jan amos comenius didactica magna public pdf

7/12/2019 Jan Amos Comenius Didactica Magna Public PDF

http://slidepdf.com/reader/full/jan-amos-comenius-didactica-magna-public-pdf 1/198



Traducerea s-a f ăcut după textul latin allucr ării

DIDACTICA MAGNA

publicată în J.

A. Comenii OPERA DIDACTICA OMNIA

Ab Afino 1827 aci 1657 continuata,

AMSTERDAM!»

Impensis D. Laurentii de' Geer

Excudenmi

Christophftrus Cwnradus, & Gabriel ă Kov.Anno M. DC. LVII

Kcc'lactor; M ăria CaiiriesmTehnoredactor .* Lizi ErbăresmCoperta: Eugen Stoian



DIDACTICA MAGNA

prezint ă

ARTA UNIVERSALĂ DE A ÎNVĂŢAPE TOŢI TOTUL

oClis

un mod sigur şi excelent de a înfiinţa asemenea şcoii în toate

comunele, oraşele şi satele oricărei ţări creştine, în care tot

tineretul, de ambele sexe, f ăr ă nici o deosebire, să fie

instruit în ştiinţe, călăuzit spre moravuri bune şi plin

de evlavie, iar în acest chip să fie îndrumat în

anii tinereţii spre toate cele necesare vieţii prezente şi celei viitoare, şi aceasta

concis, pl ăcut şi temeinic.

Pentru care noi sf ătuim în primul rînd ca fundamentul să

rezulte din însăşi natura lucrului, adevărul să fie demonstrat prin exemple comparative din artele mecanice, stabilin-

du-se desf ăşurarea pe ani, luni, zile şi ore, şi în

sfîr şit calea ce se dovedeşte uşoar ă şi precisă şi care duce la un rezultat fericit.



DIDACTICA NOASTR Ă are drept prora şi pupă1:

să';cerceteze şi să găsească un mod prin care învăţătorii, cu mai puţină osteneală, sa înveţe mai mult pe elevi, în

şcoli să existe mai puţină dezordine, dezgust şi muncă

irosită, dar mai multă libertate,* plăcere şi progres

temeinic, în comunitatea creştină să fie mai puţină beznă, confuzie şi dezbinare — ■ dar

mai multă lumină, ordine, pace şi linişte.

/„Dumnezeule, îndur ă-te de noi şi ne hineeuvîntează! Luminează fa ţ ata spre noi ca să cunoa ştem pe pămînt calea ta, în toate neamurilemîntuirea ta." \



Salut cititorilor!

idactica înseamnă ştiinţa 2 de a învăţa 3 pe alţii. în ultima vreme, bărba ţ i eminen ţ i,-plini de compătimire pentru munca de Sisif i: din şcoli, au pornit să o cerceteze,cu un curaj inegal şi cu rezultai inegal.

2. Unii s-au preocupat de vreo limbă , spre a înlesni învăţ area, ci cuajutorul manualelor, al ţ ii au încercat căi mai scurte spre a transmite mai repede

vreo ştiin ţă , sau art ă5 , al ţ ii altceva. Aproape to ţ i au pornit de la unele observa ţ ii externe, adunatedin experien ţ a curent ă , adică — cum se spune — a posteriori.

3. Noi ne încumetăm să promitem o Didactică mare: adică o artă universală de■ a învăţa pe toţi totul, şi anume de a-i învăţ a în mod sigur, ceea ce nu poate să nu fie'urmat de'succes ; lesne, adică f ăr ă nici o greutate şi dezgust pentru învăţător şi şcolar, ci

mai degrabă cu cea mai mare pl ăcere de ambele păr ţ i; să-i înve ţ e temeinic, nu superficial şi dedragul vorbelor, ci pentru a ajunge la adevărata ştiinţă, la moravuri curate şi la evlavia internă-j/V* sfîr şit, să demonstr ăm, toate acestea, apriori) adică din natura proprie şi neschimbătoare alucrurilor, a şa cum din izvorul viu purced pîraiele nesecate, pe care, adunîndu-le iar ăşi într-un fluviu, să cl ădim arta universal ă pentru întemeierea de şcoli universale.

4. Promitem aici lucruri cu adevărat mari şi dorite cu ardoare. îmi este u şor să întrevăd că unora li se vor părea mai degrabă visuri decît prezentarea unei ac ţ iuni certe. Indiferent cine e şti, nu face aprecieri pînă ce nu cuno şti ce st ă la temelia lucrurilor şi abia atunci vei putea nu numai să- ţ i formulezi părerea, ci şi să o manife şli. C ăci cu nu doresc şi nici nu urmăresc ca prin puterea mea deconvingere să amă gesc pe cineva să- şi dea cansim ţă-mîntul asupra unui lucru mai pu ţ in verificat. Dimpotrivă , avertizez, îndemn şi, conjur st ăruitor j)e oricine se interesează de aceste lucruri ca simplu spectator, să- şi pună la contribu ţ ie sim ţ urile proprii şi ascu ţ ite ( şi să mi se lase orbit de iluziaaltor păreri).

5. De bună seamă , este vorba aici de un lucru deosebit de serios şi a şa cum este dorit de to ţ i,lot a şa se cuvine să fie îndrumat prin sfatul tuturor şi sprijinit de efortul unit al tuturor: este vorba de fericirea comună a neamului omenesc. „Ce dar mai mare şi mai bun putem, aduce societăţii, decît să învăţăm şi să cultivăm tineretul? Mai ales cînd, faţă de moravurile timpului nostru, el a decăzut într-atîta încît trebuie frînat şi con-.strîns prin acţiunile tuturor", zice Cicero6 . larPilip Melanchton scriecă „a forma corect tineretul valorează mai mult decît a cuceri Troia"7.; La aceasta se refer ă şi spuselelui Grigore de Nazianz: tsxvf} T8%vcov, avGpffirtov aysiv, TO TcoA,i)Tpo7rd)xaTov Kcd xo TÎOI-KiA/otaiov TWV <;(bcov, adică( „arta artelor este să-1 formezi pe om, cea mai instabilă şi cea maicomplicată fiinţă dintre vieţuitoare"8.

6. A prezent ă , a şadar, aceast ă art ă. a artelor este un lucru plin de osteneal ă , care are nevoiede judecata pătrunzătoare nu numai a unui singur om, ci a mai multora, pentru că unul singur nu poale avea ochiul alît de ager încît să nu-i scape din vedere foarte multe lucruri.

7. De aceea, pe bună dreptate, cer de la cititorii mei şi îi conjur, pentru fericirea neamuluiomenesc, ca to ţ i cei ce vor vedea aceast ă lucrare în primul rînd să nu considere drept cutezan ţă că cineva nu numai că încearcă- lucruri de o asemenea amploare şi importan ţă ,



dar le şi promite, f ăcînd aceasta numai in scop util. în ai doilea rînd, să nu se descurajezedacă prima încercare nu izbute şte imediat şi daca un lucru conceput după dorin ţ a noastr ă nu este dus de nai pină ia deplina perfec ţ iune. C ăci mai întîi semin ţ ele trebuie- să încol ţ ească şi apoi să crească treptat, A şadar,, oricîi de imperfecte ar fi cele de fat ă şi chiar dacă nu ar atinge imediat scopul propus, însu şi acest faptjie va dovedi că totu şi treaptaatinsă e mai înalt ă şi că nc-am apropiat mai mult de ţ el. în sfîr şit, îi rog pe cititori să-i

acorde otita aten ţ ie, sîrguin ţă şi judecat ă , nu numai independent ă , dar şi perspicace, cît ă secuvine lucrurilor importante. Mai întîi, voi indica, pe scurt, motivul proiectului meu,-încontinuare voi enumera cil mai simplu capitolele metodei celei noi, apoi voi oferi cu deplină încredere opera mea gîndirii oneste şi verificării sigure a tuturor celor care sîni capabili deapreciere.

8. Arta aceasta de a învăţa pe altul şi de a invăţa.singur (arsdocendi el discendi), şianume la gradul de perfec ţ iune hi care se pare că vrea să se ridice, a fost în mare mă sur ă necunoscut ă veacurilor trecute. De aceea, studiile ştiin ţ ifice (res literaria) şi şcolile era. îna şa mă sur ă împovărate de osteneli şi chinuri, de îndoieli şi himere, de erori şi defecte, încît numai cei care erau înzestra ţ i ca o minte supraomenească puteau' să ajung ă la o erudi ţ ietemeinică.

9. Se pare însă că de curînd Dumnezeu a f ăcui să se ivească zarea unei epoci noi şi a

stimulat în Germania pe cî ţ iva bărba ţ i distin şi, care, scîrbi ţ i de confuziile metodei folosite în şcoli, au emis păreri despre o cale mai u şoar ă şi mai concisă9 de a preda limbile şi artele10 ,unii mai devreme, al ţ ii mai iîrziu, şi deci, după caz, cu succes mai mare satt mai mic, precum se vede din căr ţ ile şi lucr ările didactice pe care le-au publicai.

10. Am aici în vedere oameni ea Ratke1', Lubin12, Helwig13, Riţter", Bodin16, ( Jlaum16, Vogel17, Wolf stirn18 şi al ţ ii, care poate nouă nici nu ne mai sînt cunoscu ţ i, precum şi pecel ce se cuvenea să fie numit cel din ţ ii, Johann Valentin Andreae19, care în minunatele sale scrieri a dezvăluit nu numai racilele bisericii şi ale statului, dar şi ale învăţă-mintului şi aindicat pe ici pe colo şi remediile lor. De asemenea, în Fran ţ a, lucrurile s-au urnit din loccînd Janus Caecilius Frey20 a publicat la Paris, în anul 1629, în ţ eleapt ă sa didactică , subtitlul Ad ăivixs scientias axtesque et linguas sermonesque extemporaneos, nova etexpeditissima via (Cale nonă şi foarte lesnicioasă spre ştiinţe şi arte divine, spre filologie şi

retorică). 11. Pl ăcerea pe care am resim ţ it-o alunei cînd am început să folosesc orice prilej spre a studia pe ace şti autori nu se poate exprima şi ea a alinat în bună parte durerea mea fa ţă de decăderea patriei şi de starea jalnica a întregii Germanii. Am început într-adevăr să nutresc speran ţ a că providenţa Atotputernicului a voit ca dispariţia vechilor şcoli şiconturarea celor noi, după idei noi, să se producă simultan.[De bună seamă , cine inten- ţ ionează să construiască o cl ădire nouă , obi şnuie şte mai întîi să netezească , terenul chiar prin demolarea cl ădirii anterioare, mai pu ţ in corespunzătoare sau şubrede.

12. Acest gînd a de şteptat în mine o mare speran ţă , dar bucuria a fost temperat ă pe -mă sur ă ce mi-am dat seama că nu pot încă realiza, din temelie, un lucru atît de măre ţ .

13. Dorină să mă informez mai amplu despre unele (probleme, n.n.J, iar despre cîkvachiar să-mi exprim părerea, am scris la unul sau la altul dintre cei men ţ iona ţ i, dara fost

zadarnic, în parte fiindcă' oricine î şii pă strează cu mare stricte ţ e propriile sale descoperiri, iar pe de alt ă parte, scrisorile n-au g ă sit pe destinatar şi mi s-au înapoiat f ăr ă r ă spuns. 21

14. Unul dintre ei (prea str ălucitul J. V. Andreae) mi-a r ă spuns amabil că vrea să-aui predea f ăclia22 şi chiar m-a îndemnai s-o preiau. îmbărbătat in acest fel, problema a începui să mă preocupe mai intens, iar dorin ţ a mea fierbinte de a face ceva util societ ăţ ii (publicus profectus) m-a determinat să întreprind din temelie aceast ă lucrare.

S



15. A şadar, am l ă sat la o parte inova ţ iile, ideile, observa ţ iile şi regulile altora şi am ■ pornit pe de-a-niregul să meditez asupra problemei însăşi şi sa cercetez cauzele, metodele, căile şi scopurile artei de a învăţa (Discentia — după cum o denume şte Tertulian23 ).

16. Din aceste considerente s-a zămislit acest tratat, care (precum sper) prezint ă faptul maiamplu decît pînă acum. Didactica a fost mai întîi conceput ă pentru uzul compatrio ţ ilor mei , înlimba mea maternâu , apoi însă , după sfatul unor bărba ţ i distin şi, am Ir adus-o în latine şte, ca să fie

de folos public, dacă se va putea.17? Căci graţia divină cere {spune Lubin în Didactica sa25 ) să nu ascundem omenirii cele ce

Dumnezeu ne-a învăţat pentru tămăduirea neamului omenesc, ci să le r ăspîndim în toată lumea,întrucît esenţa oricărui lucru bun (continuă el) trebuie să fie împărtăşită tuturor , deoarece, cu cît sîntîmpărtăşite mai mult'şi la mai mulţi, cu atît sînt de folos mai mare si mai multora.

18. Este şi o lege a umanit ăţ ii potrivit căreia atunci cînd cineva poale oferi ajutor aproapelui aflat în împrejur ări grele, să nu neglijeze să-l dea şi cu atît mai mult în cazul de fa ţă , încare este vorba de interesul nu numai al unui singur om, ci al mai multora, nu al cîtorva oameni, cial ora şelor, provinciilor şi" imperiilor, ba chiar al întregului neam omenesc.

19. Dacă s-ar g ă si totu şi vreunul atît de pedant încît să cread ă că un teolog, datorit ă profesiei sale, n-ar trebui să se ocupe de problemele şcolare, atunci să ştie că aceast ă îndoial ă in-a

preocupat pînă în adîncul fiin ţ ei mele şi de ea nu m-am putut elibera decît ascul-lîndu-l pe Dumnezeu şi cugetînd la ceea ce inspira ţ ia divină m-a sf ătuit.

20. Voi, inimi cre ştine, îng ădui ţ i-mi, vă rog, să vă vorbesc mai deschis: aceia care mă cunosc mai de aproape ştiu că sînt un om cu mintea delicat ă şi aproape f ăr ă nici un fel de ştiin ţă ,dar că sînt un om care ăeplîng relele timpului nou şi că sînt dornic să umplu — dacă va fi vreunmotiv — golurile noastre, fie cu cele aflate de mine, fie de al ţ ii (care nu pot proveni de nicăieri decît de la milostivul Dumnezeii).

21. A şadar, de se va g ă si ceva demn de luat în considerare aici, nu-mi apar ţ ine» ci este alcelui care prin glasul pruncilor obişnuieşte să-şi asigure lauda20 şi care, ca să se arate prin însăşi fapta lui credincios, sincer şi blînd, dă celor ce cer, deschide celor ce bat, arată celor ce caută (Luca11,10), pentru ca şi noi să d ăm de bună voie altora din darurile adunate în noi.{ Hristos al meu ştiecă mintea mea este atît de simplă încît nu fac nici o deosebire dacă învăţ pe altul sau primescînvăţătur ă, dacă sînt prevenit sau previn, dacă sînt învăţătorul învăţătorilor (de îmi va fi îng ăduit) sau(acolo unde sper un progres) şcolarul şcolarilor. ;

22. A şadar, ceea ce Dumnezeu mi-a dat în pă strare, aceasta ofer tuturor spre a deveni unbun comun.

23. Dacă cineva va g ă si ceva mai bun, să facă la fel şi să nu- şi pună talantul în batist ă şi să-l ascund ă , pentru ca Dumnezeu să-l învinuiască de păcat — el, care voieşte ca servii săi să facă astfelca talantul ce s-a dat fiecăruia, după puterea sa, să cîştige alţi talanţi (Luca 19, 13 ş. u.).

îngăduit este, a fost şi va fi pururi să urmărim fapte mari, iar munca începută întruDomnul nu va fi zadarnică!

9



Tuturor diriguitorilor lucrurilor omeneşti:

conducătorilor de stat, păstorilor bisericilor,

directorilor de şcoli, părinţilor şi tutorilor copiilor,

graţie şi pace de toJDuj^ezeu, tatăl Domnului

lîostru Isus Hrisţos, îţi_sftoţidsEiritk (7 S4-ZJ jjtv)

Dintre crea ţ ii,două sînt celemai str ălucite;raiul şi omul

Cumpărarea omului cu

raiul

1. 2.

3.

4.

Pierdereacelor două

Triifinirca Domnului

;; 2. Precum raiul cr ăcea mai plăcută parte a.lumii, tot astfel omul era cea maidelicată fiinţă dintre creaturi,; Raiul a fost sădit la R ăsărit; omul a fost creat după chipul aceluia ale

cărui obirsi? sînt de la început, din zilele veşniciei. în rai au crescut feluriţi pomi, frumoşi la vedete şidulci la mîncare, din toţi cei ce se ridicau în alte păr ţi pe întreg pămîntttl, în om sînt îmbinate toatesubstanţele lumii şi toate formele si treptele acestor forme, spre a exprima întreaga artă a înţelepciuniidivine. Raiul avea pomul cunoştinţei binelui şi al r ăului; omul ave raţiune pentru a discerne, şi voinţă pentru a alege ce e bun şi ce , e r ău. în rai stătea pomul vieţii, în om, pomul însuşi al nemuririi, şianume înţelepciunea lui Dumnezeu, care şi-a aşezat r ădăcinile veşnice în om (Eccl. 1, 14). Un rinieşea din Eden să ude mini, iar acolo se împăr ţea în patru braţe (Facerea 2,10); în inima, omului se.revarsă felurite daruri ale Simţului Spirit spre a-1 adapă şi iar ăşi din pîntecele lui vor curge rîuri deapă vie (loan. 7, 38), adică în om şi prin om se revarsă în felurite chipuri înţelepciunea lui Dumnezeu,ca şi rîuri le care s-au împr ăştiat în toate direcţiile.1 Aceasta o mărturiseşte şi Apostolul cîncl zice că înţelepciunea lui Dumnezeu cea ele multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, domnilor şistă pînilor, în. cereştile lăcaşuri. (Efeseni 3,10).

3. Cai adevărat, aşadar, fiecare om este pentru Dumnezeul său un rai al delectării,clacă se menţine acolo unde a fost aşezat. La fel şi biserica, ce este comunitatea celor dedicaţi lui Dumnezeu, este asemuită adesea în Sfînta Scriptur ă cu raiul, cu gr ădinasau cu via lui Dumnezeu.

4. Dar vai ele noi nenorociţii! Pierdut-um raiul plăcerilor trupeşti în care ne aflamşi o dată cu aceasta am pierdut raiul plăcerilor spirituale, care eram noi înşine. Alun-"gaţi am fost în pustiurile pămîntului si ne~a.ni f ăcut noi înşine pustietate, un deşertgol şi îngrozitor. Pentru că în rai n-am fost recunoscători pentru grija lui Dumnezeu, pentru darurile trupeşti şi sufleteşti f ăcute nouă. Pe drept fost-am despuiaţi de amîn-două, iar trupul şi sufletul nostru s-au expus suferinţelor.

5. J5a ascultăm despre aceasta, pe Profet, care vorbeşte astfel împotriva mîndriei personale a regelui. Tyrului, condamnatTa pedepse: „Fost-ai în desf ăt ările raiului lui

Dumnezeu ; hainele tale erau împodobite cu io i felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu cri solit, onix şi iaspis, cu safir, smaragd, carhuncul şianr; preg ătite erau pentru tine tobe şi surle, înjiua în care ai fost creat. Tu erai heruvimul pe care l^am_un_sca proiector; un Dumnezeu frnfni celeTâUc"creaturi, te a şezasmn~pe~mllhl^le~c^l sfîntfd Domnului şi umUai prin mijlocul pietrelor de foc. Fost-ai f ăr ă prihană în căile tale din

10

a început, cîncl Dumnezeu 1-a creai pe ora clin pulberea pămîntului, 1-a aşezat în raiuldesf ătării, pe care îl sădise în R ăsărit, nu numai ca să-1 lucreze şi să-1 păzească (Facerea2,15), dar şi ca el însuşi să-i fie Domnului sau gr ădină



. nmţ pwi

ziua facerii tale şi pinii ş-a încuibai în line nelegiuirea. In mul ţ imea negu ţăloriilor talc, şi l ăuntrul t ău s-a umplut ele nedreptate şi ai păcătuit, de aceea te-am izgonit pe tine de pe muntele lui Dumnezeu şi te-am pierdut etc, Din pricina frumuse ţ ii tale, inima ta s-a îngîmfat, şi pentru trufia la

ţ i-ai pierdut în ţ elepciunea. De aceea, te-am aruncat la pămînt şi te voi da înaintea regilor sprebatjocur ă" (Iezechiel 28, 13 ş. u.). Ne-a aruncat, vai! la pămînt şi ne-a sf ărîmat în dreapta, sa minieredeşi eram bogaţi ca gr ădina Eden, am devenit ca deşertul cel pustiu.'

