, A. Cornea pui de bol§evici terori-zatori ai cel pu†in zece genera†ii de studen†i de la UniversitateaBucure§ti. Nu, drag¶: “cet¶†eanul israelian”, chiar dac¶ mul†idintre ei, mai în vârst¶, fuseser¶ supracet¶†eni ai “†¶rilor de demo-cra†ie popular¶”, odat¶ deveni†i israelieni dec¶zuser¶, sepr¶bu§iser¶ de pe tronurile de tovar¶§i-de-decizie. Or ace§ti fo§ti-st¶pâni nu au zestrea genetic¶ a oamenilor normali, ne-evrei, aaristocra†ilor pe care ei, întâi în Rusia, apoi în Polonia, în †¶rileBaltice, în Ungaria, în România, în Bulgaria îi lichidaser¶ cujubila†ie, de§i o prin†es¶ rusoaic¶, unguroaic¶, polk¶, o boeroaic¶român¶ r¶mâneau nobile, chiar atunci când sp¶lau closete ori seprostituau - de nevoie, nu altfel. Israelienii îns¶ fac parte decategoria neamurilor-proaste, care, c¶zut¶ de la putere în †¶rileeuropene pe care le-au terorizat o jum¶tate de veac în folosul lor§i al bol§evicilor sovietici, nu numai c¶ nu s-au adaptat la teren(§i la timp), dar prin r¶ul exemplu ne-uman, sionist, au f¶cut dincopiii, din nepo†ii lor robo†i programa†i s¶ urasc¶, s¶ loveasc¶, s¶nimiceasc¶ tot ce nu este evreiesc.

Ace§tia constituie carnea de tun trimis¶ în toc¶torul dinGhaza. Doamne, Doamne. Nu credeam ca evreii pot fi atât deorbi, de idio†i, de sinuciga§i.

R¶mâne de v¶zut cum vor reac†iona concet¶†enii lor fa†¶ deaceast¶ a n-a agresiune israelian¶ impotriva concet¶†enilor de a§ai§pea categorie, p¶mântenii palestinieni, doar sunt, de voie, denevoie cet¶†eni israelieni, nu ? (în plus: sunt semi†i, ceea ce nueste cazul israelienilor veni†i din Rusia, din Polonia, dinRomânia: khazari cura†i, cite§te: türci). Bag mâna în foc:americanii vor sus†ine agresorul §i vor condamna “ferm” agresa-tul - de§i, de mirare, de ru§ine: Obama înc¶ nu s-a exprimat:l-au descântat, l-au vr¶jit, l-au condi†ionat israelienii trimi§i laPoarta Washingtonului îndemnîndu-l s¶-§i vad¶ de odihna luipre-preziden†ial¶ pân¶ la 20 ianuarie, când va intra în exerci†iu,timp sufient pentru a-i lichida pe gazio†i - c¶ tot nu mai sunt bunide nimica, Israelul nu mai vrea Teritoriul Ghaza, ci doar /!/Cisiordania…; Germania va… §ov¶i, frângîndu-§i mâinile, cuochii în lacrimi: a§a arat¶ un neam† holocaustizat la Pite§tiul lorgeneralizat; Fran†a? Deocamdat¶ e greu de §tiut, fiindc¶ îl au peKouchner în fruntea Externelor. Oricum, Sarkozy va stârni o


importan†¶ cantitate de praf cu agita†iunile sale.Dar România? Care, Românie? A, Românica! Nu exist¶!

Duminic¶ 4 ianuarie 2008

£i ast¶-noapte am dormit r¶u: agita†ie, transpira†ie. £inesfâr§it¶ oboseal¶. Presupun ca din pricina a ceea ce se petreceîn Palestina. Trebuie s¶ termin azi de corectat S¶pt¶mâna…,dup¶ care, dac¶ nu voi fi mai s¶n¶tos, atunci sigur, mai împ¶cat.

Ce scria N. Manolescu (dup¶ relat¶rile lui “Matei” de peforumul Culturii)?:

“…ce scria (…) in anii 1962/1963/1964/1965 si cum mai persifla dom-nia-sa comunismul slavindu-i pe ilegalisti, atacandu-i pe chiaburi si inchinan-du-se ca la sfintele icoane la Marx, Lenin si la Omul-Nou (de acolo i s-o trageadmiratia profunda fata de Omul Ion Iliescu…)

“«Literatura realist-socialist¶ este, prin natura ei, o literatur¶ a valoriloretice, surprinzând muta†iile profunde, determinate în con§tiin†¶ de ideeasocialismului… Înzestra†i cu con§tiin†a §tiin†ific¶ a realit¶†ii, scriitorii no§trireflect¶ cu perspicacitate des¶vâr§irea f¶uririi construc†iei noi, socialiste,reflect¶ chipul omului nou, constructor al societ¶†ii viitorului. Acesta este înprimul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastrecontemporane zugr¶virea acestui erou al revolu†iei». (N. Manolescu, Înnoire,Contemporanul, nr. 34/24 aug. 1962)”;

„«23 august 1944 a avut urm¶rile cele mai profunde în literatura pus¶în fa†a unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social §i moral cutotul deosebit. Arta, hr¶nit¶ secole întregi din negare, devine un mod de aafirma noul umanism socialist. Factorul hot¶râtor al revolu†ionarii literaturiinoastre este Partidul, chiar numai pentru faptul c¶ avangarda marxist-leni-nist¶ a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale§i politice, al unei noi realit¶†i, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, carepune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru frontscriitoricesc a în†eles c¶ literaturii noastre îi revine - a§a cum spuneatovar¶§ul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferin†a pe †ar¶ a scriitorilor, în cuvânta-rea din 24.I.1962 - misiunea de mare r¶spundere de a contribui prin toatefor†a ei de înrâurire la formarea §i dezvoltarea con§tiin†ei socialiste, la forma-rea omului nou, a moralei socialiste…» (Nicolae Manolescu, Literaturaromân¶ de azi, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964)”.

Dovedind o „gândire nou¶“ §i în†elegând din plin c¶ „avangardamarxist-leninist¶ a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefa-cerii sociale §i politice, al unei noi realit¶†i“, Nicolae Manolescu va debutaeditorial la 26 de ani, cu volumul Literatura român¶ de azi, 1944-1964 (încolaborare cu D. Micu, 1965.) Reproducem din arti-colul semnat de GeorgeMirea (Neolep¶d¶turile, New York Magazin Noiembrie 2008), un pasaj carecon†ine câteva fragmente din volumul de debut al lui N. Manolescu, pasajecomentate de George Mirea, pentru deliciul §i groaza cititorilor:

„O participare activ¶ la mi§carea literar¶ are organul central al partidu-lui, «Scânteia», care exercit¶ de pe acum un rol îndrum¶tor”; „Mergând înîntâmpinarea scriitorilor §i a întregii intelectualit¶†i democrate, partidul a


ar¶tat de la început, cu claritate, direc†ia pe care ace§tia trebuiau s-o urmezepentru a contribui eficient la sprijinirea cauzei poporului, la f¶urirea unei cul-turi noi”; referire la “memorabile cuvânt¶ri †inute de tovar¶§ul NicolaeCeau§escu la întâlnirea conduc¶torilor de partid §i de stat cu oamenii de art¶§i cultur¶, din mai 1965, §i la conferin†a din iunie 1965 a organiza†iei de par-tid a ora§ului Bucure§ti. Un amplu r¶sunet au g¶sit în con§tiin†a scriitorilor §icreatorilor de art¶ cuvintele rostite de tovar¶§ul Nicolae Ceausescu de la tri-buna celui de al IX-lea Congres al PCR” – din Literatura român¶ de azi.1944–1964, de D. Micu §i N. Manolescu, Ed. Tineretului, 1965, p. 5, 13, 15,16, 17, 23, 27 etc.”

Ca s¶ vezi! Ferici†i Virgil Ierunca §i Monica Lovinescu: auplecat înainte a fi aflat, cu probe (citate), c¶ “Niki” era, înrealitate un “Marinete” (Sorescu): tr¶gea §i el limbi mai-marilor,îns¶… înc¶ nu se aflase (cum Dumnezeu, doar Manolescu î§ipublicase dovezile rezisten†ei-prin-cultur¶ în pres¶? Dar cine s¶umble prin biblioteci, consultînd colec†iile de ziare?)

Continu¶ “ofensiva” Israelului în Mla§tina-capcan¶ aGhazei.

Se vede c¶ îl l¶udasem degeaba pe Vaclav Klaus,pre§edintele ceh. Agresiunea Israelului în Gaza a devenit (dup¶ oezitare de câteva ore (atâta dureaz¶ o comunicare cuWashingtonul) în gura cehilor: “Autoap¶rare”! Ce c¶c¶nari, ceanalfabe†i §i fra†ii no§tri cehii, dispre†uitori ai valahilor §i slugisupuse ai ru§ilor - pân¶ la 22 august 1968 (când, surprin§i detr¶dare, au început s¶ plâng¶)! Bine-bine, sunt ei antieuropeni -dar ce folos dac¶ au c¶zut în varianta filoamericanismului în ceare ea mai detestabil! B¶nuiesc ce este “iubirea” cehilor §i a slo-vacilor: recuno§tin†a fa†¶ de americani c¶, în ultimul razboi (careîncepe la Sarajevo) nu i-au tr¶dat-vândut ca ceilal†i Mari. Fiindc¶nu au avut∞ zi-i pe nume: “oportunitatea.

Grea†¶.

Luni 5 ianuarie 2009

Pr¶p¶d în Ghaza. Inten†ia vadit¶ a Israelului: s¶ are cubombele acel p¶mânt amestecat cu locuitorii lui cu tot, iar“rezultatul s¶ fie sem¶nat cu sare”, precum Carthagina. Visul lorde distrug¶tori emeri†i va fi împlinit: nimeni nu-i împiedec¶ -“nimeni”, în frunte cu America.

