JSici măcar la trei persoane din zece,,, organismul nu funcţionează în mod

N O R M A L "

IATĂ O DECLA­RAŢIE MEDICALA

care întristează. St pare, că aproape toţi adulţii prezintă

* A H 911 ( / I \ trepte d i v e r s e d« / w i mm BSP^^ENB I / ' 1 intoxicaţie internă. v fi m " l , , B 1 \ cauză a celor mai

multe boli Contra acestei stări periculoase, Urodonal este foarte puternic deoarece el scapă organismul de acidul urle, d« cholesterinâ, dc deşeuri şi toate dementele nefo­

lositoare. „fa sfârşit, punct capital, Vrodonsl este «a mlaumt

regulator «i presiunii artériels*. Dr. RAYNAUD

feti mttte « / ei. tpitalelor militar*

U R O D O N A L ce! mai bun antireumatic.

la farmacii ti érc$y«ru

^ T ^ ; ' - } ESTE BN VKOCUŞ. CMATJ iAiN. MARŞ A, 0E INC t.tCTBt

GÂNDIREA N A Ţ I O N A L I S M Ş I T E O L O G I E

LA NICHIFOR CRAINIC DE

VASILE BĂNCILĂ

Idei le lui Nichifbr Crainic , cupr inse mai a les în ca r t ea „ O r t o d o x i e şi e t n o c r a ţ i e " sau în î na in t a şa ei „Punc te ca rd ina l e în h a o s " , r ep rez in t ă un m o m e n t p r inc ipa l în des-vo l t a r ea doc t r ine i ex i s t en ţe i româneş t i . Ne p r o p u n e m să a r ă t ă m aces t lucru în desvol tă r i le , pe car i le v o m face mai jos. Potr iv i t ob ice iu lu i nos t ru , ori de câ te ori a m vorb i t de p ro­duse l e d e va loa re ale spi r i tu lu i c r ea to r românesc , v o m face cr i t ică pozi t ivă , l ă sând al­tora v o l u p t a t e a de a face cr i t ică nega t ivă . î n ţ e l e g e m pr in cr i t ică nega t ivă , exerc i ţ iu l de a r e l e v a în or ice s in teză punc t e l e sau vi r tual i tăţi le de dezag rega re , ex i s t en t e în tot ce es te omenesc . Şi î n ţ e l egem pr in cr i t ică pozi t ivă , exerc i ţ iu l de a p u n e în e v i d e n ţ ă ceeace e cont r i ­bu ţ i e la c r e ş t e r ea vie ţ i i ori a cul tur i i unu i popor , de a s i s temat iza în t r ' un chip pe r sona l a c ea s t ă cont r ibu ţ ie , de a-i ind ica semnif ica ţ ia o rgan ică în p e r s p e c t i v a is tor ie i şi d i rec ţ ia de valor i f icare , de a o î ncad ra în t r 'un complex de factori, cari să a jute la exp l i ca rea ei sau cel puţ in să ţ ină loc de exp l ica ţ i e şi, în sfârşit, c e e a c e în pa r t e e impl icat de cele de mai sus, de a gând i inedi t în juru l , cu pr i le ju l or i în sensu l idei lor sau mot ive lo r din con t r ibu ţ i a aflată în discuţ ie , p re lung indu- l e şi î nchegându- l e , d a c ă se poa te , în forma unei concepţ i i propr i i .

Etnicul e vechiu , da r na ţ iona l i smul e modern . Ca mai toa te di recţ i i le p r inc ipa le ale epoci i noas t r e , na ţ iona l i smul îşi a re o r ig inea în Renaş te re . Aces t fapt însă i-a s tabi l i t şi unul din ca rac te re le , cari l-au domina t mu l t ă v r e m e şi de care abea a c u m încea rcă să scape cu tot d inadinsul . Renaş te rea , ca a tmosferă genera lă , a fost un complex de reac ţ i i faţă de Evul Mediu , de împot r iv i r i şi emanc ipă r i , pe car i a v e a să le i n s t rumen teze şi să le desvo l t e toa tă epoca modernă . In R e n a ş t e r e a fost deci cele mai a d e s e a un p ă g â n i s m sau m ă c a r o t end in ţ ă de a afirma va lo r i l e vie ţ i i de aici, de pe pământ . Desigur , idei le -el igioase au s tăpâni t , conş t ien t s a u sub te ran , mul t t imp şi d u p ă Renaş te re , l uând pa r t e la cons t i tu i rea mar i lo r s i s teme de filosofie a le începu tu lu i epoci i noas t r e . Dar noi vo rb im aici de ceeace e ra v i r tua l i t a t e în R e n a ş t e r e şi ca re a v e a să se i m p u n ă din ce în ce în pe i sag iu l cu ren te lo r de opinie ori d e a t i t ud ine de mai târziu. Iar p r in t r e aces te v i r tua l i ­tăţi e ra şi aceea , şi în p r imul r â n d aceea , de a p r iv i la v i a ţ a de aici, de a o absolu­tiza şi a o valor i f ica în afară de ideia t r anscenden tu lu i , Na ţ iona l i smul a pr imit şi el acea­s tă p e c e t e i s tor ică şi când, mai în u rmă , s'a formulat ca doc t r ină depl in conş t ien tă , el a fost c eva cu ca rac t e r p r e c u m p ă n i t o r lumesc , fiind de cele ma i mu l t e ori gândi t şi ag i ta t în afară de rel igie . In mai toa te cazuri le , na ţ i ona l i smu l n ' a fost o v iz iune in t eg ra lă a v ie-

409

ţii, ci o doctrină de trăire mai mult în empiric. In el se furişase păgânismul sau cel pu­ţin imanentismul Renaşterii şi desvoltarea lui în seco le le următoare a fost privită ori sim­ţită mai de toată lumea ca una din formele de emancipare a omului şi de bucurie a or­ganizării vieţ i i lui în linia unui absolut pământesc. A fost deci un complex originar mai mult sau mai puţin păgân sau lipsit de transcendent, atunci când a apărut virtualitatea naţionalistă în lume. Aces t fapt a determinat ceeace am putea numi aventura naţionalis­mului în istoria modernă. Dacă, de exemplu, catolicismul s'a opus de atâtea ori mişcări­lor naţionaliste ori le-a suspectat, e şi pentru acest mot iv legi t im că v e d e a în ele com­plexul de emancipare profană, care se instituise odată în Renaştere şi din care îşi tră­geau şi e le viaţa.

Aventura naţionalismului nu s'a oprit însă aici. Născut pentru a fructifica viaţa pe pământ, lui i-a fost dat să se întâlnească cu o tăgăduire structurală a sa, rezultată din artificializarea oamenilor prin îndepărtarea lor crescândă de misterul pământului. Civili­zaţia burgheză a creat un spaţiu din ce în c e mai artificial şi mai internaţional. Casele , trotuarele, pieţi le, etc., din toate oraşele globului, sunt la fel ori tind să fie la fel, iar oamenii tind să trăiască la oraşe. într'un asemenea mediu, misterul specific al legăturii omului cu pământul se volat i l izează treptat. Oraşul e o vastă termitieră umană sterilizată de metafizică în general şi de metafizica pământului in special. Mediul burghez deci nu numai că îndepărta şi el naţionalismul de rel igie din cauza ametafizicismului său, dar îi mina însuşi substratul mistic, fiindcă îl îndepărta de pământ. Căci, de fapt, naţionalis­mul e un derivat din atitudinea Renaşterii, iar nu ceva primordial în fiinţa ei. Atitudi­nea în chest iune vo ia jubilarea terestră. Şi a crezut că această jubilare are nevo ie de etnic, dar a crezut în primul rând că are n e v o i e de activitatea şi confortul burghez, Deaceea omul modern, când era de ales, prefera spaţiul burghez şi sacrifica spaţiul pă­mântului natural, în tainele şi zările căruia se formaseră structurile etnice primordiale. Fără îndoială, burghezia a vorbit mereu de naţionalism şi i-a dat chiar o conştiinţă crescân­dă. Lăsând la o parte cazurile când 1-a exploatat în folosul ei economic, dar chiar în ca­zurile celelalte , desinteresate, spiritul burghez nu putea decât să dizolve structura cu adevărat etnică a sufletului. Astfel , în vremea noastră, structura şi conştiinţa etnică au fost două fapte cari, în general, au evoluat în raporturi inverse.

Şi ca să complectăm această aventură modernă a naţionalismului, trebuie să adăo-găm despărţirea lui de alt mister constitutiv al etnicului : despărţirea de timp, de trecut, de istoria organică. Trecutul a fost studiat în vremea noastră, dar a fost studiat, în chip obişnuit, fără ev lav ie , ca într'un laborator chimic. Omul modern e preocupat de prezent. Şi a fost obsedat până de curând de dogma progresistă. Iar însăşi familia modernă nu era făcută ca să în lesnească înţe legerea şi trăirea istoriei. Familia, altădată, era tocmai imaginea prescurtată a timpului. Ea solidariza în sânul ei trei-patru generaţii. Bogată în ascendenţi şi în descendenţi , ea oferea trăirea concretă în timp, în istorie, oferea un fel de timp şi de istorie concrete. Epoca modernă însă sărăceşte familia şi tinde să înlocuia­scă familia cu individul în constituirea societăţii . Dar în raport cu familia, vorbim de cea adevărată, se poate spune, fie şi exagerând, că individul e fără istorie, pe când familia e istorică. Etnicul 4 însă e legat de timp, de trecut şi de transfigurarea acestuia în prezent şi viitor. A înlătura trecutul din trăirea oamenilor, e a slăbi etnicul şi a pune astfel în primejdie însuşi naţionalismul autentic.

N u este deci exagerat să se vorbească de o aventură a naţionalismului. Lăsând la o parte excepţi i le , cu el s'a întâmplat un întreit divorţ : de transcendentul religios, de pământ şi de istorie. A fost un destin bizar ca pe măsură ce creştea ideologia naţiona­listă sau conştiinţa de neam, să scadă structura spirituală etnică, adică însăşi substanţa

410

primă a unei filosofii naţionaliste ! Şi a fost o tristeţe a culturii moderne ca, în aceeaşi măsură în care se desvolta conştiinţa naţionalistă, unii să opună în chip violent naţia, lui Dumnezeu ! Naţionalismul, rămas ca un concept profan şi despărţit din ce în ce de izvoarele misterioase ale pământului şi istoriei, pierdea mereu din orientarea sau înca­drarea spirituală şi din conţinutul adecuat. Rezultate îngrijorătoare n'au întârziat să apa­ră. Astfel, în domeniul teoretic, etnicul a început să fie înţeles şi formulat ca ceva for­mal, ca o „voinţă", în care nu se vede nimic din ceeace constituie fiorul complex şi ma­rea taină respectabilă a realităţii etnice. Iar în domeniul practic, naţionalismul a început să fie din ce în ce mai mult întrebuinţat, pe deoparte, ca un corolar ori ca un pretext al emancipării individuale, ca o vele i tate a persoanei, pe de altă parte, ca o formă a impe­rialismului şovin. Sărăcit de substanţă structurală autentică şi scos din încadrarea reli­gioasă, era fatal ca etnicul să fie conceput ca ceva formai ori să servească de instrument pentru diferite competiţii în politica internă şi în cea internaţională.

Ce trebuie să se facă acum, şi ceeace a început să se facă de la un timp, se vede uşor. înainte de toate, naţionalismul trebuie încreştinat ! El e un copil al Renaşterii şi, ca atare, păgân. N'a primit încă botezul. E ca un ultim barbar, ce urmează să intre şi el sub suveranitatea transcendentului aşa cum e văzut în religia adevărată : creştinismul. Semne şi preparative sunt în această privinţă, deşi pe de altă parte, 'trebuie s'o recunoaş­tem, creşte barbaria în lume ! Pe urmă, naţionalismul trebuie legat din nou de sursele et­nicului pur : misterul pământului şi al istoriei. In această direcţie, îndreptarea e cu mult mai grea, fiindcă e în discuţie însăş soarta civil izaţiei burgheze. Totuşi, e de semnalat în­toarcerea spre agricultură, spre pământ, în unele ţări apusene, reputate până acum ca in­dustriale şi, totodată, întoarcerea spre trecutul propriu, trăit cu irizări de legendă şi cu pasiune mistică, în aceleaşi ţări, ai căror conducători înţe leg să meargă până la originile aproape preistorice ale popoarelor respect ive şi să le transforme în temeiuri de trăire şi conştiinţă etnică specifică.

In cultura şi societatea românească, naţionalismul a suferit în mare parte aceeaş i aventură ca în Occident. A m avut şi noi un naţionalism precumpănitor laic. Nic i la noi trecutul n'a fost îndeajuns pus în valoare pentru consolidarea unei conştiinţe etnice. Dar ecoul pământului a fost mai însemnat. Ţară de plugari, cu spaţii încă întinse, noi am avut adesea superioritatea asupra Apusului de a fi încă în contact cu tainele pământului. Acum încep însă să se schimbe lucrurile şi la noi, în această privinţă, prin invazia civilizaţiei burgheze. A ş a că, vorbind în general, problemele şi datoriile, cari se pun pentru naţionalis­mul românesc, sunt aceleaşi caşi pentru naţionalismul european : încreştinare, legătură cu istoria şi legătură cu pământul. Şi aici interv'ne şi se încadrează contribuţia lui Nichifor Crainic. Ea răspunde e locvent acestor trei imperative ale noului naţionalism. In justeţea istorică a acestui răspuns şi în talentul major, cu care prezintă acest răspuns, stau sem­nificaţia şi valoarea doctrinei lui.

Multe vor fi fiind cauzele, cari s'au adunat în intimitatea nepătrunsă a sufletului şi l-au făcut pe Nichifor Crainic să dea acest răspuns de sinteză doctrinară. Dar noi ne gân­dim, înainte de toate, la o anume reacţie nativă a fiinţei sale şi care i-a fixat tot rostul vieţii. Intr'una din paginile cele mai caracteristice, el povesteş te cumpătat şi emoţionant cum a fost copil de clăcaş, cum n'a stăpânit nimic din întinderea pământului românesc şi totuşi el s'a considerat delà început şi pentru veşnic ie proprietarul spiritual al acestui pământ... „Nu sunt agricultor, fiindcă nu posed în această ţară nici măcar o brazdă de ţarină. Mi s'a spus în literatură că aş fi poet al pământului. A c e l e „Şesuri natale" şi ace le „Daruri ale Pământului", pe care am căutat să le e v o c în strofe, n'au fost niciodată ale mele sau ale părinţilor mei clăcaşi. Dàr împreună cu ei am muncit până la vrâsta de

411

o p t s p r e z e c e ani p e m o ş i a bo i e ru lu i v e ş n i c a b s e n t şi a c ioco iu lu i v e ş n i c p rezen t , m a i a les p r in gâ rbac iu l i sp răvn ice lu lu i . Por t p e t o a t ă v i a ţ a la d e g e t u l mic al s t ânge i t ă i e t u r a se­cer i ! şi în t a lpa p ic io ru lu i s e m n u l săpăl ig i i . N u ş t i am p e a tunc i să m ă r evo l t î m p o t r i v a aces t e i soa r t e ha ine . In sch imb, m ' a m socot i t , p r i n t r ' o n e ţ ă r m u r i t ă d r a g o s t e fără in te res , p r o p r i e t a r m o r a l al î n t r e g u l u i p ă m â n t s t r ă m o ş e s c " . N u m e r o ş i a u fost şi sun t in te lec tua l i i fii d e ţ ă ran i , da r câţ i au a v u t în a c e a s t ă m ă s u r ă s e n t i m e n t u l de p r o p r i e t a t e i dea l ă a pă­m â n t u l u i ţă r i i ? Un alt copi l s ă r a c s 'ar fi r e v o l t a t p l in de u r ă şi a c e a s t a l-ar fi p u t u t duce , m a i târz iu , t o c m a i la l e p ă d a r e de ţ a ră şi de p ă m â n t , la dor in ţa de d i s t ruge re , de n i v e l a r e , la doc t r ine n e g a t i v i s t e ca soc ia l i smul şi comun i smul , de e x e m p l u ! Dar la Cra in ic n ' a fost aşa. In s e n t i m e n t u l de c o m p e n s a ţ i e pe ca r e 1-a avut , p r in î n ă l ţ a r e a p â n ă la ordi­n e a poses i e i mora l e , e l a doved i t g e n e r o z i t a t e a sa ini ţ ia lă . E v o r b a dec i a ici de ceva tipic p e n t r u au toru l , de ca r e n e o c u p ă m sau p e n t r u cei din r a r a sa ca tegor i e . A c e a s t ă r e a c ţ i e a fec t ivă şi p r i m o r d i a l ă a lui faţă de spa ţ iu l ţăr i i , face p a r t e a m zice din apr io r i s ­m u l s ău mora l , ca re , î m p r e u n ă cu a l t e e l e m e n t e , a v e a să- i o rgan izeze e x p e r i e n ţ a u rmă­t o a r e a v ie ţ i i . Ea e s t e d i m e n s i u n e a de c r i s t a l i za re şi p o l a r i z a r e a ce lo r la l t e s imţi r i şi idei a le sa le s au u n a din aces t e d i m e n s i u n i f undamen ta l e . De a c e e a în poez i e el a v e n i t cu , ,Daruri le p ă m â n t u l u i " , în ca l i t a t ea sa de v i g u r o s la t i fundiar mora l , i a r în ideo log ie a v e n i t cu doc t r i na sp i r i tua lă a „ e t n o c r a ţ i e i " i n s p i r a t ă în ch ip i m p r e s i o n a n t de aces t p ă m â n t şi m e n i t ă să-1 ape re , a c e a s t a în a c e e a ş i ca l i t a t e de s t ă p â n ce s'a rob i t p e n t r u t o t d e a u n a ori­zon tu lu i ex i s t en ţ i a l a l n e a m u l u i .

Sensu l v ie ţ i i lu i Cra in ic , des t inu l său, a fost d e t e r m i n a t de a c e a s t ă a t i tud ine , p e ca re eul s ău a d â n c a lua t -o faţă de p e i s a g i u ! m o r a l al ţăr i i , în m ă s u r ă a t â t de c o v â r ş i t o a r e , î ncâ t o p e r a lui n u p o a t e fi î n ţ e l e a s ă în a f a r ă d e aces t m i r aco l in i ţ ia l al s u b c o n ş t i e n t u l u i său. Dar dacă , d u p ă ce am sub l in i a t a c e a s t ă p r i m ă r eac ţ i e , î n c e r c ă m să v e d e m fac tor i i m a i în­semna ţ i , car i au c o l a b o r a t la s i n t e t i z a r e a doc t r ine i lui Cra in ic , soco t im că ei sun t t re i la n u m ă r şi a n u m e : poe tu l , ţ ă r a n u l şi t eo logul .

Poe tu l se v e d e în o r ice p a g i n ă de doc t r i nă a lui Nichi for Cra in ic şi m u l t e din expu ­ne r i l e s a l e i a u in s t inc t iv forma d e p o e m e , fără să p i a r d ă n imic din r i g o a r e a fondului , ca şi c â n d a u t o r u l u i i-ar fi m a i u şo r s ă se e x p r i m e în poez ie d e c â t în p r o z a ob işnu i tă , c a r e e la î n d e m â n a tu tu ro r . Stilul f razelor lu i Cra in ic es te un ic în pub l i c i s t i ca n o a s t r ă . A c e s t e a au c e v a v â n j o s şi muz ica l , v i r i l şi s u p l u t o t d e o d a t ă . Ele cu rg p a r c ă în pe i sag i i l a r g i ca Bărăga­nu l copi lă r ie i lui şi au s inuozi tă ţ i , în car i e o s ime t r i e o rgan ică . In s t r u c t u r a lor , s 'ar s p u n e că s 'au topi t bo i t e şi a r c u r i de f e res t r e d e l à b iser ic i , i a r t imbru l lor s u g e r e a z ă duioş i i d e co l inde şi t r iumfur i de o sana le . Ele sun t g re l e de sevă , da r pe r fec te ca a r h i t e c t u r ă şi fi. r e sc şi sun t ca lde ca o acoladă. . .

Poe tu l se v e d e , apoi , în p rofe t i smul v iz iun i i sa le . E o ide ie s c u m p ă lui Nichi for Crai ­n ic c u m că p o e ţ i i au un rol profe t ic în i s to r i a omeni r i i şi în d e s v o l t a r e a popoa re lo r . E v o r b a , n a t u r a l , de a n u m i ţ i poe ţ i , a c e i a .în ca r i se an t i c i pează v r e m u r i l e , car i fac c o r p co­m u n cu c o m u n i t a t e a vie ţ i i , i a r n u d e poeţ i i ce-şi c â n t ă e x p e r i e n ţ e l e s t r ic t ego t i s t e . A c e s t profet isrn rea l i za t p r in a n t i c i p a r e poe t i că , e r e p r e z e n t a t î ncă a s t ă z i la no i t ocma i de Ni ­chifor Cra in ic . In c u g e t a r e a lui n a ţ i o n a l i s t ă p o e t u l şi-a p r o e c t a t an t ic ipăr i l e . Doc t r ina a lua t astfel n a ş t e r e şi p r in in tui ţ i i le , p e car i le-a a d u s e l anu l cunoaş t e r i i poe t i ce .

Dar ro lu l cel m a i î n s e m n a t al logicei p o e t i c e în doc t r i na lui Cra in ic e s t e în pr in­d e r e a e sen ţ e i e tn icu lu i şi în def in i rea ei. De m u l t ă v r e m e o a m e n i i de ş t i i n ţ ă se t rudesc , fără rezu l t a t , să f ixeze r e a l i t a t e a e t n i c ă în t r ' o formulă. A c o l o î n s ă u n d e n u i sbu t e sc oa­m e n i i de ş t i in ţă , Ernes t Renan , b u n ă o a r ă , a da t o c a r a c t e r i z a r e a e tn icu lu i , ce e c i t a t ă şi azi cu mul t efect, iar la a c e a s t ă c a r a c t e r i z a r e i n sp i r a t ă a a juns n u omul d e ş t i inţă , c i p o e ­tul ca re e ra în el. Tot aşa mis t ic i i po lonez i s 'au ap rop i a t a d e s e a de t a ina e sen ţe i e tn i cu lu i

412

Nichifor Crainic , la r ându l lui dă o fo rmula re a e tn icu lu i sau e l e m e n t e l e une i a s e m e n e a formulări , pe ca re o po t inv id ia mul ţ i soc io logi şi la ea c r e d e m că a a juns tocmai p r in pu t e r ea d e d iv ina ţ ie poe t i că exe rc i t a t ă -într 'un suflet, ca re a d e r ă profund la etnic . (După el, r e a l i t a t e a e tn ică es te soc ie t a t ea sau ma i b ine zis c o m u n i t a t e a de cu l tu ră fo rmată p e baza conş t i in ţe i de iden t i t a t e în t imp şi d e o m o g e n i t a t e în spaţ iu , ca re duce la s en t imen tu l de p r o p r i e t a t e m o r a l ă a f iecăruia a sup ra în t r egu lu i pa t r imon iu pub l i c şi, t r ebu ie să adăogăm, la s en t imen tu l de p o s e d a r e a f iecăruia de că t r e comun i t a t ea că re ia îi e s te afecta t aces t pa­t r imoniu. După cum se vede , n e a m u l s au r ea l i t a t e a e tn ică e s t e în ţe les de Cra in ic n u for­mal , p r in t r ' un acord de v o i n ţ e desp re cari n u se şt ie ce sunt , şi n ic i rece , abs t rac t , prin-tr 'o idee pură , ci e în ţe les , a tâ t cât se p o a t e în ţ e l ege acea s t ă fiinţă m a i mu l t en igma t i că dar ev iden tă , ca re e neamul , ca o conş t i in ţă comuni ta ră , în ca re d o m i n ă un sen t iment , ce exp l ică a tâ t coez iunea n a ţ i o n a l ă cât şi e t ica ei. Cine n u v e d e în aces t fel de a în ţe lege , in tu i ţ ia a d e c u a t ă şi t r ă i t ă cu o adânc ime a p r o a p e mist ică, a unu i poe t ?

Ţăranu l , ca re a fost la î ncepu t Nich i io r Crain ic , a r ă m a s şi d u p ă aceea , în t r 'o formă subl imată , şi s'a cons t i tu i t în al doi lea factor de cond i ţ iona re a doc t r ine i sale.

In adevă r , ţ ă ran i i t r ă iesc mis t e ru l şi mag i a pămân tu lu i , r e sp i r ă p r in toţ i por i i sufle­tului spa ţ iu l na tu ra l . Ei, cei mai să rac i o a m e n i de p e p ă m â n t u l ţăr i i , i ubesc cel m a i mu l t aces t p ă m â n t . j Mul ţ i d in t re ei m o r când sun t despăr ţ i ţ i v r e m e î n d e l u n g a t ă de p ă m â n t u l p a t r i e i A b a t e l e Zavora l ş t ie m u l t e şi adânc i luc rur i în a cea s t ă p r i v i n ţ a : în t impul răz­boiului , a î n v ă ţ a t r o m â n e ş t e n u m a i ca să p o a t ă a d u c e o m â n g â i e r e so ldaţ i lor r o m â n i pri­zonier i în Aus t r i a , car i e r a u foarte nenoroc i ţ i de l ipsa con tac tu lu i v i ta l cu ae ru l p ă m â n t u ­lui de acasă . Ţ ă r a n u l s p u n e v e n e t i c şi u n u i a d m sa tu l vec in , da r a s t a n u t r ebu ie s ă n e în­şele, să ne facă s ă c redem că el n u a d e r ă la p ă m â n t u l la rg a l ţăr i i . Exis tă o gelozie a sa tu lu i , a c e a s t a nu-1 împ ied ică însă p e ţ ă r a n să t r ă i a scă p ă m â n t u l m a i vas t , mul t m a i va s t decâ t sa tu l său , deş i el s imte p a t r i a p r in funcţia suf le tească a p ă m â n t u l u i din imed ia t a IUJ ap rop ie re . Pe aces ta îl t r ă e ş t e adânc şi ca p e o metafizică. Pen t ru ţ ă ran , p ă m â n t u l e s ta re economică , s t a re civilă, da r e şi s t a re mora lă , s t a re metafizică. P e r s o a n a i s tor ică a ţă­r anu lu i e împle t i t ă cu mi s t e r e l e pămân tu lu i , cu p rocese l e cosmice, cu p i to rescu l g r av şi iu­ţ im t o t o d a t ă al natur i i , în mi j locul că re ia a văzu t l umina soare lu i şi în c a r e c reş te a p r o a p e aşa cum oresc şi p lan te le . P ă m â n t u l e p e n t r u ţ ă r a n t emel ia lumii şi t emel i a sufletului şi n u concepe om organ ic a lcătui t , ca re să n u se spr i j ine pe un p ă m â n t anumit . P ă m â n t u l es te e l emen t fundamenta l , a l ă tu r i de cer, în r e p r e z e n t a r e a lumii ţ ă răneş t i .

A c e a s t ă a t i tud ine ţ ă r ănească , sub l imată însă, se v a v e d e a la Cra in ic în m u l t e ' pr i le ­juri . Se v a v e d e a în felul cum cân tă p ă m â n t u l ţări i , n u n u m a i în ve rsur i , da r şi în pag in i l e de ideologie , cu o f rumuse ţe b ă r b ă t e a s c ă in care simţi că e v o r b a de va lo r i implacabi le , ce ţin de însuş i des t inu l sufletului . Se v a v e d e a în p a s i u n e a d ramat i că , cu ca re sus ţ ine că „ s u v e r a n i t a t e a na ţ i ona l ă îşi a r e t ron p ă m â n t u l p a t r i e i " şi că „nici o leg is la ţ ie n u p o a t e îm­păr ţ i t ronu l aces ta în t r e au toh ton i şi vene t i c i " , că „nu ex i s tă au r pe lume să ech iva leze p re ţu l ţar in i i s t r ămoşeş t i " . P ă m â n t u l e p e n t r u subconş t i en tu l lui Cra in ic , dacă n u p e n t r u con­ş t i in ţa sa filosofică, u n fel d e abso lu t metaf iz ic sau o pa r t e a aces tu i absolu t , ad ică aşa cum e şi p e n t r u ţă ran . In sfârşit, a ceeaş i v iz iune ţ ă r ă n e a s c ă a p ă m â n t u l u i ca supor t şi m a t c ă f i rească a vieţ i i , se v a v e d e a la Cra in ic a tunc i când, în p r o b l e m a socială , v a ce r e ca or ice munc i to r să fie împropr i e t ă r i t ! E aici o a t i tud ine t ipică, p e ca re n u m a i un fecior de ţă ran , cu ins t inc tu l a t av ic al pămân tu lu i , p u t e a s'o a ibă cu a t â t a a d â n c ă înc red in ţa re .

Dar ţ ă r anu l t r ă i eş te şi t impul în t r ' un chip mul t ma i o rgan ic de cum o face orăşa-nul. El n u s tă să facă is tor ie cri t ică, însă e s t e a d â n c şi l inişt i t emo ţ iona t în faţa v remi i care se pe t r ece , î nvă lu ind toa tă ex i s t en ţa în t rup de legendă . I s tor i smul s t ruc tu ra l al ţă ra-

4Î3

nuîui es te profund, pentru ei trecutul luat în bloc are mai mare realitate decât viitorul, „crugul vremii" e c e v a pe care e l îl s imte caşi când l-ar atinge cu o aripă invizibilă, amin­tirile şi pomenirea celor duşi au un mare rol în viaţa lui şi istoria îi apare mai ales ca

, o succes iune ritmică a generaţiilor, prin care trece un fluviu interior unic şi neostoit . Ast-f fel, la magia spaţiului ţăranul adaugă magia timpului. Aces ta îi apare ca ceva substanţial

şi legendar totodată, ca ceva real şi fermecat în acelaş timp. Cum n'ar fi impresionat în faţa lui ca o vrajă molcomă, ce cuprinde viaţa noastră şi a tuturor ?

Ceeace-1 face pe ţăran să trăiască dimensiunea temporală a realităţii, e un număr de fapte precise. Astfel , e faptul că în familia lui v e d e înşiş i paşii şi urmele timpului înscrise în ce le câteva generaţii , pe cari le sol idarizează întotdeauna familia patriarhală. E apoi, amintirea morţilor, cultul lor, contactul sufletesc cu mormintele, pe cari în ritua­luri de datini le v iz i tează la răstimpuri şi cari fac oarecum parte din harta gospodăriei lui spirituale. Pământul pentru ţăran deci nu e spaţiu pur, ci am zice că e frământat cu timp. Viaţa, care a fost, e înscrisă în pământ, spaţiul e îmbibat cu timp. A ş a că e locul să spu­nem că pe ţăran însăşi ideia de spaţiu îl duce la ideia de timp. Modernii au spaţializat timpul, l-au mecanizat, l-au sterilizat de istorie. La ţăran e o atitudine opusă : temporali-zează insuşi spaţiul, pământul, în care v e d e totodată odihna şi respiraţia istoriei, fără a lua insă nimic din caracterul consistent şi hieratic al spaţiului. E aici la ţăran o unire or­ganică între spaţiu şi timp, care interesează şi filosofia. Alt fapt, care-1 face pe ţăran să

| trăiască dimensiunea timpului, es te exis tenţa tradiţiilor ce-i organizează curgător viaţa şi j cari sunt încărcate de timp oa iarba de rouă, dimineaţa, căci pentru ţăran tradiţiile nu sunt

c e v a îngheţat, cum ne apar nouă, orăşenilor, c- sunt înseş i nervurile mari ale vieţ i i venind dintr'un trecut îndepărtat, aducând celor de azi îmbrăţişarea strămoşilor şi slujind ca indi­catoare la răspântii le vieţii . Şi mai este faptul că în lumea ţărănească încă necontaminată de oraş, baladele istorice şi l egende le circulă ca nişte incantaţii şi ca nişte mistere, alcă-

j tuind un fel de vast şi mişcător depozit transparent al timpului care a fost, al v ieţ i i care s'a dus, al minunilor cari s'au încheiat, al suferinţelor cari s'au mântuit, toate învăluite în

I sacra nedumerire, profund acceptată, de a exista.. .

Aceas tă trăire ţărănească a timpului, subliniată la rândul ei, se v e d e la Crainic în multe alte prilejuri. Se v e d e în instinctul de posteritate, pe care el 1-a luat din familia ţărănească şi care e în legătură cu timpul. Pentru ţăran, copilul e un sol trimes în mis­terul timpului ce va veni , un sol al strămoşilor trimes pe l inia viitorului, cu datoria de a nu întrerupe niciodată seria. Astfel , Crainic va vorbi de copil cu o înţe legere şi cu o mare putere de aderare la taina lui, care trădează un substrat patriarhal în sufletul său, căci această înţe legere gravă a copilului e un privi legiu mai ales al lumii patriarhale. Crainic se v a apropia de copil cu această dispoziţie sufletească şi din cauza factorului religios, dar înainte de toate trebuie să v e d e m aici sublimarea unei însuşiri a lumii rustice de odi­nioară, ce trăia în disciplina familiei ca instituţie istorică fundamentală, familie în care in­terese le spirituale ale copilului deţ ineau rolul principal. Pentru ţăran, ideia de ascendenţă şi ideia de descendenţă familială, pe cari se sprijină cultul strămoşilor şi instinctul de pos­teritate, reprezintă cele două aripi ale timpului, ce se articulează în brazda sufletească de candoare a copilăriei. Despre această candoare copi lărească şi rolul ei, Nichifor Crainic a scris la noi ce le mai frumoase pagini din câte s'au consacrat acestui subiect.

