johanna spyri - heidi, fetita muntilor - partea 1

5/10/2018 Johanna Spyri - Heidi, Fetita Muntilor - Partea 1 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/johanna-spyri-heidi-fetita-muntilor-partea-1 1/32

:*

le.

'+L!.

5

g

':

f.$.Fq*. ]Et4

.s:Lr'ta

,}



HEIDI, FETITA MUNTILOR

)

Drumelele noastre ldsaseri in urmicam de o o16, cind pitrunser6 in micul c

Dorfli, aflat la jumitatea distantei dintreyenfeld qi imaquri. Era satul natal al ti

muntence. Sdtenii o recunoscuri numaid

iar portile gi ferestrele incepuri si se des

la tot pasul in calea ei; o strigau, o checlr lc rispundea tuturor. fird si se opre

inainte de a ajunge pini in dreptul uldintre cisulele risipite ale pitorescului c

Aici, o voce ii strigi din pragul unei uq

chise:

- Stai pufin, Dete. Dacd mergi mate-ag insofi o bucati de drum,' ce zic

Dete be opri; in clipa aceea, fetiga iqi

minuta din mina ei $i se asezi pejo

- Egti obositi, Heidi? o intrebd tova

ei de drum.

- Nu, dar, gtii, mi-e cald, rispunse f

- Ei, dacd ifi mai dai un pic de silimai intinzi gi tu nilel pasul, intr.jo ori s

sus.

O tinere rotofeie Si drigilaSd lipni dc,

din cisuta cu pricina 9i'li se alituri drun

lor noastre. Fetila se ridici 9i porni in

femeilor, care se apucard si discute cufletire, forfecindu-i pe toli locuitorii cituqi pe cei din imprejurimi.

- Da' unde-o duci pe copila asta.intrebi, la un moment dat, noua venit6.cumva micuta orfani rimasi dupi so

- Ba da, ea e qi o duc la Unchiul,trebuie sd rdminS.

- Ce tot spui? Ti-ai pierdut mDete?!! Cum pofi face una ca asta? Punin foc c[ bitrinul nici n-o si vrea sd aua$a ceva gi o si te goneascd.

- Cu neputinp. E bunicul fetilei pdatoria lui sd faci gi el ceva pentru eaazi, am tinut-o la mine, dar te asigur, B

ci n-o si scap din pricina ei slujba ceoferi. Acum e rindul bunicului si facd

- Spune-mi, Dete, intotdeauna a fostrinul atit de sdlbatic qi de temut'l

- Habar n-am. De unde s6 stiu? Mare acum gaptezeci de ani, iar eu abia amplinit douizeci pi gase. Cu toate astea.

Capitolul ISPRE MUNTII INALTI

Din veselul sat Mayenfeld, o potec6 suie,

printre pajigti qi livezi, spre poalele munlilorce domini din aceasti parte intreaga vale. Se

;i simte aici mirosul pdtrunzitor al ierbii de

munte, cici poteca e abrupti gi se pierde sus,

in ^ pigunile alpine.Intr-o dimineaJi senini de iunie, o mun-teanci tinlri gi voinici, ducind de mini o fe-tit6 cu obrajii apringi, pigea incet pe aceastipoteci. Fetila si fi avut cinci ani, dar adev6-

rata ei staturi era greu de ghicit, cici, inciuda soarelui ce incepuse si dogoreasci,purta pe ea doui sau chiar trei rochile, iarpeste ele un gal gros de bumbac, de culoareroqie. infofoliti astfel gi incdllatd cu pantol'i

groqi, bdtuli cu finte, pdrea mai voinici - irtEpturd durdulie care se cilira anevoie pe ptr-

rirni5ul abrupt.



nu mi-ar fi teamd cd o sd le aud repetate intoatd valea, ti-al spune bucuroase unele lu-cruri, cdci, vorba ceea, maicd-mea gi cu el

erau amindoi din Domleschg.

- Cum adic6, fdcu Barbel jignitd, ru nucrezi cd ag fi in stare sd pdstrez un secret? Te

asi-9ur cd n-o sd-[i pari rdu dacd o sd-mi spui.

- Bine, dar bagi de seam6, o vorbd sd nusufli! $i Dete igi inttrarse privirea spre a se

cr)nvinge c[ Heidi n-o putea auzi. Copilulinsa ia-l de unde nu-i; de citeva clipe se des-prinsese de cele doud femei,, iar acestea., inttriul aprinsei discutii, nici nu-i simtiserdhpsa.

Dete se opri; pe prrteca ;;erpuitrrare nu erarrimeni gi se putea vedea pe

ea pinila

Dirrfli...

- Gata, am ajuns, rdspunse Barbel. AmcL'\'a de vorbit cu mama lui Peter, paznicul de

capre. $tii, in timpul iernii, toarce pentrumine. Drum bun, Dete, gi noroc!

DeI.' strinse mina tovardgei de drum gi rd-r-,r>r' pe loc s-o urmdreasci din ochi pind la

ir'.1.ula caband cafenie, aflatd la citiva pagi de

::-,.rrginea potecii. Cabana, ce se indlfa la .lu-

nrAlatea drumului dintre sat 9i pd;;uni, era atitJe veche gi atit de dirdpdnatS, incit marele ei

n!)rLrc era vdgduna in care se addpiistea. Cindrintul sufla cu putere, toate scirtiiau ;i tros-neau in ea. din incheieturi: ugile, f-erestrele gi

c:i'r gnnzile din acoperig. Dacd s-ar fl aflat

-:i;,," ir-r rirful muntelui, vintul foehn ar f i

:r- -.:- Jrn pamint $i ar fi prdvdlit-o la vale.{r;r .,-.,.ura Peter cdprarul, un biiat de un-

:t'i:ZiCi ani. care dis-de-dimineali cobora in

D:n-ti si ra caprele spre a le duce la pdscut.\b,re spre seard se intctrcea el in sat, cu ca-pre 1e lur. Ajuns in pia15, vira dou5. degete in

-rurA ;r ;uiera gi, la acest semnal, copiii satu-1ui dAdeau fuga din toate pdr{ile s5-9i ia acasdcaprele: era., dealtfel, singurul moment al zileicind Peter se simfea mai aprrtape de semenii.iir. Acasd, ce-i drept, le avea pe mama gi pe

bunica rrarbd gi siracd, dar cum el pleca in

.uirn ii nu se intorcea la vatrA decit seara tir-zru. nu-5i petrecea acasd, unde s-ar mai t'i pu-Iut bucura de t.rr arf,Sia altor c.rpii. decit rrnr-

pul cit sa-gi bca laptele ;i sa mdnince r) bucatd de piine, gi ot)aptei. cind dormea. Tatilui, qi el c6prar in tinere1c. nrurise cu ciliraani in urmd. rapus intr-un accident d

muncd, in padurc; manra. Bri_eitte. era cunos

cutd pretutindeni sub numele cle Cdprdreasa

iar bitrinci ii spuneau cu tofii. sirlplu, Bunica.

La inceput fetila il urmdri anevoie, sufocindu-se in imbrdcdmintea ei prea grr)asd. Nuscr)tea insd r-r vorbS gi se uita cu uimire cindla Peter, care zburda desculf pe pajigte

verde' cind la caprele lui ce se cd;drau sprintene. cu picirrarele k)r sub;iri, pe panta

abruptdL., strecurindu-se ugor printre stinci g

tuflsuri.Deodat[, Heidi se aSezh pe jos ;i, dupd

ce-qi scoase la iuteald pantofii gi ciorapii, s

ridicd din nou q;i incepu sd tropdie de bucurieigi scoase apoi galul gi rochia de duminica p

care mitu;a Dete i-o pusese peste cea d

ttrate zilele, ca sd nu aibd nimic de dus. Cindse dezbrdcd $i de cea de a doua rochie, rimase numai intr-o fustitrd, iar brafele goaleie;;eau din minecile scurte ale cirnagu[ei. im

pituri totul cu grija 9i se apuci sa sara 9i ein urma capreltrr, aldturi de Peter, la fel d

sprintend ca intreaga turma.Peter n u apucase si vacld aceaste schim

bare dar, cind tr zhn pe Heidi in noua ei 1

nut6., se strimbd $i intoarse capul intr-o parteUimirea lui crescu ;i mai mult vdzind grdmdjt)ara aceea de haine; cisca gura pind lurechi, dar nu sufld o vr)rbd. Heidi se sim(ea

acum nespus de uqoard9i

de libera9i

avea u

chef nestdvilit de a sta de vtrrbd cu Peter

care se vdzu silit sd rdspundi la nenumdrateintrebdri. Fata voia sd ;tie tot: cite capre areunde le duce 9i ce face toatd ziulica acolos us'/

$i aga' din vorba in vrrrb6' ajunserd in cel

din urmd la caband., nu departe de locul undii agtepta Dete. Cum ii zdri, Dete strigd uluI LA.

- Heidi. ce-ai facut'J Unde-i rochia de dunrinica ;i cea de toate zilele'l Unde ai lisat salul -.i panir,iii cei noi. pe care abia ti i-a n



$!ri

-1}it j

','.{;i&'+;.

- Nefericito! strigd ea minioasavenit sa te dezbraci'l Ce inseamnd ast

pierc'lut minlile'l

- Nu mai am nevoie de haine, r

Heidi, lbrd a pdrea citugi de pufin tu

- N-ai pic dc minte, copil neasti

se vaita mdtuga. Cine o sd clrboare a

le aduc6'l Pind acolo c drum de o jumd

ord. Hei, Peter, ce stai aici ca bf,tut

dd fuga;;i adu pachctul...

- Nu pot'9i a;a sint in intirziepur.rse Peter neclintit,, cu rniinile in bu

- Dacd stai 9i te zgiie;;ti a;a la min

alegi cu nimic, strigd rnatu;a Dcte . N

"'ino-ncoace,si-tri clau ccva frunt.ls.

$i rostind aceste cuvittte. it arata ustralucitttr. Aga stind Iucrurile. Peter

vale zburind. de parca ar it ar ut a

iutr' pircl.retttl 1a sttbsuoari )! :c itlLi.l. r::-,::. ir,;it t:iAttt..i rl.. .'.r... '-t-,-- ,--:. : .- -l':; -: :.,:.,.:. -i''I.':. :-.

'i;,

li:.]

-1 1.1 1. Ljnde-s ciorapii trictrta!i ctt tllitla



JOHANNA SPYRI

Incet, incet copiii pi caprele o ldsard pe m6- - Treaba dumitale; nici pe mine nu m-a

I)upi trci sl'erturi de ori de mers, micu'upA aiunse la p[gunea de pe ctrama muntc-l. urrdc se afla cabana Unchiului, a$ezate ir)6taia rinturilor, dar gi a silarelui gi de undcrbralr5ai cu privirea intreaga vale. in spateleisulcr se inilfau trei brazi bdtrini, cu cren-

ile mari gi stufoase, iar mai sus se intindeauIte povirniguri, acoperite de iarbd., ce se pier-eau departe in nigte stinci abrupte qi ple-Jve.

Unchiul gedea pe o bancd in fala cabanei.'u pipa in guri 9i cu miinile pe genunchi, se

ita linigtit la cei ce urcau.

r;a Dete in urmd gi Heidi ajunse sus cea

intii. Se duse direct la bdtrin si intinzindu-irina ii spuse:

- Bund ziua, bunicule!

- Hm! Ce vrei sd spui? intrebi bdtrinurJ '--, \'urc€ asprd, stringindu-i minuta gi misu-l,l-,. indelung cu ochii lui iscoditori, de sub::.inc:neie stufoase.

il;iCr ii infruntd privirea fdrd sd clipeascd.u ie mat situra sf,-l cerceteze pe acest bu-

:c cu barba lung6 gi cu sprincenele dese pi

lre . ce se imbinau la rdddcina nasului. intrc

- De ce-ai adus-trl intrebd tiios bdtrinul.lar tu, de colo, strigd la Peter, ce stai? Poti sa

pleci cu caprele tale, ;i aga ai intirziat. $r nuuita sd le iei qi pe ale mele.

