jbc trece cortina

8/18/2019 JBC trece cortina

1/231

S E R G I U F Â R C A Ş A N


2/231

a o m t u ^ i

& a w w f a z r u n

n tâtiW â M & ejfau a / (% ie c tââfâ&

(̂ d ^ Î € d e f t iz t t u t ii

d u fu l cote wuu aframteM fc

dUt 04*Mc>€l£ S€Ci*


3/231

Coperta de EUGEN TARU

Ediţia a H -r e v ăz ută


4/231

C A P I T O L U L Î N T Î I ,

I N C A R E C O L O N E L U L M I L L S P R E

D Ă A R T A D E A Z ÎM B I, IA R C L A W -

H E A D ST Ă P O S O M O R IT

V in e r i 24 iulie, la orele 13 şi 33 de minute, colonelul Ezrapider- Mills îşi încurcă braţul stîng în mîneca hainei. T ocmai îşi

proba, în secret, o nouă tunică. E r a singur in biroul său din V iena.Pentru oricare altul, accidentul n- ar fi fost dramatic. însă

Ezr a Spider- Mills nu era un militar oarecare. Descendent al uneivechi f amilii din B oston, om de afaceri, practic şi comod, slobodn mişcări şi moale ca un pateu de ficat, proaspătul colonel nuzbutea să- şi poarte bine unif otma militară. Revolv erul i se bălăbănea la şold ca şi cum ar fi trăit o v iaţăa sa propr ie, independentă de prestigiul colonelului : dacă Ezra mergea iute, revolve

ul se sălta ţeapăn şi apăsat, ca bastonul unui dirijor de fanf ară;

dacă Ezra încetinea pasul, întreag a centură căpăta mişcări do-moale şi languroase, de parcă ar fi stat pe şoldur ile unei dansa

oar e orientale. îşi făcuse scîrţ la pantofi, dar mereu i se păreaă piciorul drept scîrţîie în contratimp. Renunţase la bretele : în

mijlocul unei conv ersaţii, inconştient, îşi ducea degetele groase laubsuori şi, negăsind acolo sprij inul tr adiţional, $ se pomenea cu

braţele căzîndu- i moi in jos. în sfîrşit, unif ormele, deşi făcute dintofă ex celentă, cumpărată cu banii săi proprii, se mototoleau ime

diat ; năpădite de transpiraţie căpătau un aspect bălţat ceva în


5/231

ufe murdare. T unica pe care o încercase acum era nouă, din stofăneşifonabilă, extrem de subţire — ca să nu-1 încălzească prea tare.A vea căptuşeala cusută doar în cîteva fîşii, la subsuoară şi sub

ccaf ă, unde tr anspira mai mult. Mîna i se împotmolise in fîşiilesubsuorii sting i şi tocmai atunci — aici începe grav itatea s ituaţiei

— cineva bătu la uşă, rar, de trei ori.

Faţa colonelului se făcu şi rnai stacojie decit de obicei.

— Nu ! nu intra ! A şteaptă1 strigă el, înoepînd o luptă surdă

şi înf r ig urată pentru a- şi retrage mîna din căptuşeală. StateleUnite deveneau un stat militar , iar Spider- Mills nu putea să se

împace cu micile stîngăcii de civ il, care-1 făceau să se simtă inferior militar ilor de carieră. Rudele zîmbeau pline dc simpatie in faţa

patimii lui pentru militărie. L a cincizeci dc ani, era considerat t inerelul familiei Spider- Mills ; nobila familie din Boston socotisecă e bine să aibă un reprezentant de- al ei în armată. Infor maţiilece treceau prin mîinile lui Ezr a, şederea aici. la V iena, la porţileorientale ale Civ ilizaţiei, ale Dr eptur ilor Omului L iber şi ale Libe-tei Iniţiativ e, asig urau familie i cîştig uri remarcabile în combinaţiilefinanciare.

Persoana de după uşă, nebănuind necazurile lui Ezra, bătudin nou.

— A i răbdare 1 mugi colonelul, holbîndu- şi desperat ochiialbaştri, de copil. Ca să nu fie surprins, se repezi la uşă şi, cumîna rămasă liber ă, o încuie. A poi, de enervare, începu să răsucească orbeşte blestemata de uniformă ce nu mai v oia să- l părăsească— ca pr ima lui soţie, care- i ceruse pensie alimentar ă.

— U f f 1

Scoţînd un of tat de uşurare, Ezra, după ce sfîşiase vreo douăbenzi, îşi recăpătă mîna s tingă. A zv îr li tunica după un dulap, opuse fulgerător pe cea veche şi, aşezîndu- se la birou, se căzni săstrige cu vocea răguşită şi poruncitoare a sergenţilor major i pe

cîmpul de instrucţie :

— Intră1Clanţa monumentală din vechiul palat v ienez coborî uşor şi

clămpăni la loc, făr ă ca uşa să se deschidă — o dată, de douăori, de trei ori... pînă ce Spider- Mills îşi aminti că tocmai încuiase.


6/231

în sfîrşit, un minut după începutul pov estirii noastre, uşa împodobită cu îngeraşi sculptaţi în lemn se deschise larg şi în pragapăru domnul James B. Claw head.

2

Nu era un mil itar , cum se temuse colonelul, ci un civ il, şincă unul din puţinii oameni pe care Spider- Mills nu s-ar fi jenată- i primească şi în pijama. îl cunoştea de cînd Claw head lucrasen slujba tatălui său.

— lartă- mă, şefule, zise James B. Claw head cu o voce puţinnăbuşită, care părea că vine de undeva dindărătul său. V ăd căecretarul lipseşte, n- am ştiut că te tulbur.

— Nu- i nimic, doar te- am chemat. Claw head, am veşti bunepentru dumnaata. Eşti un om fer icit.

Claw head tăcu posomorit.

— Un om fericit ! Pricepi ? Ţi- a pus Dumneze u mîna înap ! Pricepi ?

Ca orice om de afaceri ce s-a ocupat vreodată de publicitate,Ezra era convins că totul e să repeţi ceea ce spui, să ai un reren hipnotic. D e data aceasta, operaţiunea hipnotică era stînje-

nită de ochelarii fumurii ai lui Claw head. Colonelul, vrind să- şiase musafirul să se perpelească în aşteptarea noutăţilor, se înreptă spre un dulăpior şi începu să fabrice un cocktail complicat.

Cit timp Ezra a amestecat tacticos două felii de lămîie, piper, coniac, un gălbenuş de ou, şampanie, scorţişoară, sare, coji de portocale. s ifon, g in, cubuşoar e de gheaţă şi ciocolată cu bulion englezesc pentru carne, Claw head, îndesîndu- şi în fotoliu trupul osos,a tăcut.

A vea un nas subţire, cu v îr ful puţin sucit într- o parte, un felde cîrlig sau ghearăcu care parcă ag ăţa orice miros. Simţind aromade bulion, ciocolată, piper, ouă şi coniac, tresări uşor, cu nasultr emurînd, dar bău tot paharul, pînă la ultima picătură, fără săclipească: avea o ex cepţională putere de rezistenţă, după cum ne- ovor arăta şi av enturile sale de mai tîrziu.


7/231

Colonelul, de mult descheiat la tunică, se opri cu picioareledesfăcute în mijlocul camerei, se legănă puţin pe vîr fur i şi îşi duse

adarnic mîinile pe locul unde- i fuseseră bretelele. Pr iv ind lenti^ele fumurii ale lui Claw head, ridică tonul, plin de bucurie :

— James, pleci în Ro mînia !

Claw head nu cl inti. Dar era o nemişcare ciudată, ca şi cînd

a picioarele sale s- ar fi căscat deodată o prăpastie.— îm i place că eşti un om calm, rosti S pider- Mills şi i se

aşeză în faţă, bătîndu- 1 uşurel pe genunchi.

— Calm sînt, dar prost nu. A colo...

— Fii serios, J immy , îl întrerupse mulţumit colonelul, apli-cindu- i o lov itură prieteneascăîn coaste. O să vezi că în cinciminute îl vei săruta de bucurie pe bătrînulEzra... Şi îşi îndr eptăochii albaştri spre lentile le lui Claw head, cu o privire de copil jucăuş. A şa era Spider- Mills : vesel, optimist, popular ; avea păralb, nume falnic şi avere, dar se purta amical cu oamenii, maiales cu aceia care încercau să- l stoarcă deparale. îi înţeleg ea, îiproba sufleteşte, şi îi refuza. Ştia că James Claw head nu e chiar

atît de speriat de o v izită în Ro mînia : risca cel mult vreun proces,vr eo ex pulzare care i- ar f i mărit f aima. Pesemne voia să se toc

mească.— E u spionaj nu fac în R omînia ! spuse hotărît Claw head.

— Chiar te rog să nu faci ! Insist ! Pr icepi ? Dum ne ata eştiiarist !

Colonelul mai rîse cîteva clipe, îşi căută bretelele ca un uruleţ care s- ar scărpina la subsuori şi reîncepu entuziasmat :

— E- o adevărată ane cdotă. Eşti un om cu o fantezie g rozav ă,ite, închipuieşte- ţi următoarea scenă: dumneata, J ames Claw head,te afli pe străzile Bucureştiului roşuşi porţi atîr nat de gît un

K odak . Pricepi ? T e apropii de Minister ul de Interne comunist,potriveşti în linişte dis tanţa la aparat, coeficientul de lumină, tepregăteşti să iei o fotog raf ie...

— Br rr ! se revoltă Claw head.

— Stai săvezi ! şi Ezra îl pocni încîntat în umăx . V a să zică— pricepi ? — îţi potriveşti aparatul şi... şitocmai atunci aparea fereastră un ofiţer comunist de securitate — pricepi ? — cU stearoşie la şapcă, cu un nag an Ia şold — te vede şi imediat îţiaruncă


8/231

-— Opreşte, opreşte ! e de- a dreptul sinistru I se supărăClaw he ad şi se duse la dulap să- şi toarne un păhărel. A vea o privire de spionexersat şi dibui fulgerător o sticlă de coniac franţuzesc.

— Da , da — stăruia cu adîncă satisfacţie Ezr a Spider- Mills■— da, te vede şi îţi aruncă imediat nu o grenadă, ci o g aroafă

oşie — pricepi — îţi face semne amicale, zîmbindu- ţi...Claw he ad îşi încreţi neliniştit nasul, ca şi cînd ar fi simţite neaşteptate mirosul unei garoafe roşii trimise de un ofiţer roşu,

care mai şi z îm’oeşte.— Patroane, şeful meu iubit, te respect şi-ţi admir fantezia,

grăi el ţinînd coniacul înainte, în aşa fel ca Spider să nu-1 maipoată lovi amical f ără riscul de a da peste pahar. A i întrece peoţi cor espondenţii noştri din V iena. Ce fantezie 1

Spider- Mills, popular, făcîndu- se că nu observă tonul obraznic al presei, trecu la bir oul său şi îşi ridică glumeţ mîna :

— Jur să spun adevărul, întreg adevărul şi numai adevărul !omuniştii au scornit- o, nu eu. Pricepi ? Peste cîteva zile începe

a Bucureşti Festiv alul T ineretului. Ei vor să demonstreze că sîntpentru destinderea încordării : trataţiv e, negoţ, pînă şi dansuri la

ucureşti... Pricepi ? Ex is tă şi aşa- zişi americani care s-ar lăsarinşi în hora asta. Pricepi ? T rebuie a rătat ce se as cunde îndăătul acestei manevre. Pr icepi ? Eu destinderea o v ăd aşa : cîndn pat unul din soţi se destinde, ce lălalt abia mai are Ioc. Pr iepi ? V or să ne preseze, să ne înăbuşe. Pricepi ?

Obosit de efortul făcut, Spider - Mills se aşeză şi ochii luinevinov aţi se umplură de- o dezolare sinceră şi naiv ă: se gîndeaa diabolica perfidie a duşmanilor . A lt om, mai puţin şiret decît

Claw head, ar fi răspuns plîngîndu- se că destinderea e mai compliată şi mai afurisită decît patul conjugal. El însă tăcea, înoepîndă- şi dea seama că nu-1 aşteaptă o misiune prea complicată; altel l- ar fi instruit chiar şeful reţelei de informaţii, şi nu Spider-Mills, acest om de afaceri care se ocupa mai mult în amator dehestiunile de propag andă.

