jocul -referat

5
JOCUL, PRINCIPALA ACTIVITATE ÎN COPILĂRIE Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preşcolară principala activitate, o formă de manifestare tară bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reuneşte pe copii şi în acelaşi timp îi reprezintă. În decursul jocului copilul acţionează asupra obiectelor din jur, cunoaşte realitatea, îşi satisface nevoia de mişcare, dobândeşte încredere în forţele proprii, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele. Manifestându-şi dorinţa de a participa la viaţa şi activitatea celor din jur, copilul îşi asumă rolul de adult, reproducând activitatea şi raporturile lui cu ceilalţi oameni. In acest fel jocul este social prin natura lui. însăşi posibilitatea de a-şi imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul îşi satisface nevoile prezente şi se pregăteşte de viitor. Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te juca. Jocul este ocupaţia preferată şi cea mai captivantă pentru copii. Adulţii reneagă des şi repede amintirile legate de această activitate. Ideea de ,Joc" ne arată, în sens pozitiv, că trebuie să îndrăznim, că trebuie să luptăm, că trebuie să ne lăsăm ademeniţi de această activitate. „A te juca" este o confruntare plăcută cu tine însuţi, cu ceilalţi, cu elemente din mediul înconjurător. In societatea noastră modernă ideea de joc a decăzut. Limbajul curent preferă acele sensuri ale cuvântului care trimit la o conotaţie negativă: „E doar un joc!", „înainte munca, după aceea urmează jocul!", „Te joci cu mine?" ş.a.m.d. Principiul performanţei, dobândirea prestigiului, comportamentul concurenţial şi răsplata materială sunt astăzi motivaţiile principale pentru joc. Valenţele legate de fantezie şi creativitate sunt lăsate la urmă. In grădiniţă jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate ariile de activitate, realizând procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil. Copilul se joacă de la intrarea în grădiniţă până la micul dejun, în timpul activităţilor didactice de dimineaţă, apoi se joacă serios în cadrul activităţilor comune, apoi se distrează jucându-se în timpul activităţilor complementare şi numai masa de prânz şi somnul opresc temporar jocul, el urmând să îşi reia cursul după trezirea copiilor şi până la plecarea lor acasă, unde bineînţeles, copiii se joacă.

Upload: jackyfrost

Post on 24-Nov-2015

231 views

Category:

Documents


10 download

DESCRIPTION

JOCUL -referat

TRANSCRIPT

JOCUL, PRINCIPALA ACTIVITATE N COPILRIE

JOCUL, PRINCIPALA ACTIVITATE N COPILRIEJocul, prieten nelipsit al copilului, reprezint pentru perioada precolar principala activitate, o form de manifestare tar bariere geografice ori religioase, o activitate care i reunete pe copii i n acelai timp i reprezint. n decursul jocului copilul acioneaz asupra obiectelor din jur, cunoate realitatea, i satisface nevoia de micare, dobndete ncredere n forele proprii, i mbogete cunotinele. Manifestndu-i dorina de a participa la viaa i activitatea celor din jur, copilul i asum rolul de adult, reproducnd activitatea i raporturile lui cu ceilali oameni. In acest fel jocul este social prin natura lui. nsi posibilitatea de a-i imagina realitatea, de a o reflecta, reprezint pentru copil sensul jocului. Prin aceast activitate copilul i satisface nevoile prezente i se pregtete de viitor.

Fiecare om descoper nc din copilrie ce nseamn a te juca. Jocul este ocupaia preferat i cea mai captivant pentru copii. Adulii reneag des i repede amintirile legate de aceast activitate. Ideea de ,Joc" ne arat, n sens pozitiv, c trebuie s ndrznim, c trebuie s luptm, c trebuie s ne lsm ademenii de aceast activitate. A te juca" este o confruntare plcut cu tine nsui, cu ceilali, cu elemente din mediul nconjurtor. In societatea noastr modern ideea de joc a deczut. Limbajul curent prefer acele sensuri ale cuvntului care trimit la o conotaie negativ: E doar un joc!", nainte munca, dup aceea urmeaz jocul!", Te joci cu mine?" .a.m.d. Principiul performanei, dobndirea prestigiului, comportamentul concurenial i rsplata material sunt astzi motivaiile principale pentru joc. Valenele legate de fantezie i creativitate sunt lsate la urm.In grdini jocul este activitatea de baz i se regsete n toate ariile de activitate, realiznd procesul de nvare ntr-un mod atractiv, antrenant i uor asimilabil de ctre copil.Copilul se joac de la intrarea n grdini pn la micul dejun, n timpul activitilor didactice de diminea, apoi se joac serios n cadrul activitilor comune, apoi se distreaz jucndu-se n timpul activitilor complementare i numai masa de prnz i somnul opresc temporar jocul, el urmnd s i reia cursul dup trezirea copiilor i pn la plecarea lor acas, unde bineneles, copiii se joac.Cercetrile psihologice efectuate n secolul nostru n problema jocului au pus n eviden numeroasele elemente psihologice care contureaz aceast form de activitate specific uman. Este vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul n general i care sunt suficient de operante chiar la copiii de vrst precolar. Prin prezena i aciunea acestor elemente psihologice, copiii ies din anonimat i ni se nfieaz ca fiine cu personalitatea n formare, care gndesc, acioneaz motivat dup posibiliti i aspir la perfecionare.