Peter il ascultd fdri s5 cricneascd gi igi luanumaidecit tilpdgifa. Pricepuse din privirea

mogneagului ci nu mai era cazul si rimini.

- Acum e rindul dumitale s-o [ii, ris-punse Dete. La minc a stat patru ani. eu

mi-am fdcut datoria.

- Aha, flcu bdtrinul, aruncindu-i o pri-vire sfredelitoare. $i dacS micufa se plictiscgrccu mlne gr incepe sd pling6, ce md fac'l

ajutat nimeni cind m-am trezit cu ea pe cap

gi, vorba ceea, aveam gi aqa destule necazurrcu mama. Acum, ins6, trebuie sd plec li dum-neata egti ruda ei cea mai apropiatd. Daci nuvrei s-o trii, n-ai decit, faci cu ea ce vrei. Dacdmoare, dumneata o sd fii de vind gi n-o si fieasta singura ispravd pe care ai avea-o pe cu-get.

Dete era ugor tulburatd, se incilzise vor-bind pi o luase gura pe dinainte. La ultimelce'i cuvinte. bdtrinul se ridicd cie pe bancd gi tr

privi atit de fioros, incit ea se sperie gi se d6ducu cifiva pagi inapoi. Bdtrinul ridici bragul qi

spuse poruncitor:Pleac6, gi sd nu te mai vdd

mp. sosl 5

n moment: intimple

- Bund ziua. Unchiule, rosti Dete, apropi-rdu-se de bitrin. Ji-am adus-o pe Heidi, fe-1a iur Tlrbtas 5i a Adelheidei. Cred cd nu irr.1r JiCUflt'r>tr. cdci n-ai mai vdzut-O de cind,-3 Un an.

r mltuga, insolitd de Peter, care la

dat se oprise si vadd ce avea sd

Dete nu a$tepte sd i se spund de

- La revedere, Unchiule, laHeidi! strigd ea qi, intr-o clipd, ofugd li nu se mai opri decit inDiirfli...

na o;,-il

doud ori.revedererupse I:r

vale, la




Capitolul 2

LA BUNICUL

De inclata ce Dete se ficu nevizuti, buni-

cul se aqez[ din nou pe banca lui. Trigearrdinc din pipd gi pufiia de zor, scolind in-

truna nori mari qi albi de fum; in timpulacesta, stitea cu privirea atintiti in qlmint 9i

nici o vorb[ nu iegea din gura lui. In agtep-

tare, Heidi se uita cu plicere in jurul ei. Maiintii, descoperi staulul caprelor, lipit de ca-

ban6, qi bigi de seamd ci e pustiu. Merse

apoi'mai departe cu cercetirile ei gi ajunse in

spatele cabanei, la brazii cei falnici li bitrini.-\ici, vintul sufla tare gi se furiga printre ra-

muri cu atita repeziciune, incit stirnea irl

preajma lor un freamit tinguitor.Heidi se opri s6-l asculte. Vizind-o cum sti

nemigcati, bitrinul o intrebS:- Ei, gi acum ce-ai vrea si facil

- Aq vrea si mi uit cum aratd cabana pe

dinduntru, rlspunse Heidi.

- Bine, vino! $i ridicindu-se in picioare,

bunicul se indrepti spre intrarea in cabani.Dar ia-ti gi hainele, se gribi el si adauge, pe

un ton poruncitor.

- Nu mai am nevoie de ele, rbspunse

Heidi.

Bunicul se intoarse cu mirare spre nepoata::- :ri cirei ochi negri, ce aldeau de nerib-;;rc- rridau dorinla ei nestivilitl de a afla ce

anume se ascundea in interiorul cabanei.

,,Nu e lipsiti de bun-simt", spuse elgoaptl, apoi, cu voce tare, adiugi:

- De ce nu-ti mai trebuie?

- Fiindci mie imi place mai mult s6

ugoar6, ca si pot umbla a$a cum umbli c

prele.

- Me rog, asta poli s6 faci, dar, pini u

alta, ia-\i hainele. O si le punem la pistra

in gifonier. Pricepi?

Heidi il ascult[.Bitrinul deschise uga gi rnltara amind

intr-o odaie destul de incipitoare, ce se int

dea pe toati lungimea cabanei. Heidi anihainele in qifonier cu atita nepisare, de par

ar fi vrut sd le amestece in vdlmigagulace

spre a nu le mai gisi niciodati. Apoi. r.-'

du-gi privirea prin odaie, intrebe:

- Eu unde o si dorm. bunicule?

- Unde vrei, rdspunse bitrinul.Fetitei ii plicu rispunsul. Cerceti cu ate

lie intreaga inc{pere qi deodati ochii ei d

coperiri, lingi iiatul bunicului, o scirili.sui pe ea gi pitrunse in pod, unde in drep

unei grdmezi de fin proaspit, cu miros imb

tor, se ridica o lucarni rotundd, prin carevedea intreaga vale.

- Aici vreau si dorm, buniculel stn

Heidi, fericitd. Vino 9i tu si vezi ce frum..aici!

- $tiu, rispunse bitrinul, cu vocemoa16.

- Vreau si-mi fac patul; nu-mi aduciceargafl

- Pe| si-1i aduc, ce sifac... spuse bl

nul, gi,scotocind cu rdbdare prin dulap, g

in cele din urm6 o bucati de pinzl asprd.

sui cu ea in pod unde, intre timp, fetilapregltise lingi lucarnd6rn culcuq de toatd fmusefea.

- E bine ficut, spuse el; uite, ti-am a

qi un cearqaf, ia-l qi intinde-1.

Bucata de pinz6 era atit de grea, incit fe

abia o putu ridica de jos. Cum era insl de

de mare, ii strecur6 marginile sub grimadafin. aga fel incit culcugul semdna acum cupaf in toat6 regula.



- Dar ce-ai zice daca mai intii am mincaceva'l intrebd bunicul.

Prinsd cu pregititul patului, Heidi uitase detoate, dar vorbele bdtrinului avurd darul sd-iaduci aminte ci e lihnitd de foame. Dimi-neata, in zori, inainte de plecare, mincase irbucati de piine 9i bduse o ceagcd dc cafea culapte; de atunci, insi, bdtuse atita amar dedrum fdrd sd pund nimic in gurd

;iasra ii

stirnise r) pofte de mlnCare nemalp(rmenltasI se cttdeasca.e aceea spuse fdri

- Da, n-ar fi rdu

- Atunci, dacd sintem de acecagi pirere,sd ctrborim...

Aluns in odaie, bunicul se apropie de va-trd, lui ceaunul mare gi in locul lui atirna unaltul mai mic, apoi se agezd pe un scdunel cutrei pici()are gi incinse un foc puternic, la ale

cdrui fl5cdri conJinutul ceaunului incepu re-pede sd fiarbi. Dupd aceea, infipse intr-tr fur-culild lungd o bucatd mare de brinzi qr se

apucd sd o invirteasci incet deasupra focului,aga fel incit sd se moaie qi sd se rumeneascdpe indelete. Heidi il urmS.rea cu cea mai mareatentie; in timpul dsta ii veni in minte tr ideepi deodatd nu-qi mai gisi astimpdrul. Cindbunicul se intoarse gi se indreptd spre mas6,cu ceaunul aburind gi cu brinza in virful fur-culilei, masa era gata pusd. Cdci Heidi., is-teafe, nu stdtuse degeaba gi, in timp ce bdtri-nul trebdluia pe lingd vatrd,, ea scosese la iu-feal6 din dulap piinea, doud farfurii li doudcuf ite qi le agezase frumos pe masd.

- Me bucur cd. te-ai gindit la treaba asta,spuse bunicul intinzind brinza pe piine.

Cind vdzu ceaunul, Heidi isi d6du seamacd mai lipsegte ceva gi se repezi din nou la

dulap. Negdsind in el decit o singurd ceagcd,mai lud qi un pahar.

- Foarte bine, o lSudi bunicul, vdd cd gtiisi te descurci: dar, ia spune tu. unde vrei sd

stai?

Cum singurul scaun din casd era ocupat debitrin, Heidi trase de lingd vatrd sciunelul cutrei picioare qi se agezd pe el.

- Egti prea micd 9i nu ajungi pind lamasa, blgd de seamd bunicul qi, apropiincl

be

scaunul lui de scdunelul fetilei, ii facu csufi numai pentru ea. Dupdo ceagci cu lapte cald gi-ipiine cu brinzd rumeniti, iar el se agez6. pcoltr al mesei gi o privi indelung. Fetita ;pcea$ca gi o dddu peste cap dintr-o suapol scoase un geamdt de mulfumire.

- Egti sigurd cd-gi place laptele dsta?

trebi buniculNiciodatd n-am mai bdut un lapteun.

Atunci sd-f i mai dau o ceagcd.

- Mullumesc, bunicule, rdspunse Hmugcind cu poftd din tartina cu brinz

Dupd cc isprdvira de mincat, bdtrinduse sd rinduiasci prin staul, iar Heidi imari cu atentie si vad6 cum mlturi gterne finul proaspet pentru caprele lui

trari apoi impreund intr-o mic6 magunde bunicul lua trei betre frumos cioplitescindurd pdtrata in care ficu la reDezealigduri, gi in fiecare dintre cele trei gauri induse cite un bdf. Cind rorul fu gara, Heidmase nrutd de admiralie vdzind in fafa esciunel cu trei picioare, asemdndtor cudin odaie, atita doar cd era ceva mai i

- Ce te uifi a;a'l rr intreba bdtrinu

-Asta...

esta e scaunul meu... ce reol-ai fdcut!...Cu un ciocan gi citeva cuie in mind, b

cul incepu apoi sd dea tircoale cabanei 9icind in cind, mai bdtea pe ici pe colo citecui, ca sd intdreasci locurile mai slabe. Hse linea dupd el pas cu pas gi nu-i scapamic din ceea ce fdcea bi"trinul...

in dreptul cabanei' turma se mai doun plc.

La un momcot dat, doud capre frunt.runa albd gi alta tdrcatd., se desprinsera dinrul celorlalte gi,' apropiindu-se de bunic. ipura s6-i lingi miinitel ele gtiau ci, in fieseari., bdtrinul le a$teaptd cu obiqnuitul dde sare.

Peter nu mai zabor.i nici o clipd 9i igi rmai departe de drum, coborind spre Dirrflzglobia sa turmd. Heidi. in culmea lcricsdrea neastimpdrati de

la.. capra la alt

aceea, ii udidu o fel

l0



'&

'lcE. ,td-:'+F.-

' 4ar

|i.':

.H

,t



nu $tla pe care s-o mingiie mai intii.

- Astea-s caprele noastre, bunicule,lAmindoud? $i-o sd stea tot timpul aici, cunoi? gi-o sf, doarmi aici, in staul? intreba eade zor, in timp ce bdtrinul abia mai pridideacu rdspunsurile la fiecare din intreb6rile ei.

Cind caprele incetari si-i mai lingi miinile,bunicul ii spuse nepoatei:

-Du-te in casd qi ad6 o can6 qi o bucati

de piine.Fetila il ascultd 9i intr-o clipitd fu inapoi.

Bunicul incepu sd mulgd capra albi 9i, dupdce umplu cana cu lapte 9i tiie o felie de piine,ii spuse nepoatei sd bea gi sd m6nince, apoi

si meargi la culcare. ii uri noapre bungrdbi si adauge:

,- Yezi c[ mdtuqa Dete 1i-a ldsar uchet cu nigte cimdgufe gi alte lucruri dbricdminte. Sint jos, in dulap. Dacd, ai nde ceva, ia de acolo. intre timp, eu mcu caprele in staul.