Dîndu- şi seama că stă tolănit nemilităreşte, colonelul îşi puseumnii pe birou.

— Claw head, dumneata n- o să rămîi în pagubă! De alt minri, te tr imitem doar ca gazetar , nu rişti nimic. Pricepi ? Nu- mil î ă f l l d it l g i t d j d U i i şi


9/231

de sacrificii. Pr ov idenţa, cu degetul ei, ne arată calea. Să strîngînu numai informaţii militare sau economice, ci şi mor ale : păreri;nemulţumir i, starea de spirit. Dumne ata cam nesocoteşti aceastăatură.

Claw head, plictis it la culme, fuma ţig ar ă după ţigară.— Pr obabil te întrebi : oare de ce bătr înul Ezr a stăruie atît ?

Inter venind în mare grabă, Claw head protestă că are toatăncrederea şi că nu cere nici un fel de ex plicaţie.— Ba o să- ţi ex plic, îi răspunse Ezra senin, în timp ce Claw

head căuta în buzunar e un antinevralgic. De stinderea nu se poateproduce fără condiţiile sufleteşti necesare. Să nu mai ţipe că noirem război. Să tacă. Pricepi ?

— Patroane, ai zis- o frumos. A m înţeles perfect ! glăsui Clawhead, cidicîndu- se în picioare.

— E i, du- te sănătos 1 a răspuns modest Ezr a, strîngîndu- imîna. Să ne vedem cu bine !

După zece minute de strîngeri de mînă, în care timp îl aşezape scaun, îl r idica, îl ducea la uşă şi îndărăt, v orbindu- i neînceat şi lovindu- 1 cu o prietenie crescîndă, Ezra încheie cu cuvintele :

— Nu uita 1 să ne înţelegem : dumne ata eşti numai gazetar .N u numai faţă de ei, ci şi faţă de noi.

— Cum aşa ? întrebă Claw head, aproape jignit.— Nu vei căpăta nici o adresă. Pricepi ? N u iei nici o inf or

maţie pe cale secretă. Pricepi ?

— Şi cu agenţii băştinaşi cine ţine legătur a ? Maiorul ?— Nu e treaba dumitale , răspunse S pider- Mills, împingîn-

du- 1 spre uşă. Ei, destul m- ai ţinut de v orbă: du- te sănătos . Prov ide nţa să te ajute !

Prov idenţa însă, în acea zi, nu voia să- l ajute pe Claw head.A proape în fug ă, făcu cinci paşi, ajunse în dreptul îngeraşilor

culptaţi de pe uşă, puse mîna pe clanţă, o apăsă...

— Numa i un moment 1 îl opri E zra Spider- Mills. Nu pot săe las să pleci aşa. T rebuie să- ţi dau un sfat. Nu vreau să te jig

nesc. A i şcoală, ai practică... îns ă nu- mi place figura dumitale.ticepi ? Eşti prea mohorît.

Claw head dădu din mîini, de znădăjduit.— Uite, poftim, şi acum 1 urmă Spider- Mills. Asta- i fig ură?

Dumne ata o să v ii acolo ca reprezentant al unei ţări libere... trebuie să fii vesel... simpatic...


10/231

Claw head, cu o fig ură de înmor mînta re, privea discret spre uşă.— A dică, să fii progresist ; priccpi ? Şi zimbitor , nu ca a

Ia vorbeşte- mi, să te aud, vorbeşte- mi despre pace şi progres. Hai,căsînt curios să v ăd ceva, spune.

| | — Patr oane, mădor măselele, se apărăClaw head.

, — V orbeştinu cu patronul, ci cuun reprezentant alforţelor

armate, g lăsui demn colonelul. V ăd că ai început să filozofezi.Claw head se nelinişti : „a f ilozofa'1 era cea mai teribilă acu

zare şi bănuia lă pe care putea E zra s-o arunce în capul cuiv a. Seuită încurcat la covor, şi cînd îşi ridică priv ir ile, văzu că fig uracolonelului era cu totul schimbată.

Ochii albaştr i, naiv i ai lui Ezra se măriser ă deodată: faţa sa; — de o culoare sănătoasă, roşiatică, pe care părul alb o făcea în

ir.od ciudat să pară mai tînără — căpătase o str ălucire neobişnuită;gura ener gică i se muiase, desfăcîndu- sc într- uri surîs ex taziat, dez-

nişte dinţi impecabili , ca naturali :

’ — Pace, şopti el radios, progres, salvarea vieţii copiilor, demnitatea indiv idului, fericirea omenirii fără deosebire de sexul ei;

şdc religie... trebuie să spui cuvintele astea cald, omeneşte, zîmbitor;;4cu entuziasm sincer. Pr icepi ?

Clipi înlăcrimat, apoi, plin de emoţie, îi str înse mina.

.. jf Clanţa uşii care duce spre rai să fi fost şi Claw head nu s-ac. f i ag ăţat de ea cu atîta frenezie. Deschise uşa larg.

— O clipă! zise colonelul.

3.

A junşi aici, trebuie să prezentăm scuze cit itorului nostru. Spaţiul acestei cărţi, dedicată doar av entur ilor domnului Claw head,nu ne per mite să redăm continuarea acestei captivante convorbiri.

Căci nu ştim dacă se observă sau nu, dar aşa- i : E zra esteun om practic, însă îi place să vorbească mult. Ca şi alţi business-

meni de succes, el e conv ins că fiecare sfat al său are o imensă însemnătate în ajutorarea semenilor : dacă, înainte de culcare, seleag ă la cap sau roagă pe cineva să- l calce bine pe şale, dacă ci-


11/231

este în pat, cu lumina dinspre dreapta ori dinspre stînga, romanepoliţiste sau visele romanţate ale proorocului D anii l în groapa cuei, dacă ia ori nu după fiecare masă o ling uriţă şi jumătate de

bicarbonat sau face opt lăsări pe vine la baia de aburi, asemeneaacte constituie cheia succesului în viaţă, a magnetismului personal;motiv ul pentru care a putut să facă avere, baza artei de a fi mul

ţumit şi zîmbitor — astfel că, neputînd fi egoist, el împărtăşeşteuturor cheia succesului. Faptul că mai ex istă pîrliţi, războaie şir iminalitate se ex plică numai prin aceea că oamenii nu ştiu cumă se lase pe vine la baie. E mihnit foarte sincer cînd nu i se îm

părtăşesc veder ile, i se urcă tensiunea ar te rială şi consideră necesarpentru binele oamenilor să folosească toate mijloacele de convinere, de la repetarea blindă, stăruitoare, hipnot ică, pînă la folos iea marii energii a micului atom.

A utor ul acestor r îndur i cere de asemenea iertare pentru faptulă introducerea a cuprins unele dialog uri care pot fi socotite, dinăcate, ca av înd caracter politic. Rău, foarte rău ! Politica nu aree căuta într- un roman. Ea îşi are locul numai în pamflete. Scr iior ul beletrist trebuie să fie nepăsător ca o pendulă ce- şi în

dreaptă limba cînd într- o direcţie, cînd într- alta. în cazul de faţănsă, v ina este a er oilor, care au discutat politică. Promit să nu

mai fac. A şadar, la urmă de tot, Claw head, resemnat, a pus mîna pe

la nţă şi s-a întors cu faţa spre colonel, aşteptînd să fie rehemat.

— Hai, du- te odată, că mai am şi alte treburi, i-a spus oit Ezr a. V a trebui să scrii astfel de articole, îneît romînilor să leia ră pofta de a te mai primi v reodată. Să fie toţi cu ochii pe

umneata. îns ă sub numele maiorului nu va apăre a nici o inf oraţie neadevărată. Pr icepi ? Ma iorul are mis iunile lui, nu trebuieă se compromită, dumneata însă n- ai altă misiune decît aceea de

te compromite... E i, în sfîrşit, du- te odată, ba stai să v ăd dacă......Secretarul lui Ezra Spider- Mills scria ceva în linişte, ronţăind

omboane ca să- şi as tîmpere foamea, cînd deodată, auzind unîjîit, tresări speriat : i se păruse că a trecut cineva în fug ă pe

îngă el.


12/231

ÎN C A R E E L S IE V IN E L A O ÎN-

T ÎL N IR E D E D R A G O S T E , IA R

C L A W H E A D P L E A C Ă SĂ C U M

P E R E M E Z E L U R I

C A P I T O L U L A L D O I L E A ;

;■ S tatui din piatrăalbă, instalate comod pe muchia de sus apalatelor vieneze, conte mplau circulaţia animată a fr umosului oraş.

.Un soi de prinţ sau de împărat habsburgic, al cărui nume îi scăpai tui Claw head, privea puţin ironic şi puţin trist spre Zorro, care,

din afişul cine matog raf ului de peste drum, revenit după o înde-tung ată absenţă, îmbr ăcat în negru şi cu - mască, îl ameninţa cudouă Colt- uri, av înd preg ătit şi un lasso, pentru orice eventualitate. Un afiş sobru şi făcut cu gust anunţa noua conf erinţă a unuicunoscut predicator : „Pericolul galben s- a tr ansformat în pericolulroşu“. Şcolăriţe vieneze cu ochi albaştri, vesele, gălăgioase şitotuşi puţin sfioase, mergeau în cete pe strada largă bote2ată de

locuitor i „Ine lul" — Rings trasse. Cîteva automobile trecură cu oviteză neobişnuită: se îndreptau spre aeroport, unde urma să so

sească un ilustru oaspete din S .U.A ., un măgar, actor de cinema,care juca rolul principal în „Char lie , mascota r eg imentului", film,dacă nu vor bit, sonor.

Claw head mergea pe Ringstrasse la întîmplare, puţin ameţit.Nu se putuse obişnui cu tonul pe care îl luau unii sultani în genul

acestui Spider- Mills — un nechemat, venit abia de curînd la serv iciul de informa ţii amical- culturale şi propag andă. Nu căl- ar fi

um il it — nu- i păsa, aşa era meseria — dar îl plictisea.

13


13/231

— Cel puţin în Romînia va fi mai palpitant, îşi zise ernostru, nebănuind cît de adevărată avea să se dovedească aceastăprofeţie.

D in obişnuinţă, o luă la dreapta, spre agenţia „A tlanticPress". A dmir a v itrinele de pe Koertnerstrasse, privea faimoasa

tradă comer cială, blănurile, f emeile, bijuter iile, limuzinele, sc sim

ţea ca o tînără care, în drum spre mănăstire, priv eşte ultima oarăumea. L a un colţ îl surprinse plăcut noua v itr ină a of iciului con

dus de prietenul său, căpitanul Fitzgerald.

Sub emblema aurită a oficiului cultural american, în vitr inăe întindea o perfectă hartă în relief a Bulgar iei şi Romîniei.eculeţe roşii şi galbene se apr indeau la intervale, indicînd „locu

ile îngrozitoar elor lagăre de muncă forţată pentru copii, cu care

omuniştii au împînzit aceste ţări", ia t într- un colţ, îns îng erată, cuchii holbaţi de groază şi cu mîinile răsucite pe pămînt în chipurios, zăcea buna lui prietenă, Elsie Weiner, fotog raf iată în măime aproape naturală. A lătur i, ex plicaţia : „A ceas tă fată a fost

mutila tă de comuniştii romîni pentru că tatăl ei era cosmopolit".Claw head, în aceeaşi după- amiază, avea întîlnire cu Elsie şi se

îndi s-o felicite pentru această poză reuşită. în ultimele luni, dato

ită bunăv oinţei lui Cla w head, Elsie fusese spînzurată, ciopîrţită,nf ometată, inf ectată, înecată, electrocutată, arsă de vie, încarcer ată,upuită, arestată, spintecată, opărită, v iolată, îng ropată, împăia tă,eshumată, r ăpit ă, sechestrată, decapitată, scalpată şi tatuată —

$i mereu, fireşte, de către difer iţi diav ol i roşii. B a chiar şi decimată, prin ordin direct de la sindicatele sovietice.