6. Glorie, dar şi laudă, şi cinste, şi binecuvîntare în vecii vecilor lui Dumnezeu -Rednbîndireamilostivul, care, deşi ne-a păr ăsit un timp, tot nu. ne-a gonit în pustietatea veşnică, pen- raiului, printru că el ne-a trimis înţelepciunea sa prin care au fost create cerul şi pămîntul şi toate grafia htilucrurile şi prin îndurarea sa a întărit iar ăşi, de jur împrejur, neamul, omenesc cu raiul Dumneseu

cel păr ăsit. Pentru că tăind şi descojind cu securea, fer ăstr ăul şi raş pelul legii sale copacii pieriţi şi uscaţi ai inimilor noasti-e, împlîntă noi mlădiţe ale raiului ceresc, iar ca să tr ăiască şi să creascarada^clnire _ 7TG-a- udat cu sîngele său şi n-a încetat de a-i stropi cu feluritedaruri ale Sfîntului său Spirit, ca izvoarele de ape vii; şi a mai trimis pe lucr ătorii săi, pe gr ădinariisufleteşti, care să îngrijească cu credinţă noua plantaţie a Domnului. CăciastfeT~voîb"eşte~2)c>m««l către Isaia şi prin persoana lui către alţii: „Pune-voi cuvintele mele în

gura ta şi la umbra mîinii mele te voi ad ă posti, ca să întind cerurile, să întemeiez pămîntul şi să zicSionului: Tu e şti poporul meu!" (Isaia 51, 16).

7. Aşadar, din nou înverzeşte gr ădina bisericii spre bucuria jpiniiLiiivine; căci Bisericaaşa se spune la Isaia (51, 3): „Iar, Domnul va mîngîia Sionul, şi d ărîmăturilorlui le va rena şte prinda nădejde. El va preface pustiul lui în rai şi pămîntul lui neroditor în gr ădina Domnului; nu

bucurie şi veselie va fi acolo, mul ţ umire şi glas de cîntec!" Iar la Solomon: „E şti gr ădinaîncuiat ă , sora mea, mireasa mea, fîntînă acoperit ă şi izvor pecetluit. Vl ă starii t ăi cl ădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, avînd pe margini arbu şti care revarsă ■miresme:nard, şofran şi scor ţ i şoar ă ş. a." (Cântarea Cîntărilor 4, 12, 13). La care biserica mireasă r ăspunde: In gr ădină-i o fîntînă , un izvor ie apa vie şi pîraie din Liban. Scoal ă , vînl de miazănoapte, vino, vînt de miază zi, sufla ţ i prin gr ădina mea şi miresmcle-i slîr-ni ţ i, iar iubitul meu să vină , în gr ădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeag ă , sămănînce" (Acelaşi 15, 19, 17)27.

S. Creşte oare într-adevăr această plantaţie nouă a raiului Domnului după dorin- Totu şi, dinţă? R ăsar oare favorabil toţi germenii? Oare toţi arborii tinerei plantaţii poartă nard, nou se veste -şofran, scor ţişoar ă şi smirnă, mirodenii şi fructe rare?/ Să ascultăm cuvîntul Domnului M ie

gr ăind astfel bisericii sale: „Eu te-am sădit cape o vi ţă de soi, cape cea mai curat ăşamîniă ,cum de mi te-ai pref ăcut în ramur ă sălbatică de vit ă stf ăină?"\ (Ieremia 2,21). dată) tîn-guircaDomnului, că şi această nouă plantare a raiului degenerează!......................

9. Sfînta Scriptur ă este plină de asemenea tînguiri. Plini de confuzii de tot felul Tîngwircasînt ochii tuturor acelor care au încercat să cerceteze istoria omenirii sau chiar a bisericii. Domnului şiSolomon , cel mai înţelept dintre oameni, după ce eeVcTeTaTcu grijă tot ce se întîmplă sub *^./"^"'/4 nr

soare, ca şi propriile gînduri, cuvinte şi fapte, începu cu sîrg să se tînguiască: „Toiul priviri laeste de şert ăciune şi vînare de vînl. Ceea ce este slrîmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lip- acest lucru se şte nu se poate număra " (Eccles. 1,15). „C ă unde este mult ă în ţ elcpcmnc este şi mult ă V ,amăr ăciune, si cel ce î şi înmul ţ e şte ştiin ţ a î şi spore şte suferin ţ a" (Ibideni 1, 18).

10. Precum cel ce nu-si cunoaşte boala nu se vindecă; cine nu simte durere nu De ce vu sesuspină şi cine nu vede pericolul nu se sperie nici pe marginea pr ă pastiei, chiar de ar interesează sta pe stînca cea abruptă; tot aşa, cei ce păstoresc neamul omenesc si biserica si nu de pf easla

văd confuziile, nu este de mirare că nu-i afectează. Dar dacă vreunul vede la el şi la alţii ' 'apărînd nenumărate pete şi observă că puroiază r ăni şi abcese, iar mirosul ce se degajă îi înfundă din ce în ce nările, cine se vede pe sine şi pe alţii stînd pe marginea pr ă păs-tiilor şi ahalirilor, primejduit peste tot de a cădea în curse întinse, ba chiar cum este

11



Demonstra ţ ie inductivă că

întreaga noastr ă

existen ţă este corupt ă şi depravat ă

Sîntcm cuto ţ ii pierdu ţ i

O îndoit ă bucurie

Restabilirea

raiului bisericii aici pe pămkit

Cel mui,eficace mijlocal acesteirestabiliri, este

justa instruire atineretului

dus spre veşnice pr ă buşiri» şi îl vecie pe unul sau pe altui cum se pr ă buşeşte, acela*cugreu va putea să nu se îngrozească, să nu se împietrească, să nu se sfîr şească de durere.77. Căci ce se mai afl ă în noi şi în lucrurile noastre la locul şi în starea sa firească? Nicăieri nimic. Toate fie că zac, fie că se pr ă buşesc şi se găsesc de-a-ndoaselea şi îndezordine. în locul în ţ elegerii, prin care trebuie să ne asemănăm cu îngerii, este atîtde mare neştiinţa, încît oamenii ignor ă, ia fel ca animalele, lucrurile cele mai necesare de ştiut. în locul pruden ţ ei, prin care, fiind destinaţi eternităţii,, trebuie să ne pregătim pentru eternitate, domneşte o asemenea delăsare, nu numai în cele ale eternităţii,ci şi în ale vieţii noastre muritoare, incit majoritatea oamenilor se dedau lucrurilor pămînteşti şi trecătoare şi în final mor ţii sigure. în locul în ţ elepciunii cereşti, princare ne-a fost îngăduit să recunoaştem supremul bine, să-1 cinstim .?i să ne bucur ăm cudrag de el, este o îndepărtare prea ruşinoasă de la acel Dumnezeu. în care tr ăim, nemişcăm şi sîntem şi o prea. stupidă uitare a prea sfintei Fiinţei sale. 2S - în locul iubirii si nevinovăţ iei — ura reciprocă, duşmăniile, l\îzboaTHe7~crimeTe.^ în locul drept ăţ iidomneşte nedreptatea, injuria, opresiunea, hoţia, pr ăclăcinnea. în locul castit ăţ ii,imoralitatea şi obscenitatea în gîndîre, vorbe, fapte. în locnl .simplit ăţ ii şi adevărului,minciuna, înşelăciunea, reaua viclenie. în locul uniiliivtei — îngîmfarea şi mîniaunora împotriva altora. " " .......

12. Vai ţie, neam nefericit, cit de mult ai degenerat! „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vad ă de este cel. ce în ţ elege sai ţ 'lccm ţ U ă J^ To ţ i s-au ahă- tut, împreună , neirebn ici s-au jacul; nu. 'exîsh ' e[ e£jâcebunMMepmre~^iă pîna la unul" (Psalm 13, 2, 3). Chiar si aceia oare se consider ă conducătorii altora, r ău conduc, se dau în

lături, iar cei ce ar trebui să fie purtători de lumină r ăspîndesc mai toţi întunericul. Chiar acolo unde mai e într-adevăr revâ~bun^TluTevărat, e schilodit, paralizat, risipit; cu adevărato umbr ă şi o părere, dacă o vei compara cu ceea ce ar trebui să fie în realitate. Cine nu bagade seamă acest lucru, acela să ştie că bîjbîie în întuneric, înţelepţii văd ceea ce văd. nu prinochelarii părerilor obişnuite, ci prin lumina clar ă a adevărului, contemplînd lucrurile lor şiale altora.

13. Ne r ămîne totuşi o dublă mîngîierc, Mai întîi că Dumnezeu pregăteşte pentru aleşiisăi un paradis veşnic, nude se va reda perfecţiunea, şi anume mai deplină şi mai sigur ă cacea clintii pe care am pierdut-o. 1 n acest paradis a intrat Hristos cînd s-a despăr ţit de trup(Luca 23, 43), acolo a fost r ă pit Pavel (2 Corint. 12, 4) şi splendoarea sa a putut-o privi Ioan(Apost. 2,7 şi 21, IO),29

14. Cea de-a doua mîngîicre constă în aceea că Dumnezeu din cînd în cînd obişnuieşte

să reînnoiască raiul bisericii şi să transforme iar ăşi deserturile ci într-o gr ădină a desf ătării, după cum ne arată promisiunile divine menţionate mai sus. Am văzut că aceastas-a întîmplat de mai multe ori în chip sărbătoresc: după căderea în păcat, după delu-viu, după intrarea poporului în ţara Canaan sul) David şi Solomon, după întoarcereaclin Babilon şi reconstruirea. Ierusalimului, după înălţarea lui Hristos la cer şi predi-carea Evangheliei între pagini sub Constantin30 şi în alte împrejur ări. Şi chiar acum,după atrocităţile atît de groaznice ale r ăzboiului, după devastările atîtor ţări, Părintele îndur ărilor ne priveşte încă cu ochii miloşi, de aceea trebuie să-i întîmpinăm recunoscători calea şi să fim mai exigenţi faţa de acţiunile noastre, în chipurile şi cu mijloacele pe care prea înţeleptul Dumnezeu ni ie va indica •— cel ce hotăr ăşte toate — pe căile sale.

15. Aceasta însă este ceea ce ne învaţă în primul rînd Sf. Scriptur ă: că nuexistă o cale mai eficace pentru înlăturarea coruperii umane decît fusta învăţ are atineretului (iuventu ş jecia instiiulio). De pildă, Solomon care r ătăcise prin toatelabirintcle erorilor umane şi se tînguia că. cete corupte nu mai pot fi îndreptate şinici nu se pot enumera lipsurile, totuşi se adresează tineretului şi-1 conjur ă „ca în

12

wm* ţ H i mmivh ^j«^*w""»--*«.



zilele tinere ţ ii să- şi aducă aminte de Creatorul său şi să se teamă de el şi sa-i urmeze poruncile; căciaceasta este întreaga datorie a omului" (Eccl. 12, 13). Iar în altă parte spune: „înva ţă-l pe tînăr calea sa şi chiar cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea" (Prov. 22,6). De aceea spune David: „Veni ţ i, fiilor, asculta ţ i~mă pe mine, frica'Dom-niăui va voi învăţ a pe tw'"(Tsalmi 34, 11). Dar însuşicerescul David şi dreptul' Solo-mon, eternul fiu al lui Dumnezeu, care a fost trimis din cer spre a nereforma, ne-a ar ătat parcă, cu degetul întins, aceeaşi cale, zicîncî: „Lă sa ţ i copiii să vină la mine şinu-i opri ţ i, căci a unora ca ace ştia este împăr ăţ ia lui Dumnezeu" (Marcu 10,14). Iar către noi ceilalţigr ăia: „Adevăr zic vouă: de nu vă ve ţ i întoarce şt nu ve ţ i fi ca pruncii, nu ve ţ i intra în împăr ăţ iacerurilor" (Matei, 18,3).

V 16. Ce se urmăreşte prin aceste cuvinte? Ascultaţi şi luaţi"'aminte voi toţi C ?P*'-ceea ce vesteşteDomnul şi învăţătorul nostru al tuturora: numai pe copii îi consi- stn*.™ mmi der ă el demni de împăr ăţia luiDumnezeu, ba chiar moştenitorii acestei împăr ăţii, adevăratei Numai aceia vor fi părtaşi la această moştenire carese vor asimila cu cei mici. Oh! reînnoiri, ci de-ar da Domnul, iubiţii mei copilaşi, să înţelegeţi acest privilegiu alvostru ceresc! ?{ exemplul Iată, a voastr ă este ceea ce a mai r ămas din splendoarea neamului nostru sau ce acesina

este just în patria cerească! Al vostru e Hristos, a voastr ă este sfinţenia Spiritului, a voastr ă graţia lui Dumnezeu, avoastr ă moştenirea secolelor viitoare; toate acestea sînt numai ale voastre, ale voastre cu precădere şi f ăr ă greş,numai pentru voi sau pentru cei ce vă sînt egali. Iată, noi cei în vîrstă, care ne consider ăm doar pe noi oameni, iar pe voi maimuţe, numai pe noi deştepţi, iar pe voi lipsiţi de minte, numai pe noi capabili să vorbim, iar pe voi nişteneputincioşi în a vorbi, noi vom fi îndreptaţi spre şcoala voastr ă. Voi ne-aţi fost daţi ca învăţători, iar faptelevoastre ne vor fi de model şi exemplu.

17. De ar vrea cineva să afle pentru ce Dumnezeu ajută şi lauda atît de mult De ce

pe copii, nu va găsi altă cauză mai bună decît faptul că aceştia sînt în toate mai Dmt f nezeu simpli şi mai capabili să primească leacul pe care îndurarea dumnezeiască o ofer ă copii a şa de condiţiei umane tragice. Căci, deşi corupţia provenită de la căderea lui Adam a nă- mult? pădit întreg neamul omenesc, totuşi al doilea Aclam, Hristos, aîmpiîntat din nou. arborele vieţii şi nimeni nu este exclus, afar ă de acela care se exclude prin propria-i necredinţă (Marcu,16,16), ceea ce nu se poate întîmpla la copii. De aceea, copiii, care nu sînt mcă pătaţi cu păcate şinecredinţă, devin moştenitorii universali în măsura în care ştiu să-şi păstreze graţia dumnezeiască primită şi s-omenţină neîntinată de lume. De aceea pot fi mai uşor învăţaţi copiii decît ceilalţi, pentru că ei nu sînt încă stă pîniţide deprinderi rele.

18. De aceea, Hristos ne porunceşte celor maturi, să ne întoarcem şi să devenim De ce neca şi copiii, adică să ne dezvăţăm de relele, provenite dintr-o instrucţie greşită si revii!e nouâ

însuşită din exemplele rele ale acestei lumi şi să ne întoarcem la starea anterioar ă grija pentru

a simplicităţii, a blîndeţii, a modestiei, a purităţii, a ascultării etc. Dar pentru că C0

P i

nimic nu este mai greu decît să dezveţi pe cineva de obiceiuri (căci obiceiul este adoua natur ă^ şi dacă goneşti natura cu furca, ea se va întoarce totuşi diirrTbiî)"31;"rezultă din aceasta că nimic nu este mai greu decît să îndrep ţ i pe un om r ău educat.Copacul o dată crescut înalt sau umil, cu ramuri drepte sau strîmbe, aşa r ămîne sila maturitate, nu-1 mai poţi transforma. Obada de la roată o dată curbată, mai lesnese rupe decît să se mai. poate face dreaptă, precum ne învaţă experienţa. La fel spuneDumnezeu despre oamenii care sînt obişnuiţi să acţioneze r ău: „Poate oare să- şi schimbe etiopianul pielea sa şi leopardul petele sale? A şa şi voi: pute ţ i oare să face ţ ibine, cînd sînte ţ i deprin şi a face r ău?" (Ieremia 13,23).

13

,

vi nu

yn



Reforma /{). }~)e aici rezultă eu necesitate* concluzia: Dacă exist ă vreun ■mijloc de l ămâ- bisericii e fyt ( re a genului uman corupi, acesta const ă., înainte de ţ oale, într-o educa ţ ie (educatio)!„JH»h.T a L$h, atent ă si grijulie a tineretului A Toi asa precum pentru înnoirea unei gr ădini trebuie copiisă se sădească arbuşti noi, tar ea sa crească .şi sa înflorească trebuie sa ne bine îngrijiţi, mai ales că nuexistă posibilităţi prea mari de a transplanta .arbori bătrîni şi de a-i face să rodească. Aşadar, spiritelesimple (mentes sihrplices), care nu sînt încă pline şi infectate de reprezentări şi „obiceimi deşarte ale

acesteiJumi, sînt cele mai potrivite pentru ţelurile lui Dumnezeu. Despre 20. Despre aceasta ne dă să înţelegem însuşi Dumnezeu prin profeţi, cînd se -. acea* /a plînge de corupţia universală, spunînd că jiu este nici unul -pe care să-l înve ţ e, căruia"'nJUl^-i', să-i facă în ţ eleasă învăţătura, afar ă de cei Înt ărea ţ i sau de cei abia depărta ţ i de la sinul mamei lor" (Isaia 28,9). Fapt ilustrai 21. Aceasta se pare că a voit să arate Domnul printr-o parabolă, atunci cînd,

de Hristas în drum spre Ierusalim, a dat poruncă să i se aducă o măgăriţă cu mînzul ei şin-a călărit pe măgăriţa, ci pe mînzul ei. Evanghelistul adaugă la aceasta: „Mînlui-tonil a poruncii să i se aducă im mînz pe cave nimeni dintre oameni n-a şezut vreodat ă" (Taica 19,30). Să credem oare că aceasta s-a f ăcut f ăr ă vreo intenţie şi să ne fie totuşi transmis? Nici vorbă! In toate faptele şi cuvintele Mîntuitorului, atît în celemari cît şi în cele mici, precum: şi în orice slovă a Sf. Scripturi sălăşluiesc adevăruri

ascunse pentru povăţuirea noastr ă. De aceea este sigur că şi atunci cînd Hristoscheamă la sine pe bătrîni şi pe tineri şi-i conduce binevoitor pe unii şi pe alţii cătrecerescul Ierusalim el îi consider ă totuşi pe copii, care nu sînt încă subjugaţi de lume,mai destoinici să se obişnuiască cu jugul lui Hristos, decît aceia pe care lumea cu poverile ei i-a înfrînt şi i-a viciat. „De aceea, drept este sa aducem tineretul nostrula Hristos, pentru, tinerel jugul său este pl ăcut si Hristos însu şi se bucur ă să i-l pună" (Matei 11,30).Ce înseamnă 22. A educa tineretul cu prevedere înseamnă a îngriji dinainte ca sufletele

a educa lor să fie ferite de stricăciunile lumii şi ca seminţele onestităţii împlîntate în ei să tineretul cu a junga sa încolţească fericit, prin neîncetate îndemnuri şi exemple, apoi ca minţile •" c<" să fie pătrunse de

cunoaşterea adevărată a lui Dumnezeu şi a feluritelor sale zămisliri şi astfel să se obişnuiască să radă lumea prin lumina lui Dumnezeu, să iubească şi să cinstească pe Părintele luminilor, mai presus de orice.y2

Ce folos 23. Dacă aceasta s-ar întîrnpîa, atunci din însuşi acest fapt ar reieşi că e ade-

rezuit ăde vărat ce cînta psalmistul :T „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvîr şit laud ă ,^pen-aicl tru vr ă jma şii t ăi, ca să amu ţ e şti pe vr ă jma şi şi pe r ă zbunători" (Psalmii 8,3),'"adică să-l tulbure pe satana, care pentru condamnarea sa vrea să se r ăzbune asupra acestor lăstari ai lui Dumnezeu,asupra tineretului, istovindu-1 prin r ănile felurite ale uneltirilor sale viclene sau să-l infecteze lar ădăcina cu veninul său infernal (prin exemple rele privind necredinţa şi alte păcatecondamnabile), fie pentru ca să se usuce adînc şi să se pr ă pădească, fie ca cel puţin să degenereze, să piardă vlaga şi să devină nefolositor.