Sincer: m¶ a§teptam la altceva de la Shimon Peres. Ei bine,m-am în§elat: doar §i el este evreu. C¶ e laureat al PremiuluiNobel pentru Pace? Dar §i lepra de Wiesel a fost r¶spl¶tit¶ pen-tru minciunile, pentru falsurile sale sonorizate în “conferin†e”


unde un loc trebuia pl¶tit cu nu §tiu câte mii de dolari! Acest pre-miu nu-i oblig¶ la re†inere de la acte isterice, de violen†¶, peevreii distin§i, ba le acord¶ o umbrel¶ interna†ional¶ §i o asigura-re de tip american: «Da†i-i înainte, c¶-i da†i bine!» (în traducere:«Min†i†i înainte, tovar¶§i!» Iar Shimon Perez… - era s¶ uit c¶ decurând declarase, cu umor devastator (cite§te: de trei parale) c¶Israelul a cump¶rat Polonia, Bulgaria, România, nu mai r¶mânede “achizi†ionat” decât Polonia… ïns¶ degeaba: dac¶ în materiede umor (evreiesc) Peres nu este Shalom Aleichem, dac¶Israelienii, în general, sunt lipsi†i de inteligen†¶, în ciuda apeib¶tut¶ cu telul §i împro§cat¶ în ochii, dar mai ales în gurilec¶scate ale goi-lor, nici cu goii-din-Est nu mi-e ru§ine - ai zice c¶nu atât comunismul i-a turtit-pe-la-creeri, cum zicea careva, câtevreismul, el i-a f¶cut una cu evreii care-i c¶l¶reau, în numeleinterna†ionalismului pricinatic: “cam foarte pro§ti”, cum ar ziceardeleanul N. Manolescu, cel care nu se prive§te în oglind¶, s¶se vaz¶ c¶ cât de de§tept este el.

Fra†ii no§tri cehi s-au încurcat în propriile picioare: de 24 oretr¶iesc numai din dezmin†iri, din dezmin†iri ale dezmin†irilor…P¶i ce-mi imaginam eu: c¶ cehii nu sunt ceea ce sunt: ne§tevalahi vorbind cehe§te? P¶i nu noi, valahii, le-am dat realitatea §itermenul brinza?; nu unul de-al nostru, ajuns pe la ei a fost celmai mare fabricant de opinci (pardon: ghete), numele lui deorigine fiind Baciu, iar cel adaptat: Bata, rostit în ceh¶: Batcia?ïn care caz ce mai r¶mâne din deghizamentul lui Vaclav Klaus:tonsura perie de mistre†? C¶ci §i ei, cehii, vai de curul stelei lor

Pân¶ în momentul de fa†¶ atitudinea cea mai breaz¶ -s¶ admitem: cea mai pu†in c¶c¶cioas¶ - o are Fran†a. De§i, prinjavra de Kouchner, se v¶de§te a fi strig¶tor la cer de minimalist¶:cere, ce?: cumva s¶ s¶ li se descuie gazio†ilor por†ile ghetoului, ailag¶rului de concentrare me§terit de exper†ii în materie: evreii, ?Da de unde! Ar fi un ultraj la adresa Israelului (din care face parte§i Ku§nir, francizat: Kouchner), drept care agresorilor li s-a adre-sat o suplic¶ - respectuoas¶, umilit¶: s¶ li se permit¶ ghettoiza†ilorpalestinieni… coridoare umanitare ; prin ele s¶ le parvin¶ f¶in¶ §imedicamente §i benzin¶, copiilor s¶ li se îng¶duie s¶ m¶nâncem¶car o dat¶ pe zi §i, dac¶ nu cer prea mult: în acela§i pre† (sic)s¶ respire oleac¶…

Halal solidaritate interna†ional¶!

Mar†i 6 ianuarie 2009

Frig, p¶rinte,/ Stra§nic frig… Patru grade sub zero, la Paris - ‘zdai seama? ‘Zdau!


Pr¶p¶d în Ghaza.

ïn sfâr§it, Obama a deschis gura - dup¶ bombardarea unei§coli a ONU, unde israelienii au ucis cel pu†in 30 de palestinienicivili - ziceam c¶ Obama a declarat:

"Pierderea de vie†i omene§ti in Gaza §i in Israel este o surs¶ de profund¶ingrijorare pentru mine".

Obama a ad¶ugat c¶ î§i va respecta principiul potrivit c¶ruiadoar pre§edintele George W. Bush poate vorbi (deocamdat¶) înnumele Americii, dar a subliniat c¶ va avea multe de zis dup¶investire, la 20 ianuarie.

Ei, da: pâna la 20 ianuarie israelienii vor preface Ghazaîntr-un câmp de ruine, apoi vor a§tepta - cu arma la picior - caObama sa ia cuvântul §i sa critice atacurile “dispropor†ionate”.Apoi vor merge acas¶ întru odihn¶ binemeritat¶: î§i f¶cuser¶treaba lor de evrei. Cât despre vreo comisie de anchet¶ cercetîndcrimele contra omenirii §i crimele de r¶zboi - ei §tiu c¶ au fost,sunt, vor fi totdeauna acoperi†i: USA vegheaz¶…

Petru Ursache îmi trimite prima parte a unui text al s¶upreg¶tit pentru revista Arge§:

“Invita†ie la lectur¶Nu cunosc alt scriitor român c¶ruia s¶ i se fi impus o gril¶ de receptare

mai nedreapt¶ §i mai de nep¶truns în propria-i cultur¶, spre cititorul de acas¶,ca lui Paul Goma. Nu vorbesc de „proba grea”, ca form¶ de verificare apoten†ialului valoric. În privin†a asta scriitorul din Mana – Orhei §i mai-mult-decît-exilatul de la Paris s-a dovedit totdeauna a fi puternic §i capabil s¶ ins-pire deplin¶ încredere. Opera întins¶ §i masiv¶ st¶ în fa†¶, iar cine §i-a propuss-o parcurg¶, fie §i par†ial, poate depune m¶rturie în favoarea creatorului ei.Am în vedere, cu întristare, opreli§tile ridicate în cale, la comand¶, din inter-es partizanal ori din incon§tien†¶, chiar de c¶tre „ai s¶i”, interpret¶rile ten-den†ioase, învinu-irile închipuite, minimaliz¶rile, marginaliz¶rile pîn¶ lalimita tragic¶ a asasinatului scriitoricesc §i moral. Peste ani, autorul †ine s¶aminteasc¶, nu f¶r¶ cuvenitul repro§, perioada zbuciumat¶ a începutului s¶ueditorial, în date §i în cifre:

„Ostinato, volum terminat în 1966, a fost publicat în limba în care a fostscris, româna, în 1992 – dup¶ 26 de ani de a§teptare;

U§a noastr¶ cea de toate zilele - terminat în 1968, publicat în române§te în1992 – 24 ani de a§teptare;

În cerc – (1970 – 1995) – 25 de ani de a§teptare;Gherla (1972 – 1990) – doar 18 ani de a§teptare…;Garda invers¶ (1973 – 1975) - a ap¶rut la „Univers” – dup¶ «doar»

24 ani”.


În schimb, unele dintre ele §i, a§ zice, cele mai importante, au v¶zut lumi-na tiparului, la vremea aproximativ¶ a redact¶rii, în limbi str¶ine de mare cir-cula†ie. Astfel c¶, în anii duri ai Cortinei de Fier, dup¶ Ostinato (1971), U§anoastr¶ cea de toate zilele (1972) §i Gherla (1972 , dup¶ aderarea la ChartaDrepturilor Omului (1977), cu riscul vie†ii §i al mor†ii pentru sine §i pentrutîn¶ra lui familie (c¶ci tîn¶r §i curajos era el), ca §i dup¶ Patimile dup¶ Pite§ti(1981), Paul Goma devenise o personalitate mondial¶, ca om politic §i cascriitor. Avea cale deschis¶ §i glorioas¶ spre cele mai înalte foruriinterna†ionale, pre§edin†i de state, funda†ii culturale §i clericale, organiza†iiale omului; avea acces la edituri prestigioase, lansa scriitori în lumea litere-lor, punîndu-§i semn¶tura în chip de recomandare; î§i vedea comentate roma-nele în publica†ii §i sub semn¶turi reputate. Pîn¶ §i unele dintre micile cana-lii care îl denigraser¶ în †ar¶, cînd sc¶pau în lumea liber¶ îl c¶utau, pe furi§,s¶-i cear¶ sfat §i ocrotire.

Paralel, în sens cu totul opus §i du§m¶nos, conducerea ceau§ist¶ de laBucure§ti, integrat¶ prin mo§tenire direct¶ lag¶rului moscovit §i comunist,desf¶§ura o îndîrjit¶ campanie de urm¶rire §i de lichidare a omului PaulGoma §i a operei sale. Unora dintre marii scriitori ai exilului românesc,Mircea Eliade, Eugène Ionesco, Al. Busuioceanu, care, de asemenea, îi inco-modau pe extremi§tii dîmbovi†eni, li s-au f¶cut anume concesii, m¶car pes¶rite, la intervale de timp §i pe fragmente din opere. Nu §i lui Paul Goma.Lucrul trebuie s¶ ne dea serios de gîndit; cu atît mai mult cu cît starea deîncordare continu¶. S¶ spunem, c¶ înainte de decembrie 1989, ea se explic¶prin faptul c¶ lumea european¶ se împ¶r†ea artificial în dou¶ lag¶re. Darast¶zi? De necrezut mi se pare faptul c¶ se încearc¶ motiv¶ri în cel mai ridi-col §i absurd mod posibil: acuza†iilor vechi, fabulate în manier¶ comunist¶, lise adaug¶ altele noi; fire§te, tot f¶r¶ acoperire. Pe cine deranjeaz¶ PaulGoma? S¶ fie la mijloc faptul c¶-§i ap¶r¶ „s¶r¶cia §i nevoile §i neamul”? Sauc¶ a r¶mas fidel, am putea spune, de unul singur, vechiului deziderat întruap¶rarea drepturilor omului (vis înc¶ neîmplinit al omenirii moderne), ceeace înseamn¶, în fond, unul §i acela§i lucru?