Pe urmă, trăirea ţărănească a timpului se v e d e în felul cum Crainic vorbeşte de strămoşi şi de funcţia mormintelor în istoria unui neam. Ideia pământului transfigurat de istorie, ideia pământului ca sediu ori cuib vrăjit al timpului trecut şi ca mijloc de a duce la o mai patet ică adâncire şi prezenţă a intuiţiei de timp istoric, se v e d e în aceste cuvinte,

414 4

in cari e o aprindere evocat ivă şi o sacră halucinaţie ce trădează pé poet, dar şi pe băşti­naşul ţarinei : „locurile războaelor sunt răni cicatrizate în trupul neamului, de unde a ţâşnit sângele jertfelor de apărare. E plin de e le pământul României de la o margine la cea­laltă, şi acest prinos de sânge e legătura mistică a dragostei de moşie. Morţii familiali zac în cimitirele satelor şi ale târgurilor, dar toată ţara asta e un cimitir eroic, unde dorm morţii întregului neam. Dacă pământul s'ar face străveziu printr'o minune, am ve ­dea că podina statului naţional e alcătuită din mil ioane şi mil ioane de jertfe. Nimbul de glorie de pe fruntea lui se înalţă ca flacăra magică din aceste comori îngropate la te­melie". Era de aşteptat ca autorul acestor rânduri inspirate să înţeleagă, ca nimeni altul, cuvintele despre viteji i din trecut ai neamului, scrise de viforosul Delavrancea în „Apus de Soare", cuvinte pe cari le citează el însuşi şi le înalţă ca pe o flamură : „Pe oasele lor se odihneşte tot pământul Moldovei". S'ar zice că după structuri psihice ca a lui Crainic, ca a lui Delavrancea din vorbele acestea şi ca a ţăranului, strămoşii formează huma, din care cresc cei de azi şi că astfel trecutul mai devine odată prezent, pentruca împreună cu acesta să devină din nou viitor şi că deci dacă prezentul merge în chip obiş­nuit spre trecut, în care dispare, dar el poate şi să v ină înapoi şi să călătorească din nou înainte... Prezentul se duce la trecut şi trecutul vine la prezent : din cauza acestei in­tuiţii, în care timpul are şi un fel de direcţii inverse, ţăranul se simte intim cu ce a fost şi nu se sperie nici de moarte şi nici de viitor. El ştie că în trecut întâlneşte pro­prii săi înaintaşi sau strămoşi, că aceştia înşişi v in la el, îl proteguiesc şi-i dau puteri de viaţă, e l ştie că prezentul se închină ori trebuie să se închine în faţa trecutului, că trecutul ocroteşte prezentul şi că rău este numai când omul întrerupe legătura cu ce a fost mai înainte. Nichifor Crainic simte aceste adevăruri ca un ţăran, dar le sublimează ca un poet şi ca un gânditor, făcând din e le axiome fierbinţi în doctrina sa.

Dar autorul acestei doctrine aminteşte de trăirea ţărănească a timpului şi prin fe­lul cum vorbeşte de rolul tradiţiilor în viaţa unui neam. Aici se v e d e din nou omul, care aderă profund la spiritul unei lumi cum era şi mai este în multe locuri lumea satului, în oare tradiţia este însăşi forma principală de viaţă. [O mare parte din doctrina lui Crainic se ocupă ca să interpreteze şi ca să fundamenteze tradiţionalismul. Căci în afară de tra­diţie, nu e nici neam, după cum nu e nici religie, după cum nu e nici individ adânc şi nici t imp trăit organic şi armonios. La Crainic însă tradiţia capătă o vioic iune şi o in­tensitate creatoare, un dinamism cultural şi social şi o strălucire, cari nu pot să fie la ţăran, al cărui ritm istoric e mai lent. Esenţa însă e aceeaşi la amândoi : e timpul orga­nizat sau condiţionat şi sugerat de ideia de tradiţie.

In sfârşit, ceuţi în lumea patriarhală, autorul în discuţie pune mare preţ dacă nu în primul rând pe cunoaşterea trecutului prin legende şi balade, dar pe cercetările şi descoperirile istorice, pe reprezentarea cât mai întreagă a trecutulu i ] Crainic a fost un ne­obosit cetitor al istoricului Iorga, după cum e al tinerilor istorici de astăzi, căci simte nevo ia de a cunoaşte faptele strămoşilor, de a alimenta mereu „memoria istorică" a nea­mului, de a iubi fiinţa acestuia în timpul trecut şi de a-i tălmăci destinul în ceeace are să fie.

Toate aceste înrudiri cu atitudinea ţărănească faţă de pământ sau spaţiu şi faţă de timp, duc, după cum e şi firesc, la o conştiinţă tare şi profundă de comunitate, la senti­mentul că individul nu e singur pe lume şi să n'are raţiune de a exista numai din punct de vedere individual, ci că e în chip firesc şi aprioric încorporat într'o obşte imensă de viaţă, al cărei destin tragic sau jubilant îl împărtăşeşte şi care e neamul. Tare pe acest sentiment, Crainic se simte la adăpost de chinurile disperaţilor metafizici, cari, rupţi cu totul dintr'o realitate comunitară, nu ştiu de ce prunduri sigure de existenţă să-şi mai

415

l ege eu l şi nu po t să-şi ma i g ă s e a s c ă un ros t absolut . T a r e to t pe aces t sen t iment , Cra i ­nic s imte că a r e o ob l iga ţ ie fără m a r g i n i de a se d e v o t a şi lup ta p e n t r u t r iumful comu­nităţ i i , d in ca re face pa r t e . Dar aces t s e n t i m e n t c o m u n i t a r e c e v a în fond ţ ă r ănesc . Ţă­r a n u l s p u n e „ n e a m u l n o s t r u " şi, î n t rucâ t e b ine înzes t ra t , se s imte a p a r ţ i n â n d mist ic , ul­tim, aces tu i n e a m şi că e, to todată , copă r t a ş sau p r o p r i e t a r al lui... A c e a r eac ţ i e n a t i v ă şi a şa de p u t e r n i c ă de ca r e a m vorbi t , a lui Cra in ic , de a se cons ide ra p r o p r i e t a r u l spir i ­tual al p ă m â n t u l u i ţăr i i deş i e r a fiu de c lăcaş , nu-ş i p o a t e găsi , dec i v r e o î n c a d r a r e mai ap rop ia tă , d a c ă ţ i nem să-i găs im şi ei una , decâ t tot în l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă sp i r i tua l i t a t e de ţ ă r a n excep ţ iona l . N u m a i că la el a c e a s t ă sp i r i tua l i t a t e c o m u n i t a r ă c a p ă t ă în fă ţ i şa re c r i t ică şi un e l an doc t r i na r apos to l ic .

Nichifor Cra in ic n ' a t r ecu t b rusc de la s t r u c t u r a ţ ă r ă n e a s c ă la cea teo logică , p e n t r u a, a junge la cel de al t r e i l ea factor, ca re i-a în lesni t v i z i u n e a şi doc t r i na sa. Şi a c e a s t a

• p e n t r u m o t i v u l c ă ' t e o l o g i a e genu l de cu l tu ră , ca re se p o a t e î m p ă c a în chipul cel mai a rmon ios cu cu l tu ra ţ ă r ă n e a s c ă . De a c e e a fiii de ţ ă r a n i se s imt cel ma i b ine când v in la s emina r i i şi n u la a l te şcol i s e c u n d a r e şi m u l t ă v r e m e a c e s t e a au fost cele m a i c ă u t a t e de ei. Dealtfel , î n t â i a ş coa l ă s e c u n d a r ă ma i î n s e m n a t ă înf i in ţa tă în p r i nc ipa t e l e r o m â n e p e n t r u fiii p o p o r u l u i a fost un seminar . E lemen te l e , p è car i Cra in ic le a re c o m u n e în e s e n ţ ă cu a t i t u d i n e a ţ ă r ă n e a s c ă şi p e car i le-a va lor i f ica t în doc t r i na sa na ţ iona l i s t ă , e r a u deci me­n i te să se a c o r d e cu s u g e s t i i l e şi e l emen te l e , p e car i a v e a să i le p u n ă la d ispozi ţ ie t eo­logia. Şi a c e a s t a p e n t r u d o u ă m o t i v e prec i se , ln tâ iu , in tu i ţ i a de „ n e a m " la ţ ă r a n n u e ceva pu r soc ia l s au pol i t ic , ci impl ică o t o t a l i t a t e a va lo r i lo r u m a n e . Dar a c e a s t a n u în sen­sul că va lo r i l e r e l ig ioase şi m o r a l e , de exemplu , sun t o c r ea ţ i e a soc ie tă ţ i i , fie şi a soc ie­tăţi i na ţ iona l e , cum cred socio logi i pozi t iv iş t i m o d e r n i , ci în s ensu l că va lo r i l e r e l i g ioase şi m o r a l e au o e x i s t e n ţ ă ob iec t ivă , t r a n s c e n d e n t a l ă , de s ine s t ă t ă t o a r e , cu ca re n e a m u l însă e în dep l in acord , f i indcă el e p ă t r u n s de e le şi o a r e c u m sanct i f icat de ele. C â n d s p u n e ţ ă r a n u l „ l egea n o a s t r ă r o m â n e a s c ă " , el a re in tu i ţ i a u n e i legi ca re e în ace laş i t imp c e v a social , mora l , re l ig ios , metaf iz ic , ad ică ceva complec t , fără să fie însă omogenei ta -tea pr imi t iv i lor . N e a m u l e în a c o r d cu t r anscenden tu l , cu Dumnezeu . N e a m u l n u e mai mul t o c o n v e n ţ i e pol i t ică , cum e p e n t r u uni i mode rn i , ci e o r e a l i t a t e on to log ică , in te­grală , în v i z iunea ţ ă r ă n e a s c ă . Iar al do i l ea mot iv , p e n t r u ca r e a p o r t u l t eo log ie i a v e a să fie în c o n t i n u i t a t e a do ta ţ i e i sp i r i tua le ţ ă r ă n e ş t i la Nichifor Cra in ic , e că ţ ă r a n u l însuşi e un c red inc ios , ide ia de Div in i t a t e fiind c e n t r a l ă la el, fără de ca re de altfel nici n ' a r fi p u t u t să a ibă in tu i ţ i a c o m p l e x ă de n e a m , de ca r e am vorbi t . A fost dec i o fer ic i re p e n ­t ru Cra in ic şi p e n t r u ro lu l său în cu l tu ra r o m â n e a s c ă , faptul că a fost des t ina t ca r i e re i t eo logice . Se as igura , în felul aces ta , va lo r i f i ca rea m a x i m ă a s t ruc tu r i i sa le o r g a n i c e dân-du-i î n c o r o n a r e a , p e care p o a t e să o dea teo logia . A c e s t u i fapt, a d ă o g a t la ace l a că se s imte sol id spr i j in i t în c o m u n i t a t e a neamu lu i , d u p ă cum am văzut , Cra in ic îi d a t o r e a z ă a v a n t a j u l de a a v e a o r e p r e z e n t a r e a v ie ţ i i baza t ă pe un n u m ă r de mar i cer t i tud in i . N ' a a juns des igu r la a c e s t e ce r t i tud in i fără l up t ă şi fără a r d e r e l ăun t r i că , d u p ă cum o a r a t ă s ingur , căci altfel e le n ' a r ma i fi fost ce r t i tud in i , ci o d e c o r a ţ i e pas ivă . A lup t a t şi a de­l ibera t , da r a făcut-o r e s p e c t â n d v i r tua l i t ă ţ i l e sa le o r ig ina re şi c â n d a a juns să-şi a p r o p i e a d e v ă r u r i l e şi l ini i le de o r i e n t a r e a le teo logie i , s'a găsi t în mi j locul unu i u n i v e r s filosofic şi al une i ideologi i n a ţ i o n a l i s t e l ips i te a m â n d o u ă de n e s i g u r a n ţ e l e şi ap rox imaţ i i l e , p e car i le oferă f recvent c u g e t a r e a la ică .

A p o r t u l t eo log ie i în s in teza sa n a ţ i o n a l i s t ă e a t â t de î n semna t , î ncâ t p u t e m s p u n e că aici se c o n c e n t r e a z ă ce e ma i dominant, şi mai i m p e r a t i v în doc t r ina r e spec t ivă . El se v e d e în m a i m u l t e di recţ i i .

î n t â i a e în c e e a c e p r i v e ş t e p e r s p e c t i v a metaf iz ică a a c e s t e i sinteze,, ad ică î ncad ra -

416

rea idea lu lu i na ţ iona l i s t în t r 'o v iz iune de ansamblu a vieţi i . O p e r a ţ i e foarte grea, f i indcă na ţ iona l i smul p a r e r e la t iv şi local , iar metaf iz icul e absolu t şi un ive r sa l . A împăca aces te două p u n c t e de v e d e r e e c e v a a s e m ă n ă t o r cu g r e u t a t e a de a împăca , de exemplu , ma te r i a şi spir i tu l sau l ibe r t a t ea şi de te rmin i smul . E aici un a d e v ă r a t g h e r d a p filosofic, pe ca re însă au to ru l nos t ru îl t r ece cu succes şi a c e a s t a da to r i t ă mai a les lumini lor teologice . ,,E a d e v ă r a t că în Biserica lui. Hr is tos nu ex is tă „elin sau iudeu" , p e n t r u c ă toa te n e a m u r i l e p ă m â n t u l u i au loc în o rgan i smul ei sp i r i tua l de propor ţ i i cosmice. Dar a cea s t ă un ive r sa l i ­t a te în spiri t d i s t ruge ea oa re pa r t i cu l a r i smu l formelor na tu ra l e , pe ca re îl îmbracă v ia ţ a în infinita ei v a r i e t a t e ? Dacă admi t em că u n i v e r s a l i t a t e a sp i r i tua lă a o r todoxie i p r e t i nde un i formizarea în domen iu l na tu r a l al făpturi lor , ar t rebu i să c r edem că Dumnezeu , care a c rea t l umea în va r i e t a t e şi a do ta t cu c a p a c i t a t e deoseb i t ă f iecare lucru , s 'ar î n toa rce acum împo t r iva zidiri i sale. Ceeace es te o absurdi ta te . . . Na ţ iun i l e sunt un i tă ţ i v a r i a t e ale na tu r i i c rea te şi ele in t ră ca a t a r e în o r g a n i s m u l i e ra rh ic al Bisericii . Dionis ie A r e o p a g i -tul, vo rb ind de a t r ibuţ i i le înger i lor , ne î n v a ţ ă că f iecare ce ta t e şi f iecare na ţ i une îşi a re a r h a n g h e l u l ei păzi tor . Cu al te cuvin te , uni tă ţ i le n a t u r a l e a le n e a m u r i l o r pa r t i c ipă ca a ia- \ re la v i a ţ a i e r a rh i că a spi r i tua l i tă ţ i i c reş t ine" . „Aces t p r inc ip iu al d is t incţ ie i în o rd inea na-tu ra l ă îl r e spec t ă o r todox ia chiar in o rgan iza ţ i a ei p ă m â n t e a s c ă sau pract ică . Ecumen ică i in spirit, ea. e pa r t i cu l a r ă sau na ţ i ona l ă în forma de organizare . E autocefa lă în admin is t ra - s ţ ie şi u n i v e r s a l ă în dogmă şi în asp i ra ţ i e" . Aşa dar în t re e tnic şi re l igios , b ine înţe les , es te a rmonie şi aceas t a se p o a t e justifica, pe deopar t e , f i indcă e tn icur i le şi re l ig ia sunt c rea ţ i i poz i t ive ale lui D u m n e z e u şi n u p o a t e fi adve r s i t a t e în t re a s e m e n e a creaţ i i , pe de alta, f i indcă rel igia, în o rgan iza rea ei p ă m â n t e a s c ă , ia un aspec t par t i cu la r . In aces t ul­tim sens, Cra in ic c r edem că a r ap roba în m a r e p a r t e af i rmaţ ia lui Fague t că rel igi i le sunt un ive r sa le , dar b iser ic i le sunt na ţ iona le . El găseş te chiar o formulă succ in tă şi e l o c v e n t ă pen t ru a exp r ima rapor tu l ideal d in t re e tn ic şi rel igie , a tunc i când cere , în t r ' un eseu ma i vechiu , „pământ naţional şi cer comun".

Să accen tuăm, cu toa tă d iscre ţ ia necesa ră , că Nichifor Cra in ic n ' a r fi p u t u t a junge ' la aces t rezu l ta t fără a ju to ru l spi r i tu lu i r o m â n e s c şi fără a ju to ru l or todoxie i . Sunt p o p o a r e o rgo l ioase şi exc lus iv i s te , p o p o a r e p r e c u m p ă n i t o r pol i t ice , car i nu admi t să mai t r ă iască l iber şi a l te le , cu idea lu r i diferi te da r tot a t â t de fireşti, a l ă tu r i de ele. A c e s t e p o p o a r e îl a n e x e a z ă şi p e D u m n e z e u şi p e n t r u mo t ive pol i t ice sunt în s ta re să-şi sch imbe chiar şi rel igia. Dacă Români i ar fi fost un astfel de popor , lui Cra in ic i-ar fi fost ma i g reu sau imposibi l să v a d ă a rmonia , ca re t r ebu ie să d o m n e a s c ă în t re e tnic şi re l igios . Pen t ru Ro­mâni , pen t ru ţă ran i , n u e con t raz ice re în t r e n e a m şi re l ig ie ci e o so l ida r i t a te fonciară, care , după ei, îşi s tab i leş te a r t icu la ţ i i le ch ia r în ontologie . La r ându l ei or todoxia , pe cât p a r e de h ie ra t i că şi imuab i l ă în dogmele ei, pe a tâ t e de l a rgă şi de flexibilă în p u t e r e a j de a cup r inde şi de a lăsa naţ i i le cu specif icul şi cu abso lu tu r i l e lor na tu ra l e . Or todox i a nu e nici geomet r i e şi nici poli t ică. Esen ţe l e ei sun t a tâ t de îna l t e şi de des in te resa te , încâ t vo in ţe l e p ă m â n t e ş t i ale n e a m u r i l o r n u a jung p â n ă la ele ca să se con t raz ică în sfera lor, iar p u t e r e a ei de v i a ţ ă şi t o l e r a n ţ a ei am zice t ipo log ică e de o m a r e „plas­t ic i ta te" , pen t ru a î n t r ebu in ţa un t e rmen care e chiar al lui Crainic . Pen t ru un catol ic , de exemplu , e mul t ma i greu să gă sească r a p o r t u l a rmonios în t re e tn ic şi re l igis sau îl gă­seş te mai d e g r a b ă în forma compromisur i lo r tact ice . Ca to l ic i smul face în a d e v ă r a n u m e concesi i d ip lomat ice popoare lo r , da r le face cu scopul secre t al une i ma i mar i supuner i că t re Roma, s u p u n e r e ce a re un ca rac t e r t o toda t ă re l ig ios şi t empora l şi ca re implică, cu t impul , chiar o a r e c a r e uni formizare e tnică . In o r todox ie însă n u e aşa. Aici , d u p ă cum s p u n e un au to r cu au to r i t a t e (Bulgakoff, O r t o d o x i a 200 -201 ) , r apo r tu l d in t r e s ta t şi re l i ­gie e „s imfonic" şi ceza ropap i smul n ' a fost r e cunoscu t n i c ioda tă dogmat i c sau canonic ,

417

1 iar când s'a produs, a fost un abuz. Aces t caracter al ortodoxiei a fost o condiţie fericită pentru Crainic ca să ajungă la sublimarea metafizică a naţionalismului său.

Căci, în cele din urmă, de aceasta este vorba. Prin complecfcarea rel igioasă pe care o dă naţionalismului, Crainic ajunge să pună etnicurile pe plan universal, conservându-le în acelaş timp specificul. Aceas ta însemnează că el reprezintă o fază nouă în naţiona­lismul românesc, care depăşeşte , bunăoară, naţionalismul mai mult etnografic ori pur po­litic sau care depăşeşte local ismul sămănătorist, util şi e l la vremea lui. S'a vorbit, după războiu, de duhul universalist , spiritualist, ce trebuie introdus în idealul sau mis iunea ro­mânească, ceeace nu înseamnă imperialism, ci valorificarea potentelor româneşti pe un plan de absolut, adică pe o înţe legere metafizică... Aces t ideal e înfăţişat de Nichifor Crainic prin ajutorul contribuţiei teologice . Aceas tă contribuţie îi dă putinţa să ajungă, mai de­parte, la un îndoit rezultat. Pe deoparte, acela de a concepe etnicul cu o direcţie spiritua­listă, care în ce le din urmă se îndreaptă parcă spre infinitul transcendentului, depăşind naturalul care face esenţa sa. Cuvinte le următoare ale lui Nichifor Crainic sunt prin ex­celenţă cuvintele , în cari a pătruns elanul unui teo log : neamul este „identic în timp, de­limitat în spaţiu, dar neţărmurit ca finalitate de viaţă". N u e vorba aici de evoluţ ia şi „progresul indefinit" al filosofilor secolului trecut, ci de o perspect ivă de transfigurare şi răscumpărare religioasă, pe care autorul „Ortodoxiei şi Etnocraţiei" o vede , s'ar zice, şi pentru neamuri, pe cari le concepe oarecum ca pe nişte veh icu le istorice, în cari spiritul se instalează pentru a ajunge ca, într'un târziu, să i se deschidă cerurile, să se mântuie. Aic i se subţiază distincţia dintre natural şi transcendent, pentru a ne lăsa să întrevedem şi putinţa unei altfel de armonii între etnic şi divin : aceea a unei sublime confluenţe fi­nale... Era firesc ca un teo log să simtă etnicul, în cea mai mare sforţare şi ardere a aces­tuia către spirit, ca pe un fel de comunitate biser icească menită a aduce la veşn ica lu­mină a raiului creştin... Pe de altă parte, tot contribuţia teo log ică îi dă putinţa lui Crainic să vadă realizarea unei armonii între naţiuni, dacă e l e acceptă să se pătrundă de croma­tica interioară creştină. Adică prin aceasta Crainic concepe adevărata şi unica bază a pacifismului. Structura democrată sau g e n e v e z ă este ori o ipocrizie ori o naivitate, pentru a introduce pacea în lume. Dacă popoarele pot conlocui liniştit pe glob, nu o pot face decât respeetându-se aşa cum le respectă religia, adică în variaţia şi specificul fiecăruia ; iubindu-se aşa cum le iubeşte religia ; lucrând pentru propria lor perfecţionare, aşa cum ie cere religia. Pe acest fundal de impresionantă dinamică religioasă, Crainic v e d e proec-tându-se şi neamul românesc, aducându-şi absolutul lui ca pe un prinos adânc şi valori-ficându-1 pe plan de universalitate. . .

A doua direcţie, în care se v e d e aportul teologie i în sinteza naţionalistă a lui Crai­nic, este în ceeace priveşte perspect iva de filosofie a istoriei româneşti . Aic i autorul nostru are o contribuţie dintre cele mai însemnate şi mai clare pentru caracterizarea fenomenului românesc şi pentru înţe legerea sensurilor istoriei noastre. Noţ iunea teologică de teandrie i-a înlesnit această realizare. „Spiritualitatea e viaţă omenească asimilată Du­hului Sfânt şi ea are un îndoit caracter : divin şi uman, adică e teandrică". Apl icând această definiţie „istoriei poporului nostru, adică românismului în succes iunea manifestări­lor sale, putem spune că neamul românesc e antropic prin natura sa etnică şi creştin prin aderenţa instinctivă la ortodoxie. . . Istoria noastră, atât de puţin şi de parţial inter­pretată până azi, nu se poate înţe lege cu adevărat decât sub unghiul de privire al tean-tropiei. Ea are un caracter naţional, suficient scos în relief, şi un caracter spiritual mai presus de toate, aproape total ignorat încă". A c e s t e rânduri definesc caracterul românesc istoric. Iată acum şi legi le istoriei noastre : „Putem să atribuim istoriei noastre o îndoită tendinţă : de intensitate şi de expansiune. Tendinţa de intensitate se caracterizează prin

418

piocesul de formaţie a individualităţii etnice şi prin atracţia diferitelor fragmente ale nea­mului nostru unele către altele pentru a închega unitatea naţională. Tendinţa de expan­siune e afirmarea personalităţii rel igioase a poporului nostru în voinţa de a respira în largul ecumenic al ortodoxiei. In virtutea intensităţii, neamurile ortodoxe se deosebesc prin individualităţile lor etnice ; în virtutea expansiunii , se armonizează prin personali­tăţile lor rel igioase pe planul superior al spiritualităţii ecumenice". Aces t „caracter de teantropie al fenomenului românesc" şi tendinţele complimentare de intensitate şi ex­pansiune ale istoriei noastre, sunt date în v i l eag cu exemple şi cu atmosferă impresio­nantă de Nichifor Crainic şi e păcat că ele au fost legate de autor de un moment po­lemic, care împiedică pe unii să le vadă însemnătatea filosofică generală. In ceeace pri­veş te observaţia ce s'ar face că ele pot fi şi la alte popoare şi că deci definiţia sau caracterizarea în chestiune ar fi prea generală, suntem obligaţi să constatăm că această teantropie a noastră ne e specifică prin caracterul ei de adâncime şi de armonie sau simetrie. Crainic însuş se ocupă în acelaş i e seu să arate cât de vechiu şi de adânc e creştinismul la Români, cum Românii n'au fost Români înainte de a fi creştini şi am putea spune că nici invers, creştinismul venind în epoca de plămădire a noastră şi pătrunzând atunci în fiinţa noastră ca ceva constituţional, şi tot Crainic descrie, într'un chip suveran, cum poporul român s'a manifestat cu o instinctivă simetrie în cele două sensuri, intensiv şi extensiv. Credem că prin aceasta el a voit să răspundă cu anticipaţie criticei, pe care am menţionat-o. Dealtfel, e de observat că aproape toţi cei ce s'au ocupat cu fenomenul românesc au fost acuzaţi că au insistat asupra unor caracteristice prea generale şi dacă această acuzaţie a fost îndreptăţită în unele cazuri, ea a fost gratuită în altele, autorii ei refuzând să vadă aplicarea specifică la poporul nostru a caracteristicilor respective.

A treia direcţie, în care Crainic valorifică aportul teologiei , este în perspectiva so­cială şi morală a doctrinei sale. In problema socială, creştinismul său are o aplicare pre­cisă şi de mare actualitate. E vorba de formula corporatistă. Pentru un teolog, aceasta e soluţia ce se impune ca să se stabilească raporturile de muncă şi de avere între oa­meni. Căci în corporatism e un regim de unire şi complectare, iar nu unul de dihonie şi de unilateralizare cum e în lupta de clase. Corporatismul este organizarea adecuată şi armonioasă a felurilor de muncă sau a funcţiilor vieţi i sociale considerată în organici-tatea ei, dar şi în perspectiva creştină ! Principiul lui este în „învăţătura Noului Testa­ment despre diversitatea darurilor sau a aptitudinilor, cu cari oamenii sunt înzestraţi de Dumnezeu şi despre datoria fiecăruia de a valorifica prin muncă şi prin creaţie darul fe­lurit, pe care îl deţine". Principiul lui este în ideia de datorie, în ideia multiplicării ta­lentului hărăzit fiecăruia şi în ideia de concordie prin iubire. Faptul că breslele s'au desvoltat într'o epocă de creştinism oficial, în Evul Mediu, şi faptul că doctrina corpo­ratistă a fost formulată de creştinismul catolic şi sistematizată mai a les în „Codul social de la Malines", arată şi pe cale documentară aderenţa corporatismului la creştinism. în­suşirea acestei idei de către un teolog ca autorul, pe care-1 cercetăm, e un fericit exem­plu de colaborare între ortodoxie şi catolicism. Crainic însă naţionalizează corporatismul în înţelesul că ţine seama nu numai de categorii le de muncă, ci şi de categorii le etnice. Aici se arată din nou ortodox şi Român, după cum, trebuie să spunem, ni se pare că şi o ps ihologie tradiţională românească 1-a dus la corporatism, ştiut fiind că în istoria românească breslele au jucat un mare rol, deşi e le nu erau aidoma corporatismului de as­tăzi. Susţinând corporatismul, Crainic arată deci consecvenţa sa de teo log şi de Român organic în rezolvarea chestiunilor sociale. Aici apar vederi le sale socio logice şi dacă unii ar vo i să găsească câteodată anume nuanţe „organiciste" (ceeace nu trebuie să se con­funde cu organicul) în afirmaţiile sale, s'ar înşela fundamental. Crainic n'are nimic co-

419

hiùh cu soc io log ia b io log ică şi d a c ă v o r b e ş t e de o r g a n i s m u l soc ia l sau ch ia r de t radi ţ ia „ sânge lu i " , a c e a s t a e ori î n t r ' u n în ţ e l e s sp i r i tua l ori ma i mul t ca metaforă .

In p e r s p e c t i v a mora lă , au to ru l „ O r t o d o x i e i şi e t n o c r a ţ i e i " d ă g las r ă sco l i to r şi î nă l ţ ă to r iubir i i şi mi le i c reş t ine , ia r u n e l e fraze a le sa le în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă sun t ade ­v ă r a t e m o m e n t e imno log ice ! Pag in i ca a c e l e a d e s p r e „I isus p r i n t r e no i" , d e s p r e f ra terni­t a tea c reş t ină şi i ub i rea faţă de M â n t u i t o r u l c a r e suferă în t rupu l şi în fiinţa t u t u r o r schi­lozilor, bo lnav i l o r şi obi jdui ţ i lor , sun t pag in i de a n t o l o g i e c reş t ină . Ele r ă c o r e s c a r ş i ţ a p ro­b l eme lo r soc ia le cu r o u a lacr imi lor e v a n g h e l i c e şi a r a t ă c u m în fond p r o b l e m a soc ia lă d e v i n e u n a m o r a l ă şi nu se p o a t e r e z o l v a d e c â t când a suferi t sub l ima m e t a m o r f o z ă a t ransf igurăr i i mora l e . N ică i e r i n u se v e d e mai b ine ca aici cum c re ş t in i smul e s t e însuş i

1 p r inc ip iu l său sp i r i tua l , p r in ca r e se p o a t e so lu ţ iona c h e s t i u n e a soc ia lă ! Cra in ic îşi des-v ă h d e cu aces t pr i le j t o a t ă formaţ ia sa de teolog şi, în l e g ă t u r ă cu ea, d ă exp re s i e mi­lei sa le n a t i v e sp i r i tua l i za tă în d o g m a creş t ină . A c e s t u i îndo i t fapt îi d a t o r e a z ă c e a ma i f rumoasă c a r a c t e r i z a r e a milei , pe ca r e a m ce t i t -o p â n ă azi, o c a r a c t e r i z a r e şi c r e ş t i n ă şi au toh tonă , şi p o e t i c ă şi p e r s o n a l ă : „ Iub i r ea p e n t r u mize r i a o m e n e a s c ă se n u m e ş t e în l im­ba n o a s t r ă milă. E un c u v â n t frumos, e u n c u v â n t du ios şi a d â n c : mi lă —• p a r c ă e în­chega t din lacr imi şi din mie re . . . "

A p a t r a d i rec ţ ie , în c a r e se v e d e t eo logu l , es te p e r s p e c t i v a p e d a g o g i c ă a v iz iuni i lui Cra in ic . Aic i n e în t â ln im cu o a t i t ud ine , care p r iv i t ă în s t r u c t u r a ei a p r o a p e mis t ic -mi to logică , e s t e r a r ă în p e d a g o g i a m o d e r n ă şi î ncă şi m a i r a r ă în cea r o m â n e a s c ă . E v o r b a de o concep ţ i e ac t iv is tă , care , p r in educa ţ i e , să d e a R o m â n i l o r s e n t i m e n t u l de re­vo l t ă c r e a t o a r e c o n t r a v i t r eg i i lo r i s tor ie i şi să le î n d r e p t e v o i n ţ a că t r e a u t o m o d e l a r e a p r o p r i u l u i lor dest in . E aici u n ac t iv i sm p e d a g o g i c colec t iv , da r n u un ac t iv i sm per i fe­ric şi şt i inţific a ş a cum ce le ma i a d e s e a 1-a p r a c t i c a t p e d a g o g i a m o d e r n ă , ci u n u l a d â n c şi ca re sf idează ch ia r legi le de t e rmin i smu lu i . A c e a s t ă a t i t ud ine Cra in ic a lua t -o şi din sen­t i m e n t u l său de R o m â n r e v o l t a t c o n t r a n e d r e p t ă ţ i l o r a d u s e n e a m u l u i lui, a lua t -o , dea-s eme ne a , şi din mi to log i smul s t r uc tu r a l ţ ă r ă n e s c şi subl imat , da r a lua t -o m a i cu s e a m ă din sp i r i tu l c reş t in i smulu i ! Căc i fals e î n ţ e l e s c r e ş t in i smul ca o c o n t e m p l a ţ i e pas ivă . Nic i con templa ţ i a , î n t ru cât e a d e v ă r a t ă , n u e pas ivă , n e c u m c reş t in i smul în a n s a m b l u l şi în miezu l său ! N ică i e r i n u e m a i m u l t ac t iv i sm şi m a i mu l t e ro i sm decâ t în c reş t in i sm, i i indcă în nici un al t d o m e n i u spi r i tu l n u a smuls o v i c to r i e m a i m a r e şi în nici un al t d o m e n i u spec ia n o a s t r ă n u s'a î nv redn i c i t de ma i m u l t e m o n u m e n t e d e vo in ţă , car i au de­păş i t specia , cum sun t mar t i r i i şi sfinţii ! Doc t r ina c r e ş t i nă c o n c e p e p e om l iber şi r ă s ­p u n z ă t o r de soa r t a sa, dec i e s t r ă ină de c e e a c e se c h e a m ă fatal ism. Creş t in i smul e s t e ope ra ce le i ma î m a r i îndrăzne l i , p e ca re a cunoscu t -o is tor ia . „Cine a spus oa re că d a c ă am a v e a c red in ţ ă m ă c a r cât g r ă u n t e l e de m u ş t a r , p u t e m să m u t ă m mun ţ i i din loc ? Şi c ine a ros t i t în u r e c h e a p ă m â n t u l u i î n d e m n u l e ro ic : „ Indrăsn i ţ i ! Eu am b i ru i t l u m e a ! ?" D a c ă

! Iisus a r fi fost fatalist , c r e ş t in i smul n ' a r fi ex is ta t . El e fapta u n e i î nd ră sne l i fără marg in i . ! C â ţ i v a p e s c a r i şi v a m e ş i din Gal i leea au d ă r â m a t imper iu l r o m a n . Mii şi mii de mar t i r i

ş i -au r ă suc i t t rupur i l e în flăcări . Şi tot a t â ţ i a sfinţi şi e ro i a u spa r t v r e m u r i l e , a u sd rob i t \ fa ta l i tă ţ i le şi au s ch imba t faţa p ă m â n t u l u i . C re ş t i n i smu l e cu l tu l înd răsne l i i fără l imi tă şi

i zvoru l de insp i ra ţ i e al celui m a i nob i l e ro i sm" .