- Noapte bund, bunicule, noapte bu

alergind in urma bdtrinului, care tocmapdrea_cu canrele in spatele cabanei, maio dat6: Bunicule, bunicule, ai uitat si_mcum le cheamd!...

- Pe cea albi o cheamd Fulg-de_nepe cea td,rcatd,, pestrifa...

t2




in citeva minute, cobori sciriga 9i iegi fuga

fata cabanei. Peter era acolo, cu turma liar bunicul tocmai dechidea staulul si ia

Fulg-de-nea gi Pestrila. Alergd in intimpinrea celor dou6 prietene, strigind de z

..Bun6 zi.ual"

- Vrei sd te duci 9i tu cu ele la pSscut? itrebi bunicul.

Heidi siri in sus de bucurie.

- Atunci, mai intii du-te de te spal6,de alta, dar aici, s5 gtii, trebuie si fii foar

curat6. daci vrei s6 nu ridl de tine soarele

pe cer. Uite, totul e pregitit, spuse bitrinuaritindu-i un lighean cu ap6.

Fetila zburd intr-acolo qi incepu si se sp

de zor.intre timp, bunicul intr6 in caband lchemi pe Peter dup6 el.

- Hei, general al caprelor, vino incoace

add qi sacul tiu de merinde.

Peter il asculti qi se duse.

- Deschide-l, ce stai! ii mai spuse buniccu glas poruncitor 9i in clipa urmdtoare vin sac un codru zdrav6,n de piine gi o bucmare de brinzi.

Peter cdscd ochii cit cepele, atit erauluit, cici numai porfia de piine era degtiu cite ori mai mare decit felia de piine n

gri care alcituia prinzul siu amirit.

Capitolul 3

LA PA$UNE

A doua zi, dis-de-dimineal[, un fluieratstrident o trezi pe Heidi din somn 9i, cind

deschise ochii, o razi strilucitore ce se stre-

cura prin lucarni pini la culcugul ei fdcea ca

totul in pod s6 luceascd de parci ar fi fost

poleit cu aur. Se uite uimite in 'jurul ei, ne-

maigtiind unde se afli. Cind auzi insd vocea

bunicului, iqi aduse aminte de toate intimpli- - Yezi, ai grij6, mai adiugi buniculrile din ajun, de urcugul pe panta abrupti a amiaz6, fetilei ii mai mulgi doui clnimuntelui gi, indeosebi, de momentul despirti- lapte, c6ci ea nu gtie si bea de la ugerul

rii de bitrina mitugl Ursula, care asurzise prei. $i te mai rog si fii cu ochii in patru,

riu de tot qi vegnic se plingea de frig; de nu cadl . de pe stinci. M-ai inteles?

aceea mai tot timpul qi-l petrecea lingi focul ,ifi'aipa aceea apiru Heidi.din bucit[rie, ori lipiti de soba din odaia !;:Ei, ce zici, bunicule, acum o si mai r

mare. Siricula nu mai auzea aproape deloc soarele de mine? intrebi ea cu mindrie.

gi Heidi, ca si poatd fi supravegheat6, trebuia Se frecase bine cu o cirpi aspri, pe git,

si se joace mereu prin preajma ei; aga se face brate gi pe obraji, de i se rogise pielea ca

ci deseori copila se simtea incitugat6 gi nu o cul. Bunicul zimbi ugor.

dati fusese ispititd s-o zbugheascd in uli;6. - Nu, acum n-o si aib6 de ce sd ridi. D

Cu atit mai mare ii fu bucuria cind se trezi in tine minte, deseari va trebui iar si te sp

noul ei cimin. Amintirea celor v[zute cu o zi cici, dupi o zi de zbenguialS cu caprele, o

inainte 9i gindul la ce avea si mai vadi ii um- te intorci acasi neagri ca smoala. Ei, ;ipleau inima de bucurie. $i, mai ales, ardea de cum, la drum!neribdare si revadi cit mai repede cele doud Trupa porni cu voiogie pe povirnigul ce

ciprile. Sdri sprinteni in picioare, se imbricd cea spre p6gune. Peste noapte, vintul risip



dc- pe cer ultimii nori gi bolta avea aculrrcLrlr)are de un albastru fermecdtor.

Sus, sus de tot. acolo unde ai sa re

Frumusefea sclipitoare avu darul s_o in_cinte pe Heidi in asemenea mdsurd. incit nrr_titicu rriti de Peter gi de capre. Se sintleaatrasd in toate pdrlile gi nu mai prididea cuculesul florilor, in dtrrinfa de a-gl imptrdobiodaia cu toate culorile pajigtei. Si nu se ldsapind cind

nu-gi umplu poala gorfului cu flori.Peter avea destuld bdtaie de cap cu caprele.Sdreau, zvd,p6,iate,9i se imprdgtiau care inco_tro, incit sirdcuf ul era silit sd fluiere si sdpocneascd tot timpul din bici, ca sd le aduc6inapoi pe cele mai plimb6refe.

- Unde eqti, Heidi? strigd el deodatd, cutulburare in slas.

dati gi un vultur cloncdnitor...Incurajati: de aceast6 promisiune,

vuti numaidecit, cu 9or1ul incdrcat de f

.DctrdatS:., micul pdstrrr incepu sd flui

si strige ceva in gura mare. Heidi nu Sinseamni asta, in schimb caprele gtiau c

vaz,u

I I ()fl

., -:^ZIJ

Aici, ii rispunse o voce, dar peter nupe nimeni, cdci Heidi se agezase in spa_

urrei movi le. in mijl,rcul unui cimp cuce imbdlsdmau aeru..Vino-ncoace, sd nu cazi d.e

bunicul!pe stinci, aqa

Heidin esaI,

- Dar unde sint stincile,/ intrebdfbrd si sc migte, tregind in piept, cuparf'urlrrl ame[itor al florilor.

't

" ,jt\ '

'3-'

1

,{

f.

'.!hir

'1."tl



clipa urmitoare sosir6 in goan6, una dupd

alta. Turma era adunatd la un loc. Citeva ca-

pre pigteau liniqtite, altele parci de plictiseal6

se hirjoneau izbindu-se ugor cu coarnele.

Heidi didu fuga in mijlocul lor 9i nu mai pu-

tea de fericire vdzind ce frumos se joacd ant-

malele. Se apropia de fiecare in parte, si le

cunoascd mai bine, cdci se deosebeau intre

ele,, fie printr-un semn, fie printr-o purtare

aparte.in acest timp, Peter se duse sd aducd sacul

cu merinde, a$ternu masa pe jtrs. aptli fdcu

impdrleald cinstiti, a$a cum primise porunc1,

punind portiile mai mari in partea fetitei,

portriile mai mici in partea lui qi cana la mij

loc.Dupd aceea, o mulse pe Fulg-de-nea gi um-

plu cana de lapte proaspat 9i gustos. gi t-l

chemd pe Heidi, care nu se mai sdtura jucin-

du-se cu caprele. Era atit de zglobie 9i zbur-

dalnici, incit Peter fu nevoit sd mai repete de

citeva ori chemarea pind cind fetila, zdrind

masa intinsd pe iarb6, incepu si lopdie 9i mat

tare de bucurie.

-Haide, e timPul si mincdm, treci la

masi, ii porunci Peter.

- Laptele e pentru mine'l intreba Heidi.

- Da' Si buc[tile astea mari de piine qi

brinzd tot ale tale sint.

Fetitra d[du cana peste cap, dintr-o rdsu-

flare, pi Peter i-o umplu din nou. Apoi Heidi

rupse piinea in doui qi-i intinse lui Peter bu-

cata mai mare gi toati brinza. Bdiatul se co-

dea, minunindu-se un pic, cici in viala lui nu

cdpitase dintr-o dati atita mincare.

- Ia, e pentru tine, mie imi ajunge cit am,

ii spuse fetitra, cu o voce c(rnvingatoare.

Dindu-si seama ci tovariga lui nu glu-

me$te, lud darurile gi., plecind fruntea in semn

de multrumire, minc[ pe siturate, cum nu mai

mincase vreodati un p6zitor de capre...

Deodatd Peter siri in picioare ca fript 9i o

lua la goand dupi zvipdiata Pestritra, care

prrrnise in 'c[utare de iarbi mai fraged6, spre

:larginea prdpastiei. Se repezi s-o prind6, dar;Azu: atunci o apucd iute de un picior; mirati:: incercarea lui de a o opri din drum capra

incepu sd se zbatd. Speriat, Peter o chemiHeidi in ajutor, nu de alta, dar afurisita tr

gea din risputeri ;i el nu avea cum sd se

dice. Heidi rupse la iufeald un smoc de iargrasd gi il intinse Pestrilei, care se potolidin senin gi incetd si se mai smuceascd. Pc

se sculd in picioare, mini capra salvatd sp

Irrcul unde p69tea intreaga turm6, apoi lud

ciul, pregdtindu-se s-o pedepseascd bine pe

novati. Pestrita tremura ca varga, atit era

inspiimintal"d. Ydzind-o in halul dsta, He

strigd:

- Nu, Peter, nu da in ea, uite ce speria

e, siricuta!...Trebuie siL-i dau lecfie, ca sd l

mlnte.Darcdldurd in glas:

- Nu, nu vreau,

Vdzind privirea ei

ciul in jos pi spuse:

- Bine, nu-i fac nimic, dar pentru asta

dai qi miine porf ia ta de brinzd cu pii

Heidi cdzu numaidecit la invoiald, ba. m

mult, ii fdgddui s6-i dea in fiecare zi minca

atit de mult rivnitl, cerindu-i in schimb sA

mai batiL niciodatd caprele ei dragi. $i as

micula poznagd se intoarse nepedepsitA

mij ltrc u I suratek)r ei.

Ziua trecu repede gi soarele, ce cobt)ra

asfintrit, se pregdtea sd se ascundd in spa

muntrilor. Heidi se agezd din nou pe iarba

Heidi nu-i didu rdgaz 9i izbucni

nu vreau s-o doarlrugitoare, Peter lisa

u luat foc munlii! U

totul arde acolo susl Ghelarul, cerul, stinc

zdpada 9i brazii, toate sint in fliciri 9i fo

s-a intins pind dincolo de stinci, unde stiturul cloncinitor.

- Ala se intimpld aici in fiecare se

spuse Peter foarte linigtit.

-$i ce-i asta'l intrebd Heidi, invirtindu

in loc ca si priveasci uriagul foc ce o incjura.

-Nimic, ce si fie, e ce!'a ce vi ne d

Deodati insi feti[a sdn in

si admire inc[ o dat[ covorulpea in bdtaia ultimelor raze

et rl oc'

- Peter, Peter! A

de flori ce s

ale z1lei.

susgi

incepu



sine, incercd s6-i explice ciobdnagul.Heidi nu mai putea de fericire c6 ii

dat sd vadi, intr-o singuri zi, atiteanoi gi interesante, incit la intoarcere

duia pe toate in mintea ei, fErd sdJsc.ravorb6. Cind, in sfirgit, zdi cabana, o ruDs

fugi, indreptindu-se spre bunicul ei caiedea pe banca de sub brazii cei bdtrini

fusese

Iucru rile rin-

r6



HEIDI. FETII'A MUNTILOR

Capitolul 4

LA BUNICA

Zilele treceau. Soarele risirea la fel de

strilucitor ca in fiecare zi, iar ciobinagul Pe-

ter venea mereu cu caprele lui s-o ia pe

Heidi, 9i, ca de obicei, sd meargi cu turma la

p69une. Viaga in aer liber avu darul s-o

schimbe pe Heidi, dindu-i o infiligare de co-

pil robust $i s[nitos; era veseli gi fericiti ca

pisirile de munte, ce triiesc in arbori sau pe

plaiurile verzi, iar obrajii i se rumeniseri inbitaia strilucitoare a soarelui de vari.