Cenzura oficial¶ a fost, chipurile, desfiin†at¶ dup¶ c¶derea Cortinei deFier; am intrat în libertate absolut¶, adic¶ de nici un fel, cum ar spune Petre¢u†ea, astfel c¶ bucuria e (tot) de mîna stîng¶. R¶zboiul informa†ional, rein-trat repede §i în for†¶ în rol, e acela care ne-a m¶cinat creierii §i ne-a defor-mat facult¶†ile de memorizare, cu sistemele mass-media (plus §coli dirijatedictatorial spre programe „alternative”, societ¶†ii culturale, institu†ii pseudo-academice), înlocuie§te §i mai diabolic cenzura, produce mari pagube în via†asufleteasc¶ a contemporanilor. Angaja†ii de pres¶ §i de publicitate, nicicumoameni de meserie, nicicum adep†i ai valorilor pozitive §i ap¶r¶tori aiadev¶rului, opereaz¶ numai dup¶ liste albe-negre, dup¶ interese de grup §i lacomand¶. În aceste condi†ii, cititorul obi§nuit, f¶r¶ preg¶tire suficient¶ ca s¶poat¶ rezista minciuniadei, se ia dup¶ valul artificial creat, cedeaz¶, începe s¶nu mai aib¶ încredere în propria-i putere de judecat¶. Cartea, indiferent destatut axiologic, de fond de idei, devine o marf¶ oarecare. Ce mai înseamn¶lectura? A§tep†i lini§tit, pe cît se poate, s¶ fii dirijat de la „centru”, dup¶ap¶sarea butonului de „dincolo”, unde se decide cine trebuie s¶ fie conside-rat sau nu scriitor. Proletcultismul este reciclat dup¶ voin†¶ §i în cea mai deru-tant¶ manier¶ cominternist¶. Abia din acest punct subcultura are §ansele s¶re-capete caracter „de mass¶”, adic¶ s¶ cuprind¶ toate categoriile de „oame-ni ai muncii” §i ne muncii, de la pre§edintele de stat la aurolacul ori cu†itaruldin col†ul str¶zii. De ce s¶ ne mai mir¶m c¶ pe acela§i raft de libr¶rie §i de


editur¶, „bine cotate”, stau fa†¶ în fa†¶, ca La masa verde dintr-o cunoscut¶poezie (Maria Banu§), Banchetul lui Platon cu Pizde† de nu §tiu cine, adic¶Dumnezeu cu Dracul. Masacrul în cultur¶ este generalizat §i transformat înpolitic¶ de „stat” (care nu mai exist¶) §i de loj¶ masonic¶, peste tot activ¶.

Individul se vede nevoit s¶-§i asume pe cont propriu r¶spunderea lectu-rii, dar în lipsa unor repere orientative benefice §i verificate prin tradi†ie cul-tural¶. Dificultatea se acutizeaz¶ în cazul scriitorilor mari. Cititorului i se ceres¶ de†in¶ tehnica utiliz¶rii criteriilor valorice, ceea ce se dobînde§te din greu,prin lectur¶ îndelungat¶, sistematic¶ §i activ¶. Da, acestea (înc¶) se spun §i serepet¶ la §coal¶, dar se vede treaba c¶ problema trebuie luat¶ §i reluat¶ de la„început”, întrucît §coala, practic, nu mai exist¶.

Dificult¶†ile cresc în privin†a scriitorilor „controversa†i”. Nici unul dintremarile genii ale omenirii nu a sc¶pat, aici în Est, nev¶t¶mat de t¶v¶lugul pro-letcultist de ieri §i de ast¶zi, acela cu „lupta de clas¶”, cu „primatul con†inutu-lui”, cu amendamente ideologice, etc. Ast¶zi Paul Goma de†ine topul încumularea de formule nega†ioniste, pe care i le pun în cîrc¶ agresiv §i absurdslujitorii de pres¶. La vîrsta doar de cinci ani, cînd intra în via†¶, adic¶ „debu-ta” ca martor §i participant la evenimentele tragice ale existen†ei semenilor, is-a dat s¶ asiste la spectacolul arderii c¶r†ilor §colii din satul natal, Mana-Orhei ( Basarabia), unde tat¶l s¶u, înv¶†¶torul Eufimie Goma, primise un ase-menea ordin, împins din spate cu pistoale automate de c¶tre o patrul¶ NKVD,condus¶ de tîn¶rul Sap§a, fost elev în localitatea respectiv¶ doar cu cî†iva animai înainte. Motivul arderii: c¶r†ile incriminate erau scrise în limba român¶.A§adar, „român” însemna ceva care trebuia neap¶rat distrus, nimicit, în seriecu „du§man”, „odios”, „burghez”, „n¶pîrc¶”. Cuvîntul „fascist” înc¶ nuap¶ruse ca epitet incriminatoriu; trecuse pu†in¶ vreme de la PactulRibentropp-Molotov, dar în curînd avea s¶ fie inclus §i el pe list¶. EufimieGoma a fost apostrofat la data respectiv¶ cu epitetele-injurii amintite; fiul,Paul Goma, avea s¶ le mo§teneasc¶, în anii exilului, ba, îmbog¶†indu-§i rezer-va, organele politice de la Bucure§ti inventîndu-le, iar confra†ii întru litera-tur¶, din patrie, punîndu-le în circula†ie.

Lucrurile nu s-au oprit aici, mai ales dup¶ c¶derea Cortinei. AutorulCamerei de al¶turi §i al Gherlei, al Patimilor dup¶ Pite§ti §i al S¶pt¶mînii ro§iis-a trezit în palmares cu epitetul acuzator de „antisemit”, pornit în v¶zduh caun cartu§-trasor „de petrecanie”, din cine §tie ce ascunz¶toare urît¶. Astaîntrece orice m¶sur¶ §i putere de imagina†ie. Prin ce s-a f¶cut vinovat, ca„român”, Paul Goma? Ce fapte a s¶vîr§it personal ca s¶ i se spun¶ „antise-mit”? De ce c¶r†ile lui sunt nesocotite, blamate, terfelite, ca s¶ nu spun maimult? Cum se face c¶ elita noastr¶ intelectual¶, în m¶sura în care mai exist¶§i se mai poate conta pe ea, se las¶ antrenat¶ într-un joc perfid, f¶r¶ m¶car aface efortul minim de a se trezi la realitate, cu demnitate §i respect pentruadev¶r?

Nic¶ieri nu se afl¶ r¶spunsul (r¶spunsurile), exact §i de neclintit, decît înc¶r†ile sale; gata formulate, doar s¶ le citim §i s¶ ne l¶murim pe deplin. Prinele, ca documente m¶rturisitoare, ca experien†e sensibile, totodat¶, §i de ima-gina†ie, pot fi spulberate acuzele nedrepte: cu condi†ia s¶ fie citite, cu bun¶intentie, f¶r¶ prejudecat¶, cum i se pretinde unui lector responsabil §i matur;cu condi†ia s¶ fie parcurse toate scrierile, nu preferen†ial, pe sectoare, maimult sau mai pu†in pe „placul” unuia ori altuia. Nu ne putem permite jocurisuperficiale, receptînd, s¶ zicem, cu prec¶dere, jurnalele în defavoarea roma-nelor ori articolele de pres¶, redactate în perioada „Mi§carea Goma”, f¶r¶ ada aten†ie cuvenit¶ memorialelor de închisoare. Mai ales c¶ toate î§i cores-


pund: transpuneri în chei variabile ale acelora§i experien†e scriitorice§ti §i devia†¶ tr¶it¶, la înalt nivel tensional §i zbucium continuu, din primii ani aicopil¶riei pîn¶ ast¶zi.

Paul Goma este o personalitate complex¶ a spiritului românesc. La o pri-vire superficial¶ omul – opera deruteaz¶, nu se aliniaz¶, nu „corespunde”(/corespund) celor înv¶†ate în §coal¶, poate intrig¶ în aparen†¶; dar totulcap¶t¶ sens, cel pu†in dac¶ facem raport¶ri la destine §i la personalit¶†i.Colegii s¶i de genera†ie, mul†i dintre ei scriitori de valoare, au §i început s¶-§i preg¶teasc¶ retragerea, s¶-§i g¶seasc¶ ad¶post în rafturile bibliotecilor.Goma r¶mîne neab¶tut pe calea proprie, primejdioas¶, a urcu§ului. Simte c¶nu s- a cheltuit îndeajuns; înc¶ mai are putere de d¶ruire în folosul coetnici-lor §i al umanit¶†ii, cum a f¶cut- o permanent, pîn¶ la sacrificiu de sine.Oricînd te po†i a§tepta la surprize pl¶cute: la tîrgul de carte „Gaudeamus2008”, cînd editura „Curtea Veche” a lansat o nou¶ „serie Goma”, autorul apus în raft dou¶ reedit¶ri dar §i o scriere inedit¶, Infarct, ca s¶ conving¶ depermanenta lui tinere†e §i putere creatoare.

Dac¶ cititorul se decide s¶ porneasc¶ serios la drum, poate conta pe maimulte variante de lectur¶, puncte de plecare spre interiorul operei. Se pare c¶le-a avut în vedere §i autorul, în diverse proiecte de editare. Într-o c¶su†¶ tipo-grafic¶ la Arta refugii („Anamarol”, 2007), titlurile urm¶toare sunt specifi-cate pentru un „ciclu autobiografic”: 1. Din calidor, 2. Arta refugii, 3. Astra,4. Sabina, 5. Roman intim. S-ar putea s¶ fie o ini†iativ¶ independent¶ a edi-turii. La rîndul ei, Editura „Curtea veche” a început, cum spuneam, „seria deautor” (îngrijit¶ de Flori B¶l¶nescu), cu titlurile: Gherla-L¶te§ti, Adameva §iInfarct. În cuvîntul l¶muritor, Gherla – o pledoarie, Paul Goma introduce oschi†¶ de „periodizare” pe care o decupez în întregime:

„În prima parte intr¶ prozele (1965 – '66) din voluma§ul de debut: Camerade al¶turi. Nu m¶ lep¶d de cele scrise acolo, ci le pun la locul cuvenit.

În a doua parte intr¶ romanele Ostinato (1965 - '66 ), U§a noastr¶ cea detoate zilele (1968), În cerc (1970 – '71) §i Garda invers¶… ( scris dup¶ întoar-cerea din Fran†a, între 1973 §i 1975);

În partea a treia pun Gherla, „deschiz¶toare de serie”.În a patra: volumele de m¶rturie scrise dup¶ stabilirea în Fran†a (20

noiembrie 1977): Culoarea curcubeului (1978 ) §i Soldatul cîinelui (1982);În a cincea: Patimile dup¶ Pite§ti (1978 – 1979);

În a §asea: „ciclul femeilor” – Bonifacia (1983), Justa (1985), Castelana(1985), iar Ela (1983) §i Venina (1984), neterminate, fiecare cu o sut¶ depagini;

În sec†iunea a §aptea: „ciclul autobiografic” (de§i toate c¶r†ile sunt… auto-biografice): Din calidor (1983); Arta reFugii (1984 – 88), Astra (1986 – 88),Sabina (I: 1987; II: 1988) §i Roman intim (1989).