Cra in ic v a ap l ica a c e a s t ă e s e n ţ ă de foc a c reş t in i smulu i , c a r e t r a n s c e d ă v o i n ţ a ps ihologică , la i s tor ia r o m â n e a s c ă . De aceea el v a p r o t e s t a a p r o a p e v io l en t c o n t r a vor ­be lo r lui Mi ron Cos t in cu „b ie tu l om sub v r e m i " , v o r b e p r e a des i nvoca t e . Tot d e a c e e a va a d r e s a cuv in t e de m u s t r a r e , a p r o a p e de impreca ţ i e , p o r n i t e d in t r ' o a r d o a r e profe t ică , car i c e d e a z ă în faţa lov i tu r i lo r soa r t e i şi îşi d e s c o m p u n v o i n ţ a în t r ' o c o n d u i t ă de confor­mism q u a s i v e g e t a t i v ori de huzu r mediocru . In sch imb, v a r id ica în s l a v ă pe Făt-Fru-

420

moşul basmelo r noas t r e , în ca re v e d e personi f ica rea dor in ţe i de s a lva re prin vo in ţă pro­prie, a poporu lu i r o m â n e s c ; v a cău t a să s coa t ă în e v i d e n ţ ă din t r ecu tu l nos t ru figurile, car i insp i ră ac t iv i sm înal t — Ştefan, Mihai , Tudor , Iancu, Lazăr şi Eliade, Bă lceseu şi Eminescu. . . ; v a scr ie un în t reg eseu despre Coşbuc p e n t r u a p u n e în l umină concep ţ i a l u p t ă t o a r e a aces tu i m a r e poe t ; se v a opr i la „croieş te- ţ i a l tă soa r t ă !" al lui M u r e ş e a n u , de ca re spune că e v r edn i c să t r ă iască în amin t i r ea u rmaş i lo r chiar n u m a i p e n t r u acest î ndemn ; v a vo rb i d e s p r e eroism, formulând cu aces t pr i le j cons idera ţ i i d in t re cele mai adânc i desp re ide ia de e rou în compara ţ i e cu aceea de sfânt şi de geniu ; se v a opri î nde lung şi r e p e t a t a sup ra t ine re tu lu i neamulu i , cu o d e v o ţ i u n e care uneor i nu i-a fost î n ţ e l ea să ; şi se v a ocupa de fascism p e n t r u cât e x e m p l u de frenezie a depăş i r i i de s ine es te în el, c i tând v o r b e l e lui Mussol in i că vo in ţa n ' a r e l imite şi că n u m a i rea l izân-du-se îşi d o v e d e ş t e infinitatea. . . Sun tem astfel depa r t e de o a n u m e men ta l i t a t e o r i en ta l ă in concep ţ i a vo in ţe i şi, p r in a t i tud inea sa, Cra in ic se î n rudeş t e cu cei ce v o r să in t roducă poporu l r o m â n în epoca une i is tori i vo lun t a r e , fiind t o toda t ă în acord s t ruc tu ra l cu miş ­c a r e a t inere tu lu i de la războiu încoace — în c iuda unor a p a r e n ţ e contrar i i . La n imen i însă ca la el concep ţ i a ac t iv i s tă a vo in ţe i nu e p u s ă în t e rmen i a tâ t de str ict teologici , ac­tual iza ţ i p e n t r u nevo i l e lupte i na ţ iona le .

Toa te aces t ea a r a t ă că ideo logia lui Nichifor Cra in ic se concen t rează , în ce le din urmă, în t r ' un epi log de educa ţ ie . Şi ce e s t e c reş t in i smul a l t ceva decâ t educa ţ i e ? Teolo­gul a ş t iut astfel să ia din rel igia sa ce e ra ma i n imer i t p e n t r u s rTace n e a m u l u i lui un dar doct r inar , oare să-1 spe le d e l in ţo iul suf letesc al pas iv i smulu i , ce 1-a acoper i t p e a locur i în i a rna istoriei. . . Ca re să a ju te neamulu i , din ca re face pa r te , să înce teze com­plec t de a fi „obiect de i s to r i e " şi să dev ină „subiec t de is tor ie !" Esenţ ia l na ţ iona l i s t şi rel igios, cosmosu l de v iz iuni al lui Cra in ic a re o f inal i ta te dens şi î na r ipa t educa t ivă . De-a c e e a nu e de m i r a r e d a c ă a t â t e a din pag in i l e iui de doc t r ină au in t ra t în căr ţ i le de educa ţ i e m o r a l ă din şcoa lă şi dacă ado lescen ţ i i noş t r i le cau t ă cu preferinţă. . .

Ul t ima di rec ţ ie , în care v e d e m mi ra ju l teo logie i în ope ra lui Crainic , es te în st i lul său. Aces t aspec t e d in t r e cele ma i î n s e m n a t e , f i indcă st i lul a j uca t şi j o a c ă un m a r e rol în p u t e r e a de comun ica t iv i t a t e şi de p e r s u a s i u n e a doc t r ine i lui. E foarte g reu de deoseb i t la aces t c rea to r în t re idee şi stil, în t re forţa no ţ iun i lo r şi f a rmecul expres ie i . Ele se î n t r e p ă t r u n d ma i mul t decâ t la ma jo r i t a t e a au tor i lo r şi fac un corp unic , o fiinţă de

, duh în ca re sensu l in te r ior şi t imbra rea lui s t i l is t ică sunt resp i ra ţ i i gemene . Dacă s'ar î n d e p ă r t a st i lul a ces t a d in opera lui Crainic , p r e s u p u n â n d că ar fi cu pu t in ţă , s in teza sa ideo logică ar fi r e d u s ă foar te mul t sau ar fi lov i tă în însăş i in ima ei. Dar tot aşa e greu de deoseb i t în t re c e e a c e es te pu r p e r s o n a l şi ceeace es te înflorire sub inf luenţa teo logie i în st i lul lui Crainic . E şi aici o fuziune, c a r e a re un ca rac te r pe cât de ev iden t , pe a tâ t de organic , pen t ru mo t ivu l că aces t scr i i tor a a v u t a p l e c a r e a spre re l ig ie în însăş i e red i ­ta tea sa ţ ă r ănească , pe deopa r t e , şi, pe de a l tă pa r t e , a cul t iva t -o , fără să şt ie, în însăş i copi lă r ia sa p e t r e c u t ă la sat, c â n d s'a minuna t , cu i n g e n u i t a t e a metaf iz ică a vrâs te i , în faţa n a t u r i i lui Dumnezeu , în faţa dat ini lor , în faţa biser ic i i r ă să r ind s u v e r a n ă pe dea­sup ra case lor umi le ale oameni lor . D e a c e e a am spus că în st i lul aces tu i poe t gând i to r p a r c ă s 'au topi t bo i te de biser ic i şi v i r i le a l eanur i re l ig ioase , şi a cea s t a s'ar fi în tâmpla t chiar dacă el n ' a r fi deven i t teologul , ca re e astăzi . Totuş i un fapt n u se p o a t e t ăgădu i : că î n r â u r i r e a concep te lo r , t e rmino log ie i şi s t ruc tu re l t eo loga le e din ce în ce ma i m a r e în u l t imele e seur i a le lui Crainic . Compozi ţ i a sa a tâ t de firesc a r m o n i o a s ă câş t igă în fer­mi ta te sub acea s t ă în râur i re , iar s t i lul se p rec izează din ce în ce ma i mult . Şi d a c ă une­ori se p r o d u c e o a r e c a r e î n d e p ă r t a r e de la a rha i smu l l imbei şi de là l i be r t a t ea s p o n t a n ă a joculu i poe t ic de n u a n ţ e şi sugerăr i , căci t eo log ia a re şi ceva abs t rac t şi d idact ic , în

421

schimb fondul se organizează din ce în ce mei bogat şi mai sigur ca un univers de re­prezentare a lumii, iar stilul îşi afirmă o calitate : conciziunea. Aic i ni se pare că este efectul cel mai indiscutabil al teo logie i asupra exprimării lui Crainic : lapidarismul său. Textul autorului nostru, mai ales cel din ultimul timp, are perspect ive largi, frazele lui parcă închid tot atâtea văi de lumină, dar e le ştiu să-şi reducă forma la o economie cât mai sobră. Aces t amestec de sobrietate şi de poez ie e dintre ce le mai atingătoare va-'ori din ce le oferite de opera lui Crainic. Lărgirea spirituală a fondului intuit şi trăit de ei l oveş te parcă în corpul frazei, asemenea unor revelaţi i prinse în formule. Căci multe din exprimările lui sunt generoase arcuiri de aramă, cari cuprind sensuri sau îndemnuri bogate cât o cupolă de catedrală. E un lapidarism poet ic organizat în orice caz în vec i ­nătatea academismului teologal şi impus lumii de reprezentări fluide şi de incantaţii pa­triarhale, pe care autorul nostru a adus-o din vremea copilăriei...

In aceste condiţiuni, el a ajuns să mânuiască un stil în acelaş timp ponderat şi mlădios, bărbătesc şi subtil, cuprinzător şi precis, în substratul căruia simţi jucând funigeii de culori ai copilăriei, dar şi amarurile şi idealurile luptătorului, stil care îi e de mare folos în propagarea doctrinei. De aceea felul sobru şi sugest iv în care este expusă acea­stă doctrină, a ajuns să aibă uneori ceva din nişte table ale legii. Catehismul sau „pro­gramul său etnocratic" s'a născut pe calea aceasta. Şi tot de aceea putem caracteriza ideo­logia lui Crainic ca pe un fel de dogmatism poetic. Ideologie , în care e credinţa şi pre­cizia dogmelor teo logice şi elanul şi frumuseţea poeziei . Sau un dogmatism, care se mlă­diază şi dev ine comunicabil şi acceptabil prin poez ie — şi o poezie care capătă o gravă ornamentare lăuntrică prin teologie , amândouă sublimând instinctele şi structurile fondului etnic ţărănesc aşa cum s'a depus în sufletul unuia din cei mai organici reprezentanţi ai lui.

Urmând această cale de realizare doctrinară, în care e severitatea canoanelor re­l igioase şi căldura lirismului poetic, Nichifor Crainic a ajuns să ofere remedii pentru cele trei racile ale naţionalismului modern : îndepărtarea de transcendentul divin, de s e v a pri­mară a pământului şi de misterul timpului trecut. Aceas ta e semnificaţia istorică a doc­trinei lui în mişcarea generală a ideilor şi trăirilor spirituale. Ea es te de o e locventă adecuare la nevo i l e vremii. Dar e cu atât mai e locventă şi mai bine veni tă în cultura noastră. Sufletul românesc autentic e mai legat decât cel apusean de aromele pământului, de tradiţiile istorice, de religiozitatea originară, fiindcă este un suflet tânăr. A căuta deci să emancipezi acest suflet de condiţi i le ex is tenţe i lui fireşti aşa cum acestea sunt date 4e religie, de pământ şi de istorie, e un rău mult mai mare la noi decât în altă parte. Dar tocmai aceste condiţi i le serveşte şi le valorifică munca doctrinarului, pe care-1 dis­cutăm. El a combătut ateismul în cultura română cu o dârzenie inspirată, a cântat ar­monii le pământului cu o voluptate densă şi pură în acelaş timp, a invocat fiinţa luna-tecă şi patronală a strămoşilor cu o duioşie rituală şi a căutat întotdeauna să fundamen­teze şi să întinerească tradiţiile pentru cerinţele prezentului şi viitorului. Lucrând astfel a dat naţionalismului o substanţă, o plinătate concretă şi transfigurată, legându-l de izvoa­rele lui fireşti şi încadrându-1 în chenare metafizice ca acelea, pe cari poate să le dea viziunea religioasă, iar culturii noastre i-a oferit un monument doctrinar, a cărui impor­tanţă am încercat să o arătăm.

Dar nu numai atât. Prin sinteza lui, care e dealtfel o s inteză v ie căci ea se continuă mereu, crescând cu noi realizări şi anunţând cărţi viitoare, Crainic a deveni t în cultura românească un tip unic de poet şi de teo log lupăttor. El e unic mai întâiu în ceeace pri­veş te fondul sau componenţa. In adevăr, poeţi luptători noi am mai avut, deşi ei n'au pus întotdeauna poezia în acţiunea lor. Secolul trecut şi ce l prezent au dat numeroşi poeţi

422

luptători, de a căror contribuţie la înfăptuirea idealurilor noastre trebuie să se ţină seama. Tot aşa am avut teologi luptători. Dar aceştia n'au adus în ideologia lor socială şi naţională luminile şi direcţiile de valorificare, pe cari le putea pune la dispoziţie teo­logia, în cazul lor teologia ortodoxismului — sau, când au făcut-o, a fost în chip prea timid, sporadic şi mai mult formal. Teologii noştri ori au stat departe de luptele sociale ori, când au intrat în vâltoarea lor, au făcut-o mai mult ca simpli cetăţeni. In Ardeal mai cu seamă, preoţii au fost mari luptători pentru neam, pentru societate, dar n'au creat o doctrină socială, în care să se vadă ceeace am putea numi filosofia bisericii ortodoxe, după cum n'au creat-o nici alţii în celelalte părţi ale românismului. Ortodoxia noastră, spre deosebire de ceeace a făcut catolicismul sau protestantismul, cari s'au amestecat, adesea prea mult, în problemele sociale, a stat prudent deoparte ! A fost desigur aici un instinct sănătos de defensivă. Acum însă a venit momentul ca în concepţia noastră so­cială să se vadă, cu putere, cu justeţe şi cu o subtilitate necăutată dar adâncă, indica­ţiile pe cari le poate da atitudinea faţă de viaţă a creştinismului ortodox. Religia e cel mai de preţ tezaur de valori şi de norme al istoriei şi ar fi o mare lipsă ca el să nu intre în actualitatea frământărilor noastre, diriguindu-le şi luminându-le. Tocmai aceasta o face însă Nichifor Crainic ca teolog şi o face pe larg, curagios şi sistematic. Doctrina lui socială nu e gândită în afară de teologie , ci înăuntrul ei ori aplicând-o sau dându-i ei însăşi o viaţă mai patetică şi mai plină prin aspectul întotdeauna inedit şi imperativ, pe care-1 au problemele sociale şi naţionale. In ideologia lui, în filosofia lui naţionalistă, Crainic rămâne teolog în aşa măsură, încât unii pot vedea aici un iz de polit ică teocra­tică. Ceeace, trebuie să spunem, nu e cazul, fiindcă el vrea ca elementul religios să in­tre în societate şi în stat ca ceva organic, firesc, aşa cum, de fapt, e şi puterea divină în lume. Deasemenea, Crainic e teolog, dar fără formele rutinare şi fără acele stereoti­pii de solemnitate neutrală, pe cari le ia uneori viaţa ecleziast ică şi la cari unii reduc religia. Teologia lui e v ie ca o poemă şi ea i-a dăruit sau i-a prilejuit ce e mai înalt in doctrina sa. Dar esenţialul, care ne interesează acum, este că el e un teolog ce se păstrează într'un fel sau altul teolog, în structura şi sensurile ideologie i lui. Pe lângă e ceasta, el e şi poet, punând farmecul armoniilor poet ice în tot ce scrie. înţe legem atunci dece apare ca un caz unic de luptător doctrinar în peisagiul culturii noastre. Aceasta în ceeace priveşte componenţa fondului său. Dar dacă, în al doilea rând, adăogăm ceeace e specific în talentul lui de poet şi de gânditor, v e d e m că unicitatea sa creşte, consti­tuind o figură spirituală de un pitoresc puternic, căreia nimeni nu i-ar putea tăgădui singularitatea.

In societatea românească, nu ne putem plânge de lipsa teoriei chiar când e vorba de doctrină şi poate mai ales atunci, deşi de cele mai multe ori această doctrină nu e decât efuzia ideologică a unei prezumţii minore. Dar ne putem plânge cu drept cuvânt de lipsa trecerii în practică a teoriei sau doctrinei. Aerul de contemplaţie pasivă din unele părţi ale Orientului, teoreticianismul savant al Occidentului, care însă e însoţit şi de practicism în locul de origine, ne-au influenţat şi pe noi, pe lângă ceeace putea fi ps ihologie platonică sau teoretică proprie structurii româneşti. Intelectualii români crează teorii de viaţă, dar uită adeseori să le aplice, iar dacă o fac, depărtarea dintre felul realizării practice şi teoria în sine poate fi atât de mare, încât uneori regreţi că ideia n'a rămas ingenuă, ideală, în perfecţia ei de mit platonic, fără nici o atingere cu prac­tica ! A aplica ideia şi a o aplica în chip propriu, aşa încât ei însăşi să i se dea pe această cale un fel de aureolă, e mai greu ! Aceasta nu se potriveşte cu voluptatea şi orgoliul unor creatori de reţete doctrinare, cari se satisfac în teorie sau urmăresc mai

423

mul t c l i en te lă ideo log ică ori s impla e p a t a r e a ga le r ie i a cademice . Şi apoi , p e n t r u mul ţ i i n t e l ec tua l i român i , a gând i t eore t i c , e luc ru nobil , p i c a n t şi es te t ic , da r a rea l iza p r ac ­tic, e c e v a cenuş iu , p roza ic şi anon im, f i indcă cere r ă b d a r e , modes t i e , ' depersona l i za re . . .

De a c e e a b u c u r i a n o a s t r ă e cu a tâ t ma i m a r e când în t â ln im ideologi , car i au pa­s iunea înfăptuir i lor . A ş a e Nichifor Cra in ic . Pen t ru cine-1 c u n o a ş t e ma i de ap roape , e un a d e v ă r pa t e t i c faptul că el se che l tu i e ş t e în rea l iză r i p rac t i ce , de là ce le m ă r u n t e şi „ano­n i m e " fi indcă nu aduc nici o glorie , da r nu ma i pu ţ in n e c e s a r e , p â n ă la ce le în car i e un e lan d r a m a t i c sau epic. A c e a s t ă p a s i u n e de r ea l i za to r es te în t ru to tu l e g a l ă ace le ia de gândi tor . O d o v e d e ş t e ac t i v i t a t ea lui de là Min i s t e ru l Cul te lor , din nefer ic i re p r e a re­p e d e în t r e rup tă , o d o v e d e s c pub l ica ţ i i l e pe cari le-a c o n d u s cu o s i g u r a n ţ ă de bac i cul­tural , o d o v e d e ş t e j u s t e ţ e a p r ac t i c ă a m ă s u r i l o r pe car i de a t â t e a ori le-a p r o p u s . De a c e e a în p r e a j m a celor c incizeci de ani ai săi — din car i ma i mul t de j u m ă t a t e sun t de c rea ţ i e şi l up tă — nu-i p u t e m face o u r a r e ma i b u n ă , d e c â t să a ibă pr i l e ju l din ce în ce mai fericit de a m o d e l a în p a s t a m i n u n a t ă a fapte lor , ide i le d e s p r e soc ie ta te , n a ţ i u n e şi stat , car i au format ob iec tu l a t â t o r e seu r i şi a r t ' co l e . Sau cel pu ţ in , d a c ă n u se p o a t e altfel, să a ibă pr i l e ju l de a le r e c u n o a ş t e în r e a l i z a r e a c r ed inc ioasă a a l tora . Pen t ru au to ru l lor, a c e a s t a ar fi b u c u r i a a r t i s tu lu i , ca re îşi v e d e v isu l î n t r u c h i p a t în p l a s t i ca m a t e r i e i sau a vieţ i i , ar fi b u c u r i a Românu lu i , ca re îşi v e d e n e a m u l î nă l ţ a t şi i n t r a t p e făgaşur i l e des­t inului p r o p r i u şi ar fi b u c u r i a re l ig iosulu i , ca re v e d e m â n t u i r e a or i î ncepu tu l de mân­tui re a comuni tă ţ i i , din ca r e i-a fost da t să facă pa r t e .

1938

424

RUGĂCIUNE PENTRU REGE DE

NICHIFOR CRAINIC

Miluie-1 Doamne pe rege, Pleacă urechea şi-asoultă Ruga din ţara cea multă : Dăruie-i zile 'ndelungi, Fruntea cu haruri să-i ungi, Miluie-1 Doamne pe rege.

Miluie-1 Doamne pe rege, Ţine-1 deapururi destoinic, Domn şi apostol războinic, Mladă de v e a c bizantin Statului nositru creştin, Miluie-1 Doamne pe rege.

Miluie-1 Doamne pe rege, Pune la veghea cetăţii înger cu spada dreptăţii, Răilor fulger temut, Slabilor milă şi scut, Miluie-1 Doamne pe rege.

Miluie-1 Doamne pe rege, Cum depe plaiuri aleargă Ape le n Dunărea largă, Voi le lui de-a dura Facă-se în vo ia ta, Miluie-1 Doamne pe rege.

425

Miluie-1 Doamne pe rege, Dăruie-armatei regale Crucea izbânzilor tale, Peste pământ şi 'n văzduh Sfântul strămoşilor duh, Miluie-1 Doamne pe rege.

Miluie-1 Doamne pe rege, Mantie împărătească, Gloria ta ocrotească Statul acesta creştin, Noul tău tron bizantin, Miluie-1 Doamne pe rege.

426

P O E S I I DE

RADU GYR

POEM DEvSPRE FERICIRI

Ce simple, cât de s imple , sân t mar i l e v ie ţ i i a lbe fericiri. Nu le vedem. Pe l ângă ele cotim cu f runtea în vânt , gonind, p e cu rcubee , gaze le le subţir i .

V â n ă m vu lp i l e -a lbas t re a le lunii şi cerbi i s te le lor , p r in r âp i de a ramă. Mar i l e fericiri r ă m â n în u rmă , în t re pe tuni i , s imple şi n e b ă g a t e în seamă.

Mar i l e fericiri : femeia cu mâin i de i coană şi gene lungi de r u g ă c i u n e şi floare. Copi lu l t ău ; z ăpadă -ae r i ană , pumni mici de puf şi câr l ionţ i de soare .

M a s a d e luc ru şi c ina de s ea ră sub lumina bla j ină a d r agos t e i tale. Nav igă r i l e verz i în ş a lupe ova l e p e ro tundu l fum de ţ igară .

Volumul de poeme-a l poe tu lu i iubit, cu bo rea l e banch ize e te rne . Păru l soţiei r evă r sa t , a romit , ca o muzică brună , p e pe rne .

Mar i l e fericiri ; o col ibă în munţ i , sau o dumin ică fosforescentă la mare . Bradul s te la r de Crăc iun , cu înger i mărun ţ i , amint i r i le din clasele p r imare .

427

Mâinile bune de prieten, culese , tăcut, lângă inima ta, în l iniştea albă din casă. Piersicul roz, panerul cu fragi ori tămâioasă, un cântec, o garoafă, un zâmbet, un sărut...

Dar noi vrem să punem mângâieri de arşiţă pe roşul păr de aur al trisitelor comete. Mâinile, de-alcoolul planetelor, cad bete, degete le se rup de cer ca o şiţă.

Vânăm aer iene gazele. Cerbii lunii. Şi g lesne le ni se frâng, inutil, în delir...

Marile noastre albe fericiri rămân în urmă, între petunii.

Rămân, ca o grădină unde l impezii crini atâta-s de aproape de tine 'n seara clară, că mâinile , bo lnave de alte zări, uitară parfumul să li-I strângă şi s implele lumini.

POEM DESPRE NOI

Curgem, înalţi ş i suferinzi, către moarte, cum cerul peste mări de fosfOT triste. Zilele, din dans, leş ină ca nişte pale baletiste, zâmbetul îl învăţăm numai din carte.

In ochi cu agonii de pasări bolnave, în mâini cu scrum de garoafe, ne prindem, pe-obraji, toamna 'n agrafe şi trecem, spoiţi c u dezolări, prin ore le grave.

Ah, vânătul crepuscul de pe faţă şi steagurile 'n piept îndoliate.. . Intinde-mi mâna, palid, peste viaţă, în plânsul m e u duc lacrima ta, frate.

Sub coasta mea, fierbinte şi amară, oameni, port vermina rănei voastre. In voi , în toţi, m ă răstignesc în orice seară, pe trupul vostru-mi pipăi cicatricele albastre.

Ştiu, în aceiaşi suferinţă nveninată v ieţ i le noastre s'au amestecat , aşa cum ne-am privi într'o ogl indă blestemată ce tuturor ne-ar arăta acelaş chip însângerat...

428

N e trebue-un zùgxav^ ie frunţi seninë să scrie peste viermii noştri stele, întunecata tâmplă se cuvine să pară azurată sub văpsele .

De ce să curgem, veşteji , către moarte, cu lapoviţe 'n suflet, pe vis cu negre ploi ? Mai bine să desfacem zâmbetul din carte şi să ne tencuim cu el paragina din noi.

Zâmbind, vom ascunde n sipeturi ne 'nţelese inima veche plină de cocleală. In cinstea tristeţii şi-a morţii vom da baluri de gală din or'ce cicatrice v o m face reci kermese.

Zadarnic vor apune, în noi, pasări bolnave, —• îm pumni n'o să se vadă, sterp, scrumul de garoafe... Prinzând, pe obraji, dimineaţa 'n agrafe, vom curge, spoiţi cu surâs, prin orele grave.

POEM DESPRE FLORI

Ce vieţi , plecând spre ceruri, şi-au lăsat lângă spini inimile aces tea de argint şi rubine ? Sunt oare inimi, sau numai clopoţei de senin căzuţi delà săniile stelelor l ine ?

Poate sunt pleoapele subţiri de emai ale basmelor cu gene albastre, sau ochii unor îngeri alungaţi din rai să plângă şi să moară lângă apele noastre...

V ise le frunţilor albe s'au făcut oare lalele, cicori, anemone ? Săruturile zânelor îndrăgostite au prins unduiri ş i culoare ? N u mi-aţi spus că toţi crinii cresc doar din surâs de madone.

Poate au trecut, pribege, cântecele pe drum cu mici lăute de v i s la subsuoară, Şi-au intrat prin grădini şi s'au schimbat în petale de fum şi câte o frunză a crescut din fiece vioară.

Poate sunt cioburile aurorilor sparte de vânt,

sau poate — cine ştie ? — sub paşii noştri trecători

lacrimile lui Iisus au rămas pe pământ

şi s'au făcut flori...

429

POEM DESPRE ROSTUL POETULUI

Pădurile virgine pe somnul tău valsează şi tropicele-aprinse le duci la subsuori. Dar degete le tale, când pipăe o rază, se rup, şi g lesna plânge când s'a ciocnit de flori.

Zadarnic ca un câine blând Evul mâna-ţi l inge şi'n dans câs iopeea ţi-arată sânii goi. Ziua te pălmueşte, crepusculul te stinge, te surpi, scuipat de vânturi şi huiduit de ploi.

Tristeţile scot limba şi te ţ intesc cu praştii când fugi lătrat de gânduri pe uliţele lor. Ai vrea să-ţi torni o spadă, dar nu ai decât aşchii, vrei cască şi ai numai pieptar legat cu sfori.

N'ai braţe, să-i prinzi vieţii grumajii şi s'o sgudui, nici piept, să spinteci foamea talazului salin. Te aperi cu mimoze, cu l ibelule sudui, şi pumnul tău se sparge ca un pahar de vin.

Unealtă, pentru viaţă, stă biata călimară unde-ai topit sumatre şi plânsul tău bolnav, că lacrima ta caldă creneluri nu doboară, în ea stingi doar obrazul madonelor suav.

Nu-i rostul tău pe lance să-ţi pleci tâmpla sfinţită. In cârji îţi sprijini crinii şchiopi, domnule poet... Auzi, savana tandră-a tristeţii te invită şi, vezi, a tras la scară cupeul violet .

Din lună, ia-ţi rindele de ghiaţă şi unelte, şi scule de zăpadă din dalii să-ţi aduni. Lucrând, în strung, gazele şi golfuri verzi şi delte, pe-o coală de hârtie poţi dulgheri furtuni.

430

OCHIUL CU DOUA PUPILE DE

VICTOR PAPILÎAN

In practica mea de chirurg — fără modest ie spus — de chirurg cu renume, mărtu­risesc cinstit, n'am avut prilejul unor întâmplări extraordinare. Ce spun extraordinare !... dar nici măcar prilejul unor emoţiuni sau coşmaruri care, prin puterea, riscul sau fantas­ticul lor, să-mi împingă sufletul până ia frontiera spaimei sau până la pragul desnădej-dei. Căci, împotriva opiniei curente, meşteşugul chirurgului este o artă restrânsă, artă prea perfect reglementată, artă cu un cod tehnic sever, unde totul este măsurat şi indi­cat : timpii operatorii, l iniile de incizie, disecţ ia regiunilor, ridicarea părţilor vătămate, suturi, ligaturi... tot, tot, până chiar şi e leganţa unor anumite atitudini şi efecte, pentru galeria ucenicilor şi a celor gură-cască totdeauna prezenţi la o operaţie ca la un spectacol.

Deci, nici emoţie, nici plăcere estet ică în arta de a tăia. O operaţie, oricât ar pro­testa iluştrii mei confraţi, îţi dă o voluptate tactilă — gâlgâiala sângelui şi căldura vis­cerelor —> iar în loc de o adevărată emoţie fină, un sentiment brutal de putere — ştiind că un semen de al tău e la discreţia geniului şi mâinilor tale.

Acum o retractare. In practica mea de chirurg cu renume n'am avut prilejul unor în­tâmplări extraordinare până 'n ziua când s'a prezentat în biroul meu Modest Serghie, fi-ziologul.

Serghie era, dintre toţi cunoscuţii mei, omul cel mai cumpătat fără să fie ceeace se numeşte în mod curent un temperament egal, adică un temperament lovit de ce l e mai deseori de indiferenţă, scepticism sau blazare. Dimpotrivă. Lipsit de irumperi sentimen­tale, scump la vorbă şi reţinut la gesturi, se bănuia în el o desprindere totală de preo­cupările lumeşti, pricinuită nu atât de mulţimea şi adâncimea problemelor studiate, cât mai ales înfrigurarea sângeroasă a celor nesăţioşi de glorie. „N'are altă amantă, râdeau colegi i invidioşi , decât ştiinţa.... dar din nenorocire ştiinţa îi este o amantă infidelă, căci îl trădează la prima ocazie..." făcând aluzie la toate lucrările lui, pe care doar le intuia sau cel mult le iniţia, ca după puţin timp să le vadă rezolvate parcă după gândul lui în alte institute sau laboratoare din străinătate.

