Joc secund

Poezia se încadrează în rândul artelor poetice moderne. Autorul preferă lirica pură, nu pe cea declamatorie, astfel că textul său corespunde paradoxului de a comunica și încifra în același timp ideile. Viziunea poetului asupra creației este că prin artă are loc adevărata cunoaștere a lumii, despovărarea ei de superficial, perceperea esenței. Este prezentată și condiția poetului. Acesta are rolul de a încifra mesajul poetic, făcândul receptibil doar de către inițiați. Prin tehnica aceasta înțelesurile nu sunt pătrunse la un nivel superficial, ci ori în toată profunzimea lor, ori deloc. Titlul poeziei sugerează că poezia este o altenativă a lumii acesteia, o imagine a ei curățată de superficial și surplus. „Jocul secund” este perspectiva poetului, claritatea înțelegerii sale asupra lumii. Numind poezia un joc „secund” se înțelege că există și un joc „prim”. Acesta ar fi realitatea percepută senzorial, noțiunile pur și simplu numite, nepătrunse în adâncul tâlcului lor. Textul urmează să prezinte raportul dintre aceste două lumi, realitatea și reflectarea ei în artă. Tema o reprezintă ilustrarea condiției poeziei moderne ermetice și a rolului poetului. Autorul consideră poezia declamatorie, care doar numește și definește realități, noțiuni, ca fiind „leneșă”. El este adeptul unei poezii „labirint”. Cititorul trebuie să aibă un anumit nivel intelectual pentru a percepe mesajul textului, lectura fiind un mijloc de îmbunătățire capacităților sale de înețelegere, de deducție. Poezia începe prin precizarea că adâncului noțiunilor ce alcătuiesc universul, mediul înconjurător se regăsește în creația artistică. Poetul susține că arta, creația este forma de cunoaștere absolută, că prin reflectarea în propriul suflet, în prorpia gândire, lumea se revelează, își face cunoscute celui care contemplă cele mai profunde sensuri ale sale. Arta este așadar formă de cunoaștere a lumii prin interiorizarea acesteia, prin recrearea ei în sine și astfel pătrunderea ei în adâncul sensurilor sale. În continuare strofa a doua prezintă procesul creației. Poetul caută cu istovire pentru mănunchiul său de idei, pentru misterul ce vrea să-l transmită o formă pe măsură, astfel încât doar inițiații, cei care depun un adevărat efort intelectual să pătrundă mesajul. Ideea poetului este că pentru a percepe o idee profundă este imposibil o citire de suprafață, o lectură ușoară. Pe cât este mai mare misterul, pe atât mai complexă și ermetică trebuie să fie forma poeziei ce-l exprimă. Cititorul este avertizat desprea acea, că de nu va fi dispus să lase la o parte gândirea cu care s-a obișnuit, vechiul concepțiilor sale, atunci nu va putea să pătrundă noul exprimat de poeziei. Pentru a accede la misterul creației artistice cititorul trebuie să fie pregătit pentru a primi în mintea sa valorii sau chiar temelii noi. Poezia este structurată pe două catrene, având măsura versurilor de 13-14 silabe, ritmul iambic, rima încrucișată. La nivel sintactic se remarcă limbajul simplificat de prepoziții și conjuncții precum și absența predicatului în prima strofă (care constituie o frază). Textul poate fi împărțit în două secvențe corespunzătoare celor două strofe. Prima secvență prezintă raportul dintre realitate și realitatea ilustrată prin artă, iar cea de-a doua secvență prezintă procesul creației și rezultatul actului creator. Imaginile vizuale create au rol alegoric și trebuie interpretate în plan simbolic, în spatele concretului ascunzându-se idei. Primul vers conține imaginea vizuală „adâncul acestei calme creste”, realizată prin metaforă. „Creasta” este simbolică pentru lumea înconjurătoare care prin „oglindă” (sinele artistului) trece într-o forma cunoscută desăvârșit de poet. „Adâncul” crestei este poezia, arta. Poetul consideră că aceasta înseamnă esența lumii, a noțiunilor ce ne înconjoară. Calmul este dat de profunzimea cunoașterii. Numai în situația când eul nu pătrunde sensurile lumii apare neliniștea, agitația. Dar dacă eul reușește interiorizarea lumii și prin aceasta deslușirea ei până la cel mai adânc nivel atunci nu poate avea decât o stare de deplină luciditate, de calm. „Adâncul” (creația artistică) este independentă de timpul lumii acesteia („Din ceas, dedus”). Se sugerează că arta dăinuie în lumea eternă a ideilor. În plan alegoric este redat raportul dintre realitate și arta ca reflectare purificată, plină de înțeles a realității prin imaginea vizuală a cirezilor ce se reflectă în apă. Metafora „joc secund” sugerează că

arta pornește de la realitate, dar nu rămâne subjugată acesteia, ea o înalță, o transformă, îi revelează frumosul nebănuit și misterul. De aceea, ce rezultă în artă este „mai pur”. A doua secvență începe cu prezentarea condiției poetului prin metafora „nadir latent”. Figura de stil sugerează orientarea cugetului acestuia spre interior, spre recrearea lumii înconjurătoare în sine. Misterul, incertitudinea privind multitudinea de idei din sine sunt sugerate de „latent”. Prin metafora „poetul ridică însumarea de harfe resfirate” este sugerat actul creator de aducere laolaltă a ideilor ce compun perspectiva pe care vrea să o transmită poetul. Însă mesajul nu este prezentat declamatoriu, ci „în zbor invers”, adică încifrat, ambiguizat. Cititorul e avertizat că „va pierde” ideile dacă se va aștepta la o pătrundere a lor prin simplă luare la cunoștință a textului. Precum autorul „istovește” ca să creeze cântecul poeziei, așa și cititorul trebuie „să istovească” pentru a descifra mesajul ei. Este oferit și o măsură a încifrării: mesajul e ascuns precum sunt meduzele în adâncul mării. Imaginile vizuale ale „harfelor resfirate”, ale meduzelor sunt interpretabile în plan simbolic, ele fiind concretizarea ideii de creație artistică ermetică. Poezia este o artă poetică modernă care prezintă tipul poeziei ermetice și rolul poetului de truditor asupra mesajului pentru a-l face inteligibil doar pentru inițiați. Printr-un limbaj puternic metaforizat și printr-o sintactică unică autorul transmite că misterele mari cuprinse în texte necesită un efort pe atât de mare din partea cititorului pentru a le descifra și că textul artistic declamatoriu, format din simple enunțări de idei, este gol de înțeles și taină.