Cum îngrije şte 24. De "aceea; Dumnezeu le dă copiilor nu numai îngeri păzitori (Matei 18,10), Dumnezeu de cţar aşaza pe părinţii lor ca educatori şi le porunceşte să-şi crească copiii,in iric,a_ şi_

teaipariuLDumnezeu (Efes 6,4). După aceasta, porunceşte cu seriozitate tuturor celorlalţi casă nu sediică şi să nu corupă tineretul prin exemple rele, altminteri pe cei ce ar proceda înacest fel îi ameninţă cu blestemul veşnic (Matei 18,6).

în ce chip să 25. Dar cum putem realiza aceasta în plin cleluviu al r ătăcirilor lumeşti ? Pe ^

r °

Ce fulâ

vremea patriarhilor acest lucru era mai uşor, cînd aceşti sfinţi bărbaţi tr ăiau sepa- exempiui

r ^t*

(^

c uime '>

e*

erau nn numai capii familiilor lor, ei în acelaşi timp preoţi, învăţaţi patriarhilor şi educatori. Copiii lor erau împiedicaţi să vină în contact cu oamenii r ăi; ei înşişi

74



fiind o pildă de bună moralitate, îî conduceau pe calea lorfprin sfaturi, uşoar ă dojana .şi lanevoie chiar prin pedeapsăJfîrTsuşi Dumnezeu e martor că aşa a procedat Avram: „Ş tiu — zice — că l-am ales, ca să înve ţ e pe fiii şi casa sa după sine, să umble în calea Domnului şi să facă judecat ă şi dreptate" (1. Moisc 18,19J_ Ţ}

26. Acum însă tr ăim în promiscuitate — cei buni cu cei r ăi. Dar numărul celor r ăi esteinfinit mai mare clecît al celor buni. Prin exemple rele, tineretul este atît de mult ademenit

încît îndrumările spre cultivarea virtuţii, drept leac împotriva r ăului, nu au nici o putere sauuna extrem de mică. 27. Şi cum ar fi altfel, cînd şi acele îndrumări spre virtute se fac din ce în ce mai rar

SjSînt puţini părinţi în stare să înveţe ceva bun pe copiii lor, fie că nici ei înşişi n-au învăţatnimic de acest fel, fie că neglijează, [mintea lor fiind ocupată cu altceva.

28. Şi între învăţători se găsesc puţini care ar fi în stare să insufle tineretului ceea ceeste bun, într-un mod potrivit. Iar dacă există vreodată unul, atunci e acaparat de vreun satrapca să-1 folosească în particular pentru ai săi (copii). Şi astfel, comoara lui nu-i revine poporului.

29. Aşa se face că restul tineretului creşte f ăr ă îngrijirea cuvenită, ca şi copaciisălbatici, pe care nimeni nu-i plantează, nu-i udă, nu-i altoie-şte şi nu-i face să crească drept.Iată cum moravurile şi obiceiurile sălbatice şi ncstă pînite cuceresc lumea, oraşele mari şi

mici, toate casele şi pe toţi oamenii ale căror trupuri şi suflete, se irosesc într-o totală ză păceală. Dacă ar apărea astăzi din nou între noi Diogene, Socrate, Seneca sau Solomon, n-ar afla nimic nou faţă de ceea ce era pe timpul lor. Iar clacă Dumnezeu din cer ni s-ar adresanouă, el nu ne-ar spune decît ceea ce spunea pe atunci: „To ţ i s-au abătut, împreună netrebnici s-au f ăcut..." (Psalm 14,2).

30. De aceea, de orice neam ar fi oricine care poate să dea vreun sfat sau să născocească ceva, ori ar putea prin gemete, suspine, plîns sau lacrimi să implore peDumnezeu în orice chip pentru ca tînăra generaţie în creştere să fie^cit mai bine îndrumată,acela să nu tacă, ci să dea sfat, să gînclească şi să se roage,'„Blestemat fie cel ce va face caorbul să r ăt ăcească din drum!" a zis Dumnezeu (5. Moise 27,18).tBlestemat să fie şi acelacare, dacă poate să întoarcă pe un orb din r ătăcire, nu-1 întoarce. „Vai aceluia care va sminti pe umil dintre ace ştia mici", spune Hristos (Matei 18, 6, 7). Vai deci şi celui care poate să înlăture pierzania şi nu o face! „Dumnezeu nu vrea ca asinul sau boul r ăt ăcitor prin cîmpie şi pădure, sau zdrobit sub povar ă , să fie păr ă sii, ci să fie ajutat chiar dacă nu vei şti cuiapar ţ ine, şi chiar dacă vei şti că este al du şmanului t ău" (2. Moise 23, 4, 5. Moise 22, 1).Oare să-i placă lui Dumnezeu cînd noi vedem în r ătăcire nu animale lipsite de raţiune, cicreaturi inteligente, şi nu numai una sau două, ci lumea întreagă, să trecem nepăsători f ăr ă să le întindem mina? Nicidecum!

31. „Blestemat fie tot cel ce, cu în şel ăciune, face opera Domnului cu nebă gare de seamă , şi blestemat fie tot cel ce- şi fere şte sabia lui de sîngele Babilonului!" (Ieremia 48, 10).Putem spera oare că vom scă pa de pedeapsă dacă toler ăm cu nepăsare îngrozitorul Babilon alcoruperii noastre? Scoate sabia, tu cel ce eşti încins cu ea sau cel ce ştii în ce teacă zaceascunsă şi, ca Jehova să te binecuvînteze, ajută la distrugerea Babilonului! ■

32. Voi, demnitari, voi, servitori ai supremului Dumnezeu, realizaţi această oper ă aDomnului! Exterminaţi cu sabia cu care v-a încins Domnul, cu sabia dreptăţii, toate

neorînduielile de care este plină lumea şi care nemulţumeşte pe Dumnezeul vostru! 33. Realizaţi această faptă, voi, preo ţ i, servitori credincio şi ai lui Isus Hristos,

l distrugeţi r ăul cu sabia cea cu două tăişuri, încredinţată vouă — sabia cuvîntului 33! Căci pentru aceasta „sînteii rînduili ca să stupi ţ i şi să sf ărîma ţ i râul, sâ-l distruge ţ i

Acum, societ ăţ ile relecorup tinerelul

Nici părin ţ ii nu se îngrijesc să se opună r ăului sau nu ştiu Nicito ţ i învăţătorii

De aceea, toate se sălbăticesc şi alunecă spremai r ău

De aceeatrebuie să ne

sf ătuimîmpreună cu

privire la binele general, altfel ne a şteapt ă

pedeapsadivină

S ă scoatem^ sabia_.împotriva

Babilonuluidestr ăbăl ărilor

Ş i demnitarii autorit ăţ ii laice

Ş i servitorii

bisericii

15



şi să-lf ărîmi ţ a ţ i, iar binele sâ-l planta ţ i şl să-l zidi ţ i" (Ieremia 1,10; Psalm 101,5 ;■ Roma13,4 etc). Voi aţi înţeles că r ăni din om nu poate fi mai bine preîntîmpinat decît dacă preîntîmpină în fragedă tinereţe, că nu se pot planta mai cu succes copăcei care vor duraveşnicie, clecît dacă plantăm şi creştem tinere lăstare; că nimeni, nu poate să zidească mai csucces Sionul în locul Bahikmului, decît atunci cînd pietrele cele vii ale Domnului — copi — vor fi de timpuriu tăiate, cioplite, netezite şi încorporate construcţiei cereşti. Aşadar, dac

dorim să avem biserici, state şi gospod ării bine a şezate şi înfloritoare, atunci trebuie —înainte de orice — să punem în ordine şcolile noastre si să le facem să înflorească , ca ele sdevină adevărate ateliere vii ale umanit ăţ ii, r ă sadni ţ e ale bisericii, statelor şi a gospod ăriilor. Numai a şa şi nu altfel putem să ne atingem ţ elul nostru.

Modul de 34. Cum trebuie însă să procedăm ca să ajungem la rezultatul urmărit, iată, procedare ;lC0asta stă în fata ochilor noştri, întruoîi spiritul nostru a fost inspirat de Dumnezeucumpănit ^e este, vedeţi şi auziţi, şi fiţi atenţi, voi cărora Domnul v-a dat ochi să vedeţi, urechsă auziţi şi minte să judecaţi.

Ce trebuie sâ 35, Dacă cuiva i-a licărit o lumină de care nu şi-a dat seama pînă acum, acela facă cei ce vor sa c jnstească pe Dumnezeu oi să nu ascundă str ălucirea cea nouă a timpului celui nou. vedea aceasta T -■ - ■ i ~ ' ,^ , •■ v , <• . *■ *. j - . • A I ■ ± ^ lumină nonă *ar daca vei observa m aceasta lumina un defect tic cit de mic, atunci sau mlocuieşte-1 şi cece nu o şi cur ăţă-1, sau atrage atenţia ca să fie purificat: mai mul ţ i ochi văd mai bine decît

va vedea un ochi.

Recompensa 36. Aşa ne vom ajuta reciproc spre a împlini uniţi opera Domnului. Astfel vom pewtn^ce-i^ (-« evita blestemul care vizează pe acei ce înf ă ptuiesc cu neglijenţă operDomnului; aşa vom îngriji desăvîr şit nestematele cele mai de preţ ale lumii — tineretul; aşvom participa la str ălucirea promisă acelora ce îndrumează pe alţii pe calea dreptăţii (Dani12,3).

Dumnezeu sâ se îndure de noi, ca în lumina lui să vedem lumină !u Amin

trebuie expus si

se îngrijescde aceasta



Foloasele artei didactice

n fundamentarea justa a didacticii sînt interesa ţ i:

1) părin ţ ii, care pînă acum erau, de obicei, nesiguri în ceea ce puteau spera de la copiiilor. Ei angajau învăţători, îi rugau şi îi "atr ăgeau prin daruri, îi schimbau chiar, însă adesea zadarnic, f ăr ă vreun folos. Dar prin stabilirea metodei, realizate cu ajutorul luiDumnezeu, cu o siguranţă de nezdruncinat, vom putea nădă jdui rezultatul dorit;

2) învăţătorii, care — cei mai mulţi dintre ei — ignorau cu desăvîr şire arta de a învăţa pealţii35, şi de aceea cînd voiau să-şi îndeplinească datoria se zbăteau şi-şi iroseau for ţele lor printr-otrudnică sîrguinţă sau schimbau metoda, încercînd succesul cînd într-un chip, cînd într-altul, nu f ăr ă osilnică irosire de timp şi muncă;

3) elevii, spre a putea fi conduşi la culmea ştiinţelor, f ăr ă greutăţi, dezgust, ţipete şi bătăi, cisub formă de joc şi glumă;

4) şcolile, care, prin cercetarea metodei, vor putea nu numai să-şi păstreze permanent for ţa,dar să şi sporească la nesfîr şit. Ele vor fi în adevăr l ăca şuri ale jocului, ale bucuriei şi ale atrac ţ iei.Şi întrucât (prin această metoda infailibilă) fiecare elev poate deveni un învăţat (de grad mai maresau mai mic), şcolile nu vor mai duce lipsă de conducători capabili, iar studiile nu vor slă bi niciodată;

5) statul, aşa. cum atestă Cicero în citatul menţionat m , corespunzând şi afirmaţiei pitagorianului Diogenes (transmisă de Stobaeus) u7: „care este fundamentul întregului stat? Educa ţ iatineretului. C ăci niciodat ă nu vor putea vilele să dea rod util, dacă nu sînt bine îngrijite";

6) Jjiserica — deoarece numai şcolile bine organizate vor putea face ca bisericilesă nu duca lipsă de propovăduitori erudiţi, iar acestora să nu le lipsească ascultătoricorespunzători 38;

7) în sfîr şit, este în interesul cerului ca şcolile să fie reorganizate pentru' for marea precisă şi cuprinzătoare a spiritelor, fiind mult mai uşor să se libereze de întuneric, prin str ălucirea luminii dumnezeieşti, cei pe care nu i-a putut deştepta sunetultrompetei divine. Căci", deşi Evanghelia se predică peste tot şi să sper ăm că va"fi predicată pînă la sfîrsitul lumii, totuşi se întâmplă în lume — ca şi la o serbare, într-un bîlci, într-o circiumă sau într-o adunare zgomotoasă de oameni — să nu fie ascultatde obicei acela care vorbeşte cel mai bine, ci oricine cu care tocmai atunci intri în discuţie sau stai alături de el şi te sustrage cu fleacuri şi te convinge. Slujitorii cuvîn-tului pot să-şi îndeplinească datoria cu cel mai marc zel, să vorbească, să stiâge, să îndemne, să conjure — totuşi cea mai mare parte a oamenilor nu-i vor asculta. Mul ţivin numai printr-o întîmplare specială la adunările sfinte. Alţii, deşi vin, au însă urechile şi ochii închişi, fiind preocupaţi ele ei înşişi sau de alte probleme, astfel că acordă puţină atenţie celor ce se petrec acolo. Şi chiar dacă sînt atenţi şi înţeleg ce seurmăreşte prin aceste îndemnuri sfinte, ei totuşi nu sînt impresionaţi şi mişcaţi atîtde puternic cum s-ar cuveni să fie, deoarece spiritul lor inert şi deprinderile lor vicioasele ză păcesc, le captează şi le pietrifică mintea, astfel încît nu se mai pot desprinde de

17



iner ţia cea veche. Ei r ămân prinşi în obişnuita lor opacitate şi în păcatele lor, ca şi cum arlegaţi cu lanţuri, încît nimeni nu-i poate salva din învechita primejdie, decît singDumnezeu. De aceea, spune unul dintre părinţi: „este aproape o minune dacă un păcăinveiemi e convertii la pocăin ţă." Acolo însă unde .Dumnezeu 39 ofer ă mijloacele, dacă i-cere minuni ar însemna să-1 ispitim, şi în cazul de faţă trebuie să declar ăm că aceasta esituaţia, tală de ce este de datoria noastr ă să medităm asupra mijloacelor prin care

tinerelul creştin poate fi cu mai multă înflăcărare stimulat la întărirea spiritului şi la iubircerească. Iar de vom obţine aceasta, vom vedea cum va fi iar ca odinioar ă dorita împăr ăţicerului. 40.

Aşadar, nimeni nu trebuie să-şi sustragă gîndurile, dorinţele, for ţele şi mijloacele sade la un atît de sfînt scop. (ane ne-a f ăcut să vrem, ne va face să şi împlinim. Aceasta trebusă cerem neîncetat prin rugăciuni de la graţia divină şi să aşteptăm cu speranţă. într-adeveste vorba aici de fericirea oamenilor şi de gloria Celui prea înalt.

Jok. Val. Andrc

„Este josnic să te îndoie şti de succes ; este jignitor să dispre ţ uie şti sfaturile altora".



WHPWHP™

Capitolul I

Omul este cea din urmă, cea mai completă şi ceamai perfectă dintre creaturi

uoaşte-te pe Une

nsuţi", o maximă

msiderat ă tit ă din

cer

Ha este itr-adevăr

că zut ă din cer

M ăre ţ ianaturiiumane

înd Pitacus 42 a enunţat odinioar ă renumita sa maximă: yvcoOt erecinov (cunoaşţe-te pe tine însuţi), eaa fost primită de către înţelepţi cuun asemenea entuziasm încît ei, spre

a o putea recomanda poporului, dădeau asigur ărică este căzută din cer şi s-au îngrijit să o înscriecu litere de aur în templul lui Apollo din Delfi(unde era un imens aflux de oameni). Acest

lucru era înţelept şi pios. Maxima era într-adevăr născocită, dar total adevărată, ceea ce este pentrunoi şi mai evident decît pentru cei vechi.

'2. Căci ce ne spune vocea clin cer prinScripturi altceva decît: Omule — mă cunoşti pemine, te cunoşti pe tine? Pe mine, izvoruleternităţii, al înţelepciunii şi fericirii, pe tine,creatura, chipul şi desf ătarea mea?

3. Pe tine te-am ales părtaş la eternitate ; sprefolosul tău, am pregătit cerul şi pămîntul, cu totce se găseşte într-însu'l. Numai ţie ţi-ara dat de,toate laolaltă, ceea ce altor creaturi le-am

distribuit numai în parte: esen ţă , via ţă , sim ţ uri,ra ţ iune (essentia, vtiq^'sYnsus'r'âtio )\ Pe tine te-am aşezat peste creaţiile mîinilor mele, toate le-am aşternut la picioarele tale: oi, şi boi, şianimalele cîinpului, păsările cerului şi peştiimărilor, şi în acest chip te-am

încoronat cu glorie şi onoare (Psalm 8). Şi, înfine, ca să nu-ţi lipsească nimic, m-am dăruit ţiechiar pe mine însumi, în unire substanţială,contopind natura mea cu a ta pentru eternitate43.De aceasta n-a avut parte nici o altă creatur ă văzută sau nevăzută, Care dintre creaturile ceru-lui sau ale pămîntului se pot lăuda că Dumnezeu s-a ar ătat cu trup şi a fost vă zut de îngeri? (1.Timotei 3, 16). Astfel, ca să nu privească şi să

admire numai pe acela pe care doreau să-1 vadă (1. Petru 1,12), ci de asemenea să-1 adore peDumnezeu cel ce s-a ar ătat cu trup, şi anume peFiul lui Dumnezeu şi al omului (Ebrei 1,6; Ioan1,52; Matei 4,11). în ţ elege, a şadar, că tu e ştiîncoronarea absolut ă a crea ţ iilor mele, ominunat ă îmbinare a operelor •meleu , loc ţ iitorul lui Dumnezeu şi coroana gloriei mele.

4. O, clacă vreodată toate acestea s-ar scrie nu pe uşiletemplelor, pe frontis- Aceasta picule căr ţilor, nu, în sfîr şit, pe buzele, în trebuie să de urechile .şi ochii tuturor oamenilor, ci să ...........................

se imprime în inimile lor! Cine se dedică misiunii de formare a oamenilor (hominesformandi), trebuie să tindă spre a tr ăi potrivitacestei înalte demnităţi în adevăratul sens alcuvîntului şi să-şi asigure toate mijloacele pentruatingerea acestui scop minunat.

Capitolul II

Scopul ultim al omului se află dincolo

de viata aceasta

Cea mai 7. Că o' creatur ă atît de desăvîr şită înalta CS£e destinată pentru un scop mai înalt

mira este IA, TIU . • at ă celui decît celelalte creaturi, ne-o spune mereu nalt scop raţiunea însăşi, şi anume că cel unit cu

Dumnezeu, care reprezintă culmea desă-vîr şirii,a gloriei şi a fericirii, se bucur ă în eternitate1 împreună cu el de cea mai completă splendoareşi fericire.

19

vină evident ătuturor oamenilor



Deoareceacest lucru

este evident:

.Din, istoriacrealimiii

2. Din constitu ţ ia

noastr ă

. Din tot ce facem şi

suferim aici

2. Deşi aceasta rezultă cu prisosinţă „din Scriptur ă şi noi credem cu adevărat că lucrurile stau asa. totuşi nu este un lucru inutildacă vom aminti, în treacăt, în cîte chipuriDumnezeu a prefigurat în noi ceea ce trebuie să atingem în această viată si dincolo ele ea,

3. Mai întîi din însu şi actul crra ţ iuniî.El nu 1-a f ăcut pe om să existe pur si sim plu, ca toate celelalte creaturi, ci — după o adîncă chibzuinţă — i-a modelat tra pul parcă cu degetele sale şi i-a insuflatspiritul din sine însuşi.'1'''

4. Constituţia noastr ă ne arată că realitatea acestei vieţi nu împlineşte (menirea noastr ă). Căci noi ducem aici o întreită viaţă; vegetativă , animala şi intelectual ă sau spiritual ă , dintre care prima nu iese

niciodată afar ă din corp, cea de-a douase extinde prin simţuri şi prin mişcăriasupra lucrurilor, iar cea dc-a treia poateexista chiar independent, aşa cum seaflă la îngeri46. întrucât este evident că în noi acest grad, cel mai înalt al vieţii,este întunecat si împiedicat de celelaltedouă anterioare, urmează îft mod necesar că o dată se va întîmpla să ajungă ladeplină perfecţiune.