Dar iat6, trecu $i toamna gi iarna biteasteruitor la u96. Vintul incepu si pripdd pu-

tere 9i sufla din ce in ce mai tare peste munti.Cind era mai vijelios, bunicul o oprea pe

Heidi acasi, spunindu-i:

- Azi nu te duci niciieri; rimii cu mine!Daci ai urca, vintul te-ar lua pe sus gi te-ar

azvirli in pripastie.Peter se intristi la gindul zilelor pe care va

trebui, de acum incolo, si le petreaci singur,printre crestele inalte.

Dupi-amiazi, in timp ce Heidi ti buniculsteteau de vorbi, auzirh deodati un tropiitin pragul ugii. Cineva igi scutura de zor zL-

pada bititoriti pe tilpile ghetelor. Apoi upa

se deschise gi in casi intri Peter pistorul, cuhainele acoperite de zdpadd inghetati.

- Ei, generale. dabi ai intrat in lupti, ai

nevoie si mai prinzi nilicd putere.

$i rostind aceste cuvinte, bunicul sedrepti spre dulap, iar Heidi se grlbi si tra

scaunele mai aproape de masi. Acum ave

in casd mai multe scaune. cici bunicul fus

silit si mai facd qi altele, nu de alta,

Heidi se tinea vegnic scai dupi el pi undvedea lucrind, acolo voia s6 se ageze giFicuse chiar 9i o b6ncut6, pe care o bitusepitd de perete. Peter cisci ochii cit cepele

atita mirare cind zdi bucata groasi denini pe o felie de piine tot atit de groas6,

care bitrinul i-o puse in fa1h. SirdLculul nuinfruptase in viala lui cu atita sldnind lsinguri masi. Dupi ce mincari pe seturat

veselia lui sfirgit, Peter ii mullumi bunicupentru masi gi luindu-gi rimas bun deamindoi, didu si plece, dar, cind sd trepragul, igi mai aduse aminte de ceva gi se

toarse:

- Mai vin eu pe aici, intr-una din dunici, dar si tu, Heidi, ar trebui si vii o d

sd vezi pe bunica; mereu mi intreabi degi ar vrea tare mult si te cunoasci.

Heidi era tulburati ti nu-ti mai gisea lin

tea la gindul ci cineva doregte s-o vad6. Ase face ci a doua zi, cum se degteptisomn, ii spuse bunicului:

- Azi trebuie si mi duc la bunica. Mdteapt6.

- Nu se poate, zdpada e prea mare, iipunse bitrinul, visitor.

Heidi insd nu se lis6 $i trei zile in girpeti aceleagi cuvinte.

Apatra

zi, zilpada dinjurul

caseise fdc

ca gheata gi un soare vesel igi strecura, pfereastri, razele sale jucduge. De data a

Heidi ii spuse 9i mai stiruitor buniculutrebuie si meargi neintirziat s-o vadi penica; nu-i frumos, adiugi ea, s-o facd sitepte atita timp. In cele din urmi, bunicul6si induplecat gi,luind sacul de pe culcu

copilei, spuse:

-

Bine, atunci si mergem.

Brazii erau imbrica[i intr-o haind depadi inghetatl ti sclipeau orbitor, in bitsoarelui.



sd coboare, ii spuse:

-

LUm lncepe sa se

acasd, dar vezi, ai grili.

intunece, te into

clrumul e prinrejdloc, porni la d

- Bunicule, vino iute sd vezi! Brazii nostris-au acoperit de argint, strigi Heidi, sirind de

bucurie pe zdpada intdrirl de ger.Bunicul scoase din magazie o siniutd inca-

pdtoare gi, dupd ce se

brale qi o inveli in saculporniri. Siniu{a aluneca

aSezd.., lud fetila irr

cel gros. in sfirgit,la vale cu asemenea

rlsucindu-se insania dupd el.

Apoi,trdgind

Heidi

repeziciune, incit Heidi era incredintatd ca

zboard la iufeald ca pisdrile pi, de atita feri-cire, didea din picioare 9i nu-gi mai gisea as-

pere scundi: gi

se afla o vatrdEra bucitdria.

$l

Ino masd

IUnOUt

impinse o ugi gi se trezi intr-o inintunec,:as5, in mi.jlocul cdr

cu citeva cini pe

bucdtdriei se vede

timplrul. Bunicul opri siniu[a chiar in drep-alta utd. Heidi o deschise gi pe asta, $i asiiii dddu seama ci nu intrase intr-o cus

tul casei lui Peter qi, dupi ce o ajutd pe Heicli

18

pastori. cu o singurdodaie mare si cu un p



de fin deasupra. a5a cum era cabana Uri;i.::r-- Auzi, auzt ce spune mititica.?lui din munti, ci intr-o casa de oamenr :e- Povestirea copilei fu tulburatd de intrtria5i. in a doua inc[pere, Heidi tr gasr pe lui peter, care, vdlnd-o pe Heidi, amumama lui Peter, cirpind ceva in fala unei ma_ uimire.

sufe, iar intr-un coltr al oddii zari o batrinagirbovd, care lucra de zor la roata de rcrrs.Heidi se apropie de ea gi-i spuse:

- Bund ziua, bunico! Uite, am venit. m_aiagteptat mult?

Apoi apuci mina intinsd de batrina care.dupd ce stdtu un pic pe ginduri, incepu:

- Tu egti fetifa aceea care trdiegte acoltrsus, la bunicul? gi te cheami Heidi. nu_iaqa'/... Dar cum se f-ace ci ai miinile atit decalde? o intrebd ea, fericitd c-o avea De mr_cula Heidi in preajma ei.

Heidi ii povesti cum a coborit cu sania im-preund cu bunicul ei qi cu ce grij6 a infdqu_

rat-o el in sacul cel mare gi gros, ca s6 nu_i

pd-amiaza atit de repede. Ei, cum a fogcoald? Mai ai mult pind ai s6 gtii s6 ci

De cind trag eu nddejde c6 intr_o zi o svell carte gr o sd-mi citeqti imnurile afrumoase, din cartea mea de cintece; s-aatita amar de vreme de cind nu le_am mazit, incit aproape le-am gi uitat... pdcat cvefi a$a de greu alfabetul.

Cum, te-ai qi i- Lum, te-al ;l intors de la gcoald?! sbunica miratd. De mult n-a mri rrcnrrult n-a mai trecu

Sd aprind lumina, spuse deodatd m- ra aprrnct lumlna, spuse deodatd mlul reter, care tot mai gedea la masa ei Spea la hainele lui peter. Ca s6 vezi, s_a stunecat... Dupd-amiaza asta a trecut gi pe

mine foarte repede...fie frig... La auzul"..r-,;;;;"inte, Heidi se ridic

- Hai, copila mea bund, vino aici sd-ti pe scaun, ii intinse mina bunicii gi, dupspun ceva; eu, ce e drept, de vdzut nu mai iqi lud rdmas bun de la Brigitte 9i peter, srdd' dar de auzit aud inci foarte bine, gi cu- dreptd spre ugd. Bunica Ii ,pur. lui per.tntele frumoase rostite de tine mi-au induio- - Du-te cu ea de-o insofegte gr vezi s9at inima. Hai, vino.gi te ageazd lingd mine gi cad6, qi, mai cu seamd,

"t'rru, sd nu-poveste$te-mi ce faci tu acolo sus, la bunicul frig. Ai cu tine mdcar un ,uii i mar intrriu. bunica pe Heidi.Pe vremuri, l-am cunoscut foarte bine,

dar - N;, nu am, raspunse ea pregitindude ani de zile nu mai gtiu nimic despre el, de- si plece, dar nu-1i fie teami, bunico,cir ce aud de la peter. s[_mi fie frig. $i spunind astea, ie$i pein sfirgit, Heidi se linigti qi spuse: afarit.

- o si-l rog pe bunicul ;5-fi dea inapoi Bunica, ingrijoratd cd fetilei o si i se fvederea 9i sd-1i repare cabana ca sd poti frig pind ,ur'lu cabana bunicului, igi trasedormi in tihni 9i si nu-1i mai fie fricd nicio- rutui a. pe ea gi o rug6 pe Brigitte s-o a,udat6. din urme 9i s_o infigoare bine. Dar niciBunica ticea mullumitd, ascultind-o pe apucard copiii sd inainteze ciliva pagr peHeidi cum ii poveste$te despre viala ei acolo teca inghepta, cind apdru bunicul, care osus' in munfi, despre zilele lungi petrecute im- iute pe-Heidi in brale gi, dupi ce o invetpreund cu Peter 9i despre toate minuniliile pe sacul, ii spuse:care avea prilejul sd le vadi. Heidi ii mai po- - Bravo, e$ti o fetip cuminte, te-ai fiesti apoi ce a fdcut bunicul in ceasurile inde- de cuvint!lungate, cind a stat ea tot timpul ling6 el; bao cegcufd, ba o lingurd, ba o iesle pentru fi_nul caprelor, gi tot a$a mereu f6cea cite ceva.$i-i mai spuse bitrinei cite mai aveau de fd-cut gi bdtrina o asculta cu atenfie gi numaiclin cind in cind ii spunea Brigittei:

Heidi lisnise atit de repedecii, incit Peter abia izbuiise

din odaia busi o urmeze

totu$i, pi el qi Brigitte avura prilejul sd vacu citd griji o invelegte bunicul intr_ungros gi cdlduros.

Liniqtili, intrardamindoi in casd gi_i sp

20



tt: lili. l. l. ! ;i '- 'rll 1r;:i | !:?

in timp ce urcau, Heidi ii vorbea buniculur

felul de lucruri, d

ei abia rbzbdteadar' infofolitd cum

pind la urechile

- Stai pulin, fetilo, ai ribdare, ii spuse

bunicul, la un moment dat; o sd-mi poveste;ti

totul pe lndelete, de indati ce ajungem acas6'

In timpul mesei, Heidi incepu:

- Miine trebuie si mergem iar la bunica,

dar te rog sd iei cu tine ciocanul 9i nigte cuie,

sd-i bali oblonul pi si-i mai dregi un pic ca-

bana, cbci, zbu, toate scirliie gi trosnesc

acolo.

- Cine fi-a spus asta'? intrebi bunicul.

- Cine si-mi spund'? Nimeni. Am v6zut

eu, cu ochii mei, Nimic nu mai fine in casa

aceea, iar furtuna face acolo atita zgomot, cA

biata bunicb se ingrozegte la gindul cd o s[ le

cadd casa in cap. Sdrmana, e tare necijit6...\u mai vede deloc ai nu are pe nimeni sd-i

repare cabana, in afari de tine. Ce zici, buni-cule, nu-i aga ci ne ducem'l

Rostise aceste cuvinte cu atita cdlduriliarita incredere, incit bdtrinul o privi cu dra-

goste $l spuse:

- Bine, bine, miine coborim impreuni 9i

dregem totul, ca si nu se mai sperie bunica

Je nimic.Heidi siri in sus de bucurie gi incepu sd 1o-

paie voioasl., repetind intruna vorbele buni-,'-ulur:

- Miine coborim! Miirre coborim! Mii

coborim! ...

Bunicul se finu de cuvint. A doua zi sco

iar sania din magazie $i, intocmai ca inai

cu o zi, pornir[ la vale cu aceeagi vitezi am

litoare.

Cind ajunserd in fala ugii, bunicul oprispuse nepoatei, la fel ca in ajun:

- Cum se intunecd, te int..trci.

Heidi nici nu apucd sd intre bine in ca

cind bunica strigd:

- A venit, a venitl...