De aceea nu mi s'a părut nefiresc de loc auzind ceeace-mi cere. — Iubite coleg, începu el, am, pentru o experienţă, n e v o i e de ajutorul dumnitale.

Acea experienţă o vom face asupra mea...

Eu protestai, deşi — fiindcă e clipa mărturisirilor — trebue să recunosc că am fost măgulit atât pentru încrederea arătată chirurgului, cât şi pentru colaborarea cerută omului de ş t i inţă.

431

<— Experienţele pe animale nu mai mă mulţumesc. Nimic mai forţat decât să coit-cîuzi delà cobai la om... mai ales când e vorba de mecanismul atât de fin, de specializat, şi de personal aş putea spune, al creierului omenesc .

începui să mă sperii.

— Cum, vrei să-ţi trépanez craniul şi să intervin experimental pe creierul dumnitale perfect sănătos ?...

El clipi din ochi şi de subt pleoapa de sus se iscă o pată fumurie ca umbra unei lacrimi. Atunci băgaiu de seamă ce ochi obosiţi avea colegul meu. Ochi alungiţi cu pleoapa de sus puţin căzută, şi totuşi mari prin silinţa de a tot privi, de a tot cerceta, cu irisul negru perforat de o pupilă larg căscată, parcă în acelaşi scop : al iscodirii. De altfel toată figura lui era muncită, toată numai colţuri şi adâncături : tâmplele înfundate, fruntea gata parcă să p lesnească pe din două, obrajii scofâleiţi cu pomete le ascuţite, iar de subt nasul uşor sinuos, gura spână cobora prin câte un şanţ curb până l a bărbie.

— Vrei o experienţă pe oameni, începui eu, foarte bine... dar pentru asta avem un material consacrat : nebuni i din balamuc... sau, dacă alterarea creierului lor e o piedică atunci aşteptăm un prilej potrivit. La prima trepanare ce-mi v a veni te vo iu chema. Curg în cl inică beţivanii , cuţitarii, asasinii... De ei n imeni nu ne cere socoteală.

— Nu... experienţa trebue făcută neapărat p e mine... Ii prinsei calculul : reclama... şi de a c e e a nu-1 slăbii. -— Procedeul n u mai are farmecul ineditului. L-au compromis inamicii lui Pasteur

înghiţând culturi de microbi... ş i 1-a compromis toată ceata invidioşi lor anonimi care s'au mutilat, ş i -au înfipt cuie prin încheieturi, şi-au inoculat lepră, tuberculoză şi sifilis... dragă Doamne, în interesul ştiinţei. Mofturi !... Numai ca să iasă din anonimat. . . .Nişte rataţi am­biţioşi... Nu-i cazul la dumneata..,

El m ă lăsă să termin şi redevenit din nou stăpân pe firea lui tare continuă expune­rea experienţei , pe care e u a v e a m s'o realizez asupra lui.

— E un lucru cunoscut azi. Ochiul are două feluri de sensibilităţi, una pentru lu­mină, ceala l tă pentru culoare... A c u m înţelegeţ i ?...

Mărturisesc că nu v e d e a m unde vo ia să ajungă. El înţe lese nedumerirea mea. — Vreau să disjung lumina de culoare. Culoarea, fiica luminii, e şi duşmana ei. .

Deci îmi trebue o nouă pupilă, o pupilă străină culorii, o poartă de intrare numai şi numai pentru lumină...

— Dar, după câte îmi amintesc, v iz iunea distinctă se face pe acea „macula lutea' corespunzătoarea pupilei normale.. .

— Tocmai de acea regiune trebue să mă feresc... Şi intră într'o serie de oonsideraţiuni de optică, de ps ihologie şi de fizică, în care

nu-1 mai putui urmări. A v e a m de aface cu un exaltat al ştiinţei.

Azi , la vârsta de aproape optzeci de ani, după o practică ştiinţifică de peste o ju­mătate de veac , când am curajul să-mi scriu memorii le , am şi curajul să declar că o sin­gură fiinţă de geniu am întâlnit în viaţa mea, şi a c e e a a fost o femeie : asistenta lui Ghra-sim, Sânzeana Lambrior. Mai mult, Sânzeana Lambrior a fost şi cea mai frumoasă femeie cunoscută de mine. Parcă-i văd intrarea în laboratorul meu. Era toată fulguită, p e păr, pe obraji, pe ochi... de nu ştiam dacă în cl ipa aceea n ingea afară cu fulgi mari sau dacă ve­nea dintr'o l ivadă de cireşi, bătută de vânt.

Şi râdea. — Trebue neapărat, domnule profesor, să întreprindeţi această operaţie oricât vi s'ar

părea de riscată...

432

Rămăsesem înmărmurit. De unde aflase % ? — Ştiţi cum e patronul...

Şi când rosti „patronul", privirea mi se prinse de colţul dinafară al ochilor ei. Pe­semne ajunsesem maniac de mă legam de privirea oamenilor. Ea a v e a ochi mari, rotunzi, ochi deschişi meniţi să primească nu să dea, cu irisul albastru de culoarea floare! de in, şi cu o pupilă mică punctiformă, parcă mereu închisă. Dar ceeace mă reţinu mai mu*t era colţul dinafară al ochilor, acest colţ unde încheietura pleoapelor s e resfiră în cute subţiri.

— Ştiţi că pentru o experienţă „patronul" e în stare să-şi dea şi vieaţa. Eu continuam să privesc lia colţul dinafară al ochilor. Fără îndoială că ajunsesem

maniac. Acest colţ râdea pe socoteală proprie.

— Patronul trebue încurajat. El este un om de geniu, pe care simţurile noastre in­suficiente îl împiedică...

Oare frumuseţea ei îmi turbura simţirea, căci acum desluşeam precis în ochiul fru­moasei vizitatoare două câmpuri precis delimitate. N u ca în povestea în care un ochiu râde şi altul plânge... c i în acelaşi ochiu, o parte ţinea cumpăna credinţei şi a mărturisirilor cin­stite, iar cealaltă râdea vorbind de „patron".

—- Este atât de nesăţios în cercetări încât doi ochi nu-i ajung... Dar eu nu luam seama la spusele ei. Făceam sforţări dezesperate să scap de dublul

joc al acelei prviri ne mai văzute, ş i ca ultimă scăpare începui să detaliez pe ochii ei timpii operaţiei ce trebuiau executaţi pe prietenul meu : tăierea corneei, pătrunderea în camera anterioară, efectuarea unei noui pupile... Şi astfel scăpai, lăsându-mă prins de în­chipuirea operaţiei. La noi, cum am spus, voluptatea e tactilă. Eu, din parte-mi, ' am avut totdeauna pasiunea operaţiilor delicate, ca un joc rafinat de pacientă în care mâna parca sculptează un bob de piper sau încondeiază un fir de nisip. Totuşi ea nu-mi slăbea de fel privirea. La fel : jumătate de ochiu mărturisea cinstit, iar jumătate râdea.... râdea în bat­jocură.

De bunăseamă a fost efectul anestezicului. Poate şi bandajul care-i astupa amândoi ochii îi prelungea visul, altcum mărturisirea lui mi-ar fi dat de gândit.

— Prietene, îţi mulţumesc.. . Mi-ai făcut cel mai mare bine... — Numai rezultatul să fie cel dorit... — Asta, sigur.

— Experienţa asta îţi v a da celebritatea pe care o meriţi. El făcu cu mâna un semn de indiferenţă. — Nu celebritatea m'a condus... Rectificai în limbajul consacrat : — Dragostea de ştiinţa... El repetă însă acelaşi gest de indiferenţă. — Nu... ci iubirea, numai iubirea... După o clipă de desorientare redeveni i calm . prietenul meu era încă subt efectul

narcozei. A doua zi la vizită, o nouă declaraţie şi mai ciudată :

— Rezultatul este minunat. întrece orice aşteptare. Deşi sunt cu un pansament gros pe ochi, totuşi văd... văd ceeace n'am crezut că voiu putea vedea vreodată. Uite, adineaori a fost aici Sânzeana... a stat colo, în acel fotoliu... Ei bine, deşi a trecut mai mult de o jumătate de oră delà plecarea ei, chipul i-a rămas., .dar nu cel ireal, imaginativ... ci con­turul ei, adevărat, dublul de spirit,, care însoţeş te trupul şi care e numai lumină...

La scoaterea pansamentului, altă explozie de bucurie.

433

— Iată acest buchet de garoafe roşii... Sânzeana mi le-a adus... pe fiecare petală à rămas înscris sufletul ei... Dacă floarea nu s'ar veştej i şi nu s'ar prăfui, ar sluji unui pri­zonier încarcerat pe v ieaţă să nu ştie când i-a trecut vremea, având în realitate iubita scumpă lângă el.

La plecarea din cl inică mi-a făcut destăinuirea definitivă : : — Ascultă, dragul meu... femeia e cel mai mare dar pe care natura ni 1-a făcut...

— Bate câmpii... îmi zisei. A început să bată câmpii ca poeţii... sau eram scrântit şi eu ca un prost...

• — Când o femeie îţi intră în vieaţă, atunci poţi fi cel mai fericit sau cel mai ne-Qorocit... Ei bine, eu sunt cel mai fericit. Iubesc pe Sânzeana... o iubesc cum nimeni nu poate iubi...

Vorbea cu a t â t a căldură încât spiritul meu critic începu să cedeze. — A c u m înţelegi scopul operaţiei... îmi trebuia s'o privesc mai mult... îmi trebuia

s'o am mai mult... Nu-mi ajungeau numai doi ochi... Eram nesăţ ios de ea...

Totdeauna am avut o mare indulgenţă pentru înamoraţi. Prietenul meu nu era ne­bun, ci numai înamorat.

— Odată, Sânzeana mi-a spus : ,,ce păcat că suntem prinşi ca între două praguxi, între două simţuri atât de inferioare, tactul de-o parte şi văzul de alta... Dac'am putea pre­lungi văzul..."

îmi amintii ochii ei, pe jumătate gravi, pe jumătate râzători.

—- Ea a fost inspiratoarea experienţei mele. Pe ea o binecuvintez. . .

Până la desfăşurarea tragediei, pe prietenul m e u l-am văzut numai de două ori. In­tuia oară, să-mi confirme — în calitate de colaborator, rezultatul experienţei . Dar nu mai vorbea de fel ca un om de ştiinţă, îşi pierduse reţinerea, spiritul critic şi chiar limbagiul tehnic.

—• Dragă, sunt omul cel mai fericit d in lume. Experienţa noastră va fi o bine­facere... V a trebui s'o propovăduim printr'o cât mai largă publicitate.

— Şi care sunt rezultatele ?

— Acum văd tot. înainte, şi pentru real şi pentru i luzie aveam acelaşi ochiu... Iluzia era un concept al creierului, o părere. Azi, cu ajutorul acestor două pupile am disociat iluzia de real... sau, mai bine zis, am găsit realul iluziei. Eu cunosc acum Ideile lui Plato... Ele există, nu sunt o concepţ ie utopică... trăiesc cu ele , cunosc realul esenţelor, absolutului...

Eu mă prefăcui a-1 crede, ca pe un copil. Era atât de amorezat ! El însă trăia a ievea această dublă v ieaţă a realului, şi a iluziei. Probă, că la câtva t imp a venit din nou la mine.

— Va trebui să-mi completezi binele... — Cum asta ?

— N u sunt fericit decât pe jumătate. Pupilele cele vechi mă supără. Va trebui să mi le astupi şi să mă laşi numai cu ce l e artificiale.

Fiindcă redevenise copil, îl amăgii cum se amăgesc copiii, cu vorbe dulci şi amăgi­toare. Dar mu mică mi-a fost mirarea când, imediat după el, a intrat Sânzeana.

— Domnule profesor, ştiu care-i vo ia lui Serghie... trebue să i-o îndepliniţi... —• Şi pentru c e ?

4 3 4

— N'aţi înţeles ?... El a ajuns ca morfinomanul... a doua pupilă e toxicul lui, e morfina lui...

Eu o privii drept în ochi. Aceeaş i situaţie : colţul dinafară râdea. A urmat apoi groaznica tragedie, provocată în bună parte şi de refuzul meu. In.tr'a-

devăr ca morfinomanii lipsiţi de excitant prietenul meu încerca singur să-şi procure otra­va râvnită. In oglindă, cu un ac fin, a vrut să-şi cicatrizeze pupila cea adevărată, dar lipsit de abilitate şi-a perforat ochiul şi întreg conţinutul s'a scurs. N u s'a dat bătut. Aceeaş i încercare şi de cealaltă parte. Asta am constatat-o la autopsie, căci glonţul şi 1-a tras doar printr'un singur ochiu, iar celălalt a rămas că piesă demonstrativă.

A trecut poate un an delà tragicul sfârşit al profesorului Modest Serghie şi bine­înţeles că nimic nu publicasem. Fusesem vict ima unui mistificator, de bunăeredinţă, dar nebun. Când, într'o zi, mă pomenii cu Sânzeana Lambrior. Era parcă şi mai frumoasă. Mai frumoasă, deşi nu era fulguită de zăpadă sau de flori de cireş. Mai frumoasă, cu toate că la colţul ochilor nu mai exista acea pală de batjocură.

—• Domnule profesor, am venit pentru o mare rugăminte... —- Cu bucurie...

— Voiu vorbi deschis... Iubesc... — Nimic mai frumos. —• Iubesc... iubesc un sublocotenent de aviaţie...

— Foarte bine. — Dar ceva se opune iubirii mele... — Ce ? — Ochii mei.

Privii atent la ochii aceia minunaţi, să văd ce cusur puteau avea. — Noi suntem prinşi ca între două praguri... — Cunosc teoria... între două simţuri, între tact şi vedere.. . — Da, între două simţuri prea distanţate... Când iubeşti, aceste două simţuri tre-

buesc apropiate...

—- Ciudat... Sărmanul Serghie vedea dimpotrivă... La colţul ochiului îi apăru din nou surâsul de batjocură.

— La el trebuia să depărtez neapărat privirea, fiindcă eu nu-1 iubeam... Serghie tre­buia să cunoască iluzia, minciuna... eu, adevărul, concretul..., căci aviatorul meu e un ani­mal superb... w e a u să-i văd fiecare fibră musculară contractându-se, vreau să-i văd oa­sele mişcându-se în încheieturi... Şi după cum vezi, am pupilele prea mari...

Eu zâmbii privind la acele pupile punctiforme.

— Aş vrea să le reduc la jumătate. Mă supără lumina prea multă, mă distrag flo­rile care lui îi plac atât de mult...

Avuse i un tresalt.

— Preabine, domnişoară. Poate vo iu încerca... Insă un lucru aş vrea să ştiu... Când ai venit pentru prima oară la mine, aveai în păr o fulguială albă... Ce erau, fulgi de nin­soare sau flori de cireş ?...

Ea râse cu ochii întregi : — Nici fulgi de zăpadă, nici flori de cireş... ci bobitele albe ale unui şal vechi

de dantelă...

Fratoşliţa, 16 Iulie 1939.

4 3 5

M O A R T E V O E V O D A L A DE

D. CIUREZU

Codrul crengilor deşarte Se'ndoia tăcut în moarte...

Doamne, Io robul Tău şi s lugă dreptei Tale, Mă pregătesc de lungă şi ne 'ntoarsă cale. Mă pregătesc să v iu la Tine, Cu tot ce-ai pus din ţărnă 'n mine Cu tot ce-ai vrut, şi bun şi rău, Să plămădeşti drept chip în robul Tău.

— Rob ai vrut să-Ţi fiu, Rob Ţi-am fost. Slugă de iubire şi credinţă, Pentru-a crucii Tale biruinţă.

Mărirea Ta atotcuprinzătoare, Mi-a dat îndemn şi mi-a dat soare ; Făptură luminată, drum spre s te l e Şi cumpănire dreaptă vieţ i i mele.. .

Tot ce-am năzuit şi tot ce-am vrut, Tot c e mâna faptii me le a făcut, — Şi volburi le m e l e pământeşt i Şi înălţimile albastre şi cereşti — Din Tine-au fost şi ale Tale-au fost, Spre a 'mplini al vieţ i i me le rost.

A c u m când zările în ochii mei se sting Şi 'n va lea de verdeaţă mă preling ; Când vămile mi se ridică 'n cale, Mă 'ndoi neput incios vroinţei Tale.

438

Mă rog pentru nevo ln ic trupul meu, Că-i simt pământul cum i-atârnă greu ; II simt cum tremură de frig şi cum îngheaţă, Acum când se desparte de vieaţă.

— Dă-i uşurare lină şi iertare In pământeasca lui deşartă aşezare ; Dă-i dulce-adormitare şi odină, In huma celor vrednici şi 'n sfânta Ta lumină... * Voi vornici şi hatmani şi sfetnici, Cârmuirii mele zid cinstit de vrednici ; V ă las în seamă ruga şi credinţa, Că 'n ele stă ca 'n ghindă biruinţa ; V ă las în seamă neamul şi moşia Jubirea de pământ... dar şi nemernicia... S'alegeţi vo i din două ce e bine, Au frunte de mândrie, au frunte de ruşine.

Tu Doamna mea 'ntristată şi firavă, Aşează-ţ i mâna albă pe fruntea mea bolnavă. Că azi când tâmplele de viaţă se golesc, Simt cât te-am iubit de mult... şi te iubesc. Cu fiecare clipă se rupe-o coardă 'n mine, Care-a svâcnit şi s'a 'npletit cu tine. Aş i vrea ca anii ce-ţi mai rămân pohtire, Să ţi-i petreci în sfântă monastire. • Să mă comanzi la vreme şi să dai Săracilor din ţară tot ce ai... — Că tot e nălucire, tot e vânt, Şi toate sânt o mână de pământ — Boeri veliţi şi logofeţi, să ştiţi : Că 'n Doamna mea, pre mine mă cinstiţi. Şi blestemat să fie acela ce-o ndrăsni, Cu ură şi ocară, spre ea a vorovi.. .

Acuma daţi-mi grijania să mor C'aud cum îngerii din slăvi coboară 'n sbor Şi cum în prag Arhanghelul m'aşteaptă, Cu haina de luceferi, cu spada 'nflăcărată...

Doamne, In mâna Ta 'mi dau duhul şi povara Că Te-am slujit, cum mi-am slujit şi ţara ; Cât am crezut în Tine, am crezut şi 'n ea Că din pământul ei suia credinţa mea ; Şi cât am fost al Tău, am fost şi-al ei, Cum din pământ ş i soare cresc florile de tei.

437

Acuma vin..,., sunt gata Să-mi primesc în tihnă judecata...

Şi lângă sfântul trup de V o e v o d A 'ngenunchiat o ţară şi-un norod, Că 'n racla lui ducea fără cuvânt O spadă ruptă 'n două şi-un bulgăr de pământ.

438

P O E S I I Ï)K

GHERGHINESCU V A N I A

C H E M Ă R I

T ă r â m u r i nou i se desch id în l ău t ru Şi spre zare n o u ă — cărăr i le ; Al te i v ie ţ i — p o a t e mor ţ e i — Ii aud în ecour i chemăr i l e .

In mine însumi , m ă adun Cu f iecare zi tot mai mul t — Chemăr i l e , chemăr i l e , Mai în ţ e l egă to r să le-ascult .

Cine împrăş t i e cea ţ ă Pe ochi i p r iv ind în afară ? Cine, fără milă, b r ăzd ează Bolta frunţii de cea ră ?

Glasul de p r e tu t i nden i Lunecă pe-a inimii v ioa ră Ca un a rcuş î nnebun i t Ca re m â n g â e şi omoară. . .

Cine, din nevăzu t , Cu a r m o n i o a s ă v o c e de ger, Po runceş t e să m ă împar t In t re p ă m â n t şi cer ?

489

S E M N

A m tresărit ca din coşmar . Şi-am alergat, buimac, la geam ; Era afar 'un plâns amar De cer pe care nu-1 vedeam.

Bătuse c ineva ; nu era vânt, Nic i ploae şi "nici. frunză moartă... Greu bătuse... Bulgări de pământ, Pasăre, sau deget fu — de soartă ?

440

E M I N E S C U Ş I M A I O R E S C U DE

GR. T Ă U Ş A N

Epoca în care au t ră i t ce le d o u ă e x c e p ţ i o n a l e pe r sona l i t ă ţ i l i t e ra re , Eminescu şi Maiorescu , desch iză tor i de d rumur i no i în cu l tu ra şi v i a ţ a sp i r i tua lă a n e a m u l u i nos t ru , a fost una din cele mai i m p o r t a n t e şi m a i deoseb i t co lo ra te din se r ia i s tor ică a Ţăr i i Ro­mâneş t i . Ea a în reg i s t r a t e v e n i m e n t u l p r imu lu i război de dezrobi re , ca re a r ep rezen ta t şi cea dintâ i man i fes t a re de ene rg i e e tnică , d u p ă ce o pe r ioadă d e pa s iv i t a t e sub fanarioţ i , con t inua t ă şi d u p ă ei, p u t e a da n a ş t e r e în suf letele romîneş t i unu i scept ic i sm d ă u n ă t o r în ce iace p r i ve ş t e v i r tu ţ i l e n o a s t r e mi l i ta re .

Totuşi , în a c e a s t ă e p o c ă în ca re se s imţea ins t inc t iv cum cresc pu te r i n e b ă n u i t e de "propăşire na ţ iona lă , sub domnia în ţe lep tu lu i Rege Caro l I, spir i t me tod ic înc l ina t spre ope­ra cons t ruc t ivă , Eminescu şi M a i o r e s c u au trăi t , pa re -se , s t re ini şi u n u l şi a l tul de acest "eveniment de h o t ă r î t o a r e va loa r e . . .:.:..

Pagin i le lui Ti tu M a i o r e s c u n u vor amin t i d e războiu l i n d e p e n d e n ţ e i de ci t mul t mai t îrziu, în i n t r o d u c e r e a la „d i scursur i l e p a r l a m e n t a r e " , ca re vo r d e v e n i pr in condensa re , în vo lum, una din cele ma i l uminoase is tori i c o n t e m p o r a n e a pol i t ice i in t e rne romîrieşt i , iar Eminescu v a c în ta glor ia s t r ă b u n ă os tăşească , a t î t de ac tua lă , în m i n t e a lui p l ină de pu te r i de e v o c a r e a t recu tu lu i , t r ec înd pes t e e ro i smul doved i t î n t r ' un război a t â t de re­cent p e n t r u el...

Pen t ru a î n ţ e l ege aces te a t i tudini , t r e b u e să ref lec tăm la însuş i rolul , pe c a r e a t î t M a i o r e s c u cî t şi Eminescu şi l-au s ta torn ic i t şi a n u m e ace la de a fi î nd rumăto r i i vi i toru­lui cul tura l , mai mul t dec î t comen ta to r i i rea l i tă ţ i i .

T ră ind în această epocă de î nă l ţ a r e suf le tească, s'au închis p a r e - s e în funcţ iuni so­ciale i nac tua le , dar cu atît mai dec i s ive în p r o e c t a r e a faptelor ce a v e a u să vină. Ei au reuşi t , astfel ca depăşind n ive lu l epocii în care t ră iau , să creieze, sub nimbul unui orizont

441

ce se deschidea larg şi luminos, mode le de creaţie estet ică şi drumuri de progres inte­lectual, simţind că aparţin mai mult viitorului decît prezentului. De altfel, aşa se expl ică de ce au suferit şi unul şi celălalt o oarecare ostil itate sau ne înţe legere la începutul ac­tivităţii lor, şi de ce trăind într'un mediu social, nu încă destul de pregătit, nu au fost priviţi ca flori rare, ei cari făureau neamului nostru drumuri culturale pe scara cuceririlor spirituale. Să ne gândim că Eminescu în perioada cea mai strălucitoare a creaţiei lui ge­niale, era aproape necunoscut , preţuit numai într'un cerc restrâns de prieteni, un Slavici , un Iacob Negrutzi , ori Maiorescu.

Şi dacă a putut fi scos de către T. Maiorescu din tristeţile lipsurilor şi din drama ignorării de către un public care nu înţe legea delà început genial i tatea ce apăruse lu­minos în cîmpul culturei noastre, nu s'a putut acoperi protestul acelui parlamentar, ce este de dorit ca să rămână veşn ic anonim, care găsea că ajutorul material dat lui Emi­nescu, constitue un delict pentru ministrul ce i-1 acordase, meritînd să treacă de pe banca conducerii statului, pe aceia a osîndiţi lor de drept comun.

Şi, într'o fază de nepregătire în care s'a putut auzi o atare profanare, — deşi, ceva mai tîrziu opinia publică a reacţionat, destul de semnificativ faţă de epigrama ne­norocită a lui Alexandru Macedonski — printr'o contrazicere uimitoare, aceiaşi opinie publică s'a solidarizat cu calomnia cu privire la conduita lui Maiorescu faţă de Emine­scu şi anume că el a trecut pe l îngă viaţa îndurerată a poetului cu indiferenţă de se­nior. Ceeace , dacă aşa ar fi fost, nu era logic să sufere o opinie publică încă nu destul de aclimatizată la început cu noutatea versului eminescian, şi nu atît de larg admiratoare a geniului ce apăruse. Cei cari au crezut în această legendă calomnioasă se recrutau poate din grupa celor cari combăteau pe criticul şi profesorul strălucit care avea să des­chidă dramuri noi în metodica de apreciere a scrisului artistic romînesc, socotindu-1 că ar fi un factor de corupţie, ca unul ce propagă pes imismul schopenhauerian. (Analele parlamentare păstrează astfel ruşinea interpelării cu ocazia unei alegeri în parlament a lui Titu Maiorescu, prin care oratorul făcea apel la reprezentanţii naţiunii, ca să nu pri­mească în mijlocul lor pe distrugătorul de suflete, pe cosmopol i tul periculos şi pe scho-penhauerianul otrăvitor de suflete ce se numea... Maiorescu !).

Pentru o opinie publică în care se puteau tolera atari păreri, desigur că se putea primi şi calomnia indiferenţei lui Maiorescu faţă de Eminescu, deşi , chiar şi aşa d e ax fi fost, ce rost avea calomnia opiniei publice, pe această temă, cînd Eminescu însuşi nu era preţuit ca o stea strălucitoare şi unică cum era şi cum a rămas, şi cum va rămîne în veşnic ie , atît timp cît v a exis ta neamul nostru ?

Acum, odată cu publicarea atentă a corespondenţei lui Maiorescu, făcută cu metoda critică a învăţaţi lor de azi, pregătiţi la o altă şcoală critică decît a predecesorilor, ca să descifreze adevărul, s'a vădit dimpotrivă cîtă solicitudine, cîtă frăţească iubire, arăta marele critic, ilustrului poet, cu care destinul istoric şi plin de mister îl făcuse con­temporan.

Se putea oare vorbi de gestul generosului ce ,.pentru galerie" aruncă de ochii lu-mei un ajutor celui în n e v o e , cînd ştim dimpotrivă, cum suferea Maiorescu în timpul cri­zelor de boală a lui Eminescu, cîtă inimă punea în înţe legerea idilei poetului cu Veronica Miele şi cîtă voinţă de a smulge pe îndrăgostit din mreje le unei femei, pe care o soco­tea nefastă omului şi poetului ? Se poate vorbi fără sfidarea adevărului de indiferenţa criticului, c înd noi le pagini de corespondenţă maioresciană, ne pun în lumină câtă grije punea să îndrepte spre o carieră universitară pe poetul, v isător şi désorientât în viaţa z i ln ică?

442

Se mai poate oare ataca Maiorescu, pentru cit de puţin a făcut în ocrotirea lui Emi-nescu, cînd casa sa îi fusese pusă la dispoziţie, aşa cum rareori fraţii fac între ei, cînd unul e mai părtinit de soartă decît altul ?

Dar aceste opinii neintel igent bîrfitoare, faţă de critic, pot fi puse într'o largă măsură pe seama unei nepregătiri morale şi intelectuale a opiniei publice româneşti faţă de aceste două personalităţi, cari făceau un salt dincolo de mediul lor, şi creiau posibili­tăţi de valorificare a spiritului creator romînesc, ce rupea oarecum nivelul cultural al vremii lor. Apariţiuni vulcanice, e le nu aveau strămoşi, dar desinau prin activitatea vieţii lor căile ce aveau să v ină în direcţia marilor suişuri triumfale ale poeziei şi criticei.

Şi aceasta e cu adevărat o caracteristică semnificativă pentru ce le două personali­tăţi, înscrise în antologia romînească. Şi una şi cealaltă au trecut dincolo de climatul cul­tural al vremii. A u deschis alte porţi visului şi cugetărei ; au aclimatizat intel igenţele cu noutatea unui fel de a simţi şi de a cugeta, ce se deosebea radical de frazeologia curentă oratorică de retorica îmbîcsită, de fraza amorfă a unei ziaristici începătoare, ori a unui parlamentarism în formaţie, de cîntecul unei poezii , foarte adesea lipsit de conţinut no-ţional şi fără adîncimea unei simţiri sincere şi prin aceasta comunicativă.

N u intenţionăm a arăta aci — ar fi imposibil — lipsurile şi foarte adeseori bana­litatea expresivităţii , din cele mai multe manifestări ale scrisului şi vorbirei romîneşti, dinaintea apariţiunei celor două faruri luminoase, pe cîmpul culturei noastre. Dar, e dea-juns a răsfoi ziarele timpului, a reciti manifestările oratorice ale unora din acei cari se socoteau ca stele de mîna întâia, pentru a simţi l impede că scrisul lui Eminescu şi al lui Maiorescu, aducea o notă nouă, o originalitate ce consista în şlefuirea expresiei viu pro­nunţată în cadenţa meşteşugită a frazei, în l impeziciunea de cristal la Maiorescu, şi stră­lucitor găsită în magia cuvîntului tremurător, încîntător şi fascinant la Eminescu,

Limba romînească — în aspectul ei de manifestare externă a gîndurilor şi a sim-ţirei — se topeşte într'o formă nouă : ea se curăţă de balastul calificativelor adjectivale minore, de abundenţa locului comun şi a cl işeului de expresie ; se leapădă de tot ce era ornamental fals şi care semăna cu ciubucăria ridicolă din arhitectura vechi lor clădiri oră­şeneşt i delà noi, ce vo iau să fie arătoase cu ignorarea liniei simple şi a simetriei aristo­cratice a echilibrului de forţe statice.

Poezia lui Eminescu este încîntătoare, aşa cum n'a fost a niciunuia din predecesorii lui, şi servindu-ne de acest epitet, vo im a arăta, însuşindu-ne în această privinţă exce­lentele observaţiuni critice şi recente ale d-lui Vladimir Streinu, — că versul emines­cian încîntă, adică vrăjeşte, creiază o stare de ipnoză, de reverie, în care te cufunzi ca cetitor, fără a şti unde te duce vrăjitorul, pentru ca să afli că eşti în lumea fermecătoare a feeriilor celei mai pure frumuseţi, în care lumea cu toate asperităţile ei a dispărut, în visul propriei noastre firi, transportate dincolo de veghe . Unele din versurile lui Emine­scu s'au pus pe note. O mare greşală. Muzica lor nu are n e v o e de o alta. Ea însăşi e o magie strălucită a cuvîntului, oare găseşte puteri de evocare, de duioşie, de transmu­taţie dincolo de real, şi care face din ea, o capodoperă genială cu care neamul nostru poate fi mîndru de a o considera ca a lui, înainte ca ea să fi pătruns prin traduceri, ce le dorim tot mai desăvîrşite, în patrimoniul culturei universale.

Limba noastră capătă, astfel, o altă formă şi un alt aspect. Dante transpus pe alt plan istoric.

împreună cu Eminescu, Maiorescu este într'aîtfel, — dacă nu un vrăjitor al cuvîn­tului pînă a-i da muzicalitatea unei reverii şi unei cufundări în v i s ca la poetul genia) *— un fermecător maestru al cuvîntului rostit.

443

Cei cari au a v u t fer ic i rea să-1 a u d ă pe M a i o r e s c u — şi au r ă m a s at î t de pu ţ in i •— îşi amin t e sc de domina ţ i a ce o exe rc i t a a s u p r a ascu l tă to r i lo r , g r a ţ i e exp re s iv i t ă ţ i i l ap i ­dare , e l egan ţ e i frazei ca şi ges tu lu i a t î t de e locven t £-1 însuş i .

Eminescu şi M a i o r e s c u au fost astfel d inco lo şi d e a s u p r a t impulu i lor, a d e v ă r a ţ i mag ic i en i ai cuv în tu lu i , făur i tor i de a rmoni i so n o re şi de exp re s iv i t ă ţ i l ex i ca l e , . car i fără să b r u s c h e z e n o r m e l e l imbei au fost to tuş i a t î t de or iginal i , înc î t a u pu tu t c re i a ti­p a r e noi d e exp re s i e v e r b a l ă a e u g e t ă r e i romîneş t i , d e p ă ş i n d t r ad i ţ i ona lu l şi ob işnu i tu l .