5. Toate cîte le săvîr şim şi le suferim în

această viaţă ne arată că noi nu urmămaici scopul nostru ultim, ci tot ce ne apar ţine şi noi înşine năzuim spre un alt ţel.Tot ce sîntem, ce facem, ce gîndim, vor bim, urzim, dobîndim şi posedăm, nueste altceva decît o anumită scar ă pe carene urcăm din ce în ce mai mult, spre aajunge cît mai sus, f ăr ă însă să putematinge vreodată suprema treaptă. Căciini ţ ial omul este nimic,-' aşa cum nuera nimic din veşnicie. Abia în pîntecelemamei sale îşi ia el începutul dintr-o picătur ă de sînge părintesc. Ce este deci,iniţial, omul? O masă informă şi brută. Apoi ia forma unui trupuşor, dar f ăr ă simţuri şi f ăr ă mişcare. începe apoi să semişte şi iese, prin for ţa naturii, la lumina

zilei; treptat, i se deschid ocini, urechile şicelelalte simţuri. Cu trecerea vremii, se formează sim ţ ul intern47 , cînd el devine conştient de văz',auz si simţire. Mai tîrzin, se arat ă intelectul, prinobservarea deosebirilor dintre lucruri. însfîr şit,voin ţ a ia funcţia unui cîrmaci prin aceea că ea îldirijează spre unele lucruri,şi îl îndepărtează de laaltolejjC v- ■ 0 k ' ' •" • a

fi. Dar si în cadrul acestor etape, există oadevărată gradare. Căci înţelegerea lucrurilor r ăsare tot mai mult şi mai mult, aşa cum r ăsar zorile luminii din profunzimea întunericuluinopţii şi neîncetat se adaugă tot mai multă lumină cît durează viaţa pînă la moarte (numaipentruacei ce nu se abrutizează complet). Acţiunilenoastre sînt la început firave, lipsite de tărie,neîndemânatice şi total confuze. Treptat însă, se

dezvoltă, o dată cu for ţele corpului şi virtuţilespiritului, astfel încît noi (dacă nu sîntem cuprinşide amor ţeală şi nu ne îngropăm de vii) cît timptr ăim avem ce să facem, ce să năzuim şi ce să clădim: C ăci în toate acestea un sfîr şit generosne îndeamnă mereu spre culmi cit mai înalte, f ăr ă totu şi să le putem atinge. C ăci dorin ţ ele şi sfor ţările nu- şi ating nici una limanul în aceast ă via ţ a.

7, Oriunde ar privi cineva, peste tot acest lucrueste confirmat de experienţă. Dc-i plac cuiva

comorile şi bogăţiile, nicicînd nu le va realiza însuficientă măsurarea să-şi potolească nesaţiul,chiar de ar poseda lumea întreagă, după cum nearată exemplul lui Alexandru 48. Cei ce caută onoruri, nicicînd nu le-ar putea dobîndi chiar de l-ar adora lumea întreagă. Iar cel ce se dedă pl ăcerilor, chiar dacă rîurile desf ătărilor i-ar înecatoate simţurile, totuşi se vor învechi toate, iar dorinţele sale vor-căuta mereu ceva nomtnsa cel cese dedică studiului îg ţ ellpcitmii, nu va puteaajunge la vreo limită, căci cu cît ştie cineva maimailt,.... ■; cu atît îşi dă seama cît îi lipseşte. în

acest

3. , ace.0 Adar

fini

4.acesdoveexpe

20



■Mp*"" '

sens, pe bună dreptate ne spune,Solomon: fZochiul nu se satur ă de cite vecie şi urechea nu se umple de cîte aude". (Eccl. 1,8).

5. Nici - 8.Pildele ne învaţă că la cei ce mor, moartean jc j moartea nu pune capăt lucrurilor

isa şi nu . ■ v.- • -, ■ ■ -j" m 'capăt omeneşti: căci cei ce au dus aici o viaţa ierurilor bună, se bucur ă că se duc spre una noastre ş j rnai bună.Acei însă care s-au dedat cu totul acestei vieţi trecătoareşi văcl că trebuie să o păr ăsească şi să se îndreptealtundeva, încep să se agite şi — de mai pot — să seîmpace cu Dumnezeu şi cu oamenii. Şi chiar dacă -corpullîncezeşte. zdrobit de suferinţe, iar simţurile se întunecă şiviaţa însăşi se stinge, spiritul totuşi îsi ia toate măsurile cumai multă vioiciune ca de obicei şi dispune cu smerenie,

seriozitate şi prevedere cu privire la el, la familie, lamoştenire şi la problemele ];>ublice; astfel că cine vedecum se sfîr şeşte un om evlavios şi înţelept, se pare că vede cum se împr ăştie tina, iar de-1 aude vorbind, îi parecă aude un înger şi trebuie să admită că aici nu seîntîmplă altceva clecît că un oaspete îşi pregăteşte ieşireadintr-o colibă în preajma dărîmării. Acest,, lucru l-aurecunoscut şi paginii. De aceea, romanii, după scriitoruî~~Festus49, denumeau moartea „abitionem" („continuarea rîru-irTuIiii''), iar ^grecii o?%scGat, ceeace înseamnă „a_j)leca", clar şi a r ă posa şi a.muri. De ce?Oare nu pentru faptul că se recunoaşte că prin moarte setrece în altă parte? .

9. Aceasta ne este mai clar relevată nouă creştinilor prin Hristos fiul lui Dumnezeu celuiviu, trimis din cer spre a restabili înva ţă în noi

imaginea cea distrusă a lui Dumne- ^Uristos zeu > Pe care ne~a ar ătat-o prin propriul său exemplu.

El a fost conceput, născut şi a umblat printreoameni, apoi, mort fiind, a înviat şi s-a înălţat lacer, unde moartea nu mai are nici o putere asupralui. El este numit precursorul nostru (Ebrei 6,20), primul nă scut între fra ţ i (Rom. 8, 29), capul membrilor săi (Efe-seni 1,22), prototipul tuturor

acelora care

trebuie să se transforme după chipul lui Dumnezeu (Rom.8,29). Aşadar, după cum N. B. el însuşi n-a fost aici spre ar ămîne, ci după terminarea misiunii sale să treacă la

lăcaşurile veşnice, tot asa nici nouă, tovar ăşilor săi, nu neeste dat să r ămî-nem aici, ci ne vom str ămuta în altă parte.

10. Pentru fiecare dintre noi este sor- Lăca şul tită o viată si un lăcaş al vieţii întreite: °f nulm este

pmtecele mamei, pâmîntulsi cerul. Ajungem de la primul la al doilea prin naştere, de la aldoilea la al treilea prin moarte şi înviere. în celde-al treilea r ămînem pentru veşnicie. în primulloc primim numai via ţ a şi începuturile mişcăriişi ale simţirii, în cel de-al doilea primim viata,mi şcarea, sim ţ irea şi începuturile-cunoa şterii,iar în al treilea primim absohita plenitudine în

toate. 11. Cea dinţii viaţă este o pregătire pen- Ş i via ţă

tru cea de-a doua, cea de-a doua pentru mimta

cea de-a treia, iar cea de-a treia se împlineşte în ea însăşi, f ăr ă sfîr şit. Trecerea de la cea clintii la cea de-a doua şi de la cea de-adoua la cea de-a treia este strîmto-rată şi plină dedurere, şi în amîndouă locurile trebuie să seînlăture învelişurile şi pielea (în primul cazînvelişurile fructului, dincoace, înseşiînvelişurile corpului, întocmai după cum dintr-un

ou spart iese un pui. Primul şi al doilea lăcaş sîntasemănătoare unor ateliere, din care într-imul seformează corpul, pentru nevoile vieţii următoare,iar în cel de-al doilea se formează sufletul raţional în folosul vieţii veşnice; al treilea lăcaş aduce împlinirea şi îmbucurarea pentru cele două anterioare.

12. Aşa, izraeliţii (să-mi fie permis pen- Un modeitru ilustrare) s-au născut în Egipt, iar P e" h' u aceasta

. . . i , ■ •-, • ne ofer ă de aici au plecat prin îngustimile munţi- izraeli ţ ii lor şi ale Mării Roşii şi au ajuns în pustiu,

au ridicat corturile, au cunoscut legile şi au avut de luptat cu numeroşi duşmani. în sfîr şit, au traversat Iordanul şi s-au aşezat, ca moştenitori ai ţării Canaanu- lui, în care curgeau laptele şi mierea.

21

himeuii 'estina ţ i pentru

'taie, ne



Capitolul Iii

Viaţa aceasta nu este decît o pregătire pentru cea eternă

Dovezi pentru 7, Că viaţa aceasta tinde spre altceva,acest fapt ^ r\ z cire pt vorbind) mi este viaţă, ci preludiulvieţii adevărate şi veşnice, aceasta se dezvăluie din nou

prin noi în şine, apoi prin lume şi în sfîr şit prin Sf.Scriptur ă.

1. Noi în şine 2. Dacă ne observăm pe noi înşine vedem că toate se petrec în noi gradat, aşa încît etapadinainte deschide calea celei următoare. De pild ă: viaţa noastr ă este iniţial în pîntecelcmamei. De dragul cui se află ea acolo? Dedragul ei? Nicidecum. Se află acolo pentru camicul trupuşor să se poată forma spre adeveni lăcaş şi instrument al sufletului, sprefolosul potrivit al vieţii următoare, de care seva bucura sub soare. îndată ce s-a desăvîrsitacest lucru, ieşim la lumină, pentru că înîntunericul în care ne găseam nu mai eranimic de completat. La fel, viaţa aceasta subsoare nu e decît o pregătire pentru cea eternă,întrucît -- f ăr ă îndoială — sufletul prinintermediul corpidui dobîndeşte ceea ce arenevoie pentru viaţa viitoare. O dată atinsacest lucru, plecăm de aici mai departe,

pentru că nu mai avem ce face. Sînt însă uniicare sînt smulşi de aici nepregătiţi, sau maidegrabă z'vhiiţi mor ţii, aşa cum se întîmplă cir fetusul expulzat în diverse cazuri din uter,nu pentru viaţă, ci pentru moarte; ambele seîntîmplă cu voia Domnului, dar din vinaoamenilor.

3. De asemenea lumea vizibilă, oricum amconsidera^o, ne dovedeşte că ea nu a fost

creată pentru un alt scop decît acela ele aservi la. înmulţirea, >

nutrirea \ speciei umane. şi exersarea ■>

Pentru că lui Dumnezeu i-a plăcut să nucreeze pe toţi oamenii în acelaşi chip, cum a, procedat cu îngerii, ci sub forma

de bărbat şi f.cmeie, dîndu-lc totodată putereaşi binecuvîntarea ca să se înmulţească prinnaştere, de aceea a fost necesar să li seasigure oamenilor un anumit timp pentruaceastă înmulţire succesivă şi li s-au acordatcîteva mii de ani. Dar pentru ca acest timp sănu fie confuz, surd şi orb, a extins cerul şi 1-a prevăzut cu soarele, luna şi stelele, şi a poruncit ca după rotaţia lor să se măsoareorele, zilele lunile şi anii. Mai departe, pentru

că omul era o creatur ă corporală, aveanevoie, de locuinţă, de un spaţiu pentru arespira şi a se mişca, de hrană pentru a, creşteşi de îmbr ăcăminte spre a se acoperi,Dumnezeu i-a creat (fireşte jos, în lume) pămîntul, ca un fundament, pe care 1-aînconjurat cu aer, 1-a udat cu apă, a f ăcut săcrească felurite plante şi animale, nu numai pentru nevoia omului, dar şi pentru plăcereaşi bucuria lui. Şi pentru că 1-a creat pe omdupă chipul său, 1-a înzestrat în acelaşi timpcu minte (mens), şi pentru ca să nu-ilipsească minţii hrana, a f ăcut să apar ăcreaturi din-tr-o mulţime de specii, astfel caaceastă lume vizibilă să-i apar ă ca o oglindă prea luminoasă a puterii,. în ţ elepciunii şibună-l ăţ ii infinite a lui Dumnezeu şi prin acărei contemplare să fie captivat în admirareacreatorului, stimulat în cunoaşterea acestuiaşi atras în iubirea lui; căci tr ăinicia,frumuseţea şi dulceaţa cea nevăzută şiascunsă în abisul eternităţii str ă bat pretutindeni prin aceste obiecte vizibile şiastfel se ofer ă contemplării, înţelegerii şigustării. Aceast ă lume nu este, prin urmare,

pentru noi decît r ă sadni ţ a noastr ă [seminarium), nuiritoarea noastr ă , şcoala noastr ă.Mai există ceva dincolo, după ce păr ăsimclasele acestei şcoli şi urcăm ca într-oacademie veşnică. Că

22

2. Lumea vizibil ă , a fost creat ă spre a

servi ca o

r ă sadni ţă , toc de hr ănire şi şcoal ă pentru

oameni



tincm* *****

itmneze uiii prinnlul său

wriettta

aşa stau lucrurile o dovedeşte raţiunea, dar maicu seamă unele cuvinte ale lui Dumnezeu.

4. însuşi Dumnezeu mărturiseşte în

Osea: „cerul (e creat) din cauza pămîniu-lui, pămîntul din cauza griului, a vinului şi a untdelemnului — iar toate acestea pentru oameni" (Osea 2,21, 22). Toate sîntdin cauza omului şi chiar timpul. Câfcilumii nu-i va fi acordată o durată mailungă decît ca să împlinească numărulaleşilor (Apocalips 6,11). De îndată cese va realiza aceasta, cerul şi pămîntulse vor sfîr şi şi locul lor nu se va mai puteaafla (Apocalips 20,7), deoarece un noucer şi un nou pămînt se vor naşte, în careva locui dreptatea (Apocalips 21, 1;2. Petru 3,23)50. în sfîr şil, denumirile ce se dau acestei vie ţ i în Sf. Scriptur ă ne fac să în ţ elegem că via ţ a aceasta nu estedecît o preg ătire pentru cealalt ă via ţă. Eaeste denumită cale, căl ătorie, poart ă ,a şteptare, iar noi sîntem nişte peregrini,oaspe ţ i, cet ăţ eni ai altei comunit ăţ i şi alteasemenea (vezi 1. Moise 47, 9; Psalm39, 13; loan 7,12"; Luca 12, 34).52

5. Toate acestea rezultă din însuşi faptul existenţei noastre şi din condiţianoastr ă de oameni, care este evidentă

oricui. Oare cine, o dată ce s-a născut,

poate să mai dispar ă ca şi cum nici n-ar fi fost? Noi sîntem'doar ă destinaţi eternităţii. Şi pentrucă noi trebuie să ajungem la veşnicie, viaţa

aceasta nu este decît o trecere într-acolo. Deaceea zice Hristos: „ Voi fi ţ i gata, că , în ceasul încare nu gin-di ţ i, Fiul Omului va veni" (Matei24,44). Din această cauză (ceea ce ştim dinScriptur ă), Dumnezeu îi cheamă pe unii încă dinanii timpurii ai vieţii, dacă-i vecie pregătiţi pentru aceasta, 'ca pe Enoch53 (1. Moise 5, v. 24;Cartea înţelep. 4, 14). De ce, dimpotrivă,Dumnezeu se arată mărinimos faţă de cei r ăi?Pentru că el nu vrea ca cineva să piar ă, ci toţi să vină la pocăinţă (2. Petru 3, 9). Dacă însă cinevacontinuă totuşi să abuzeze de r ă bdarea luiDumnezeu, atunci îl smulge de aici.

6.;A şa. după cum este sigur că şederea ^onolwia în pîniecele mamei este o preg ătire pentru via ţ a în corp, tot aiît de sigur este că săl ăş-luirea în corp este preg ătirea pentru acea viat ă care va înlocui pe cea prezent ă şi vadura ve şnic. Fericit este acela care aduce cu sine dinuterul matern membre bine alcă-. tuite ! Dar de o mie deori mai fericit este acela care duce de aici cu sine un suflet bine purificat i

Capitolul IV

Cele trei grade ale pregătirii pentru eternitate:

cunoaşterea sa proprie (şi o dată cu aceasta a tuturor celorlalte lucruri), stăpînirea

de sine şi îndreptarea spre Dumnezeu

/; Menirea ultimă a omului este, de se vor moa şte bună seamă, fericirea ve şnică în comuni-opuriie

um cu Ţ ){ mmezeu\ Acesteia îi sînt însă sub- undare .. ■ -■ omului ordonate alte scopuri, care servesc acesteidonate v{ e ţ i trecătoare, fapt ce rezultă din cuvin-

u celui ' L wrior? tele Domnului, pe care le-a rostit la crearea

omului: -„S ă facem om după chipul şiasemănarea noastr ă , ca să st ă pînească pe ştiimării, pă sările cerului, animalele domestice,toate viet ăţ ile ce se tîrâsc pe pămînt, şi tot pămîntul!" (î. Moise, 1,26).

23



Trei sîtit motivele,

existentei lui : [. a cunoa şte

totul ra ţ ional, 2." a se

conduce pe sine-,

3. a fi spre desf ătarea lui

Dumnezeu

Ce înseamnă că omul este

o creatur ă ra ţ ional ă?

Ce înseamnă a fi st ă pîn ui creaturilor?

2. Pe aici rezultă că omul a. lo.st pus întrefiinţe vizibile, ca să fie:

I. a creatur ă ra ţ ional ă; II, să st ă pîncască celelalte creaturi si

III, a fost creat după chipul Creatorului său şi spre desf ătarea acestuia.

Aceste, trei scopuri sînt în aşa fel unite întreele încît în nici un chip nu se pot despăr ţi: eleformează temelia, acestei vieţi şi a celei viitoare.

3:. A. fi o creatur ă ra ţ ional ă înseamnă a te'dedica cercet ării, denumirii şi în ţ ele gerii tuturor lucrurilor, adică să fii capabil să cunoşti totul, să denume şti şi să în ţ elegilol ce exist ă în femei (cura rezultă din 1.Moisc 2,19). Sau după'cum enumera Solo-mon: să cuno şti întocmirea lumii şi puterea . clementelor, începutul, şi sfîr şitnl, şî mijlocul vremurilor, întoarcerile anotim purilor şi prefacerile vă zduhului, cursurile anilor şi rînduiala stelelor, firea dobitoacelor şi apucăturile fiarelor, putereaduhurilor şi gîndurilc oamenilor, feluritele specii ale plantelor şi însu şirile r ăd ă cinilor; toate cele ascunse şi cele ar ătate(înţelepciunea lui Solomon 7, Î7 s.e.), Totde aceasta ţine cunoa şterea meseriilor şiarta retorică , astfel ca să nu r ătnînă nimicnecunoscut (cum pe drept spune S}r ra-

cicîes), în nici un lucru, nici din cele mari şi udei din cele mici, (înţelepciunea luiIsus Sirah 5,18) J Numai astfel i se poateacorda omului pe drept titlul unei fiin ţ era ţ ionale, el cunoaşte raţiunea, tuturor lucrurilor. )

4.' A fi st ă pînul creaturilor înseamnă. \ adispune de fiecare lucru potrivit scopu- j lui său şiîn acela şi timp a-l întrebuin ţ a I spre folosul propriM: z apărea ca stă pîn printre creaturi, adică aconduce cu sfinte- j nie şi serios (recunoscînd mai presus de tine si adorînd numai pe Creator, pe jîngerii, servitorii săi, alături cu tine, iar

toate.celelalte considerîndu-ie că se află j mult mai jos de tine), a păstra demnitatea i acordată, a nu tesupune nici unei creaturi ! ,şi nici cliiar cărnii propriului tari corp, a | folosi toate în. mod liber în serviciul i

| tău, ştuncl să foloseşti fiecare lucru cu ! prudentă —- cînd, uncie, cum si cît tre-I bule să cedezicorpului; cînd, unde, cum j şi cît trebuie să împlineşti voinţa aproape-I lui; într-un cuvinte să ştii să conduci } cu prudenţă pornirile şi acţiunileexterne l şi interne, proprii şi str ăine. ; 5,jA fi, iu

sfîr şil, chipul lui Dumnezeu, i înseamnă a imita cuadevărat prototipul | perfec ţ iunii sale, aşa cum.spune însuşi Dom-i nul: „Fi ţ i sfin ţ i, că eu,.Domnul Dumne-I zeul vostru, sînt sfînt" (3.Moise, 19, 2). \ 6". De aici rezult ă că cerin ţ ele înnă scute i aleomului sînt; 1) să cunoască toate lucru-! file, 2) să fie st ă pîn peste lucruri şi pe \ sine, 3) să raportezelotul şi pe sine însu şi ! la Dumnezeu, izvorul tuturora. ■ Expri-! marea acestor trei însuşiri ofacem, de | obicei, prin trei noţiuni comune,cunoscute:

j I.erudiţie (eruditio);'" ; , ' '•' j II.virtute sau moralitate; | III. religiozitate saupietate. i j Sub denumirea de erudi ţ ie trebuie să mţe- • legeni .cunoaşterea tuturor lucrurilor, arte- î lor şi limbilor; prin moralitate, nu numai j ţinuta externă, ci întreaga comportare I externă şi internă; prin religiozitate, acea ; veneraţie internă prin care spiritul omu- | lui se apropie şi se îmbină cu divinitatea I supremă.

