Jaspers - Originile filosofiei

*In introducere precizam ca inceputul nu este tot una cu originea, deoarece inceputul are caracter istoric, pecand originea este sursa din care provine impulsul catre gandire.*Platon spune ca originea filosofiei ar fi uimirea, deoarece din uimire decurge intrebarea si cunoasterea.*Dupa ce am dobandit satisfactia uimirii, intervine indoiala referitoare la cunostintele dobandite.*Aristotel spunea ca uimirea ne indeamna la cunoastere pentru ca prin uimire devii constient de ceea ce nu cunosti.*Filosofarea este ca o trezire din starea de dependenta fata de nevoile vietii. Ea apare atunci cand ne intrebam ce sunt toate acestea? De unde provin?,fara sa asteptam ca raspunsurile sa aiba utilitate, ci doar ofera o satisfactie in sine.*Filosoful pretinde ca formele noastre de gandire sunt individualizate, proprii intelectului uman, care se pierd in contradictii nerezolvabile. [Afirmatii care se ridica impotriva altor afirmatii].Celebra afirmatie Gandesc, deci exist ramane valabila, chiar si atunci cand gandim gresit si ne inselam in legatura cu tot ce credem ca este adevarat, deoarece existam chiar si atunci cand nu avem dreptate.Indoiala este sursa examinarii critice a cunoasterii. Prin indoiala dobandim certitudine.Ne aflam in permanenta in anumite situatii determinate, care se modifica, astfel incat mereu se ivesc ocazii pentru a schimba ceva. Insa odata pierdute, ele nu mai revin.Exista de asemeni si situatiile limita, acele situatii in care te gandesti la intamplari inevitabile: trebuie sa mor, trebuie sa sufar, trebuie sa lupt. Aceste situatii raman neschimbate, chiar daca sunt pentru o perioada scurta de timp. Sunt situatii pe care nu le putem depasii, nici schimba.*Ce putem face in fata unui asemena esec? Sfatul stoicului este de a sta fidel propriei tale gandiri. Dar stoicul se inseala deoarece nu vede ca gandirea umana este orientate spre ceea ce i se ofera. El ne distruge orice speranta ca implinirile realizate prin dragoste si pasiune, precum si asteptarile pline de speranta in fata posibilului sunt excluse.*Un alt mod de a sesiza conditia noastra umana este constientizare a nesigurantei. Atunci cand nu ne punem intrebari de nici un fel, inseamna ca avem o incredere oarba si nu stim de nimic altceva decat infiintarea noastra prezenta.*In stari de durere, slabiciune, neputinta ne cuprinde disperarea, dar daca, insa depasim aceste stari, uitam acele sentimente si continuam sa savuram viata.*Insa prin toate aceste experiente, omul a devenit intelept.Omul incearca sa transforme natura intr-un aliat de incredere dar esueaza, neluand in calcul faptul ca in aceasta este dominata de imprevizibil: munca epuizanta, boala, batranete si moarte. In scopul de a limita nesfarsitele contradictii, oamenii se unesc intr-o comunitate, cautand siguranta in intrajutorare.Justitia si libertatea nu sunt absolut sigure, decat intr-un stat in care fiecare om respecta strict regulile impuse. Doar intr-un asemenea caz toti cetatenii s-ar opune injustitie comise fata de un alt cetatean, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. O astfel de solidaritate, manifestata fata de un semen, cand acesta se afla la greu, nu s-a manifestat, decat intr-un grup restrans de oameni.Dar, peste nesiguranta inspirata de lume, se ridica realitatile ce ne inspira incredere: patria, peisajul natal, familia, prietenii, partenerul de viata. Insa ce urmareste stoicul este filosofia autentica si experienta traita in situatii limita.*Decisiv pentru om este felul in care isi traieste esecul: fie ca il tine ascuns, fie ca regurge la solutii imaginare, fie ca il priveste in fata si ii accepta prezenta constanta. Modul in care omul isi traieste esecul, intemeiaza ceea ce el insusi va deveni.*In situatiile limita, omului i se dezvaluie fie neantul, fie devine constient de ceea ce infiinteaza el cu adevarat. Chiar si disperarea este un indiciu care te trimite dincolo de lume. Altfel spus, omul isi cauta mintuirea, care ii este oferita de catre marile religii universale. Ele ofera o garantie obiectiva pentru adevarul si realitatea mintuirii, iar filosofia nu poate oferii asa ceva. Rezumand toate acestea putem spne ca originea filosofarii se afla in uimire, in indoiala si in constiinta pierderii de sine. In fiecare caz, actul filosofarii incepe cu indoiala ce-l cuprinde pe om si care face ca filosofarea sa-i propuna un scop. Uimirea i-a impins pe Platon si Aristotel sa caute esenta fiinitei, Descartes a cautat certitudinea iar stoicii au cautat in suferintele vietii linistea sufletului.Cele trei motive nu epuizeaza scopurile care ne indeamna in zilele noastre spre filosofare. Valabilitatea lor se pastreaza numai cu conditia realizarii unei comunicari intre oameni. Prabusirea din zilele noastre este datoata de faptul ca oamenii se inteleg din ce in ce mai putin, sunt tot mai indiferenti si comunitatea este indoielnica nu mai inspira siguranta, incredere.Atitudinea filosofica porneste de la lipsa de comunicare. Originea filosofiei se rezuma la capacitatea omului de a se mira, a se indoi, de a traii experienta unor situatii limita si in cele din urma in vointa de comunicare autentica care le include si e celelealte trei.*Filosoful spune ca nu este importanta comunicarea care se stabileste de la intelect la intelect ci de la existenta la existenta. Ce vrea sa spuna Jaspers este ca este mai important sa impartasesti experiente de viata cu altcineva, decat o discutie in care fiecare individ isi exemplifica inteligenta.*In concluzie orice filosofie tinde spre comunicare, caute sa se exprime, sa se faca inteleasa. Abia prin comunicare este atins scopul ei: perceperea finita, iluminarea din iubire, dobandirea seninatatii.