Cu albumul deschis ITnga ea pe patul cu baldachin, Meredith
Bancroft taie cu' grija fotografia din Chicago Tribune.  Titlul de deasupra anunta: Copiii oamenilor din Tnaita societate a ora§ului   Chicago, fmbracati Tn costume de spiridu§i, participa la un gran-   dios spectacol de binefacere la spitalul Oakland Memorial,   apoi le Tn§ira numele. Sub titlu era o fotografie a „spiridu§ilor“, cinci belief §i cinci fetejnclusiv Meredith, oferind daruri pu§tilor din saionul copiilor. Tn StTnga, supraveghind buna desfa§urare a
evenimentului, se afia un tTnar frumos de optsprezece ani, pre- zentat drept .Parker Reynolds al lll-lea, fiul domnului §/' doamnei 
Parker Reynolds din Kenilworth". Straduindu-se sa fie cTt mai nepartinitoare, Meredith se com-
para cu celelalte fete Tmbracate in spiridu§i, Tntrebtndu-se cum
de reu§eau sa fie atTt de Tmpiinite la trup §i cu picioare lungi cTnd
ea arata... - Bondoaca! decreta, strTmbTndu-se Tndurerata. Nu i se parea deloc cinstit ca toate celelalte fete de pai-
sprezece ani, doar cu cTteva saptamini mal mari ca ea, sa arate atTt de minunat, Tn timp ce ea aducea mai degraba cu o sperie- toare, prea Tndesata, cu pieptul plat §i proteza dentara. Privirea Ti trecu' la fotografie §i regret§ din nou impulsul de vanitate care
o feicuse sa-§i scoata ochelarii; fara ei se uita un pic cruci§, a§a
cum se TntTmpla §i Tn fotografia aceea blestemata. - Lentilele de contact sTnt singura solutie, trase ea con-
cluzia. Ochii Ti cazura pe imafijinea lui Parker, iar buzele i se rSsfrinsera Tntr-un suris visatop, strmgTnd taietura din ziar la ceea ce ar fi trebuit sa fie sTni, daca i-ar fi avut, dar nu-i avea.
Inca nu. §i Tn ritmul asta, probabil niciodata. U§a dormitorului se deschise, iar Meredith smuci fotografia
de la piept uitTndu-se la batrTna menajera, o femeie vTnoasa de
 
- STnt grasa, spuse Meredith. Ca sa i-o dovedeasca se dadu jos din patul vech'r§i mar§alui hotarTta spre oglinda de la masuta de toaleta. Uita-te la mine, spuse ea TndreptTnd un deget
acuzator spre imaginea ei. N-am talie! - E§ti doar un pic mai plinuta, nimic mai mult. - N-am nici §olduri. Arat ca un butoi ambulant. Nu-i de mi-
rare ca n-am prietene... Doamna Eliis, care nu lucra decTt de un an pentru familia
Bancroft, o privi uluita. - Nu ai prietene? De ce? Dorindu-§i cu disperare sa se confeseze cuiva, Meredith
spuse: - M-am prefacut doar ca la §coala totul e Tn regula. Dar,
sincera sa fiu, e Tngrozitor! STnt o venetica. Ca Tntotdeauna. - Vai de mine! N-am mai pomenit a§a ceva. Copiii de la
§coala probabil ca... - Nu e vorba de ei, ci de mine, dar ma voi schimba, afirma
Meredith cu toata convingerea. Voi tine regim §i vreau sa fac ceva cu parul meu. Arata jalnic.
- Da’ de unde! o contrazise doamna Ellis uitTndu-se la parul ei de un blond-deschis lung pTna la umeri, apoi la ochii alba§tri-
verzui. Ai ni§te ochi superbi §i un par frumos. Frumos, des §i...
- Decolorat.
- Blond. - Am aproape un metru §aptezeci §i cu putin noroc voi
Tncerca sa mai cresc Tnainte sa ma transform Tntr-un gigant! Dar nu sTnt cu totul lipsita de speranta, am Tnteles-o duminica. SprTn- cenele doamnei Ellis se Tmpreunara dTndu-i o Tnfati§are con-
trariata. - Ce s-a TntTmplat duminica de te-a facut sa- i schimbi pare-
rea despre tine? - Oh, nimic care sa fi zguduit pamTntuI, replica Meredith. Ba
 
doua familii dura de mai multe generatii. Toate se vor schimba, nu numai felu! cum arat, continua Meredith fericita TntorcTnd spa- teie ogiinzii. Voi avea §i o prietena. La §coala a venit o fata
noua, iar ea nu §tie ca nimeni altcineva nu ma place. E de§- teapta, a§a ca mine, §i m-a sunat Tn seara asta ca sa ma Tntrebe ceva despre tema pentru mTine. M-a sunat.
- Am observat ca n-ai adus acasa prietene de la §coala, spuse doamna Ellis frTngTndu-§i mTinile nelini§tita, dar am crezut ca e din cauza ca locuie§ti atTt de departe.
- Nu, nu e vorba de asta, spuse Meredith trTntindu-se pe pat §i uitTndu-se stingherita la papucii de casa, replici Tn miniatura a
celor purtati de tatal ei. Tn ciuda averii, tatallui Meredith avea un respect deosebit pentru b^ni; toate hainele ei erau de o calitate excelenta, cumparate doar cTnd era necesar, avTndu-se Tntot-
deauna Tn vedere rezistenta lor. Nu ma potrivesc nicaieri, Tnte-
legi? - Pe vremea cTnd eram doar o fetita, spuse doamna Ellis
aruncTndu-i brusc o privire plina de Tntelegere, nu-i prea simpati- zam pe cei cu note mari.
- Nu e numai atTt, replica Meredith strfmbTnd din nas. E mai mult decTt felul cum arat §i notele mari. E tot ce ma Tnconjoara, rosti ea facTnd un gest larg spre Tncaperea mare, destul de austera, cu mobila veche, o camera care semana cu toate cele-
, lalte patruzeci §i cinci de camere ale re§edintei Bancroft. STnt considerate o ciudatenie fiindca tata insista ca Fenwick sa ma duca la §coala cu ma§ina.
- §i ce e rau Tn asta, ma rog frumos? - Ceilalti copii vin pe jos sau cu autobuzul §colii.
-S i? - §i nu ajung la §coala Tntr-un Rolls condus de un §ofer.
Aproape melancolica, Meredith adauga: Tatii lor sTnt instalatori sau contabili. Unul dintre ei lucreaza la magazinul nostru.
- Dar fata asta noua de la §coala, ei nu i se pare neobi§nuit ca Fenwick te duce cu ma§ina?
Nu, raspunse Meredith scotTnd un chicot vinovat, crede ca
Fenwick e tatal meu. l-am spus ca tata lucreaza pentru ni§te oameni bogati, proprietari ai unui mare magazin.
-Nusepoate !
 
- Ba da, §i nu-mi pare rau. A rfi trebuit sa raspTndesc vestea asta gjca de acum cTtiva ani, dar|j-am vrut sa minp4jj|i
c ; - §i acum np rninti? Tntreba doamna Ellis pogorTnd asupra e l
o privire mustratoare. - Nu e o minciuna, adica nu tn Tntregime, spuse Meredith,
vocea implonndu-i Tntelegere. Tata mi-a explicat problerna cu
mult limp Tn urma. Bancroft & Company  e o corporate, iar o corporate este proprietatea unor actionari. A§a ca, de§i e pre§e- dinte la Bangroft & Company, tata e, din punct de vedere tehnic, angajatul actionarilor, Intelegi? j
- Probabil ca nu, replica ea pe un ton categoric. Cine detine actiunile?
Meredith atinti asupra ei o privire Tncarcata de vinovatie. • Noi.
Doamna Ellis considera mult prea complicat modul de func- tionare al firmei Bancroft & Company,  un magazin faimos din central ora§up Chicago, dar Meredii| daduse dovada, nu de putine ori, de o Tntelegere cu totul neobi§nuita a afacerijOr. De§i, T§i zise doamna Ellis cu o rnTriie neputincioasa Tndreptata Tmpo- triva tatalui lui Meredith, nil era ceva chiar atTt de neobi§nuit, omul nu se arata interesat de fiica sa decTt atunci cTnd Ti tinea prelegeri despre magazin. De fapt, ,T§i continua doannna Ellis §irul gTndurilor, era foarte probabil ca Philip Bancroft sa fie sin-
guruKesponsabil pentru Ificapacitatea^lu,} Meredith de a fi ca toate celelalte fete de vTrsta ei. T§i trata fata ca pe un adult §j
avea pretentia ca ea sa se poarte §i sa actioneze ca un adult. • t Ai dreptate Tn privinta u n u ^ u c r u , spuse Meredith. N-o mai
pot pacali pe Lisa Pontini. Am crezut doar ca daca va avea destul timp sa ma cunoasca, nu va mai conta ca Fenwick e de fapt §oferul nostru. Singurul motiv pentru care n-a aflat Tnca e ca nu cunoa§te pe nimeif^altdneva la §coalagar dupa ore trebuie sa piece direct acasa. Are §apte fra f ; §i surori, §i trebuie sa-§i ajute mama.
Dimineata lucrurile nu mai par atTt de sumbre, declara ea; apelTnd, a§a cum o facea deseori, la unul din cli§eele vechi pe care, din propria experienta, le gasea deosebit de reconfortante. Lua tava cu cina, apoi se opri Tn prag. §i nu uita, fiecare pasare
pe limba ei piere!
 
L - Multumesc, doamna Ellis, spuse ea, e o mare alpare. Urmari Tntr-o tacere jignita u§a TnchizTndu-se in urma menajerei.
OftTnd din adTncul- sufletului, dadu Inapoi paginile albumului. Cele de la Tnceput contineau-cTteva taieturi foarte vechi, Tngalbe-
nite de vreme, fotografiile fiind aproape §terse. Albumul apar-
tinuse mamei ei, Caroline, §i, dintre toate lucrurile care se aflau Tn casa, era singura dovada ca doamna Caroline Edwards Ban croft existase cu adevarat. Orice altceva care avusese cTt de cTt
legatura cu ea fusese TndepSrtat conform instructiunilor l i § f Philip
Bancroft. Caroline Edwards fusese actrita, gj|na nu prea talentata,
daca era sa te iei dupa cronicile din revistele de specialitate, dar de o stralucire indiscutabila. Meredith studie fotografiile neclare, Tnsa nu mai citi ce scrisese cronicarul, cunoscTnd fiecare cuvlnt pe de rost. §tia ca la decernarea premiilor Oscar, din 1955, mama ei fusese Tnsotita de Cary Grand, ca David Niven de- clarase ca mama ei era cea mai friimoasa femeie pe care o
vazuse Tn viata lui §i ca David Selznick o dorise Tntr-unul din filmele lui. §tia ca mama ei avusese roluri Tn trei spectacole muzicaie de pe Broadway, criticii desfiintTndu-iinterpretarea, dar
ridicTndu-i Tn slavi picioarele frumoase. Reporterii rubricilor de bTrfe facusera aluzii la legaturi amo-
roase dintre Caroline §i mai toti partenerii ei. Taieturile din ziare o Tnfati§au Tnve§mTntata Tn blanuri, luTnd parte la o petrecere Tn Roma; Tmbracata Tntr-o rochie neagra, fara umert, jucind la ru- leta din Monte Carlo. Una din,fotografii o prezenta Tntr-un bikini
minuscul pe plaja din Monaco, o. alta schiind Tn Gstaad alaturi de un elvetian, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice. Pentru Me redith era foarte clar ca, oriunde s-ar fi dus, mama ei fusese Tnconjurata de barbati chipe§i §i faimo§i.
p|JJtima ta ie ^ a pastrata de mama ei o arata pe aceasta la §ase luni dupa cea dirp'.Gstaad. Purta o rochie magnifica de mireasa §i alerga rTzInd pe treptele catedralei la bratul lui Philip Bancroft sub o ploaie de orez. Reporterii de la rubricile mondene se tntrecusera pe sine cu descrierile extravagante ale nuntii. La receptia de la Hotelul Palmer House  se interzisese prezenta presei, dar ziari§tii Tn§irasera con§tiincio§i Tn articolele lor toti
 