$i cind intinse miinile spre Heidi, mai-m

sd ristoarne roata de tors, de atita bucu

Copila se aqezi cuminte Iingd ea 9i incepu

nou si povesteascd, ba de una, ba de alta

si-i puni tot felul de intrebiri.Deodat6, casa incepu si bubuie, zgud

de nipte lovituri nd.praznice, Inspdiminta

bunica izbucni:

serd bunicii de ce a fost intoarcerea lor atit

de srabnicd. Bunica se ardtd foarte incintati

;i repeti de citeva ori aceste cuvinte:

- Cinste lui, cinste lui cd se poarti aqa

frumos cu copilul! Ce bine ar fi s-o mat

aduc6! Fetila asta are o inimd de aur. $i ce

frumos gtie ea sd povesteascIl Acum am $l eude ce sd md bucur pe lumea asta

Brigitte era de aceeagi pirere cu mama el,

iar Peter dddea din cap, in semn de incuviin-

1are, gi murmura:

- Eu stiam mai de mult c6 e a;a.

despre totera, vocea

bdtrinului.

- Vai de noi! Ne cade casa in cap. N-

spus eu? Ce ne facem'?

Dar Heidi o prinse de

spunindu-i:

- Nu te speria, bunicrr.

nicul meu care i[i repard

- Ai auzit, Brigitte? Aicu putinF? Parci nu-mi vine a crede... Du

Brigitte, du-te gi vezi dacd intr-adevdrroagi-l sd vini la mine s6-i mul;umesc

bunitatea lui.Brigitte ieli afar[ 9i se aproprie de

care tocmai bdtea ni$te cuie mari in

casei.

-Buni seara, Unchiule! Bunica 9i cu m

am vrea se-tri mullumim pentru fapta dutale bund, cdci, crede-md, nu ne-a fost d

ugor si gisim pe cineva sd ne dreagi 9i n

un pic cocioaba asta diripdnati. Bunica

tare bucuroasd se-ti mullumeascd perso

- Se [6sim astal rdspunse ursuz bdtriApoi, intunecindu-se la fa1d, adiugd: vdqi singur ce-i de ficut...

miini pi o lin

nu te speria, e

ob lon ul.auzit'l Sd fie o

ee

bu

birn



spune-ml te r0g,

- Bunicul? Eguri de lemn, ii

Tulburatprivindu-l

Domnul imbrdcat

Capitolul 5

larna trecuvar5, dulce,iat6, a doua iarni se

DOI OASPE'I'I

pe nesimtite. Trecu pi o primi-urmati de rl vard frumtlasS,, gi

aprupia gi ea de sfirsit.Hcidi era mereu la fel de fericitd ca pdsirilecc rului

Nu mai avea mult pini s6 implineasci optani gi invilase de la bunicul ei s6 fac6 o mul-lime de treburi mdrunte gi folositoare. printrealtele, dddea singuri de mincare caprekrr,care, c:ri de cite ori ii auzeau glasul, behiiaude bucurie...

ln timpul iernii, invifdtorul din Dirrfli i-a

trimis bunicului vr:rbi prin peter ci fetila tre-buia inscrisi la tcoali. Supirat, Unchiul clinrnunti i-a rispuns invifitorului si vini singurdaci vrea si-i spuni ceva qi sd-qi ia gindul c6va da vreodati copilul la gcclal6. peter a dusrdspunsul intocmai...

Fericiti de reinvierea naturii. Heidi zburdavoioasd in jurul bitrinil,:rr copaci. lntr-o bundzi, nu lipsi mult si pice

zind in tatra ei ul') om

pe jos de frici, v6-

- Am de gind sd n-o trimit la gcoaspuse bitrinul.

Uluit de acest rdspuns, pasttrrul se uit6delung la bunic, care, la rindul Iui, il privcu bralele incrucigate la piept,

- $i-atunci, ce vrei s6 faci cu ea? intredin nou pastorul, dupi un timp de tice

- Ce si fac'l Nimic. Cre$tc la un loc

Acesta, dindu-q;i scama de spaima copituluspuse cu o voce blajina:

- Hai, nu{i fie team6, dd mina incoacunde-i bunicul tiu?

induntru, cioplegte nigterlspunse Heidi linigtitd

in negru era bdtrpastor din Ddrfli, care-l cunoscuse bine

bunicul, pe vremea cind acesta mai locuisat. Pastorul pdtrunse in singura odaie abanei gi, oprindu-se in fala bunicului ceaplecat asupra mesei de lucru, ii spuse

- Bund ziua, vecine.

- buna zlua, domnule pasti)r. Ce vinaduce pe la noi? Daci vd face plicere si s

Bund ziua, domnule Ce

pe un scaun de lemn, poftim, vi-l ofer p

meu...Pastorul lui loc, apoi incepu:

- E mult de cind nu ne-am mai vdzut,cine, qi am si te rilg sd nu mi-o iei in nude rdu dacd te deraniez, dar am venit si sde vorbd despre o treabis-ar putea sI $tii caremele!...

Deodat6, pastorul tdcu

la Heidi care, din pragulde curiozitate.Heidi, du-te gi vezi dc capre, ii sp

bunicul pe un ton mai apdsat; di-le sarrimii cu ele pin[ vin eu s6 te iau.

Fetifa pleci numaidecit.

- Copilul ar fi trebu^it s6 meargd la qcoincd de iarna trecut[. invifitorul [i-a trimvorbi in doui rinduri, dar dumneata nvrut s[ dai urmare cererii lui.

si faci cu fetita asta'l

Ce ai de g

din munca lui, bunicul rdspuncu mirare;

frrarte imprrrtane rostul misiu

qi se uitd indelu

upii, il privea pl

imbricat in negru.

'r)

caprelc,

iimergc

binc ;i e fericitd lingi ace



ilnimale care, cel putin, n-rl invaid nimic riu.

- Dar bine, c.rpilul nu c nici capr6, rriei

pas6re, ci o fiinti omeneascal". Dacd e ade-

rarat cd nu invafd nimic rdu de la aceste arti-

:nale, e tot atit de adevirat cd nu invald ni-

rnic altceva de la ele. Ar trebui totuqi sd se

instruiascd pi a ajuns la virsta cittd orice copile dator sd meargd la gcoald. Am linut s6-ti

spun din vreme acest lucru, ca si ai un tdgaz-

de gindire in timpul ve rii.

- Orice-ar fi, eu la pctrald n-o trimit, asta

si gtitri, spuse bunicul, f6rd induplecare '

- iti inchipui oare ci nu existd nici un

nii.j[ic de constrirtgere , dacd stirui in aceasta

h,.rtdrire'l De ce atita inddrdtnicie, tr-rcmai din

i)artea dumitale, care ai c,:lindat iumea 9i ai.rvut atitea de invStrat'? Tc credeam mai in{c-

ie ot. Unchiule.

j

L..

i"{;i*

-

',,':',.:i .J:

,t::.:':



- Alr I'rea. poate, se rdsti bunicul tremu_rind de minie., a1i vrea pr)ate s_o trimit tLratdiarna, prin zdpadd, prin frig sau viscol. oeaceaste copild atit de gingagd, sd batd zilnicdrumul, pretr de doud ore, pind in vale?l Atriuitat-o pe Adelheid, mama ei? A1i uitat citera de nervoasi gi cum umbla noaptea ca osomnambuld? Nu credefi r)3r-e cd ,n ur..n._n.ea efort ar putea s-o nenoroceascd?

Sa vindgi sd stea de vorbd cu mine cine_o pof.ti.Toate drepturile sint de partea mea gi_om ve_dea noi dacd m6 poate sili cineva s_o dau lagcoalS.

- Ai dreptate intru totul, spuse pastorul,pe un ton prietenos. V6d cd iubesti foartemult acest copil. Dar tr-rc1psi in numele aces_tei iubiri ar trebui s6 faci ceea ce trebuia, delapt, sd faci mai de mult. Coboard in sar ;;r

trdiegte din nou printre oameni. Ce viatr6 maie gi asta, in pustietatea munfilor, departe delume? Nu infeleg cum de nu te repune gerul;i cum de indurd copilul iernile astea grele.

Copilul are singele tinir qi o pitu16bund si se inveleascd, rispunse Unchiul cubunivoinJd, iar lemne, slavd Domnului, avemintotdeauna din belgug. putefi, dealtfel, sA vdconvingeti, dacd dorili. Magazia e ve$nlcpiind 9i in cabana mea focul

aide toatd iarna,fird intrerupere...Ridicindu-se in picioare, pastorul ii intrnse

mina Unchiului din munfi 9i mai ad6ugd: Mdbizui pe infelepciunea dumitale pi sini sigurci la iarnd te vei intoarce printre noi gi vomIl lar prletent, a$a cum am fost odinioari.

Bunicul ii strinse mina cu putere gi_i ras_punse cu tdrie in glas:

- Avefi o pirere prea bund despre mrne,

domnule pastor, gi vd mulfumesc pentru asta,dar sd nu vd agteptali c6-mi voi schimba ho_tirirea: nu, nu, copilul nu-l trimit la gcoatd ginici eu n-am de gind sd md duc se trdiesc insat.

- Azr. nu...Iar a doua zi:

- Se vedem.Nu apucard sa stringd bine masa, cind

alt oaspete apdru in pragul ugii: m6tuga Dpurtind o pdldne foarte frumoasd, cu pcolorate, gi o rochie lungd, care mdtura tin urma ei.

. Bdtrinul o privea f6r6 s6 scoatd o vodar iatd cd mdtuga Dete ii aduse o vbund. Mai intii, se bucurd nespus ci Hardta atit de bine mai, mai sirecunoasci

- mdrturisind in felul acesta gcu care o crescuse bunicul. Apoi linuspund cd s-a gindit mereu, in acegti ancind nu se mai vdzuseri, cd nu e drept sdvegnic in seama lui povara unui copil atitmic, gi intr-o zi i-a venit ideea s_o

duc6alt6 parte gi uite, chiar azi, s_a ivit o ocanemarpomenitd. In casa cea mai frumoadin Frankfurt, trd.ia o familie de oamfoarte bogali. Aveau o fetite bolnavd, parzatd., sd,rmana, care igi petrecea tot iimintr-un scaun cu rotile. Nimic nu_i lipsea f1ei, avea tot ce-gi dorea gi invita u.ure, .upreceptor; dar sdr6cu1a, se plictisea de moaqi p6rintii ii cdutau o prieteni, care sd nu

mene cu nici un alt copil, Mdtuga Dete ldescris-o pe nepoata ei, le-a ardtat ce firegi dumnealor o aiteapre pe Heidi s6 vneintirziat, la Frankfurt. Nepoata ar aveafala ei un viitor, cdci fetitra era foarte bolna;l pannlu el n-ar putea trei fdri un cooilpreajma lor.

- Ai isprdvit? i-o t6ie scurt bunicul, capini atunci o ascultase fdrd sd sufle o vorb

-

Vai, izbucni Dete, te porfi cu mineparcd aq fi o strdind care i1i indrugd nu $ce bazaconii. Zdu dacd te mai inleleg. Ncred sd se gdseascd in toatd valea praitigavreunul care s6 nu-i mullumeasci Domnupentru o asemenea veste...

- Din partea mea, pofi sd duci vestea asunde poftegti; nu te impiedic! Eu, ins6. nnu vreau s-o aud, o intrerupse morocdnos bnicul.

Apoi, buniculingindurat.

rimase multd vreme tdcut si

Dupd-masd., cind Heidi it intrebd:

- Mergem la bunica? eln os:

rdspunse morocd-

24

Dete sari in sus'' bosumflatd:



,4t

.{i .:

r$;q,.

!,ls,

J.3

$,:

+.

i:

i

,1.

j]

a

.i /..,

-€-'*r+.-.;,'.