Cr i t icul şi poe tu l p r i n t r ' o co inc iden ţă , ce a r e în ea ceva mist ic , s 'au în t î ln i t ca să c re ieze a l tă f iz ionomie a exp re s iv i t ă ţ i i n o a s t r e l imbis t iee şi o a l tă a t i t ud ine în c e r c e t a r e a i n t e r n ă a suf le tului r omînesc , obl igîndu-1 a găs i în el pos ib i l i t ă ţ i de s imţ i re n e c u n o s c u t e şi dec i o î n c r e d e r e în a r i s toc ra ţ i a de rasă , v r e d n i c ă să g ă s e a s c ă va lo r i sp i r i tua le p ropr i i fără imita ţ i i s au pas t i ş ă r i de là alţi i .

C u l t u r a r o m î n e a s c ă î n c e p e u n d r u m n o u pr in a r t a p o e t u l u i şi pr in scr isul cr i t icului Cu ei se s c h i m b ă c e v a din s t r u c t u r a su f l e tească d o m i n a n t ă î n a i n t e de a p a r i ţ i u n e a lor.

" Prin ei r e so r tu r i n e b ă n u i t e se p u n în mişca re .

Iar cit p r i v e ş t e faptul apairi ţ iunei şi î n ă l ţ a r e ! p e c împul cu l tu re i n o a s t r e a acestea doi lucefer i car i s 'au iubi t şi s 'au în ţe les , el d e p ă ş e ş t e cazul expl ica ţ i i lo r poz i t ive şi ne s i leş te a n e duce g îndur i l e sp re ipo teze le metaf iz ice , exp l i ca t i ve a ro lu lu i mis t ic ce-1 ţin uneor i pe r sona l i t ă ţ i l e profe t ice , în a n u m i t e faze de evo lu ţ i e cu l t u r a l ă la un popor .

Şi în a c e a s t ă i sbucn i r e a for ţe lor c r e a t o a r e ca re la unu l ia forma v i su lu i poe t i c ŞJ là ce lă la l t o l i m p i a m s m u l j u d e c ă ţ i i cr i t ice , fără p r e g ă t i r e şi fără î m p r u m u t u r i , s tă n o u t a t e a s imbiozei ce lor d o u ă sp i r i te c h e m a t e de p u t e r i m i s t e r i o a s e să c re ieze un alt c l imat cul­tu ra l în ţ a r a noas t ră ,

Desch iză to r i de d r u m u r i ei n ' a u p u t u t fi ma r to r i i e f lo rescen te i cu l t u r e i n o a s t r e de a c u m ; da r ş i-au e re i a t p r in pu t e r i l e lor de an t i c ipa ţ i e a v i i to ru lu i , d rep tu l de a fi con­s idera ţ i ca figuri d o m i n a n t e în l u m e a e t e r n e l o r f rumuseţ i a le fantezie i şi e u g e t ă r e i ro­mâneş t i .

444

P O E S I I

; ' lULIAN-VESPER; ::" " "\ \ ';;

P E L E R I N I

Ţinuturi clare aşteaptă Slatuiele lor viitoare : Zvelte vieţi se apropie în urne limpezi de soare.

Însetatele slăvi să cuprindă Umbra voastră se pleacă. Frunţi fără timp"; ' dé 'amintiri Dimineaţa-i saraçâr . "...

Porniţi de ieri sau de azi Cîinii lumii vă latră. Lîngă mormînt poposiţi Pe înalte visuri de piatră.

Spaţii calm vă înfăşoară O dragi pelerini, Spălaţi de moarte, lucesc, Ochii voştri senini.

U N Î N G E R

U n înger durerea~şi a l ină Prin cerur i t r ec înd ca pr in vis. Pe p la iur i o fată mur i a Cu ochii spre un trist pa rad i s .

445

De dor se aprinse un soare Şi steaua'n amurguri păli. Iubirea cîmta îin izvoare Şi'n anii cu bolţi aurii.

Aşa, fericiţi, fără margini, Cu'n zâmbet vec ia cuprind. Şi nu v ă d sub teiul tăcerii Mormîntul cu frunze de argint.

Dă-mi orizontul v e ş t e d al lacrimii de vec i Unde'n afund de moarte străluee învierea Şi unde idealul sub negre Ceruri reci E crinul melancol ic ce 1-a crescut tăcerea.

Dă-mi fruntea luminată de st insele minuni Iubirea să n'o doară, paloarea să n'o ştie. Gatapiteasmă pură în veacuri şi furtuni Să urce 'n munţi de taină şi 'n gând de piatră vie.

Căci nu ştii când spre ste le cuvinte le vor trece Cu faţa luminată spre un străvechiu amurg. Şi soarele iubirii cu zarea mult mai rece V a 'ntuneca uitarea spre care toate curg.

Ci, înviat din neguri, înseninat de spaţii, Călătorind prin vremea c e te~a iubit c îndva, Spre braţele deschise , păşind, vai înţe lege Cum într'un rodu de stele, se înalţă ziua ta.

A D A S T R A

446

P O E S I I DE

GHEORGHE BUMBEŞTI

CÂNTEC DE DEPARTE

In goluri pâcle dese coboară peste ape, Rămas-au pomii singuri şi negri lângă mal Pe care aştept o luntre să vină, val de val. Aştept de mult ca vremea cu somnul pe pleoape.

O luntre veche'n care stă moartă o fecioară, Călătorind de veacuri pe apele verzui, Mă r o g cu ruga st insă şi sufletul îl sui Ca o tăcere mare aflată lângă sără.

Ţesu de-asupră-i timpul păienjeniş cu trudă O ştiu, doar au văzut-o străbunii tremurând Şi-au izvodit sărmanii acelaş cântec blând Sub palida sclipire când s'arătase udă.

Nostalgică durere şi v ine într'un târziu, In golul rupt oprite stau sufletul şi glasul Dar ştearsă de 'noptare curmată ca şi ceasul Se duce 'n zarea neagră lăsând în gând pustiu.

PLOUĂ LÂNGĂ PARÂNG

Amurgul a mânjit cu vânăt cerul Şi munţii s'au privit în ape goi Apoi orbiţi de norii grei de ploi S'au strâns ursuzi şi s'au făcut ca fierui.

447

A fulgerat prelung că s'au ivit Ascunse 'n văi cătunele de fum Cu garduri joase, rupte lângă drum Ingenunchiate trudnic şi smerit.

Şi de-au văzut plugarii noaptea care De geamul mic reci buze îşi l ipise încrezători de-atâtea ori în v i se S'au închinat ca de minune mare.

Căzură lung. şuvoa ie le de sus Pe stânca arsă ş i pe huma neagră Şi se'ntorcea destinul de pelagră Lăsând o dâră albă la apus.

M U N T E

E-o luptă pân'la cer pe negre stânci Pe drum nu suie omul, se târăşte. Izvoare urlă'n peşteri le adânci Scăpat din lut blestemu 'n gură creşte.

Ac i pe lângă cer, pe lângă faptă Vezi , te aude Domnul dacă spui Şi poate că plecându-şi mâna dreaptă Un p u m n - d e smirnă îţi va da de sui.

Prelung de stei se sparge glasul greu Că s'a urnit un vultur cenuşiu Vâsl ind, încet, în cercuri ş i mereu Lăsă un semn adânc şi iar pustiu.

Coboară sara oi le în strungă, Suflând în spuza cerului de s te le Vre-o câţiva munţi mai cată s'o împungă Berbeci cu coarne lustruite, grele.

A INTRAT O UMBRĂ IN MINE

Pe steiul sterp sunt. umbre şi lumini Şi caprele-amăgindu-se le pasc, E-o l inişte de piatră lângă piatră Izvoare cad in goluri şi renasc.

448

Un vultur negru s'a pierdut în spaţiu Mărind pustiul cerului săpat, Cu clipa moartă creşte infinitul Amurgul râde galben răsturnat.

Zăcând pe-o rână satul pustiit Cu ochi bolnavi de humă şi de fum, îşi chiamă turmele mtârziate'n drum Cu glas de cumpeni lung şi risipit.

O umbră creşte răstignită — strig Lovind de stâncă glasul de cristal Ecoul greu s e sparge lângă mal Şi umbra intră'n mine şi mi-e frig.

DE

ZOE VERBICEANU

Eu râd pentru lacrimi... (Fr. V. Ba l ada Contrastelor)

Dacă viaţa lui Vi l lon, pl ină de pete, înfrângeri şi căderi, a fost v iaţa unui mare nesă­buit, opera lui, strălucită, puternică şi victorioasă, rămâne pes te veacuri dovada c ă sărma­nul student medieva l a fost un mare artist. Lauda aceasta e săracă, opera lui Vi l lon meri­tând să împartă cununa supremă cu cel mai strălucit geniu al l iterelor franceze. Stau la în­doială când e vorba să găsesc acest al doi lea geniu, tot aşa de autentic şi de specific fran­cez ; poate că La Fontaine şi Mol ière laolal tă unul cu marea lui artă descriptivă, ce lă ' lait cu pateticul lui „râs printre plâns" — să împlinească c e e a c e se găseşte întrunit în opera lui Vi l lon.

A c e a s t ă operă n u e vastă — şi cum putea să fie altfel când ea e fructul a mai puţin de două decenii , risipite şi ace lea în frământări, pribegii şi închisori care i-au spulberat întreaga tihnă ? Dar geniul nestăpânit creiază chiar în vârtejul marilor vâltori. Unicul v o ­lum rămas de la Vi l lon cuprinde în ce le 3000 de versuri a le sale : Micul Testament scris la 25 de ani, Marele Testament din 1461, opera maturităţii poetului creeată la vârsta de 30 de ani şi 38 de Balade dintre care 16 sunt intercalate în Marele Testament, 13 răzleţe, iar 9 sunt scrise în jargon jobelih, adică în graiul ermetic al pungaşi lor pe cari Vi l lon i-a frecventat şi de la care a deprins această vorbire cu chee.

N u toate baladele intercalate în Marele Testament sunt scrise odată cu această operă • pe multe le plăsmuise anterior pe unele chiar de la 16 ani — şi le-a introdus în cuprin­sul Testamentului la locul care se potrivea. Numai „Balada gâ lceve i dintre trup şi suflet" e datată de Vi l lon şi aflăm că e scrisă la 30 de ani, vârsta marilor sale creaţiuni.

Ce era forma aceasta de Testament în li teratura evului mediu, unde a găsit o largă întrebuinţare şi pe care Vi l lon va adopta-o de la înaintaşul său, Eustache D e s c h a m p s ? Era un simulacru de legate în ajunul unei propuse ameninţări de moarte, l ega te c e se înşi­rau într'un poem liric-satiric, dealungul căruia poetul desfăşura în v o e : descrieri de locuri şi oameni, evocări de figuri contimporane sau din vremi apuse, înţepături g lumeţe sau bi-

450

OPERA L U I FRANÇOIS VILLON ŞI ARTA L U I

ciuiitoare satire, ura sau iubirea, râsul sau plânsul propriu. Villon este singurul care in­troduce şi câteva balade în cuprinsul Testamentului, rupând şirul oricum monotoni al le­gatelor ; deasemenea e singurul care a ridicat pe treapta marei arte această formă lite­rară medievală, cum nimeni — înainte şi după e l — n'a mai putut s'o facă.

încă din primul Testament, cel mic, se întrevede maestrul — şi mai ales puternicul talent descriptiv pe care-1 v o m vedea culminând în Balade şi în Testamentul cel mare.

In ajunul Crăciunului din anul 1456, înşiră François cu grabă cele 300 versuri ale Micului Testament pe care nu aşteptarea morţii îi dă ghies să-1 redacteze, ci părăsirea lo­cului natal, a mult . iubitului Paris. Dar pricina fugii lui din capitală nu e, cum spune el, amorul ce-i făcea netrai, ci graba de a se pune la adăpost de iscodirile poliţiei după fur­tul scuzilor de aur din capela Colegiului de Nevara. François se arată grijuliu : nu cumva să i se întâmple vre-o nenorocire în călătoria lui de durată nesigură, iar el să-şi fi lăsat numeroasele sale bunuri la voia întâmplării.

Ce sincer glumeşte şi ce departe se crede tinerelul François căci n'a împlinit 25 de ani de momentul solemn al acelui „aeternum vale" de care-1 despart numai opt ani ! Pentru el stăpân acum pe nevisata bogăţie a câtorva scuzi de aur de-aci'n colo începe viaţa lui fericită. Plin de bucurie şi glume după c e a zugrăvit cu pana lui v ioae tabloul pitoresc al iernii la gura focului scânteetor şi vese l , la adăpost de primejdia haitelor flămânde François începe împărţirea bunurilor sale. A spus-o şi cine nu ştie că e sărac lipit ,• dar ce are a-face ? — va fi mai generos cu darurile închipuite decât cu ce le reale. Primul legat îl v a în­china celui care-1 adăposteşte şi-i dă hrană, cum i-a dat şi învăţătură ; în schimbul şi al numelui pe care 1-a adoptat de la unchiul său Guillaume Villon, François îi lasă unicul bun care îi aparţine : renumele său de poet, vâ lva stârnită cu arta sa. In al doilea rând,-va lăsa fiinţei iubite care 1-a chinuit şi din a cărei pricină se ex i lează — Vil lon nu dă nu­mele femeii crude — îi v a lăsa inima lui moartă, uscată, închisă în raclă asemeni moaş­telor martirilor creştini. Toate legate le ce urmează sunt glumeţe, ironice, muşcătoare. Unor oameni importanţi şi bogaţi — mari dregători din înalta finanţa sau magistratură a vremii — le lasă boarfele lui puse amanet ; ca să le capete, vor trebui să plătească şi nu ştie da­că vor avea cu ce ! Altora, cunoscuţi, sau prieteni, le încredinţează câte o firmă de han re­numit : „Calul bălan" — „Boul încornorat" — „Catârca" — „Măgarul tărcat" şi altele. Călugărilor petrecăreţi le dărueşte claponi graşi, urcioare şi burdufuri cu vin ; celor din temniţe, o paznică plină de nuri ca să le pară mai dulce închisoarea. Unui gardian public şi unui măturător, ambii cunoscuţii de mult ai lui François, le rezervă raţele furate, după obiceiul câtor trei, de prin şanţurile sau de pe lângă gardurile mărginaşe ale Parisului înoptat. Unui cunoscut proxenet îi lasă trei braţe de fân să se tăvălească pe ele în prac­ticile lui amoroase. N'are castele, dar cine-1 opreşte să nu dăruiască şi ceeace n'are ? Mai lasă apoi atestatele sale universitare studenţilor trândavi, laviţa pe care doarme — spirite­lor — şi tot astfel mereu, în acelaş ton de glumă sau biciuitoare satiră, care loveş te mai

Chica în ajunul de Crăciun Din anul ce-1 arătai, Când lupii'n haite se adun Iară tu la ioc îmi stai

Stârnind jarul cu'n vătrai, — îmi veni dorul ca să rup Cu-amorul ce-mi iăcea netrai Şi-mi chinuia suilet şi trup.

Eu François Villon numit, In dispoziţiuni serioase Şi la minte nesmintit, Găsii că este cu oale

Ordine în ale tale. Gânduri şi lucruri să pui Până când „aeternum vale" Nu eşti nevoit să-1 spui.

ale>ş în b u r g h e z i a p u t e r n i c ă şi h r ă p a r e a ţ ă , ' î n . c ă l u g ă r i i îmb iba ţ i şi în doc te le î n v ă ţ ă t u r i p e . c a r e Je-a înghi ţ i t şi el fără p l ă c e r e . , - .

Micu l T e s t a m e n t e scr is în fuga conde iu lu i şi g r a b a p lecăr i i , — da r şi aci i zbu teş t e F ranço i s să z u g r ă v e a s c ă o a m e n i şi locuri-, să a r u n c e săge ţ i în d r e a p t a şi în. s t ânga , să. d e s - ; v ă l u e a m a r u l s ă r ăc i e i lui, pofta lui de v i a ţ ă î m b e l ş u g a t ă , invidia , faţă de cei c a r e : po t d u c e a s e m e n e a t ra i desfătat . T e s t a m e n t u l c e l mic , desch i s a s u p r a t ab lou lu i ie rn i i .— . a s p r u pen-* t ru unii , du lce p e n t r u al ţ i i — s e î n c h e e tot cu un t ab lou : al chi l iuţ i i lu i de s t u d e n t să­rac , e u focul s t ins în va t r ă , c e r n e a l a p r e f ăcu t ă sloi în că l imară , l u m â n a r e a t op i t ă şi r ă sbă -t â n d p â n ă în o d a e g lasul o ro log iu lu i So rbone i a p r o p i a t e

Ce bate al nouălea ceas...

Totu l e adevă r , e v ia ţă , e t r ă s ă t u r ă s igură a unu i p e n e l v i g u r o s . UI Umile ve r su r i cu­p r i n d ca în t r ' o v i z iune profe t ică , d u r e r o a s a lui î n t o a r c e r e la Par i s , d u p ă ş a se ani de t ra­gică ho ină rea l ă .

Şi fiindcă am de-acum un ţel1) • 1

Şi -căi lungi am a străbate/ Cum n u mie trupul de oţel . — Şi darurile cumpătate, Ştiu eu dacă cu sănătate Mă voiu întoarce'n sat la noi? De-aia scriu aste legate 'Nainiea zilei de apoi.

N u ş t ia b ie tu l Vi l lon ce a d e v ă r t r i s t g r ă e ş t e şi că î n t o a r c e r e a în s a t la el v a p r e c e d a cu p u ţ i n z iua lui d e apoi ! A c u m e vese l , s c ă p ă r ă t o r de g lume şi a scu ţ i t e i ron i i -, v e d e v i i to ru l în cu lor i mir i f ice n u m a i f i indcă e t ână r , s ă n ă t o s şi f i indcă p r e z e n t u l s u n ă a d e m e ­n i to r în ch imi ru l p l in c u aur.. .

Cu to tu l pe a l te c o a r d e v a r ă s u n a glasul , p a t e t i c d i n . Marele/Testament.,, Ş t im -mp-, m e n t u l în c a r e Vi l lon a scr is a c e a s t ă ; o p e r ă ; d u p ă l i b e r a r e a lu i . din. t e m n i ţ a , cruntă,., de l a :

Meung-sur -Lo i re , .-după t o a t e l ipsur i le î n d u r a t e în p r i b e g i a lui :de.aèi tngul . .Fran ţei , t imp : de. a h p r o a p e ş a se a n i . - V i l l o n nu ma i r â d e a c u m ; i . s ' a . dus • vo ioş ia , . i; s 'a p r ă p ă d i t csănătatea.-r p a r e is tovi t şi b ă t r â n . - - - - / - : v : ;

Sunt gloabă iară măsele "' * " ' " ' Şi nechiezaiul mi-e posac...

Lega te l e p rop r iu zise d in M a r e l e Tes t amen t , — deş i au- o d e s v o l t a r e ma i m a r e d e c â t g r a bn i c e l e da ru r i din T e s t a m e n t u l cel m i c f i indcă a c u m sunt cup r in se în a p r o a p e 8Q0 • v e r ­suri , — p a r m u l t m a i r e d u s e şi d o a r o i n t e r c a l a r e î n t r e p re fa ţa şi î n c h e e r e a ope re i car i , se d e s v o l t ă în a l t e 1200 de ve r su r i . In a c e a s t ă mi ie de ve r su r i , m a i ales , şi în b a l a d e l e safe se a r a t ă p u t e r e a l i r ică a lui Vi l lon ; aci r ă s u n ă g e m ă t u l s fâş ie tor al poe tu lu i , d in aces t p l â n s s ince r şi p a t e t i c v a rod i g lor ia lui s t ră luc i t ă , — p loa ia f ie rb in te şi a m a r ă a ă s to r la­cr imi îl v a pur i f ica în faţa lui D u m n e z e u şi-i v a câş t iga i e r t a r e a o a m e n i l o r mai, pu ţ in în-guş t i la i n i m ă şi n u p r e a mânj i ţ i de h u m a din. ei. M a r e l e T e s t a m e n t n u ma i e un s imu­lac ru al u l t ime lo r dor in ţ i ; ch ia r g lume le ca r i to t ţ â ş n e s c în u n e l e locur i şi m a i a les în ba--Iade le i n t e r ca l a t e , sc r i se an te r io r , d a u în t r egu lu i ope re i un fior t rag ic , ca u n h o h o t b u i m a c

*) Villon pleca cu des t ina ţ ie ho tă r î ; ă la , Angers .

452

l ângă pa tu l unui mur ibund . Mare l e T e s t a m e n t al lui Vi l lon îşi înfră ţeş te ecoul cu glasul din „De Profundis" al lui Osca r Wi lde . Fă ră să compar ră tăc i r i l e omeneş t i ale aces tor doi neferici ţ i — din t re car i unu l s'a b u c u r a t de toa te be l şugur i l e şi desfă tăr i le vieţ i i , iar a l tul n 'a gus ta t decâ t f ir imituri le b a n c h e t u l u i — ascul t cu mai mu l t ă c u t r e m u r a r e p lânsu l lui Vil lon : e al unu i t â n ă r care a greşi t din impruden ţă , nu din re le ins t incte , şi a fost ur­măr i t de nenoroc .

Trec pragul anilor treizeci, — Nici prea nebun, nici prea cuminte — Cât chin, fuşini sorbii, — în veci Nu pot spune în cuvinte.

Astfel î ncepe Vi l lon măr tu r i s i r i l e sa le din Mare l e Tes tament . Tonul c reş te invifo-ra t de u ră împo t r iva ep i scopulu i d 'Auss igny ca r e i-a p u s la casne cumpl i te c a r n e a şi oase le lui f lămânde. A m a ră t a t în s tudiu l p r iv i to r la v i a ţ a poe tu lu i cât de grea a fost î n t emni ţ a r ea lui F ranço i s la Meung-sur -Loi re ; Balada închisorii o v a a r ă t a depl in ; am spus de a seme­nea că nu se cunosc cauze le schingiur i i la ca re a fost supus , dar t oa t e n e fac să c redem că mo t ivu l n u p u t e a fi g rav deoa rece , pe v r e m u r i l e aces tea , un n imic te d u c e a la spânzură ­toare, După c ruda figură a ep i scopulu i de Or l éans , poe tu l e v o c ă luminoasa făptură a re­gelui p r o a s p ă t î nco rona t Ludovic al XI — care , făcând pr imul d rum tr iumfal pr in ţ a r ă şi t r ecând pe la M e u n g , desch ide şi por ţ i le închisor i i u n d e zăcea fără n ă d e j d e Vil lon. Libe­rat, din temni ţă , poe tu l înch ină rege lu i trei s t rofe de p ros l ăv i r e şi b i n e c u v â n t a r e , u n d e re-cunoş t i in ţa i sbucneş t e cu aceeaş n ă v a l ă cu care Vi l lon îşi r e v ă r s a s e u ra împo t r iva călă i lor de la Meung .

Regele Lois cel drept A lui lacob bucurie Aib'o ! Şi mai înţelept Decât Solomon să iie ! In războaie, pe vecie Biruiască'n lung şîn lat, Crească-i numele'n mândrie, Anii'n şir nenumărat !

Doisprezece mândri iii Din nobilu-i sânge regal, Cât Carlom-agnus de vii La luptă, pe jos şi pe cal Buni ca Sfântul Marţial, Cum iu răposatul Deliin, -Şi-apoi primiţi triumfal In cerescul rai divin.

A t re ia s t rofă de înch ina re c o n s e m n e a z ă şi da ta p rec i să a p rov iden ţ i a l e i e l iberă r i din t emn i ţ ă :

Scris în -anul dureros Şaize-ş'unu, când trecu Bunul rege şi m'a scos De la Meung. Eu jur acu :

Pentru viaţa ce-mi dădu Ii sunt slugă pe deplin Căi nu~i e nici el nici tu Binele eu minte-1 tiu !

După ce a p lă t i t unu ia t r ibutul de ură , a l tuia daru l de recunoş t i in ţă , Vil lon îşi con­templă t i ne re ţ ea p ie rdu tă , p l ângându-ş i ră tăc i r i le .

După lacrimi semănate Pe zadarnice visări, După multele păcate Ce'nşirai pe multe zări...

V e d e cu groază că la treizeci de ani to t sărac a rămas cu toată setea lui de trai

~45S

bun, tot necuminte, —• şi a mai pierdut şi floarea unei tinereţi pline de vlagă, a pierdut şi prospeţimea sufletească.

Sufletul mi-e pângărit — Ştiu — dan marea lui iubire Dumnezeu nu a voit Moartea mea...

Intrat în capitolul morţii şi al destinului uman, Vi l lon va înscrie câteva pagini pă­trunse de mare fior în faţa nestrămutatelor legi ale firii, va înălţa câteva cugetări pl ine de tragic adevăr.

în sicriu de aş zăcea Pe a lui strâmtă podea, — Sau să număr printre vii, — Munţii tot nu s'ar mişca De-un sărac cum sunt şi-oi fi !

Şi nu e adevărat ? O existenţă umilă înseamnă ea c e v a în pământeasca lume a de­şertăciunilor unde numai cel bogat are parte şi de onorurile vieţ i i cât şi de alaiurile în­gropăciunii ? In strofele următoare, Vi l lon înfăţişează marele contrast dintre dest inele uma­ne ; cristalizează toate cazurile într'unul singur pe care 1-a găsit în Istorie. Arată pe fal­nicul Makedon mustrând pe un pirat al mărilor şi primind un răspuns îndrăsneţ şi plin de adevăr, care e şi răspunsul lui Vi l lon celor ce l-ar osândi pentru rătăcirile sale.

Fiindcă pe'nspumate mări Cu hărcuţa-mi fac cărări Mă numeşti tu hoţ ? Ei bine, Să am oameni mulţi călări, Împărat aş fi, ca tine !

Ecoul din „împărat şi Proletar" de Eminescu răspunde par'că filozofiei triste a stră­vechiului său confrate.

Se pietrifică unul în sclav, altu 'mpărat...

Cine poartă răspunderea nedreptăţi i destinului ? Vi l lon e prea credincios ca să acuze Cerul. El caută doar să justifice lunecări le dese la care împinge sărăcia pe om. Şi acum tot piratul Diomed vorbeşte , pledând pentru umanitatea săracilor lumii :

Iartă dac'am îndrăsnit Să-ţi vorbesc ne'nconjurat -, Dar să ştii : în om lihnit, Nu 'ncolţeşte gând curat.

De teamă că n'a accentuat destul impunitatea gesturilor sărăciei, Vi l lon va mai adăoga :

Căci aceasta să se ştie : Foamea 'mpinge lupii'n sate Şi pe om la tâlhărie.

454

Apoi va opune acestei teme, — în versul său lapidar ca un aforism, ţilor ferită de rele prin însăşi situaţia ei care o aşează departe de ispite.

viaţa boga-

lmbuibaţii doar se ţin De joc şi benchetuit ; Toate vin din pântec plin !

Găsesc înduioşătoare această os teneală a lui Vil lon de a-şi justifica greşelile. Un afundat în păcate, un adevărat decăzut, nu s e strădueşte aşa de mult să înduplece pe Dumnezeu şi pe oameni a-i fi iertători. Vi l lon nu-şi rabdă conştiinţa încărcată ; Testamen­tul său literar îi serveşte la descărcarea inimii lui întregi, şi ne apare astfel ca o spo­vedanie absolut sinceră şi patetică în preajma sfârşitului pe care bietul Vil lon, — oricât de păcătos şi părăginit se vede, — nu-1 doreşte, dar îl presimte.

Moartea simt că-mi dă târcoale...

Pentru creştinul Vil lon, moartea e un prag peste care cei buni trec zâmbind spre eterna fericire, — dar în faţa căruia cei răi se cutremură, ştiind ce-i aşteaptă dincolo. Vil lon îşi recunoaşte greşeli le, se înfricoşează şi el de moarte, are însă nădejdea supremă în mi­zericordia Părintelui ceresc.

Pe oameni nu îi judec eu, Cunosc că n'am nici o cădere, — Dar cel mai păcătos tot cere Iertare de la Dumnezeu.

Rugile lui Vi l lon către cer se înalţă pl ine de fervoare, fie în Testament, fie în balade.

Isuse, tu al nostru împărat, De-al iadului tărâm înflăcărat Ne scapă ! şi-ţi aduce-vom prinos... Voi oameni, — nu glumim de astădat', — Rugaţi pe Domnul să ne fie milos !

Concepţia spiritualistă a poetului nu-1 împiedică să vadă neînduplecarea morţii şi chinurile agoniei în care se sbate omul.

Viaţa nu-i eternitate Cum ar vrea bogatul iur -, Coasa morţii se abate Peste bun şi pe sperjur, Peste cel cu părul sur, Fără dinţi, încovoiat, Peste copilaşul pur Şi- pe bradul de băiat.

Paris de-ar muri, chiar el, Şi Elena lui frumoasă — Nu's scutiţi în nici un fel De o moarte nemiloasă.

Pieptul greu îi mai apasă Şi se sbat în reci sudori ; — Nu găsesc în a lor casă Morţii înlocuitori...

Galbenă şi suptă-i faţa, Nasul par'că se'ncovoaie, Vinele subţiri ca aţa Se tot umflă ca de ploaie, Carnea fragedă se'moaie -, — Gingaş corp de mândră fată Ce mi-ai fost dulce, vioaie — Asta îmi vei fi odată ?...

Pe tema morţii nemiloase şi hâde, a v ieţ i i scurte şi trecătoare, urmează un şir de trei balade : a Doamnelor de odinioară, a Seniorilor de altă dată şi cea numită a Popilor şi Fe­ţelor împărăteşti scrisă în limbă veche franceză şi cuprinzând refrenul amar:

455

Vântu-i spulberă pe toţi !

L-a spulberat de timpuriu pe tatăl său, o va lua şi pe maică-sa — şi nu-1 va cruţa nici pe el. Moartea e necruţătoare cu toţi, dar viaţa este nemi loasă numai cu unii. Cu Villon, în deosebi , a fost v i tregă şi avară. N u i-a dăruit nimic din comorile şi belşuguri le ei, nici măcar în dragoste n u i-a lăsat vre-o bucurie. Balada dragostelor nebuneşti, de două ori mai lungă decât cere forma strictă a ei, arată ce bogată şi tristă experienţă a cules poetul şi pe tărâmul iubirii. Balada e încadrată în alte 13 strofe unde Vi l lon tot de femee şi de iubirea lui nenorocoasă se plânge. Şi înţe legem că dragostea lui Vi l lon a fost la în­ceput sinceră, curată.

Cea pe care cu ardoare De la prima ei săgeată

Iscusitul şi de timpuriu iniţiatul în ale vieţi i François — tot a fost şi el un naiv, dus de nas de capriciul unei femei.

Vi l lon cel de astăzi, care a împlinit treizeci de amare primăveri, nu mai crede în nici o femee, din orice treaptă socială ar face parte, fie că a lunecă din braţele unuia şi altuia în văzul lumii, fie pe ascuns şi sub scutul căsniciei ; — toate sunt la fel de prefăcute şi rele, sau cel puţin aşa au fost cu el.

Iată pe cât de felurite mot ive au vibrat coardele sensibil ităţi i bogate a lui Vil lon numai în prefaţa Testamentului : ura şi reçu neşti inţa, iubirea şi tinereţea, fericirea boga­ţilor, tristeţea păcatelor sărăciei, perfidia femeii , nătângia bărbaţilor, scurtimea vieţi i , bă­trâneţea stingheră, moartea necruţătoare, toate aspecte le vieţ i i trecute printr'o prismă uni­că şi adânc personală, — sufletul lui Vil lon, — dar l impezite apoi şi înălţate pe culmea adevărurilor generale ş i eterne. De glasul regretelor lui Vil lon, care se aude şi aci, ca dealungul întregii sale opere, las să vorbesc la urmă, căci el e marele mot iv pe care se suprapun toate celelalte .

Să intrăm acum în capitolul legate lor propriu zise. Ele sunt o amplificare a legate­lor din Micul Testament, cu adausuri ş i înoiri multe, căci orizontul v izual şi sufletesc al poetului s'a lărgit. Sub semnul crucii şi al oblăduirii cereşti , Vi l lon dispune în faţa Sfintei Treimi „sărmanul său suflet" spre a fi dus şi încredinţat Maici i Preciste pl ine de durere. Apo i :

Şi credinţă 'adevărată Am slujit'o, — azi mă doare Că n'am părăsit'o 'ndată

Aruncată în spre mine : Miere dulce 'nveninată, Mă respinge şi mă ţine.

Ii plăcea să mă asculte — Ori şi când şi'n orice loc — Inşirându-i cât de multe Vorbe dulci în grai de îoc -, Deşîn braţe îmi şedea -, Eu am fost un prostănac, Ea perfido cât şi rea.