Practica i teoria educaiei au demonstrat locul pe care-l ocup jocul n viaa precolarului, n activitatea de instruire i educare a acestuia din grdini. Prin intermediul jocului, copiii i mbogesc experiena cognitiv , i educ voina i pe aceast baz formativ i contureaz profilul personalitii.

Jocul didactic este o form de activitate distractiv i accesibil copilului, prin care se realizeaz o bun parte din sarcinile instructiv-educative n instituiile precolare.

Jocul didactic ofer educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce in de latura formativ, dar i de cea informativ n dezvoltarea personalitii copilului precolar.

Jocul evit achiziiile de tip receptiv reproductiv, solicitnd procesele psihice de cunoatere la nivel operaional, formndu-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente, structuri de personalitate.

Jocul este extrem de important pentru copil. Jocul este situaia ce ofer prilejurile cele mai bogate prin care copilul poate nva experimentnd activ.

Un copil nva mult prin intermediul situaiilor de joc variate i stimulatoare. Ce anume va nva el? S lum un exemplu simplu: atunci cnd copilul nal o construcie de cuburi, ori taie i lipete ceva, el nva, de fapt, cum s-i coordoneze ochiul cu mna i cum s exerseze micrile fine ale minii. Aceste dou deprinderi le va utiliza mult mai trziu, cnd se va pregti pentru nvarea citit-scrisului.

Pentru copil jocul este munca sa, iar adulii nu trebuie s minimalizeze nici aceast activitate, nici seriozitatea cu care ea este ndeplinit de cei mici.

La vrsta precolar jocul satisface n cel mai nalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie generat de trebuine, dorine, tendine specifice acestui nivel de dezvoltare psihologic. Sub o form sau alta, jocul se regsete la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri.

Din aceste considerente, n grdinie, jocul este activitatea fundamental. Prin joc se manifest, se exteriorizeaz ntreaga via psihic a copilului, se exprim cunotinele, emoiile, dorinele, chiar i acelea care nu pot fi satisfcute imediat. Jocul reprezint, de asemenea, una din modalitile prin care copilul caut s cunoasc realitatea nconjurtoare.

Clasificarea jocurilor a preocupat pe muli specialiti din domeniul pedagogiei precolare. Cu toate acestea, nici pn astzi nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptat, datorit abordrilor deosebite i, mai ales, datorit criteriilor utilizate pentru diferenierea lor.

Jocul este un minunat mijloc de cunoatere i autocunoatere, de exersare a unor capaciti, de socializare primar, de antrenare a capacitilor cognitive i de exteriorizare a emoiilor i sentimentelor.

Dei este i un mijloc de relaxare i distracie, jocul are importante funcii instructiv-educative. El contribuie, prin coninutul su obiectual sau logic la dezvoltarea intelectului. Orice joc include elemente afective:bucurie, surpriz, satisfacie sau insatisfacie. Jocurile de micare contribuie la dezvoltarea fizic, la clirea organismului, la coordonarea i precizia micrilor. Un rol deosebit are jocul n dezvoltarea creativitii, a inventivitii.

Cnd copilul se joac cu ali copii, el nva s respecte reguli i algoritmi ce constituie temeiul conformrii la normele de comportare social, moral. nva s mpart jucriile cu alii, s colaboreze cu coechipieri, i dezvolt altruismul, spiritul de echip, comunicarea cu ceilali, prin urmare devine mai sociabil, mai tolerant fa de cei din jur, mai atent la dorinele i sugestiile celorlali. Interpretarea de roluri l apropie de viaa social a adulilor.