- Ei bine. daca-i aga. atunci sd-1i spLrir _*r

cu ce gindesc: copila asta impiinegte indarAlpt ani ;;i nu ;;tie nimic; nu vrei sd invelr-' ;irle aceea n-rl trimiJi nici la gcoald, nici la bi-sericd. Tr)ate astca le-am aflat ios. in Ditrfli.Heidi e singurul copil al surr)rii mele qi nrasimt respunzdtoare fa!5 de ea. Acum ii suridcrrr)rt)cul $l nu vreau sa ldsdm acest nr)r()c sa

treaci pe lingi ea. De altfel, continui ea dince in ce mai supdratd, mie prea pulin imipasi de ce spui dumneata, toatd lumea e al6-turi de mine. Dacd fii neapdrat ca povestca sd

ajungd la tribunal, fr-rarte bine; afli ins6. Un-chiule, ci mai sint nigte prJvegti mai vechi decare, sint sigurd, nu-[i va face nici o placere

rorbind ca tine! strigd minirrs bdtrinul 9i

atard. trintind uga in urma lui.

necdjit6.

c6-te gi

Nu-i nimic-l nlmlc, se Inrgtegte el; hai., imbra-s6 mergem, o gribi Detc; unde-fi sint

lin igteqte hai,

ha ine le'l

nrca. a;reaprd.

- \u. nu. striga Dete spenara )i o apmai tare de mind, ca sA nu se poati smdin strinsoarea ei; nu de alta, dar se temenu cumva, vazind-o pe bdtrinS, Heidi srAzgindeascd gi sd nu mai vrea sd plece cla Frankfurt.

Peter d6du buzna in odaie si trintichrul de nuielc cu atita putere, de se

tr)atd casa. Bunica se sperie ingrozitrrrolca ln plcloare.

- Ce s-a intimplat'l intrebe mamater, cu calmul ei obignuit.pdrat?

De ce eqti

- Ne-au luat-o pe Heidi, bolborosgata sd plingd.

sa mal auzl Cum, cine'l intrebd bunica, ingrijtrrinteles numaidecit. Brigitte tocmai ii- Bine, ia-.r cu tine si stric-rrl Dar si nu

nlcl

ea

rebr

r'6 mai vdd niciodati in ochii mei. oe vestlse cd mai devremc r) vazuse pe Dete

unai Asta mi-ar mai lipsi, s-.r aud qi pe

- L-ai fdcut pc bunicul sd fie riu, spuse- Dctel N r-r rrc t'ura fetitra!

Heidi

menzgu

$l s

luia9a

- Nu merg cu tine, rispunse Heidi. vidl f ipa Heidi.

-Cum poli

se fii atit de proasrdqi

de in-capifinati?! Nu l-ai auzit pe bunicul rdu stri-gind ci nu mai vrea sd te vadi niciodat[ in

cind spre cabana Unchiului din munii.

-erabd 9i trcntrrrind din tot corpul, deschisereastra gi striga:

Detc bdnuia dc unde veneau aceste chemqi, stringind ca intr-un clegte mina copiletrase dupd ea, alergind la vale din rispu

Md striga bunica, trebuie neapdra

Mdtuga insd. se impotrivi, spunindu-i cdbuie si-se grdbeascd dacd vor sd nu pia

ochii lui'/ N-ai intrcles ce vrea sd pleci cu bindu-i intruna despre lucrurilc frumgasemine'i Hai, nu te mai burzului agal Nici nu care avea sd le vad6 la Frankfurt gi dinptii ce frumos e la Frankfurt... $i apoi, dac6 toate asigurdrile c6 se pr)ate intoarce oricn-tr s6-fi plac6;i n-() se-tri placi, te intorci gi la bunica, daci n-tl sa-i placi; in felul 6gata povestea. Pind atunci, numai bine ii cel pulin o sa aibd prilejul si-i aduci butrcce ;i bunicului supararea. ceva frumos, care sd-i laca pldcere. Convin

-

Me pot intoarce deseard? intrebd Hcidi. Heidi inccpu sd trini pasul cu ea.

- Cind vrci tu, ii rispur{se mdtuga, dar - gi ce i-ag putea aduce bunicii, dacum grdbe;te-te, cdci vreau sd ajungent in Frankfurt? intrebd ea. dupd up timp.scara asta la Mayenfeld pi miinc, dis-de-dimi- - $tiu pi eu, de pildi rrr;re piinige din

tre nul. ln cele drn urma, Dete tr linigti,

neate, si ludm trcnul sprc Frankfurt. Ai s6 lca albc, cred cd i-ar prinde binc. si nuvezi ce iutc mcrgcm cu trenu[ gi cc repede mdnince, sir6cuJa., atita piinc neagrd...pofi veni inapoi...

- Da, da, ai drcptate. incuviinli He

- Unde te duci. Hcidi'? intrebd Percr cu

uimire,, zlrindu-le ire cele dtru[ drumc[c.

- Trcbuic sd plec cu metu$a Detc lit

Frtrrtkf'urt, dar mai intii vreau s-ovdd Dc

brr-

am vazut-o de multe ,.rri cum ii dddea bucci de piine Iui Peter, fiindca era tarc pen

ea. Hai sd fugim mai rcpede, ca sd-i

rrtlucc mirne citeva piinilc.

26



HEIDI, FETITA I\iUNTILOR

Capitolul 6

UN NOU CAPITOL$r ALrE iNrilvlprAnr

Aga cum ii povestise mdtuga Dete Unchiu-lui din munfi, micu]a Clara igi petrecea toatlziua intr-un scaun cu rotile, plimbindu-se de

colo pin6 colo. in frumoasa casi a domnuluiSesemann, tatil ei. tn dimineala asta, se afla

intr-o odaie spafioasi, lingi sufragerie. Odaiaera mobilate cu tot felul db lucruri atrlgirtoare, ce-i dideau o infitipre plicuti, 9i se

vedea limpede ci acesta era locul preferat al

celor din casd. Datoriti unei biblioteci mari

cu geamuri, i se mai spunea li sal6 de studii.in fiecare zi, micuta Clara primea aici vizitaunui preceptor care o instruia, pe misura vir-stei gi a puterii ei de infelegere. Clara era

trasi la fati ti ochii ei albagtri se uitau cu ne-ribdare la ceasul din perete.

- E prea devreme? o intrebi ea pe domni-goara Rottenmeier, care stitea agezati la o

masi de lucru qi tricota. imbricimintea dom-nigoarei pirea ciudate; purta o rochie cu un

guler mare de tot 9i o pilirie in formi de clo-pot. Dupa moartea sotiei sale, domnul Sese-

mann, care obignuia s[ cilitoreasci foarte'

rnult, ii incredinfase domnigoarei Rottenmeier

conducerea casei, cu condilia si nu faci ni-rrric ce ar putea si nu fie pe placul fiicei sale

Clara.

a

in clipa in care micuta Clara o intreba

tru a doua oari daci e prea devreme, Detnind-o de mini pe Heidi, se afla la poartintreba pe vizitiul Johann daci poatevadi pe domni$oara Rottenmeier'

-Asta nu e treaba mea, ii rispunse

tiut; sunati-l pe Sebastian $i-o si v[ spunDete suni qi peste putin timp veni Se

tian, imbricat intr-o livrea cu nasturi marotunzi, 'aproape cit ochii lui.

- Ag vrea si intreb, repe6 Dete, dapot vedea pe domnigoara Rottenmeier'

Sebastian ii didu acelapi rispuns:

- Asta nu-i treaba mea, apisati pe cebuton qi sunali-o pe Tinette.

Dete suni pentru a doua oari.Tinette cobori cu o bonegicd albd in ca

de la mijlocul scirii, intrebi ce doregte.puse a treia oari aceeagi intrebare. Tinetficu nevdzuti, dar intr-o clipiti fu inapospuse cu un aer de ugoard batjocuri:

- Sinteti a$teptate...

Apoi, Dete qi Heidi o urmari pinl in d

tul silii de studii, unde se opriri respectu

in pragul uqii. Dete o mai tinea qi acum

mini pe Heidi, de teami ca nu cumva sivreo prostie, vhzind o casi atit de deos

de cabanele cu care era ea obisnuiti.Domnigoara Rottenmeier se ridici ince

pe scaun gi, apropiindu-se de ele, o cerce

viitoarea prietend a Clarei. Heidi isi pu

rochita rogie gi pilirioara de pai. La p

vedere, domnigoara Rottenmeier nu pireamullumit6.

- Cum te cheami? o intrebi pe Hcare, la rindul ei, se uita cu atenfie la piciudatl a' domnigoarei Rottenmeier.

- Heidi, rispunse ea, cu o voce limpe

sonori.

- Cum ai spus? intrebi domnigoaratenmeier uluiti. Asta nu e nume. Cum abotezati?

- Nu $tiu... spuse Heidi cu seninit

-

Ce rispuns! izbucni indignati do

;;oara, cl6tinind din cap. Ascult6, Detepoata dumitale e zdpdciti sau prost cres

- Eu am numai opt ani, interveni H



in ciuda faptului cd mituga ei o zgillir drnnou gi ea, sdrdcu[a, nu intelegea de ce.

- Cum adici, opt ani?!'/ izbucni minioasddomnigoara Rottenmeier. Cu patru ani maipuiin decit Clara?!? Ce-ai invdtrat pini acuml$i la ce qcoali?

- La nrcl uua, rdspunse Heidi cu senin6-Iate.

- Cum?! Vrei poate s6 spui c6 nu gtii sdcitegti? !

- Nu, 9i nici Peter nu ;rie.

- Vai de noi, ce ne facem?! Poftim, nu

$tie se citeascd! gi ce gtii?

- Nimic, spuse Heidi adevdrul adevirat.

- Dete, incepu din nou domnigoara Rot-tenmeier, dupd un scurt timp de ticere, fetilaasta nu e cum ne-am infeles! De ce mi-aiadus-o?

Dete insd nu se pierdu cu firea:

- Dimpotrivd, domnigoar6, spuse ea; eucred cd este intocmai aga cum afi cerut-o. AJisteruit foarte mult sd nu semene cu nici oaltd fetili. De aceea m-am gindit la ea, fi-rndc6, gti1i, la noi, pe misurd ce cresc, copiiiincep sd semene repede intre ei. Acum, ins6,vi rog sd mi iertafi, trebuie sl mi duc la st6-pinii mei. Dacd dumnealor o sd-mi dea voie,

mai dau eu pe aici, sd vdd cum merg lucru-rile .

Apoi, fdcind o plecdciune, Dete pdrdsi in-ciperea qi porni gribitd sd coboare scdrile.Domnigoara Rottenmeier se ridicd iute de pe

scaun, cici, dacd fetila urma sd rimind, tre-buia sd pund la punct o mullime de lucruricu mituga ei.

Heidi stdtu un timp singur6, in pragul uqii,apoi se indreptd spre fotoliul Clarei, care ii

facuse semn sa se apropie.

- Cum fi-ar plicea sd-1i spun, Heidi sau

Adelheid? o intrebl micuta infirmd.

- Pe mine mi cheamd Heidi.

- Foarte bine, aga o sd-1i spun, degi n-ammai auzit niciodati numele dsta pind acum.