 judecator al Curtii Supreme §i patru senatori. Casatoria durase doi ani, suficient ca frumoasa Caroline sa ramTna Tnsarcinata, sa nasca, sa aiba o aventura cu un antrenor de cai, apoi sa fuga Tn
Europa cu un a§a-zis print italian, oaspete chiar Tn aceasta casa. Tn afara acestor lucruri, Meredith nu §tia mai nimic despre fiinta care o adusese pe lume, doar ca mama ei nu se deranjase niciodata sa-i trimita vreo scrisoare sau o felicitare de ziua ei de
na§tere. Tatal lui Meredith, care punea mare accent pe demni- tate §i valorile vechi, demodate, afirmase ca mama ei era o femeie egoista, fara nici cea mai vaga idee despre fidelitatea conjugala sau raspunderea materna. CTnd Meredith Tmplinise un
an, Tnaintase actfunea de divort, cerTnd ca fiica sa-i fie Tncre- dintata Igi, pregatit sa fac uz de considerabila influenta politica §i sociala a familiei Bancroft, ca sa obtina ce-§i dorea. Dupa cTte Ti
povestise el, mama ei nu se obosise sa a§tepte hotarTrea tribu- nalului §i nu Tncercase sa i se opuna.
Dupa ce Meredith fusese lasata Tn grija lui, tatal ei T§i da- duse toata silinta sa se asigure ca nu va urma niciodata exem- plul mamei ei. Era ferm hotarit ca Meredith sa-§i ocupe locul bine meritat Tn §irul lung al femeilor demne de respect din familia Bancroft, care dusesera o existenta irepro§abila, dedicata ope- relor de binefacere, §i ale caror vieti nu fusesera atinse de um
bra nici unui scandal. CTnd venise vremea ca fiica lui sa mearga la §coala, Philip
descoperise, spre marea lui nemultumire, ca standardele de
conduita erau mai putin stricte, chiar §i printre membrii propriei clase sociale. Multe dintre cuno§tintele sale adoptau un punct de vedere mai liberal privind comportamentul progeniturilor, tri-
mitTndu-§i copiii la §coli „progresive“, cum ar fi Bentley §i Rid- geview. InspectTnd §colile acestea, auzise cuvinte ca „lecfli nestructurate" §i „autoexprimare“. Educatia progresiva suna lip-
sita de disciplina: prevestea standarde mai joase de instruire §i conduita. RespingTnd ambele institute, o luase pe Meredith cu el sa vada St. Stephen, o §coala catolica condusa de calugarite
benedictine, aceea§i §coala pe care o urmasera matu§a §i
mama lui.
mama lui. Tn ziua Tn care vizitasera St. Stephen, tatal ei se aratase
 
clasa TntTi Tn uniforme modeste dintr-un material gri cu albastru
§i zece baieti Tn cama§i albe §i cravate albastre se ridicasera Tn picioare respectuos, ca la comanda, imediat ce calugarita des-
chisese u§a clasei. Patruzeci §i patru de voci tinere intonasera Tn cor Buna dimineafa, domnule. In plus, la St. Stephen materiile erau predate Tnca Tn stilul obi§nuit, spre deosebire de Bentley, unde vazuse copii pictTnd cu degetul, Tn vreme ce alti elevi, care preferasera sa Tnvete, rezolvau probleme de matematica. Un avantaj Tn plus era ca aid Meredith va primi §i o pregatire mo- rala demna de o vrednica urma§a a familiei Bancroft.
Tatal ei nu ignorase Tn totalitate deteriorarea cartierului care Tnconjura cladirea §colii, dar era obsedat de ideea ca Meredith sa fie crescuta precum celelalte femei, integre §i cinstite, din neamul Bancroft, care urmasera cursurile acestei institutii timp
de trei generatii. Rezolvase problema cartierului, punTndu-§i §o- ferul sa o duca §i sa o aduca pe Meredith de la St. Stephen.
Singurul lucru de care nu-§i daduse seama era ca fetele §i baietii care mergeau, aid, la §coala nu erau micile fiinte vir- tuoase pe care le vazuse Tn ziua aceea. Erau copii obi§nuifl din
familii apartinTnd clasei mijlocii, unele dintre ele foarte sarace; se  jucau Tmpreuna, mergeau oriunde Tmpreuna §i Tmparta§eau acelea§i suspiciuni fata de cineva dintr-un mediu cu totul diferit §i mult mai prosper.
Prima zi de §coala se desfa§urase destul de bine, dar luase o Tntorsatura cu totul nefavorabila cTnd lectiile se terminasera, iar elevii se revarsasera Tn curte §i Tn parcare. Fenwick o a§tep-
tase Tn uniforma lui neagra ITnga Rolls-ul lucios. Ceilalti copii se oprisera, facusera ochii mari, apoi trasesera concluzia ca era bogata, deci „diferita“.
Constatarea Tn sine fiisese suficienta ca sa le stTrneasca prudenta §i lipsa de amabilTtate, dar spre sfTr§itul saptamTnii des- coperisera §i alte lucruri despre „fata bogata". Tn primul rTnd, Meredith Bancroft vorbea mai degraba ca un adult decTt ca un
copii; pe deasupra nu cuno§tea nici unul din jocurile pe care le  jucau Tn recreatii, iar cTnd lua totu§i parte la ele, lipsa de expe- rienta o facea sa para stTngace. §i culmea culmilor, dupa cTteva zile ajunsese preferata profesoarei fiindca era de§teapta.
Tn decursul unei iMni, Meredith fusese analizata Tn amanun-
 
time de colegi, care o catalogasera ca fiind o intrusa, o fiinta extraterestra, apartinTnd ipiei alte lumi, o proscrisa. Daca ar%
fost destiJjde draguta ca saffnspire admiratie, cu timppl•di| ferentele s-agfi aplanat, d a r i^ e ra / Ba noua arii T§i facuse
aparitia la §coala purtTnd ochelari. La doisprezeceani avea pro- teza dentara; la treisprezece era cea maifrialta din clasa.
CU o saptamTna Tff-'urma, dupa ani In care Meredith T§i pier- duse orice speranta ca af^putea avea o prietena adevarata, lucprile se schimbasera. Lisa Pontini se Tnscrisese Tn clasa a opta. Mai Tnaita cu doi centimetri ca Meredithv Lisa pa§ea ca un
manechin §i rezolva plictisita probleme complicate de algebra ca o eleva eminenta. p recreatia de prTnz, Meredith se a§ezase pe #n zid mic de piatra din curtea §colii, mTncTndu-§i sandvieiu^ a§a
cum facea Tn fiecare zi, cu o carte deschisa pe genunchi. fhce- puse sa-§i aduca o carte de citit ca sa aplaneze situatia de
izolare, singuratatea ei sa nu sara Tn ochi. Dar din clasa a cincea devenise o cititoare avida.
Se pregatea sa Tntoarca pagina cTnd Tn fata ochilor plecati aparuse o pereche de teni§i scofTlcifil §i iat-o pe Lisa Pontini
uitTndu-se curioasa la ea. Pielea ei mastpe §i pletele de cu~ loarea rugtrBo faceau opusul lui MeredTtRTn plus, aer|i|edefi- hit de Tndrazneaia §i Tncredere Ti conferea ceea ce revista Seventeen  jfiumea stiL 'Tn loc sa poarte modesta pe umeri
 jacheta gri a §colii, a§a ca Meredith, Lisa Ti Jegase mTnecile peste piept.
- Dumnezeule, ce gramada de amarTti! decretase Lisa, a§e-
zTndu-se l%ga Meredith §i privind M l^ ' f i i viata mea n-am mai vazut atTtia baieti mici de statura. Probabil ca se pune ceva Tn apa din fTntmile astea, anume ca sa nq creasca! Ce medie ai?
Notele la St. Stephen se exprimau Tn procente, zecimalele avTnd o importanta hotarTtoare.
97,8, spusese Meredith u§or ametita de remarcile rapide
ale Lisei §i de amabilitatea ei cu totul nea§teptata. ’ A mea e 98,T4 parase Lisa, iar Meredith observase ca
avea urechile gauriteMn perimetrul §coH cerceii §i rujul erau 'strict interzise. Tn timp ce Meredith observa toate astea, Lisa o
'strict interzise. Tn timp ce Meredith observa toate astea, Lisa o studia la rTndui ei. ZTmbind nedumerita, o Tntrebase pe §leau:
 
u. - Nu mi-a trecut prin minte a§a ceva, mintise Meredith. - CTt timp mai trebuie sa porti proteza aia?
• - Tnca un an, spusese Meredith hotarTnd ca Lisa Pontini nu-i placea deloc. TnchizTnd cartea, se ridicase, bucuroasa ca urma
sa sune clopotelul cTt de curTnd. | -Tn dupa-amiaza aceea, a§a cum era obiceiul Tn fiecare ul
tima vineri din luna, elevii se al|niau Tn biserica, a§teptTnd sa-§i confeseze pacatele preotilor de la St. Stephen. Simtindu-se, ca Tntotdeauna, o pacatoasa lipsita de gratie, Meredith Tngenunche Tn confesional §i Ti marturisi parintelui Vickers infractiunile co- mise, inclusiv faptul ca n-o simpatiza pe sora Mary Lawrence §i se gTndea prea mult la Tnfati§area ei. TerminTnd, lasa u§a des- chisa pentru persoana urmatoare, apoi Tngenunche Tn strana §i T§i spuse rugaciunile indicate drept pedeapsa.
Eleviifiind liberi sa piece acasa, Meredith se duse afara a§teptTndu-l pe Fenwick. CTteva minute mai tTrziu, pe treptele bisericii coborT Lisa, TmbracTndu-§i jacheta. Tresarind pTna §i acum din cauza comentariilor Tntepatoare aie Lisei referitoare la faptul ca era o singuratica §i purta proteza, Meredith o urmari prudenta pe cealalta fata cum se uita Tn jur, apoi porni agale spre ea.
- Tti vine sa crezi, o anunta Lisa, ca Vikers m-a pus sa spun
mai multe rugaciuni drept pedeapsa pentru un pic de giugiu- leala? Nici nu vreau sa ma gTndesc ce fel de pedeapsa ar da pentru un sarut frantuzesc! adauga ea cu un zTmbet obraznic, a§ezTndu-se pe lespede ITnga ea.
Meredith nu §tiuse ca nationalitatea determina stilul sarutu- lui, dar presupuse din observatia Lisei ca oricum ar fi facut-o francezii, preotii de la St. Stephen nu voiau ca elevii sa-i imite. IncercTnd sa para atot§tiutoare, replica:
- Daca te saruti a§a, psirintele Vickers te pune sa faci cura-
tenie Tn biserica. Lisa chicoti, studiind-o curioasa pe Meredith. - Prietenul tau are §i el proteza dentara?
Meredith se gTndi la Parker §i T§i clatina capul. - Atunci e bine, replica Lisa cu un suns molipsitor. M-am
 
Campano. E Tnalt, brunet §i frumos. Care e numele prietenului tau? Cum arata?
Meredith arunca o privire spre strada, sperTnd ca Fenwick sa nu-§i fi amintit ca astazi terminau §coala mai devreme. Lisa Pontini o fascina §i sesiza ca, dintr-un motiv necunoscut Tnca, fata voia sa se Tmprieteneasca cu ea.
- Are optsprezece ani, spuse Meredith sincera, §i arata ca Robert Redford. Se nume§te Parker.
- Care e prenumele? - Asta e prenumele. Numele de familie e Reynolds. - Parker Reynolds, repeta Lisa, strTmbTnd din nas. Suna ca
un snob din Tnalta societate. Se pricepe? - La ce? - La sarutat, fire§te. - Oh! Pai, da. E fantastic. Lisa o privi amuzata. - Nu te-a sarutat niciodata. Te faci roz la fata cTnd mintf. Meredith se ridica brusc. - Asculta, Tncepu ea furioasa. Nu ti-am cerut sa vii aid §i
eu... - Ei, nu te ambala. Sarutatul nu e o chestie a§a grozava.
Adica, atunci cTnd Mario m-a sarutat pentru prima oara a fost clipa cea mai jenanta din toata viata mea.
Acum, ca Lisa era pe cale sa marturiseasca ceva despre propria persoana, furia lui Meredith disparu ca prin minune, §i se a§eza la loc.
- A fost jenant ca te-a sarutat? - Nu, a fost jenant fiindca m-am sprijinit de u§a de la intrare
§i am atins soneria cu umarul. Tata a smucit u§a, iar eu i- am cazut Tn brate cu buzele lui Mario lipite de ale nriele. Au trecut secole pTna ne-am descurcat mTinile §i picioarele, §i ne-am ridi-
cat de la podea. Hohotul de rTs al lui Meredith se termina brusc vazTnd Rolls-ul
dTnd coltul strazii. - Vine sa ma ia, replica ea ambiguu, trezindu-se la realitate. - Sfinte Sisoe, ala e un Rolls? DTnd din cap stingherita, Meredith T§i lua cartile §i spuse
ridicTnd din umeri:
ridicTnd din umeri:
 
- Locuiesc la mare distanta §i tata nu vrea sa merg cu autobuzul.
- Tatal tau e §ofer? Tntreba Lisa mergTnd cu Meredith spre ma§ina. Trebuie sa fie grozav sa te plimbi Tntr-o astfel de ma rina, pretinzTnd ca e§ti bogat. Tata e lucrator la drumuri. Sindi- catul lui e Tn greva, a§a ca ne-am mutat aid unde chiriile slnt mai mici. §tii cum merg treburile-astea.
- E greu, cum sa nu, spuse ea, apoi, sub impulsul momen- tului, adauga: Vrei sa te due pTna acasa?
Daca vreau!? Nu, a§teapta, o putem lasa pe saptamTna viitoare? Am §apte frati §i surori, §i imediat ce ajung acasa mama ma pune la lucru. Mai bine ramTn aici §i ma Tntorc acasa la ora obi§nuita.
Asta se TntTmplase cu o saptamTna Tn urma, iar tentativa de Tmprietenire din ziua aceea Tnflorise §i crescuse, alimentata de alte confidente §i povestiri Tnsotite de chicote. Acum, uitTndu-se la fotografia lui Parker din album §i gTndindu-se la dansul de duminica, hotarT ca mTine sa ceara sfatul Lisei. Lisa §tia o mul- time de lucruri despre coafuri §i rochii. Ti va sugera poate ceva care sa o faca mai atragatoare Tn ochii lui Parker.
A doua zi, a§ezTndu-se sa-§i manTnce sandviciul de prTnz, Meredith T§i puse planul Tn aplicare.
- Ce parere ai? o Tntreba ea pe Lisa. - Ochelarii §i protezele nu sTnt tocmai elemente care sa
inspire pasiune, glumi ea. Scoate-ti ochelarii §i ridica-te. Meredith Ti facu pe plac, apoi surTse amuzata §i Tndurerata
cTnd Lisa se plimba Tn jurul ei studiind-o din cap pTna Tn picioare. - Chiar ca-ti dai silinta sa arati cTt mai urTta, trase ea con-
cluzia. Ai ni§te ochi grozavi, iar parul tf-e superb. Daca te ma^ chiezi putin, renunti la ochelari §i Tti schimbi coafura, dragul de Parker s-ar putea sa te bage Tn seama.
- Crezi ca ma va dbserva? Tntreba Meredith gTndindu-se la el, Tn ochii ei reflectTndu-se tot ce simtea.
 