M¶ opresc. Nu fiindc¶ s-au f¶cut 22 de c¶r†i (din cele 42 scrise pîn¶ acum[60 pîn¶ în 2007]), ci pentru c¶ aici exist¶ un alt semn de hotar - §i nu doarcronologic: decembrie 1989”.

Cum recunoa§te autorul însu§i, biograficul î§i face sim†it¶ prezen†a pestetot, chiar §i în Camera de al¶turi, cea mai „ne biografic¶” scriere a lui PaulGoma. Este cartea de debut editorial (1968), dup¶ experien†a de deten†ieGherla – L¶te§ti. Volumul cuprinde proze scurte, cum se obi§nuia s¶ se pre-tind¶ atunci debutan†ilor, iar unele texte §i-au f¶cut stagii îndelungate, „deînchisoare” §i ele, prin redac†iile revistelor („Gazeta literar¶” ) §i prin serta-rele editurilor, ca §i fragmentele din Ostinato. Scriitorul din Mana – Orheiîncerca, de dragul debutului, o not¶ de risc ideologic, absolut con§tientizat¶;


cu alte cuvinte, s¶ înscrie în pagin¶ personaje §i scene din via†a curent¶. Astaa §i f¶cut. Dar, spre deosebire de confra†ii de breasl¶, prea supu§i canoanelorvremii, Paul Goma credea c¶ nu numai via†a politizat¶ din fabrici §i de peogoare trebuia s¶ constituie subiecte literare de interes acut §i general; ci §ilumea închisorilor, a de†inu†ilor politici, despre care nu se rostea nici uncuvînt, dar care afecta în mod dramatic fiin†a întregii †¶ri, prin colosaledeport¶ri de popula†ie, prin oficializarea asasinatului, prin decapitarea elite-lor profesionale, prin decimarea categoriilor de vîrst¶ ori etnice, îndeosebiromâni §i germani (sa§i, §vabi).

A§adar, în Camera de al¶turi î§i g¶sesc loc aspecte din via†a de deten†ie,mai discret ori mai afi§at, unele cu referire la persoana autorului sau lacuno§tin†e apropiate. Proza Singur¶tatea alerg¶torului de twist se deschide cudescrierea unui fel de „fort 13” fantastic §i obsedant. Personajul este o vic-tim¶ a „re-fugii” transformat într-un dansator fantomatic, în curgere meca-nic¶, avînd permanent în fa†¶ un „acolo” în înfruntare cu un „aici”, ca închi-puiri ale „celularului mare”. O §i spune, în sensul c¶ §i „aici” §i „acolo”, „sin-gur fiind, nu eram deloc singur”. În alt¶ proz¶, întitulat¶ Aia (poate s¶ însem-ne „moarte”, „aici”, „acolo”, „celular”) este prezentat un caz de dromomanie(cuvîntul apar†ine autorului). Personajul Li†¶ Boc §i-a dorit s¶ fie „purt¶tor deve§ti”. Pentru asta §i-a ales meseria de clopotar al satului ori de gornist înarmat¶, ca s¶ poat¶ fi auzit de „aici” – „acolo” sau, în al†i termeni, s¶–ide§tepte pe oameni din somnolen†¶ pentru a în†elege ce se întîmpl¶ în jurullor. Li†¶ Boc a fost transferat, în Ostinato, sub chipul lui Guliman, „zisPorumbelul, zis Pendulul, zis Navet¶, zis Mo§ Ajun”. Fusese arestat de vreodou¶zeci §i cinci de ori, îns¶ trecea „nep¶s¶tor” dintr-o stare în alta pentru c¶î§i f¶cuse un crez în a transmite mesaje, cu mari sacrificii, cu mare d¶ruire,de la cei „din¶untru” la cei r¶ma§i „afar¶”. Se dovedeau a fi de mare trebuin†¶asemenea servicii periculoase, într-o vreme cînd închisorile, lag¶rele, colo-niile de munc¶ erau pline de oameni cu totul §i cu totul nevinova†i, cîndp¶rin†i, copii, fra†i, surori, rude, prieteni erau brutal desp¶r†i†i, cînd se întîm-pla s¶ treac¶ ani grei la mijloc, f¶r¶ m¶car s¶ se §tie unii despre al†ii, în ceparte a †¶rii se afl¶, dac¶ mai sunt sau nu în via†¶.

Dac¶ vrem s¶ vorbim despre stilul scriitorului, cum se cuvine, constat¶mnu numai individualizarea pronun†at¶, fa†¶ de contemporanii s¶i, cum ar¶tammai sus; aspectele ce †in de inven†ie cunosc muta†ii cu totul §i cu totul apar-te la mai-mult-decît-exilatul de la Paris. De pild¶, personajul ca personaj nunumai c¶ „seam¶n¶ cu”… autorul, chiar este! Inven†ia nu se asociaz¶ pur §isimplu cu aparen†a: ea înseamn¶ o modalitate de spunere, dur¶ §i r¶spicat¶;scriitorul, care este mai mult decît narator, nu se mul†ume§te doar s¶ stea lamasa de lucru §i s¶ consemneze cu „obiectivitate” cursul evenimentelor; nicinu se agit¶ inutil, amenin†înd c¶, la nevoie, schimb¶ condeiul cu pu§ca, d¶ focbibliotecilor: el se vrea martor activ, adic¶ „nu tace”, nu ascunde, nu literatu-rizeaz¶, nu se las¶ ademenit, cump¶rat, etc. Materia epic¶, romanesc¶ se trageca firul Ariadnei din propria-i biografie, ea îns¶§i un serial dramatic de eve-nimente tr¶ite, memorabile, simbolice §i de interes maxim pentru istorie.Doar gradul de epicitate difer¶ de la o scriere la alta, în func†ie de rolul pecare naratorul-martor îl consacr¶ cuvîntului: de document sau / §i expresiesensibil¶, dou¶ aspecte congenere ale uneia §i aceleia§i realit¶†i. Ostinato §iBonifacia trebuie citite §i re-citite împreun¶. Ele reprezint¶ un roman înroman, fie luate separat, fie în asociere, iar respectiva linie stilistic¶ se pre-lunge§te §i în alte scrieri, pîn¶ în jurnale. Bonifacia a fost publicat¶ (scris¶?)în 1983, la Paris §i nareaz¶ anii celei de a doua studen†ii a scriitorului din


Gusu-Sibiu, dup¶ deten†ia ca „ungarist” §i dup¶ o perioad¶ de dromofobie, demunc¶ necalificat¶ (trompetist ca Li†¶ Boc, vagonetar, fotograf amator, zilierprin cooperative agricole). Materialul faptic din Bonifacia se situeaz¶ pe treiplanuri învecinate: via†a universitar¶ (amfiteatre, colegi, profesori), rela†ii cuunii dintre scriitorii bucure§teni, ac†iuni ale poli†iei politice, direct ori prininformatori recruta†i dintre colegi pentru urm¶rirea fostului de†inut §i „ban-dit” Paul Goma, b¶nuit c¶ scria literatur¶ „interzis¶”. Starea de spirit aeternei victime ni se dezv¶luie prin cuvintele: „… nici o groaz¶ nu-i maigroaz¶ decît groaza de Securitate”, cum citim în Bonifacia.

Într-adev¶r, comitea „literatur¶ interzis¶”. Textul cu pricina era dosit bine,scris §i re-scris în tain¶, cu înfrigurare §i team¶ §i era poate o alt¶ variant¶ laOstinato ori U§a noastr¶ cea de toate zilele. Iat¶ de ce c¶r†ile n-au putut fitip¶rite integral în †ar¶, cum ar fi dorit autorul, cu riscul de a pune în alert¶ lamaximum cenzura comunist¶ din †ar¶. În scenariul de urm¶rire, cum citim înCodul „B¶rbosul”, au fost angaja†i 10 generali de securitate condu§i chiar de§eful statului, Nicolae Ceau§escu, „probînd f¶r¶ t¶gad¶ ordonarea §i condu-cerea terorii”, §i i s-au întocmit autorului 43 de dosare. Ele se p¶streaz¶ înarhivele statului. Prezen†a românului Paul Goma la tîrgul interna†ional decarte de la Frankfurt a însemnat într-adev¶r un tremblement, un cutremurbenefic pentru ideologia literar¶, atît din Est cît §i din Vest, ce s-a resim†itasupra întregii Cortine de Fier. Nici un alt scriitor român nu a cî§tigat adeziu-nea intelectualit¶†ii europene atît de rapid, de ferm, la asemenea propor†ii §inivel.

Memorialele, jurnalele, articolele de pres¶, studiile istorice tip S¶pt¶mînaro§ie î§i au, de asemenea, importan†a lor, prin unicitatea în sine §i for†aadev¶rului. Mai fiecare dintre locurile celebre de deten†ie, Jilava, Pite§ti,Aiud, Gherla, Sighet, Canal, Bicaz, B¶r¶gan a luat chip de cronic¶ vie dato-rit¶ ini†iativei, în†eleas¶ ca datorie, a multora dintre martorii - victime, impli-ca†i direct §i con§tien†i de importan†a conserv¶rii memoriei. Cînd spui Gherlagîndul se duce imediat la Paul Goma. A mai scris Patimile dup¶ Pite§ti încondi†iile auto-restrictive pe care le cunoa§tem, iar textului i s-a dat form¶ de„roman”, cu „personaje” §i cu scene „prefabricate”. Dar cine a parcurs doarcîteva titluri de literatur¶ concentra†ionar¶ constat¶, în mod paradoxal, c¶nimic n-a fost „inventat”; c¶ relat¶rile se confirm¶ prin m¶rturiile „pite§teni-lor” §i ale tuturor „pite§teniza†ilor” asemenea lui Paul Goma. Închisorileconstituiau un unic celular devenit sinonim cu toat¶ †ara. De aici §i experien†ageneral - comun¶ în tragismul ei. A mai scris articole de pres¶, politice §i lite-rare, în stil polemic §i cu inten†ii orientative. Multe sunt reunite în volumulScrìsuri (1972 1998) §i ap¶rute la „Nemira” (1999, 628 p.); de asemenea, maimulte volume de Jurnal (prima serie, 1 – 3, tot „Nemira”, 1996). Toate seremarc¶ prin exactitate §i respect pentru adev¶r. Nici o idee conven†ional¶,nici o fraz¶ caduc¶. Istoricul literar de mîine va g¶si aici ajutorul cel maipre†ios pentru în†elegerea mult prea zbuciumatelor §i ocultatelor deceniiceau§isto-postdecembriste. Fiecare sector în parte constituie o cale posibil¶de acces c¶tre inima operei. Exist¶ critici literari §i istoriografi care seopresc, din daltonism, doar la una dintre dimensiunile personalit¶†ii scriitoru-lui Paul Goma, diminuat¶ §i aceasta din interese oculte: la publicistic¶, s¶spunem, ori la memorialistic¶. Cercet¶torul de ast¶zi §i de mîine are datorias¶ abordeze cu mai mult curaj §i s¶ valorifice cum se cuvine aspectele repre-zentative §i esen†iale care rezult¶ din crea†ia romanesc¶ a lui Paul Goma, ori-ginal¶, viguroas¶ §i care-l situeaz¶ printre primii mari prozatori ai ultimelordecenii. S¶ se re†in¶: cine îl contest¶ neargumentat pe Paul Goma, îndeosebi