Aşa mă amăgi femeea Purtându-mă cu vorbe goale... Nu-i om dibaci pe care-aceea Ce poartă fustă cu lungi poale

Să nu-1 frângă ori să-1 scoale Cum i-e voia ! In sfârşit, Eu cu ea n'am dus'o moale, — Tot respins şi înjosit.

456

Sânului larg al gliei mame Las trupul istovit în care Viaţa stă să se destrame Şi viermii n'ar găsi 'mbuibare -,

Dus să lie 'n grabă mare, Ţărna în pământ revie Cum se 'ntoarce fieşcare Spre-a lui vatră or moşie.

Vine apoi evocarea duioasă a unchiului Vil lon căruia-i dărueşte biblioteca sa şi, Le Rommant du Pet au diable, opera de tinereţe a lui François pierdută azi. Urmează, la rând, cea pe care o uitase de tot în vârtejul vese l şi nesăbuit care i-a dictat legatele glu­meţe din Micul Testament : sărmana lui mamă ev lav ioasă căreia poetul îi lasă Balada Rugăciune către Fecioara Maria. Femeii crude ce i-a nesocotit sincera iubire, poetul îi în­tocmeşte Balada rimelor în R şi i-o trimite în mod injurios prin acel proxenet pomenit şi în Micul Testament, prin răufamatul Pernet de la Barre. Apoi, în şir pitoresc ca un alai de mascaradă, vor defila — purtând darurile batjocoritoare sau duioase ale lui Vil­lon — atâtea figuri cunoscute ale vremii : clonţoasa domnişoară La Bruyère — bătrână şi bigotă — care 1-a târît pe François în numeroase procese pentru înjurături sacri lege ; magistratul îngăduitor cu Vil lon în pricinile suspomenite, acel bun de petreceri Jehan Cotart, acum răposat, şi cărei pitoreşti memorii poetul îi va închina Balada Beţivanului plină de haz şi de culoare. Intre figurile roşcovane de călugări îmbuibaţi şi între alaiul tovarăşilor lui de petreceri studenţeşti, apare hangioaica durdulie de la crâşma „Pera de Pin", căreia Vil lon îi dedică Balada grăsălanei Margot, iar prietenilor din tinereţea des­trămată Balada siaturilor bune. Fetele iubeţe îşi capătă şi e le balada lor cuprinzând sfa­tul „bun" de a stoarce plăcerile vieţi i cât pot şi mai ales din acele locuri unde şi ba­nul se lasă stors mai uşor. De astădată Vi l lon le vorbeşte prin intermediul Frumoasei armuriere, odinioară celebră frumuseţe a lumii galante din Paris, astăzi o hidoasă ve­denie cocârjată pe care o alungă şi o dispreţuiesc toţi decând şi-a pierdut valoarea co­mercială.

Lăsând la o parte numeroşi legatari din lumea finanţelor, a magistraturii, — din per­sonalul pol i ţ ienesc sau al închisorilor, din cercul prietenilor şi din tagma deochiaţilor, — ne apropiem de finele Testamentului. Primele revărsări de învierşunare şi durere au trecut ; cu sufletul mai domolit, svâcnind rareori la amintirea chinurilor îndurate :

poetul mai scapără şi câte o glumă îndrăsneaţă printre orânduelile pe care le cere la în­mormântarea sa. Vrea să fie îngropat la o anume biserică din Paris — Sainte A v o i e — şi cu litere mari să i se înscrie următorul epitaf :

De atâtea ori condamnat la spânzurătoare, Vil lon şi-a compus epitaful pe care să-1 arunce, la nevoe , ca o glumă sinistră şi burlescă din înălţimea ştreangului. N'a fost să fie aşa, dar ştreangul parizian se pregătea pentru orice — şi ţinea să-1 surprindă moar­tea cu gluma pe buze, — ca să nu i se audă plânsul. Bravadă de etern „gauroche". Un

Ca banul şters şi găurit.

Ieşit din aspră închisoare Unde-aproape-mi lăsai viaţa...

Eu sunt François — şi-acesta mi-e iolosul : — (Paris lângă Pontoise, e satul meu) — C'o irânghiuţă bine unsă 'n seu, îmi va şti capul ce-mi cântăreşte dosul.

457

epitaf într'un catren e prea puţin pentru dispariţ ia unui poet. Urmează o Baladă a ier­tăciunilor în care Vi l lon se umileşte ca b u n u l creştin şi cere iertare tuturor — numai celui care l-a schingiuit în temniţa de la M e u n g cu greu se îndură a-i cere umilita iertă­ciune ; — apoi încheexea Testamentului se sprijină pe Balada Morţii unde poetul desfă­şoară tot serpentinele glumei şi gestul de bravadă sub care şi-a mascat durerile nenumărate,

Prinţi, iăitaţi, cu mic cu mare Aflaţi faptu-i iscusit : Trase-o duşcă de vin tare Viaţa când a părăsit !

Marele Testament — această capodoperă a lui Vil lon, n'ar fi căpătat un contur de­plin şi n'ar fi însemnat ce este fără baladele pe care poetul a ştiut să le introducă din l o c în loc cu perfectă îndemânare. Şi iarăşi —renumele maestrului medieva l se datoreşte în mare parte atât acestor balade cât şi c e l o r rămase pe dinafară Testamentului. Arta v iguroasă şi suplă a lui Vi l lon se desvă lue mai ales în această încătuşată formă de poe­zie, specifică literaturii medieva le , pe care n imeni altul n'a mlădiat-o mai deplin, fără to­tuşi a călca legi le rigide ale arhitecturii e i gotice. Alături de sonet, balada med ieva lă e forma fixă cea mai greu de realizat, prezentând complicaţiuni şi simetri încă mai nu­meroase , şi cari o apropie de Glossă. Conţinutul liric al baladei se cerea turnat în trei strofe de câte opt, zece sau douăsprezece versuri a opt, zece şi douăsprezece s i l a b e ; ver­surile îşi alternau rimele numai în felul următor :

La strofele de :

opt versuri zece versuri douăsprezece versuri 1 1 1 2 2 2 1 1 1 2 2 2 2 2 2 3 3 3 2 3 3 3 4 4

3 4 4 5

4 5

O ultimă strofă mai scurtă — numită „en vo ie" — cuprindea de la patru la şapte versuri, — după câtă desvol tare aveau strofele prime, — şi nu trebuia s ă adauge rime noi, ci să fo losească pe ultimile două din strofe. Un ace laş vers-refren se cerea să închee toate trei strofele şi envoie-ul , acesta supus — pe deasupra — unei leg i speciale care-1 si lea să conţină o invocare, fie a unei figuri sacre : — „Isuse !" — fie a unei persoane din fruntea nobilimii , — „Principe !" — fie a unei celebrităţi de faimă rea sau bună : — ..Beţivi iluştri !" — „Fetiţelor iubeţe" — „Fârtaţi pungaşi !". Iată schema unei strofe de zece versuri, cu envoie-ul ei.

m

! 1 2

.- : 1 - 2

. J V : — 3

— — — reiren — — —: — — 4

En voi

3 i_ _ 3

— — — reiren — — —- — 4

Vil lon nu înfrânge legi le severe ale baladei, ba încă îşi mai ridică singur greutăţi noi ca adaus la vechi le canoane. Aproape nu e baladă care să nu poarte numele poe­tului în acrostih ; dar să presupunem — eu am deplina încredinţare a faptului — că Vil­lon a voit , în felul acesta, să-şi pue semnătura pe mai toate producţiile sa le spre a nu-i fi rătăcite sau confundate. înţe legem această auto-preţuire a ceaţiunilor s a l e poet ice şi ne bucurăm că autorul şi-a ferit opera d e înstrăinare sau dăunătoare confuzii. Totuşi difi­cultăţile îi p lăceau lui Vil lon, îl stimulau. Dovadă acea simetrică Baladă a Poverbelor şi mai ales Balada Măriei care alături d e numele întreg al autorului poartă, în acrostih, şi humele femeii iubite, iar ca jonglerie supremă, toate rimele baladei sună în R. Ideea şi fraza poezie i se desfăşoară în toată l ibertatea fără să sufere nimic de aceste constrângeri la care au fost supuse. Poetul nostru era sigur de măiastră lui îndemânare ş i că oricâte greutăţi ar întâlni în arta sa, pe toate le va birui. Şi în adevăr că le-a învins pe toate. Boileau nu-1 laudă îndeajuns când spune :

Villon e cel dintâi — în veacuri grosolane — Ce dărăcit-a stilu 'nvechitelor romane.

La el, rigiditatea devine supleţe ; orice obstacol e trecut fără opintire ; nicăeri nu se simte casna, totul e pus la locul lui cu o supremă uşurinţă. Faptul de a fi fost născut parizian explică, până la un punct, această abilitate a lui Vil lon căpătată în atmosfera Pa­risului cea plină de graţie uşoară şi gust neîntrecut. Dar meşteşugul artistului e doar un supliment al geniului şi numai cu acest meş teşug — Vil lon n'ar fi fost ce este : creatorul

unei opere de valoare permanentă peste care atâtea veacuri au trecut fără s'o înece şi care va sfida toate veacuri le viitoare.

459

C R O N I C I

I D E I , O A M E N I , F A P T E IN FAŢA RĂZBOIULUI

Cine ar putea să spună, în condiţiile ac­tuale, că ziua 1 Septembrie 1939, când s'a aprins un nou conflict războinic între nea­muri, va fi însemnată în istorie cu un pri­sos de bine ori cu unul de rău ? Războiul nu e o pacoste fatală ca inundaţiile sau cu­tremurul de pământ. El atârnă de libera voin­ţă a omului, care îl vede necesar ca mijloc de a satisface ambiţii de mărire, exigenţe de justiţie, reparaţii de onoare naţională, dar mai ales poftă de dominaţie. Războiul e su­premul refugiu al raţiunii omeneşti în mo­mentul când argumentele nu mai au nici o putere pentru părţile în litigiu. El nu e, deci, un act fatal, ci unul eminamente raţional. Cel care îl declară e convins de absoluta lui îndreptăţire. Şi nu există nimeni dintre beligeranţi să nu creadă că a lui e cauza cea dreaptă.

Dai tocmai piin această însuşire emina­mente raţională, lăzboiul e dovada suprema a slăbiciunii omeneşti. Foiţa distiugătoaie justificată de minte poate să aibă o măre-ţie eioică infernală, dai piin aceasta ea nu e mai puţin un act de barbarie săvârşit de om împotriva omului. Iar barbaria raţională, oii-cât am mfăşuia-o în poleiul civilizaţiei şi al cultuiii, rămâne permanenta slăbiciune a fi­rii omeneşti.

Neamuiile ai putea foaite bine să tiăiască în pace dacă raţiunea loi ai concepe la fel un inteies univeisal şi o modalitate identică de-a acoida inteiesul naţional cu cel univei­sal. Dai în realitate această raţiune umană

nu există. Numai visătorii costelivi şi ridi-culi cred în ea. De fapt, cu cât un stat e mai puternic cu atât e mai dispus să con­funde ceeace se numeşte interes universal cu propriul său interes, căutând să subordo­neze celelalte neamuri acestui fel de a ju­deca. Când auzim astăzi din nou cuvintele late de „dreptul ginţilor", „interesul omeni­rii", „justiţia universală", „bunul comun al civilizaţiei", rostite de marile state înarma­te până în dinţi, nimic altceva nu trebuie să înţelegem decât egoismul lor absolutizat in chip ipocrit în grandilocvenţa unor ase­menea expresii.

S'a crezut o bună vreme că Societatea Na­ţiunilor născută din groaza lăzboiului, va izbuti să înflângă fatalitatea judecăţii par­ţiale a neamurilor şi să instituie deasupra tuturor o raţiune universal valabilă şi o jus­tiţie egală pentru toţi. Noi n'am crezut nici­odată în această iluzie. O Societate a Na­ţiunilor concepută astfel şi întemeiată pe ra­ţiunea omenească nu e cu putinţă. Pentrucă iaţiunea omenească nu există în afară de laţiunea popoaieloi care, la landul ei, e di-feienţiată după interesele particulare. A clădi o pace absolută pe o asemenea teme­lie e lot una cu a zidi un palat în mer, ră-zimat pe spatele avioanelor de bombarda­ment.

Nu există un principiu raţional, imanent, ca temelie de înţelegere definitivă între nea­muri.

Există însă două posibilităţi de pace ; una

460

stă îiî braţul celui mal tare de à impune condiţiile de înţelegere celor mai slabi -, cea­laltă stă în voia Celui Atotputernic.

{Dacă Societatea Naţiunilor, care a mân­gâiat câţiva ani suspinul după pace al oa­menilor, ar ti iost o comunitate religioasa, liinţa ei ar li avut sorţi de durată. Căci sin­gură religia poate da temeiul transcendent, adică temeiul supranational, supraraţional şi suprauman al unei înţelegeri universale. Neamurile s'ar putea înţelege numai cu con­diţia înfrângerii egoismului naţional, recu­noscând un interes comun de ordin trans­cendent şi subordonându-se lui în persoana lui Dumnezeu. Aceasta presupune însă o cre­dinţă religioasă comună tuturor neamurilorj ceeace nu era cazul Societăţii NaţiuniloÎ, lipsită de orice mistică religioasă şi bizuită pe arbitrariul raţiunii juridice omeneşti.

Iluzia geneveză s'a sfărâmat. Popoarele s'au reîntors la argumentul armelor. Pămân­tul soarbe iarăşi sângele soldaţilor, pentrucă oamenii refuză ca Dumnezeu să miroasă în ceruri floarea păcii.

Astfel, „înţelegerea dintre neamuri" va fi din nou dictată de cel mai tare.

Cine va fi oare cel mai tare la sfârşitul acestei încăierări ? Răspunsul e foarte greu de dat în condiţiile actuale. Deocamdată în­cleştarea războinică există numai între pu­ternicii acestei lumi, pe cari îi ştim foarte bine ce vor, deşi suntem obligaţi să nu ne rostim. Statele cu mai puţină forţă se men­ţin în neutralitate. Unele, înţepate de viru­sul revendicărilor, pândind momentul să se alinieze în luptă ; altele, care n'au nimic de câştigat, îngrijorându-se de propria lor soar­tă. Adevărul e că nimeni nu poate sta in­diferent în faţa incendiului.

România a adoptat din primele zile atitu­dinea cea mai înţeleaptă. încă delà 15 Au­gust, în discursul delà sărbătoarea marinei, M. S. Regele a formulat lapidar atitudinea noastră : n'avem nimc de revendicat, dar tot astfel nimic de dat.

\~România n'are niciun interes să se facă instrumentul naiv al vreuneia din grandioa­sele ambiţii încăierate. Interesul ei suprem

a paza hotarelor şi a independenţii, căş'Wgată cu imense sacrificii în numele principiului etnic şi al unei gospodării politice interioare, ce s'a dovedit ireproşabil de largă faţă de minorităţile conlocuitoare^ Orice comparaţie obiectivă poate demonstra că fiecare dintre minorităţile noastre prosperă mai bine decât consângenii lor de aiurea.

Epoca în care a intrat Europa e totuşi una de încordare maximă. Iscat într'o parte, răz­boiul stârneşte apetituri pretutindeni Din a-ceasta pricină, înţeleaptă noastră neutrali­tate n'ar putea fi în niciun caz o absenţă de încordare a atenţiei şi o încredere ne-controlată în voia întâmplării. [Accentul spi­ritului românesc cade de acum încolo pe gra-niţi. Conştiinţa hotarelor primează, şi aces­tei conştiinţe i se vor subordona în măsură necesară grijile unanimeA

Principial am revenit la vremea neutrali­tăţii din 1914-1916. Obiectivele de azi ale României sunt însă altele decât cele de atunci. N'avem revendicări ca altădată, ci numai grija de a ne apăra. Din acest punct de vedere, situaţia e mult mai prielnică unui joc înţelept, ce se impune corăbierului care are de trecut printre Scylla şi Charybda.

Gândul tuturor se ridică instinctiv spre Rege, personificarea vie a statului. Cine se încrede în stat se încrede în Rege şi cine se încrede în Rege se încrede în stat.<t Cea­sul pretinde unanimitatea sufletului româ­nesc în jurul TronuluiJ Este incontestabil că noile evenimente din afară se găsesc abia la începutul unei vieţi lăuntrice a României, croită pe tiparul unui alt regim politic decât cel de până ieri. Când se va cristaliza per­fect într'o mentalitate adecuată, suntem con­vinşi că regimul acesta, pentru care noi ani luptat din răsputeri, va îi formula desăvâr­şitei solidarităţi româneşUA Ceasul cere ca răvăşeala pricinuită în unele spirite de pro­fundele schimbări în viaţa internă a ţării să se aşeze în ritmul nou. Acest ritm, care tre­buie intensificat până la entusiasmul colec­tiv pentru a preîntâmpina primejdiile ce pândesc orice neutralitate, e necesar unei orientări unice a spiritului public sub simbo-

461

Iu! regal. Nesupmvegheală suficient, neutra­litatea din 1914 a fost un imens focar de corupţie şi desfrâu. Învăţământul ce trebuie să-1 tragem din experienţa de atunci e aus­teritatea moravurilor şi disciplinarea severă a conştiinţei naţionale în vederea sacrifică-

iilor ce m s'ar. cere. Nimic nu trebuie cţii-ţat pentru a obţine această atmosferă morală acum când, cu braţele încleştate în munca obişnuită, suntem nevoiţi să stăm cu ochii ţintă la hotare.

GÂNDIREA

DANTE PRIN PRISMA MISTICISMULUI RUSESC

I n genere, o monograf ie se poate prezenta sub trei aspecte s t ruc tu ra l e : subiectiv, s au cum se s p u n e cu u n t e rmen m a i obicinuit , r o m a n ­ţ a t ; obiectiv, ad ică absolu t critic, izvorât din voinţa au to ru lu i de a scoate în evidenţă ade­v ă r u l concret, ştiinţific, indiferent dacă este de n a t u r ă is tor ică legat de u n a n u m i t mo­m e n t al vieţii indiv iduale ori sociale s au ar­tistice, adevăr eter nprezent î n a f a r ă de co­ordonate le spa ţ iu şi t imp; în sfârşit , u n com­promis în t re p r imele două, pe care l-am pu tea n u m i subiecUv-obiectiv.

L ă m u r i r e a acestui d in u r m ă aspect mono­grafic este p e n t r u noi ana l i za s tud iu lu i des­p re Darite, al scr i i toru lu i r u s Dimi t r ie Mer-ejkowski refugiat din Rus ia în Occident din cauza nepu t in ţ i i de a d a p t a r e cu r eg imu l so­vietic. Acest a m ă n u n t biografic este î n s em na t p e n t r u opera sa , căci i-a creia t o a n u m i t ă sta­re de spir i t „a exi la tului" : n e m u l ţ u m i t de pre ­zent, el cau tă refugiu şi m â n g â e r e în t re i di­recţ i i : desp r inzând din societate u n caz, care i se p a r e s imi l a r în t recut — D a n t e Ali-ghieri , — î n r ă d ă c i n â n d apoi, acest caz indi­vidual în spa ţ iu l i m a n e n t social şi t r anscen­dent divin, şi, ca o concluzie, s ingura , care îi poate aduce î n t r ' adevă r î m p ă c a r e a cu v i a ţ a : p roec ta rea cazului unic , a d u s de el în pro­porţi i le infini te ale celor două spa ţ i i î n t r ' u n viitor, pe care îl doreşte, în care. vede m â n t u i r e a .

Acestea s u n t firele psihologice, conducătoa­re ale monograf ie i despre Dante . I n esenţă, scr ierea este deci, p rofund subiect ivă. Cerce­t â n d î n să m a t e r i a l u l obiectiv, v ia ţa şi opera m a r e l u i poet florentin, scr i i torul r u s este fu­r a t de pe r sona l i t a t ea celui pe care îl ana l i ­zează. D i s c e r n ă m â n t u l s ău critic se deşteap­tă, anon imându-1 pe el şi punându-1 pe pla­n u l al doilea, de crit ic î n con tu r a r ea figurei de neînţeles fa ţă de societate a lui Dante . Cu nespusă adânc ime estetică a valorificat gân­dul, a p a r e n t a t â t de s implu, d a r în rea l i ta te a t â t de subtil a l f lorent inului t recentis t . Scrii­torul r u s t răeş te în s imbol i smul lui Dante ca într 'o rea l i ta te concretă . Aci s tă an tagonis ­m u l d in t r e el şi adevă ra tu l critic obiectiv din zilele noas t re .

Concepţia mis t ică a celui medieval , d u p ă o p rofundă anal iză , a devenit p rop r i a con­cepţie a mis t icu lu i de azi, Merejkowski . El repetă , de fapt, crezul u n u i a l t exilat rus , Berdiaeff. Acesta, încă d in 1927 se î nd rep ta cu gându l spre u n „Nou Ev Mediu". Doar

1. Merejkowski Demetrio, Dante, t rad , din r u s ă de R. Kiifferle, Bologna, Zanichell i , 1939.

în concepţia medieva lu lu i află el sen ină ta tea , î nă l ţ a r ea mis t i că p r i n in tu i ţ i on i smul „noc­t u r n " m u l t m a i a d â n c fa ţă de supeficiala pe­r ioadă „ d i u r n ă " a t impur i lo r noas t r e .

L a fel, Merejkowski vrea să uite. de posit i-v i smul vieţii ac tua le p e n t r u a r ă m â n e a doar cu rea l i t a tea g â n d u l u i dan tesc şi cu dor in ţa de re înoire sp i r i tua lă . El găseşte că rea l i t a tea dan tescă este absolu tă tot în pe r ioada „noc­t u r n ă " a lui Berdiaeff, în visul poetu lu i şi în t r ă i r ea p r i n amin t i re , anamnesis (p. 41).

Cu accent profetic, Merejkowski a n u n ţ ă : „Dante v a re învia când în oameni va reîn­cepe să vorbească n u conşt i in ţa persona lă , ci conşt i in ţa comună , încă m u t ă , s a u m a i b ine a m u ţ i t ă " (p. 8).

Totuş , m i n u n a t e pag in i poetice de apologie mis t ic c reş t ină a a ş t e r n u t Dimi t r ie Merej­kowski în sus ţ ine rea tezei lui Gioachino da Fiore şi t r a n s m i s ă lui Dan te despre însemnă­ta tea v i ta lă a cifrei trei, r ep rezen tând pacea, s inteza contradicţ ie i d in t re u n u şi doi : I a t ă cât de f rumos sfârşeşte al s ă u „D(mtek\ a t â t ca idee estetică, cât şi . ca expresie aci :

„O ureche î n d e m â n a t i c ă poate auzi cum ba te sufletul lui Dante , sufletul lumi i vi i toare: „Pace, P â i n e şi Liber ta te : Ta tă l , F iu l şi Du­hu l ; Trei !" D a r p r e c u m monis te le fixate în cavi ta tea t r a n s a t l a n t i c ă n u a u d ş t i rea , pe care u n cont inent o t r a n s m i t e a l tu ia , oameni i n u a u d , încă de şap te veacur i ş i n u vor auzi m u l t e veacur i m a i îna in te , cuvân tu l t r a n s m i s de Dante din t recut vi i torului , cuvân tu l pen­t r u ei neînţeles, necunoscu t şi în a p a r e n ţ ă inut i l , d a r în rea l i ta te un icu l necesar şi un i ­cul î n p u t i n ţ ă de a te m â n t u i : Tre i" (p. 406).

Ceeace spune Merejkowski e frumos, dacă, din p rop r i a n o a s t r ă vo in ţă cons ide răm pe scr i i torul r u s ca pe o fire, în care specificul, slav, cu no t a or ienta lă , mis t ică , dè t r a n s p u ­ne re a no ţ iun i i de „ac ţ iune" în inversul ei „contemplaţ ie" , a găs i t u n r ă s u n e t depar te în poezia u n u i gând i to r a t â t de adânc , Dante Alighieri, încâ t poate vorbi t u t u r o r min ţ i lo r şi poate fi t ă lmăc i t în feluri te ch ipur i :

Dar , au to ru l monograf iei , de sigur, dacă a r afla punc tu l nos t ru de apreciere he-ar in t ro­duce d ispre ţu i tor în lumea „cea m u t ă sau a-mu ţ i t ă " .

Acea domnie a Duhu lu i Sfânt, a n u m ă r u l u i trei , p e care o p ropovădueş te Merejkowski şi care e ra a c t u a l ă pe t impu l lui Dante , în ca.ro m a g i a cifrelor î n s e m n a o. p rob lemă ontologică şi care s'a pe rpe tua t în toa tă Renaş terea , pă­t r u n z â n d ch ia r în spi r i tu l pozitiv p r i n exce­lenţă, Leon Ba t t i s t a Alberti, t r ebue în zilele noas t re , să r ă m â n ă de nesfârş i tă poezie şi

462

rea la doar ca a r ta , în a fa ră de lume şi viaţă . Biserica creş t ină e astfel o r â n d u i t ă pe bazele Sfintei Scr iptur i , încât să n u m a i aibe nevoe de î n r â u r i r e a poeţilor, cât de m a r i a r fi, Dante însuş şi admi ra to ru l său Merejkowski.

Nu a m putea aduce ca a rgumen t cont rar acţ iuni i binefăcătoare a cifrei trei teoria lui Hegel, t recu tă luj Kar l Marx, a „tesei", „an-titesei" şi „sintesei", t re imea, care a dus la comunismul actual , de care suferă Rus ia şi exilatul Merejkowski î n s u ş ?

De altfel, u n .alt aspect ilogic deosebim în gând i rea au toru lu i . Deşi găseşte că Dante n u este înţeles de actual i ta te , care se înd reap tă pe căi greşite faţă de n o r m a pacifică a trei-mei, impune , totuşi , o s ingură excepţie : este Mussolini, căru ia îi dedică s tudiul : „Lui Benito Mussolini,, rea l iza tor al profeţiei ace­stei căr ţ i a sup ra lui Dante profet". Dar în­tregul s ta t i ta l ian n u este legiferat după nor­mele fasciste impuse de Duce ? Dece a tunci întregul popor i ta l ian n u reflectă s t r u c t u r a ideală dantescă. dacă cel care-1 conduce a in­tuit-o ?

Totuş, n u pu tem subscrie la concluziile u n u i m a r e estetician, din r â n d u l celor ce votesc

să facă ş t i inţă din critică, Benedetto Croce. Acesta astfel şi-a încheiat recenzia a s u p r a monografiei : „s ingurul lucru pe care l-am a-flat spre cinstea lui Dante sun t versuri le dan­teşti pe care el (Merejkowski) le t r ansc r ie în a t u n d e n ţ ă şi cari în mijlocul prozei sale în­curcate şi emfatice, rees ca forţă, s impl i ta te şi c lar i ta te şi re împrospă tează şi m â n g â e pe lector. Cât sun t de f rumoase ! Şi cât este de u r â t acest nou Dante" ! i)

Nu, fireşte că n u p u t e m spune la fel. Filo­soful i ta l ian s'a s imţ i t j ignit când s'a văzut amin t i t în prefa ţa monografiei , ca protot ipul celor ce l-au u i t a t pe Dante . Deaceea, tonul său este a t â t de ostentat iv negativist şi ironic.

Cartea cu ..proza domnulu i Merejkowski" n'e-a p rodus dimpotr ivă , o senzaţie de bine. u n popas de visare, de t r ă i r e în domeniul dorinţelor, a idealuri lor .

Accentuăm însă că tendin ţa sa activă u m a n i t a r i s t ă n u t rebue să ne a p a r ă decât ca u n imbold, în înfă ţ i şarea u n u i Dante în­noit, pl in de sugestii de adevăr estetic ; iar ecourile etice şi apologetice să ne p a r ă doar un reflex al sufletului unu i exilat rus .

SINCERITATE, PURITATE ŞI FRUMOS

I ta l ia n u a câşt igat pacea pr iv ind n u m a i înainte orgolios, ci înapoindu-şi , în fiecare clipă a devenirii sale, gându l spre t recut . Din aceas tă iubire a izvoarelor s'a pe rpe tua t sim­ţu l u m a n i s t către s inceri tate, că t re pur i ta te , că t re frumos, co se leagă de alte epoci, decât acelea pe care le s t r ăba te omul în prezent, copleşit de mater ie , năzu ind spre mater ie . Sinceri tatea, pu r i t a t ea şi f rumosul sun t trei concepte ale căror conţ inutur i Piero Bargel-lini le cunoaşte şi le a r a t ă t u t u r o r a .

. .Sinceritatea şi pu r i t a t ea s 'au născu t su­ror i şi în vechile texte ale limbei se poate ceti în orice m o m e n t numele a două însuş i r i ge­mene prot ivnice amestecului şi i m p u r i t ă ţ i i 1 ) .

Astfel se expr imă Bargel l ini , unu l din cei trei directori ai revistei, ce reprez in tă man i -testarea noui lor tendinţe l i te rare şi art ist ice italiene, „II Frotespizio", Criticul cont inuă ju­decata p r in observarea pierder i i de către pre­zent a sensului ini ţ ial de în rud i re în t re cele două noţ iuni , care a u deviat şi s 'au pervert i t .

Simţul t recutu lu i le regăseşte asociate însă . cu noţ iunea de frumos, în t ipăr i t în a r tă . Şi i a tă cum, t r inomul d inamic de v ia ţă nouă pe p lan politic şi social, p r in p r i s m a vii torului „a crede, a ascul ta , a combate", se întregeşte cu alt t r inom, în sfera contemplat ivă a vieţii spi r i tuale p r i n viziunea t recu tu lu i : „sinceri­tate, pur i t a te , frumos".

Bargell ini le-a descoperit, despr inzând tre­cutul din oraşul său, că ru ia îi înch ină u n cult „oraşul pictorilor", Florenţa .

P re fa ţ a au toru lu i , m a i m u l t o des tă inui re a iubiri} sale pen t ru p ic tură , desvoltată dhi cea m a i fragedă copilărie, se încheie as t fe l :

1) Bargell ini Piero. Falsita delta sincerita. în -Il Frontespizio, N. 6, Giugno 1939-XVII, p 347.

„Istoria ar te i ne în lăn ţue pen t ru că ne în-' l ăn ţue ar ta . a r t a noas t ră , în faţa căreia ere dem: deaceia credem în is torie" 2 ) .

Deci istoria, s imţul istoric este sub depen­denţa ar tei , a f rumosului efectuat. Trecutul ar t is t ic n u a m u r i t ; el t răeşte viu în in ima prezentului . Bargell ini , în aceeaş confesiune-prefaţă , î n t r ' un pa rag ra f an te r ior sfârşi tului citat, in tui t iv a s imţ i t aceas tă l egă tu ră pr in a r t ă a celor două v remur i . El s t recoară ceti­torului o eventua lă impresie de actual i ta te , de care se s imte m â n d r u , căci. cu s implici ta te a adăuga t , nu fără o n u a n ţ ă de mali ţ iozi tate rus t ică s ă n ă t o a s ă : aceasta n u m ă doare ; nici pe cetitor nu-l va durea" .

In vremur i le de c u m p ă n ă p r in care ne este da t să trecem, s tudiul lui Bargell ini a s u p r a unu i m ă n u n c h i de pictori din „Trecento", ne apare ca popas de odihnă. Nu o crit ică de a r t ă în adevăra tu l sens al cuvântu lu i a u r m ă ­ri t au torul , care este u n l i te ra t şi u n îndră­gostit al Istoriei Artelor, da r n u u n critic şi istoric de a r tă .

Este o m a r e deosebire în t re viziunea unu i studios al ar tei şi aceia a u n u i scrii tor. Pri­m u l este om de şt i inţă, deşi se dedică fru­mosului ar t is t ic , bunu l comun al l i tera tului . Unde criticul descrie pen t ru a scoate jude­căţi generale a s u p r a artei u n u i art ist , por­t re tu l psihic al acestuia desvăluindu-se t rep­ta t spre a forma o f igură dis t inctă în Istoria Artelor, l i tera tul îşi a s u m ă în p r i m u l r â n d înda tor i rea de istoric al artei , r apor tându-se

1) La critica, revista di leteratura e filoso­fia, 20 Ian . 1939, p . 52.

2) Bargel ini Piero, Citta di PUtori, Firenze, Vallecchi, 1939-XVII, p . 11.

463

la ar t i s t , ea fi inţă u m a n ă , ia r apoi încunu-nându-1 cu a r t a valor i lor săvârş i te .