Claw head se bucură sincer de succesul fetei. A cum Elsie cîş-

ig a bine, dar el, generos, o ajuta ca şi înainte. în fiecare v inerieara av ea o întrev edere cu ea, iar la urmă, puţintel obosit, îidăde a discret suma fix ă săptămînală, din cînd în cînd şi un supliment pentru tax a şcolară sau rechizite, căci ea mai urma la şcoală.Clteodată îi mai dăruia lame de ras uzate şi ţig ări pentru tatăl

i ; căci, tr ebuie ştiut, ta tăl ei era de meserie comerciant de tutunşi fabr ica nt de lame de ras. Mulţumită ajutor ului amer ican, deve

ise comerciant de tutun şi doar atît. în mod logic, căci scăpase de fabr ica de lame de ras. îi făcea rău Ia ficat. A poi, tată!ui Els ie scăpase şi de pa lpitaţiile comerţului. Log ic, căci îi făcea

înge rău. Pe urmă a fost ajutat să scape şi de meseria de contabil,ăci îi făcea rău la cap calculul salar iilor ; de a ltminte ri nu mai


14/231

av ea ce calcula, căci muncitorii respectivi deveniseră şi ei oameniliberi. Mulţum ită ajutorului american, scăpase apoi şi de şomaj,căci nu mai căpăta ajutor de şomer. Mai suferise de nişte pa lpit aţii la inimă, cum se întîmplă taţilor cu fete mari de măritat, dar

, ajutor ul american, acţionînd prompt, îl uşură şi de aceste palpitaţii.Els ie, la rîndul ei, suferise de prejudecăţi faţă de oamenii în vîrstă,

dar a fost şi ea ajutată.L ui Claw head, deşi era trecut de patruzeci de ani, îi fusese; milă de starea fetei şi de faptul că la nouăsprezece ani nu mai avea■tinijloace să- şi te rmine clasa a V UI- a. Decît să- şi cheltuias că banii

cu vreo stricată, James Claw head preferase să se îngrijească de•̂■accastă fată curăţică, care nici nu costa prea scump. A poi, aju-

•fjpSnd- o, îi devenise chiar şi s impatică, deşi uneor i era cam tris tă.Ţotul. deci, se petrecea perfect logic.

Cuun ochi distr at, Claw head mai privi în v itr ină cîteva dinK; grozăviile de necrezut ce se petreceau în ţările dindărătul Cor tinei,SfSipoi, amintindu- şi că e v ineri, se grăbi spre casă. Nu- i dăduse

■ g * cheia de la locuinţă şi ştia că nu- i place să- l aştepte pe scări,jr pişie nu se jena să iasă cu el prin barurile şi popotele rezervate

{“{‘pentru americani, dar se ferea să fie v ăzută de localnici.

O găsi cu un etaj dedesubtul apartame ntului său : stătea,cum

pitta i stătuse şi altădată, în sala de aşteptar e a unui dentist.r — Ha i mai iute 1 spuse fata, sărind treptele alătur i de el —

ntîine am teză şi trebuie să mai r ezolv trei probleme de matematică şi tu niciodată nu vrei să mă ajuţi.

Er a îmbr ăcată in unif ormă, deşi nu venise de la şcoală. îi' plăcea să- şi pună toaletele ex trav ag ante pe care le vedea prin

filme . D a r lui Claw head, eleg antele răscoapte cu care avusese de- a

face la New Y ork nu- i mai trezeau nici o senzaţie. Stăruia decica Els ie, atunci cînd vine la el, să fie îmbrăcată în şcolăriţă. Ba| cîteodată îl amuza s- o aşeze pe servieta şcolară, deşi. fata nu găsea

nici un farmec în asta. A cum, fără un cuvînt, Jame s B. umpludouă pahare de brandy — băutură pe care şcolăriţa o s uportama i uşor — şi vor bi cu s er iozitatea lui obişnuită:

— Elsie, uite leaf a ta s ăptămînală, pînă la ult imul ban.

îi plăcea să se ar ate corect, plus mărinimos.

— Uite şi un avans pe şase săptămîni. E un fel de primă def ide lita te : şase săptămîni să mă aştepţi neclintită. Mai mult n- ar fi

leneşte să- ţi cer. Dacă pînă- n şase săptămîni nu m- am întors —•


15/231

spuse el, apăsînd eroic pe cuvinte — eşti liberă. Ţi- am scris pe bieţelul ăsta adres a lui Max w ell : e un om cumsecade, corect, fărăboli, ba chiar e mai tînăr ca mine, s- ar putea să- ţi placă.

Elsie, care se pregătea să- şi scoată şorţuleţul, înţepeni cu mîi-nile pe funda de la spate :

— Ce ţi- a venit ?L iv ing stone, anunţînd că se af undă în jungla africană, şi Nan-

sen, proclamînd asaltul polului, n- au av ut o intonaţie mai impresionantă decît aceea cu care Claw head vesti :

— Dr ag a mea, mă duc îndărătul Cortinei de fier.Ea pufni în rîs :— Şi de ce te- ai întunecat aşa ? Mi- ai spus că- ţi place să

te plimbi pr in s trăinătăţi...— Sînt fricos, grăi Claw head, care în sinea Iui se simţea plin

de curai. înţelegi, Elsie. n- am de loc stofă de erou... sînt un laş...Elsie, intr- o vreme, îl simpatizase pe Claw head, măg ulită că

un om în vîrstă îi dă atenţie, apoi îl urise, aş"a cum urăşti unpatron care te oboseşte şi te sîcîie ; dar pină la urmă îi dev eniseindiferent. I se părea prea mare efor tul de a-1 urî. Din cînd în

cînd însă, Claw head mai reuşea să o intrige. Era un ciudat fenomen al naturii, pe care nimeni nu i-1 ex plicase vreodată la şcoală.

— J immie — spuse ea căutîndu- i priv irea îndărătul ochelar i

or fumurii — sîntem singuri, nu ne aude nimeni, de ce-mi facipropag andă? V orbeşti de parcă te-ar pîndi acolo cine ştie ce primejdii. Nu m- ar mira să scoţi din buzunar o poză de- a mea, închip de tor turată, şi să încerci să mă conv ing i că- i isprava lor.

Claw head o cuprinse în braţe, încercînd s-o sărute pe loculcatifelat între g ît şi umăr, dar ea, şir eată, căuta să cîştig e timp.

— Nu te supăra, J immie, dar tot ce se leagă de viaţa tamă interesează.

El, măg ulit , începu să se joace cu degetul în funda ei de şcoăriţă şi o lămuri cu glasul lui înăbuşit, care părea a aparţine unui

om inv izibil, aşezat undev a mai la spate :

— Eu nu scriu niciodată minciuni. E adevărat că multeştiri de acolo sînt născocite de mine, la biroul meu din V iena, da !Scorneli, da, însă ele corespund adevărului 1

- Spunînd acestea, domnul Claw head se încălzi, părăsi funda,ncepu să se plimbe cu paşi de somnambul prin odaie, apoi rămase

holbat în faţa geamului, ca şi cînd jos, pr in celev trei rîndur i de


16/231

sticle — ale ochelarilor şi ferestrei —; ar fi văzut nu o stradă a V ienei, ci scene de jaf, viol şi teroare, undeva îndărătul unei Cortine ferometalice, pe ecran lat, v istavision, tehnicolor şi sunet înrelief, auzindu- se clar din stînga clipocitul v alurilor de sînge.

— A colo e mizerie — spuse el — mor oamenii de inani-ţie, de boli infecţioase, şi nu se găsesc nici măcar prafuri insec

ticide.Spunînd acestea, domnul Clawhead se smulse de la specta

colul îngrozitor pe care-1 vedea şi căută să se scufunde iar îndulcile patimi pentru care plătis e anticipat. Se apropie de Elsie, opriv i adînc — sau, mai precis, îşi vîrî lentilele fumur ii ale ochelar ilor aproape în ochii ei — o împinse uşor spre pat... O clipă maiapoi, se petrecu unul din acele lucruri îngrozitoare pe care doar

un agent al Moscovei ar fi putut să le pună la cale : pe domnulJames B. Claw head începu să- l mănînce spinarea. Ştia precis căn- are de ce să- l mănînce, căs-a ir it at doar aşa, din s ens ibilitate,la g îndul că va pleca într- o ţară lipsită de insecticide. Şi totuşiîl mînca, îl mînca grozav, între omoplaţi, unde nu putea ajunge cumina. Cîteva secunde se clătină, sfîşiat între do uă dor inţe.

— Els ie — zise el — fii bună, te rog, şi scarpină- mă puţinpe spate... nu, nu... între omoplaţi... aşa... acolo. Sint impresiona

bil şi laş, se plînse el cochet. Uite, am vor bit de situaţia de- acoloşi deodată m- a pocnit o foame grozav ă şi mă mănîncă spatele...nu, nu, tot acolo !

Els ie, scărpinîndu- 1, se gîndea căar face treaba asta cu plăcere şi ore la rînd, numaî să scape de insistenţele lui de amorez,care erau pentru ea neplăcute ca o şedinţă la de ntis tul de dedesubt. Cîteoda tă i se părea că James B., de drag ul banilor , se pre

face şi nu crede o iotă din cele ce scrie, f iind indifer ent faţă depolitic ă; văzîndu- 1 însă cum se încreţeşte sub încordarea scărpinatului şi cum i se usucă buzele de pe acum la g îndul foamei cedomneşte în spatele Cortinei, Elsie îşi amintea de stareţa şcoliiunde- şi făcuse ea cîţiva ani educaţia. Dar şi stareţa, cu tot fanatismul religios pe care îl afişa, fusese văzută ducînd în chilie borcanecu dulciur i în zi de post, ba, uneori, şi cîte o şcolăriţă; pe cînd

Claw head părea, în unele momente, un apostol neprihănit, sincerîng rozit de v iziunile macabre ce-1 urmăresc.După ce socoti că l-a scărpinat atîta încît J immie să aibă şi

prov izii, Els ie îl sărută pe obraz cu aceeaşi îndoielnică plăcere cucare pe vremuri săruta mîna stareţei, luă de pe masă banii şi plecă.


17/231

Generosul ei binefăcător, care- o ajutas e de atîtea ori, n- oopr i : avea nevoie de toa te forţele pentru dramatica încleştarece-1 aştepta. Răma s sing ur, dădu drumul la radio, îşi tur nă o porţie generoasă de whisky şi — deschizînd un vast dosar roşu —ncepu să se documenteze asupra acelei ţări tenebroase numite

Ronnînia, despre care ştia că se af lă undeva între munţii Balcani

şi Marea de A zov .Er a un om impresionabil şi simţi iarăşi că îl mănînc ă ceva

ntre omoplaţi ; ba încă şi pe ceafă. Coborî iute, str ăbătu două arere ag lomerate, o coti discret pînă ce găsi o drog her ie nu prea

aglome rată. A ici îşi cumpără hotărît douăbucăţi mari de săpun,multe insecticide, o sticlă de dezinfectante şi săruri de baie. T reivînzătoare, încîntate că au găsit un american probabil bogat şimator de ar ticole ig ienice, îl înconjurară. Cla w head îşi mai cumpără

atunci o cutie de pas tile cu caf eină, pe care era pictat un şoricelpriv ind de monstr ativ spre pilotul unui av ion cu reacţie în plinzbor : „E l era fr icos ca un şoarece, dar de cînd cu pastilele atomice a dev enit leu turbat", precum şi o cutie de pastile pentr uactiv izarea g landelor producătoar e de adr enalină, după cum explica marele s av ant cu halat alb şi ochelari, zugrăv it pe cutie ;din gură ii ieşea un nouraş alb prin care comunica preţul şi efec

ul acestor pastile. A poi şapte tuburi de hapuri prev entive contramicrobilor, împodobite cu un sugestiv craniu verde de mort, subare scr ia : „războiul bacteriologic e apr oape", o for fecuţă de un

hii, scurtă şi puternică, înv elită în fotog rafia dive i cu cele mair umoas e picioar e din S .U.A ., alte cutiuţe pe capacele cărora erau

desene înfăţîşînd oameni tortur aţi de boli şi apoi veseli la culme,u nouraşi albi ieşindu- le din gură; o cantitate ser ioasă de morină contra reţetă, o alif ie pentru liniştirea ir itaţiilor pie lii şi difete t ipur i de picături, praf uri şi hapur i pentru stomac ; un „dina

mizator" de cafeină, adr enalină şi ortedrină, pe care era zug răvitHamlet declar înd că n- ar fi şovăit atîta dacă lua pastilele de la îneput şi, pentru balans, un calmant cu br omur ă, pe care Othello,u spatele, ca să nu se v adă că are o culoare suspectă, era ocuat cu strang ularea nevesti- si, în timp ce nouraşul singeriu anunţa :Scuză- mă, dragă, dar noaptea asta nu mi- am găsit pastilele de

onectante : au dis părut din noptie ră!“, alătur i de alt nouraş careeproducea fide l horcăielile neprevăzătoar ei Desdemone.