Meredith Ti spuse rezuitatui, iar Lisa replica: c - La fel ca al meu. Cu doua creiere ca ale noastre, o tachina
ea, nu poate fi decTt rezuitatui corect. §tii ca toata lumea din §coala asta idioata crede ca Rolls-ul ala e al tatalui tau? -
- Nu le-am spus niciodata ca n-ar fi a§a, declara Meredith
fara sa minta. - De ce-ai face-o? Daca-s atTt de pro§ti TncTt sa-§i Tnchipuie
ca un copii bogat poate sa mearga la §coala asta, probabil ca §i eu i-a§ fi lasat sa creada acela§i lucru.
Tn dupa-amiaza aceea, Lisa accepta din nou ca „tatal“ lui Meredith sa o duca acasa, a§a cum Fenwick o facuse toata saptamTna, ce-i drept, fara prea mult entuziasm. CTnd Rolls-ul opri Tn fata cladirii din caramida cafenie Tn care locuia familia Pontini, Meredith masura cu invidia obi§nuita Tngramadeala de copii §i jucarii din curte. Mama Lisei statea pe veranda, Tnfa§u- rata Tn nelipsitul §ort.
- Lisa, striga ea, Tn voce simtindu-se puternic accentul ita- lian, te cauta Mario la telefon. Vrea sa-ti vorbeasca. Buna, Me redith, adauga ea, facTndu-i semn cu mTna. Stai la cin§. §i dormi aid, ca tatal tau sa nu mai vina seara sa te ia.
- Multumesc, doamna Pontini, striga Meredith fluturTndu-§i mTna din interiorul ma§inii. Visase mereu ca va fi a§a, sa aiba o prietena cu care sa vorbeasca, sa fie invitata sa ramTna peste noapte, iar acum era Tn al noualea cer.
Lisa trTnti u§a §i se apleca pe fereastra. - Mama ta a spus ca te cauta Mario la telefon, Ti reaminti
Meredith. - E bine sa faci un tip sa a§tepte, spuse Lisa, TI pune pe
gTnduri. Nu uita sa ma suni duminica §i sa-mi poveste§ti tot ce se va TntTmpla cu Parker mTine seara. A§ vrea sa-ti pot aranja parul Tnainte de petrecere.
- §i eu, spuse Meredith, de§i §tia ca n-o va putea Tmpiedica pe Lisa sa afle ca Fenwick nu era tatal ei, odata ce-i va face o vizita acasa. T§i propunea Tn fiecare zi sa-i spuria adevarul, dar tragea de timp zicTndu-§i ca cu cTt Lisa va ajunge sa o cunoasca mai bine, cu atTt va conta mai putin daca tatal lui Meredith era
 
timp a§ fi la petrecere, iar apoi ti-a§ povesti cum a fost. - Dar nu pot. MTine seara am TntTlnire cu Mario, o anunja
Lisa fara sa fi fost necesar. Meredith fusese uluita aflTnd ca la paisprezece ani parintii Lisei Ti permiteau sa iasa Tn ora§ cu un baiat, dar Lisa se multumise sa rTda spunTnd ca Mario nu §i-ar permite sa Tntreaca masura cu ea, §tiind ca daca ar face-o n-ar mai scapa viu din mTinile tatalui §i unchilor ei. TndepartTndu-se de ma§ina, Lisa i se adresa cu vocea ei muzicala:
- Nu uita ce te-am Tnva^at, O.K? Cocheteaza cu Parker §i prive§te-l Tn ochi. §i poarta parul sus, te facE mai eleganta.
Tot drumul spre casa Meredith Tncerca sa-§i imagineze cum i-ar sta sa cocheteze cu Parker. LasTndu-§i capul pe bancheta, Meredith Tnchise ochii visTnd ca arata ca un manechin superb, rostind lucruri amuzante §i inteligente, iar Parker Ti sorbea fie- care cuvTnt.
Capitolul 2
Cu inima Tndurerata, Meredith se uita la imaginea din oglin- da. Doamna Ellis facu un pas Tnapoi, aprobmdu-i Tnfa|i§area printr-o Tnclinare a capuiui. SaptamTna trecuta, cTnd plecase la cumparaturi cu menajera, rochia de catifea paruse sa aiba nu- anta unui topaz stralucjtor. Tn seara asta arata ca o catifea de un cafeniu metalic, iar pantofii, vopsiti ca sa se asorteze, aratau, cu tocurile lor mici §i groase, ca ale unei babute. Asta era gustul doamnei Ellis. Tn plus, amTndoua primisesera ordine stricte de la tatal ei sa aleaga o rochie „potrivita pentru o trnara de vTrsta §i educatia lui Meredith". Se Tntorsesera acasa cu trei rochii §i, supunTndu-le aprobarii, aceasta fusese singura pe care tatal ei n-o gasise prea „decoltata“ sau prea „transparenta“.
Singurul lucru din Tnfati§area ei care n-o umplea de o dispe- rare crTncena era parul. De obicei T§i purta parul liber, atTrnTndu-i pTna la umeri, despar^it Tntr-o parte cu o agrafa prinsa deasupra urechii, dar observatiile Lisei o convinsesera ca avea nevoie de o coafura noua. Tn seara asta o Tnduplecase pe doamna Ellis sa i-l prinda sus Tntr-un manunchi de bucle groase, cu cTteva §uVite atTrnTndu-i peste ureche. Meredith era de parere ca arata ex-
celent.
 
- Meredith, spuse tatal ei intrTnd Tn camera, fluturTnd Tn mTna ni§te bilete de Opera, Park Reynolds are nevoie de doua bilete Tn plus pentru Rigoletto  §i i-am spus ca le poate folosi pe ale noastre. Vrei sa i le dai Tn seara asta cTnd... T§i ridica ochii, o tintui cu privirea §i se Tncrunta. Ce-ai facut cu parul tau? se rasti el.
- Am crezut ca pentru seara asta ar fi bine sa-l port sus. * — Eu TI prefer a§a cum TI porti Tn fiecare zi, Meredith, rosti el Tnvrednicind-o pe doamna Ellis cu o cautatura dezaprobatoare, apoi i se adresa pe un ton taios: CTnd ai intrat Tn serviciul meu, stimata doamna, am crezut ca, pe ITnga Tndatoririle de mena-
 jera, Ti vei putea fi de folos fiicei mele Tn caz ca vor aparea anumite chestiuni de ordin feminin. Coafura asta e ideea dumi- tale despre...
- Tata, eu i-am cerut doamnei Ellis sa-mi aranjeze parul a§a, interveni Meredith vazTnd ca domana Ellis pale§te §i Tncepe sa tremure.
- Ar fi trebuit sa-i ceri mai TntTi sfatul, se burzului Philip, Tn loc sa-i spui ce-ai vrea sa faca.
- Da, bineTnteles, replica Meredith. Ura sa-§i dezamageasca tatal sau sa-l supere. Daca TI necajea o facea sa se simta ca singura raspunzatoare pentru succesul sau e§ecul unei zile.
- Nu-i nimic, se Tnmuie el vazTnd-o pe Meredith regretTndu-§i Tndrazneala. Tnainte de plecare doamna Ellis Tti va aranja parul a§a cum Tti sta bine. Draga mea, ti-am adus ceva. Un colier, adauga el, scotTnd din buzunar o cutie plata din catifea, de un verde-Tnchis. Tl poti purta Tn seara asta, va arata foarte bine cu rochla ta. Meredith a§tepta cTt el se chinui sa scoata capacul, imagimndu-§i un lanti§or de aur sau poate...
- STnt perlele bunicii tale, o anunta el, iar Meredith se stradui din rasputeri sa-§i ascunda groaza care puse stapTnire pe ea vazTnd §iragul c'o perle groase. Tntoarce-te, ti le prind eu.
 
- Scuzati-ma, domni§oara. Vocea cunoscuta a majordomu- lui o facu sa se rasuceasca. A sosit o anume Lisa Pontini care pretinde ca va e colega de §coala.
Tncolflta, Meredith se lasa sa cada pe pat, cautTnd Tnne- bunita o solutie care sa o salveze din aceasta situatie neplacuta, dar nu exista nici una, o §tia foarte bine.
- (nvit-o sa urce, te rog. Nu trecu un minut §i Lisa pa§i Tn camera uitTndu-se Tn jurul ei-
de parca s-ar fi aflat pe o alta planeta. - Am Tncercat sa te sun, spuse ea, dar telefcnul a fost
ocupat mai bine de o ora, a§a ca m-am hotarit sa-mi asum riscul §i sa vin aid. Se opri §i se roti, studiind totul. Cui Ti apartine mormanul asta de pietroaie?
Tn oricare alt moment, descrierea cu totul lipsita de respect a casei ar fi facut-o pe Meredith sa chicoteasca vesela. Acum, nu putu decTt sa rosteasca cu o voce §optita, Tncordata:
-Ta talu i meu. Expresia de pe chipul Lisei se Tnaspri. - Am Tnteles-o §i eu cTnd tipu’ care mi-a deschis u§a de la
intrare te-a numit domni§oara Meredith pe acela§i ton cu care parintele Vickers spune „SfTnta Fecioara". Rasucindu-se pe cal- cTie, Lisa dadu sa piece.
! - Lisa, a§teapta! o implora Meredith. - Te-ai distrat destul. A fost Tntr-adevar o zi grozava,
adauga Lisa sarcastic TntorcTndu-se spre ea. Mai TntTi Mario ma duce la o plimbare cu ma§ina §i Tncearca sa ma dezbrace, iar cTnd ma due acasa la ..prietena mea“ aflu ca §i-a batut joc de mine.
- Nu, nu-i adevarat! striga Meredith. Te-am lasat sa crezi ca Fenwick, §oferul, e tatal meu fiindca m-am temut ca adevarul ne va desparti.
- Oh, da! Cum sa nu, rosti Lisa indignata §i dispretuitoar'e. Fetita bogata T§i dorea cu disperare sa se Tmprieteneasca .cu fetita saraca. Pun pariu ca te-ai distrat grozav cu prietenii tai bogati pe seama mamei mele povestindu-le cum te ruga sa manTnci spaghetti cu noi §i... I - Destul! izbucni Meredith. Nu Tntelegi! Tmi plac parintii tai, §i
 
mi-am dorit vreodata. Ce te face sa crezi ca daca traiesc Tn casa asta idioata totul devine automat ca-n basme? Uita- te numai cum te-ai suparat! O singura privire §i, gata, nu mai vrei sa ai de-a face cu mine. De cTnd ma tin minte a fost a§a. Iar pentru informarea ta, Tncheie ea, afla ca ador spaghetele. Ador case ca a ta, unde oamenii rTd §i striga. |
Se Tntrerupse cTnd furia de pe chipul Lisei fu Tnlocuita de un zTmbet ironic.
- Vrei sa spui ca-fl place zgomotul? Meredith zTmbi Tn coltul gurii. - Cred ca da. - §i cum ramTne cu prietenii tai bogati? - Nu am nici unul. Adica, cunosc tineri de vTrsta mea §i Ti
TntTlnesc din cTnd Tn cTnd, dar ei merg toti la acelea§i §coli §i sTnt prieteni de mai multi ani. Pentru ei sTnt o intrusa, o ciudatenie.
- De ce te-a trimis tatal tau la St. Stephen? - Pai, dupa parerea luftTmi va modela caracterul. Bunica §i
sora lui au facut §coala tot acolo. - Tatal'tau Tmi pare cam Tntr-o ureche.
' - Probabil, dar are intentii bune. - Tn cazul asta e la fel ca toti tatii. Era o concesie, o Tncer-
care slaba de reconciliere, iar Tn Tncapere se facu tacere. Sepa rate de un pat cu baldachin, stil Ludovic al XlV-lea, §i de un uria§ abis social, doua tinere, extraordinar de inteligente, con- statara diferentele dintre ele §i se uitara una la alta cu un ames- tec de speranta nebuna §i prudenta maxima. Cred ca ar fi mai bine sa plec, spuse Lisa.
Meredith arunca o privire trista plasei de nailon adusa de Lisa, dovedindu-i intentia de a-§i petrece noaptea Tn casa ei. Ridica mTna, un gest mic de implorare muta, apoi o lasa sa cada §tiind ca era inutil.
- Tn curTnd va trebui sa plec §i eu, sp us e ea.
- Distractie... placuta. - Dupa ce ma lasa la hotel, Fenwick te poate duce acasa. - lau autobuzul, Tncepu Lisa, apoi observa pentru prima
oara rochia lui Meredith §i se Tntrerupse Tngrozita: Cine Tti alege hainele, Muma Padurii? Doar n-o sa mergi a§a la petrecere!
- Ba da. E chiar atTt de Tngrozitoare?
- Ba da. E chiar atTt de Tngrozitoare?
 