ast¶zi, în condi†iile libert¶†ii, nu realizeaz¶ altceva decît s¶ se sinucid¶ cuincon§tien†¶. Mai mult, atît scandalurile de pres¶ cît §i conspira†ia t¶cerii,ambele devenite strategii curente printre caraliii de pres¶ §i ai puterii, sporescfaima scriitorului Paul Goma. Momentul Frankfurt a fost l¶muritor pentrutoat¶ lumea. Dac¶ au urmat §i altele, cu atît mai r¶u pentru cei care le pro-voac¶. Ei nu înva†¶ nimic din p¶†anie, adic¶ din gre§eala cu repeti†ie.

Din totului tot, mie îmi pare r¶u de Nicolae Manolescu: §i ce b¶iat-bunera, domnule!

Miercuri 7 ianuarie 2009

Dup¶ abatoarele de ieri din Gaza - cic¶ au fost atinse trei§coli, toate ale ONU - Israelul (fiindc¶ deschisese Obama gura),a catadicsit s¶ morm¶ie un fel de “Da” deschiderii unorcoridoare umanitare. Promisiunea-ferm¶ fusese la plural-oral,îns¶ pe teren, au… devenit singular¶. Dumnezeule, cum seam¶n¶gândirea evreiasc¶ cu cea ruseasc¶, ai zice ca au aceea§i… vatr¶:Uralii §i Volga.

Cristian B¶dili†¶ va merge peste dou¶ s¶pt¶mâni laBucure§ti, pentru Noul Testament al s¶u de la Curtea Veche.

Scrie, despre Infarct §i Adameva:

(…) “vroiam sa va scriu de mai multa vreme despre interpretarea pecare o faceti momentului Pietei Universitatii, mai ales ca am fost unul dintretinerii "imaculati si analfabeti" din balcon/caldarim. Va inteleg supararile siconsimtz, nu mai incape vorba, la multe dintre ele, ba chiar la aproape toate;dar va asigur ca acolo s-a intimplat cu totul altceva decit caricatura dinAdameva si alte locuri. Daca nu s-ar fi intimplat altceva, n-ar fi durat atitavreme si n-am fi fost injurati, haituiti, batuti, schiloditi cu atita sete. Liiceanusi ceilalti microfonisti invitati aveau un rol tranzitoriu si secundar; noi, "anal-fabetii", triam si faceam totul. Iar acesti analfabeti aveam, la un loc, pe lingaceva zestre in tzeasta (de la greaca veche si latina pina la etc etc,) si sute deani de puscarie comunista in familiile noastre, incepind cu Munteanu insusi(basarabean, din basarabeni chinuiti trei generatii). Stiam dar exact pentru cesintem acolo. Nu eram chiar fraieriotii vazuti de la Paris. Piata Universitatiia fost un loc de triaj gindit si organizat ca atare, de acesti "analfabeti". DacaPlesu venea si se pocaia, iertat era si gata; dar n-a venit si nu s-a pocait.Dimpotriva. La fel, Dinescu, care ne mai si lua in bascalie (dar nu astia sintmarii belitori de anticomunisti, trebuie sa recunoastem, chiar daca miros si eide put a carnetel rosu de partid). Acolo, in Piata Universitatii nu se judeca (nuasta era rostul), ci se incerca o retrezire cu binele si frumosul, nu cu dusma-nie sau ranchiuna (judecata ar fi trebuit facuta in decembrie 89, in mai 90 eramult prea tirziu). A fost o "scoala intensiva" de cavalerism, pot zice, si deaceea, pentru mine, cele doua luni (petrecute aproape zi si noapte in balconsi pe caldarim, cu incaierari crincene uneori) conteaza infinit mai mult decitcei aproape 20 de ani de Occident, pe care, nu din vina mea, ii numar la activ.

Stilul Dvs ma entuziasmeaza nebuneste,Cristian Badilita”


I-am r¶spuns ca sunt dezolat pentru întristarea provocat¶ înrândurile Pia†io†ilor. Dar mai pot repara ceva? Doar s¶ reproducîn jurnalu-mi expresia triste†ei lor.

Mare realizare, mare : un coridor umanitar, zilnic, de dou¶ore, între cutare §i cutare.

O bab¶ palestinian(c)¶ blestem¶ - în Epistola-i c¶tre Ebrei:«S¶ v¶ deie Dumnezeu s¶n¶tate deplin¶ în fiecare zi, între

orele cutare §i cutare!»Nu §tiu dac¶ par†iala reu§it¶ în negocieri a lui Sarkozy a fost

minimalismul lui Kouchner (de§i el nu e men§evic, ci bol§evicucrainean), dar uite, c¶ ceea ce deplângeam acum dou¶-trei zilese arat¶ ca un “avans important”.

R¶mâne de v¶zut dac¶ israelienii vor bombarda Ghazaîncepînd de la orele cutare-01, distrugînd produsele transportate“între timp”, sau abia dup¶ orele cutare-02, ca s¶ aiba gazio†iivreme s¶ distribuie neferici†ilor din Ghetoul Palestinian câteceva. Eu, îng¶duitor cu bestiile, înclin spre al doilea moment alrelu¶rii bombardamentelor. £i zic: Kakoi umanizm! (iertare,nu §tiu dac¶ este corect ruse§te, dar §tiu: umanizmul lor se trage,nu de la ceea ce credem noi, europenii: uman-umanism, ci de lanumele ora§ul khazar Uman).

Joi 8 ianuarie 2009

Bolnav de-a binelea: febr¶, dureri musculare, muci,ame†eli… Nu pot r¶mâne la ordinator mai mult de cinci minute.

M¶ miram c¶ întârzie atâta reac†ia forumi§tilor de la Ziuafa†¶ de desp¶gubirile acordate lui Paraschiv:

joi, 8 ianuarie 2009 D ANTON II 2009-01-08 09:44:04 DECIZIE DE TIP MAFIOTPAI STATUL ROMAN A PRICINUIT SUFERINTE FIZICE SI MORALE

MILIOANELOR DE ROMANI CARE AU AVUT DE SUFERIT IN VREMEACOMUNISTILOR !!! CE S-AR INTIMPLA DACA FIECARE ROMAN AR DA INJUDECATA STATUL ROMAN ACTUAL PT SUFERINTELE DIN VREMEACOMUNISTILOR ??? HOTILOR, ATI INCEPUT SA LEGALIZATI HOTIA !!!

Tudor190 2009-01-08 00:49:17Nu-i prost cine cere ci cel care da... in cazul asta justitia oarba si hoata din locul

numit inca Romania. Paraschive! numai 300 de mii de parai valoreaza dragostea ta pentru tara?

Parca cam asa iti motivai dizidenta.


Parc¶-cam-a§a - mânca-mi-ai!, în†elept analfabet nenorocit -dar anonim! Numai doi româna§i foruma§i, îns¶ ace§tia fac cât osut¶ de neromâni - prin invidie, rea-credin†¶, idio†enie cras¶.

Eram pe punctul de a comenta - pentru a câta oar¶? - calita-tea… (ne)uman¶ a in§ilor care conduc Israelulul la catastrof¶,politicieni, militari, intelectuali (sic), tr¶gînd dup¶ ei §i pe evreiidin afar¶, ce s¶ mai vorbesc de neferici†ii palestinieni: îns¶ pe deo parte sunt n¶ucit de boal¶, pe de alta mi-a mai re-explicat Anaca unui §coler nepricep¶toriu:

«Evreii cât de cât normali s-au c¶rat demult din ¢ara Sfânt¶,îngrozi†i de Monstrul Israel. Au r¶mas numai incapabilii, frustra-†ii, handicapa†ii, idio†ii, cei pe care-i vedem la televiziune…»

Cum s¶ nu fiu de acord cu nevast¶-mea, cea care §tie ea cespune?

Prietenul M. Ciucanu a întâlnit în tren “un domn” care aveaîn mân¶ Dialogul cu Flori Stanescu.

“…dupa ce am coborât din tren, în Gara de Nord l-am întrebat„dac¶ îi place cartea de Paul Goma”. El a raspuns: „îmi place tot PaulGoma, nu doar cartea aceasta”. A spus c¶ a citit mai toate car†ile.„U§a… nu am g¶sit-o…”. A mai zis : „am crezut c¶ în leg¶tur¶ cuMonica Lovinescu… dar acu’ m-am convins, el are dreptate “. I-am spusc¶ au ap¶rut 3 titluri la Curtea Veche, si i-am spus unde s-ar putea sale g¶seasc¶; a zis c¶ mâine se duce s¶ le caute”

Va trebui s¶-i mul†umesc amicului c¶ mi-a mai “procurat”un cititor - se vor fi f¶cut în jur de §apte.

Israelienii bombardeaz¶ f¶r¶ mil¶, f¶r¶ ru§ine “obiective”desemnate de marii lor speciali§ti (înarma†i cu ultimul r¶cnet înmaterie de tehnologie a recunoa§terii) : vorbesc, desigur de ceicare au tras cu tunul în propriii osta§i. Acoperi†i de “anchetele”care nu se finalizeaz¶ niciodat¶. Ei, când este vorba de cel¶laltvizeaz¶ o persoan¶ §i ucid §apte (cel pu†in), dar nu conteaz¶,ei pretind c¶ victimele nu sunt… semite, ca ei, khazarii - cândacelea, victimele, palestinienii, sunt semi†i - israelienii, cei careucid “terori§ti” sunt türci-cura†i: khazari.