18


18/231

A stfel înarmat în ce priv eşte mîncărimile, Claw head simţicum cresc asalturile unei suliţe car c îl îmbolde a in partea stîngâa pîntecului. A şa a ajuns eroul nostru să facă o cumpărătur ăcare avea să joace un mare rol în păţaniile sale de mai tîrziu.T rccu şovăitor prag ul mag azinului alimentar „Marele transattan-tic“. Stăpînul rubicond al mag azinului îi ură bun venit :

— A vem tot interesul să vă servim, să fiţi mulţumit, să mai

veniţi. îi ar ătă fără grabă toate mărfurile, povestindu- i că pe vremuri

toţi ex plorator ii din V iena se apr ov izio nau cu produse alimenta renumai la „Mar ele transa tlantic". îndrumat activ , James B. Claw-head achiziţionă pînă în cele din urmă trei mari rotocoale desalam tip „Ex plo rator ", garantat, din carne de porc, putînd hrăniperfect un om timp de o lună şi rezistînd nealterat timp de treiluni, inclusiv la căldur i tropicale.

La plecare, s ingurul pasag er şi totodată căpitan al „Ma reluitr ansatlantic ", conducîndu- 1 pînă la uşă, i- a spus :

— Dacă n-o să vă placă — aşa a glăsuit acest patr iot —dacă n- o să vă placă, nici să nu v ă mai întoarceţi la noi.

Mulţumit, marele ex plorator a pus la subsuoară cei trei miciex plor ator i şi a ieşit din prăvălie. încărcat cu tot felul de a mbalaje şi sforicele, Claw head abia a izbutit să ridice in sus degetulmic, după un tax i. Pe pernele moi, îşi recăpăta sig uranţa de sine.

Era g ata să facă faţă oricăror misiuni primejdioase. Căci J .B ;C.(aşa i se spunea lui J ames B. Claw head pe scurt) nu era de locun om de rînd, după cum ne-o vor ar ăta pasionantele sale peripeţii în Romînia .


19/231

C A P I T O L U L A L T R E I L E A ;N C A R E ÎN S U ŞI J U P I T E R C U A M I

CII SĂI IES L Ă B ĂN E A S A IN ÎN-T ÎM P 1 N A R E A L U I J .B .C. ; A C E S T A

CA P Ă D E N IŞT E F L O R I M A C H IAV E L IC E

A v i o n u l zbura liniştit, cu un zumzet ador mitor, la două miide metr i deasupra pămîntului Romîniei. Sub norii rari, dar strălu

itori, ex act îndărătul Cortinei de fier, păreau să se odihneascăargi covoare aurii de grîne.

Cuprins de o pasiune de reportsman pe care n-o mai încer*

ase din tinereţe, James B. Clavvhead cerceta inter iorul av ionului.ui) fruntea lui osoasă şi prelungită in sus prin două golfuri ascu

ţite, se desfăşura o vastă activitate mintală: observa, g îndea, comara, sis tematiza. L a Pragâ — din păcate — clădirea aer oportu

ui îi plăcuse prin aspectul ei impozant, aducînd puţin cu un vaor modern. A cum se uita în av ionul romînesc, cu nădejdea că vaăsi deosebiri faţă de av ionul occidental care îl adusese la Praga.

Observase cu satisfacţie că, din cauza unor comisioane pentru Fesval, mag azia de bagaje era plină pînă- n vîr f şi unele valize rămă

eseră pe scaunele rezervate pasag erilor. V ăzu cu o nobilă plăcereă pînza unui scaun începuse să se desfacă şi că la al t scaun lipseaung uţa ceruită. îşi nota totul imediat, din pricină că în avion erauîţiv a tineri sudanezi, doi chinezi mai în v îrstă şi alţii, printreare francezi fără astîmpar ; rîdeau cu toţii foarte zg omotos, voreau în dife rite limbi de- ale lor, iar Claw head nu mai putea f i

tent la partea esenţială. Stevardesa îi adusese o gustare şi Clawead îşi notă că a primit a doua oară de mîncare şi vată pentru

0


20/231

urechi, dar nu şi g umă de mestecat, cum se obişnuieşte la multeserv icii vest- europene. EI se considera un amer ican „w ellmannered‘‘— „cu maniere alese" — şi nu aprecia g uma de mestecat. Socotea însă că cititor ii 'săi sînt prost educaţi, naiv i, grosolani, desigurnu din cauza lui, ci a coleg ilor săi ; de aceea, ca un sacr ificiu;consimţea să scrie pe înţelesul acestor oameni şi se gîndea că as tfel de amănunte, fie ele neînsemnate în aparenţă, vor impr esiona

adînc marele public : „închipuiţi- v ă că sînteţi nevoiţi să călătoriţipatru ore în şir, la două mii de metr i înălţime, fără g umă de mestecat, fără acest eficace mijloc de destindere a nervilor şi de activare a muşchilor fălcii şi feţei, ajut înd — prin pocnete mici carese produc în ureche în timpul masticaţiei — la reglarea pres iuniiinterioare din timpane în raport cu presiunea atmosfer ică scăzutăa înălţimii, după cum au arătat recent cunoscuţii savanţi... (numeleurmau să fie completate). Eu, unul, niciodată n- am mestecat, dar

nu vi se pare că ura faţă de Occident e împinsă prea departe ?...“Craw head întrerupse fir ul v iitorului reportaj, găsindu- 1 cam

naiv , şi privi cu interes profesional la picioarele stevardesei. O bservă cu regret că firul la ciorap este destul de dre pt şi că înaceastă priv inţă nu se poate spune nimic rău, nimic care să aratecititor ului din zona civ ilizată neplăcerile unui zbor cu av ioanelecare abia de- şi mai trag zborul sub Cortină.

A juns aci, Claw head stabili că e lov it de fanatism politic.’Că, de fapt, aceste două picioare sînt o realizare a natur ii şi nu aserviciului de transporturi aeriene. Şi că deci e chiar recomandabilsă scrie laudat iv despre ele. A ceasta va arăta citito rului spiritul deimparţialitate şi obiectiv itate în care a fost scris ar ticolul şi-l vaajuta să primească încrezător şi acele părţi în care Claw head —■desigur, cu aceeaşi perfectă obiectiv itate — va descrie îngrozitoarele re alităţi constatate de el în Romînia . Interes ant reportaj psi

hologic : fata are corp frumos, dar ochii ei mari dovedesc o spaimă nemăsurată, pricinuită de ororile pe care le-a văzut în ţara eu Or or ile rămîn înv ăluite în mister : fata s-a temut să facă declar aţii : „viaţa mea este în pr imejdie".

De parcă ar fi simţit că e priv ită stăruitor, stevardesa se întoarse şi îl măsură repede cu o priv ire nu îndeajuns de ama bilă;

D a r Claw head, av înd meserie grea şi fi ind om muncitor, era obişnuit să nu se sinchisească. Rămase mai departe adîncit făţiş în

studiul celor două realizări ale naturii.


21/231

Î..E1 ar fi blînd, foarte blînd. Parcă pe Els ie nu o ajutase ?De ce să nu facăacelaşi bine şi în alte ţări ? Se deosebea de aceiof iţeri americani brutali, lips iţi de inimă, care, în ţările ocupate,aruncau femeile în voia soartei. Claw head, simţitor, avea grijă deele şi după aceea, le recomanda mai departe. De fapt, el era unom rezonabil, cu pretenţii modeste de la viaţă. A lţii alergau să recapete petrolul romînesc, sau să pună mîna pe pămînturile ţărani

or ; el însă, nu şi nu I era modest, nu se considera propr ietar ulor, n- avea nevoie... îşi făcea s lujba grea, aşteptind să pună mîna

pe o sumă mică de tot, cu care să se retragă undeva în munţi, săpescuiască... Să spunem însă pe de plin sincer întreg adevărul •„numai păstrăvi. A ltceva nu- i plăcea să pescuiască.

Un zgomot vag îl nelinişti. Părea că, în sfîrşit, motorul av ionului se dovedeşte a fi un motor de calitate inf er ioară. Se ruga cerului ca avionul să nu fie chiar prost. D upă un timp, auzul exersat al lui J .B .C. reperăzg omotul : era un fel de smiorcăit, saugeamăt de om, şi nu venea dinspre motor.

Cu un scaun în urmă şedea Richar d D. Das haw ay , zismaioul, cores pondentul din V iena al agenţiei „A malg amated Press", su

perior ul lui Claw head în priv inţa inf or ma ţiiloT amicale, un om înaltşi vîrstnic, cu nas puternic reliefat, cu capul dat mult pe spate,ntr- o alur ă veşnic mil itară, din care pricină fusese poreclit maiorul.

Se pieptăna cu cărare. Începînd săchelească şi nevrînd să- şi schimbe fr izura, cărarea i se lărgise pesie măsură: acum evoca o lar găautostr adă americană, minunat as faltată, av înd la capăt. în creşet, şi un loc rotund de parcare a maşinilor. Claw head, cu aspecul său colţuros — umeri laţi, bărbie dur cioplită, frunte pătrată

prelungită cu două triung hiur i, ochelari nu rotunzi, ci octogonali —avea în el ceva specific anumitor categ orii de amer icani, dar ţeapănul Dashaw ay , cu mustaţa- i roşcată, pe oală, şi cu dinţii lung i

de iepure, amintea mai curînd de un frumos lord englez trăit înarmata colonială. A cum, în avion, înfăţişa un tablou zg uduitor aluptei cu des tinul : picotea dramatic, capul îi cădea moale pe piept,u autostr ada la v er ticală, apoi, cu un efort titanic, îl redresa în

poziţia sa marţialăobişnuită, ca peste o clipă somnul săi-1 plece iar.Studiindu- 1 amănunţit, Claw head ajunse la concluzia că ge

metele nu v in de la maior. V eneau de la Pettighouse, care s tăteau un scaun mai în urmă, un om blond r̂oşcat şi cam bondoc, cu

oşuri mici pe obraz. Spre deosebire de nobilul Dashaw ay , el aveahainele mereu boţite, ca şi gura, care i se deformase puţin din

22


22/231

pricina obiceiului de a vorbi numai pe un colţ, folos ind incompletlarga ei capacitate. Pettighouse, trimis special al mai multor ziare,om vesel — mai ales de cînd nevasta îi făcuse un copil, ceea cei se părea foar te orig inal şi amuzant măcar pentr u o vreme —Pettighouse cel vesel se văita acum de unul singur, cuprins deex asperare, trăgea brusc aerul pe nări, cu faţa încreţită ca o jucărie de cauciuc dezumflată. V ăzînd că James B. Clavvhead nudoarme, se bucură:

— Ascultă, J immy , simţi ? A v ioanele lor au un miros urît,chiar aşa. V a trebui neapărat să scriem despre asta, chiar precisdespre asta. Chiar acesta este cuvîntul.

— Ce miros ?