- Chiar vrei sa §tii? - Mai bine nu. - Hm, tu cum ti-ai descrie rochia? Meredith dadu din umeri, expresia de pe chip tradmdu-i su-
ferinta. - CuvTntuI desuet Tnseamna ceva pentru tine? Mu§cTndu-§i buza ca sa-§i mascheze rTsul, Lisa T§i Tnalta
sprfncenele.
- Daca §tii ca e urTta, de ce-ai mai cumparat-o? - Ti plac e tatei.
- Tatal tau are un gust nasol. - N-ar trebui sa folose§ti cuvinte ca nasol, spuse Meredith
tncet, §tiind ca Lisa avea dreptate Tn ceea ce privea rochia. Te fac sa pari dura §i grosolana, iar tu nu e§ti a§a. Nu §tiu cum sa m3 Tmbrac sau cum sa-mi port parul, dar §tiu ca am dreptate d n d e vorba de vorbit corect.
Lisa se uita la ea cu gura cascata, apoi se petrecu ceva, o apropiere u§oara Tntre doua spirite cu totul diferite, care Tnteleg brusc ca au ceva foarte deosebit de oferit unul altuia. Un zTmbet fugar lumina ochii Lisei, apoi T§i Tnclina capul Tntr-o parte, scru- ttnd gTnditoare rochia lui Meredith.
- Trage putin umerii rochiei mai jos pe bra e, sa vedem daca uratci mai bine, o sfatui ea pe nea§teptate.
Meredith surTse recunoscatoare §i o asculta tragTnd de ma
terial. - Parul Tti sta ca dracu’, nasol, groaznic, se corecta Lisa,
apoi se uita Tn jur, privirea oprindu-i-se asupra unui buchet de flori artificiale, din matase lucioasa aflat pe un serin. O floare Tn pfir sau prinsa de e§arfa ar mai schimba ceva.
Cu instinctul sigur al stramo§ilor Bancroft, Meredith presimti <:8 victoria nu era departe, a§a ca profita de avantajul obtinut.
- Vrei sa dormi aici? Ma Tntorc pe la miezul noptii §i nimanui nu-i va pasa cTnd ne vom culca.
Lisa §ovai, apoi surTse. - Tn regula.
TndreptTndu-§i din nou atentia asupra Tnfati§arii lui Meredith,
spuse:
 
- Nu ma fac atTt de Tnalta. - E la moda sa fii Tnalta, prostuto. Trebuie neaparat sa portf
perlele alea? - A§a vrea tata. - Dar le poti scoate Tn ma§ina, nu?
- Daca ar afla, s-ar sim i teribil de jignit. - Eu n-o sa-i spun. Tti Tmprumut rujul meu, adauga ea scoto-
cindu-se deja prin po§eta dupa trusa cu farduri. §i ochelarii? Tti trebuie neaparat?
- Numai daca vreau sa vad. Meredith pleca dupa patruzeci §i cinci de minute. Lisa Ti
spusese ca avea un talent Tnnascut pentru a decora orice, de la oameni la camere, iar. acum Meredith o credea. Floarea de ma- tase prinsa Tn par Tn spateie urechii o facea pe Meredith sa se simta mai eleganta. Pudra de pe obraji o mai Tnviora, iar rujul, de§i Lisa Ti spusese ca era prea lucios pentru tenul ei, Ti dadea lui Meredith o senzatie de maturitate §i rafinament. Regasindu-§i Tncrederea Tn sine, Meredith se Tntoarse Tn pragul u§ii §i le facu semn cu mTna Lisei §i doamnei Ellis, apoi Ti zTmbi noli ei prie tene.
- Daca vrei, Tmi potf rearanja camera cTt timp voi fi plecata. Lisa Ti facu vesela semnul victoriei. - Nu-I lasa pe Parker sa te a§tepte.
Capitolul 3
Decembrie 1973
Clopotele din creierul lui Matt Farrell erau depa§ite de bubui- tu! putenic al inimii, pe masura ce se Tngropa tot mai adTnc Tn trupul dornic, nerabdator, al Laurei, TnfigTndu-se Tn ea Tn timp ce-l cSlarea, §oldurile ei silindu-l s-o patrunda Tn Tntregime. Era Tnnebunita... apioape de culme... Clopotele Tncepura sa dan- gane ritmic. Dar nu era sunetul melodios al celor din turnul bisericii construite Tn centrul ora§ului, sau al ma§inii pompierilor de pe cealalta parte a strazii.
- Hei, Farrell, e§ti Tnauntru? Ding-dong. Oh da, categoric era „Tnauntru“. Tn ea, gata sa explodeze.
Ding.
Ding.
 
- Fir-ar sa fii, Farrell... Dang. Unde dracu’, ding, ai disparut? §i tn clipa aceea realitatea patrunse Tn mintea lui: ITnga pompele de benzina un barbatrsarea pe un furtun §i Ti striga numele.
Laura Tngheta, un urlet de groaza dTnd sa-i tf§neasca pe gTt. - Dumnezeule, a venit cineva! Prea tTrziu. El nu se mai
putea opri, nu mai voia sa se opreasca. Nu dorise sa porneasca toata treaba asta aid, dar ea insistase, TI ademenise, iar acum trupul lui nu mai voia sa tina seama de nici un pericol. ApucTndu-S' fesele rotunde, o trTnti jos, se Tnfipse Tn ea §i termina. Un singur zvicnet al pulsului drept odihna, apoi se rostogoli Tntr-o parte ImpingTnd-o de pe el cu bITndete, dar Tn mare graba. Laura T§i trSgea deja fusta §i T§i aranja puloverul. O Tmbrinci Tn spatele unei gramezi de anvelope §i se ridica Tn picioare tocmai cTnd u§a se deschise, iar Owen Keenan pa§i Tft stafla de benzina Incruntat §i teribil de suspicios.
- Ce naiba se TntTmpla aici, Matt? Am strigat pTna am ragu- flt.
- Am facut o mica pauza, replica Matt trecTndu-§i o mTna prin parul rava§it de mTngTierile patima§e ale Laurei. Ce vrei?
- Taica-tu e beat la birtul lui Maxime. Au chemat §eriful. Ar fi bine sa ajungi primul, daca nu vrei sa-§i petreaca noaptea Tn celula betivilor.
Dupa plecarea lui Owen, Matt lua de jos paltonul Laurei, pe care se Tntinsesera, TI scutura de praf §i i-l tinu ca sa-l Tmbrace. Laura Ti ceruse unei prietene sa o aduca aici, asta TnsemnTnd ca nu putea pleca singura.
- Unde ti-ai lasat ma§ina? Tntreba el. Ea Ti spuse §i Matt dadu din cap. - Te due acolo Tnainte sa-mi salvez tatal de la Tnchisoare. La intersectiile de pe Main Street era Tn§irata o multime de
 
Matt T§i opri camioneta tntr-un. colt Tntunecat al parcarii de ITnga magazinul §||| Jackson, acolo unde Laura T§i ISsase ma- §ina, iar ea se trase mai aproape de el.
t -  Sa nu uiti, spuse tTnara punTndu-§i bratele Tn jurul gTtifui Vii sa ma iei la §apte.de la poalele colinei, §i terminam ce-am
Tnceput cu o ora Tn urma. Apropo, Matt, ai grija unde parchezl Ultima data tata ti-a vazut camioneta §i a Tnceput sa puna Tntre- bari.
Matt se uita la ea, scTrbit dintr-o data de atraetia sexuala simtita pentru fata de ITnga el. Era frumoasa, bogata, rasfatata §i egoista, §tia foarte bine. Cu exceptia atractiei sexuale, nu aveau absolut nimic Tn comun. Tatal Laurei Frederickson era ceta- teanul cel mgj^bogat al ora§ului, iar ea era Tn anul TntTi la un colegiu scumpNJin estul tarii. Matt Jucra ziua la o fabrica de o{el, facea pe mecanicul la sfTr§it de saptamTna §i urma cursurile serale la sectia locals a Universitatii statuli^Jndiana.
Apleclndu-se peste genunchii ei, deschise u§a camionetei, rostind apoi cu o voce dura §i categorica:
- Ori te iau de la u§a, ori Tti faci alte planuri pentru seara asta.
- Dar ce-i voi spune l§S taticu' cTnd Tti va vedea camioneta? Nepasator la expresia distrusa de pe chipul ei, Matt replica
sardonic: - Spune-i ca mi s-a stricat limuzina.
Capitolul 4
Decembrie 1973
Lunga procesiune a limuzihelor se tTra spre intrarea. aco- perita de o copertina a Hotelului Chicago's Drake.  Aici opreau, permitTnd tinerilor pasageri sS coboare.
Portani se mi§cau Tnainte §i Tnapoi Tnsotind fiecare grup de nou-sositi de la ma§ina Tn holul hotelului, Portarii de la Drake  n-ar fi Tndraznit sS-§i exprime prin cuvinte sau priviri nici cea mai vagS urniS de amuzament sau superioritate fats de tinerii in- vitati, veniti Tn smochinguri fScute |a comanda, sau Tn rochii de seara. Nu erau tineri obi§nuiti, Tmpopotonati pentru un bal sau pentru o nunta, cople§iti de luxul din jur §i nesiguri de cum sS se
 
poarte. Erau copiii celor mai proeminente familii din Chicago; p§§eau siguri de ei, Tncrezatori, §i poate singura dovada a ti- neretii lor era entuziasmul debordant pentru noaptea care Ti a§- tepta.
. Undeva, spre capatul procesiunii de automobile conduse de §oferi Tn uniforme, Meredith Ti urmarea pe ceilalti tineri coborTnd. La fel ca ea, erau aici pentru a lua parte la dineul §i dansul anual prezidat de Miss Eppingham. tn seara asta elevii lui Miss Ep- plngham vor trebui sa-§i demonstreze deprinderile sociale do- blndite §i §lefuite pe parcursul cursului de §ase luni condus de oa, deprinderi de care vor avea nevoie ca sa se mi§te cu gratie prin stratul social rarefiat pe care se presupunea ca-l vor popula automat, imediat ce vor ajunge adulti. Din acest motiv, toti cei cincizeci de elevi, Tnve§mTntati a§a cum se cuvine Tn haine de seara, vor fi TntTmpinati de un comitet de primire, vor face fata unei mese cu douasprezece feluri de mTncare, apoi vor lua parte la dans.
Prin geamurile ma§inii, Meredith se uita la fetele vesele ale celorlalti elevi adunati Tn holul hotelului. Observa ca era singura care sosea neTnsotita. Vazu cum celelalte fete veneau Tn grupuri sau cu „escorte‘‘, de obicei frati mai mari sau veri care ab- solvisera deja cursul lui Miss Eppingham. Remarca Tndurerata rochiile superbe ale celorlalte fete, le vazu coafurile moderne, Tn pfirul lor Tmpletindu-se panglici de catifea, prins la spate cu ben- ili(e §i pietre pretioase.
 