$i nici o fetitrd ca tine n-am mai vdzut. Pdrul

- O, nu' dealtfel miine plec inapoi caduc bunicii nigte piinile proaspete gi gusto

- Hm, cum vdd, e$ti intr-adevdr o fciudat6. Ai mei te-au chemat anume ca smii cu mine 9i s6 invdtdm impreuni. La iput, o sd [i se pard foarte caraghios, fiinnu gtii sd citegti gi totul va fi nou pentruUneori, lecliile sint atit de lungi, incit d

neata pare fir6 de sfirgit gi preceptorulvine zilnic de la ora zece pind, la prinapropie cartea de ochi ca qi cum ar fi mdar gtiu cd la adipostul ei cascd pe ruptdomnigoara, din timp in timp, igi duce otistd mare la ochi, ca gi cum ar induioga-citim, dar gi ea se ascunde ca si cagte.dacd, din nenorocire, casc Ai eu, ia imedsticli cu unturd de pegte, zicind ci slSbesapa de groaznic la gust, ci prefer si-mi inciscatul,

Cind auzi Heidi cd e vorba si invete steasc6, clStinl trist din cap, Clara ii sp

- Firi discufie Heidi, trebuie sd qtii ste$ti, ca toati lumea, preceptorul e tare bai sd vezi, explicd totul foarte bine. Darnimic daci nu-l infelegi, cel mai bine e srdbdare gi, mai ales, si nu-i pui intrebdrtaci 9i cu cit ifi va da mai pufine explicagi

atit mai multe vei infelege; li, dupi ce av61at lecfia, incepi si te descurci foarte bifi dai seama ce a vrut s6-tri spund...

A doua zi, cind deschise ochii, Heidi nin stare, multd vreme, sd se dezmeticeascifrecd pleoapele, se mai uitd o dati gi incdatd in jurul ei, dar de vizut vedea meaceleagi lucruri in sfirgit, se dumiri: dormintr-un pat mare, cu afternut alb, intr-omerd inaltd 9i spalioasi. Lumina pdtrun

acolo prin nigte ferestre mari, cu perdelemoase, tot albe. in fa;a ei. tin96 pereteafla un divan de toatd splendoarea, iarvece cu flori, de o rari frumusete, inveselincdoerea.

I;i aminti c[ se afla la Frankfurt qi ziuaieri ii veni din nou in minte, pind la sfatu9i explicaliile domniqoarei Rottenmeier.

Siri iute din pat, se imbrdcd qi incepu

alerge de la o fereastri la alta, in dorinta d

a fost intotdearma a$a scurt gi cirlion[at?Cred cd da. rdspunse Heidi.IJi pare

bine cd ai venit la Frankfurt?

28



ilt:.lt]t. I.[.t I 1,,\ NtuN"f lt.{)R

vedea cerul gi pimintul. In spatele perdeleloralbe., insi, se simfea ca o pasdre intr-o colivie.Incotro se uita, nu zbrea decit zidurile caselorvecine. De fapt, era incd foarte devreme. Lamunte se inv61ase, ce-i drept, sd se scoale cunoaptea in cap gi s6 iasi repede in pragulugii, de unde privea culoara cerului gi se uitasi vadd daci soarele poleia cu razele sale

crestele stincoase si dacd floricelele au deschis

si ele ochii.Acum, Heidi avea simldmintul ci se afld

inchisi intr-o colivie frumoasi de aur, ca opasire dornici s6-qi ia zborul spre indllimilealbastre. Dupi ce se incredin16 cd toatd strd-dania ei de a vedea imprejurimile era zadar-

nicd, incepu sd chibzuiasce cum ar putea iegiafar6. ca si meargi sd vadd cimpia. Dar, daciigi aduce bine aminte, ieri, inainte de a intrain aceasti casd frumoasd, nu cilcase decit pe

pietre... Deodat6, se deschise uga 9i Tinette igiviri capul iniuntru, spunind scurt:

- Micul dejun e gata!... $i dispiru.Heidi nu intelese ci era invitatd la gustarea

de dimineatl ci, dimpotrivi, zdrind chipulriutdcios gi batjocoritor al cameristei, iqi in-

chipui ci aceasta voise si-i spund se nu se

apropie de ea. Trase deci un scaun de lingimasd qi se agez6, a$teptind cu ribdare sivadd ce avea sb se mai intimple. La scurttimp dupd aceea, intrd in odaie, ca o vijelie,domnigoara Rottenmeier.

- Ce-i asta, Adelheid, se rdsti ea, nu gtiice-i micul dejun? Hai, repede!...

Heidi o urmd numaidecit in sufragerie,

unde Clara a$tepta de citeva minute, dar osalutd bucuroasi. Era siguri c5 avea si asiste,ca gi ieri, la o mulfime de scene vesele. DarHeidi i9i minci foarte cuminte tartina, biucearul gi masa lui sfirgit in linigte. Apoi Se-

bastian o duse pe Clara in sala de studii 9idomniqoara Rottenmeier o rugd pe Heidi sistea cu btrlnava pind avea sd soseascd dr)mnulpreceptor. De indati ce rimaserd singure,Heidi o intrebe pe colega ei cum ar putea

tace si se uite un pic afard.

- Foarte simplu, rispunse ea, deschizi fe-::astra gi te ui1i.

Heidi incercd din rasuunteri sd deschiddreastra, dar nu izbuti.

- Lasd, las6, nu te mai obosi, ii sp

Clara zimbindu-i prietenos; vid cd nu ponici eu nu pot si te ajut, dar cum.il gisegtSebastian, roag6-l pe el qi ai sd vezi cddeschide cu pldcere.

Heidi era fericitd sd afle c6 ferestrc'teau fi deschise: in felul [sta, cel putin. a

prilejul si priveasci gi ea, din cind in ciimprejurimile...

lntf-O Zl L lafa ll Ceru lul Het ': sa l Dtlr\

teasci despre felul cum trdia .'i : r a ca

Heidi ii povesti tot ce qtia desp i e mu

inalti, despre bunicul ei, despre bunica. dpre Peter qi despre pdquni gi capre... intimp, sosi gi preceptorul, dar domn:soRottenmeier nu-l conduse, ca de obicer. rlir

in sala de'studii, ci il invitd mai intii iri sugerie, ca s6-i poatd vorbi in linigte des

noua venitd. ii aritd, inainte de toate inincurcdturd se afla: nu de mult, i-a scris donului Sesemann, care mai tot timpul gi-ltrecea la Paris, ci, de citeva luni mic

Clara igi dorea o colegl de invafaturi :Ltotodat[ - o camarad[ in timpul liber. Chea, domigoara Rottenmeier, linuse sd menneze, in amintita scrisoare, cd o aseme

prietend i-ar prinde bine Clarei, din topunctele de vedere. Domnul Sesemannrdspuns ci nu are nimic impotrivd, cu con

lia ca viitoarea prieteni si fie de virsta fiilui, cdci pentru nimic in lume nu ar inga

ca un copil mic sd fie chinuit in casaDomnigoara Rottenmeier considerd obser

fia de prisos (cui i-ar da prin minte sd chriasci un copil in aceaste casd?). $i continindignatd, spunind cum a fost ingelat5, cfetitd adusi de cineva qi, in incheiere, iivesti preceptorului despre totala lipsd de e

cafie a noii venite, f[cindu-l sd inleleaga cafi nevoie s-o invele nu numai alfabetul, ccele mai elementare reguli ale bunei cuviin

Singura salvare din aceastd situatrie neferiar fi, dupd pdrerea ei, ca domnul preceptodeclare cu hotdrire cd doi cooii cu firr atit



.lrle rite nu pot invdfa impreuna. Asta ar fr dc

.riuns pentru ca d()mnul Sesemann sd trirtritA,-',,pilul inapoi, de unde venise. Acum ea lturrrai putea face nimic fdrd incuviinfarea dr)m-rrtrlui Scsemann. care gtie de venirea fetitei.

Domnul preceptr)r era un om t'oarte chib-zuit gi niciodatd nu se grdbea s6 judece lucru-rile, inainte de gti exact despre

domnigoara

spre ce este

R,.rttenmeier,orba. O liniqtiardtindu-i cd dac una din fetile e mai avan-sata la invdJiturd, asta nu inseamnd ci r) fie-ttrdd buni de predare n-ar putea sd o aducd'f,):irte curind,9i pe ccalaltd la acelagi nivel.

Vazind c6 preceptorul nu-i impdrtdqeqte pd-rerea, ba' mai mult, era dornic sd predca dinrrou alfabetul, domnigoara il pofti numaidecitin sala de studii. Ea, insi, nu rdmase, ci se re-

Domnul Sesemann i-a scris foarte clar cd fe-

rlta va trebui s6 fie socotiti de-a casei gi

trrate lumea sd se oilarte frumos cu ea. Der)-

datd, un zgomot cumplit, provncat de cdderea

unor obiecte in sala de studii, urmat de i)

\ occ deznedijduitd care-l chema in ajutor peSebastian, o smulse din meditalia ei adinca.Se repezi imediat intr-acolo', qi ce si vadd'l

- A: Micula dtrmnigoarAveasc6 afara, spuse Sebastian,pcde' in bra1e. rr urcd pe un

git6:

vede

ca se. De la

Heidi se intoarse repede spre el, dezan

vrea sagi, luind-rrscaun.

a

PU

a

-Nuse nlmlc, decit o stradd pietalti fereastr[ vedre $i niFre

a ltceva'l

- Nir, rispunse Sebastian., vederea e aeagi, peste tot.

- $i de unde s-ar putea vedea pindparte., in vale?

- Pentru asta ar tre bui sd vi urcatrt urla urrei biserici inalte. uitagi-vd, cum ede colo, cu o bil6 de aur in virful sigelii;acolo se deschide o priveliqte frumtrasd atregului oraq qi puteli vedea qi imprejurim

la ea. Dar nu cra aqa. Rdtdci un timp pe szile Frankfurtului $i tr)t nu vizu nimic, incdinlatl cd treci.tclrii, cc pdreau foarte grdbn-aveau timp s6-i rispundi, se aprilpie d

datl de un bdielandru ce stitea intr-un c,

tinind in brate un animal ciudat qi o flagn

mlca ln sDlnarc.

trase repede in camera ei, nu de alta, dar ii Heidi cobori iute scara si. deschiz

era sili sd mai asculte Dentru a nu stiu cila p()ilrta clddirii. se trczi direct in stradd. Deoard bolborr)sirea alfabetului. Umbla de crrlo f-ereastri, i se piruse cd turla e chiar in falapind coirr prin tldaie, frdmintatd de un singrrr gi n-avea decit si treacd strada ca sd ajusind: cum se se Doarte servitorii cu Adelhcid.

tr cdlimariprelingea pe

z\,cea risturnati qi

podea gi pe covtrr.

Toate cirlile 9i rechizitele gcolare erau pe jr)s,

unile nu-i

- Ei, bravtr, nimic de

trcab[! strigd ea cu reutate.

zis., frumrrasd

g.igule[ul de lucru, toate inecate in cerneald.

.Asemenea debandadd nu mi-a fost dat sd

rdd. A cui e isprava'l Fdrd indoiald, a neis-privitei, nu-i aSa'?

Preceptorul stdtea in picioare gi se uita

dc plllluhclc pnclnulte...

- Unde e turla aceea inaltd ;i ascutritS

cu o sageata

Covorul, cirtile., Dc ar6tat ti-() ardt eu. dar mai intii

Cum sd nu, gtiu...

Atunci, hai pi mi-o arat6...

sa-ml spul ce-mr

He idip()za pe

eca mai mare fereastre; Heidic()l'.); dar era prea mici gi nu

pind la pervaz.

Sebastian. la rugdnrirrtea lui Heidi, deschisc - Dar ce vrei? il intrebd Heicli. luind i

-finea mult la aceastd prtzd., cdci o capd.tase

clar de la Clara; totu$i, i-o oferi.Bdietandrul se uitd la pozd ti cldtind

cap', in semn de nemullumire.

i)ol poza.

- Bani, rdspunse bdiatul.

- Bani n-am. $i cit ai vrea'f

intrebi ea.

- Ce turl6'l Habar n-am.ce rnea [a se - Nu stii nici o biserici

Heidi ia-o de virf?

se scotrrci princare crau plcrall

dai in schimb.

buzunare gi sclras

nigte trandafiri ro

nauc, spenat

alergi intr-l-ajungea decit

30



HEIDI. FETITA MUNTILOR

Porniri impreuni pe o stradi lungd cc

parc6, nu se rnai sfirgea. La un moment dal.