— Mir oas e parcă a carne stricată şi ceapă — spuse nenorocit Pettighouse — aproape cămi- a venit rău, chiar acesta e cu

vîntul exact.J .B .C. veni în dreptul lui Pettighouse. Nasul său subţire şi

puţin smucit în vîrf începu să tremure : într- adevăr, dins pre coadaav ionului începea să se răspîndească un miros care parcă te izbea

în cap şi- n piept. L ui Claw head miasma aceasta i se părea neaşteptat de cunoscută. O asocia — nu ştia nici el de ce — cu momentele cînd citise dosar ul acela roşu despre una din ţările din-dărătul Cortinei. Uita că, atunci cînd citise dosar ul, i s- a făcut

foame ; uitase că n- a trecut decît vreo săptămînă de cînd achiziţionase cele trei cercuri de salam inalte rabil, aşezate în valiză,pe un scaun spre coada av ionului. Deodată, îng rijorat, se întrebădacă nu cumva de acolo emana mirosul. Dornic să- l ajute pePettighouse, proprietarul celor trei rotocoale „Ex plorator " pusemîna pe dispozitiv ul de ventilaţie, încercînd să- l deşurubeze. A poi— în vreme ce ochii lui Pettighouse începuseră, încet, să iasă dinorbite — îşi notă iute, ca să nu uite :

„G aur a de ventilaţie în dreptul scaunului nostru era str icată,pentru că, fireşte, totul în această ţară merge doar la înarmări".

...după car e deschise un ventilator mai din faţă, cît t imp colegul său se mai afla încă în viaţă.

Pettighouse se cutremură, forţa aerului proaspăt f iind preamare, apoi, moleşit, păru că s-a îmbătat dintr- o dată, ceea ce luinu i se întîmpla nici după o zi întreag ă de consum. La urmă se

înves eli, regăsindu- şi starea nor mală, admirîndu- 1 pe ing enios ul săusalv ator şi pregătindu- se să spună ceva. Conştient de unele l ip

23


23/231

uri în gîndirea sa, Pettighouse, vorbind, avea obiceiul de a se conir ma ca să se îmbărbăteze din mers.

— A i avut o idee bună ca o eliberare de tiranie de oricel — zise el — «J iiar acesta este cuvîntul, căci s imţeam că nu mai

pot să respir, totalmente imposibil , chiar aşa, ceea ce totuşi treuia să fac. Chiar aşa, îţi mulţumesc mult : despre miros ul ăsta va

rebui să scriem neapărat, chiar neapărat despre asta, chiar aşa*ţi mulţumesc..

însă cînd scria, av ea grijă să stilizeze.Mai av eau puţin pînă la aer oport — av ionul începuse să

micşoreze înălţimea. Claw he ad văzu de sus, ca nişte flor i mititele,mulţime de drapele. A poi pămîntul se înclină, se legănă, şi dra

elele multicolore, mărindu- se vertiginos, părură că vin cu iuţealăpre fereastra lui J .B .C., de parcă i-ar fi zis „na, uită- te I". Pă

mîntul se mai smuci o da tă în sus — şi av ionul începu să se salteg ita t şi grăbit pe pista de aterizar e. Se învîrtea de colo pînă colo,ărînd că vrea să se obişnuias că din nou cu pămîntul romînesc.

Uşa încă nu se deschisese, cînd o dr oaie de ţineri, încărcaţiu flori şi cu pancarte, năv ăli pe cîmp în întîmpinare. Dinăuntr u,

birmancă slăbuţă, francezii cei g ălăgioşi, chinezii îmbrăcaţi în neru, sudanezii şi ceilalţi făceau semne, bucuroşi. Pettighouse îşi în

undă mînuţele adînc în buzunare, dînd impresia că a pie rdut ceva;vreme ce maior ul, fără"să se mai obosească, îşi încrucişase bra

ţele pe piept, ar uncînd priv ir i reci pe sub sprîncenele stufoase.Cit despre James B. Claw head, acesta se repezi să- şi ia valiza.

v ea acolo dif erite lucruri impor tante şi era şi jenat cu ex ploraor ii aceia în bagaj. Se ferea deci să încredinţeze valiza vreunuihamal — în caz că mai ex istau hamali în spatele Cort inei de

er . V oia s-o ducă personal oriunde ar f i tr ebuit, inclusiv la vamăy

ăci asta trebuia să mai existe. îl izbi mirosul neplăcut ; nu mai era nici o îndoia lă că salamul dinăuntr u începuse să se strice, încă înainte de tropice.

Uşa av ionului se deschise şi mai întîi năv ăli înăuntru zgomoul v a s e ld e pe aeroport. Pînă să se instaleze scăriţa, J .B .C. cone mplă dezordinea pitoreas că a sutelor de tineri înv ălmăşiţi înugă. Fluturau batiste, mîini, săreau în sus, cîntau, strigau, tr imieau bezele, se înghesuiau să fie cît mai aproape de avion. Nuutea înţelege de ce fac ei o primite atît de falnică: în avion erauameni de rînd — ziar ista birmancă, doi indieni, cei trei coresondenţi americani, nişte studenţi francezi care se văitas er ă pe


24/231

dr um că n- au Sanî- nişte amărîţi de negri şi iar negri. Nu eiraprintre toţi aceştia nici un campion mondia l de box, nici vreovedetă, nici măcar măg ar ul cineast întîmpinat pe aeroporui din

. V iena. A tunci — de ce ? Pr opagandă?

Nu maiavu timp să- şi răspundă, îi venise rîndul să coboarescăriţa. V oia să sestrecoare neobservat prin mulţime, ca să nu

mai dea socoteală cur ioşilor — de unde e, ce păreri politice şi cemeserie are (mai ales că avea o meserie grea), ce fel de agenţiee „A tla nt ic Prşss "... îşi înf undă mai adînc pe nas ochelarii fumuriişi înoepu să coboar e repede scăriţa. Zeci de mîini se întinseră spreel, încercînd să- i ia va liza, dar proprietarul o smuci la dreapta şila stîng a cu o înverşunare sălbatică, izbutind să şi- o păstreze.

Pe ultima treaptă îl întîmpină o fată îmbrăcată într- un tricou sportiv. A v ea ochi verzi- albaştri, plini de gr av itate copilărească, era foar te frumoasă. încer că şi ea, zadarnic, să- i smulg ă v alizaşi îi spuse repede, în mai multe limbi :

— Bine aţi venit, prietene. D in ce ţară sînteţi ?

L uat de val, Claw head simţi cum cinev a îi strecoară cevaumed în mîna rămasă liberă şi se pomeni că poar tă un buchet lungde g ladiole roze şi albe, ca şi cînd el ar fi fost mireas ă şi nu corespondent venit cu muncă serioasă. Un cor începu să cînte undeva mai departe , tinerii str ig au „pace şi pr ietenie" mai- mai să- şi

fr îngă vocea, iar Claw head se strecura gr ăbit printre oameni, însoţit de fata zîmbitoare şi cam naiv ă, care îl consola mereu :

— Nu- i nimic, prietene, noi ştim... Poporul american e dor-, nic de pace, îl stimăm. Ştim, am c itit şi car tea lui Robeson...

De ce îl tot consola ? îl scoase din îng hesuială şi, aducînun scaun, îl rugă s-o aştepte puţin, căci îi v a comunica ea toateamănuntele necesare pentru cazare. Claw head vru s-o şteargă încăutarea maiorului şi a lui Pettig house, dar acest lucr u se dovedi

a fi imposibil.F iind observat că e străin, fu asaltat deun cîrd de pionieri

şi pionier e care îi cereau să le scrie în carnetpace pe limba luL

Un tînăr solid, fărăcrav at ă şi fără haină măcar, îi înfipse în re

ver un mic porumbe] alb de email, pe care Claw head fu nevoitsă- l păstreze pe piept mai bine de un minut, iar un hamal de peaeropor t ţinu să dea mîna cu el, după care, cu o mare forţă muş-

chiular ă, încercă să- i smulgă valiza, cu aromele ei cu tot. îl liniş-25


25/231

ea că i-o duce pe gratis , în vreme ce Claw 'head, neînţeles, răgu-ea tot cerîndu- i să- l lase în pace.

— S înteţî inv itat la o gustare ! îi spuse fa ta, care acum erans oţită de un tînăr. A cesta venise special să apere faima os pitatăţii romîneşti, să nu-1 lase pe str ăin să- $i ducă sing ur valiza;

•Era în tr icou, din păcate părea să fie antr enat la toate sporturile. >,

Claw head rezistă cu o puter e egală, stăruind să- şi poarte peronal povara, r efuzînd cu o fig ură eobră orice ajutor şi stîrninddmitaţie prin democr atismul său.

— Florile 1 îi spuse atent însoţitoarea, care probabil nu voiaă- i răpească bucuria de a pur ta nişte g ladiole de măritiş — aţi

uitat pe scaun florile...

Claw he ad înşfăcă buchetul şi o porni tăcut spre clădirea aeroor tului. T ocmai atunci se auziră, încă îndepărtate , primele lătr ă

ur i şi hămăituri...

2

E r a o zi plăcută, propice pentru plimbare. Pe şosea, nu preaeparte de aer oport, domnul Botoncea- Par izandru — îmbrăcat înaine puţin cam lucioase, dar care dov edeau un trecut ales (maiu s eamă pantalonii cenuşii, dung aţi, speciali pentru jachetă, dintof ă de pe vremuri) — se plimba. Se plimba încet, grav şi solemnsu acea distincţie caracter istică oamenilor în vîrstă din înalta socieate ; în dreptul fiecărui pom se oprea într- o tăcere atentă, plin de

ondes cendenţă, pînă ce Jupite r, un fox terrier inimos, clipea satisăcut şi recunoscător din ochii săi r otunzi. A vea această plimbarev etape ceva sigur, statornic, neclintit, ceva foarte agreabil pentruomnul Pa rizandr u, reprezentând una din tr adiţiile scumpe ce nu- iuteau fi răpite, în ciuda r ăutăţii comuniste şi a vremur ilor fur tuoase. E drept, J upiter era mai mic decît doberman- ul pe care-1vusese pe vr emuri — în schimb, domnul Par izandru se plimba maieparte cu uriaşa cravaşa din trecut, cam dis proporţionată pentru

oapsele micului Jupiter.Mai av eau puţin pînăla capătul ale ii, cînd un cîine ciobă

esc neîng rijit trecu în g oana mare pe alătur i, îndreptîndu- se spre

6


26/231

nord- est- n&d cu vîteza unui av ion ^Consteflation**. A ceastă treccre îl făcu pe J upit er să- şi ciulească urechile, intrig at. A poi, g îf îind şiinecîndu- se, ne izbutind să fugă, trecu clătinîndu- se în graba mareun pechinez cam grăsuţ, care îşi încurca picioruşele scurte în cureaua ce se tîra după el. F unduliţa albastră de pe cap i sederanjase.

J upiter s imţi că un fior unic în v iaţă ii aleargă pînă în capătul bont al cozii. înălţîndu- şi botul ca pe un detector radar, fuime diat edif icat ; îl cuprinse o febrilitate v ecină cu turbarea. Hă-

înăi de vreo două or i şi, spcculind un moment de neatenţie a asocia tului său la plimbare, se smuci brusc din curea şi o porni cu

.toa tă iuţeala în dir ecţia nordului, de unde- i v eneau stăruitor chemări şi semnale mai irezistibile decît cîntecele dc a ltăda tă ale sirenelor mării. L ătra din mers, ceea ce îl obosi şi mai mult, căci

pierduse ex er ciţiul unor asemenea excese ; îl întîrzLe pe dr um şi uriincident neplăcut cu un bulldog brutal de care se ciocnise făr ănici o intenţie,

Gind sosi, cu lim ba scoasă, pe aeroport, mirosul îl înv ălui din,.toate părţile. Oame nii, circulau calmi, nesjmţind nimic , dar cîţiv a

‘ini se învîrte au ca înnebuniţi în toate direcţiile. Un cîine caf eniu^e v înătoare luă comanda miculuidetaşament şi o porni într- o

direcţie bine precizată — iute, cu botul zv îrl it înainte, de parcă it a r fi tras un f ir de sîrmă inv izibilă, f it care părea că se înfă-lară rapid pe un mosor aşezat în v aliz a eroului nostru.