de perle §i-l ascunse tn po§eta, apoi t§i scoase ochelarii §i ti tnghesui ttnga perle.
- A§a e mult mai- bine, reflecta ea un pic mai ISii§tita. Da nu se-uita chiort§, iar iiiminile nu vor fi prea puternice, avea toate §ansele ca Parker sa o considere draguta.
Pe coridorlfde ITnga salonul de receptii, elevii Eppingham t§i faceau semne cu mtna unul altuia §i se adunau'trrgrupuri,
dar ei nimeni nu-i facu vreun semn §i nici nu spuse „Sper ca vom sta la aceea§i masa, tu nu?“. Nu era vina lor, Meredith §tia
acest lucru. In primutirtnd, majoritatea celor prezenti se cuno- §tea din leagan; partnfli lor erau prieteni; se duceau tmpreuna la zilele onomastice. Elita societatii din Chicago era o clica nu-
meroasa, pretentioasa, iar membrii simteau povara fireasca a datoriei de a pastra pretentiile acestei clici asigurtndu-se ca
odraslele lor vor fi admise ‘tn ea. Tatal lui Meredith era singurul
disident al acestei filozofii de viata; pe de' o parte, dorea ca Meredith sa-§i ocupe locul cuvenittn societate, pe de alta parte,
nu voia sa fie corupta de copii ai caror parinti erau mai indulgenti ca el. Meredith trecU fara probleme de comitetul de primire, apoi
porni spre mese. •' - Buna, Meredith, o salutara fetele tn cor.
Alungtnd cu tnver§unare convingerea neplacuta ca Rose mary vorbea despre ea, Meredith se uita fericita tn jurul ei, prefactndu-se fascinata de albul §i ro§ul podoabelor §i decora-
tiilor de Craciun. P u p mai ttrziu afla ca scaunul de Itnga ea urma sa fie vacant, cel destinat a-l ocupa fiind bolnav de gripa, Meredith trezindu-se astfel tn situatia jenanta de a nu avea par-
tener. Dineul tnainta, felurile de mtncare succedtndu-se tn ordinea
fireasca, Meredith alegtnd automat tactmul corect din cele doua- sprezece aranjate Tn jurul farfuriilor. Pentru Meredith, ca §i pen tru multi dintre elevii lui Miss Eppingham, a mTnca folosindu-se de atTtea linguri §i furculite era o simp|a rutitta, a§a ca nici macar nesiguranta nu-i putu abate atentia de la izolarea stTnjenitoare
simtita Tn vreme ce asculta discutiile despre ultimele filme.
|| |p i^ a i vazut, Meredith? o Tntreba Stephen Mormont, aderTnd tardiv la regula impusa de Miss Eppingham de a-i include pe toti
cei prezenti la conversatiile din jurul mesei.
cei prezenti la conversatiile din jurul mesei.
 
- Nu, ma tern ca nu-. Fu scutita de a mai spune §i altceva de orchestra care Tncepu sa cTnte. U§ile se deschisera larg, dTnd de in|eies tinerilor ca se a§tepta de ia ei sa-§i Tncheie cTt mai natu- f al discutiile de la mese §i sa se Tndrepte demni spre salonul de
dans.
Parker promisese ca va veni odata cu Tnceperea dansului, Ini cum sora lui era acolo, Meredith era sigura ca o va face. Tn 
plus, fratia lui de la colegiu dadea o petrecere Tntr-una din cele- lulte saloane, a§a ca se afla deja Tn hotel. RidicTndu-se, T§i ne- lozi parul, trase burta Tnauntru §i porni spre salonul de dans.
Tn urmatoarele doua ore, Miss Eppingham T§i facu datoria de gazdd plimbTndu-se printre oaspetii ei, asigurindu-se ca fiecare nre cu cine sa stea de vorba §i sa danseze. Meredith o vazu Tn lopetate rTnduri expediind cTte un tTnar Tn directia ei cu ordinul de
n o in vita la dans. Pe la unsprezece, cei mai multi dintre elevii Eppingham se
ImpSrtisera Tn grupuri, iar ringul de dans ramase aproape pustiu, un fapt datorat fara Tndoiala muzicii demodate cmtate de or chestra. Meredith era una din cele patru cupluri care continuau h&  danseze, iar Stuart Whitmore, partenerul ei, vorbea plin de verva despre.telul lui Tn via{a, §i anume, acela de a intra Tn firma tlo avocati a tatalui.sau. Era serios §i de§tept, la fel ca Meredith, lur ei Ti placea mai mult decTt oricare din ceilalti baieti, mai ales pentru ca dorise sa danseze cu ea. Tl asculta pe Stuart cu ochii flxatf asupra intrarii Tn salonul de dans, cTnd Parker se materia lis'd brusc Tn pragul u§ii, avTnd alaturi trei din prietenii sai de la colegiu. Inima Ti sari drept Tn gTt vazTndu-l cTt de superb arata Tn
Hmochingul negru, cu parul blond decolorat de soare §i fata bronzata. Tn comparatie cu el, toti ceilalti masculi din Tncapere,
Inclusiv cei careT! Tnsotisera, aratau cu totul necemnificativ.
ObservTnd ca Meredith Intepenise, Stuart T§i Tntrerupse brusc discursul despre cerintele ^colii de drept §i se uita Tn directia Tn
care erau Tndreptati ochii ei. - - Aha, a venit fratele lui Rosemary, spuse el. - Da, §tiu, replica Meredith, fara sa-§i dea seama de timbrul
visator al vocii ei.
 
sa trepideze §i sa gTffie ca dupa o cursa cu obstacole? Tntreba el | indignat, TncercTnd sa glumeasca. Adica, l-ai prefera doar pentru ca e mai Tnalt, mai batrtn §i arata de §ase ori mai distins ca
mine? - N-ar trebui sa-ti minimalizezi calitatile, replica Meredith
involuntar de sincera, urmarindu-l pe Parker traversTnd salonul pentru dansul obligatoriu cu sora lui. E§ti foarte inteligent §i foarte simpatic.
- A§a e§ti §i tu. - Vei ajunge un avocat stralucit, la fel ca tatal tau. - Ai vrea sa ie§im Tmpreuna sTmbata viitoare? - Ce? Meredith ramase cu gura cascata, privirea revenindu-i
urgent la chipul lui. Adica, spuse ea repede, e dragut din partea ta ca ma inviti, dar tata nu ma lasa sa ma TntTlnesc cu baieti pTna nu Tmplinesc §aisprezece ani.
- Da-mi voi sa-mi exprim adTnca mea recuno§tinta pentru refuzul tau politicos.
- Dar n-am refuzat! spuse Meredith, apoi uita de restul lumii fiindca unul din prietenii lui Parker Ti Tntrerupse dansul, deter- minTndu-l sa se Tntoarca spre u§ile salonului. Scuza-ma, Stuart, spuse Meredith cam agitata, dar trebuie sa-i dau ceva lui Par ker. Fara sa realizeze ca atragea privirile amuzate ale mai mul- tor perechi de ochi, Meredith se grabi- sa traverseze -ringi||de dans, ramas pustiu, §i-l ajunse din urma pe Parker tocmai cTnd acesta se pregatea sa iasa cu prietenii lui. O studiara curio§i, de parc-ar fi fost o gTnganie pierduta Tn spatiu, aparuta pe nea§tep- tate Tn fata lor, dar zTmbetuI 1ui' Parker era plin de caldura §i sincer.
f § | | - Buna, Meredith, te-ai distrat bine? Meredith dadu din cap, sperTnd ca-§i va amintipromisiunea
de a dansa cu ea, moralul coborTndugg brusc cTnd el continua sa a§tepte ca ea sa spuha orice ar fi fost acel ceva pentru care venise Tn fuga spre el. Doua pete trandafir ii Ti patara obraji i descoperind prea tTrziu ca se holba la el Tntr-o tacere plina de veneratie.
v - Am, am ceva pentru tine, rosti ea cu o voce tremuratoare,  jenata, scotocind prin po§eta. Adica, tata mi-a cerut sa-ti dau asta. Smulse plicul cu biletele de Opera, dar odata cu el ie§ira §i
perlele, rostogolindu-se pe podea. Se apleca repede sa le ridice in aceea§i clipa cu Parker §i T§i izbi fruntea de a lui. Scuze! nxclama ea cTnd lui Ti scapa un ,Au“ dureros. IndreptTndu-§i ;patele, rujul Lisei cazu din po§eta deschisa, iar Jonathan Som mers, unul dintre prietenii lui Parker, se apleca sa-l ridice. 1 - Ce-ar fi sa-ti rastorni toata po§eta, ca sa putem lua pe rTnd
ce-ai Tnauntru? glumi Jonathan, respiratia mirosindu-i a alcool. * Teribil de con§tienta de chicotelile elevilor care urmareau icena, Meredith Tmpinse plicul spre Parker, T§i vTrT perlele §i rujul Inapoi Tn po§eta, apoi se Tntoarse, chinuindu-se sa-§i retina la- crimile, ferm hotarTta sa Tnfrunte cu capul sus retragerea umili- loare. Tn spatele ei, Parker T§i aminti Tn stTr§it de dansul promis.
- Cum ramTne qu dansul? Tntreba el bine dispus. ; - Oh! Eu, am uitat. Vrei? Adica sa dansezi?
- E cea mai grozava propunere din aceasta seara, replica el dalant, iar cTnd orchestra Tncepu sa cTnte „Dunarea albastra", Meredith se lasa purtata de bratele lui Parker, traind senzatia unui vis devenit realitate. Simti cu vTrful degetelor materialul fin ill smochingului negru §i mu§chii tari ai spatelui. Apa de colonie i.u care, se daduse pe fata mirosea Tntepator §i minunat, §i era iin dansator excelent. Meredith, cople§ita fara putere de sca- pare, T§i rosti gTndurile cu voce tare:
- E§ti un dansator minunat! spuse ea. - Multumesc.
% - §i arati foarte bine Tn smoching. El rTse u§or, iar Meredith T§i dadu capul pe spate, bucurTn-
du-se de caldura zimbetului lui. - §i tu arati foarte bine, replica el. Simfind ca o ro§eata pune stapTnire pe obrajii ei, T§i Tntoarse
ropede capul §i se uita la um§rul lui. Din nefericire, aplecarile §i rldicarile, Tnclinarea capului Jntr-o parte §i Tn alta slabisera agra- (a care Ti prindea floarea Tn p§r, aceasta alunecTnd neobservata, iijungTnd sa se legene de tulpina din sTrma. Scormonindu-§i cre- Itrul ca sa spuna ceva cTt mai inteligent §i matur, T§i dadu capul pe spate §i Tntreba vesela:
- Te bucuri de vacanta de Craciun? f - Foarte mult, spuse el privirea coborTndu-i spre vgcinatatea
i imSrului §i spre floarea cazut&. §i tu?
 