Jocul se intercoreleaz cu nvarea i creaia. Jocurile cu subiect din via, din poveti i basme presupun cunoaterea coninutului acestora, dar implic i creativitate de expresie n interpretare. Jocurile cu text i cnt i apropie de creaiile muzicale i literare.

Jocul este un prim i fundamental izvor al dezvoltrii personalitii umane. Activitatea de joc reprezint un ansamblul complex de acte, operaii i aciuni centrate n jurul unei teme principale i care se scurge secvenial; este o stare de captivaie total i de abandon fa de presiunile din afar, de bucurie real i plcere, de angajare ntr-o lume imaginar a energiilor i a ncordrilor proprii.

Pentru copil, jocul este o form de activitate cu multiple implicaii psihologice i pedagogice care contribuie la informarea i formarea lui ca om; jocul pune n micare toat fiina copilului, i activeaz gndirea, i reliefeaz voina, i naripeaz fantezia i-i ascute inteligena. De aceea s-a spus i se spune, pe bun dreptate, c n joc ncep s se pun bazele personalitii i caracterului copilului .

Copiii care sunt lipsii de posibilitatea de a se juca, fie din cauz c nu au cu cine, fie din cauz c nu sunt obinuii, rmn sraci att sub aspectul cognitiv, ct i sub aspectul personalitii. Jocul ofer copiilor condiii inepuizabile de impresii care contribuie la mbogirea cunotinelor despre lume i via, formeaz i dezvolt n mod direct capaciti observative, iar n mod indirect jocul creeaz o mai mare antrenare, competen, deprinderi active, mrete capacitatea de nelegere a situaiilor complexe, creeaz capaciti de reinere, dar i de dozare a forelor fizice i spirituale, dezvolt caractere, deprinderi, nclinaii, aspiraii.

Importana deosebit a jocului pentru vrsta copilriei este astzi un adevr incontestabil. Fixndu-i locul pe scara unei realiti mai cuprinztoare dect precolaritatea, i anume n ansamblul umanului, se poate spune c jocul are un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare n care este evident o lupt a contrariilor, un efort de depire cu rol de propulsare n procesul obiectiv al dezvoltrii.

Aruncndu-ne o privire general asupra a ceea ce reprezint jocul n viaa i activitatea oamenilor, ndeosebi n viaa copiilor de vrst precolar, putem desprinde cu uurin anumite note caracteristici i definitorii:

jocul este o activitate specific uman deoarece numai oamenii l practic n adevratul sens al cuvntului; jocul este una din variatele activiti ale oamenilor fiind determinat de celelalte activiti i, bineneles, determinndu-le pe toate acestea. nvarea, munca i creaia nu s-ar realiza n lipsa jocului, dup cum acesta nu poate s nu fie purttorul principalelor elemente psihologice de esen neludic ale oricrei ocupaii specific umane; jocul este o activitate contient. Cel care l practic l contientizeaz ca atare i nu-l confund cu nici una dintre celelalte activiti umane; jocul introduce pe acela care-l practic n specificitatea lumii imaginare pe care i-o creeaz;

scopul jocului este aciunea nsi, capabil s-i satisfac imediat juctorului dorinele sau aspiraiile proprii;

prin atingerea unui asemenea scop, se restabilete echilibrul vieii psihice i se stimuleaz funcionalitatea de ansamblu a acesteia.

Sintetiznd toate aceste note caracteristice, am putea defini jocul ca fiind o activitate specific uman, dominant n copilrie, prin care omul i satisface imediat, dup posibiliti, propriile dorine, acionnd contient i liber n lumea imaginar ce i-o creeaz singur.

BIBLIOGRAFIE:

1. Chateau Jean - Copilul i jocul, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1970;

2. Elkonin D. B.- Psihologia jocului, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1980;

3. Ezechil Liliana, Pii - Lzrescu Mihaela - Laborator precolar, Editura V&I Integral, Bucureti, 2001;

4. Gheorghian Elena, Taiban Maria - Metodica jocului i a altor activiti cu precolarii, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti;

5. Libotean Ileana, Cicioc Elena, Seling Mariana, - Jocuri didactice matematice pentru grdini, Editura V&I Integral, Bucureti, 1976