7. în aceste trei constă întreaga măreţie aomului, deoarece ele singure alcătuiesc temeliavieţii actuale şi a celei viitoare. Toate celelalte[(sănătatea, puterea, înf ăţ i şarea, bog ăţ ia,demnitatea, amici ţ ia, izbîn-da norocoasă silongevitatea) nu sînt altceva decît niştecompletări şi podoabe externe ale vieţii dacă vinde la Dumnezeu, sau zădărnicii de prisos, poveriinutile şi piedici vătămătoare dacă noi înşine leacumulăm lacom, peste măsur ă, preocu-pîndu-ueşi îngropîndu-ne sub ele, negli-jînci acele(bunuri) superioare."'

8. Aş vrea să lămuresc aceasta prin câtevaexemple: Ceasul (solar sau cu mecanism) este uninstrument minunat şi prea util pentru măsurareatimpului, a cărui substanţă sau esenţă seepuizează în

Cea flui Du

Ac pacon I. II. iIII

A cYCpîntra oacetoaSÎnt

A ce poatdem

prinOm

24



propor ţionalitatea ingenioasă a tuturor păr ţilor. Carcasacare-1 cuprinde, gravurile, zugr ăvelile şi poleirea cu aur sînt lucruri accesorii ce îi măresc frumuseţea, dar nu şiutilitatea. Dacă cineva vrea să aibă mai degrabă uninstrument frumos decît unul util, atunci naivitatea sa estedemn? de rîs, pentru că el nu-şi îndreaptă privirea asupradestinaţiei principale. La fel se apre-2. Calul ciază valoareaunui cal, prin puterea sa, curajul său, supleţea şi promptitudinea cu care r ăspunde la orice semn al călăre-ţului. L-am considera nebun pe acela care ar aprecia perfecţiunea calului după o coadă împletită sau ondulată, ocoamă pieptănată sau ridicată, un frîu aurit, o pătur ă brodată cu aur, paftale sau orice S ănătatea altă podoabă. înfine, buna stare a sănăt ăţ ii noastre se bazează pe o digestienormală şi pe o constituţie internă robustă. A dormi pe puf, a te îmbr ăca

elegant si a benchetui duce mai degrabă ladistrugerea sănătăţii decît la menţinerea ei. Nechibzuit este acela care, dorind să fie om, seosteneşte mai degrabă pentru lucrurile delicioasedecît pentru cele folositoare sănătăţii. Dar nesfîr şit mai nechibzuit este acela care, deşi vrea

să fie om, îşi îndreaptă mai mult atenţia asupra podoabelor externe decît asupra esenţei omului.De aceea,' cartea înţelepciunii declar ă pro şti şilipsi ţ i de pietate pe acei care socotesc că viatanoastr ă este o jucărie, iar traiul nostru, un tîrg de cî ştig, şi ei sînt în afar ă şi de lauda luiDumnezeu, sî de binecuvîntarea lui (întelep. 15,12 si

\9)'-, -l ' " . """' • 9. 'Să reţinem deci, în mă sura în care Concluzia

în aceast ă via ţă ne str ăduim prin studiu să devenim erudi ţ i, virtuo şi şi evlavio şi,

în aceea şi mă sur ă ne apropiem de scopul nostru final. Deci acele trei să fie spyov54 vieţii noastre, toate celelalte nu sînt decît Ttâpspya, piedică şi spoială.

Capitolul V

Germenele celor trei (erudiţie, moralitateşi pietate) se găsesc în noi de la natur ă

Ini ţ ial, 1. Prin natur ă nu înţelegem aici nici imomului coruperea care grevează pe toţi o dată fost buna , i • • nn / • * ' «

'rebuie să CuPacaT-ul originar 50 (şi in urma cârma întoarcem sîntem numiţi copii ai mîniei50 , incapa- ea (după bili să gîndim prin noi ceva bun), ci corupere) no j înţelegem prin aceasta starea noastr ă

primă şi fundamentală la care trebuie să revenim ca la începutul nostru.57 In acest sens, Ludovic Vivcs68 spunea:

\„Ce este cre ştinul altceva decît un om redat

naturii sale şi restabilit în starea sa de după na ştere, din care diavolul îl doborîse''P' (Cartea I, Despre concordie şi discordie). în acelaşi sens se poate accepta şi ceea ce a scris jSeneca59: în ţ elepciunea const ă în a ne întoarce la natur ă şi de a ne a şeza acolo

de unde ne-a gomt eroarea general ă ( şianume a neamului omenesc comisă,,(ie ceidin ţ ii oameni)".60 Şi în continuare; „Omul nu este bun, dar el poale fi formal spre bine, pentru ca amintindu- şi originea sa să nă zuiască să devină asemenea lui Dumnezeu. Nimeni să nu încerce să urce prinîn şel ăciune acolo de unde a coborît"I (Epistola 93). . J

2. Tot prin cuvîntul natura înţelegem, deasemenea, si providen ţ a universal ă a Z mic l ac Z lui

Dumnezeu, curentul inepuizabil al .pru„ide f ,tei bunăt ăţ iidivine şi care realizează toate în eterne, can to ţ i şi conduceorice creatur ă spre desti- restabile şte naţia ei.Pentru că înţelepciunea divină n-a f ăcut nimic înzadar, adică f ăr ă vreun

25

vasta

ceea ce adecă zut



1 nklcpciimca ţ i-a. pus

r ăd ăcinile sale eterna

în om :

I. Prin aceea că l-a f ăcut capabil să

dobîndească cuno ştin ţ a lucrurilor

fapt ce reiese din- aceea că

l-a creai: 1. După

chipul său

scop, f ăr ă. mijloace adecvate atingerii acestuiscop. .Aşadar, tot ce există are o ţintă, spre aajunge la aceasta, totul este prevăzut cu mijloaceşi instrumente necesare, ba chiar eu un anumitimpuls (im-petus), astfel ca nimic să tui fiecondus Ia ţinta împotriva propriei voinţe .şiîmpotriva propriului scop, ci cit mai repede simai plăcut, prin instinctul (instinctus) naturii,încît s-ar provoca durere şi moarte dacă s-ar împiedica aceasta. Prin urmare este evident că

omul este capabil de la na ştere (noi am văzut că într-aceasta constă, şi menirea sa) să cunoască lucrurile, armonia -moravurilor şi, mai presus detoate, iubirea lui Dumnezeu, 'Răd ăcinile acestor trei (direc ţ ii) slut alît de solid împlîntaie în el ca şi r ăd ăcinile copacului în pămînt.

3. Dar, spre a ar ăta şi mai lămuritce înseamnă sptisele lui Isus(i! Sirah, cumcă în ţ elepciunea arc temelii eterne in om l<(Sirah I, 14), să vedem care sînt în noitemeliile în ţ elepciunii, moralii'a ţ ii şipiet ăţ ii,ca să cunoaştem ce minunat instrument

al înţelepciunii este omul. 4. Este evident că orice om de la na ştere

este capabil să dobîndească cuno ştin ţ a lucrurilor. Aceasta provine în primul rînclde acolo că este chipul lui Dumnezeu.Chipul, dacă este realizat exact, poartă înmod necesar tr ă săturile prototipului său,altfel n-ar fi copia acesteia. Dacă printre atributele lui Dumnezeu iese îndeosebi în evidenţă atoi şiiinia, atunci ea,în mod necesar, se va reflecta str ălucitor şi în om. Şi de ce ar fi iilUdi'dmulsl ăînmijlocul crea ţ iilor lui Dumnezeu, cit mintea sa limpede, care se poate compara cuo oglind ă sferică , aliniat ă într-o încă pere şi care reflect ă imaginea tuturor lucrurilor din jur. A tuturor zic, de jur împrejur.Căci mintea noastr ă cuprinde nu numaiceea ce este în apropiere, dar îşi apropie..ceea ce se află depărtat (în spaţiu şi timp), cercetează ceea ce este ascuns, dezvăluie ceea ceeste acoperit şi face efort să cunoască chiar celeincognoscibile, într-atît este (mintea, noastr ă )nelimitată, < nesfîr şif ă. De s-ar acorda omuluichin* o mie de ani de viaţă, în care el neîncetat

ar învăţa cîte ceva nou, înţelegînd una clin alta,tot s-ar găsi loc pentru orice i s-armai oferi sprecunoaştere, de o asemenea capacitateinepuizabilă este spiritul omului, care, încunoaştere se aseamănă cu abisul. Corpu şonduinostru i s-au fixat limite foarte înguste, vocectmîmpr ăştie ceva mai departe, vederea e mărginită numai, de bolta cerească, min ţ ii însă nu i se poateimpune nici o stavilă, nici în cer şi nici dincolode el. Ea urcă pînă la cel mai înalt cer şi coboar ă

pînă la cel mai adînc abis, şi de ar fi acesta încă de o mie de ori mai vast, ea tot l-ar str ăbate cu oviteză de necrezut. Putem oare să mai f ăgăduimcă ea poate si rabate orice? Sau că n-ar puteacuprinde orice?

5. Omul a fost' numit de filozofi unimeroensmos, adică un univers în miniatur ă , carecuprinde în sine ceea ce ofer ă în lung şi în latmacrocosmosul62, fapt ce-1 vom demonstra înaltă parte.c3Mintea cu care apare omul în lume se poate compara cel mai potrivit cu o sămînţă săucu un sîmbure. Chiar dacă acolo nu se vecie ele

fapt înf ăţişarea unei plante sau a unui copac,totuşi planta şi copacul sînt în realitate cuadevărat cuprinşi acolo, fapt ce se poate constatacînd sămînţa se pune iu pămînt şi apar sub ear ădăcini fine, iar deasupra ei mlădiţe, care apoi — prin puterea naturii — devin ramuri şi r ămu-reie, ce se acoper ă cu frunze şi se împodobesc cuflori, şi fructe. Nu trebuie deci să introducemnimic dinafar ă în om, ci numai sa dezgliiocămceea ce are în el, să dezvolt ăm şi să eviden ţ iem fiecare latur ă în pafte. Se zice că Pitagora64 s-ar fi exprimat adesea, că firii omului îi este atît ele

natural să ştie totul, încît de i s-ar pune unui copiide 7 ani întrebări într-o formă prudentă, asupratuturor problemelor întregii filozofii, el ar putear ăspunde cu siguranţă la toate acestea, întrucît— f ăr ă îndoială — lumina unică a raţiunii ne dă oimagine şi o măsur ă suficientă (forma et norma)asupra tuturor lucrurilor. Acum . însă, în urma păcatului, originar, ea s-a umbrit si s-a închirciişi nu se poate elibera

2. Cîn

26

«.«*«*■**"'



măltf i lftiy«»»«fc. *

. Înzestrat a sim ţ uri

!, Stimulai dorin ţ a de

a sti

'olu şi sini

mul ţ i care ajung la diverse

cuno ştin ţ e lucrurilor in propria conducere

singur ă de acestea, iar cei ce ar trebui să o facă oaduc într-o încurcătur ă şi mai mare!

6. Afar ă de aceasta, sufletului ra ţ ional (animarationalis), care locuie şte în noi, i s-au ad ăugat organe, asemănătoare unor emisari şiobservatori: vederea, auzul, mirosul, gustul şi sim ţ ul tactil, cai ajutorul cărora aflăm tot ceexistă în afar ă de noi şi nimic din ce este creatnu-i poate r ămîne ascuns spiritului, pentru că nuexistă nimic în lumea sensibilă care să nu poată fi văzut, auzit, mirosit, gustat sau pipăit, şi prinaceasta să nu poată fi cunoscut ce si cum este. Inconsecinţă, nu exista nimic m lume pe care omulînzestrat cu simţuri şi raţiune n-ar fi în stare să înţeleagă.

7. în acela şi timp, omului îi este împlînta-t ă dorin ţ a dea şti,, şi nu numai pofta de a munci,dar şi rezisten ţ a necesar ă. Aceasta apare chiar clin cea mai fragedă vîrstă a copilăriei şi neînsoţeşte pe tot parcursul vieţii, căci cine nu vreasă audă, să vadă sau să facă încontinuu ceva nou? Cui nu-i place să meargă zilnic undeva, să seîntreţină cu cineva şi să afle sau să povestească ceva? De fapt, lucrul se prezintă astfel: ochii,urechile, sim ţ ul tactil şi mintea, mereu încăutarea hranei] se ostenesc pentru aceasta,căci nimic nu-i este mai potrivnic naturii viidecît inactivitatea şi iner ţ ia. Chiar şi faptul că

oamenii ignoranţi admir ă pe savanţi nu este oareo dovadă că şi ei simt farmecul acestei dorinţefireşti? Cum n-au speranţa de a putea ajunge să fio şi ci părtaşi ai acestei bucurii, a ştiinţei,suspină doar si plivesc spre aceia ce au posibilitatea să vadă dincolo de ei.

cV. Autodidac ţ ii ne ofer ă în mod foarteevident exemple că omul condus numai denatur ă poate pătrunde ori şice. Unii, care şi-aufost propriii învăţători, sau (eu.m spuneBernhard68) ei aveau ca învăţători stejarii şi fagii(pentru că se plimbau prin păduri şi meditau), au

progresat în acest fel mult mai mult decît alţii prin învăţătura chinuitoare dată de învăţătoriilor. Oare lucrul acesta nu ne învaţă totul se găseşte într-adevăr în om?

Lampă, fitil, ulei, material de aprins focul şitoate accesoriile sînt pregătite, numai de ar şti elîndeajuns să scapere seîntei şi să aprindă fitilul.

Şi atunci va vedea minunatele comori aleînţelepciunii divine atît în el însuşi cîtsiîn lumeacea mare (în care totul este rînduit după măsur ă,număr şi greutate)07, ca o privelişte îmbucur ă-toare ! Dar întrucît nu i se aprinde această lumină interioar ă, ci în jurul lui sînt purtate lămpile părerilor altora, nu poate fi altfel decît aşa cum afost pînă acum: ca unul ce zace închis într-oînchisoare întunecată, iar pe lîngă aceasta sînt purtate f ăclii ale căror raze pătrund prin cr ă pă-turi, dar care nu lasă să pătrundă întreaga lumină.Este aşa cum zicef Seneca: „în noi sînt î-mplînlate semin ţ ele tuturor artelor, iar

Dumnezeu, ca învăţător, scoate din ascunzi ş aceste daruri ale spiri-tutui"**'*

9. Acela şi lucru ne înva ţă obiectele cu care secompar ă mintea noastr ă. Oare nu primeşte pămîntul (cu care Scriptura compar ă adesea inimanoastr ă69) seminţe de orice fel? în una şi aceeaşi gr ădină oare 2 nu semănăm laolaltă ierburi, flori şimirodenii? Desigur, numai dacă nu-i lipseştegr ădinarului înţelepciunea şi sîrgu-inia. Şi cu cit este mai marvarietatea eu atît este mai plăcută ochilor priveliştea, cu atmirosul este mai plăcut nărilor şi mai puternică desf ătareinimii. Aristotel a comparat spiritul omului cu o labula rasa, p

care încă nu-i 'scris 3. tabuia ras,, nimic, însă pe care se poatscrie totul70. Aşa precum un scriitor priceput poate să scrie pe tablă goală ceea ce doreşte sau un pictor să picteze, tot aşa cece posedă arta învăţărirpoate imprima totul, cu uşurinţăspiritului omenesc. De nu reuşim, aceasta în nici un caz nu sdato-reşte tablei, chiar de ar fi aspr ă, ci nepriceperii scriitorulusau pictorului. O „deosebire este însă numai într-aceea că îtimp ce pe tablă putem scrie numai pînă la marginea ei, îspiritul omenesc putem scrieşi modela tot mai departe şi mai departe, f ăr ă capăt pentru că el (aşacum s-amai spus) nucunoaşte limite.

27

ca

Comparareamili ţ ii noaslricu : 1.

pămîntul

gr ădina

ajungem la un



4. cu ceara ](}, Creierul nostru, atelierul cugetări- în care,^ se jor noastre (eogitationuin officina), se

imprima , -, • \..■ <■>. .......... K ...,încontinuu l

soa<-c Dme compara cu ceara, m care se sigilii

imprimă sigiliul sau din care se modelează figurimici. Căci precum ceara poate lua orice formă şi o poţi modela şi transforma după cum vrei, tot aşa

creieri îl primeşte în el imaginile tuturor lucrurilor pe care le cuprinde lumea.; Acest exemplu nearată, în acelaşi timp, sugestiv, din. ce constă gîndirea şi ştiinţa noastr ă. Tot ce atinge vederea,auzul, mirosul şi pipăitul meu se aseamănă cu unsigiliu cu ajutorul căruia imaginea lucrurilor seimprimă pe creier, şi anume alît de clar încîtaceastă imagine persistă şi după îndepărtareaobiectului dinaintea ochilor, urechilor, a nasuluisau a numii. Ea persistă mai puţin doar atunci cînd,din neatenţie, a r ămas o impresie prea slabă.Dacă, de pildei, am zărit un om oarecare şi i-amvorbit, sau dacă într-o călătorie am văzut un munte,

un rîu, un cîmp, o pădure, un oraş sau altele, sauam auzit o dată un tunet, o piesă muzicală, ocuvîntare, sau am citit ceva cu atenţie dintr-unautor — toate acestea se imprimă în minte în aşafel încît, ori de cîte ori ne amintim de ele, esteîntocmai ca şi cum lucrurile ne-ar sta înainteaochilor, ar suna în urechi, ar fi gustate sau ar fiatinse. Dacă totuşi creierul primeşte mai clar uneleimpresii decît altele, le reprezintă mai clar şiatunci le reţine mai temeinic. Pe fiecare în parte orecepţionează, o reprezintă şi o reţine într-unanumit mod.

Capacitatea 77. Oare nu ne demonstrează într-unmin ţ u noas- ^jp minunat înţelepciunea divină faptul tre este un v l

,~ ~ j •■miracol al ca aceasta masa de creier, nu prea mare, iui este suficientă pentru a primi mii si mii Dumnezeude imagini? Deoarece fiecare dintre noi (mai cu seamă cel ce a fost instruit ştiinţific), din tot ce în curs deatîţia ani a văzut, a auzit, a gustat, a citit ori a adunat prin experienţă sau medi-tare şi de care, după împrejur ări, îşi poate aminti, toate acestea ie fr ămîntă în creierul său. Imaginile a tot ceea ce o dată am văzut,am auzit sau citit, din care există mii şi zeci ele mii şicare se înmulţesc înmiit şi pînă la infinit prin

tot ce zilnic vedem, auzim, citim sau aflăm nou — toate acestea îşi găsesc acolo locul. Cît denecuprinsă este înţelepciunea atotputerniculuiDumnezeu!'. Sp-iomon se minuna de faptul că toate rîQrilc se varsă în mare, şi marea tot nu seumple :' (Eccl 1,7); cine nu se mir ă de profunzi-

mea memoriei noastre, care reţine totul şi redă totul, dar nicicînd nu se umple şi nici nu segoleşte! Tot aşa este de fapt şi mintea noastr ă,mai mare decît lumea, întrucît puterea decuprindere trebuie să fie mai mare decît ceeace poate fi cuprins.