- Da, foarte mult, raspunse ea, simtindu-se incredibil de neTndemTnatica.
Bratele lui Parker se lasara jos imediat ce muzica Tnceta §i T§i lua ramas bun de la ea cu un zTmbet amabil. §tiind ca nu putea sta pe loc §i privi Tn urma lui, Meredith se Tntoarse §i T§i surprinse imaginea Tntr-una dintre oglinzile de pe perete. VazTnd
floarea atTrnTnd proste§te de o §uvita de par, §i-o smulse, spe- nnd ca se desprinsese abia atunci.
A§teptTnd sa-§i ia paltonul de la garderoba, se uita Tmbuf- nata la floarea din mTna temTndu-se ca i se leganase pe umar Tn timpul dansului. Arunca o privire piezi§a fetei de ITnga ea, iar aceasta, parca citindu-i gTndurile, T§i Tnclina capul.
- Thm. Ji-a atTrnat de par cTt ai dansat cu el. - De asta ma temeam §i eu. TTnara zTmbi Tntelegatoare, iar Meredith T§i aminti numele ei,
Brooke. Brooke Morrison. Lui Meredith i se paruse Tntotdeauna o fata de treaba.
- Anul viitor unde vei merge la §coala? - La Bensonhurst, Tn Vermont, Ti raspunse Meredith. - Bensonhurst? repeta Brooke, strTmbTnd din nas. La dra-
cu’n praznic §i are un regim de Tnchisoare. Bunica a fost la Bensonhurst.
- §i a mea, replica Meredith, dTnd drumul unui oftat disperat, dorindu-§i ca tatal ei sa nu staruie atTt de mult sa o trimita acolo.
CTnd Meredith deschise u§a camerei le gasi pe Lisa §i pe doamna Ellis trintite pe scaune.
- Ei? Tntreba Lisa, sarind Tn picioare. Cum a fost? - Minunat, raspunse Meredith, facTnd o mutra acra, daca nu
pUnem la socoteala faptul ca vrTnd sa-i dau felicitarea lui Parker mi-am golit po§eta pe ringul de dans. Ca am bolborosit cTt arata de grozav §i cTt de fantastic danseaza. Se lasa sa cada pe scaunul eliberat de Lisa §i remarca cu TntTrziere ca nu mai era la locul obi§nuit. Realiza abia acum ca Tntreaga ei camera fusese rearanjata.
- Ei, ce zici? Tntreba Lisa, buzele ei fiind arcuite Tntr-un zTmbet impertinent cTnd Meredith se uita Tncet Tn jurul ei, fata reflectTndu-i surpriza §i placerea. Lisa nu numai ca mutase mo-
bila, dar scosese florile de matase din vaza §i le prinsese de baldachinul patului. Mai Tmprumutase cTteva ghivece cu plante din alte par^i ale casei, iar Tncaperea austera emana acum o atmosfera feminina, de gradina. I - Lisa, e§ti fantastical | - E adevarat, zTmbi vesela. Doamna Ellis m-a ajutat.
- Eu n-am facut altceva decTt sa aduc plantele, o contrazise
doamna Ellis. Lisa s-a ocupat de restul. Sper ca tatal tau sa n-aiba nimic Tmpotriva, adauga ea nelini§tita, ridicTndu-se sa
piece. Odata ie§ita din camera, Lisa spuse: - §tii, speram ca tatal tau sa treaca pe aici. Mi-am pregatit
chiar §i un mic discurs. Vrei sa-l auzi?  j Meredith zTmbi la rrndul ei §i Tncuviinta printr-o Tnclinare a capului. FacTnd dovada unor maniere impecabile §i vorbind cu o dictie perfecta, Lisa T§i Tncepu cuvTntarea:
- „Buna seara, domnule Bancroft. STnt Lisa Pontini, prietena lui Meredith. Vreau sa ajung decoratoare de interioare §i Tmi puneam talentul la Tncercare. Sper ca nu aveti nimic Tmpotriva?1'
T§i juca rolul atTt de perfect, ca Meredith izbucni Tn rTs, apoi
spuse: - N-am §tkit ca vrei sa devii decoratoare. - Sa fiu bucuroasa daca apuc sa tirm in liceul, ce sa mai
vorbim de colegiu sau o §coala de specialitate. N-avem bani de colegiu, continua cu o voce Tncarcata de admiratie §i teama. Doamna Ellis mi-a spus ca tatal tau e pre§edintele firmei Ban
croft. E plecat cumva?
- Nu, e la un dineu cu directorii executivi, raspunse Meredith yi presupunTnd ca Lisa va fi fascinata de modul cum functiona o flrma mare ca Bancroft & Company vorbi mai departe: Agenda de lucru e teribil de interesanta. Doi dintre directori sTnt de pa- rere ca Bancroft ar trebui sa se extinda §i Tn alte ora§e. Contabi- lul zice ca, financiar, e o actiune iresponsabila, dar directorii comerciali insista ca noua putere de cumparare ne va cre§te
profiturile'. '$' - Poti sa vorbe§ti cTt vrei despre chestiile astea, eu tot n-o
 
tul acestei mici schimbari fu de-a dreptul uluitor. - Unde vei merge la liceu? Tntreba Meredith admirTndu-§i]
dormitorul transformat §i gTndindu-se cTt era de nedrept ca o fata cu talentul §i inteligenta Lisei sa nu poata merge la colegiu, profitTnd din plin de darurile cu care o Tnzestrase natura.
- Kemmerling, raspunse Lisa. Meredith tresari. Tn drum spre St. Sthepen trecea Tn fiecare
zi pe ITnga Kemmerling. §coala St. Stephen era veche, dar foarte curata §i Tngrijita, Tnsa cladirea liceului era mare, urTta, iar elevii pareau delasatori §i duri. Tatal ei accentuase deseori ideea ca o educatie excelenta nu se putea obtine decTt Tn institutii] excelente.
Cu mult dupa ce Lisa adormi, Tn mintea lui Meredith Tncolti o idee §i T§i planui strategia cu mare grija, a§a cum nu mai facuse niciodata, cu exceptia ThtTlnirilor imaginare cu Parker.
Capitolul 5
Tn dimineata urmatoare, Fenwick o duse acasa pe Lisa, iar Meredith coborT Tn dining-room unde tatal ei citea ziarul, a§tep- tTnd sa ia micul dejun cu ea. Tn mod normal ar fi fost curioasa sa afle rezuitatui Tntrevederii din seara trecuta, dar avea o pro- blema mult mai presanta. LasTndu-se pe scaunul ei, spuse buna dimineata, apoi T§i lansa campania cTt atentia lui era Tnca Tndrep- tata spre articolul pe care TI citea.
- N-ai afirmat tu mereu cTt de vitala este o educatie buna? Tncepu ea. §i n-ai spus ca multe dintre §colile publice au pro- fesori putini, cu o pregatire care lasa de dorit?
- Da, replica el, dTnd iar din cap. - §i nu mi-ai povestit cum familia Bancroft ofera, de zeci de
ani, fonduri §colii Bensonhurst? -thm , mormai el, TntorcTnd pagina ziarului. - Ei bine, zise Meredith TncercTnd sa-§i stapTneasca entuzias-
mul, la St. Stephen e o eleva stralucita, o fata minunata, dintr-o familie foarte credincioasa. E de§teapta §i talentata. Vrea sa ajunga decoratoare de interioare, dar trebuie sa mearga la liceul Kemmerling fiindca parintii ei nu-§i pot permite sa o trimita la §coala aia buna. Nu e pacat?
§coala aia buna. Nu e pacat?
 
- Thm, spuse el iar, TncruntTndu-se din cauza articolului de spre Richard Daley. Membrii Partidului Democrat nu se numa- rau printre persoanele simpatizate de Philip Bancroft. I — Nu e§ti de parere ca e tragic sa se piarda atTta talent,
inteligenta §i ambitie? Tatal ei T§i ridica capul, fulgermd-o cu o privire apriga. La
patruzeci §i doi de ani era un barbat atragator, elegant, cu o fire aspra, ochii alba§tri patrunzatori §i par castaniu Tncaruntit la tTmple. K - §i ce anume propui, Meredith? R - O bursa. Daca Bensonhurst nu ofera una, le-ai putea cere
sa foloseasca o parte din banii donati ca sa o Tnfiinteze. >t - §i le-a§ putea sugera ca bursa sa fie acordata fetei despre
care mi-ai vorbit, nu-i a§a? Vorbea de parca Meredith i-ar fi propus ceva lipsit de etica, dar ea §tia ca tatal ei era dispus sa-§i foloseasca puterea §i legaturile cu orice prilej §i Tn orice situatie, daca prin asta §i-ar fi atins scopul propus. E ceva normal sa profiti de putere, i-o spusese el de sute de ori.
Ea dadu Tncet din cap, ochii zTmbindu-i. p - - D a .
p - Intel eg. & - Nu vei gasi o persoana mai merituoasa, insista ea cu elan.
§i, adauga cuprinsa de o inspiratie de moment, daca nu facem ceva pentru.Lisa, s-ar putea ca Tntr-o zi sa depinda de asistenta sociala. Asistenta sociala era un subiect garantat sa stTrneasca o reactie negativa din partea tatalui ei. Meredith T§i dorea cu disperare sa-i povesteasca tatalui ei mai multe despre Lisa, §i cTt de importanta era prietenia lor, dar un al §aselea simt o opri. In trecut, tatal sau se purtase atTt de protector, ca nici un copii nu Tntrunise calitatile necesare ca sa-i fie ei prin preajma. Va fi mai u§or de convins ca Lisa merita o bursa decTt prietenia lui Meredith.
- Tmi aminte§ti de bunica ta, spuse el dupa o mica pauza Tn care ramase pe gTnduri. Se interesa deseori de sufletele meri- toase, dar mai putin norocoase.
 
- Sun-o mTine pe secretara mea. Da-i orice informatii aj despre fata asta §i cere-i sa-mi aminteasca sa dau un telefon la Bensonhurst.
Tn urmatoarele trei saptamTni, Meredith a§tepta cu un fel de suspans amestecat cu agonie, temTndu-se sa-i marturiseasca Lisei ce punea la cale, fiindca nu voia sa o dezamageasca, dar incapabila sa-§i imagineze ca §coala ar Tndrazni sa refuze cere- rea tatalui ei. Scrisoarea de la Bensonhurst sosi Tn saptamTna urmatoare, iar Meredith ramase nelini§tita ITnga scaunul tatalui ei a§teptfnd ca el sa o citeasca.
- Scrie aici, Ti spuse tatal ei Tn cele din urma, ca-i acorda domni§oarei Pontini singura bursa existenta pe baza rezultatelor extraordinare obtinute la Tnvatatura §i a recomandarii calduroase din partea familiei Bancroft. Meredith scoase un chicot cu totul nedemn de o tTnara distinsa, determinTndu-§i tatal sa o calmeze cu o privire rece Tnainte de a continua: Bursa va acoperi studiile, caminul §i cantina. Va trebui sa vina pe cont propriu la Vermont- §i sa-§i faca singura rost de banii de cheltuiala.
Meredith T§i mu§ca buza. Nu se gTndise la costul unei cala- torii cu avionul sau la banii de cheltuiala, dar, reu§ind pTna aici, era convinsa ca va gasi solutii §i la celelalte probleme. T§i va convinge tatal ca ar fi mai bine sa mearga cu ma§ina, iar atunci Lisa va putea ealatori cu ei.
A doua zi, Meredith lua cu ea la §coala toate bro§urile de spre Bensonhurst §i scrisoarea despre bursa. Ziua paru sa se tTrasca la nesffr§it, dar pTna la urma ajunse Tn bucataria familiei Pontini. Mama Lisei se agita Tn jurul ei, oferindu-i prajituri cro- cante §i gem de caise facut Tn casa.
- Pe zi ce trece e§ti tot mai slaba, ca Lisa, spuse doamna Pontini, iar Meredith ciuguli ascultatoare dintr-o prajitura, deschi- zTnd ghiozdanul §i scotTnd afara bro§urile despre Bensonhurst.
Destul de stingherita de rolul de filantrop, vorbi plina de vioiciune despre Bensonhurst §i Veimont, despre bucuria de a ealatori, apoi anunta ca Lisei i se oferise o bursa. O clipa se lasa o tacere de mormTnt, doamna Pontini §i Lisa parTnd incapabile sa priceapa aceasta ultima afirmatie, apoi Lisa se ridica Tncet.
 
- Lisa, am Tncercat doar sa te ajut! - Sa ma ajuti? se rasti Lisa rotindu-se spre ea. Ce te face sa
icrezi c-am chef sa merg la §coala cu o gramada de snobi bogatf ca tine, care sa ma considere demna de mila? Parca vad, o §coala plina de scorpii rasfatate pITngTndu-se ca trebuie sa se descurce cu numai o mie de dolari trimi§i lunar de taticii lor.
- Nu va §ti nimeni ca e§ti acolo cu o bursa, numai daca le spui tu, Tncepu Meredith, apoi pali furioasa §i jignita. N-am §tiut ca ma crezi „o snoaba bogata" sau „o... o scorpie rasfatata".
- Uita-te la tine, nu reu§e§ti sa spui scorpie fara sa te Tneci. E§ti atTt de pedanta §i Tnfumurata!
- Tu e§ti snoaba, Lisa, nu eu, o Tntrerupse Meredith Tncet, vocea sunTndu-i Tnvinsa. Vezi totul numai prin prisma banilor. §i n-ar trebui sa-fl faci probleme ca nu te vei integra la Benson hurst. Eu sTnt cea care nu-§i gase§te locul nicaieri, nu tu. Spuse toate astea cu un calm plin de demnitate, o atitudine care i-ar fi facut mare placere tatalui ei, apoi se Tntoarse §i pleca.
Fenwick o a§tepta Tn ma§ina parcata ITnga casa Pontini. Meredith se urea Tn spate. T§i dadu seama pentru a nu §tiu cTta oara ca ceva nu era Tn regula cu ea. Nu-i trecu prin minte ca ar putea fi vorba de cu totul altceva, o anume delicatefe §i sensibili- tate, care-i Tndemna pe ceilalti copii sa o Tnjoseasca sau sa se tina cTt mai departe de ea. Dar Ti trecu prin minte Lisei, urmarind ma§ina departTndu-se, urind-o pe Meredith pentru ca putea sa faca pe zTna cea buna, §i dispretuindu-se pentru sentimentele ei meschine, nedrepte. ; A doua zi la prTnz, Meredith statea la locul ei obi§nuit, Tnfa- §urata Tn palton, mTncTnd un mar, cu o carte deschisa pe ge- nunchi. O vazu cu coada ochiului pe Lisa venind spre ea §i se concentra §i mai tare asupra cartii.
- Meredith, spuse Lisa, Imi pare rau pentru ce s-a TntTmplat ieri.
Nu-i nimic, replica Meredith, fara sa-§i ridice capul. Las-o balta.
» - Tmi vine greu sa uit ca m-am purtat nasol cu cea mai buna §i cea mai draguta persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
 