Claw head, enervat de giadtoiele nupţiale care- i fuseseră dăruite şi care- i imobil iz au un braţ, grăbi pasul. U n cîine- lup hămăivesel spre el, ca spre o veche cunoştinţă, şi începu să- i miroasev al ian. Cu o bucurie copilăreas că plină de graţie, an og ar alb zburda cu salturi elegante în jur. A lţi cîţiv a amator i abia soseau, în«wfina. mare, cu curelele după ei, nidicînd praf ul şi schimbind în-demn uri înf lăcărate, ca la o şarjă de cav aler ie.

1;?' Ciinele lup, amical şi cu multă delicateţe f aţă de Claw head,

încercă să- i roadă puţin v aliza, numai într- un colţişor, în vreme ceun dog uriaş voia să- i pună labele pe umeri, pentru a-1 privi adîncIn ochi. Claw head se roti vitejeşte cu valiza şi buchetul, provo-cînd gol în jur, apoi, cu un remarcabil simţ tactic, ochi un foxter-

tier mai mitite l, cu fundă galbenă, pe care îl izbi crîncen cu picio-tul, ca să-i intimideze pc ceilalţi, maisolizi. însoţit dc schelălăi-tul Iui Jupiter — căci el era —1 şi de protestele indig nate ale ce


27/231

orlalţi cîinî, James B. C law head o rupse îa ifugâ, învîrt indu- se diăcînd în cînd ca o mor işcă, cu valiza prin aer, şi atadnd cîte uncăţel, de preferinţă şpiţi mici sau pechinezi.

Retrag erea îi era acoperită de oamenii de pe aeroport. Se oprindărătul unei uşi de sticlă a noii dădir i a aeroportului, g îfîind;răg înd cu urechea la hărmălaia de afară şi ştergîndu- şî fruntea^

Lăsas e florile pe un scaun şi o por ni spre o odaie mare, unde seserveau gustări pentru oaspeţi.

— Flor ile I îi aminti g rijuliu însoţitoar ea. Le- aţi uitat pecaun. V i le duc eu, dacă doriţi...

— Nu, mulţumesc ! gemu Claw head, blestemînd- o în g înd, şîînşfăcă buchetul. I se părea că florile i- au fost date ca să- l încurce... uniformă obligator ie... »Oame nii aceştia îl considerau, pesemne, vreunul de- al lor, vreun te miri ce cruciat al păcii...

Cînd să ajung ă la masa abundent încărcată cu aperitiv e romî-neşti — căci într- acolo se îndrepta — îşi văzu tăiată calea strategică: în mijlocul drumului, ciudat printre sportivii tineri, îl aşepta un bătr în distins, cu o barbă albă, scurtă — pesemne vreun

profesor univers itar. îi tăia calea cu braţele larg deschise într- ungest de adîn.că emoţie şi îl îmbr ăţişă de două ori, măturîndu- iobrajii cu barba şi spunîndu- i în franţuzeşte, cu o voce tremur ăoare :

— F iţi binevenit pe pămîntul nostru, sol al păcii 1L a auzul acestei denumir i, pentru Claw head deveni vădit că

confundau cu vreun oas pete banal al Festivalului. B ătrînul îi în-nînă apoi un nou buchet, nişte garoafe de o mărime neobişnuită.

— V ă ţin eu lucrurile cît mîncaţi 1 spuse tata.Fără să mai răspundă, Claw head căută din ochi o fir muliţă,

pătr unse într- o încăpere mică şi, scr îşnind de furie, ar uncă amîn-două buchetele ; deoarece nu încăpeau bine, le îndes ă enervat cupiciorul. A poi, în faţa og linzii, îşi îndreptă părul şi nodul larav ată.

Deschise uşa vesel şi, fărăsă dea drumul la valiză, se îndreptă spre masa încărcată cu bunătăţi. A cum, avea o mînă liberă,ncepu să mănînce repede. în av ion fusese o presiune cobor îtă..B .G . mesteca, şi în acest timp în ureche se produceau cunoscuele pocnete mici, ajutînd la reglarea presiunii interioare din tim

pane, în raport cu presiunea urcată care era aici, pe pămînt.

8


28/231

CAPITOLUL AL PATRULEAjÎN CA RE RA DU CA L IMĂNES CUUIT A L IMBA ROMÎNĂ, IA R D O NJ UA N ÎI T ROP ĂIE PRIN BIROU

z V ţi sunat P în uşă apăruse secretara Iui Călimănescu, o brunetă înaltăj

onz ată, cu albul ochilor mare şi mat. A vea o g ură a cărei buză

de jos, plină şi puţin cam scoasă în afară, trăda poziţia superioarăpe care L ucia îşi priv ea şeful.Radu Călimănescu îşi trecu l imba peste buzele uscate şi spuse*

Jîvind în jos :'' — Lucia, fato, v reau să te rog ceva şi nu ştiu cum să- ncep.

— Nu- i nevoie să- ncepeţi iar 1glăsui ea muzical. A m av utvorbă dimineaţa, nu ? Ieri apr oape aţi izbutit să mă păcăliţii

ar azi să v ă mutaţi gindul.

Radu scormonea ruşinat cu degetul arătător în colţul mapeij"pol făcu un efor t să- şi ridice pr iv ir ile :

— Te rog mult, nu mă refuza. Gîndeşte- te că- s s ingur, sîntpraîncărcat de muncă, tot potopul Festivalului se revarsă parcă

umai pe mine.

— Nici un cuvînt în plus, cătot nu mă înduioşez 1 vor bisever.

E l o conte mpla lung şi rugător, ia r răspunsul, ca un duş rece* întîrzie să v ină:

— V- am mai spus că v ă aşteaptă tovarăşa Doboş.


29/231

— Să aştepte ! ţipăRadu pierzîndu- şi deodată aspectul paşnic şi rugător ; secretara se repezi să închidă uşa, ca nu cumvasă- l audă din anticamer ătovar ăşa Doboş; unul dintre telefoanelecare r ăspundeau direct pc biroul lui Călimănescu începu să ţîrîie.

— Stai, stai, f ato, nu pleca 1 imploră el, şi apoi, cu voceschimbată: A lo, da, Călimănescu, te ascult.

Lucia rămăsese spr ijinit ă de clanţă, bîţîind din picior ca oactriţă fr umoasă şi nctalentată care vrea să mimeze enervarea şisă- şi arate cu această ocazie şi graţia. Radu strîngea receptorulîntre umăr şi ureche, iar palmele şi le lipise în chip de rugăciunecătre secretară.

— Da, am înţeles — str igă el în telefon — dar nu mai amnici un interpret.

V ocea care se auzea în aparat tr ebuie să fi zbîr nîit grozav,căci sprîncenele lui Călimănescu, ieşite în afară şi comic de stufoase şi de scurte, se zbîr leau şi v ibrau ca agitate de zgomot.

— Sînt apr oape 30.000 de str ăini aici — se răţoi el —dat interpreţi la v ii şi la morţi, la bunici şi la mătuşi... T rebuiasă ne anunţaţi din vreme... Şi ce dacă nti ştiu decît engleza ?N u mai avem, înţelege, omule, că pro...

în clipa cind rostise silaba pro, cu o mişcare care dov edea un

x erciţiu îndelung at, închise telefonul în aşa fel îneît interlocutorul să fie convins că s-a întrerupt convorbirea tocmai cînd urmaă i se ex plice pro- blema. începu să zbîrnîie un al doilea telefon,;n odaie pătr unseră alerg înd trei tiner f îmbrăcaţi după ultima mo

dă, cu crav ată la g ît în ciuda căldur ii, toţi întinzîndu- i In ev ana i cîte cinci- şase hîr tii care tr ebuiau semnate imediat.

— N u mai am interpreţi, strig ă el în telefon şi începu să

semneze, ar uneînd priv ir i g răbite asupra hîrtiilor . Dăde a impresia că înoată din greu. A ni învestiţi în studiul limbilor şi al celormai serioase lucruri de pe lume erau concentraţi acum în reflex eapide, în hotărîri de o clipă: căci dacă unui observator indif eent hotărir ile lui Călimănescu îi puteau părea luate la întîrapla*

re — atît de rapide erau — în schimb, un creier electronic la curent cu toată chestiunea ar fi putut certif ica în mai puţin de or acţiune de secundă că fiecare dintr e aceste hotărîri era înteme

ată. în felul lui neprotocolar, tînărul Călimăne scu era un savantşi, ca mai orice s avant, îşi plătea ştiinţa pr in inex plicabile accesede distracţie şi prinf r- un înşelător aer de zăpăceală.

30


30/231

O fată pătrunse pe altă uşă şi, văzîndu- 1 înconjur at de lufăcu la iuţeală un bilet scris cu litere mari de tipar pe care i-1băgă sub nas. Ra du conte mplă hîrtia cu un aer stupid, părînd a« u înţelege din cauza celor ce auzea la telefon.

— Nici franceză, nici engleză, nici rusă, nici germană! seIf oîr li el şi acoper i pîlnia te lefonului cu pa lma : Fraţilor 1... şi o f tă

adine — daţi- mi o ţig ar ă... dar nimeni nu părea să fumeze. NuJjim decît... Cum... cum se cheamă limba aceea ? întrebă d pe ceidin jur.

E8& .'— Italiană, şopti unul din tinerii eleganţi. '— Spaniolă.

&>. — Esperanto... azv îrli L ucia şi deschise uşa să plece.— D a , nons avons ete interrompus i , ţipă el în celăla lt te

lefon. Uite, tovarăşe, ce vroiam să- ţi co... — şi iar, diabolic şi

discret, apăsă pe clapă, lăsînd apoi aparatul deschis şi ţipînd înĉelălalt : Dane ză, am numai un interpret de daneză... L uaţi un

Ştînăr din deleg aţia dane ză, un danez care ştie englezeşte... interpr e tul .nostru să tr aducă din romîneşte în daneză, iar danezul dindaneză în... cum dracu' se cheamă limba aia ? A , da, engleză..,

jL ucia, nu ieşi, te implor, ai milă de mine, nu mă refuza I şi întinse o mînă înainte, ca un hipnotizator.

"f'k',. Da r frumoasa secretară, prea puţin predispusă la hipnoză, îiî̂ntoarse spatele şi tr înti uşa după ea.

§ — Spune- i că ai vor bit cu directorul închisorii — g îfîia Ra duCătre fat a care- i vîrîse sub nas biletul — şi că nu se pot acorda

. inte rv iuri nici măcar cu pungaşii de buzunare. Noi l- am inv itat lafes tiv alul tineretului — cînd om organiza un festival al pungăşiei, lui îi vom acorda Copyright2 un inter viu cu un delapidator,

- J un contrabandis t de placheuri şi br anţuri şi cu •un cum dr acu’

•fe spune ? K ind, child, enfant... y ţ — Copil , şopti îndator itor unul dintre tinerii eleg anţi.

— Fir- ar a naibii, am uitat romîneasca 1 M- am zăpăcit lacap cu invazia asta... Da , un interv iu cu un copil care şi-a r ăpitbunicii.

T iner ii, alegîndu- se cu semnăturile dorite, plecară în grabă peffi'lişi diferite.

te..'

1 Am fost întrerupţi.* In exclusivitate.


31/231

>— T ov ar ăşa Doboş — stărui secretara v îr înd capuî pe uşi►— într eabă dacă mai are mult de aşteptat, că trebuie să- şi schimbe un pansament la dentist.

— Să aştepte 1 str igă Radu, în vreme ce Lucia îşi şi trăsesîndărăt capul. Nu, nu, tovarăşe, nu cu dumneav oastr ă am vorbit*Da , v ă ascult, dar ce să fac dacă nu mai am interpreţi de limba

engleză...In aceeşi clipă, uşa bubui, dată de perete, şi o arătare ciu

dată începu să înainteze spre mijlocul odăii.