Omul de ş t i in ţă în domeniul a r te i se p ie rde voit în faţa ma te r i a lu lu i ştiinţific, adop tă o a t i tud ine de ahsen ţă a facul tă ţ i lor sale emo­tive. N u m a i intelectul lucrează, culegând şi s in te t izând date. î ş i în f rânează sen t imentu l , şi când acesta birue, omul de l i tere se înfră­ţeşte cu el, se subs t i tue lui, făcându-1 să de­vieze delà calea sa propr ie . Aceasta se î n t âm­plă, poate la cei m a i consacra ţ i critici ele a r t ă . Fenomenu l este explicabil, deoarece hotare le în t r e ş t i in ţă şi a r t ă s u n t tot a t â t de şubrede ca şi cele geografice. L i te ra tu l . însă , lucrează în p r i m u l r â n d cu sen t imentu l . In acest caz se apropie de ar t is t , îl învă lue cu o pr iv i re caldă, îl preţueşte , îl compăt imeşte când i se p a r e că suferă, se bucură, de succesele lui, îl dojeneşte când greşeşte, în trei cuvinte : re­învie v ia ţ a a r t i s tu lu i . El p leacă delà premiza ch ia r că a r t i s tu l s tud ia t e viu, că. n u se a-pleacă peste u n cadavru , peste o cenuşc dea­s u p r a căre ia a r ă m a s u m b r a nemur i r i i .

Astfel fiind, viziunea l i t e ra tu lu i este mai opt imistă , ch ia r în cazuri le când suferă ală­tu r i de nefericirea a r t i s tu lu i contemplat .

Omul de ş t i in ţă este din fire u n pesimist fă ră remediu deoarece n u poate să r ecu rgă la iluzia reînvieri i . El s tud iază documente cu in­teresul faţă do pe r soane vii şj dacă f igura a-d e v ă r a t ă a a r t i s tu lu i se ames tecă b rusc , omul de ş t i in ţă n u are nici o v ină ; s'a î n t â m p l a t fă ră voia lui.

Să l uăm, de pildă, u n „caz" s tud ia t pe am­bele p l a n u r i : Ar t a lui Giotto. a şa cum a în­făţişat-o cri t icul competent de a r tă , Lionello Ventur i şi cum se despr inde din ..Oraşul •pic­torilor".

Si Lionello Ventur i şi P iero Bargel l in i stu­diază! a n u m i t e afrescuri ale p ic toru lu i t re-centist. d in caro ei pot desface consideraţ i i generale a s u p r a ar tei lui Giotto. Ventur i n u porneş te delà înfă ţ i şarea personal i tă ţ i i celui s tudia t , ci in tegrează d i n t r u început a r t a lui în aceea a t impu lu i : p reocuparea figurei u m a n e în t r 'o n o u ă . a rh i t ec tu ră . Urmează de­scr ierea scenelor pictate . în care n u amestecă nici o asociaţ ie de idei, ex t rap ic tu ra lă . Cri­tica este î n g r ă d i t ă î n . zarea celor văzute, a liniilor, a volumelor, a colorilor. Se p u n e ra ­po r tu l logic în t re forma s ingu la r ă exp r ima tă î n t r ' u n afresc. u n m u n t e , o casă, u n conac şi în t regul pictat , ad ică u n i t a t e a absolu tă a compoziţiei. Criticul, r ă m â n â n d în sfera pre­ocupăr i lo r sale. d a r ca si chimistul , care ob­servă o s inteză in te resan tă , se îndrăgos teş te de induct ' i le sale. descoperind în ele o v ia ţă propr ie . I a t ă u n f ragment :

..Giotto a r ec rea t , f ă ră îndoia lă în sufletul s ă u : pauza şi Vrr'a. P a u z a s t răba te , accen­tuează relieful fă ră sfârşit . Lm-'a se în tăreş te , ori se ascunde, dev 'ne un accent sau o m â n ­gâiere, construeşte sau în tovărăşeş te planii! , en n var ie ta te moreu neaş tep ta tă nervoasă , s igură . Si rezul ta tul e de a. cort creţ 5 za imagi ­nea, de a o '"nd'vidiialVă. de a-'' l ua tot c° e obiectiv, a ră t ă to r , simnoiie. în opera lui Ca-vallini, p e n t r u a a funda în orice p l a n o v ia ţă

a sa, în t regulu i o construcţ ie de m a r m o r ă " 3). I a t ă cum cri t icul de a r t ă a s t r ecu ra t no­

ţ iunea de v i a ţ ă în elementele s tudia te . I n să aceas tă v ia ţ ă este sintet ică, ştiinţifică. Doar l i t e ra tu l ştie să p r e ţ u i a s c ă v i a ţ a - firească, a-ceea pe care o înţelege oricine, n u n u m a i r a ~ finaţii esteţi. In pagin i le sale a re învia t pe pictorii d in r enaş t e r ea t impur ie , cercetându-i ca pe niş te pr ieteni , con temporan i cu el. Bar­gellini îşi dă s e a m a şi i se pa r e obicinui tă a-ceastă sensaţ ie de A pa r t i c ipa direct la desfă­ş u r a r e a vieţii acelor figuri de odin ioară .

„Scri ind, m i s'A î n t â m p l a t faptul cel ma\ n a t u r a l şi m a i pu ţ in s t ran iu , care se poate închipul : i s tor ia secolelor t recute mi-a apă ru t ca de azi. Art iş t i mor ţ i şi evenimente de a r t ă îndepăr ta te , m i s 'au a ş t e rnu t în faţă vii, cu înfă ţ i şăr i şi carac tere de i remediabi lă moder­n i t a t e " 4 ) .

Această a t i tud ine n u î n s e a m n ă că a întu­necat î n t r u c â t v a 'exactitatea celor spuse ; dim­potr ivă, izvoarele cele ma} competente a u ser­vit cu fidelitate ca ma te r i e p r i m ă de in tu i re a vieţii în complexul ei de mişcăr i , cent ra tă în j u r u l câ torva personagi i istorice. Acele iz­voare au fost dec lara te la sfârş i tul cărţ i i în tab la bibliografică şi reproducer i d u p ă pic­turi le reprezenta t ive a ar t i ş t i lor înfăţ işaţ i în cea m a i b u n ă ţ i n u t ă tehnică însoţesc textul . Să ne fie î ngădu i t o u ş o a r ă observaţ ie , însă: lipseşte ind ica ţ i a locului în care se găsesc a-cele pic tur i , omitere, pe care u n critic de a r t ă în adevă ra tu l înţeles al cuvân tu lu i nu a r fi făcut-o nic iodată .

Capitolul pe care l ' am ales a s u p r a lui Giotto se deschide cu s e m n a l a r e a unei discuţi i în t re savanţ i în j u r u l origini i a r t i s tu lu i câmpe­nească sau de o r a ş ; dar , cu a r g u m e n t e de bun simţ, Bargel l in i demons t rează el însuş . apoi, indi rec t or igina p ic torulu i de pe p ă m â n ­tul r â u l u i Mugello, în apropiere de F loren ţa , u n d e a venit d u p ă ce p r i m a copilărie a t răi t -o la ţ a r ă . Căci, a t â t de f rumos explică Bargel­lini. n u a t â t locul naş te r i i în t ipăreş te o s t ruc­t u r ă a n u m i t ă în spi r i tu l Ce se formează al une i fiinţe, ci ţ i nu tu r i l e în care ani i de în­ceput ai s imţ i r i i trec. Aşa se l ă m u r e ş t e la Giotto acea iubire de p ă m â n t de ţ a r ă m a n i ­festată în v ia ţa SA, d a r n u r ă s f r â n t ă în a r t ă . Autorul u i t ă o clipă că e vorba de pic torul t recent is t şi con t inuă explicarea, pe u n ton in­trospectiv : „Deadreptu l în copilărie se, a fundă rădăc in i t inere, albe. g ingaşe şi acelea sun t care no t : n ano: me reu legaţi p e n t r u t oa t ă v ia ţa î n t r ' u n ţ i nu t de nostalgie.

Nu sun t ţ i n u t u r i de iubire, n u sun t ţ i n u t u r i de glorie, ce ne r e c h e a m ă cu a t â t a b lânde ţe ca locurile copilăriei. In deosebi, dacă în A-cele ţ i nu tu r i a m res imţ i t pr imele oboseli şi a m suferit p r imele griji , r ădăc in i l e au co­borî ! ma i afund. DUIREREA cu pr imele r ăn i , pă­t r unde si cucereşte" 5 ) .

In r â n d u r i l e acestea, p ic torul de a tune ; e viu, pen t ru că se contopeşte cu p rop r i a v ia ţă

3) Vântur i Lionello Pretesti di Critica, Mi­lano IPr i fo Ho^nli. 199-9 n. 81.

i) Bargell ini Piero, La Citta di Pittori, cit, p. 10.

5) Ibid, p . 47.

464

y

a scr i i torului de azi. Piero Bargell ini s'a năs­cut la Florenţa , da r a împăr ţ i t locul copilăriei din „Oraşul pictorilor"' cu Mugello cel rust ic . De aceea s'a pu tu t identifica a tâ t de s imţi tor cu Giotto, deşi procesul psihic la acesta a fost inversat , in tui ţ ia s a t u r a t ă de priveliştea de ţ a r ă cucerind mai târz iu oraşul , care se re­flectă în toate afreseurîle sale.

Odată cu pă t runde rea pictorului în cetate, scri i torul desluşeşte t rep ta t intuiţi i le celui ce la început păşeşte într 'o lume nouă şi percepe r i tmul Florenţei din al- patrusprezecelea veac. Cu câtă înţelegere vizuală observă:

•„Noua lărgi re a spaţ iu lu i era a d u n a t ă şi ne­prevăzută , nepremedi ta tă ca în tâ ln i rea a doi orăşeni . In t re casă şi casă, în t re port ic 4i zid se năş tea p l e g ă t u r ă foarte s t r ânsă şi uimi­toare ; u n aspect fle m i r a r e creştea în acelaş t imp pe construcţi i le cele- ma i comune".

Scri i torul u r m ă r e ş t e pe ar t i s tu l plast ic pe străzile Florenţi i în lucrul său, în .gândurile sale. Apoi trece din nou la descoperirea vizi­uni i înt inse a vieţii în caracter is t ica sa tre-eentistă, în t regind problema vederii sensoriale, CI" p lanul unu i spaţ iu spir i tual de poezie mi­sterioasă, ermetică şi. visătoare, aşa n u m i t u l „dulce stil nou". In m ă n u n c h i u l de poeţi pe eare îi citează, desprinde mai viu pe însuş Dante. Aligbieri, „cel mă i s igur arhitect , cel ma i genial perspectivist". Relevă că ceeace preocupa mica cetate pe a tunci Florenţa , e ra „privirea adevărulu i" . Sinceritatea ai pu r i t a t ea in t ră ca noţ iuni de cercetare în aceasta preo-

C R O N I C A RAINER MARIA RILKE : POVESTIRI

D E S P R E BUNUL DUMNEZEU. Traducere din limba germană cu un studiu introductiv de Nichifor Crainic. —- Nu poate fj îndea juns lău­da tă h o t ă r â r e a d-lui Nichifor Crainic de a fi t ipăr i t în t r 'o nouă ediţie t raducerea Povestiri­lor despre bunul Dummtcu ale lui Rilke.

P r i m a tă lmăci re apă ruse cu ani în u rmă , când numele, da r mai ales opera mare lu i poet g e r m a n e rau necunoscute la noi. Doar câteva spiri te l a rg orientate în mişca rea l i t e ra ră a Occidentului ş t iau de s t eaua majoră a aces­tui scriitor. D. Nichifor Crainic pr in t raduce­rea ce-o făcea, acum maj bine de zece ani, deschidea cetitorului r o m â n încă o zare în peisajul ar t is t ic al vremii.

Ra iner Măr ia Rilke a început să fie apoi d iscuta t cu m u l t ă pas iune . La u n a n u m e mo­m e n t se pu tea vedea chiar o î n r â u r i r e a lui a sup ra poeţilor noştr i , î n r â u r i r e ale cărei sem­ne a p a r şi astăzi cu destulă clari tate.

Deşi „voga" r i lkeană a fost un fapt pre­cis, totuşi n imeni n u s'a găsit- în t re proaspeţ i i admi ra to r i ai genialului s t ihui tor să-i p r i n d ă personal i ta tea î n t r ' un s tudiu de ser ioasă pre­zentare documenta ră . Ba dimpotr ivă , s'au emis despre Ra ine r Mar ia Rilke numeroase părer i , pe cât de ne în temeia te pe a tâ t de vu lgar in­s inuante .

A t rebui t s ă v ină din nou d. Crainic pen­TRU a ni-1 înfăţ işa în ceeace insp i ra ţ i a şi opera

eupare. Aşa se l ămureş te ma i bine pent ru noi că n u din distracţ ie a ales au to ru l acest r ă s ­timp, în care a r t a plast ică şi poezia izvorau spontan., ca un bun delà Dumnezeu, ca fiorul mistic.

Bargell ini u observat relaţia s t rânsă , care exista între manifes tăr i le ar t is t ice şi practicile monast ice , ce a tunci se înfir ipau în ordine nouă. Şj ma i mult , a. descoperit că individual : uni i pictori e rau legaţi de anumi t e ordine mănăs t i reş t i , cărora îşi consacrau m u n c a şi talentul . Astfel, pe când Giotto a fost tă lmă­citorul, plast ic al călugări lor Sfântului F ran -cesco, Bufalmacco zugrăvea cu, predilecţie pen t ru benedictin!.

Rela tarea acestei al ianţe în t re biserică şi a r t ă nu în Evul mediu, ci în zilele vremur i lor nouă, când zări le spaţ iului mate r ia l şi spiri­tua l se desfăceau când începea, cucerirea vieţii spre desăvârşire , spre uman i t a t e . — deschide câmp la rg în polemica vecinie clesbătutâ. în­tre sus ţ inător i i tezei unei re tao i r i pe baze cla­sice a vieţii profane în Renaştere şi între a-depţii teoriei cu adevăra t uman i s t e a, continui­tăţi i a ju torăr i i reciproce dint re religie şi a r tă , din vremuri le medievale p â n ă în Renaştere . Din această simbioză a Bisericii şi a Artei au rodit în sufletele oameni lor cele trei valori, după care susp inăm astăzi î m p r e u n ă eu Piero Bargellini : s inceri tate, pu r i t a t e şi frumos. •

MARIELLA COANDĂ

L I T E R A R A lui au maj profund şi ma i real.

In t r ' adevăr , s tudiul in t roduct iv al recentei ediţii, are nescăzutul şi, credem, u n a n i m apreciatul mer i t de a îmbogăţi bibliografia lui Rilke cu o contr ibuţie fundamenta lă . El constitue m ă r t u r i a unej adânc i înţelegeri a scr i i torului ge rman . Şi a f i rmăm cu toa tă lim­pezimea că n imeni nu era chemat să aducă această contribuţie a t â t de pozitivă ea d. Ni­chifor Crainic. Cântă re ţu l „cert i tudinilor di­vine" şi deopotrivă al brazdei autohtone, avea toate calităţile să-şi împlinească, fără împo­trivire, frumoasa sa rc ină ce şi-a luat-o. Rafi­na tu l s imţ estetic, in tu i ţ ia - poetică şi savan ta pregă t i re de special i tate s'au a d u n a t în t r ' un s ingur elan anali t ic, spre a p ă t r u n d e în i n ima p lăsmuir i lor ri lkeene.

Nu ştii a s u p r a cărei v i r tu ţ i să te opreşti, citind amplu l eseu a m i n t i t : a s u p r a s t ruc tur i i clasice a genului , care vădeşte o m a t u r i t a t e p l ena ră de gândi re — sau a s u p r a sugestii lor formulate într 'o splendidă l imbă r o m â n e a s c ă !

F a ţ ă de ceeace s'a spus, de criticii s t ră in i despre Ra iner Maria Rilke - - şi sun t mul ţ i exegeţii operei sale, — studiul d-lui Nichifor Crainic încheagă u n punc t de vedere perso­na l . Clădit pe elemente scoase din zona ce* m a i adâncă a creaţiei poetului , acest punc t de vedere nou deschide perspect iva unei vi­ziuni inedite a s u p r a universu lu i artistic, ri}-kean.

465

S'a sus ţ inu t că au to ru l Ceaslovului (Bas Stundenbuch), este u n liric religios. Mai mu l t : creşt in şi implicit , catolic. Aceia care au sta­tornici t ca rac te r iza rea s 'au lăsa t , de b u n ă seamă, inf luenţaţ i de la tur i le superficiale din volumele sale. Căci Ra ine r M a r i a Rilke n u este u n poet creştin, spune d. Crainic. Din opera lui lipsesc tocmai datele esenţiale ale doctrinei creştine.

N e n u m ă r a t e versur i ne a r a t ă concepţia pan-teis tă a scr i i torului ge rman . Un pan te i sm care îl de t e rmină să-1 desvăluie pe Dumnezeu în n a t u r ă , în ind iv idua l i ta te ca şi în fenome­nele de cu l tură . Eul , p ropr iu l lui eu, devine astfel centrul de v ia ţă al lumii , de u n d e ira­diază ca d in t r ' un izvor mi racu los totul . I n t r e poet şi cosmos există în mod firesc deci. u n acord, care l -a dus cu necesi ta te la acea lini­şte şi la acea a tmosferă sen ină c'e-i acoperă asemenea u n u i văl u r i a ş , p lăsmui r i l e . Rilke îl vede pe Dumnezeu într 'o con t inuă mişca re un iversa lă . II vede pe p ă m â n t ca şi în ape, în îna l tu l văzduhu lu i ca şi în p r ă p a s t i a sufle­tu lu i . Divini ta tea n u este p r i n u r m a r e , pen­t r u el o t r anscenden ţă , a şa cum e în concep­ţ ia p u r creşt ină.

Din convingerea aceas ta i m a n e n t i s t ă re­zul tă o a t i tud ine s t ran ie fa ţă , de Dumnezeu. I a t ă cum i se adresează :

După mine, tu nu vei mai avea lăcaş unde vorbe calde şi prietenoase să tc'ntdmpine; picioarelor' tale trudite le vor lipsi sandalele de catifea, care sunt eu.

Ce te vei face, Doamne ? Mie mi-e teamă.

In Povestiri despre bunul Dumnezeu acelaş fel de a cugeta şi de a s imţ i lumea îl în tâ l ­neşt i în fiecare is toris ire . In Cum a murit moş Timoftei cântând, v iz iunea pan te i s t ă a lui Rilke apa re cu o defmitivă evidenţă. P â n ă şi în bălinele moşneagu lu i rus , poetul identifică forţa divină. Ca va loare l i t e r a r ă , povest i rea e la u n îna l t nivel. Ra ine r Mar ia Rilke a iub i t p ravos lavnica Rusie şi a evocat-o în pag in i de copleşitoaTe putere . Mist ic ismul rusesc l-a a t r a s ca o ispită. El găsea î n acest mis t ic i sm u n fundal m a i potr iv i t decât or icare a l tu l po­vest ir i lor ce le compunea .

In Cântecul Dreptăţii, aceeaşi no tă îşi în­suşeşte accente impres ionante . Ar ta lui Rilke

"a izbuti t să reînvie specificul Rusiei t recute cu o forţă egală aceleia a mar i l o r ei r o m a n ­cieri. I n Cântecul Dreptăţii Dumnezeu ia chi­pul u n u i om, a orbulu i Ostap, „oaspele neaş ­tepta t" , care suferă p e n t r u to ţ i , c â n t â n d : , As tăz i în l a n ţ u r i geme Drepta tea . Drep ta tea cine-o m a i poa te găsi ? Nu se m a i află Drep ta te pe lume: căci toa tă Drep ta tea este robi ta legilor s t r âmbă tă ţ i i " .

Găseşti în povestiri le acestea jocul luxos şi r a f ina t al une i imag ina ţ i i ex t rao rd ina re . Rai­ne r Mar i a Rilke crează u n alt cosmos; dincolo

-de cel concret în care t r ă i m : cosmosul fante­ziei. Deaceea 'el 'îţi" dăru ieş te din belşug pa­gini în care p a r c ă legile fizice încetează să existe. 'Alegoriile s u n t sti lul lui obişnuit . Aşa de pildă, în Unul care asculta pietrele, acea­

s tă a tmosferă scoate în relief u n a din cele m a i superbe înfă ţ i şăr i a lui Michelangelo.

Tă lmăc i r ea d-lui Nichifor Crainic însem­nează o a d e v ă r a t ă b i ru in ţ ă ar t i s t ică . Lectorul nici n u s imte că a re în fa ţa lui o t raducere . F r a z a subt i lă şi l u c r a t ă deseori în f i l igrame expresive a lui Rilke, a fost r e d a t ă în româ­neşte cu o m ă e s t r i t ă preciziune căreia nu-i a-flăm explicaţ ia decât în mereu fecundul ta lent li­t e r a r a d-lui Crainic care d u p ă cum se ştie, a devenit, încă de mul t , o n o r m ă s u v e r a n ă în scrisul vremii .

VICTOR ION P O P A : MAISTORAŞUL AU­REL UCENICUL L U I DUMNEZEU. — Cro­nica vremii şi vieţii lui Vlaicu. —• Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol //".—

Desigur că n u vom încerca să desbatem aici toate aspectele voluminoasei luc ră r i a d-lui Victor Ion P o p a despre viaţa , opera şi 'epoca lui Aure l Vla icu , l u c r a r e ce n u m ă r ă aproape o mie p a t r u sute de pagin i . Nu vom mani fes ta o asemenea s t r ă d u i n ţ ă fi indcă ea s 'ar împo­trivi spa ţ iu lu i une i s imple cronici l i te rare şi apoi, f i indcă se cere o a n u m e informaţ ie de special i tate p e n t r u a d iscuta l a t u r a tehnică a invenţ i i lor lui Vlaicu, a s u p r a căre ia au to ru l ins i s tă cu o su rp r inză toa re şi n u m a i puţ in admi rab i l ă pr icepere.

Talent de m a r e povestitor, venind să conti­nue t r ad i ţ i a moldovenească a epicei noas t re , a cărei obârş ie credem a fi, f ă ră exagerare , în însăş i Amintirile lui Ion Creangă, s tâpâ-n i to r al u n u i gra i de cea m a i c u r a t ă s t ruc­t u r ă au to h to n ă în care vorba a r h a i c ă se în­gemănează nesil i t cu neologismul bine ales, d. Victor Ion Popa a scris, şi de a s t ă dată , o carte pe m ă s u r a d r eap t ă a posibi l i tă ţ i lor sale a r t i ­stice. Zicem şi de as t ă da t ă deoarece ne gân­d im în chip firesc la acel r o m a n de rea lă va­loare, Valerim şi Veler Doamne, cu care Mai-storaşul Aurel se înt regeşte atât, de ro tund . în­făţ işând m a t u r a persona l i t a te l i t e ra ră a u n u i proza tor con t imporan .

Dacă a m făcut a s e m ă n a r e a aceasta, t rebue să ne g r ăb im a spune că greută ţ i le pe care le-a î n t â m p i n a t scri i torul în a lcă tui rea celor trei t o m u r i pr iv i toare la Vlaicu au fost mult, m a i n u m e r o a s e decât greută ţ i le ce s 'au ivit în colea închegăr i i r o m a n u l u i precedent . In Velcrim şi Veler Diamne fantezia povest i toru­lui era cu pr i sos in ţă lib-iră de orice corectiv documenta r . Se desfăşura acolo crescând oa recum din ca însăşi , pe u n p l an u ş u r a t de toate r igori le real i tă ţ i i . Deseori.. î n to r să tu r i senzaţ ionale e rau încad ra t e în complexul ac­ţ iuni i , p en t ru a^i s p o r vioiciunea şi în acela? t imp pen t ru a pune într 'o l u m i n ă cât m a i concludentă carac te ru l personagi i lor . î ndemâ­n a r e a epică a d-lui Victor Ion Popa a - reuşi t totuşi ca exigentele estetice ale compoziţiei să n u fie n ic iodată t r ăda te .

Luc ru r i l e s 'au sch imbat însă în recenta car te. O sch imbare de metodă , în p r i m u l r ând . — dacă aceas tă expresie ni se îngăduie în ca­zul de faţă.

Munc ind cu o pas iune neodihni tă — pe care m u l t o r a : le-a-fost d a t s'o" admi re i n cei : cinci

-466

ani do iscodiri şi cercetări , — autoru l a s t r âns u n bogat ma te r i a l informativ. Mii de fişe s'au a d u n a i u n a l ângă alta, conţ inând fiecare câte u n fapt precis din v ia ţa eroului evocat. Ima­g ina ţ ia prozatorulu i t rebuia să plece delà a-ceste măr tu r i i , certe, să despr indă din ele pro­fundul tâlc şi subs t ra tu l u n i t a r ca în acest fel să dobândească o viziune c lară a sup ra lui Aurel Vlaicu.

D. Victor Ion Popa n u s'a l ă s a t . robit de pre judecata erudiţiei . Ta lentu l său foarte ade-, ren t la n a t u r a subiectului ales, f-a ferit, de păca tu l de a înş i ra cu nemi lu i ta dealungul fi­lelor, datele culese. Pe de a l tă par te , a res­p ins cu aceiaşi hotăr î re , ispita să ofere citito­ru lu i u n a din acele- vieţi r o m a n ţ a t e al căror gen a. decăzut. în u l t ima vreme în luc ră r i grăbi te şi de prost gust , meni te parcă, îna­dins să falsifice adevărur i le biografice., şi s ă p u n ă în c i rculaţ ie legende obscure. Maisiora-şul Aurel se p lasează aşa dar, la confiniul dintre monograf ia ' s tr ict şti inţifică şi g e n u l , p u r al -vieţii roman ţa t e , s tabi l ind u n jus t e-chil ibru în t re isvoarele ; obiective şi. forţa re-, construct ivă a imaginaţ ie i poetice. Duna ter-m i n a r e a lecturei r ă m â i cu, impres ia nedeş ;-minţ i tă ' că, în acest sens, izbânda l i t e ra ră a d-lui Victor Ion Popa este din plin cuceri tă . V

F i rea complexă a lui Aurel Vlaicu apa re cu o l impezime pă t runză toa r e diii cupr insu l căr­ţii. Autoru l a re mer i tu l de a fi ş t iut să re ţ ină n u m a i măr tu r i i l e semnificative ale existenţei lui Vlaicu. Nu bune sau rele, favorabile sau nefavorabile, grave sau umoris t ice — ci sem­nificative. Asupra faptului acestuia se cuvine să ins is tăm.

Este în deobşte, cunoscut că d. Victor Ion Popa vădeşte, o incl inaţ ie t emperamenta lă , în scrierile sale, înspre ironie., Deaceea probabil n u vor lipsi aceia care să, creadă că şi în vo­lumele amint i te , no ta i ronică domină din cauza preferinţei personale a au toru lu i . Ceeace este cu totul fals. Amănunte le umoris t ice, re­date cu o s t ă ru in ţ ă aşa do vizibilă, n u au alt rost decât să contr ibue cât m a i pu te rn ic la. p lăsmuirea , veridică a figurii, lui Aurel Vlaicu. Păr ţ i l e acestea anecdotice pe care, desigur, le potenţează l imbajul în t rebu in ţa t — u n lim­baj care dacă nu- i chiar cont rafăcut ca s t ruc­t u r ă îşi dovedeşte prea des mereu aceleaşi şi aceleaşi s tângăci i , — au da ru l să evoce u n Vlaicu aşa cum a fost el aevea : suflet închi­n a t cu o p ă g â n ă t r u d ă idealului , de a făuri „gândacu l" cu şu rubă r i e de oţel, care să-1 înal ţe în s lava văzduhulu i — şi p r i n ea, a neamulu i românesc . I n t r u b i ru in ţa s u p r e m ă a acestui gând, Vlaicu a înţeles să lupte cu u l t ima energie a fiinţei, p â n ă Ia jer tfa de sine. F a p t a lui u r i a ş ă s'a împlinit . Da r p â n ă a se împlini el a fost nevoit să sdrobească toate împotr ivir i le ce i le r id icau în d r u m me­d iu l , social şi menta l i t a tea re f rac ta ră a oame­nilor.

Zugrăv i rea mediu lu i şi a menta l i t ă ţ i i de care vorbim, face din car tea d-lui Victor Ion Popa în t r ' adevăr o cronică măes t r i t ă a epo­cii lui Vlaicu. România d int re 1909—1913. a tâ t cea din Ardeal cât şi cea din Vechiul Regat, e p r in să aici în linii caracteris t ice. Şi fiindcă vremea aceasta nu-i. pr?a îndepăr ta tă , pe di­

na in tea cetitorului defilează, n u m e de scriitori,, de mi l i tar i şi de bă rba ţ i politici care încă ma i t răesc — ia r alţii mor ţ i de curând... In ra­p o r t cu fiecare spir i tul t ragicului inventa tor r o m â n se aşează într 'o poziţie care îi defineşte din ce în ce m a i l ă m u r i t personal i ta tea .

Iată-1, bunăoa ră , în faţa lui Octavian Goga. Ba rdu l revoluţ ionar pe care îl p â n d e a o c iun­tă osândă m a g ù i a r â — sun t em cu ceva îna in te de condamnarea , lui la u n an închisoare la, Szegedm — intueşte exemplarul de r a r ă . tăr ie mora lă , ce se ascundea după chipul b rune t al . inginerului din Binţ inţ i , care. u imise împreju­r imile p r in „exper imentur i ie" iu i . miraculoase. . Geniul tehnic a l luj Aurel Vlaicu neavând însă condiţ iuni .potrivite de dfisvoitare, era sort i t unei teribile r a t ă r i . Zada rn ic umblase el pe la Pola, Munchen' şi Russelheim, unde Urs inus îi acorda un . ne l imi ta t sprij in, zadarn ic încer-. case, deasemenea, să caute-a ju tor , p r in . s t ră i ­nătăţ i . . . Misteriosul ins t inc t , al p ă m â n t u l u i , îl rechema înspre ţ a r ă . Aici voia el, cu nesdrun-c ina tă ardoare , să-şi desăvârşească opera,, pen t ru gloria duhu lu i etnic, î n t r ' u n t imp când se simţea, a d â n c ă nevoie de .astfel d.e., cucerir i spiri tuale. . După câteva r ă t ăc i r i dureroase prin. Germania , îmbogăţi te . cu respectivele : aventur i • sentimentale, . Vlaicu-. se re în toarce acasă .la t a tă l său, badea D u m i t r u care-şi p răpăd i se mul te iugăre cu î n v ă ţ ă t u r a lui ,,'Orei" Ia şco­lile, inginereşti . La Binţ in ţ i păsăr i le sale de. lemn. şi de car ton ca şi bicicleta sau. „gramo­fonul de. zice. t a r e " a u s t â rn i t veste copleşi­toare. La Orăştie se organizează chiar un. club aviatic, gra ţ ie pas iun i i lui Romul Boca, ale cărui gestur i vor fi în to tdeauna semnele unei pr ieteni i de u n simbolic devotament. .

I n aceste clipe în care p rea pu ţ in i îi pri­cepea grandiosul vis al sborului , in tervine Oc< tav ian Goga. Dator i tă lui, Vlaicu pleacă la Bu­cureşti unde-1 aş tep tau deopotrivă, mar i l e gio-ri i şi mar i l e suferinţi ale vieţii.

In Capitala Pa t r i e i libere, se loveşte de orUn-te greută ţ i . Dar nici g ra t i tud inea prietenilor aleşi nu-i s t r ă ină de el. D. D. P â t r ă ş c a n u , St. O. Iosif şi I larie Chendi s u n t pen t ru s ingură­ta tea şi dure rea lui u n nepre ţu i t sprij in. Căci a l ă tu r i de inventa toru l din el care dădea v ia ţă fierului şi ' s t ăpânea d u ş m ă n i a mater ie i inerte, în Aurel Vlaicu zăcea u n copil, u n veşnic dé­s a r m â t al existenţei incapabil , de' abi l i tatea ce te s t recoară p r i n vă lmăşagu l cotidian. Cuvin­tele lui se legau anevoie u n u l de a l tul , jude­cata sa, deşi în s ta re să descopere relaţii le tainice ale forţelor fizice, totuşi se a r ă t a ne­put inc ioasă în faţa luptei de fiece zi. In Aurel Vlaicu n u vorbea decât ins t inctul inventa to­ru lu i ia r l umea nu era decât în funcţ iune de acest inst inct . Deaceea s incer i ta tea lui de ardelean aspru şi dârz n u mena j a pe n imeni şi n u ocolea nimic. E a mergea drept la ţ intă , în glas ca şi în s t r ă d u i n ţ a munci i .

P l ă t i t ă cu sacrificii şi umil in ţ i sângeroase, în t ruch ipa rea visului n 'a în tâ rz ia t să vină. Vlacu sboară în Bucureşt i , depăşind pe toţi ceilalţi aviatori . Numele său începe să fie în­conjura t de u n n imb legendar.. Admi ra ţ i a în-tregei ţ â r i îl î na l ţ ă acum. la locul lui de eroU' al sufletului, na ţ ional . Sborur i l e -deasupra ora­şelor ca acela neui ta t delà Blaj cu prile

467

JUI -'é^ig^SÙIUL.'-'Âsîrei--^ • -fee 4M ei personifi­carea puter i i noas t r e spi r i tua le , tocmai când is tor ia Ardealului în reg is t rează o ne înduple ca tă p r igoană din p a r t e a guvernu lu i buda-pes'tan,

Ca u n omagiu al r oman i t ă ţ i i de p re tu t in ­deni, Caragia le îi spune la Bla j , în mijlocul mul ţ imi i entuzias te : „Mă... eşti cel m a i m a r e geniu pe care l-a născu ! na ţ i a as ta . Dumne­zeu, a lua t un boţ de lut, a suflat în el şi i-a po runc i t : Fii om* Dar tu i-ai m a i lipit o bu­cată dé fier, i -a i -da t o sfâr lă şi i-ai z i s : Fii pasăre. . . Ştii tu ce-i asta?... Nu ştii. Asta-i a opta< z i . d in facerea lumii.. . I a r pe aceia n'o m a i face Dumnezeu. O faci tu, care eşti uce­nicul lui... Mais toraşu l Aurel, ucenicul lui Dumnezeu.. . F r u m o s n u m e ai!..."