12. în sfîr şit, mintea noastr ă se poate Minteacompara foarte bine cu ochiul sau cu no f styai

;. * | ,. e , . oglioglinda. Daca punem ceva in faţa ei,indiferent de ce formă sau culoare, tui vaoferi imediat o imagine foarte asemănătoareobiectului, respectiv, afar ă numai dacă. i seva apropia obiectul în întuneric, sau cu partea dorsală, ori îi vom ţine prea departe,astfel încît să se împiedice sau să se tulbureimaginea. Trebuie să spunem că în. acest cazimaginea nu va reuşi. Mă refer însă la ceeace se întîmplă la o lumină bună şi la oapropiere potrivită, spre a nu sili ochiul să sedeschidă pentru ca să privească obiectul, căciel de la sine (fiind de la natur ă însetat după lumină) are bucuria în a privi şi esteîndestulător pentru orice (numai dacă nu estesuprasolicitat şi copleşit de prea multe

obiecte simultane) şi nu se oboseşte privind.Tot aşa este însetată şi mintea noastr ă după obiecte, fiind mereu deschisă către ele, le priveşte singur ă spre a cuprinde şi înţelegetotul în mod neobosit, numai să nu fie

siipraîncărcată, ci să le poată supune privirii sale unul după altul, în succesiuneacorespunzătoare.

13. C ă îi este înnă scut ă omului armo- ii. R&ddmoravurilor au ştiut-o şi paginii, onestit ăţ ii dar cunoscut lumina ce ne-a fost °[ n.f st f__ dăruită de Dumnezeu şi ne conduce spre viaţaveşnică, şi îşi f ăceau facle din acele seîntei

(zadarnic început!). Aşa ne spune Cicero: „Seminvirtu ţ ilor sini înnă scute spiritului nostru. De le l ă numai să crească , atunci natura însăşi ne va căl sine o viat ă

28

armo



fericit ă" (ceea ce desigur e prea mult!)7J. „Deîndat ă însă ce ne-am nă scut şi am vă zut lumina,ne ag ăţăm permanent de felurite absurdit ăţ i,astfel încît s-ar părea că am supt erorile o dat ă cu laptele mamei" (Tuscul. III)72. Că de faptseminţele virtuţii sînt înnăscute omului, aceasta

rezultă şi din următoarele două argumente: în primul rină , pentru că fiecare om se bucur ă dearmonie, iar în al doilea rină , el însu şi, atît îninteriorul său cît şi în exteriorul său, nu estealtceva decît armonie.

14. Este evident că omul se bucur ă de armonie şi o caut ă pretutindeni mimare zel. Căci cine nu.se bucur ă la vederea unui om bine f ăcut, a unuical elegant, a unei imagini frumoase, a unei picturi preţioase? Şi de unde provine aceasta,dacă nu din bucuria pe care ne-o ofer ă propor ţiileşi plăcuta îmbinare a culorilor? Această desf ătarea ochilor e întru totul naturală. Mai întreb: pe

cine nu impresionează muzica? Şi de ce? Pentrucă armonia tonurilor produce un acord plăcut. Ş i

cui nu-i plac bucatele gustoase? Printr-ocondimentare potrivită şi prin amesteculgusturilor, ele gîdilă plăcut cerul gurii. De ce sebucur ă fiecare de căldura potrivit ă şi de frigul potrivii, de mi şcări potrivite şi de odihna potrivit ă a membrelor? Numai pentru că naturii îi sînt prietene şi favorabile toate cele care sînt în

măsur ă corespunzătoare şi devin în schimbduşmănoase şi primejdioase toate care întrecmăsura. La semenii noştri, noi iubim mai alesvirtuţile (pentru că cei ce sînt virtuoşi admir ă

virtuţile altora, si dacă nu-i urmează, aceasta pentru faptul că se consider ă incapabili să învingă deprinderile lor rele), de ce nu le-ar iubifiecare la el însuşi? în adevăr, sîntem orbi dacă nurecunoa ştem că r ăd ăcinile oricărei armonii sini.în noi!

Ea se 15. Dar şi omul însu şi nu este altceva in noi decît armonie, atît în ceea ce prive şte ■i mm cor pui cit şisufletul său. Căci după cum 'oXl't însăşi lumea ceamare r3 _ (major munclus) seamănă cu un mare orologiu,compus din multe rotiţe şi clopoţei, atît de acor-

date încît mecanismul întreg se întrepătrunde dearmonie şi asigur ă mersul continuii, al tuturor păr ţilor, la fel este " şi omul/ în corp, care ealcătuit cu otita art ă , se află mai întîi motorul — inima, izvorul vieţii şi al acţiunilor, de la carecapătă celelalte membre mişcarea şi măsura

mişcării. Greutatea care provoacă mişcările estecreierul: cu ajutorul nervilor, ca nişte cordoane, elacţionează roţile (membrele), printr-o-mişcare deatracţie şi refracţie.] Varietatea acţiunilor interne siexterne constă tocmai în acea relaţie ponderată amişcărilor.

16. Tot astfel,{în mi şcările spiritului, la fel şi în voin ţ aeste roata' principal ă. Greutăţile s P irîtul său care pun în mişcareşi înclină voinţa într-o parte sau alta sînt dorinţele şi afectele.Zăvorul care declanşează sau opreşte mişcările este ra ţ iunea,ea determină ce lucruri trebuie să le dorim sau să le evităm,unde si cît. Celelalte mişcări ale sufletului sînt ca nişte rotiţemai mici, care urmează celei mari. De aceea, daca mi se dă importanţă prea mare dorinţelor şi pasiunilor, iar zăvorul — raţiunea, se închide şi deschide cum se cuvine, atunci nu poate rezulta altceva decît armonia şi acordul virtuţilor, rela-ţie cuvenită între acţiuni şi pasiuni.

17. Iat ă , omul în sinea sa nu-i altceva decît armonie. Aşa după cum nu putem spune despre unorologiu sau despre un instrument muzical, care provine din mîna unui meşter iscusit, că nu maieste de folos claca s-a stricat sau dezacordat(pentru că poate fi reparat şi îmbunătăţit), tot aşase poate spune şi despre om, oricît ar fi el dedecăzut prin păcatul originar, că poate fi

restabilit în armonia sa prin puterea, şi virtutealui Dumnezeu, cu ajutorul mijloacelor corespunzătoare.

18. Gă r ăd ăcinile piet ăţ ii se afl ă în naturaomului rezultă din aceea că omul este chipul luiDumnezeu. într-adevăr, chipul cuprinde în sineasemănarea: iar asemănătorul se bucur ă cu cel deopotrivă , aceasta fiind legea imuabilă a tuturor lucrurilor (Sirah 13,18). întru-

29 III. C ă în om seafl ă r ăd ăcinile piet ăţ ii sedovede şte prin: 1) naturaimaginii(chipului)

Că seur ă deetutin- : in tot ce este vizibil,

UHZl,

gusta,

pipăi,

•ar vn

ni rmoniatulburat ă

poate firestabilit ă



2) tuturor le rstf înnă scut

respectul fa ţă de divinitate

3) dorin ţ a cehii mai înalt

bun (care este Dumnezeu)

A ce asta nu s-a pierdut viei

prin căderea hi păcat a

speciei umane

cîfc nu există nimeni cu rare să se asemene clocîtcu acela după al cărui chip a fost creat, înconsecinţă nu există ceva către care omul să fieatras mai 'mult prin dorinţele sale clceît spreizvorul din care provine, numai clacă a ajuns să-Jcunoască destul ele clar.

19. Aceasta reiese clar şi din exemplul paginilor, caro f ăr ă să fie instruiţi pi in cuvîntullui Dumnezeu, singuri, prin instinctul tainic alnăimii, au recunoscui, stimat şi adorat zeitatea,deşi au greşit prin numărul si felul cultului ei.„To ţ i oamenii au o idee despre zei, to ţ i atribuieunei divinit ăţ i locul cel mai îuatl", scrie: Aristotelîn Cartea I, Despre cer, cap, 3 7 b Iar Seneca arată:„Cea din ţ ii adorare a zeilor este de a crede in ci,iar du/ni aceea, a stima măre ţ ia lor, a recunoa ştebunătatea lor, f ăr ă de care nu e posibila nici omărire, de a şti că .ei sini cei ce conduc lumea,

care guvernează universul ca pe o proprietate alor si-l ian sul) obl ăduirea lor" (Epistola 96 ?").Cîfc de puţin se depărtează aceasta de ceea ceidee Apostolul: „C ăci cine se aproprie de Dumnezeu, trebuie să cread ă , că el este si că r ă spl ăte şte pe cel Vr-/ caut ă" (Evrei 11,6).

20. Plafon spune: „Dumnezeu este bunul suprem către care aspir ă toate, el st ă deasupraoricărei substan ţ e şi oricărei naturi" (Plafon,Timaios)7,\ Acest adevăr, ş j anume că Dumnezeueste cel mai înalt bun, către care tinde iotul, ■ îlconfirmă şi Cicero: „Natura este primaînvăţătoare a piet ăţ ii" (De natura deorum, cartea

I)77, Pentru că noi sîntem născuţi (după cum scrieLactantius, cartea a IV-a cap. 28) „cu condi ţ ia să d ăm, dreapta şi cuvenita ascultare lui Dumnezeu,creatorul nostru, numai pe el.t să-l cunoa ştem, peel să-l ■urmăm. Prin aceast ă leg ătur ă a piet ăţ ii sîntem. îndatora ţ i şi uni ţ i cu Dumnezeu. De aici provine însu şi cuvin tul de religie. TS

21. Trebuie însă să mărturisim că această dorinţă naturală către Dumnezeu, ca spre bunulsuprem, prin căderea în păcatul originar a fostcoruptă şi a ajuns într-o asemenea decădere încîto întoar-

ctie la (-alea dreaptă, prin propriile noastre puteii, este imposibilă. Aceia însă pe careDumnezeu, prin cuvântul şi spiritul său, i-aluminat din nou, vor reînnoi şi această dorinţă atît de mult încît David poate exclama cătreDumnezeu: „Pe cine altul am eu in cer afar ă de

tine? Ş i pe pamînt nu-mi g ă sesc pl ăcerea înnimeni decîl în tine. Car nea şi inima, mea pol să mi se pr ă pădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea uituca inimii mele si partea mea demo ştenire" (Psalm 73, 25, 26).

22, Dacă ne sf ătuim asupra mijloacelor de îndreptare ce s-ar folosi împotrivacorupţiei, nimeni să nu ne opună corupţiagenerală, pentru că Dumnezeu voieştesă, o înlăture prin Spiritul său sfînt şi cuajutorul mijloacelor orânduite. Cîncl luiiXnbucoclonosor i s-a luat mintea omenească şi i s-a dat o inimă de animal,arunci i-a r ămas speranţa că va re-dobîndi mintea omenească şi chiar demnitatea regească, de îndată ce va recunoaşte „că cerul deţine stă pînirea" (Daniel 4,23). Tot aşa şi nouă, care sîntemasemenea copacilor transplantaţi clin raiullui Dumnezeu, ne-au r ămas r ădăcini,ce vor încolţi .din nou cu ajutorul ploiişi al graţiei divine. Oare Dumnezeu,îndată după căderea noastr ă în păcat,alungarea şi pedepsirea cu moartea, n~ar ăsădit în inimi noi lăstari ai graţiei

sa ie (prin promisiunea seminţei binecuvântate) ? N-a trimis el pe Fiul săuca să~l ridice pe cel căzut?

23. Ru şijios şi nelegiuit este şi loto-daria un semn evident de nerecuno ştin ţ adacă noi păl ăvr ă gim mereu, despre corup ţ ie şi trecem sub t ăcere restabilirea(festitutio), că scoatem ta iveal ă ce ne-al ă sat vechiul A dam şi nu aplicăm cuadevărat ce ne cere noul Adam — ffristos.De aceea zice şi Apostolul, în numelesău şi ai tuturor renă scu ţ ilor: „ Toate smf cu putin ţă într-o cale care mă înt ă

re şte întru ffristos" (Filipeni 4, 13).Şi dacă este posibil ca un altoi cu carese altoieşte o salcie, un spin sau oricealt copac din pădure să prindă şi să devină fructifer, ce se va întîmpla dacă

Pnîmpnă:;

sprtcamn ele

De nu

se î vec'hcontnou

30



■pppr

se va pune altoiul direct la r ădăcină? Să vedernşi argumentaţia Apostolului (Romani, 11, 24).Dacă „Dumnezeu poate şi din- pietre să ridice

fiii lui Avraain" (Matei 3, 9), de ce n-ar putea elsă deştepte la orice fel de faptă bună pe oameni,care sînt f ăcuţi drept copiii lui Dumnezeu de laînceputul creaţiunii, iar prin Hris-tos din nouadoptaţi drept copii şi renăscuţi prin spiritulgraţiei.

24. Să ne ferim de a limita graţia luiDumnezeu pe care doreşte s-o reverse cu atîtamărinimie asupra noastr ă! Căci din contra noi care ne-am întrupat

prin în Hristos şi sîntem, dăruiţi cu spiritul copilăriei,

dacă noi — sp'un eu — ne consider ăm atît pe noicît si pe urmaşii noştri nedemni, pentru împăr ăţiaIni. Dumnezeu, cum ar putea Hristos să spună că împăr ăţ ia cerească le apar ţ ine copiilor?7fl Şi cumar putea el să ne atragă atenţia asupra lor,cerîndu-ne să ne întoarcem şi să devenim cum sînt copiii, dacă vrem să intr ăm - în împăr ăţ iacerurilor? (Matei 13, 3). Cum poate Apostolul sarecunoască drept sfin ţ i pe copiii cre ştinilor (şi încazul cînd numai unul dintre părinţi estecredincios) şi să le t ă g ăduiască ori şiceimpuritate? (I. Corintem" 7, 14). Ba chiar Apostolul îndr ăzneşte să afirme şi despre .aceia,

care, de fapt, au fost împovăraţi de cele mai grele păcate: „A şa era ţ i unii din voi, dar aii fost purifica ţ i, a ţ i fost sfin ţ i ţ i, aii fost

socoti ţ i neprihăni ţ i, in numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru" (I.Corinteni 6, 11). De aceea, dacă noi cerem să

formăm copiii creştinilor (nu ca urmaşi aivechiului Adam, ci ca renăscuţi ai noului Adam,copiii lui Dumnezeu, toţi fraţi şi surori ale luiHristos) şi îi consider ăm demni să primească sămînta vieţii vesni.ee, aceasta n-ar trebui să apar ă nimănui ca imposibil! Pentru că noi\ nu.cerem fruct de la măslinul sălbatic, ci venimnumai în ajutor, împlîntînd pomului vieţii unaltoi nou, astfel ca acesta, prinzîndu-se, să, aducă rod,

25. R ămîne deci stabilit că feste mai natural pentru om şi mai u şor, prin gra ţ ia SfîniuluiSpirit, să. devină în ţ elept, cinstii şi sfînt, decît dea frîna progresul datorit ă , corup ţ iei intervenite^/ căci fiecare obiect, revine mai uşor la proprria sanatur ă. Aceasta ne aminteşte şi Scriptura princuvintele: ^'„în ţ elepciunea este u şor de vă zut decei care o iubesc, căci li se arata celor doritorica să o cunoască , dinainte, şi este aflat ă f ăr ă trud ă de cei care sînt aten ţ i la în ţ elepciune, ce st ă la u şile lor." (înţelep,._6, 13,...... 14),.j Este cunoscut şi acel vers al poetului din Vcnusia:

l Nici unul nu este atît de sălbatic încît să nu

poat ă fi îmblînzit, Numai de şi-ar 'potrivi r ăbd ător urechea

pentru cultur ă. 80 \

Concluzie

Capitolul VI

Omul ea să devină om trebuie să fie format

in ţ eie nu 1. Am... văzut că natura ne dă semin- -,înt încă ţele ştiinţei, ale virtuţii şi ale (Credinţei/ fructe c|ar jni jie (|^ f ns;\s j ştiinţa, virtutea si

credinţa, ci ele se dobîndesc prin rugăciune,învăţare şi activitate. De aceea, pe bună dreptate1-a definit cineva pe om drept un ■ animal disciplinabil (animal

disciplinabiîe), întrucît el f ăr ă disciplină nu poate deveni om. 2. Dacă luam în considerare mai îndeaproape

stiint^fuxrurjjor (se jentia rerum) atunci veclenică numai lui Dumnezeu, îi este rezervat să ştietot, prîntr-o privire unica şi simplă, f ăr ă început,con-

Nu ştiin ţ aînsăşi, ciaptitudinea

pentru ştiin ţă îeste înnă scut ă

31

Grafia luiDumnezeunu trebuit',•strînsâ, ci

credinţa

ecunoscutamul ţ umire



C ă omul trebuie să- se

formeze pentru

umanitate

se ei test ă: 1. Prin exemplul

celorlalte creaturi

şi îngerii oi" tinuare si sfîrsit. Oamenilor nu le-a fost datacesta, pentru că nu îi s-a putut da infinitul şieternitatea., adică dumnezeirea. Exista un privilegiu suficient de mare acordat oamenilor şiîngerilor prin aceea că an primit un spirit ascuţit81

prin care pot sa exploreze operele lui Dumnezeuşi să dobândească o comoar ă de cunoştinţe. Seştie despre îngeri că si ci învaţă tot ni prin privire(1. Pentru I, J2; Fies 3, 10; I. Reg. 22, 20; lob.1,6), iar cunoştinţele lor ca şi ale noastre seîntemeiază pe experienţă.

3. Nimeni să nu se creadă, aşadar, că 'poate ficu adevărat om, deeît cel ce a învăţat să acţioneze ca om, adică a fost format spre ceeace~l face pe om. | Acest lucru este evident dinexemplele tuturor creaturilor, care de şi sinidestinate să-i servească omului 82, nu ajung la

menirea lor dacă nu sînt preg ătite pentruaceasta de mina noastr ă'.-De exemplu: pietrelesînt create ca să servească la construcţia caselor,a turnurilor, a zidurilor, a coloanelor ş.a. Totuşi,ele nu pot servi pentru aceasta dacă nu sînt cioplite, neteziteşi împreunate de rnîna noastr ă. M ărg ăritarele şi pietrele scumpe sînt destinate pentru împodobirea oamenilor, dar ele trebuiemai întîî să fie. tăiate, şlefuite şi lustruite. Metalele sînt. create pentru nevoile cu totul,speciale ale vieţii noastre, ele însă trebuie maiîntîi să fie scoase, topite, purificate de mai multeori, turnate şi forjate. Făr ă aceasta, ele n-au pentru

noi un folos mai mare clecît pulberea pămîntulni.De la plante noi obţinem hrană, băutur ă şlmedicamente, dar pentru aceasta legumele sicerealele le semănăm, le să păm, le secer ăm, letreier ăm, le măcinăm, le pisăm, iar pomii îi plantăm, îi cur ăţim şi îi îngr ăşăm cu gunoi,fructele le culegem şi le uscam. Şi, mai mult, dacă e să ie întrebuinţăm în medicină sau în con-strucţii, atunci ele trebuie să fie pregătite în fel şifel de chipuri. Animalele, cu viaţa si mişcarealor, par a fi pentru ele însele îndestulătoare.Cînd. vrem însă să utilizăm for ţa lor de muncă,şi într-a-

ceasta constă şi rostul lor, atunci trebuie să le pregătim prin exerciţiu. Iată, de pildă, calul esteapt din naştere să fie folosit în r ăzboi, boul pentru jug, măgarul pentru poveri, dinele pentru pază şi vînătoare, şoimul pentru vînatul păsărilor ş.a.m.d.

4, Omul, în ceea ce prive şte corpul său, estedestinat muncii. Pentru aceasta, omului nu-i esteînnă scut ă decîl numai apti-iudinea_pur ă. (nuda_,apjiludo);~:'treptat, "el trebuie învăţat să şadă jos,'să stea drept, să meargă şi să întrebuinţeze mîinilc,De ce tocmai spiritul nostru trebuie să fie atît deavantajat încît f ăr ă nici o pregătire, anterioar ă să fie perfept prin sine şi de la sine? Căci este o lege a.tuturor creaturilor de a-şi lua începutul din nimic şide a se dezvolta numai treptat, atîl în privinţafiinţei lor cît şi a acţiunilor. Chiar şi îngerii, care prin perfecţiune stau cel mai aproape de Dumne-

zeu, nici ei nu ciinosc desigur totul, I ci numaitreptat înaintează în cunoaş-; terea minunateiînţelepciuni a lui Dum-| nexeu, după cum amar ătat mai sus.

j !î. Este evident că omului, înaintea căderiiîn păcat, i s-a deschis o şcoal ă în gr ădina raiului,

în care treptat trebuia să progreseze. Desigur,celor dinţii oameni, îndată după ce au fost creaţi, nu

le-au -lipsit nici mersul, nici grakU şi nici gîn-'direa raţională, 'dar le lipseau cunoştinţele ce

puteau fi dobîndite prin experi-j enţă. Aceasta odemonstrează discuţia j Evei cu şarpele: de ar fi

avut ea o expe-{ rienţă mai bogată, nu ar fi fost atît

de uşor ademenită, ci ar fi ştiut că o ase-meneacreatur ă nu-i capabilă să vorbească şi că

vorbirea şarpelui nu este altceva decît oînşelătorie ascunsă. i Şi aceasta cu atît mai mult

acum, în starea de corupere, cînd orişicareştiinţă trebuie învăţată, pentru că noi venim pe

lume cu spiritul lipsit de orice cunoştinţe, întocmaica o tabula rasa, nu sîntem în sta.re nici să

facem sau să vorbim ori să înţelegem ceva; totultrebuie provocat chiar de la început. Ori pentru noi

aceasta este cu mult mai greu

2. P

exeomîn

priv său

3. Şînaicăde

păcanevoexer

atît dupăare de e

32



4MNV

acum cîecît ar fi fost în starea purităţii iniţiale şia perfecţiunii, pentru că. lucrurile ne sîntîntunecate şi limbile mai încurcate83 (în loc de

una singur ă, trebuie să învăţăm atîtea limbi, dacă vrem să cunoaştem operele autorilor decedaţisau ale celor în viaţă). Chiar si limbile materneau devenit mai corn- >

plicate şi nimic nu*primim din naştere.