Mi-e din ce în ce mai greu s¶ r¶mân la ordinator; m¶ retrag- tr¶gînd rare focuri de arm¶ - în patul meu personal.



Frig. Frig. Ast¶ noapte a fost ceva mai pu†in greu.Mare Minune: America nu a mai votat contra rezolu†iei

ONU, ci - prin Condoleeza (care avea o mutr¶ de sinuciga§dezgropat acum un minut doar pentru a-l înlocui pe Bolton,criminalul mors’, proisraelian) - doar… ab†inerea. Aceast¶atitudine în cazul unei hot¶rîri atât de importante (ce poate fi maiimportant¶ decât încetarea uciderii unor oameni?) are valoareasubîn†elesului:

«Eu nu v¶ opresc de a continua masacrul, dar s¶ se §tie:Nu sunt de acord cu el! (cu masacrul), iat¶, m¶ întorc cu spatele».

Rezolu†ie pe care Israelul o respect¶ în maniera evreiasc¶ detip khazar: continu¶ s¶ bombardeze, s¶ ucid¶, pretinzînd c¶ nusunt uci§i palestinieni - civili, femei, copii, b¶trâni - ci doar…“terori§ti” hamasi§ti…

Noi suntem debili: a§tept¶m ca evreii khazari s¶ fie ca noi.Ori ei nu pot fi ca noi, ei sunt sunt ca ei: u l t r a t e r o r i § t i .


Tot frig, tot boal¶. Medicamentele luate îmi vor fi face elebine într-un viitor cât mai apropiat (sic), dar pân¶ atunci m¶seac¶: m¶ trezesc noaptea cu gura iasc¶, cu saliva pref¶cut¶ înspum¶. Beau mult¶ ap¶, dar se vede c¶ lupta este inegal¶…

Am aflat secretul istoricului vot de ab†inere american: a fosttrimis¶ de urgen†¶ la Washington Tzipi-P¶s¶rica-Mor†ii, avîndconsemnul de la… Shimon Peres: s¶ nu se lase pân¶ nu-lconvinge pe G.W. Bush ca America s¶ nu care cumva s¶ votezecondamnarea Israelului! Iar Femeia-c¶reia-îi-put-Picioarele -înc¶†ate cu ghete num¶rul 45 (P¶s¶rica-Z¶b¶loas¶) a insistat, lau§a lui Bush, încât l-a f¶cut sa ias¶, “pentru un minut”. Nu §tiu cuce îl va fi §antajat pe G¶g¶u†¶, oricum, solu†ia sugerat¶ tot deIsrael i-a fost inspirat¶: de acord, USA nu opune veto, dar…se va ab†ine. Pentru aceast¶ treaba murdar¶ - neoprirea masacr¶riipalestinienilor înfometa†i, în Lag¶rul Ghaza, a fost trimis¶ desacrificiu (tot nu intra ea în vederile lui Obama) CondoleezzaRice: ea cu mâna ei a… exprimat opinia Americii în aceaproblem¶ esen†ial¶.

Mor de ciud¶ c¶ nu pot r¶mâne la ordinator, s¶ a§tern toateblestemele, toate pizdelile la adresa bushilor, toate cuget¶rile-miadânci, toate dezbaterile intime, toate-toate…

M¶ duc în pat.



Nici o ameliorare pe câmpul de lupt¶ al gripei, sau ce voi fiavînd. Nu m¶ pot †ine de jurnal, o s¶ m¶ †in de Bio-Bibliografie,variant¶ scurt¶, necesar¶ volumelor ce vor urma.


Azi m¶ simt ceva mai pu†in turtizat de r¶ceal¶. Inapt pentrujurnal, dar pentru gospod¶rie: oarecumu§i.

Drept care am luat la-mân¶ Bonifacia.

Mar†i 13 ianuarie 2009

Mi-am rec¶p¶tat odoratul. Atât. In rest: tot b¶tut în cap.Avalan§¶ de ve§ti proaste - din fericire contrazise.


Am primit mai demult acest text al Magdei Ursache, dar dinpricina bolii abia acum l-am citit. £i am constatat c¶ e foarte bun:

“Magda Ursache Replay la Echilibrul con§tiin†ei civiceAm mai scris despre îngrijorarea, spaima expulzatului din URSS,

Vladimir Bucovski, despre semnalul s¶u de alarm¶ din Noua Europ¶, privindtehnica de încorporare a monstrului, absorb†ia tel quel a structurilor care pre-lungesc trecutul, cei care au controlat controlînd în continuare, f¶r¶ a se l¶sacontrola†i. Memoria pare a fi programat¶, dirijat¶, planificat¶ s¶ fie selectiv¶în favoarea unora; uit¶m, presa†i s¶ o facem, între†inînd bolile mentaluluicolectiv.

Un val de pseudo-jurnale, care ar trebui avizate pe copert¶ cu Aten†ie,se deformeaz¶!, reflect¶ strîmb obsedantele decenii, dezorientînd cititorii. Întopul falsurilor, cele 3 volume ale Ninei Cassian, frumos intitulate Memoriaca zestre, unde RPR apare ca republica ideal¶ a literelor, iar via†a artistului e„bun¶, dulce, gustoas¶, înc¶p¶toare” (vezi nota din 1962), plin¶ de sejururi laPele§, de sindrofii, de chefuri „pe rupte”. Pentru Nina Cassian, Cancerullumii (poem scris sub diriguirea lui „Mony” Crohm¶lniceanu) eraImperialismul. Pe Constan†a Cr¶ciun, †es¶toarea-ministres¶ a Culturii, ovedea ca „arhanghelul” justi†iar „t¶ind cangrenele” numite Brâncu§i, Blagaetc. £i astfel de mistific¶ri invadeaz¶ rafturile libr¶riilor.

S-a ajuns pîn¶ acolo încît nu comunizarea este blamat¶, ci decomuniza-rea, conform articolului lui Gheorghe Grigurcu, Echilibrul con§tiin†ei civice,„Acolada”, decembrie 2008 c¶ruia m¶ simt datoare s¶-i dau un replay. Atuulmeu, la care nu renun†, este acesta: nu numai c¶ sînt martor-supravie†uitor cugreu al totalitarismului, dar l-am tr¶it pe propria piele. Spun limpede: cineprovoca ostilitatea „aparatului” n-avea vreo §ans¶ de reu§it¶ social¶.

Semne rele s-au ar¶tat de la început. Mai întîi, în ianuarie '90, antico-


munismul a fost considerat destabilizator. Ca acum s¶ fie taxat drept iluzie aunor manihei§ti, c¶rora li se recomand¶ s¶ lase resentimentele de-o parte (celmai îndîrjit „resentimentar” fiind considerat Paul Goma), s¶ ierte §i s¶ uite. Adevenit clar c¶ Dumitru Mazilu, cu istoria lui de tanchet¶ din ianuarie '90, aavut de interpretat un rol: oamenii de bun sim† au dezaprobat furia str¶zii.„Ce vre†i? li se striga. S¶-i anihil¶m pe comuni§ti, s¶-i arest¶m §i s¶-icondamn¶m la moarte¶” Pus¶ în ace§ti termeni, decomunizarea p¶rea de oviolen†¶ inuman¶: aproape 4 milioane de membri PCR aresta†i. În fapt, în 12ianuarie '90 se ceruse (manifesta†ia din fa†a Palatului Victoria) interzicereaprin lege a PCR §i eliminarea liderilor lui din via†a cet¶†ii.

Repejor, fo§tii aristocra†i ai Puterii din perioada stalinist¶ au ie§it lasuprafa†¶. Ca Brucan, tobo§arul vremurilor noi din epoca de teroare pauke-rist¶ a fost recuperat ca profetolog al vremurilor tot noi, capitalist, reintrodu-cînd îns¶ discursul vituperant al anilor '50. Hohotul lui de rîs cinic-non§alantîl mai aud în urechi.

Au fost, ni s-a spus, oameni de bine în CC/PCR, ca Gogu R¶dulescu,alintat Mo§u în varii jurnale. Ca Jebeleanu. Autorul sintagmei „culturalupt¶toare” a fost zugr¶vit ca „disidentul” PCR, care rezolva problemelescriitorilor „în defect” la masa lui din restaurantul „Casei”, ca §i cum acolotrebuiau rezolvate. Un frunta§ al „edific¶rii socialiste”, ilegalistul PavelCâmpeanu, a devenit membru fondator GDS.

Am fost de fa†¶, în 2002, cînd se v¶ruiau zidurile din Pia†a Universit¶†ii,pentru c¶ un primar de sector d¶duse ordin.

„Istoria nu s¶ scrie p¶ p¶re†i”.Trebuiau §terse nu numai lozincile anticeau§iste, dar §i cele anticomu-

niste. Vocile care cer s¶ uit¶m dictatura cu tot cu crime, cu tot cu ilegalit¶†ise înmul†esc. De§i reflexele totalitare persist¶, iar Raportul f¶cut de un fostprofesor de înalt¶ §coal¶ de Partid este „un act de o izbitoare conven†ionali-tate”, apud Gh. Grigurcu.

Îmi amintesc c¶ Memorialul durerii (TVR 1) era subintitulat O istoriecare nu se înva†¶ la §coal¶. Dar ce se înva†¶ la §coal¶? Politica memorieicorecte (v. Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea) ar trebui s¶ fie o prim¶tem¶ civic¶, iar istoria s-ar cuveni administrat¶ nu cu „pic¶tura”, ci tom cutom, ca medicament împotriva propagandei de tip nou care §i-a trecut înexerg¶ sintagma Iluzia anticomunismului (Ed. Cartier, 2008, 800 de exem-plare), unde Daniel Barbu ne spune negru pe alb, la p. 82-83:

„Aceast¶ încredere în capacitatea studiului §tiin†ific de a pune la contri-bu†ie arhivele §i de a restitui întocmai fapte, de a descrie fidel realit¶†i, de adescifra cu precizie rela†ii ce ar fi avut loc (sau ar fi ocupat un loc) în trecutpoart¶ îns¶ marca unei clare orient¶ri marxiste. Dimpotriv¶, istoriografianemarxist¶ este înclinat¶ s¶ cread¶ c¶ trecutul este epistemologic «ireal»,ceea ce nu este tot una cu «fictiv» §i c¶ nu ni se mai poate prezenta sub spe-cia «faptelor» în sine, ci doar a «urmelor». Documentele de arhiv¶ sînt urme,ob†inute mai degrab¶ dup¶ principii nonfigurative decît dup¶ canoanelerealismului socialist, menite s¶ ne formeze convingerea rezonabil¶ c¶ anu-mite evenimente s-au petrecut cîndva” (O istorie natural¶ a comunismuluiromânesc).