Heidi il intrebd pe biiat ce duce in spate. pi

astfel afli cipovara

luiera o fla$net6, carc,

atunci cind invirteSti inanivela, cinti un citl De ce ati sunat?

tcc lrumos.In slirgit, ajunseri in fap unei'biserici cu

turla inalti.

- Cum si intru, daci ugile sint inchise'l

intrebi Heidi.

- Habar n-am.

- Pei, douizeci de centimc.

- Bine. hai!- inci douizeci de centitrtc.in clipa aceea, se auzi un scirtiit de che

broasc6, apoi uga se deschise gi in prag s

un bitrin. Mai intii'se uiti mirat in juruapoi se indrepti amenintitor spre cei donii.

se risti el miniosaici, desupra sone

si viziteze turlaititi se citili? Ce scrie

.,Pentru cei ce doresc

Deodat[, Heidi ziri o sonerie gi trase de

cordon.

atteptidrumul rnapol.

ca sa

-Tum6 alcl, plna masi-mi ar6fi

-$i- Cit

cit imi daimai vrei'l

intorc, cami pierd.

$i acas6'l

Altfelte duc



rara sa

cu degetulpaznlc $l-l

- $titri, de fapt, eu asta voiam, si md urcin tu116.

- Ce si faci acolo?! Si cine te-a trimis? in-trebi bdtrinul.

- Cum ce si fac? Vreau sd vdd priveligtea,

atita tot. raspunse Heidi.Bdtrinul crezu cd glumegte gi se rdloi la ea:

- Bagd de seamd, daci te mai prind pe ai-cea, o pileqti

- ai infeles? gi, zicind acestecuvinte, se intoarse 9i didu si intre inapoi inbrsericl; dar Heidi fugi dupd el, apucindu-l dehain6., ii spuse cu o voce rugdtoare:

- Ldsa{i-md, numai de data asta...Induioqat de privirea blajind a copilei, bi-

trinul o lui de mind gi-i spuse pe un ton ve-

sel:

spuni o vorbd, baielandrul aratispre Heidi. Aceasta se apropie despuse foarte cuviincios:

dacd trii atit de mult si urci, hai

nat. Minunindu-se de fetila rdmasd cu gcdscatd in fala acestui tablou ciudat, neonuit pentru ea, bitrinul paznic ii spuse

- Hai, vino si-i vezi puii, dacd egtmine, mama lor n-o seJi face nici un

La acest indemn, Heidi prinse curaapropiindu-se de coqul pisicilor, izbucnbucurie:

- Ah, ce drigule sint! $i ce frumojoacd!...

Nu mai putea de dragul miculelor animcare sireau de zor gi cideau qrimadl unpeste altele

- Vrei gi tu una? o intrebd paznicul zbind.

mlra

- Bine,

cu mine.

Baiatul nu se ridicl de pe treapta scirii,unde se a$ezase intre timp, qi f6cu semn cumina ci el nu se duce.

Condusi de bdtrinul paznic, Heidi urcimai intii o mullime de trepte de lemn, la ca-pdtul cdrora incepea o scard inalti. Ajuns in

virful ei, b[trinul o ridicd pe Heidi in brale gio sdltd in sus in dreptul unei ferestre man.De acolo, Heidi zdri in fala ei o invilm6-

5eal6 mare de acoperiguri, turle gi coguri. De-zamd,git6,, intoarse capul gi spuse:

- Nu asta md agteptam eu si vdd.

- Ce poate infelege un copil de virsta tadintr-o priveligte atit de frumoasi? mormiibitrinul paznrc. Hai, coboar6, 9i altd datd sd

nu te mai prind ci suni la u;a bisericii.

La intoarcere, trecura prin dreptul clmdru-;ei in care locuia paznicul. in mijlocul ei,Heidi ziri o pisicd toldnitd intr-un coqulel de

nuiele. Cind se apropie de ea, pisica incepu sIse zbirleascd, de parci ar fi vrut si-i atragiatenfia sd nu se apropie prea mult. Heidi se

opri gi se uitS la ea, cu ochii fermecafi: numai vizuse niciodati o pisicd atit de grasi. incoquleI se lSfbiau, inghesuindu-se una in alta,opt pisicufe, care parcd,

se intreceau in mieu-

Una numai pentru mine?! gi de tot?Heidi, nevenindu-i si cread6.

tine. $i dac6 vresd ai unde sd le-

Da, numai pentru

le dau pe toate, numaispuse paznicul, fericit sd scape de ele f6rdnevoit si le arunce ori si le inece.

- in casa noastri e loc destul, il asigHeidi. Vai, ce-o sd se mai bucure Clara co si vadi nigte pisicufe atit de drdgilaCum ag putea si te iau? gi fdri sd mai a$terbspunsul, Heidi apuci vreo doui in mdar mama pisicilor se repezi la ea, furioa

- Dd-mi adresa qi 1i le aduc eu, miinemineafi, spuse paznicul, in timp ce-gi mingcu gingdgie vechea prieteni, care, de anzlle, trd,ia aldturi de el, in bisericd, unde gdzilnic cel puiin o duzini de gobolani qi daritS acestui osp61 era atit de mare gi de gra

- Locuiesc la domnul Sesemann, iiplicd Heidi, adiugind cd deasupra porfiafld un cap mare de ciine cu un inel de auguri.

Bdtrinul paznic,, care trdia de atifia anturnul bisericii, cuno$tea mai toate caseleora$, ca si nu mai vorbim de faptul cdprieten bun cu Sebastian.

- O gtiu, rispunse el, dar de cine sitreb? Cdci nu egti tu domnigoara Sesema,

- Nu, dar Clara o sd se bucure grocind o si vadi pisicutele astea atit de dr6lage.

32

Bdtrinular fi vrut sd coboare. dar Heidi



..*'a

H."#

- fei!

's,,",:'

,"a.:.:+

r;":t

. ' ;;:

it 'frr,., .,- ;ia ; li

F: -t*

* ' fg:,*i-"*

'-,' ' &," -*' ., - J.t .fi--f

I ; k '! q.*".t"ifr 6j , slf ': 'i

4q , .:d *-'

:i . ::*

f

t



- Ag vr'ea sd iau doud acuma. una DenrruClara gi una pentru mine. Se prlate? intrebdea.

Momind-o cu o strachind cu lapte, bdtrinulo scoase pe mamd din odii$, ldsind-o peHeidi s6 aleagd doi puigori. in culmea ferici-rii, lud

unulgalben pi

unul alb pi-i bdgd in bu-zunarele de la gorf. Cind iegi in stradd, il rugdpe micuJul flagnetar s-o duc6 acasi, la dom-rrul Sesemann.

voie gi ai colindat strdzile ca un copil aimdnui. Aga ceva nu s-a mai pomenit...

,,Miau!" se auzi deodatd qi dtrmni5oaRottenmeier amuti. Apoi, sdrind in sus de

se malpisicilor.

- Habarispunse b

Heidi se

despre casa

tar rdsucea

sltura prrvind jocul neastimpdrat al

rie,

Iacl

izbucni:

Cum?! Dupi ce cd egti vinovatd, m

ca nu gtie

- Stai putin, incepu si-i explicc Heidi -ind te uili pe fereasrri afard, vezi o clddircmare. cu acoperigul aga. $i desen6, cu ardti-torul, () curbd mare in aer. Muzicantul rr infe-Iese, Heidi il urm6, gi nu mult dup6 aceeaa.iunserd in fala casei.

Heidi apisd pe butonul srrneriei si Scbas-tian veni numaidecit si deschidd. O lds6 siintre gi, in aceeagi clipd, trinti iute uga, stri-eind;

- Pleaci, pleacd repede!Flagnetarul rdmase trdsnit.

mlc.Nu pricepea ni-

- Pleacdl reped Sebatian,, in timp ce urcascdrile. Toatl lumea e la masd gi domnigoarairoastrd e ca un butoi de pulbere , gata si cx-plodeze. Apoi. cu o vocc' ntai bla jind, addLrgri:Ce idee gi pe dumneavoastrl, miculd domni-s;ard, sd batetri strizile aga, tira nici un

f rlSt.. .

Heidi intrd in sufragerie. Dr)mni$oara R()t-tenmeier nici nu se uitd la ea, in timp ce

Clara nu scotea un cuvint. Tlcerea lor o spe-rie un pic. Abia dupi ce se agezi la masd,domnigoara se intoarse spre ea gi-i spuse cuasprime in glas:

r n-am unde vine aceaste cas6, iidiatul, ridicind din u meri.apucd atunci s6-i spuni tot ce $tiain care locuia, dar micuJul flagne-intruna din cap, dindu-i a inJelege

- Nu fac... incepu Heidi, dar n-apu

se-$i rosteasci gindul pind la cap6t, cindintreruptd de alte doud miorldituri.Lui Sebastian mai-mai sd-i scape plato

din min5, atit de tare il pufnise risul.

- Ajunge! tripd domnigoara RotrenmeieRidicd-te gi p6rdsegte imediat sufraseria.

- De ce nu incetezi cu miorlditul, davezi c6, asta o supird pe domnigilara ntrastrintrebd Clara, uitindu-se la Heidi cu blinde

Nu eu miorldi, pisicu1ele... izbuti in ce

din urmi si ingaime biata Heidi.

- Cum?! Pisici in casa asta?!lngrrrzrtA, d()mni$r)ara strigi sd vini Tine

si Sebastian.

- Luafi animalele astea oribile qi gonili-lstrigd ea, apoi se retrase in sala de studiiincuie uga cu cheia, cdci, pentru ea, pisicerau vieluitoarele cele mai fir.)roase din lum

Sebastian intrd in sufragerie cu zimbetul

buze. ln tlmp ce o servea pe Heidi, bigaseseami cam despre ce-i vorba gi, prevdzdtcum era, iegise, cdutindu-si de lucru la buctirie. Nu de alta, dar, gtiind ce avea sd se itimple, se temea cd nu va fi in stare sd-qi stpineasci risul. Acum, in sufragerie, domnealinipte desdvirqitd. Heidi si Ctara se iucau ficare cu pisicula ei.

- Spune-mi, te rog, dr)ntnule Sebastiarru $tii un loc unde am putea ascunde pisic

lcle, aga fel incit domniqoara s6 nu le vad6?intrebe Clara. O sI ne iucdm cu ele numcind sintem singure.

- Se n-aveti nici o grua, OOmnl$()aClara; le duc eu intr-un loc ferit unde doamnele fricoase nu se duc niciodaf. Vd rogavetri incredere in mine, o asigurd Sebastiarizind

gi glume proaste'? Bagd de seam6..,

pe sub mustafe. Era bucuros in sinesupd.rarea domnigoarei Rottenmeier

c6 asemenea momente hazlii vor mai

- O sd stau de vorbi cu tine, maiAdelheid; deocamdati vreau sd-tri spun

ti rziu,ci te lui de

t'e ric itorfi foarte urit.

Aiiesit

din casd flrd s6 ceri

34



HEIDI. FETITA MUNTILOR

si in viitor, cu duiumul.Tirziu de tot, cind se apropie ora de cul-

care, domnigoara Rottenmeier cripi u$a su-

frageriei Si intrebi daci fioroasele animale au

dispirut din casl. Sebastian o ihcredinti cd

porunca a fostindepliniti intocmai

9i,luind

in grabi pisicufele, dispiru cu ele intr-o cli-

pit6. Heidi scipi deocamdatl de mustra

promisi, cici istoviti de emotiile 9i necazu

pricinuite de purtarea micu;ei domnigoa

guvernanta amini discutia pentru a doua

Se retrase, tlcut6, in camera ei, iar fetilele

duseri gi ele si se culce, bucuroase cd pisi

;ele aveau un culcug bun 9i sigur'

johanna spyri - heidi, fetita muntilor - partea 1

Documents