- Nu mai conteaza. A§ezTndu-se ITnga ea pe lespedea de piatra, Lisa continua
TncapatTnata: - leri m-am purtat ca o bestie dintr-o multime de motive
egoiste, proste§ti. Mi s-a facut mila de mine Tnsami. Tmi ofereai o §arisa formidabila de a merge la o §coala deosebita, de a ma simti deosebita, iar eu §tiam ca nu voi putea pleca. Mama are nevoie de ajutorul meu la treburile casei §i la cre§terea copiilor, §i chiar daca n-ar avea, mi-ar trebui bani pentru calatoria Tn
Vermont §i pentru o multime de alte chestii, odata ajunsa acolo. - Nu mi-a trecut prin minte ca mama sau tatal tau nu ti-ar da
voie sa urmezi colegiul, recunoscu Meredith, uittndu-se la Lisa pentru prima oara. M-am gTndit ca parin^ii vor Tntotdeauna o viata mai buna pentru copiii lor, daca a§a ceva e posibijpi
- Ai dreptate, dar numai pe jumatate, spuse Lisa, iar Me redith observa abia acum ca Lisa fremata de fericire. Mama vrea. Dupa ce-ai plecat s-a certat cU tata. El zice ca o fata n-are
nevoie de §coala, treaba ei este sa se marite §i sa faca copii. Mama a scos lingura de lemn §i i-a fluturat-o sub nas, tipTnd ca eu sTnt capabila de mult mai multe, apoi totul s-a petrecut cu o repeziciune uluitoare. Mama a chemat-o pe bunica, iar ea le-a
chemat pe matu§ile §i unchti mei, au venit la noi acasa §i Tn curTnd toti T§i aduceau contributia financiara la educatia mea. Nu e decTt un Tmprumut. Tmi imaginez ca daca trag tare la Benson hurst trebuie sa pun mTna pe o bursa ia vreun colegiu. Iar apoi voi obtine o slujba grozava §i voi da Tnapoi banii primiti.
Sub impulsul momentului, strTnse mTna lui Meredith, ochii
stralucindu-i. - Cum e, Tntreba ea cu bITndete, sa §tii ca schimbi Tn Tntre-
gime viata cuiva? Sa §tii c-ai dus la Tmplinire'visurile mele, ale
mamei §i ale matu§ilor mele... Meredith simti pe nea§teptate Tntepatura lacrimilor.
- Bine, spuse ea, foarte bine. - Crezi c-am putea fi colege de camera? Meredith dadu din cap, chipul ei TncepTnd sa radieze de
bucurie. La cTtiva metri distanta, cTteva fete care mTncau Tmpreuna
Tntoarsera capetele,. facTnd ochii mari: Lisa Pontini, fata cea
Tntoarsera capetele,. facTnd ochii mari: Lisa Pontini, fata cea
 
noua, §i Meredith Bancroft, cel mai ciudat specimen din §coala, se ridicasera brusc, pITngTnd, rTzTnd, Tmbrati§Tndu-se §i sarind de pe un picior pe altul.
Capitolul 6
lunie 1978
Camera pe care Meredith o Tmpartise timp de patru ani cu Lisa la liceul Bensonhurst era plina de cutii §i valize umplute pe
 jumatate. Pe u§a dulapului atTrnau robele §i tichiile albastre pur-
tate la ceremonia de absolvire din ziua precedents, Tmpreuna cu epoletii de aur, semn ca amTndoua terminasera §coala cu note maxime. Tatal lui Meredith T§i petrecuse noaptea la un han din apropiere §i trebuia sa soseasca Tn cel mult o ora, dar Meredith pierduse notiunea timpului. Cople§ita de nostalgie, fruhzarea un album gros scos dintr-un sertar, zTmbind amintirilor evocate de fiecare fotografie.
Anii petrecuti Tn Vermond fusesera minunati atTt pentru ea,
cTt §i pentru Lisa. Contrar temerilor Lisei c-ar putea fi o proscrisa la Bensohurst, reu§ise instantaneu sa devina un fel de model pentru celelalte fete, acestea considerTnd-o Tndrazneata §i unica In felul ei. Tn primul an, Lisa fusese cea care organizase un raid Tncununat de succes asupra caminului baietilor din Litchfield, drept razbunare pentru Tncercarea nereu§ita de a le fura chilo^ii
din dormitoare. Tn cel de-al doilea an, Lisa concepuse sceno- grafia pentru piesa de teatru, reu§ind sa creeze un decor atTt de uluitor, ca ziarele din mai multe ora§e publicasera fotografii pe
prima pagina. Tn cel de-al treilea an, Lisa, cine altcineva, fu Invitata de Bil Fletcher la Balul primaverii din Litfield. Pe ITnga titlul de capitan al echipei de fotbal, Bill Fletcher era extraordinar
de chipe§ §i foarte de§tept. Tnaintea balului marca de doua ori pe teren §i o facu §i a treia oara Tntr-un motel din apropiere, unde Lisa Ti darui virginitatea. Dupa grandiosul eveniment, Lisa se Tntorsese Tn camera Tn care locuia cu Meredith §i relatase vestea celor patru fete adunate acolo. TrTntindu-se pe pat, zTm- bise afectat §i anunta: - - Nu mai sTnt virgina. De acum Tncolo sTnteti libere sa-mi
cereti orice informatii sau sfaturi doriti!
 
- Nu-mi vine sa cred ca ai facut a§a ceva! izbucnise Me redith, Daca ramTi Tnsarcinata? Daca celelalte fete vor rasplndi vestea prin toata §coala? Daca afla parintii tai?
Reactfa Lisei fusese la fel de exploziva:
- Nu e§ti gardianul meu §i nu e§ti raspunzatoare pentru actele mele, a§a ca nu te mai purta de parca mi-ai fi mama! Daca speri ca Parker sau un alt erou legendar sa te ia pe sus §i sa te vire Tn pat, treaba ta, darifiu te a§tepta ca toata lumea sa
fie ca tine! N-am crezut||ici o iota din toate aiurelile alea despre puritate, cu care calugaritele de la St. Stephen ne-au Tmpuiat capul, continuase Lisa, azvTrlindu-§i blazerul Tn dulap. Daca ai
fost destul de prostuta ca sa le crezi, atunci n-ai decTt sa ramTi tTnara neprihanita, dar nu te a§tepta sa fiu §i eu! §i nu sTnt atTt de neglijenta, TncTt sa ramTn Tnsarcinata... Bill a folosit un prezer- vativ. Iar celelalte fete nu vor scoate nici un cuvTnt despre is- prava mea, ele au facut-o deja! Singura virgina §ocata din Tncapere e§ti tu!
- Destul, o Tntrerupsese Meredith pe un ton aspru, pornind
spre masa ei. Tn cjuda calmului«afi§at, sentimentul de vinovatie §i jena nu-i dadeau pace. Se simtea raspunzatoare pentru Lisaf ea era cea care o adusese la Bensonhurst. In plus, Meredith §tia prea bine ca principiile ei erau cam arhaice §i nu avea nicj,
un drept sa4 impuna restrictii Lisei numai fiindca Ti erau impuse ei. N-am avut intentia sa te judec, Lisa. Am fost doar Tngrijorata pentru tine.
Dupa o clipa de tacere Tncordata, Lisa se Tntorsese spre ea §i spusese:
- Mer, Tmi pare rau.
- Las-o balta, replicase Meredith. Ai dreptate.
- Nu, nu-i adevarat, spusese ea, uitTndu-se la Meredith cu o privire staruitoare, disperata. Doar ca nu sTnt ca tine, §i nu pot fi. Nu ca n-ar fi Tncercat, a§a, din cTnd Tn cTnd.
Marturisirea adusese un zTmbet crispat pe buzele lui Me redith.
- De ce-ai vrea sa fii ca mine?
- Pentru ca, rosti Lisa surTzTnd, apoi TI imita pe Hamphrey Bogart §i spuse: Ai clasa, fetito. Clasa cu C mare.
Prima lor confruntare adevarata se Tncheiase cu un armisti-
 
tiu, pecetluit cu o crema de ciocolata la cofetaria din ora§. UitTn- du-se la fotografii, Meredith se gTndi la acea seara, dar amintirile tl fura Tntrerupte de Lynn McLaughlin, care vrn capul pe u§a spuntnd:
- Nick Tierney a sunat nu demult la telefonul din hoi. Mi-a
zis ca telefonul v-a fost deja deconectat §i ca va veni cit de
curTnd. - Cu care din noi a vrut sa vorbeasca? Tntreba Lisa. Lynn Ti raspunse ca o cautase pe Meredith, iar cTnd pleca,
Lisa T§i puse mTinile Tn §olduri §i se Tntoarse prefacTndu-se fu-
rloasa. - §tiam eu! Toata noaptea abia daca §i-a putut dezlipi ochii
de la tine, de§i mai ca n-am stat Tn cap ca sa-i atrag atentia., N-ar fi trebuit sa te Tnvat niciodata cum sa te machiezi §i sa-ti
alegi rochiile! - Iar ai Tnceput, para Meredith abordTnd un zTmbet afectat,
8§-ti asumi meritul pentru succesul meu neTnsemnat la cTtiva bSieti. Nick Tierney era student Tn anul doi la Yale §i venise ca
un frate mai mare sa-§i urmareasca sora absolvind liceul, reu- §ind sa ameteasca toate fetele cu fata lui frumoasa §i trupul bine legat.- La cTteva minute dupa ce daduse cu ochii de Meredith, cel ametit fusese el, §i nu facuse nici un secret din preferinta lui.
- Succes neTnsemnat la cTtiva baieti? repeta Lisa, aratTnd
superb chiar §i cu parul strTns anapoda Tntr-un coc Tn vTrful capuluff Daca ai fi ie§it numai cu jumatate din baietii care te-au
invitat, mi-ai fi depa§it deja recordul de TntTlniri. Se pregatea sa spuna mai multe, dar sora lui Nick Tierney
bStu Tn u§a deschisa. - Meredith, spuse ea cu un zTmbet greu de stapTnit. Nick e
Jos cu un grup de colegi veniti din New Haven. Spuhe cs-i e ferm hotMt sa te ajute sa-ti faci bagajele §i apoi sa te ceara de
nevasta sau de sotie, cum preferi. - Trimite-I sus pe bietul barbat bolnav de amor §i lasa-i §i
prietenii sa urce, spuse Lisa rTzTnd. Dupa plecarea lui Trish Tie rney, Lisa §i Meredith se uitara amuzate una la cealalta, diferite
Tn toate privintele, dar mereu de acord. Ultimii patru ani adusesera multe schimbari Tn felul lor de a
 
revolutionare. Lisa fusese Tntotdeauna frumoasa; actiunile nu-i fusesera restrTnse de nevoia ochelarilor §i nu fusese blestemata cu o dezvoltare tTrzie. Lentilele de contact cumparate de Mere
dith cu doi ani Tn urma din alocatia primita de la tatal ei elimi- nasera nevoia ochelarilor §i Ti permisesera sa iasa Tn evidenta. Natura §i timpul se ocupasera de restul, accentumdu-i trasa- turile delicate, transformTndu-i culoarea parului Tntr-un.blond mai deschis, rotunjindu-i §i subtiindu-i silueta exact Tn locurile potri- vite.
La optsprezece ani, Lisa, cu parul ei cTrliontat, arzTnd ca o flacara, era stralucitoare §i plina de viata. Prin contrast, Meredith era mai tacuta, echilibrata §i de o frumusete serena. Vioiciunea
Lisei aduna barbatii Tn jurul ei; atitudinea rezervata a lui Mere dith Ti incita. Oriunde ar fi mers Tmpreuna, fetele atrageau pri- virile tuturor barbatilor. Lisa se bucura de toata aceasta atentie; adora senzatia palpitanta conferita de TntTlniri §i se dadea Tn vTnt dupa cTte o noua aventura amoroasa. Meredith descoperi dudat de searbada noua ei popularitate Tn rTndul membrilor sexului opus. De§i Ti placea compania baietilor care o duceau la schi, la baluri sau la petrecerile lor, disparuse noutatea senzatiei de a fi invitata, TntTlnirile cu baieti pentru care nu simtea decTt prietenie
devenise ceva placut, dar nu atTt de emotionat pe cTt T§i imagi- nase. Simtea acela§i lucru §i Tn ce privea sarutul. Lisa atribuia raceala ei faptului ca-§i formase, Tn mod gre§it, un ideal din Parker, iar acum compara cu el fiecare mascul. Asta explica, fara Tndoiala, o parte din retinerea lui Meredith. Dar adevarul era ca Meredith fusese crescuta Tntr-o casa de adulti, dominata, pe deasupra, de un om de afaceri dinamic, foarte serios. §i'cu toate ca baietii cu care se TntTlnea erau simpatici, se simtea Tn mod invariabil mult mai matura ca ei.
Meredith §tiuse Tnca din copilarie ca voia sa-§i ia diploma de studii §i sa-§i ocupe locul care i se cuvenea la firma Bancroft &  Company. Baietii de la Ritchfield, ba chiar §i fratii lor mai mari de la colegiu nu pareau sa aiba nici un scop Tifiviata, nici o preocu- pare Tn afara de sex, sport §i bautura. Pentru Meredith, ideea de a-§i da virginitatea unui baiat al carui singur tel era sa-i adauge
 