Într-adev¶r, ai senza†ia c¶ nu în†elegi bine cînd cite§ti o astfel de teorie,generatoare de confuzie, confuzie, confuzie. A fost, n-a fost? Cosi e se vipare, vorba lui Pirandello. „C¶ cam a§a” a func†ionat sistemul, cum ar ziceAlina Mungiu la Turcescu (13 decembrie 2008). £i noi, care ne s¶turasem der¶st¶lm¶cirea trecutului întreprins¶ de istoricii „epocii de aur”, de fabula†iile


lor!Geaba încerc¶m decomunizarea f¶r¶ o rememorare exact¶ a crimelor

comunismului. Ce altceva ar fi fost mai important decît stabilirea cifrelor pri-vindu-i pe aresta†i, deporta†i, mor†i în pu§c¶rii §i lag¶re de munc¶ silnic¶. În„Raportul Tism¶neanu”– dup¶ calculele Asocia†iei Fo§tilor De†inu†i Politicidin România (îi scriu numele întreg, pentru c¶ asocia†ia a intrat într-un conde umbr¶) au trecut prin închisori, lag¶re, DO, deport¶ri (v. p. 160) dou¶milioane de oameni. Pentru ca, la p. 214, s¶ g¶sim alt¶ aproximare: 600.000de de†inu†i politici. Neimportant¶ (de ce oare?) e rezisten†a în mun†i, ca §i„experimentul Pite§ti”, vîrful terorii, fenomen unic în lag¶rul estic. Tor†iona-rul Al. Dr¶ghici lipse§te din lista celor 64 de biografii ale nomenklaturii, undeapar Paul Niculescu-Mizil §i £tefan Andrei. Oricît mi-ar fi de antipatic fostulministru de Externe ceau§ist, care nu pridide§te s¶ „aprecieze” personalitateadictatorului, oricît de sil¶ mi-ar fi de pledoaria sa stîngoas¶ pentru „patriotul”Ceau§escu, el nu poate fi pus lîng¶ Dej, nici P¶tr¶§canu lîng¶ asasinulNicolschi. Pe lista neagr¶ a lui Vova Tism¶neanu, în rînd cu Paler stau SorinToma, Silviu Brucan §i Valter Roman. Aud c¶, la examene, elevilor li se vorpune întreb¶ri din acest Raport. Care vor fi întreb¶rile? C¶ Ana Toma, nevas-ta lui Pantiu§a, alias agentul NKVD Pintilie Bodnarenko, dup¶ ce-a fostnevasta lui Sorin Toma, îi c¶lca rochiile Anei Pauker? C¶ acel cuplu malefica adoptat doi copii? C¶ Pantiu§a, octogenar alcoolizat, asculta Europa liber¶cu sticla la îndemîn¶? Ce-or fi c¶utînd am¶nuntele astea într-un raport careî§i propune s¶ demonstreze c¶ sistemul politic comunist a fost „ilegitim §i cri-minal”, formulare preluat¶ de §eful statului în Parlament? Pe cine intereseaz¶c¶ Miron Constantinescu, ministru al Înv¶†¶mîntului din noiembrie '56 îniunie '57 §i debarcat de Dej ca stalinist feroce (sub domnia lui a avut loc oaberant¶ îndoctrinare ideologic¶ a §colii, pe care a sufocat-o), a avut doi fii,numi†i tot Horia. C¶ unul a murit de apendicit¶; cel¶lalt, înghe†at în Bucegi?Sau vrem s¶-i umaniz¶m pe mon§tri, prin „le petit fait vrai”, s¶ le plîngem demil¶? Atunci s¶ ad¶ug¶m §i drama lui Mihai Roller, al c¶rui fiu s-a aruncatde la în¶l†ime într-un bazin de înot gol, f¶r¶ ap¶. Doar Roller a fost un fel deprotocron al fic†ionarilor istoriei, în fapt¶, nu-n teorie.

Evit¶m cuvîntul masacru, întîmplat în regimul Grozea, cum îi era fol-clorizat numele.

Într-un consiliu de mini§tri prezidat de „doctorul” Groza, Ana Pauker §iLaszlo Luca au cerut moartea a 30.000 de „reac†ionari-bandi†i”, printre care§i un tovar¶§ de drum, social-democratul Titel Petrescu. Pentru ca, post-socialist s¶ asist¶m n¶uci†i la multiple încerc¶ri de reconsiderare a AneiPauker, un Torquemada cu fust¶ ro§ie. £i nu numai în †ar¶, dar §i peste hota-re: Robert Lévy, Gloria §i dec¶derea Anei Pauker. Ca Laszlo Luca s¶ fiedeplîns pentru chinu- rile îndurate în pu§c¶rie, unde a §i murit, din cauza luiCeau§escu.

Intra†i în al 20-lea an de la acel Decembrie, la întrebarea cine-a tras înnoi în 21-22 nu s-a r¶spuns. A mai fost alt stat în care, la schimbarea de sis-tem, s¶ curg¶ atîta sînge? Dar a fost scos responsabil „aparatul” pentru cri-mele trecutului?

I s-a acordat „prezum†ia de competen†¶” lui Vladimir Tism¶neanu, pro-pagandist activ pîn¶ la plecarea în State; dup¶ 89, interviul luat lui Ion Iliescu(a preferat s¶ condamne Holocaustul, nu regimul comunist, c¶ruia voia s¶-idea fa†¶ uman¶) a fost utilizat ca propagand¶ pro pre§edinte în Occident, înprofitul s¶u, dar §i al b¶iatului din Cartierul Prim¶verii, fost Jdanov. De-astal-o fi numit Mircea C¶rt¶rescu „un Proust al comunismului”?


De ce n-a acceptat Paul Goma s¶ gireze Raportul afl¶m chiar dinRaport, p. 311; cap. Universul concentra†ionar reflectat în memorialisticaromâneasc¶ (p. 306-316).

„Dificil, cusurgiu, mu§c¶tor, Paul Goma este un r¶zboinic mali†ios: îiatac¶ pe „r¶i” cu voluptate, iar pe cei „buni” sau „destul de buni” î§i propu-ne s¶-i fac¶ „foarte buni”; este p¶tima§, face alergie la amorali, imorali;dreapta sa credin†¶ este propria experien†¶, iart¶ dac¶ iart¶, dar nu uit¶.Sf¶tos, delicat, N. Steinhardt m¶rturise§te despre patimile sale în deten†ie cadespre o §coal¶ a cre§tinismului. El are o gra†ie anume, o suferin†¶, fiind unsenior candid, gata s¶ ierte §i s¶ uite, generos, paflnic §i milostiv”.

Afladar, balan†a Tism¶neanu înclin¶ spre uitare §i iertare, chiar dac¶ evorba de tor†ionari criminali. Iertarea §i uitarea par a fi polliticaly correct,clean, în cazul Gulagului carpatin.

De ce am mai lustra? Pentru c¶, f¶r¶ legea lustra†iei, se instaleaz¶ înParlament ideologul socialismului §tiin†ific, securistul sub acope-rire, procu-rorul tribunalului ceau§ist… În ograda noastr¶, a Uniunii Scriitorilor, s-a tre-cut prea lesne peste compromiterea unor autori, înfoca†i adep†i ai indica†iilorPCR acordîndu-li-se indemniza†ii de merit. Proclama†ia de la Timi§oara, din11 martie 90, formulat¶ de scriitorul George £erban, a fost depus¶ înParlament în 27 mai 99 §i nedezb¶tut¶ a r¶mas. În 1 februarie 2001, deputa†iiPSD, alia†ii liberalilor democra†i de azi, au clasat-o.

Gestul disidentului Vasile Paraschiv, care a refuzat s¶ fie decorat cuSteaua României în grad de cavaler de pre§edintele B¶sescu, pe care l-anumit comunist în plenul manifest¶rii din întîi decembrie 2008, a r¶mas sin-gular. S-a produs rumoare, microfonul i-a fost t¶iat, dup¶ ce-a apucat s¶spun¶: „M-a†i min†it §i m-a†i indus în eroare §i pe mine §i pe întregul nostrupopor cu promisiuni pe care nu le-a†i respectat niciodat¶”.

Un anticomunist retardat, d¶-l încolo! A§a c¶, în umbra Monumentului Eroilor pentru Socialism, Ana Pauker

î§i doarme somn de veci lîng¶ Dej, Dej lîng¶ P¶tr¶§canu pe care l-a ucis, zbi-rul Teohari Georgescu lîng¶ Iosif Roitman Chi§inevschi, „reformatorul” cul-turii române care nu §tia române§te, responsabil de sovietizarea ei. Pantiu§a,decorat de Ceau§escu în 71 cu Ordinul „Tudor Vladimirescu”, odihne§te înGhencea Militar, înhumat cu fanfara Armatei Române.

B1 TV difuzeaz¶ filme cu play-boy-ul Iurie Darie, în rol de mili†ian cuepole†i. Din ignoran†¶ sau naivitate, cresc §i înfloresc emisiuni cu titluri anti-patice: Big Brother, Tribunalul poporului, Cite§te §i d¶ mai departe. NinaCassian e invitat¶ la Na§ul, s¶ suspine înc¶ o dat¶ dup¶ „via†a plin¶, bogat¶,cu de toate”, sub Dej.

La emisiunea lui Ion Cristoiu, alt exilat, romancierul Petru Popescu(Dulce ca mierea e glon†ul patriei), ofer¶ alt¶ lec†ie din arta compromisului.Cînd, în avionul lui Ceau§escu, §i-a dat seama c¶ dictatorul îi va pune botni†¶,a ales libertatea. Ce c¶uta în avionul pre§edintelui, lîng¶ fiica lui, ZoeCeau§escu, nu ne-a spus.