2

Dumneze u din ceruri ne este martor că nu vrem să ne batem joc de cusururile fizice ale v reuneia din făpturile marii saleg rădini, deşi mulţi scriitor i, de la Rabelais şi Sw ift pînă la Dic-kens şi G og ol, au făcut- o şi pe asta. în cazul de f aţă însă, aspectul vieţuitoarei care pătrunsese în biroul lui Călimănescu avea —1

veţi vedea — o leg ătură indisolubilă cu Cortina de fier şi cuupta pentru pace. A vem deci dre ptul să- l pomenim, f iind unaspect fundamentat din punct de vedere ideologic.

Gesturile noului venit imitau mersul unui om. Era o creatură pirpirie, cu un cap enorm : o feţişoară modestă str iv ită de ouriaşă fr unte boltită şi g albenă, părînd făcută din celuloid, ca obilă de biliard care s-a învechit prin f umul cafenelelor. J oncţiuneacu corpul era asigurată printr- un gît subţire, ev ident transplantat

de la un struţ. în acest gît se ag ita mereu ceva, probabil un sobolproaspăt îng hiţit de struţ, zbătindu- se să iasă af ar ă — deşi înunele momente părea să fie vorba mai curînd de un măr al luiA dam, cultiv at însă după metode miciur iniste şi ajuns la o mărime neobişnuită pentru orice fel de măr. închipuiţi- vă una din an- 'tenele subţiri şi flex ibile de radio care se fix ează pe aripa sauparbrizul . automobilelor, închipuiţi- vă că în vîrf ul acestei antene

aţi înfige un pepene g alben şi că automobilul de dedesubt ar goniu arcur ile str icate pe o şosea plină de gropi ; cam aşa se clătinaeluloidicul pepene cerebral pe gîtul subţire al per sonajului. Dar

asta aproape că nu se obser va, atît de tare se bîţîia corpul în în-


32/231

tr cg îme : părea că o cooperativă sanitară i- ar fi instalat nişte ar tPculaţii de cauciuc şi de cîrpă şi că, neavînd la înde mînă articula ţii pe măsura lui, meseriaşii i- ar fi pus o garnitură ceva mailarg ă, cum se pune uneor i la robinete. Păşind, omul îşi ridica genunchii pînă aproape de piept, iar laba piciorului, pînă să seaşeze pe pămînt, îşi schimba de vreo zece ori direcţia, plasîndu- setocmai aşa cum nu te- ai fi aşteptat, şi de fiecare dată altfd.Paşii, ex trem de mici, erau ajutaţi de energice mişcări din coate,;cum fac atleţii la cursele de marş for ţat şi, ca un sprinter carear vrea să cîştige o fracţiune de secundărupînd cu o mişcare apie ptului sfoara de sosire, tot astfel ar ătarea, bălăbănindu- se energic pe loc, tăia mereu cu v îrful nasului panglici imaginare.

Ca pentru compensaţie, la spatele acestui specimen pir pir iu îna inta un fel de sobă de teracotă care, după o priv ire mai atentă,se vădea a f i un om masiv , învelit în haine cărămizii şi încununat de un fes.

Radu Gălimănescu încr emeni, sprîncenele lui scurte evadar ăde sub ochelari, înălţîndu- se pînă spre mijlocul frunţii. T oată energia care părea concentrată în făptura lui fugi deodată de parcă6-ar fi scurs în pămînt, aspectul lui sportiv se muie subit, îşiscoase ochelarii de baga, şi ochii lui mari şi te ribili dev eniră deodată nişte ochişori de copil, care clipeau speriaţi.

— Y es , tov arăşe — spuse el, învins, la telefon — au ve nitpe neaşteptate, icb brauche einen Dolmatscber *, scuzaţi- mă, m- amZăpăşit cu atîtea limbi, molto bene 2, în polovina ceasî 3 un... cumdr ac u’ se zice ?... un traditore, pardon... traduttore. V oiam să zicun trădător , ah, iar ! un tr aducător va fi la hotel... Cum aţi zis ?Bine, mi- am notat.

Fără să răsufle, tr înti te lefonul, g oli o limonada de lingă el,goli a doua şi deodată se izbi cumplit peste frunte, ex clamînd :

— Bohumir, am uitat de B ohumir 1 L ucia, alo, L ucia !Secretara se iv i, bănuitoare.— Ce e ?

— Ce- i cu Bohumir ? E îngr ozitor 1 Ce facem cu B ohumir ?Care- i situaţia ?

— Bohumir ?

1 Îmi trebuie un tîlmaci.

2 Foarte bine.3 Jumătate de ceas.

3 — J . B . C . t r e c e C o r t in a 33


33/231

— Da, Bohumîr,— Care Bohumir ?;— B ohumir I Ce, ex istă mai mulţi ?— Nu ştiu de nici un B ohumir, zise fata. Care B ohumir ?— Păi tot tu mă- ntrebi ? Cr edeam că ştii... Bohumir ! Uite;

mi- am notat aicea : Bohumir, de rezolvat urgent — şi nu mai

ţin minte cine e. Bohumir, K nijniak , Praha, Br atislav a, K ar elCapek , B rno... nu, nu, impos ibil , nu mai ţin minte. Ce tr ebuia sănotez acum ? A , da, interpret pentru trei americani v eniţi pe neaşteptate , de unde- să- l iau ? Dă- mi legătura cu Minis terul de E xterne.

între timp, ar ătar ea galopantă terminase de străbătut ceicinci paşi de lauşă pînă în faţa bir oului ocupat de Călimănescu ;n urma lui, zg uduind podeaua, ca un tr ansport de cărămizi des

cărcat dintr- o dată de un camionag iu neatent, omul cît o sobăde teracotă se prăbuşi într- un fotoliu mas iv. Radu, politicos, i seadres ă arătării pir pir ii : •

— Proşe panem 1 1

— Danks schon! răspunse pirpiriu] şi continuă să vorbeascănemţeşte : Daţi- mi voie : Hunter Ha hl, tr imis al lui „De r Stern “jcea mai mare revistă ilustr ată germană.

— Mama zog lu B eioglu, g îfîi soba cu fes.— W e ll — g lăsui Radu, uitind că trebuia să vorbească nemţeşte — come va 2i

— Pericoloso sporgersi3, zise turcul şi începu deodată să rîdă.Do mnul meu — porni solemn Hunter Ha hl — am fo fo fo..,:

am fo fo fo... am fo fo fo... Se vede că numele lui şi al revisteise învăţase să le rostească integral, dar în rest limba i se comporta întocmai ca şi picioar ele. Pronunţa cîteva cuvinte, apoi se iv ea

deodată o adîncitură pe undev a prin placa de patefon şi repeta demai multe or i o înlănţuir e de silabe : am fo- fo- fost... am fo- fo- fost..i'

a Industr ia B umbacului B şi am cu- cu- cu şi am cu- cu- cu şi amu- cu- cu...

— A m cunoscut o fată minunată, îl ajută turcul, care dupăoate aparenţele nu mai ştia decît limba germană.

1 Vărog, domnule.2 Cum merge ?3 E periculos săvăaplecaţi.

34


34/231

Diafr ag ma patefonului ma i poţi s-o tmbrînceşti, dar domnulHahl no voia sat» nu putea săse lase ajutat, nu renunţa la nici un«trvlnt, orkît l-ar fi rostit altul.

— A m cu- cu- cu, am cu- cu- cu, am cu- cu- cu...’*— A m cunoscut, repetă turcul.— A ţi cunoscut 1 ex plodă Radu.— A m cu- cu- cu, am cu- cu- cu, am cunoscut o fată frumoasă.

A m fo- fo- fo, am fo- fo- fo, am fo- fo- fo...— A m fost 1 exclamă turcul.— A m fo- fo- fo, am fotografiat- o E mun- mun- mun, e mun-

itiun- mun...— E muncitoare acolo 1

în sfîrşit, domnul Hahl făcu rabat la acest cuvînt, dădu dincap înspre turc, mulţumindu- i astfel şi cons imţind să nu mai rostească vorba pînă la capăt. Radu, care simţea că îi ex plodeazăceva la ceafă, aruncă o privire ucigătoar e spre secretara care nu-1ferise, însă Lucia se făcu nevăzută. Domnul Hahl voia să continue, da r se constată că amuţise complet : nu- i pria faptul căsărise peste un cuv înt fără să- l rostească pînă la capăt. A vea insăperseverenţă, nimic nu era pierdut, şi reîncepu :

— E mun- mun- mun, e mun- mun- mun, e mun- mun- mun...— Minis terul de Ex terne, tov arăşul Lupescu, spuse sonor

*4'Lucia.

Călimănescu îşi puse ochelarii la loc, se scuză faţă de cei doi în limba portug heză şi începu să se tocmească pentr u un interpret. A v ea un aspect electric ; ochelar ii lui, a căror - ramă nu era îndoit ădupă ureche, ci dreaptă, semănau cu un ştecăr de priză: deîn-dată ce înfig ea ştecărul în g rămada de păr s îrmos şi zburlit ce- istătea în părţi, două beculeţe mici din fundul ochilor i se luminau,curentul elcctric începea să- i circule prin organism şi-i punea în

mişcare un motoraş mic dar puternic, care f uncţiona neîntr erupt şicu mare energie. V or bind la telef on, se ag ita pe scaun, semna hîr-tii, car e i se aduceau mereu, făcea semne a mabile scuztndu- se cătrecei doi v izitator i, chinuia biete bucăţele de chibr ituri, răsfoia calendarul, parcăobsedat de gîndul ca nti cumva sătreacăanul îna-irite ca el să- şi fi terminat convor birea te lcfonică, se juca mereu cuun ta mpon care nu părea să aibă alt scop şi, deodată, as cultînd te-

,j -- - - - - - - - - :

i Desigur, bîlbîia la in nemţeşte a sunat puţin diferit. Sper căc i îm i vor ii recunoscători de a- i l i scutit de tex tul or ig inal.


35/231

lefonul, începu — spre mir area celor doi str ăini, de care uitasesă- şi muşte cu putere braţul stîng, mai precis : mîneca scurtă a cămăşii de vară. C a şi cum toate astea n- ar fi fost de ajuns, ghemul

acesta de sîrme electrice părea serios inf luenţat de oaspetele dezar ticulat din faţa lui : într- adevăr, începu să se bîlbîie la telefon, întocmai ca domnul Hahl. Căci Radu Călimănescu devenisen ultimele zile un om eminame nte nervos şi energetic, părea a se

hrăni nu ca orice om, cu glutacid şi v it amina Bi fortissimum, cicu jar.

A cum, dacă Radu împrumutase de la domnul Hahl vorbireaîn rate, acesta, în schimb, lua de zor chibriturile rupte de Radu şie dădea foc, azvir lindu- le într- o scrumieră adîncă. Călimănescu,

v or bind la telefon — acum cerea interpreţi unui institut oarecare— stingea chibr iturile, fără să- şi dea seama, şi, f iindcă er au rupte,

se frigea cu fiecare, tresărea şi apoi se bîlbîia mai departe.T urcul, ajuns la capătul răbdării, se sculă energic, închise cu

un gest amabil, dar autor itar, telefonul şi spuse în nemţeşte :

— A lah să vă aibă în pază... scuzaţi- ne că vă întrerupem.V rem să vă ex punem chestiunea care ne aduce.

— Dar re- re repede vă rog. V in nişte a... a... a... amer icanişi trebuie să caut traditore pentru ei. Nu mai există nici unul laminister , la ziare — nicăier i.

— Repede. Ştiţi, domnul Ha hl socoate că se cam ex agereazăpe chestiunea reînarmărilor vest- germane. Dumneav oas tră prezenaţi Germania occidentală şi pe A denauer ca şi cînd ar tr ăi sub

obsesia revanşei şi războiului.

— Dacă ex istă un A lah în ceruri — izbucni ca din mitralierăRadu — vă rog, veniţi la chestie 1

— De fapt, refegermanii sînt oameni de viaţă. Dom nul Hahl,

de pildă — aici matahala teracotică începu să rîdă, foindu- se, ca şicum l- ar f i g îdilat ceva — e un mare crai. E l a cunoscut...

— A cu- cutjoscut o muncitoare la Industria Bumbacului B*ex plodă Radu. Mi- aţi spus adineautea.