de laptchfield, nu eraffuimai ceva lipsit.de sens, ci de-a dreptul umilitor §i sordid. CTnd va ajunge' sa aiba o relatie intima, voia sa fie cu cineva pe care TI admira §i Tn care putea sa aiba Tncre- dere. Dupa ce Tncercase doi ani la rmd, fara nici un succes, sa comunice cu tatal ej, sa se apropie de el, Meredith era ferm hotarTta ca posibilul ei iubit sa fie cineva cu care putea sta de vorba, un barbat dispus sa-§i Tmparta gtndurile cu ea. §i ori de cTte ori !§i imagina acel iubit ideal, Tn fata ochilor ft- aparea Par ker.
Tn anri petrecuti la BensontSsirst, Meredith reu§ise sa-l vada destul de des Tn vacantele petrecute acasa,. o stradanie u§urata §i de faptul ca atTt'familia lui Parker, cTt §i a ei erau membrii clubului Glenmoor Countru.  La Glenmoor,  traditia cerea ca toti membrii clubului sa fie prezenti la balurile importante §i la eveni- mentele sportive. PTna acum cTteva Juni, cTnd Meredith Tmplinise optsprezece ani, i se interzisese sa ia parte la activitatile mem- brilor adul^i, dar reu§ise sa se foloseasca de celelalte §anse
oferite de Gelnmoor.  Tn fiecare vara Ti cerea lui Parker sa-i fie partener la concursul de tenis. El acceptase Tntotdeauna cu multa amabilitate, chiar daca meciurile lor fusesera ni§te TnfrTn- geri teribile, datorate mai ales emotiei lui Meredith de a juca
alaturi de el.
I De-a lungul anilor se folosise §i de alte mici §iret!ieuri, cum ar fi sa-§i convinga tatal ca Tn fiecare vara sa dea mai multe petreceri, una dintre ele avTndu-l Tntotdeauna ca invitat pe Par-? ker §i familia lui. Din moment ce familia-lui era proprietara bancii cu care lucra firma Bancroft & Company,  Parker fiind deja unul
dintre functionarii importantly era practic obligat sa ia parte la un dineu, atTt pentru afaceri, cTt §i ca Tnsotitor al lui Meredith.
I Tn perioada Craciunului, reu§ise sa se afle de doua ori sub vTscul agatat Tn hoi exact cTnd Parker §i familia lui se aflau Tn
obi§nuita vizita anuala cu qcazia sarbatorilor de iarna, §i mergea Tntotdeauna cu tatal ei cTnd venea vremea sa le Tntoarca vizita.
| Ca rezultat al §mecheriei cu vTscul din primul an de liceu, Parker fusese cel care.Ti daruise lui Meredith primul ei sarut; traise cu amintirea lui pTna la Craciunul urmator, visase la atin- gerea, mirosul §i felul cum Ti zTmbise Tnainte sa o sarute.
 
Sa-f asculte discuttnd despre afacerile bancare §i Ti placeau §i mai mult plimbarile pe care le faceau Tmpreuna cTt timp parintl
lor serveau cite un cotiac. Tntr-una din-plimbSrfle acelea din vara trecuta, Meredith facuse descoperirea umilitoare ca Parker §fUse mereu ca avea o slabiciune pentru el.
- De fiecare data cTnd te vad e§ti tot mai frumoasa. Banuiesc ca am §tiut dintotdeauna ca pTna la urma cineva Tmi va ocupa locul din inima ta, dar n-am crezut niciodata ca-mi va fi uzurpat de un mucos care iti salveaza schiul. Adevarul e, o tachina el>, ca am tnceput sa ma obi§nuiesc sa fiu eroul romantic preferat rostise el.
MTndria §i bunul-simt o Tmpiedicasera pe Meredith sa-i de
clare ca Tntelesese gresit §i ca fiimeni nu®luase locul; seriozi- tatea o oprise sa pretihda ca n-ar fi ocupat niciodata un loc Tn inima ei. §Hcufn nu parea distrus de tradarea ei imaginara,
facuse singurul lucru posibil; tncercase sa salvaze prietenia tra- ttnd, la rtndul ei; slabiciunea pentru el ca pe o treaba hazlie apartintnd trecutultii.
- Ai §tiut ce simt pentru tine? Intrebase ea, reu§ind sa ztm- beasca.
-A m §tiut, recunoscuse el, privind-o melancolic, Obi§nuiam
sa ma tntreb daca tatal tau va observa §i ma va alunga cu pu§ca. Are o atitudine foarte protectoare fata de tine.
- Am observat §i eu, glumise Meredith, de§i chestitinea In speta era departe de a fi ceva amuzant, atiihci sau acum.
Parker rtsese u§or de remarca ei, apoi redevenise serios: - Chiar daca inima tti apartine unui schior, sper ca asta sa
nu puna capat plimbarilor, cinelor §i partidelor de tenis. Mi-au facut tntotdeauna o mare placere.
Au continuat discutia vorbind despre planunie lui Meredith de a urma colegiul §||ntentia ei de a pa§i pe urmeie stramo§ilor,
ocupfnd biroul pre§edintelui de la Bancroft & Company.  Parea sa fie singurul care sa tnteleaga ctt de mult t§i dorea sa-§i ia locul care i se cuvine la firma, §i credea sincer ca straduintele ei vor fi tncununate de succes.
 
decTt un prieten. Ideea Ti sff§ia inima, dar era sigura de prietenia lui, iar asta Tnsemna enorm pentru ea.
B |n spatele lui Meredith, Lisa ie§i din dulapul zidit Tn perete, cu ultimul brat de haine §i le azvtrli pe pat ITnga valiza deschisa.
I - Te gtnde§ti. la Parker, o lua ea peste picior. Faci mereu
mutra asta le§inata cTnd... Se Tntrerupse, Tn pragul u§ii aparTnd Nick Tierney §i cei doi prieteni, blocati vederii de umerii lui jafi.
- Le-am spus tjpilor astora, anunja el aratfnd cu capul spre prietenii aflati, undeva, Tn spate, ca Tn camera asta vor vedea doua fete frumoase cum nu exista aitele Tn Tntreg statul Con
necticut, dar din moment ce-am ajuns primul am dreptul sa aleg, iar eu o iau pe Meredith. FacTndu-i cu ochiul Lisei, se dadu la o parte.
| - Domnilor, rosti el facTnd un gest larg cu bratul, permiteti-mi sa va prezint „celeilalte“ frumuseti. Cei doi pa§ira Tn Tncapere parTnd plictisiti, TngTmfati, plini de teribilismul specific studentilor
din Ivy League. li aruncara Lisei o singura privire §i Tncremenira. Blondul musculos T§i reveni primul. , >,'
Trebuie sa fii Meredith® i se adresa el Lisei, expresia Tndu- rerata de pe chip dTnd de fnteles ca Nick luase tot ce era mai bun. Ma numesc Craig Huxford, iar acesta este Chase Vouthier.
t§i tntoarse capul spre brunetul de douazeci §i unu de ani de ITnga el, acesta studiind-o pe Usa ca un barbat venit Tn sfTr§it Tn
contact cu perfectiiffiea. : Lisa T§i Tmpreuna bratele la piept §i se uita amuzata la amTn-
doi.
| - Nu sTnt Meredith.
| Capetele li se Tntoarsera ca la comanda spre celalalt colt al camerei. Acolo se afla Meredith.
I - Dumnezeule! §opti Craig Huxgord.
- Dumnezeulel repeta Chase Vauthier, uitTndu-se amTndoi de la o fata la alta. k 4
I Meredith T§i mu§ca buza ca sa nu rTda de reactia lor cara- ghioasa. Lisa T§i Tnalta sprmcenele §i rosti pe un ton agasafc
R - Dupa ce va terminati rugaciunile, va dam cTte o Cola sa ne ajutati la bagaje.
 
§i se opri brusc, chipul Tntunecmdu-i-se de furie la vederea celor trei tineri.
- Ce naiba se TntTmpla aici?
Cei cinci ocupanti ai Tncaperii Tnghetara, apoi Meredith se duse la tatal ei §i mcerca sa aplaneze situatia prezentTndu-i cei trei baieti. IgnorTndu-i efortul, acesta le arata u§a cu capul.
- Afara! se rasti eli- iar dupa plecarea lor se Tntoarse spre fete. Credeam ca regulile acestei §coli interzic intrarea Tn afuri- sita de cladire a altor barbati Tn afara parintilor.
Nu „credea“, o §tia foarte bine. Cu doi ani Tn urma Ti facuse lui Meredith o vizita surpriza, iar la sosirea lui, Tntr-o duminica la
patru dupa-amiaza, vazuse baieti Tn holul de jos, dincolo de u§ile principale. tnainte de acel weekend, Vizitatorilor de sex opus li se permisese accesul Tn holul caminului Tn dupa-amie- zele de la sffr§it de saptamTna. Dupa ziua aceea, persoanelor de sex masculin li se interzisese complet accesul Tn cladire. Philip reu§ise sa schimbe regulile, dTnd buzna Tn biroul direc-
toarei §i acuzTnd-o de toate pacatele posibile, de la neglijenta crasa la favorizareadelincventei minorilor, apoi amenintase ca va anunta toti parintii de aceste fapte reprobabile §i T§i va re- trage fondul anual daruit institutiei.
Acum, Meredith se lupta cu furia §i umilinta din cauza pur- tarii lui fata de cei trei baieti.
- tn primul rTnd, spuse ea, §coala s-a termpat ieri, a§a ca regulile nu se mai aplica. tn al doilea rTnd, nu faceau decTt sa ne ajute sa ducem jos cutiile, ca sa le expediem acasa §i sa putem pleca...
- Aveam impresia, o Tntrerupse el, ca eu eram cel care
trebuia sa vin aici dimineata §i sa ma ocup de treburile astea. Cred ca de aceea m-am sculat din pat la... Se Tntrerupse din tirada auzind vocea directoarei:
- tmi cer scuze, domnule Bancroft, spuse ea. STnteti chemat urgent la telefon.
CTnd el pleca, Meredith se lasa sa cada pe pat, iar Lisa trTnti sticla de Cola pe masa.
Nu-I pot Tntelege pe omul asta! izbucni ea furioasa. E pur
 
tncerca. CTnd ai Tmplinit §aisprezece ani ^i-a facut cadou o ma rina, dar nu te lasa sa o conduci. Am patru frati care smt italieff| flr-ar sa fie, dar toti la un loc nu sTnt nici pe departe atTt de sfcTitor de protectori'ca tatal tau. Fara sa-§i dea seama ca spu- sele ei nu faceau decTt sa accentueze nemultumirea §i furia lui Meredith, se a§eza pe pat ITnga ea. Meratrebuie sa faci ceva cu ol, altfel vara asta va fi §i mai cumplita ca ultima. Eu.voi fi plecata, a§a ca n-o sa ma ai jTnga tine. Profesorii de la Bensonl hurst fusesera atTt de impresionati de notele Lisei §i de talentul ei artistic, ca-i obtinusera o bursa de §ase saptamTni Tn Europa, Iar studenta trimisa avea dreptul sa aleaga ora§ul cel mai potrivit viitoarei cariere. Lisa se hotarTse pentru Roma §i se Tnscrisese la un curs de deeoratiuni interipare. \  Meredith T§i sprijini spatele de perete. B - Nu ma Tngrijoreaza atTt de mult vara asta, cTt ce va fi peste
treipni.
| Lisa §tia ca se referea la batalia dusa cu tatal ei privind colegiul pe ca re * va urma. Mai multe universitati Ti oferisera Lisei , burse integrale, iar ea alesese Northwestern pentru ca Meredith voia sa mearga acolo. Tatal l,ui Meredith Tnsa insista ca ea sa se Tnscrie la Maryville College, care-nu era decTt un felde
 jcoa la postliceala de elita, dintr-o suburbie a ora§ula1§Chicago. Meredith facuse un compromis §i T§i prezentase cererea de Tn- scriere la ambele §colfifiind acceptata de amTndoua. Iar acum, Tntre ea §i tatal ei se declan§ase un fel de stare de razboi din cauza colegiului pe care TI va urma.
- Chiar crezi ca vei reu§i sa-l convingi sa nti. te trimita la Maryville?
Nu ma due acolo! - O §tii.tu, o §tiu §i eu, dar tatal tau e cel care trebuie sa fie
de acord sa-ti plateasca taxele de §colarizare. ; - Va ceda. Ma paze§te ca un cerber, dar vrea tot ce e mai
bun pentru mine, p