Nume 1 f rumos pe care d. Victor Ion P o p a cu u n fericit s imţ ar t i s t ic n ' a ezitat să-1 a doptfe. ca ti t lu al cărţ i i .

Da r Vlàicu, e ra u rs i t a l tu i destin. Dragos tea nenoroci tă cu adolescenta M a r i o a r a Bărbule-seu f L ^ a izbi în însăş i temeliile vieţii. Din­colo de . mu l ţumi r i l e succesului , i n ima lui, o-d a t ă cu m o a r t e a Mărioarei , îşi p răbuşeş te bol­ţile. Sufer in ţa îl roade din ce în ce m a i îngro zltor. Pr ie teni i se s t ing în juru- i . Unu] ca o f lacără istovită: St. O. Iosif; celălalt r ă p u s de u n glonte în t âmp lă : I lar ie Chendi. î n tune­r icul disperăr i i îi p ă t r u n d e f i inţa ca un duli blestemat . Toate nedreptă ţ i le îndura te , se răz­buna, a c u m cumpli t . SuScctul i se d e s t r a m ă şi n u m a i u n - g â n d îl cheamă: moar t ea . Moartea care şi-o' va găsi în încercarea de a s b u r a cel d in tâ i peste creas ta p ie t roasă a Carpaţ i lor .

In efortul acesta de a d i s t ruge hotare le ar t i ­ficiale d in t re provincii le neamulu i românesc , săvârş ind , u n i r e a de dincolo şi de dincoace de miinţi? pe calea sboruluj simbolic, — înain­te de . a ' . f i făcută „pe calea a rmelor , — Aurel Vlaicu se rostogoleşte din îna l tu l cerului , pe­cetluind cu propr ia- i viaţă l egământu l des-i'obirii.

Oricum', nj căuta să-1 priveşti . Aurel Vlaicu are o ' semni f ica ţ i e profund na ţ iona lă . El este unu l d in t re acei puţ in i r o m â n i în care s'au contopit liniile de forţă ale- dest inului nos t ru .

M. S. "Regele. în prefa ţa Mais târâşului Au­rel, scr isă încă pe când e ra p r in ţ moşteni tor , spune : „Acum, noi acei care sun t em chamaţi spre a-j îndeplini visul, să p ă s t r ă m şi să des-voîtăm în sufletele noas t re aceste vir tuţ i alo lui Vlaicu : credinţă şi s t r ădu in ţ ă " .

Actual izând într 'o operă de remarcab i l ni­vel l i te rar figura !ui Aurel Vlaicu, d. Victor Ion Popa a câşt igat pe l ângă mer i tu l sporit a! prozatorulu i şi u n meri t , a m îndrăzni să zicem, do valoare obştească. Deci luc ră r i ; po caro 110-a rin t-o. îi revin în aceiaşi m ă s u r ă , elogiile crit icului ca şi ale ci t i torului anon im de orj unde a r fi ol, în care se f r ă m â n t ă cât do câl năzuinţele sp i r i tua le româneş t i şi cre­dinţa în s teaua s ingu la ră a neamulu i .

SEPTIMITJ BUCUR

ÂN1ŞOARA ODEANU : „FATA LUI CODRU-ÎMPĂRAT" (editura „Universul Literar').

Nu p u t e m să, scr iem despre culegerea de vorsur; a domnişoarei Odeami. fără a insista

la • îfteeput, a s u p r a liricei noui feminine, "care consti tuie u n in te resan t fenomen în poesia noas t r ă . Venind în a tmosfera l i t e r a ră a epo cii, b â n t u i t ă î n t r ' u n t imp de nesănă toase vân­tur i , aceste jooetese au isbut i t s ă aducă un ae r de prospeţ ime, de p u r i t a t e şi de frăgezime, care const i tue tocmai esenţele adevăra te i poe-sii. Nu cunoaş tem în strofele lor nici acea, foarte la modă , hermet izare , p r e c u m n ' a m a -flat nici .hâdele linii âle fu tur i smulu i . Mă gândesc,- scr i ind aceste r â n d u r i , la Yvonne Rossignon, Olga Caba, Coca F a r a g o şi la au­toarea căr ţ i i despre care v reau să însemn câ­teva g â n d u r i : Ca lma şi s incera linie a versului lor, a fost pen t ru noi, ori de câte ori a m citi­t-o, u n semn că poes i a -nu poa te să m o a r ă .

A n i ş o a r a : Odeanu n u m a i e, de mul t , ceeace se numeş t e -o debu tan tă . Ê a a i n t r a t în lite­r a t u r ă , s e m n â n d acea adolsecent ină şi p lăcu­t ă car te a vieţii s tudente lor : „ î n t r ' u n cămin de domnişoare" , i a r m â i apoi u n in te resan t r oman , ca te ch ia r dacă n u e o real izare, con­ţ ine câteva-zeci de pag in i ds r a r ă şi f rumoasă psihologie feminină; vorb im de „Călător din noaptea d e ' a j u n " . ~Ţ;

Pub l i când" n u de, m u l t u n volum de ver­sur i , Anişoara O d e a n u - f a c e u n d r u m întors , căci logic a r li fost s ă înceapă cu poesia, pen­t ru a trèce apoi la r o m a n . Exper ien ţa aceasta c î n t ru totul in te resan tă , m a i ales că ne des­copere o poetft adevă ra t ă , luc ru pe caro nu toa tă lumea l-ar fi aş tep ta t în d r u m u l de care a m amint i t . Ap fi foarte greu să s p u n e m da­că Anişoafa Odeanu este p roza toare sau m a i rnul t poetă, -pentru c ă - i n ambele genur i a m intui t ta lentul , care ni se pa re a fi luc ru l ho-t&rîtor; n i c i ' n u c în gându l nos t ru de a păş i la aceas tă ca ta logare oa recum didact ică . „Fa­ta lui C o d r u - i m p â r a t " porneş te delà adevăra ­tele s u r s e ale l i r i smulu i şi tocmai de aceea isbufeşte să. p lacă . Cartea e o culegere de poe-sij de dragos te şi reuşeşte u n f rumos şi r a r tur de forţă: o s t r ă b ă t u t ă de o îna l t ă notă de p u r i t a t e şi candoare , nici u n aer do duri* ta ie ca rna la ne tu lbu rându- i undele.

In plus , a m aflat î n poesiile Anişoarei 0 -deanu acea notă carac ter i s t ică dorului şi dra­gostei româneşti: u n văl de r e semnare , de t r ans f igu ra re şi contopire cu elementele na­turi i ; dealtfel acest „mot to" lua t d in t r ' un cân­tec poporan din B ă n a t e semni f ica t iv :

„Pleacă bădiţa meu, pleacă „Spre afunduri de circacă „Să U uit mi-a spus, mai bine, „Că in lume nu mai, vine. „S'a născut haiduc să, fie „Nu ibovnic şi drag mie".

. I n d r ă s n i m să facem o l egă tu ră şi-o apro­piere în t re sufletul etern al „Mioriţei", şi în­tre unele v â n t u r i care l e agănă versul Anişoa­rei Odeanu, care nu are decât de câşt igat din aceas tă apropiere de poesia poporană . Dar cu toate acestea, poesia Anişoarei Odeanu este şi poesia mar i l o r t r ans f igu ră r i de a s t ăz i^

F ă r ă să a f i rmăm că poetesa a isbut i t să păşească n u m a i pe propr iu l ei făgaş. vom

4^8

spline totuşi eâ Anişoara Odeanu a s t r â n s în strofele ei, ceva nou din mare le suflu al iu­birii. In acest sens, ne place să p u n e m în fa­ţa lectorului aceas tă poésie, în t i tu la tă „Vâ­nă toa re" :

Iubitul meu s'a dus cu voinicii la vânătoare in valea Cerbului Singuratic şi-au ridicat în

noaptea asta corturile. Bătrâne brad, n'ai văzut trecând fetele nopţii Cu părul de smoală şi cântec de inele pe

glesne ?

In noaptea asta Feţi-Frumoştii Şi-au ascuns fluerul de soc la rădăcina florilor. Şi pe crestele caselor s'au înfoiat cocoşii roşii Nu mai aşteaptă ceaţa albastră-a zorilor.

Mi-e trupul mai alb în întunerecul pădurii Şi paşii mei cântă şi inima mi-e în floare : Iubitul meu e cel mai frumos dintre toţi

vitejii • Ce şi-au îndreptat arcurile înspre Lună-

Răsare.

P u r t â n d în strofele ei u n ciudat sigiliu al tainei, pûesia aceas ta a m ales-o, părându-ni -se reprezenta t ivă pen t ru ma te r i a lu l poetic şi sufletesc, pe care-1 lucrează Anişoara Odeanu. Ceva din duhu l lui S t râmbă-Lemne şi al s t ră­vechilor noas t re stihii, i a t ă m u r m u r u l pe ca­re l-am aflat în t re filele cărţi i , pen t ru că pe Anişoara Odeanu a m situat-o, într'o m ă s u r ă oarecare , pe linia poeţilor ce-şi au obârş ia în etnic, deci în folclor. Mă gândesc, în acest sens la Adr ian Maniu, V. Voiculescu şi (în unele acorduri) la Radu Gyr, cari au adus ma i în tâ i în poésie acest d u h . j

E drept că a m avea de făcut oarecar i o-biecţiuni, în special în ceeace priveşte forma acestei căr ţ i . P e n t r u că noi avem convingerea pu te rn ică şi vie, că n u m a i u n vers perfect şi munc i t este h a i n a au ten t ică a poesiei; spu­n â n d acestea, nici n u ne trece p r in gând să i n s i n u ă m că Anişoara Odeanu nu-şi munce­şti; poesia. Credem însă că aceiaşi poésie, în-ch inga tă în tunica unu i vers întreg, n u a r avea decât de câşt igat : muzica in ter ioară nu ajunge în to tdeauna într 'o poésie !

Deaceea, încheind aceste adno tă r i pe marg i ­nea volumului de poesii al domnişoarei Ani­şoara Odeanu, t rebue să m ă r t u r i s i m că lectu­ra lui ne-a fost o bucur ie . Adâncind şi m u n ­cind acest ma te r i a l poetic, Anişoara Odeanu nu va avea decât de câştigat , adăogând poe­siei noas t re feminine, noui căr ţ i de incontesta­bil meri t . P e n t r u lumina, de azi, cuvintele noas t re vor să fie n u n u m a i laudă, ci şi u n îndemn spre o rodnică şi m a t u r ă oprire în mijlocul aceluiaşi autent ic l ir ism.

N, F. COSTENCO : „ORE". Crescută sub ma­rea a r i pă a liricei ruseşti , în t reaga poésie tâ­n ă r ă din Basa r ab i a se res imte de suflu] ace­steia, fie că e vorba de Esenin, Block sau Puş -kin. Nu spunem aceas ta ca să aducem u n prejudiciu aceste; poesii, ci pent ru a stabili,

iniţial, unele isvoare şi uneie influenţe, caro în acest fel devin inevitabile. Am remarca t

aceste caracter is t ic i n u n u m a i în s t ihur i le domnulu i N. F. Costenco, poet de autent ic şi f rumos talent , ci în strofele t u tu ro r poeţilor cari a lcătuesc n o u a fa langă b a s a r a b e a n ă : Vla­d imir Cavarnal i , George Meniuc, Iacob Slavov. T. Nencev şi încă alţi ma i m ă r u n ţ i . Departe de a fi dăună toa re , î n r â u r i r e a aceas ta ni se pa r e a fi rodnică şi in te resantă , m a i ales că sufletul pravos lavnic al Basarab ie i n u disto­nează deloc cu mul ţ i poeţi ai Rusiei antebe­lice. Delà ceilalţi poeţi, a i Rusiei revoluţiona­re, cântăreţ i i noş t r i au lua t (şi n u m a i rareori) aerul de frondă, de revol tă şi de desgust, care însă n u este dominan t în versuri le lor. In te g r a t ă în l ir ica provincii lor celorlalte, (Ardea­lul şi Bucovina) poesia aceas ta a re întotdeau­n a u n suflu d inami ta rd , chiar când acesta e pu ţ in livresc şi imita t .

In t re poeţii aceştia, d. Costenco este la un ioc de frunte, j udecând d u p ă acest mas iv vo­lum de versur i , care conţine câteva foarte in­teresante piese. Obiecţia pe care avem să i-o facem domnulu i Costenco, din capul locului, este aceea că în t re poesiile de care a m amin tit m a i sus , d-sa a înghesui t şi câteva, nu p rea puţ ine , care poate că nu şi-ar fi avu t lo­cul înt r 'o culegere.

Cartea e î m p ă r ţ i t ă îir p a t r u m a r i cicluri, (Ore, Charmion, P ă m â n t Na ta l şi Stihuri) în carj în tâ ln im, din belşug, f rumoase posibili­tă ţ i şi real izăr i . P r i n excelenţă, poesia dom­nu lu i Costenco este aceia a u n u i revoltat , a unu i etern nemul ţumi t , accentele acestea nea-flându-le n u m a i în poesiile vieţii cotidiene, ci şi în strofele de dragoste şi de moar te , pe­ste care, î n chip obişnuit , p lanează o resemna­re l inişt i tă . Poa te că tocmai din aceas tă cau­ză, a m r e m a r c a t car tea d-lui Costenco, în ca­re, cum a m spus ceva m a i sus, poesia ade­vă ra t ă este p u s ă la loc egal cu poeme care nu pot consti tui , în cel m a i fericit caz, decât exer­ciţii poetice. Regre tăm că t rebue să facem a-ceastâ observaţie, însă avem convingerea că dacă d. Costenco a r fi uza t de u n autocon­trol ceva m a i sever, car tea aceasta n ' a r fi a-vut decât de câştigat .

Oricum,noi v rem să despr indem din pagini­le ej câteva f rumuseţ i cari ne-au făcut să scr iem aceas tă cronică. P e n t r u că ne-a p lăcut în volumul „Ore" o no t ă de elegie, b roda tă m a i în to tdeauna pe u n fond de a m ă r ă c i u n e şi de revoltă, vom l u a aceas tă poésie înti tu­la tă : „Drum de toamnă" .

Am trecut prin vechiul parc : Teii trişti, uitaţi castanii... Mi-ai ieşit deodată'n cale... Cum trec anii, cum trec anii !

Paşii noştri dezolant Răscoleau in frunze moarte. Ne-am privit miraţi şi parcă De departe, de departe...

Am trecut prin vechiul parc: Teii trişti, uitaţi castanii. Au trecut sau doar îmi pare... Cum. trec anii, cum, trec anii

469

I a u această' s t rofă ' în care a m descifrat u n m a r e accent de, revol tă :

II ci. fraţilor ! Să plângem! Numai plânsul . A mai rămas necangrenat în noi. Ce-i Dumnezeu, când ne-a uitat şi dânsul Într'un pământ beţiv şi plin de ploi.

Nu Yi se p a r e că în a rmoni i l e acestor ver­suri, aţ i în t reză r i t ceva d in protestele, lui Es-senin, care a fructificat în mod special a t â ţ i a şi a t â ţ i a d in t re noui noş t r i c ân tă re ţ i ? Dar în. afa.ră de aceste citate., vom m a i spune că ne-au r e ţ inu t poesiile în t i tu la te : . „ In sat la noi". „Charmion" , „Din a d â n c " şi. acei „Cântec",, deschizător al volumului, . L u a t e în a n s a m b l u , toa te . aceste poesi i n u pot deeâb să confirme credin ţa noas t ră , a n u m e . că. d. N. F . „Costen­co e u n poet. Dacă domnia-sa. va isbut i să. s t r â n g ă în versur i toa tă bogăţ ia cerului basa-

VATICANUL ŞI PACEA. î n a i n t e de izbucni­r e a războiului d in t re G e r m a n i a şi Anglia-Po-lon ia -Fran ţa , n u m e r o a s e veşti au fost r ă s p â n ­dite despre intervenţ i i le Va t i canu lu i în favoa­rea păcii . F a p t u l a t rebui t să bucu re pe ori­cine. P a c e a şi b u n a învoire în t r e oameni alcă-tuesc solia a d u s ă de Mân tu i to ru l pe p ă m â n t , c â n t a t ă de înger i în noap tea sfintei Naşter i . Orice biser ică a lui Hr is tos t rebue să lupte p e n t r u acest ideal creşt in.

E adevă ra t că R ă s ă r i t u l ortodox, în s i tua­ţ ia deşmembră r i i de azi, n u poa te lup ta pen­t ru pace, p u n â n d în b a l a n ţ a intereselor ome­neşt i in tervenţ i i şi soluţi i politice. Răsă r i tu l , î n s i tua ţ i a de azi, n u poa te lup ta p e n t r u pa­ce decât p r i n r u g ă c i u n e a r id ica tă con t inuu că­t re Dumnezeu., Romano-cato l ic ismul însă , ca­re e o organiza ţ ie i n t e rna ţ iona l ă şi posedă u n vas t a p a r a t d iplomat ic în s lujba politicei şale, a făcut, pe l â n g ă rugăc iun i l e l i turgice, inter­venţi i directe în favoarea înţelegeri i paşnice. Ştirile, pe cât de n u m e r o a s e despre aceste de­mer su r i , au fost tot pe atât. de laconice. Nu ştie. n i m e n i î n ce a consta t esenţa demersur i ­lor; se văd n u m a i rezultatele. E a d e v ă r a t că te renul nu. oferea condiţi i prielnice. Căci, dacă Polonia e o ţ a r ă foarte catolică, se cunosc în. sch imb relaţ i i le dure roase d in t re Vat ican şi Reichul al treilea, f ă r ă să m a i a m i n t i m că Marea Br i t an ie e u n s ta t oficialmente angli­can, i a r F r a n ţ a o republ ică la ică cu toate sim­pat i i le de care se b u c u r ă acolo noul P a p ă . Te­r e n u l acesta era, p r i n u r m a r e , eterogen din p u n c t de vedere religios, şi aceas ta făcea să se r idice dificultăţi ser ioase în faţa u n u i de­m e r s r o m a n .

B u c u r â n d u - n e de intervenţ i i le papa le în fa­voarea păcii , să observăm totuş i că ele, deşi făcute în numele lui Hris tos , n ' a u avu t u n ca rac te r apostolic, ci u n u l d iplomat ic . Carac­terul secret al acestor demersu r i Ie s i tuează p rea m u l t în sfera politicei omeneşt i şi p r ea

r abean şi toate nel iniş t i le , acelea, i a t ă o între­ba re al cărei r ă s p u n s ni se pa re în t rucâ tva , p r e m a t u r .

N u t r i m însă convingerea că acel poet va tre­bui să r ă s a r ă n u peste m u l t ă vreme, pen t ru că delà s t ihur i le lui Mateevîci şi Ion Buzdu­gan, B a s a r a b i a n u a avu t p â n ă azi, u n expo­nent liric al durer i lo r ei. In concertul poesiei româneş t i , aceas tă apar i ţ i e va fi nespus de in te resan tă , fie că, p â n ă în cele din u r m ă , se va n u m i N. F . Costenco, Vlad imir Cavar-nal i sau George Meniuc.

Nu p u t e m încheia aceste cuvinte, f ă ră a elogia pe d. avocat Teodor N, P ă d u r a r u , des­pre care o m i c ă î n s e m n a r e ne spune că a su­

po r t a t cheltuiala, t ipăr i r i i vo lumulu i . Izolat şi f rumos, gestul acesta a re o dublă semnifi­caţie, fiind. în acelaş t imp o m u s t r a r e şi u n ' imbold.

ŞTEFAN BACII '

p u ţ i n în t r ' aceea a apos to la tu lu i creştin. Va­t icanul a procedat î n aceas tă nobi lă încercare m a i de g r a b ă ca s t a t politic decât ca biser ică a Iui Hr is tos . Ca biser ică apostolică, me toda secretă n u e cea potr ivi tă , căci cine e convins de adevă r t rebue să-i str ige de. pe acoper işul caselor în auzul t u tu ro r .

Pe l â n g ă considerentele de n a t u r ă confesio­na lă , amin t i t e ad ineau r i , credem deci că me­toda secretă e u n a din cauzele acestei neiz-bânzi . Dacă demersur i le papa le s 'ar fi făcut cu glas m a r e şi a rză tor , să se a u d ă în univer­sul întreg, a l t ă a tmosferă s 'ar fi creat, poate, în favoarea păcii..

S'a t emut oare Vat icanul p revăzând eşecul? Ne p a r e r ă u să credem în aceas tă t e a m ă ; da r dacă ea. a existat în t r 'adevăx, n ' a r p u t e a fi de­cât rezu l ta tu l u n u i orgoliu profund omenesc şi p r ea pu ţ in creşt in. Se socoteşte oare la Ro­m a că me toda secretă sa lvează demni t a t ea şi autori tatea, ins t i tu ţ ie i sacre?. ŞL că eşecul ri­nei a semenea metode t rebue acoperi t cât m a i bine ca să n u ş t i rbească pres t ig iu l bisericii?

Noi credem, d impotr ivă , că orice in tervenţ ie p e n t r u pace în t r e popoare , în nume le lui Hr i ­stos, t rebue făcută în a şa fel ca ea să zgudue-inimile tu tu ro r , creşt ini sau necreşt ini . Bise­r ica n ' a r e să se t e a m ă de nici o ne izbândă în aceas tă p r iv in ţă . Da to r i a ei e să predice pa­cea t u tu ro r . Urechile su rde sau inimile împie­t r i te ale oameni lor care- a r p r ic inu i eşecul, n u pot ş t i rbi î n t ru n imic pres t ig iul şi au tor i ­t a tea bisericii . E a n u e forţă poli t ică şi nici ' u n fel de Societatea Na ţ iun i lo r ca- să se de­monetizeze t rep ta t , cu fiecare- înf rângere de a-cest fel. Când biser ica predică pacea cu pas iu­ne a rză toa re şi zgudui toare ,desonoarea insuc­cesului n u e a ei ci a voinţelor rebele faţă de cuvân tu l lui Hr is tos .

Zvonur i le vin că şi d u p ă izbucnirea războiu­lui , P a p a n'a, r e n u n ţ a t la ideea demersur i lor . Pe r s i s t en ţa aceas ta e admirab i l ă . Dai: dacă

470

pers is tă deasemenea si metoda secretă a di­plomaţiei , sorţi i izbânzii devin problematici . Căci dacă demersul secret n ' a re nici o influen­ţă a sup ra beligeranţilor, demersul public, pe calea mare lu i apostolat , poate avea u n for­midabi l r ă sune t cel pu ţ in a sup ra lumii ce n u s'a anga ja t încă în foc.

Ca organizaţ ie in te rna ţ iona lă , mondia lă , ca­tolicismul e astăzi s ingura inst i tuţ ie din lu­me, ce poate în t repr inde o acţ iune r ă s u n ă ­toare în favoarea păci i sau cel pu ţ in în fa­voarea localizării teribilului incendiu izbucnit; noi, ceilalţi creştini n e a v â n d la î n d e m â n ă decât dumnezeiasca posibil i tate a rugăciuni i , de a implora î n d u r a r e a lui Dumnezeu asupra soartei omeneşti,

* COPILĂRIA UNEI P R I N Ţ E S E . O carte

grea, de p ă t r u n z ă t o a r e durere omenească a da t anu l acesta la l u m i n ă pr in ţesa Zina ida Schakhowskoy, poetă de l imbă r u s ă şi pro­zatoare de l imbă franceză. Cartea, Une enfance, o autobiograf ia copilei de 12 ani , care a fost au toa rea în t impul războiului mondia l şi al revoluţiei ruseşt i . Sigur, n e - a impres ionat pe toţi soa r t a p răpăs t ioasă a foştilor nobili din imperiul ţar is t , cari au u m p l u t l umea cu pri­begia şi ava ta ru r i l e lor. Cartea principesei Zi­na ida o o exemplificare a acestei tragedii .

Pu te rea ei de impresie s tă în cont ras tu l fun­damen ta l d in t re cele două feţe ale vieţii, pe cât de luminoasă şi fericită cea dintâ iu , pe a t â t de d r a m a t i c ă şi aven tu roasă cea din ur­m ă : căderea din ar is tocraţ ie în haosul şi mi­zeria revoluţiei.

Autoarea n u face istorie sau reconst i tu i re c t iec t ivă a faptelor cunoscute; ea se t r anspu­ne u imi to r de bine în sufletul fetiţei de atunci şi consideră evenimentele cu na iv i ta tea vâr­stei. Revoluţia şi cortegiul ei de nenorocir i vin ca stihii ce trec dincolo de înţelegere. Trep ta ta decadenţă socială a familiei Schakh­owskoy se desfăşoară în povestire p â n ă la îmba rca rea şi aven tu ra rea în necunoscutul lumii.

Autoarea n u face l i t e r a tu ră şi nici nu ia a-t i tudini de revoltă sau de blestem. Povesteşte simplu, fă ră patos, cu accent idilic în amin t i ­rile fericite, cu accent g rav în nenorocire, şi cu u n foarte fin h u m o r unde s i tua ţ ia o cere.

Lec tura te fură m a i pu te rn ic ca a unui ro­m a n . E o v ia ţă t r ă i t ă şi de mul te ori v ia ţa se ridică n e m ă s u r a t peste limitele fanteziei năs -cocitoare. Aşa e această zgudui toare copilă­rie a unei pr inţese ruse .

Fami l i a ei e î n rud i t ă cu toate numele ce­lebre ale istoriei ţar is te . In t r e al ta, cu Puşk in , despre care au toa rea a publ icat recent u n stu­diu biografic. In evocarea p răbuş i r i i ei reînvie de fapt toa tă p răbuş i r ea unu i regim. Zina ida Schakhowsky n u e des igur v inovată că s'a născu t pr inc ipesă şi pă ţan i i le ei m a i t a r i ca închipui rea n u sunt p r in aceas ta ma i pu ţ in omeneşti şi nici m a i pu ţ in comunicat ive.

Am citit pe v remur i o a l tă copilărie t r i s tă a l i te ra tur i i ruseşt i , aceea a lui Maxim Gor­ki, care e, poate, cea ma i b u n ă carte a scriito­rului proletar .

Copilăria lui Gorki e o nesfârş i tă mizerie înflorită pe ma idan , în drojdia socială de sub ţa r i sm. Copilăria Zenaidei e o mizerie tot aşa de adâncă , des făşura tă pe fondul revoluţiei. Fiecare regim cu mizer ia lui. Da r extremele acestea, — prole tar şi a r i s tocra tă ! — dacă n u s 'au împăca t încă în vreo formulă socială medie, se înfrăţesc în aceiaşi durere omenea­scă, evocată de pu te rea artei . E a e tot aşa de mişcă toare fie că o iscăleşte Gorki, fie Zinai­da Schakhowskoy.

Autoarea e azi ce tă ţeancă belgiană, iar fra­tele său Mitia, care, în spaţ iul acestei cărţi , era adolescentul vo lun ta r în a r m a t a albă, contrarevoluţ ionară , e astăzi păr intele Ioan, seraficul călugăr, poet şi gândi tor mist ic, care însufleţeşte cu mare le lui elan religios comu­ni ta tea or todoxă delà Berlin! Despre acest om, pe care a m avut bucu r i a să-1 cunosc, se va vorbi cândva ca de o excepţională personal i­tate în sp i r i tua l i ta tea noas t r ă r ă să r i t eană .

* UN EMINESCU MONUMENTAL. Astfel se

poate num} ediţia operelor mare lu i poet între­p r in să de F u n d a ţ i a Regală. E a e p l ă n u i t ă să pună , în sfârşit , în circulaţie absolut tot ce n e - a r ă m a s delà el, t ipăr i t sau manusc r i s , pâ­n ă la u l t imul cuvânt . E inut i l să m a i l ă u d ă m o asemenea ini ţ ia t ivă.

în t â iu l volum a, ieşit în va ră ; cupr inde nu­ma i poesiilc publ icate de poet.

Luc ra rea a i n t r a t în ser ioasa şi met iculoasa gri jă a d-lui Perpessic ius .

Să ni se îngăduie însă două observaţi i . în­tâia , ideea de a p u n e la începutul volumului cele p a t r u capitole de s tudiu ale cri t icului nu e fericită; foarte preţ ioase, aceste s tudii t re­buiau aşezate la u r m ă , l ă sând locul întâ iu poetului să ne vorbească fără in te rmediar . La o nouă ediţie, lucrul acesta se poate uşor în­drepta. Al doilea, o vorba de h â r t i a de text, luxoasă fireşte, d a r nepotr ivi tă . E o hâr t i e prea străvezie, care lasă să a p a r ă în pag ină lot conţ inutul contrapaginei ; ceeace constituie u n m a r e defect tehnic la o ediţie monumen­tală cum e aceasta . Rog mul t pe d. Al. Roset-ti, care şi-a câşt igat u n mer i t excepţional cu această operă, să a leagă neapă ra t altă hâ r t i e pen t ru volumele u r m ă t o a r e .

Dar, dincolo de aceste observaţii , această ediţie consti tue p u r şi s implu o să rbă toa re a cărţ i i româneş t i .

Am răsfoit-o şi a m pipăit-o, măr tu r i sesc , n u fără un sent iment de invidie. P e n t r u că în t re ambiţi i le vieţii mele a m m â n g â i a t şi pe aceea de a da u n Eminescu m o n u m e n t a l ţări i noastre . Am şi lua t această ini ţ ia t ivă în anu l 1926 pe seama min i s te ru lu i Artelor. îmi tre­bu ia însă u n text critic al poesiei eminescie­ne. Am apelat a tunci la G. Ibră i leanu pr in in­termediul d-lui M. Ralea. In schimbul unu i onora r de 70.000 lei, criticul ieşean s'a achi­t a t cum a p u t u t ma i bine de aceas tă nobilă, sarc ină . Dest inasem şi u n fond considerabil pen t ru t ipar . Pr imele coaie s'au şi t ipăr i t , dar , schimbându-se guvernul , l uc ra rea a r ă m a s în p a r a g i n ă p â n ă azi. G. Ibră i leanu, văzând si­tua ţ ia , a cedat textul restabil i t unu i editor

471

pales t inean, Şi astfel, de in i ţ ia t iva ono ra t ă de min i s t e ru l Artelor a beneficiat d. Ciornei !

D a r edi ţ ia şi s tudi i le lui Ib ră i l eanu au s târ ­ni t în t recerea a t â t o r ediţii u l ter ioare , pe care le n u m ă r ă conşti incios d. Perpess ic ius în vo­lumul aces ta m o n u m e n t a l . Atâ t cr i t icului de azi cât şi edi torului Al. Rosetti le doresc din i n i m ă să a ibă r ăgazu l de a duce p â n ă la ca­p ă t splendidul luc ru pe care l-au început .

* CONTRIBUŢII SĂSEŞTI. Revista Cuget Clar

publ ică u n in t e re san t s tud iu al domnişoare i profesoare L u i s a Netoliczka despre „Metoda de cercetare a por tu lu i popular" . Autoarea , care a cont r ibui t în l a r g ă m ă s u r ă la organiza­rea m i n u n a t u l u i nos t ru muzeu etnografic din Cluj, .vădeşte pe l â n g ă ş t i in ţa special i tăţ i i u n

fel de a gând i l impede, o rdona t şi s t r âns , care vine şi din experienţa p rac t i că a lucru lu i . P re ­ţ ioase î n t r u totul sun t elementele de împru ­m u t reciproc d in t r e saş i şi r o m â n i în evoluţia por tu lu i popu la r , fiecare e lement adop ta t adu­când în l imba respect ivă şi numele lui de ori­gine.

De o deosebită î n s e m n ă t a t e e Şi s tud iu l d-lui Otto Folber th, t i pă r i t în revis ta Libertatea a- d-lui I. P . Gigur tu despre Ştefan Ludwig Roth, f rumoasa f igură ele i l umina t delà 1848, entuzias t sus ţ ină to r şi al cauzei româneş t i în Ardeal, m a r t i r i z a t de u n g u r i pen t ru a t i tudi ­nea lui . E o p a g i n ă emoţ ionan tă , de istorie şi de înă l ţ ime mora l ă , admi rab i l veni tă în a-ceastă vreme, când legătur i le d in t re noi şi saşi ca tă să fie cât m a i s t r ânse .

NICHIFOR CRAINIC

A N U L XVIII . — Nr. 8.

472

OCTOMBRIE 1939