— Păi asta e : vrea s-o mai v adă, s-o inv ite la el, la hotel...

Ra du îşi r idică în sus sprîncenele zburlite, se ridică de la biou, deschise uşa, s tr ig ă către Lucia : ,tSă nu intre nimeni, orici-

ne- ar f i“, sări îndărăt la birou, desfăcu contactul la telefoane şipuse :

36


36/231

K H *“ V ă ofer exact trei minute. A ici nu- i agenţie care să trî-Ş» it ă girls- uri la domiciliu, pe baza unei chemări telefonice. A ici ebiroul de interpreţi al Fes tiv alului. Pr ostituţia nu mai ex istă la noi

în ţară. Cu ce altcev a vă putem servi ?— N- aţi înţeles, zise turcul. A ici e o chestiune politică. CoiS

K tina de fier I A m cerut interpretului nostru să organizeze întilni- »; rea, şi a refuzat. De cinci ori i- am amintit de Ma r ia şi de cinci

or i s-a posomorit şi a schimbat v orba. A ici miroase a f ier şi aCor tină, aici miroase, scuzaţi- ne, domnule comunist, a teroare, atir anie. De ce o fată drăguţă nu s-ar putea lăsa curtată de unistrăin ?

Radu privi spre Don Juanul care vibra intens din toate îrircheieturile.

— Cine ştie, poate că fetei nu i-a plăcut domnul Ha hl.

— Ba l- a plăcut foar te mult, s tăruia turcul, iar Ha hl, apucatI;: de frenezie, încercă să se spînzure ; abia după o clipă Radu îşig: dădu seama că omul, de fapt, încerca să- şi aranjeze nodul de la

; cravată peste nodul lui A dam.— M- a... m- a... m- a plăcut, confir mă îneîntat Ha hl. De Ia

i... de la pri... de la pri...— De la prima vedere !

— De la pri, de la pri, de la priv irea pe care mi..7 mi..7 mi..l

— Mi- a aruncat- o.— Mi... mi... minute în şir mi... mi... mi... mi- a aruncat- o;

5pînă la, pînă la mî... mî... mî... mîna pe care mi... mi... mi- a întins- o...

Un soi de sos negru de măsline umezea ochişorii domnuluiHahl, cravata îi juca pe nodul lui A dam, iar Radu avea o poftăgrozav ă să- l deşurubeze în piesele demontabile de origine, să le

inventarieze, să le greseze bine, să le ambaleze cu grijă în talaş şisă le tr imită îndărăt şi de urgenţă revistei „Der Stern". T ocmaifaptul că astfel de dorinţe simple şi omeneşti îi rămîneau mereunesatisfăcute îl făcea să fie atît de nervos.

— Domnilor — zise el apăsat — vă repet că biroul de interpreţi nu poate organiza astfel de întîlnir i. înţeleg perfect faptulcă domnul Hahl e un om de lume şi regret amarnic că nu pot să- Isatisfac.

Hahl se supără deoda tă, chemă turcul în ajutor, ca să se6Coale după scaun, şi începu să ţipe piţig ăiat :

37 ,


37/231

A m fost îng ropat sub bom... bom... bom... bombardame ntn timpul războiului şi am suferit un şoc... şoc... şoc nervos, dacansez bine, con- con conversez, nu- s de le... le... le... le... le...

•— Lemn I1— L eg at I1— L eopard !— ...de le... le... pădat , am o... o... biecte care pot interesa

i sint convins că toate ba... ba... rierele astea s înt politice.— Desig ur ! întări turcul. Cînd g hiaur ii plecau pe vremuri în

ăzboaie, puneau centură de fier, pentru castitate. A zi tehnica arogresat, în r ăzboiul rece se pune o între ag ă cor tină de fier 1

— O să scriu 1 ame ninţă Hahl care, după toate semnele, ştiaă pronunţe aceste cuv inte fără a se bîlbîi şi le repeta în mod liberonsimţit : o să scriu, o să scriu, o să scriu I

A tunci — în sfîrşit 1 — intră scăparea, salvarea, ajutorulmult aşteptat, L ucia.

-— T ov arăşa Doboş zice că nu mai poate să aştepte 1 în clipa următoare, o fată cu un aer de copil necăjit, ţinîn-

u- se de falcă, năv ăli pe uşă, gemînd zgomotos :— Mă ţii de cinci ore — bîzîi ea — nu mă laşi să- mi schimb

ansamentul la măsea, ruşine să- ţi fie, be ashamed of yourself ;

ba t sort of gentleman are you ? 1Domnul Hahl cunoştea engleza, cav aler ismul său fusese ciupit partea s imţitoare, iar Ra du, cu gesturi pînă la cer, ex plica gant căo domnişoară nu poatefi lăsată să aştepte. Puse telefoa

ele la loc, în vreme ce domnul Hahl, pornit într- un galop lejer,ncepuse să str ăbată cei cinci paşi ce-1 despărţeau de uşă.

/— E u — strigă Radu în urma lui — dacă aş fi fost îngroat sub un bombar dame nt, aş fi rămas toată viaţa mea un luptă

or pentru pace. Dumne ata însă... înarmările.......Der Stern"... FI iert der Hund begraben2... dar nu e treaba mea să mă amestec..,i sănătos... şi apoi mormăi, de neînţeles : la- ţi soba şi umblăI

1 Să- ţi fie ruşine ; ce fel de gentleman eşti ?2 Aici e îngropat cîinele. în sens de : aici e buba, acesta- i răul.


38/231

« » •'

H S

m*■:'

’-Ţ‘h ,

f c ;

M

C A P I T O L U L A L C I N C I L E A ;Î N C A R E C A L IM ĂN E S C U CA-P A T A C E E A C E D O R E A , IA RT O V A R ĂŞA D O B O Ş ÎŞI P IE R D BR ĂB D A R E A

— Şa p t e , strigă Pettighouse.

— A bia cinci, răspunse calm şi obiectiv maiorul.

Clavvhead nu participa la numărătoare. T olănit pe perneleiaşinii, ex amina grupurile masive de clădir i ale Casei Scînteii :

din pricina mersului lin al limuzinei, părea că însăşi casa uriaşă seişcă, se învîr teşte uşor, cu turnuri cutot, ca săpoată f

din toate părţile, ca la ex poziţie. în stingăse zărea un lac, cuinev itabile le bărci cu pînze. E r a linişte, nu se auzea decît şuierul

şor al firelor de tr oleibuz.

T otul i se părea potr iv it anume ca să- i impres ioneze pe vizitator i : şi clădir ea (altfel de ce ar fi ales ei unei fabrici o form

artis tică?), şi liniştea, şi lacul. Pe marginile şi prin mijlocul şosele i, un stilp după altul defilau r epede prin fa ţa lui şi fiecare era împodobit cu cinci drapele — aluzie la faptul că e de cinci puteriar trebui să se întîlnească pentru tratativ e paşnice. Deci aici, sril-pii, totul — pînă şi liniştea — era propag andă. Clar, evident. E ra

' totuşi mir at că vede drapelul american ; încercă din mersul maşinii să- i numere stelele, poate că nu er au în număr reglementar ,

îl priv i atent pe şoferul regimului democrat- popular , un flă

cău negricios, cu o frizură îng riji tă; şuiera uşor printre dinţi şiconducea maşina comod, cu un cot sprijinit pe geamul descfiis ;

i

39


39/231

•ăvea unghii lung i şi purta două inele. Claw head simţea că toateacestea trebuie să aibă o semnificaţie specială, pe care nu puteas-o pătrundă chiar de la început. A poi descoperi că şoferul are peCeafă un coş înconjurat cu pomadă arg intie.

Pe măsură ce se apropiau de centru, şoseaua era mai a nima tă. Pe trotuare, mulţi tiner i, la vederea maşinii cu emblema

Fe stiv alului, îşi fluturau baticurile. Dashaw ay , maiorul, care seaşezase în faţă, stătea ţeapăn ca de obicei. Nu- şi întorcea capulnici în dreapta, nici în sting ă, refuzînd săfav orizeze vreuna din părţi.

.— Şaisprezece, rosti calm maiorul.■— Ba cel puţin douăzeci şi două, răspunse prompt Pettighouse.— Ex ag er ezi, spuse maiorul printre dinţi cu aceeaşi voce

calmă şi monotonă. T rebuie să te înv eţi să respecţi adevărul. A u

fost maximum optsprezece.Străzile, stîlpii, pomii, tramvaiele gemeau sub greutatea ghirlandelor de flor i, drapele, fotog rafii. E r a în oraş multă verdeaţă.

— Cînd am vorbit adineaurea, erau douăzeci şi două, iariacum sînt treizeci şi unu 1 reluă Pettig house obsedat. Chia r aşa,acesta e cuv întul. Uite pila asta de unghii : unde g ăseşti seismograf mai bun ? Chiar aşa, seismograf , acesta e cuv întul. De două

zeci şi două de or i mă înţepasem în deget cu ea. Deci, erau minimum douăzeci şi două de hopuri mari. Acesta este cuv întul :hopuri mari.

— Fie, cedă deodată maiorul, mărinimos. Fapt e că au drumuri proaste. A cesta e primul lucru ce te impresionează aici.

Ma şina încetini o clipă din pricina unei hore încinse de- a latuldr umului, apoi, suplă, îşi reluă repede drumul, fr înînd uşor în faţahotelului.

Maiorul îşi puse haina, în timp oe şoferul şi un portar, a jutaţi cu uriaşă stăruinţă de către Cla w head, scoteau valizele dinmaşină.

Rotofeiul Pettighouse coborî cît putea de sprinten, hotărîtsă- şi dezmorţească picioarele. Brusc, f ig ura lui de cauciuc se înreţi atît de tare, încît Claw head bănui pentru o clipă că l-a atinsar adierea salamului din v aliză. Urmări direcţia în care se holbau

chii lui Petti. A saltat de mulţime, un negru in haine cadrilate —un negru foarte negru — dădea de zor autografe. Rîdea cu gurapînă la urechi, dezv ăluind o dantur ă gigantică, imaculată şi străucitoare ca zăpada la soare. Un copil blond, cu o crav ată roşie,


40/231

comunis tă, îi întinse două carneţele, iar neg rul îl luă în braţe, Ga;mai mult, îşi trecu mîna peste obr azul lui tranda fir iu. Un bărbat alb, apoi o femeie albă sărutară negrul pe obraz. L umea din

jur părea că nu s-a sesizat.Pettig house încremenise. Maior ul se str îmbă şi îl împinse spre

uşa hotelului.

— Lasă— rosti Dashaw ay cu un calm glacial — o să arătăm noi ce se ascunde sub faţada asta poleită.Duc înd o valiz ă, şoferul intr ă în hotel urmat dc Claw head,

care îi priv ea ca hipnotizat coşul de pe ceaf ă.

— Cum ? ţipă Radu la telefon. A upornit spre hotel acumtrei sferturi dc oră? Nu- i nimic — vocea îi era cam stinsă —or să se spele, or să mănince, că e ora mesei, şi pînă atunci g ăsesc eu i n t e r p r e t . D a , tovarăşe, e adev ărat, promisesem, darpro... şi închise te lefonul.

I se făcuse foame dintr- o dată, nu ştia unde să mai cauteun interpret, era hărţuit şi mai avea pe cap şi pe această necunoscută Doboş, care de diminea ţă tot stăruia să fie pr imită —pirăloag a. Fata, de parcă ar fi presimţit ce- o aşteaptă, se făcuse

■mică pe fotoliu, cu mîna Ia falcă.— îmi pare bine de cunoştinţă1 spuse el pe tonul cu care

mustri un căţeluş care nu s- a cerut af ară. Iertaţi- mă că v- am făcutsă aşteptaţi... Cu ce v ă pot f ide folos, tovarăşa Cremşnit ?

— Mă numesc Doboş!T ocmai cînd să izbucnească ex plozia, apăru mereu salv atoa

rea Lucia.

— A ţi vrut să mă rugaţi ceva... spuse ea îmbietor.— A h, Lucia, nu- mi trezi... asta, speranţe, nădejdi... că în

genunchez acum în fa

jbc trece cortina

Documents