Alt autoexilat, pictorul £tefan Arteni, inclus recent de o editur¶ dinAlabama în cartea O sut¶ de Mae§tri ai Caligrafiei, îmi trimitea un e-mail, înîntîi ianuarie, 2009.

„Ce este exilul? În '71, m-am predat poli†iei italiene cerînd azil politic.Dup¶ luni de zile un prieten ne-a ajutat s¶ ie§im din lag¶rele de refugia†i. De-atunci am tr¶it cu frica-n sîn – din p¶cate, nu am stof¶ de erou: frica de a fir¶pit cum au fost unii exila†i; frica de a fi omorît (era vremea umbreleibulg¶re§ti) cînd m-am aflat la Radio Vatican; §tiind mereu c¶ sîntem urm¶ri†i,


§tiind de multe ori cine este b¶iatul în tur¶, ca §i azi, da, azi!!! Iar acum, cîndfrunta§ii patriei mume l-au numit pe don Pedro „comisar” cu grija diasporni-cilor, simt c¶ am fost exilat definitiv, des†¶rat prin decret preziden†ial. Cucine s¶ fiu solidar? Cu Ninocica Cassian, considerat¶ de Institutul CulturalRomân ca simbol al Exilului? Cu r¶sadurile pepinierei de cadre, ca Antohi,inventatorul complexului de inferioritate al românului (complex de care niciPerlea, nici Celibidache, nici subsemnatul nu am suferit niciodat?)? Sîntsolidar cu cei cî†iva, pu†ini, care nu au uitat, care înc¶ spun NU, cî†iva pe aiciprin vest §i cî†iva pe acolo prin patria din care am fost din nou alungat”.

Don Pedro, care-i înfierase pe cei care n-au mîncat salam cu soia §i urlacu îndîrjire în celebrul pulover ro§u uni: „I-am demascat, i-am demascat!” (pe†¶r¶ni§ti §i liberali), cu verbul t¶tînelui s¶u, Valter Roman.

Între solidar §i solitar - Camus a stabilit-o - e diferen†¶ de un sunet.Cum s¶ închei decît cerînd, ca §i Gheorghe Grigurcu, echilibrarea

con§tiin†ei civice grav avariate?”

Joi 15 ianuarie 2009

Masacrul continu¶ în Ghaza, socotitorii num¶r¶ acum de la1 000 victime în sus. Hamas s-a declarat favorabil încheierii unuiacord - dar Israelul… Cum s¶ lase din mân¶ o astfel ocazia de acontinua distrugerile, crimele, suferin†ele goi-lor?

Boala nu m¶ las¶ s¶ m¶ întorc la ale mele. Sunt incapabil dea lucra ceva, în afar¶ de coresponden†¶ §i, din când în când,umblarea prin Roman intim - dealtfel trimis demult editurii.

Ast¶ noapte am avut un “vis amenin†¶tor”, frecvent la mine,de decenii. Nu a fost vis, ci stare: îl rezum ca de obicei:

Eram în… vis §i în vis îmi spuneam s¶ nu m¶ culc peurechea “reu§itei” mele editoriale din 2008, fiindc¶ 2009 nu va ficontinuare… Pedagogizare mai cumplit¶ decât o pedepsire(în vis) cinstit¶: pedepsirea dispare, la trezire, dar avertizarea : ba.

Ma’ m¶-si!


Tot bolnav, de§i am epuizat doua plachete cu medicamente.

Israelul a bombardat Ghaza ast¶-noapte cu jubila†ie - am maiscris despre bucuria cu care khazarii tr¶geau cu tunurile, înLiban: nu am v¶zut-o (jubila†ia davìzilor) când tr¶geau cu tunulîn goliatul filistean, dar o †in minte cum anume, în campania dinLiban… Dac¶ i-ai fi c¶utat în n¶dragi, ai fi constatat c¶ le erauleoarc¶ între picioare, de atâta extaz… mistic.

Am programul editorial pentru 2009. Cic¶ la începutul luiaprilie va ap¶rea Roman intim. Culoarea… - la sfâr§itul anului.



Nimic bun pe lume: israelienii dau cu boamba, palestinieniiîndur¶: cu ce s¶ dea, am¶râ†ii? Cu piatra? N-or fi avînd nicipietre.

Ieri mi-a trimis Rodica Dr¶gan penultima transcriere.E h¶rnicu†¶, feti§oara ceea (pe care nu o §tiu cum arat¶ la fa†¶ - §inu se face s¶-i cer o fotografie: ar în†elege cine §tie ce - ceea ceîn†eleg eu §i ceea ce §tie ea c¶ eu în†eleg).


Israelul declar¶ ca înceteaz¶ ofensiva în Ghaza. “Unilateral”.Palestinienii nu au cum s¶ refuze, nu au energia, nici mijloacele,îns¶ declar¶ c¶ ei nu se supun. Dar sunt deja supu§i.

«V-am b¶gat în sac, r¶mâne s¶-l leg¶m la gur¶», cum lespuneau, în 28 iunie 1940 evreii din Chi§in¶u românilor basara-beni, dar §i cei din Cern¶u†i bucovinenilor de Nord, z¶p¶ci†i,împanica†i, abandona†i Hoardelor Khazarei Ro§ii.

£i de aceasta dat¶ a biruit falsul-lingvistic: Israelul pretinde- iar Occidentul culpabilizat, la§, tace §i accept¶: tiranizarea,terorizarea palestinienilor deposeda†i de p¶mânt, alungati dinvatra lor c¶ nu a fost altceva decât o campanie de “lupt¶împo-triva terorismului” (ce plea§c¶ 11 septembrie, dup¶ careun criminal r¶t¶cit, tot nedezintoxicat ca Bush jr. a declarat caAmerica este în lupt¶ cu… arabii - a†i uitat, “americani§tilor”Oi§teanu, A. Cornea, Boiangiu, Shafir, R. Ioanid?). Agresiuneaîmpotriva Libanului fusese un exerci†iu de distrugere în vedereaatac¶rii Ghazei; terorismul generalizator a devenit, în gura lorf¶r¶ din†i, dar cu multe bale: “lupt¶ împotriva hezbolahilor” -s-a observat opera†ia de falsificare a… †intei: Doamne fere§te, nuLibanul, pref¶cut în ruin¶, nici dup¶ doi ani cur¶†at de “bomboa-nele lui Nenea I†ic”: bombele cu fragmenta†ie, ci o grupare apalestinienilor refugia†i în Liban; acela§i mecanism a minciunii afost folosit §i în campania din Ghaza - cu †inta altfel desemnat¶:“r¶zboiul împotriva Hamasului”, alt fals acceptat de presaOccidental¶, iar dup¶ ea, buluc (ciopor, spun ardelenii, ciobanidin negura veacurilor) cea din România analbafet¶ (sic).

Cum de accept¶ jurnali§tii români aceast¶ ilogic¶ strig¶toarela cer, consfin†ind minciuna: un stat - Israelul - c¶lc¶ în picioaretoate normele interna†ionale, î§i permite s¶ atace un alt stat -Libanul - f¶r¶ declara†ie de r¶zboi, minte c¶ vrea s¶ distrug¶…organiza†ia palestinian¶ Hezbolah (?), alc¶tuit¶ din expulza†i-


refugia†i de pe p¶mântul §i al lor, Palestina, ocupat¶ de evrei - înnumele… luptei împotriva terorismului? Cum altfel falsificalogica §i limba regimul comunist instalat la noi, încercînd - §i,vai, reu§ind s¶-i lichideze pe partizanii anticomuni§ti, antiru§idesemnîndu-i, f¶r¶ pic de fantezie: “terori§ti”? ïn Ghaza terori§tiiabsolu†i (israelienii) au schimbat doar… un cuvânt - pardon,dou¶: “r¶zboiul împotriva Hamasului”, fiindc¶ se §tie: Hamaseste crea†ia Israelului, acest cui al lui Pepelea destinat s¶ aiberolul de a combate El Fatah (dup¶ cum §i talibanii sunt crea†iaamericanilor în inten†ia de a-i combate pe ru§i în Afganistan,orice ar zice americanofilii f¶r¶ frontiere de genul G. Andreescu,Andrei Pippidi, Oi§teanu, A. Cornea, Antohi, Boiangioace).

M¶ opresc cât s¶ consemnez §tirea nenorocit¶ de pe blogullui Badin (inso†it¶ de un panegiric respectuos, util):

Grigore Vieru a murit azi-diminea†¶.Dumnezeu s¶-l odihneasc¶.


Tot r¶u. Nu mai transpir, îns¶ nu am putere în picioare.

Marti 20 ianuarie 2009

Azi tata ar fi avut 100 ani… Iar eu: 74, dac¶ a§ fi murit cândvoiau manole§tii, liicenii, ple§tii, adame§tencele - i drughie.

M¶ preg¶tesc de o nou¶ §i lung¶ perioad¶ de desboln¶vire.Griji legate de capacitatea de a respecta “programul editorial

pe 2009”, cel pe care l-am dorit-visat atâta timp, atâta timp.Trebuie s¶ m¶ resemnez (…). Mai §tii, poate c¶ apuc o nou¶edi†ie a acelora§i…


Tot bolnav. Ba parc¶ ast¶ noapte a fost mai r¶u decât înnoaptea precedent¶; transpira†ie, vise “tocate”, u§or… delirate, ca§i cum a§ avea febr¶ - poate ca am, dar n-o simt…

Am lucrat azi la “capul” volumului UNU de Scrìsuri, cuBio-bibliografia §i sumarul.

Joi 22 ianuarie 2009

Tot bolnav. Cu transpira†ii abundente - am schimbat 3 bluze


de pijama ast¶ noapte. Dealtfel ma avertizase doctorul (prin Ana,eu nu m-am putut prezenta): socotind de ieri, are s¶ m¶ †in¶ înc¶vreo zece zile. Veselie mare.

M¶ simt dezorientat - în spa†iu, în timp. Motiv pentru care înjurnal notez câte ceva, îns¶ f¶r¶ a m¶ deda la obi§nuiteleconsidera†iuni subtile, r¶muroase, profunde… Azi am s¶ încercs¶ corectez ultimele transcrieri trimise de Rodica Dr¶gan. I-a mair¶mas una singur¶.


S¶n¶tatea: nici o schimbare în bine. Tot trei primeniri debluze pe noapte - transpirate. Tot ame

jurnal 2009 ianuarie-octombrie - paul...

Documents