'Î pentru QjAvem exemple ce ne arată că cei ■a exem- r pffp jn copil ărie de animale sălbaticeele arata . J- J

A ,. oamenii ?

l

care au pescui tnlre ele, nu ştiau mat ir ă disci-mtilt decît animalele M , ba chiar se ser-lină de- ygau de

limbă , de rnîini şi de picioare la f fel ca sianimalele sălbaticei reveni'ndu-sL numai după

reîntoarcerea între oameni^ în acest sens avemdouă exemple: în jurul anului 1540, într-un oarecare sat dinJrlessa, situat în mijlocul unei păduri, s-a pierdut un copilde 3 ani, prin neglijenţa părinţilor lui. Cîţiva ani mai tîrziu,ăranii au observat că o dată cu lupii fugea o fiinţă care

după înf ăţişare se deosebea de ei, deşi alerga • pe patrupicioare, iar chipul semăna cu al omului. R ăspîndindu-sevestea, primarul localităţii a dat poruncă să se cercetezeocurile, spre a-1 putea prinde viu. A, fost prins şi dus Ia

primărie, iar apoi la contele de Kassel. Cînd a fost adus lacurtea contelui, a scă pat clin prinsoare, a fugit şi s-a ascunsub o bancă, privind furios şi scoţînd urlete înfior ătoare.

Contele a poruncit să crească între oameni, ceea ce s-a şi

făcut. Animalul sălbatic începu treptat să se îmblîn-zească,ă meargă pe picioare şi, în sfîr şit, să vorbească şi să

devină om. Şi acest om povestea, în măsura, în care îşiputea aminti, ca a fost r ă pit şi crescut de lupi, iar apoi s-adeprins a ieşi cu ei la pradă. Istorioara aceasta o descrie M.Dresser 85 în cartea sa De nova ei antiqua disciplina.Aceeaşi întîmplare este menţionată de Camerarius S(i înlorae-rum subcisivarum (Orc de r ă gaz), cartea I, 75,

adăugîndu-şi una asemănătoare. La fel, Gularlius 87, încartea sa Mi-rabilibus no ştri secuii (Despre minunilesecolului nostru) scrie că în Franţa,

în 1563, cîţiva nobili care au fost la vînătoare şi auucis 12' lupi, au prins în haita lor un tînăr, cam de 7ani, gol, cu pielea cenuşie şi cu părul creţ. Avea

unghii îndoite ca vulturul şi nu putea vorbi, ci scoteanumai sunete nearticulate. Fiind adus cu multă osteneală în cetate, i s-au pus fiare pentru că secomporta ca un sălbatic. După o perioadă de cîtevazile de nemîncare, fiind slă bit, a devenit mai blînd,iar după 7 luni a început să vorbească. A fost purtatapoi ca o ar ătare prin oraşe, aducînd venituriînsemnate stă- ' pinilor săi. în sfîr şit, a fostrecunoscut de o femeie săracă ca fiind fiul ei.Aşadar este adevărat ceea ce scrie Plato (în cartea aVi-a, Despre legi): "„Omul ar fi fiin ţ a cea maiblinda şi ceai mai divină , dacei ar primi odisciplinare corespunzătoare, dacă însă nu are

parte de ea sau capăt ă una falsă , atunci e cel mai sălbatic din tot ce produce pămîntul" ss.

7. Aceasta, în general: de cultur ă au De instruire _ to ţ inevoie. La aceeaşi concluzie ajungem au nevoie cei cînd luăm înconsiderare situaţiile,,, si " „■ ..{j 'l însuşirile individuale aleoamenilor. [Cei capabili mărgini ţ i au nevoie de disciplinarespre a se debarasa de prostie, fapt pe care nu-1 poate neganimeni. Dar mai mult ă nevoie au de ea cei de ştep ţ i, pentru că ominte ascuţită, clacă nu este ocupată cu lucruri folositoare, seîndreaptă spre lucruri nefolositoare, bizare şi periculoase.)' Lafel cum un cîmp cu cît este mai roditor cu atît poate producemai mulţi spini şi măr ăcini, tot aşa o minte mai isteaţă poate fi

plină de gînduri ciudate dacă nu este însămînţată cu sămînţaînţelepciunii şi a virtuţii. Şi o moar ă în funcţiune, dacă nu primeşte gr ăunţe, materie pentru f ăină, atunci merge în gol, seautodistruge, îşi pulverizează cu zgomot şi f ăr ă rost pietrele,sufer ă pagube sau se sf ărîmă în bucăţii Acelaşi lucru se întîmplăcu spiritul agil, sprinten, căruia îi lipsesc preocupările serioase: se încurcă în lucruri vanitoase, bizare şi întru totul pă gubitoare, şi ajunge în cele din urmă cauza propriei sale pieiri.

33

ni ştebrute.



2. boga ţ ii şi

săracii

cîrnmiturii ca fi

supu şii

S. Ce sînt cei boga ţ i f ăr ă înţelepciune, cîccîtniş te porci îngr ăşaţi cu tarifa? Şi ce sînt cei săraci f ăr ă înţelegerea hif.ru--rilor, clecît niştemăgăruşi condamnai! să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învăi ţ at nimic, decît un papagalîmpodobii cu pene, sau după cur» a. mai spus

cineva — o sabie de plumb într-o teacă de aur Si).

,9. Acei care o dat ă vor conduce p>e al ţ ii, cumsînt regii, prin ţii, funcţionarii, preoţii şi învăţaţii,au nevoie în primul rîmi de înţelepciune,fiindu-le necesara întocmai ca unei călăuzeochii, unui traducător limba, unei trompete tonul,iar unei să bii tăişul. La fel trebuie (amu ţ i ţ i şl supu şii, pentru ca dispoziţiile inteligente să leurmeze cu înţelepciune, nu din conslrîngere, camăgarul ascultător, ci liber, din dragoste pentruordine, îutrucît o f ă ptur ă inteligent ă nu trebuie

• condusă cu ţ ipete, ■închisoare şi nuiele, i ei ptiura ţ iune. De se procedează astfel, t kula cade şiasupra lui Dumnezeu, cave \ deopotrivă a f ăcut petoii după chiptd I său, iar rela ţ iile omene şti vor fi pline, I <le, na sini încă , de violen ţ e şi nelini şte.

j 10, De aici reiese că toţi cei ce s-au } născut

oameni au nevoie _de instrucţie I Ciii-li'!i!Î£l]£-—lllHiSL tocmai, pentru ca | ci să

fie oameni si mi animale feroce, j nişte brutesau buşteni iner ţi, far con-i cln/ia ce se

desprinde arată, că oricine ajunge cu a/'it maideparte cu cil este mai bine exersai decît altul.încheiem acest cap.ilol cu \i\\ envîni din Cartea

Înţelepciunii : „Cel ce dispre ţ uie şteîn ţ elepciunea şi învăţătura ticălos este,

zadarnică e speran ţ a acelora (şi nici nu-siajung scopul) şi str ădaniile f ăr ă rod şi faptele lor

pâr ă folos" (înţelepciunea 3, 11).

A şad f ăr ăexce

Capitolul VU

Formarea omului poate începe cel mai bine — şi trebuie să înceapă — de la prima vîrstă

Condi ţ ia omului se

aseamănă cu a plantei

7. Din cele expuse pînă aici rczrultă că omul şi pomul au o condiţie similar ă. Deoarece aşa cumun pom roditor (un măr, un păr, un smochin sau ovi ţă ) poate creste de la sine, dar r ămînc sălbatic şi produce fructe sălbatice, iar ca să producă fructegustoase şi dulci trebuie plantat, udat şi tăiat deun gr ădinar priceput, tot aşa şi omul, prin elînsuşi, ajunge să aibă o înf ăţişare omenească (cum, de altfel, orice animal îşi are propria saînf ăţişare), clar ca. să devină o fiin ţă de şteapt ă ,inteligent ă , moral ă şi pioasă trebuie să i seînipbnteze altoiul înţelepciunii, al. onestităţii şi al

pietăţii. S ă vedem cum trebuie f ăcut acest altoi,atâta vreme cit plantele sînt încă- tinere.

2. Cit prive şte pe om', acest lucru se poale fundamenta sub şase aspecte. Mai întîi prinnesiguran ţ a acestei vie ţ i: noi ştim că va trebui s-o păr ăsim, cînd însă şi unde nu ştim. Este unlucru periculos ca cineva să fie smuls de moartenepreg ătit, deoarece nu se mai poate întoarce.Tal ă de ce timpul prezent este dat omului spre aafla gra ţ ia divină sau a o pierde pentru vecie.Căci aşa precum în uterul, matern se formează corpul omenesc, încît cel care se naşte f ăr ă unmembru va fi lipsit de el toată viaţa, tot aşa şi pentru noi cei ce avem viaţă în corp, sufletul este

alcătuit astfel pentru cu-noasierca lui Dumnezeusi comunitatea cu ei, încît cel ce nu o realizează aici,

Formomul

să îde lvîrstdin nesigacest

34



S ă fii vegiitit pentrue vie ţ iiminteaii lor

« cit t maide cu t mai ■ r de

odelat

după moartea corporală nu .mat găseşte nicitimp şi nici prilejul pentru aceasta. Şi fiindcă este vorba de un lucru atît de important, trebuiesă ne gr ă bim spre a nu fi surprinşi demoarte.

3. Chiar dacă moartea amenin ţătoare nu ne-

ar presa la grabă şi chiar de am fi siguri de ovia ţă fo'arte lung ă , formarea tot ar trebui să înceapă de timpuriu, pentru că'^via ţ a trebuie petrecut ă nu" frin invadare, ci prin activitatea De aceea, este necesar ca noi să fim inanimaţi cîtmai de timpui iu spre acţiunile vieţii, ca să nu nise poruncească să o păr ăsim înainte de a fiînvăţat să acţionăm. Dacă însă cineva ar vrea să-şi petreacă întreaga viaţă cu învăţătura, există oimensă mulţime de lucruri pe care Creatorul leofer ă înflăcărate! noastre cercetări. Şi astfel de i-ar fi hăr ăzită viaţa unui Nestor !,°, el va avealucruri foarte utile de care să se ocupe:dezgropînd peste tot tezaurele înţelepciuniidivine şi pre-gătindu-şi comori pentru o viaţă fericită în ceruri.1 De aceea, de timpuriu, trebuiedeschise sim ţ urile omului spre contemplarealucrurilor, pentru că are multe de învăţ at, decercetat şi de nă zuit.

4.'Este o proprietate a toi ceea ce se na şte, faptul că se foaie foarte u şor îndoi şi forma cinci se afl ă la o vîrsta mai fraged ă , pe cînd celeînt ărite refuză asculta-rea,//Ceara moale se lasă modelată şi remodelată, pe cînd cea întărită crapă foarte lesne.; Copăcelul îngăduie să fie plantat,

r ăsătlit, tăiat şi încovoiat încolo şi încoace,copacul însă în nici un chip. Cine vrea să-şir ăsucească o coard ă dintr-un lemn, trebuie să iaunul verde şi proaspăt, cel uscat si noduros nu semai lasă r ăsucit. Din ouăle proaspete, prin doare,se încălzesc şi ies puii, dar din cele vechizadarnic nădă jcluieşti aşa ceva. Pentru muncă,crescătorul îşi caută un cal, ţăranul o vil ă ,vînătorul un cline, şi un şoim, ursarul un urs pentru joc, o femeie bătrînă - - o co ţ ofană , ocioar ă sau un pafjagal pentru imitarea vociiomeneşti; dar numai animale foarte tinere, pentru

a le putea obişnui; de ar

bătrîne, efortul lor ar fi

5. Toate acestea sînt valabile înegală

măsur ă şi pentru om. Creierul lui, pe care l-amasemănat mai sus cu ceara, pentru că el reţineimaginile ce-i provin de la simţuri, este la vîrsta

copilăriei încă foarte umed şi moale şi capabil să recepţioneze toate imaginile primite. Mai tîrziu,devine treptat mai uscat şi mai tare, astfel că,după cum ne arată experienţa, lucrurileimpresionează şi se imprimă mai greu. De aceeaspune (Cicero 91: /„Copiii asimilează foarterepede nenunm-rate lucruri". jTot aşa mîinile şicelelalte membre se 'pot exersa pentru activităţiartistice şi manuale numai la vîrsta copilăriei,atîta cît tendoanele sînt moi. Dacă cineva vrea să devină un bun scrib, zugrav, croitor, meseriaş saumuzician, atunci trebuie să înceapă de la vîrstatimpurie să se pregătească pentru aceste activităţi,atîta vreme cît imaginaţia (imaginatio) estesprintenă şi aegete.Ic~snîT încă elastice, altfel nuva putea realiza nimic. In acelaşi fel trebuieîmplîntată, din primii ani, si pietatea aceluia în acărui inimă ea trebuie să prindă r ădăcini. Vrem cacineva să aibă deprinderi frumoase, atunci trebuiecrescut pentru aceasta de la vîrsta cea maifragedă. De vrea cineva să realizeze progresemari în studiul înţelepciunii, aceluia trebuie să ise deschidă mintea pentru toate din primii ani,atît timp cît zelul este viu, spiritul încă ager, iar memoria fidelă. Apare ridicol şi demn de dispre ţ

bătrînul ce se preocupă de primele elemente;tînărul trebuie să ■ preg ătească ceea ce bătrînul trebuie să aplice — zice Seneca în Scrisoarea 36.iyi

6. .Ca omul să se poal ă preg ăti Pjpntru iy. / s-a dat omenie fad humanitatem), Dumnezeu i-a omului

i~Z "~^~P—----- p->— T~~~~ ' 7 , , , suficient dat anii knere ţ u, in care el nu este apt ti;m p pentru pentru altcevadecât numai pentru for- cre şterea sa, mare. • în adevăr, calul, boul, elefantuldal ' accsta ,.'" u

»'.,,, ... . „ ' . . trebuie utilizat şi celelalte fiinţe, oncit de mari ar h pentfu ( ,iie ele, ajung

la deplina dezvoltare în pri- scopuri mul sau în al doilea an, şinumai singur omul abia în al douăzecilea sau al

35

lua animalezadarnic. La fel

omul



V, Sigur este ceea ce se

dobînde şte la prima

vîrst ă

treizecilea an.. De crede cineva că acestea s-au petrecut aşa clintr-o îotîmplare sau dinmotive secundare, îşi dezvăluie astfelîntreaga sa necunoaştere. Dumnezeu i~a datfiecărui lucru pe măsur ă, oare numai omului,stă pînului lucrurilor, să-i fi permis să-şi

irosească timpul? Sau poate i-a venit înîntîmpinarea naturii pentru ca ca să realizezemai uşor formarea. omului printr-o acţiunemai înceată? Dar ea realizează f ăr ă efort, încâteva luni, corpuri cu mult mai mari!Desigur, nu ne r ămîne altă concluzie decîtaceea că Dumnezeu în chip deliberat, vrmdsă-şi manifeste bunăvoinţa faţă de noi, astabilit această durată spre a asigura creşteriiun spaţiu mai mare pentru exerciţii, f ăcîndu-ne inapţi, atîta vreme pentru viaţa economică şi politică, pentru ca noi să devenim cu atîtmai apţi pentru restul vieţii — ba chiar

pentru veşnicie! 7. Numai ceea ce omul a absorbit la

prima vîrst ă este solid şi ■ persistent în el.Aceasta rezultă din următoarele exemple: unvas de lut păstrează mirosul a ceea ce a fostumplut mai întîi pînâ ce se sparge 9a, Uncopac, aşa cum, din fragedă vîrstă şi-a întinsramurile în sus, în jos sau lateral, astfel le păstrează de-a lungul secolelor pînă la tăiere. Lifta îşi păstrează atît de puternic culoarea cucare a fost îmbibată prima dată, încît nu selasă revopsită. O obad ă , o dată întărită, mai

degrabă crapă în mii de bucăţi

decît să se îndrepte. Tot aşa în om persist ă atît de puternic primele impresii, încît, ca să le putem schimba, mai degrabă , s-ar produceo minune. Iat ă de ce recomand ăm ca acesteimpresii din prima tinere ţ e să corespund ă regulilor (ad normas) adevăratei

în ţ elepciuni. 8. în sfîr şii este foarte periculos de anv.-l înzestra pe om chiar din leag ăn cu.regulile salutare ale vie ţ ii. Căci de îndată ce intr ă în acţiune simţurile, spiritulomiîlui nu-şî mai găseşte liniştea dacă nu este ocupat cu lucruri utile, altfelmi se poate reţine de a nu se deda lucrurilor extrem, de nefolositoare — sau dăună toare (dacă nimereşte exemplele rele aleepocii noastre corupte). Mai tîrziu, dacă vrei să le uiţi este imposibil sau extremde greu, după cum am ar ătat mai sus. Lumea de aici este plină de monstruozit ăţ i,care nu pot fi înl ăturate nici de autorit ăţ ile statale şi nici de slujitorii bisericii,atîta vreme cit nu ne str ăduim, în mod serios, să secăm sorgintea primă a r ăului.

9, Aşadar, oricine se preocupă de bineleurmaşilor săi, conducătorii lucrurilor omeneşti, ai serviciilor politice sau religioase,care au în inimă salvarea neamului omenesc, trebuie să se gr ă bească cu atît maimult să îngrijească ca r ăsadurile ceruluisă fie sădite la timp, să fie copilite,

udate si să înceapă să fie conduse lafericita propăşire în ştiinţă, morala şi pietate.

vi. foar perinu cum

Can

Capitolul VIII

Tineretul trebuie să fie format laolaltă, pentru aceasta e nevoie de şcoli

Grija de educarea

copiilor revine părin ţ ilor

1. După ce am ar ătat că tineretul creştin,această plantaţie a raiului, nu poate creşte lafel ca o pădure, ci are nevoie de îngrijire(curaj), să vedem acum în a cui sarcină cadeaceasta. în mod foarte firesc ea revine părinţilor, ei fiind

cei ce le-au dat viaţă, au datoria să-i îndrumespre o viaţă raţională, onestă, simtă. Dumnezeu atestă că pentru Abra-hamaceasta a fost o sfîntă datorie: „C ă l-am ales,ca să înve ţ e pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului

36



sînt da ţ i, pi ajutor, nvăţătorii şcolilor

şineu şt nul ţ irea şcolilor

1.

şi sa facă judecat ă şi dreptate" (Facerea 18, 19).Acelaşi lucru cere Dumnezeu, în general, de latoţi părinţii, prin următoarea poruncă: „S ă le

întipăre şti cuvintele, ■mele în fiii t ăi şi să vorbe şti de ele cinci şezi în casa ta, cinci mergi pe cale, cînd te culci şi cînd te scoli" (Deutenonomid 6, 7). Şi prin Apostolul zice:„Iar voi, părin ţ ilor, nu înt ărîla ţ i în mînie pecopiii vo ştri, ci cre şteii-i pre ei întru învăţătura şi cercetarea Domnului" (Efesieni 6, 4).

2. întrucît, din cauza creşterii populaţiei şi a preocupărilor omeneşti, rarisînt părinţii care să cunoască, sau să poată, sau să mai aibă, în afara activităţiilor, timpul necesar spre a se dedica

învăţării copiilor lor, s-a statornicit încă de mult obiceiul 8f.ca copiii mai multor părinţi să fie încredinţaţi, pentru instruire ştiinţifică simultană, unor persoanealese şi distinse prin înţelegerea acestuilucru şi prin seriozitatea lor morală.Pe aceşti formatori ai tineretului (juveri- tutis formatores) ne-am oK şnuîf.............să-i numini: preceptori, magistri, învăţători şcolarisau profesori, iar localurile destinate pentruasemenea exerciţii comune sînt: şcolile,institu ţ iile de învăţământ, auditoriile, colegiile, gimnaziile, academiile ş.a.

3. Prima şcoală a fost deschisă imediat după deluviu de patriarhul Senişi a fost numită mai tîrziu Mebrea, după cum ne informează Josephus 95. Cinenu ştie că în Caldeia, şi în special înBabilon. era mare numărul şcolilor încare, pe lingă alte discipline, s-a dezvoltatîn special astronomia? în această ştiinţă a caldcieuilor au fost instruiţi, maitîrziu (pe vremea lui Nabucodonosor),Daniel şi tovar ăşii săi (Daniel, I, 20),Tot aşa şi în Egipt, unde Moise a. primit

•învăţătura sa (Faptele Sf. Apostoli, 7, 22). I La poporul izraielilean, din porunca lui Dumnezeii, erau şcoli pe ora şe, numite sinagogi,unde leviţii învăţau Legea. Ele au existat pînă învremea lui Hristos, şi au fost lăudate prin predicele sale şi ale apostolilor săi. De laegipteni au preluat obiceiul de a înfiinţa şcoli grecii,

iar de la aceştia., romanii. Iar de la romani s-ar ă spîndit acest obicei l ăudabil de a înfiin ţ a şcoliîn întreg imperiul, mai ales prin, pătrunderea

religiei creştine, prin grija principilor, şiepiscopilor pioşi. Istoria atestă despre {CmoLcel Mare că acesta, oriunde supunea o gintă păgînă,rîn-duia imediat episcopi .şi învăţători şi înfiinţa biserici şi şcoli.;) Exemplul său a fost urmat decătre al ţ i împăra ţ i, regi şi principi cre ştini saude către organe or ăşene şti şi au înmul ţ it astfel numărul de şcoli, încît nu le mai putem număra.{

4, Este în interesul întregii creştină tăţi ca acest obicei sfînt nu numai că trebuie păstrat, clar şi amplificat, astfel

ca peste tot unde oamenii tr ăiesc organizat (fie că e oraş, or ăşel sau sat) sa seînfiinţeze o şcoal ă ca loc de educare încomun a tineretului. Acest lucru estecerut de:

5. Ordinea cuvenit ă a lucrului. Dacă un părinte de familie nu se poate dedicasingur procur ării tuturor lucrurilor necesare gospodăriei, ci apelează pentruaceasta la diver şi meşteşugari -- oare nuriaceeaşi situaţie şi în domeniul nostru?Pentru f ăină se duce la morar, pentru

carne — la măcelar, pentru băuturi — lacîrciumar, pentru haine — la croitor, pentru cizme — la cizmar, pentru o construcţie, un br ăzdar, un cui s.a. — la dulgher, zidar, fierar sau lăcătuş,întrucît pentru instruirea adulţilor încredinţă avem biserici, pentru discutarea cauzelor litigioase şi pentru convocarea şi informarea necesar ă a poporului avem judecătorii şi primării, ele cen-am avea şi şcoli pentru tineret? Pînă şi ţăranii nu-şi pasc porcii şi vitele fiecare pentru sine, ci angajează cu sim

brie porcari şi văcari, care servesc petoţi deopotrivă, în care timp —- cei dinţii — se pot dedica netulburaţi munciilor. Aceasta scurtează în chipul cel mainimerit muncile-, cînd unul face mimaiuna şi nu este deranjat de alta, astfel unul j)oate folosi multora şi iar ăşi mulţi potfolosi unuia singur.

9.

Este nevoie să

se înfiin ţ eze şcoli în toatelocurile

tot I. Peste trebuie

pă strat ă ordinea cuvenit ă lucrului

37



II, Din (]. în al doilea rîncl: necesitatea (împre-necmtate jur &rilor). ;^ar se întîmpla ca părinţii înşişi să fie capabili pentru aceasta si să dispună de timpul necesar să.~şi înveţecopiii. De aceea trebuie să fie oameni care să se dedice prin profesie numai acestei sarcini si astfel să poarte de grijaîntregii comunităţi.

ui. Din 7. Chiar dacă ar exista părinţi care s-ar putea dedica, învăţării copiilor lor, totuşi este maibine să învăţ am, tineretul împreună , într-un^ grupmai mare (in coetu), pentru că rezultatele munciisi plăcerea, sînt mai mart atunci cinci eştistimulat de altul şi-1 iei ca exemplu. Pentru că este foarte firesc să faci ceea ce fac alţii, să mergi într-acolo unde se duc alţii, să urinezi pefruntaşi si să năşeşti înaintea celor r ămaşi înurmă.

Tuni bene fortis ecjvus reserato carcere carrii,Qviim epos pracUreal qvasque, seqvaiisr habet (Iute aleargă calul puternic din grajduri prin poarta deschisă. •.De a fugit înainte vreunul,urmează desigur şi ce

Copilăria, mai cu seamă, se lasă. mai uşor condusă şi dirijată prin exemple dceît prin reguli.Puţin r ămîne, se fixează si se însuşeşte din ce

predai, prescrii; văzîncl însă. cum fac alţii, prinimitaţie copiii fac de bună voie. .

8. în sfîr şil, natura ne ofer ă peste lot exemplecă ceea ce trebuie să se producă din abundent ă ,trebuie să se nască într-un singur loc. Aşa, cresccopacii în păduri, iarba pe cîropii, peştii în apă,

metalele în măruntaiele pămîntului etc. şi se produc în cantităţi mari. Ş i cam asa se face că ceeace creste într-o pădure, fie brazi, fie cedri, fiestejari, se produce din belşug, în tirnp ce altesoiuri de copaci nu mai pot prospera, la

fel de favorabil, iar dacă un pămînt conţine aur,atunci alte metale nu se mai găsesc în aceeaşicantitate. Mai concludent iese in eviden ţ a ceea cevrem sa spunem aici dacă i(c referim la corpul nostru: fiecare membru trebuie să primească partea sa de hrană, dar el nu o primeşte in formacrudă, pentru ca apoi s-o pregătească şi s-oadapteze, ci există organe speciale, care ia fel caun laborator sînt destinate pentru această sarcină,ca să preia hrana pentru folosul întregului corp,s-o prelucreze şi s-o mistuie şi abia astfel pregătită s-o distribuie celorlalte păr ţi *aîecorpului. Astfel, stomacul formează chilul, ficatul sîngele, iij£gia_ spirit ui vieţii "7, creierul sufletul. Pregătite astfel, ele sînt distribuite pestetot, f ăr ă dificultate si menţin astfel viaţa în totcorpul în mod armonios. Aşa precum atelierele

asigur ă şi administrează meseriile, bisericile —-religiozitatea, judecătoriile — dreptatea, de cen-ar trebui şcolile să aprind ă , să între ţ ină pur ă şi să mărească lumina, raspîndin.d-'O în corpulinfreg al comunităţii umane?

9. în sfîr şil, observăm acela şi lucru indomeniul realizărilor me şte şug ăre şti atunci cînd se p^rocedează ra ţ ional. Un gr ădinar carecutreier ă pădurea şi desişurile si găseşte undevaun r ăsad bun pentru sădire, nu-1 plantează la.

faţa. locului, ci-1 scoate şi-1 duce într-o r ă sad-ni ţă , unde 11 poate îngriji împreună cu alte sute.Iar cine. se ocupă cu piscicultura pentru nevoileculinare, acela face hele şlcie pentru peşti,înmulţindu-i înmiit. Şi cu cîf e mai mare gr ădina,cu afît se îngrijesc şi se dezvoltă mai bine pomii,şi cu cit. e mai mare heleşteul, cu aîîta sînt mainumeroşi peştii. De aceea, a şa. precum pentru pe şti sînt de şii nat e ' hele şleiele, iar pentru pomi gr ădinile, lot a şa şi pentru tinerel sînt des-iinale şcolile.

V. P

38

IV. Din exemplele continue

ale naiurii

caii sa folosului

au ilalti).



;.«»»•*''

Capitolul IX

Tot tineretul, de ambele sexe, trebuieîncredinţat şcolilor

te trebuie 'imească nereiul

utru că ţ i

rebuie i ţ idupă ipul lui

umneseu

■ trebuiapreg ăti ţ ipentru■wmareaviitoare

(ai alesiii (ceirosti si

1. Nu numai copiii celor avuţi sau ai fruntaşilor trebuie îndreptaţi spre scoală, ci toţi deopotrivă:de nobili şi de nenobili, de bogaţi si săraci, băieţi, şi fete, clin toate oraşele şi tirgurile, dinsate şi aşezări izolate, după cum reiese din ur-mătoarele:

2. Mai întîi: lo ţ i cei nă scu ţ i ca oameni, sinină scu ţ i pentru scopul -principal de a fi om, adică

o creatur ă raţională, stă pînă peste-celelaltecreaturi, fiind imaginea fidelă a creatorului său.tată de ce toţi trebuie astfel îndrumaţi şi corectintroduşi în ştiinţă, moralitate şi religie, încît eisă poată petrece cu folos viaţa actuală şi să se pregătească cu denunţate pentru cea viitoare. Dumnezeu nu pace nici o deosebire de persoane,ceea ce o mărturise şte el însu şi de atâtea ori ' M .Aşadar, dacă noi admitem pentru cultivareaspiritului (in-genii cultura) numai pe unii, iar pealţii îi excludem, nu manifestăm nedreptatenumai faţă de cei ce sînt de aceeaşi natur ă cu noi,ci şi faţă de Dumnezeu însuşi, care vrea să fiecunoscut, iubit şi lăudat de toţi aceia cărora. Ie-aimprimat chipul său., Această adorare va îi cuatît mai caldă cu cît va fi mai aprinsă luminacunoştinţei., Cuci noi iubim pe ■mă suracunoa şterii il5.

3. Mai ales că noi nu ştim ce a liot ărîi Providen ţ a pentru unul sau altul. Numai atît estesigur că .Dumnezeu face adesea instrumente, alemăririi sale din cei mai săraci, mai dispreţuiţi şimai necunoscuţi. Să fim deci ca soarele ceresccare luminează, încălzeşte şi însufleţeşte tot pămîn-tul pentru ca tot ce tr ăieşte, înverzeşte,

înfloreşte şi poate purta rod să tr ăiască, să înverzească, să înflorească şi să poarte rod. 4. Aceasta nu este contrazis de faptul cătiniioameni apar greoi şi pro şti de la natur ă , căcitocmai, aceasta, recomandă

şi reclamă o cultivare şi mai atentă a sjnnfelor.într-adevăiycu cît e cineva mai greoi sau mai puţin dotat de la natur ă, cu atît mai mult arenevoie de ajutor spre a se elibera de mărginirea şide prostia sa. J Pentru că nu există nici un caz atîtde nefericit de spirit care să nu fie prin cultivaresusceptibil de îmbunătăţire. Căci la fel ca un vasgăurit, care a fost adeseori spălat, deşi nu ţine

apa, devine totuşi mai neted şi mai curat, tot aşaşi cei cu mintea slabă, chiar clacă nu ajung preadeparte în ştiinţă, devin totuşi mai cultivaţi încomportare şi dau ascultare autorităţilor de stat şislujitorilor bisericii..-Nu mai puţin ne» învaţă şiexperienţa că unii extrem de greoi de la natur ă şi-au însuşit o asemenea cultur ă ştiinţifică, încît audepăşit chiar pe cei mai dotaţi, şi aceasta ne-ospune şi poetul: labor omnia vt incil impropus(mxmci\ necontenită învin-gţvtotul 9G).Cîte unul este din copilărie deosebit de puternicsub aspect corporal, apoi se îmbolnăveşte şislă beşte, un altul, din contra, în tinereţe de-abiaîsi tîr

ăste corpul sl

ă bănog, apoi se înzdr

ăvene

şte

şi creşte puternic. La fel se întunplă cudispoziţiile (ingeniis) spirituale: unii sînt]>rccl>5T7-*le-t3pmz^zu însă repede si termină prin îndobitocire, în timp ce alţii la început sînt proşti, apoi se deşteaptă şi înaintează bineHLa felnoi n-am vrea în gr ădinile noastre să avem numai pomi cu fructe timpurii, ci şi medii (văratice) şimai tîrzii (de toamnă), pentru că fiecare estecorespunzător timpului său (după cum seexprimă Isus Sirah) S7 şi se arată că nici fructeletîrzii nu sînt zadarnice. Vrem noi oare îngîndirea ştiinţei să acceptăm spirite de la natur ă numai de un singur fel, numai precoce

şi agere?

Nimeni, aşadar, nu trebuie exclus din cei căroraDumnezeu le-a dat minte şi raţiune.

nedolali di fire) trebuiajuta ţ i

39



Pot fi admise şi femeile la

studii ştiin ţ ifice?

Afirmăm că v. da

Dar rit o anumit ă

precau ţ ie

înl ăturarea unei

obic.cliuni

5. Nu exist ă nici un motiv întemeiat (şi aceastao subliniez; în mod special) ca sexul s$£$> să fie total exclus de la studiile în ţ elepciunii (fie celeîn limba latină sau în cea maternă). Ele sînt înegală măsur ă imaginea lui Dumnezeu ca şi sexulnostru, părtaşe în mod egal la graţia, şi împăr ăţia

timpurilor viitoare, ele sînt înzestrate — adeseamai mult chiar clecît bărbaţii — cu un spirit viu şimai receptiv pentru înţelepciune; lor le estedeschisă accesibilitatea către orice culme, pentrucă însuşi Dumnezeu le-a chemat adesea la condu-cerea popoarelor, la sf ătuîrea salvatoare a regilor şi principilor, la ştiinţa medicinei şi la alte scopuri binef ăcătoare pentru omenire, chiar pentru profeţie, spre a avertiza pe preoţi şi epîscopi. Dece să le învăţăm abecedarul si să le gonim apoide la ştiinţe? Ne temem de nechib-zuinţa lor? Cucît le ocupăm mai mull mintea, cu atît mai puţin,se va manifesta nechibzuinţa care obişnuieşte să

se ivească într-o minte pustie. 6. Totuşi să nu le oferim orice pleavă | de căr ţi

(tot aşa nici tinerimii de celălalt sex; este regretabilcă pînă acum. nu s-a evitat cu grijă acest lucru), cicăr ţi clin care să extragă continuu adevăratacunoaştere a lui Dumnezeu şi a creaţiei sale, aadevăratelor virtuţi şi a adevăratei pietăţi.

7. Deci nimeni să nu-mi obiecteze princuvintele Apostolului: „Nu îng ădui femeii să înve ţ e pe altul..." (I, Tim.' 2, 12), sau 1 ale luiJuvenal din Satira a 6-a: „Femeia | măritat ă cutine nu trebuie să aibă darul \ citvîntului, nici să fie me şter ă , în vorbe repede scă pate, nici să cunoască fel de fel de istorioare" 9S, sau după cum spune llippolit al lui Euripide ":„Ur ă scfemeia doct ă , nici cînd să nu fie la casamea

I mia care ştie mai mult docil se cuvine unei femei,căci cipriota 1()0 însăşi a, dai celor învăţ ate maimult ă viclenie".

Aceste păreri nu contrazic sfatul nostru, pentrucă noi sf ătuim ca femeile să . înveţi; nu spre adeveni curioase, ci, din contra, pentru a deveni

morale şi evlavioase şi mai ales pentru a învăţa îndomeniile care le sînt familiare pentru cunoaştereşi sţă pînire, fie în justa procurare1 a lucrurilor necesare vieţii casnice, fîe pentru bunăstarea proprie, a soţului, a copiilor si a familiei; J

S. Pe ar spune cineva: ce se va întâmpla. Alt ă cîmuncitorii, ţăranii, hamalii, ba chiar şi femeile vdeveni învăţ a ţ i?\ R ăspund: după instituirea unînvăţămînt legal pentru întreaga tinerime, vom ajunacolo ca nimeni dintre ei toţi să nu mai ducă lipsămaterie necesar ă gîndirii juste, opţiunii, aspiraţieichiar acţiunii. Fiecare să ştie cum să-şi orienteze tofaptele şi dorinţele vieţii, în cadrul cărora lumile sămişte şi să-şi cucerească locul cuvenit. Afar ăaceasta, chiar în mijlocul muncii şi trudei se vor delemedi-timi asupra cuvintelor şi operelor lui Dumnezeuvor evita din desf ătarea lor ceea ce este dăunător cărşi sîngelui, prin neîncetata citire a Bibliei şi. a alcăr ţi bune (altminteri, porniţi o clată pe un asemendrum, îi vor atrage tot mai mult asemenea ispite). înun cu.vînt:fci vor învăţ a să vad ă ■ pretutindeni Dumnezeu, pretutindeni să-l laude şi pretutindeni sîmbr ăţ i şeze şi astfel să facă mai pl ăcut ă aceast ă , viobositoare şi să a ştepte pe cea. ve şnică cu o dorin ţănădejde mai mare. Oare biserica aşa cum e nu ne po

reprezenta raiul, în măsura în care este posibil aclucru sub soare?

Capitolul X.

învăţămîntul din şcoli trebuie să cuprindă totul

.Despre, toate /. Acnm este necesar să ar ătăm ca'1/// CClf C t>ir]f"l $c0^ t fchme s<%~î învăţăm pe to ţ i toate

(omonimia doeendos).: Aceasta să nu se ÎICS 'sco ţ i înţeleagă în sensul "că noi cerem de la

toţi cunoaşterea tuturor ştiinţelor si ar-felor (maicu seamă exact şi amănunţit.) Idicrttl „acesta nu*

este nici măcar util, iar practic este imposibiloricărui om, clin

40

pr învăţ a în



ceeaive şte,tlturaîntre,"

■mne,lent ă ,ietate

cauza scurtimii vieţii noastre. Noi vedem că fiecare "artă este atît ele larg şi fin ramificată (deexemplu, fizica, aritmetica, geometria,astronomia sau şi agricultura ori pomiculturaetc.) încît unui om cu cele mai bune dispoziţiinaturale îi poate solicita viaţa sa întreagă dacă

vrea s-o fundamenteze teoretic şi. experimental.Aşa i s-a întâmplat lui Pitagora cu aritmetica 101,lui Arhimede cu mecanica 102, lui Agricola cumetalurgia303 şi lui Lon-golius m cu retorica (carenu avea decît un singur scop, acela de a deveniun ciceronian perfect). Dar asupra fundamen-telor, cauzelor şi scopurilor celor mai importantefapte şi evenimente, toţi oamenii trebuie să fieinstruiţi, ca să nu păşească în lume ca simplispectatori, ci ca viitori oameni de acţiune.Aceasta de bună seamă pentru ca, locuind înlume, sa nu întîlnească ceva necunoscut, f ăr ă să-1 poată aprecia cu modestie şi aplica corespun-zător pentru folosinţa uzuală, f ăr ă eroare nocivă; pentru aceasta trebuie să ne str ăduim si aceastatrebuie realizat în tota-litate.

2. De aceea, să tindem inexorabil şif ăr ă excepţie ca prin şcoli şi ' apoi înîntreaga viaţă prin bunul efect al şcolilor :

' ..... I. [să fie cultivate dispozi ţ itle prin ştiin ţ e şi

prin arte, II. să fie perfec ţ ionate limbile, UI. să

fie formate moravurile în vederea. deplineionestit ăţ i, IV. să fie sincer adorat Dumnezeu. ' f 3. înţelept ă vorbit cel care a spus: şco

lile sini atelierele Umanit ăţ ii (Scliolas essehumamţ.atis officinas m5), care acţionează pentru ca omul să devină" cu adevărat om(adică conform ţelurilor noastre indicatemai sus): I. creatur ă ra ţ ional ă , II. creatur ă care este si&pînă' (chiarpe sine ) şi pe celelalte creaturi, III. creatur ă care este încîn-tarea creatorului său. Aceasta se va realizadacă şcolile se vor str ădui să-i facă pe

oameni în ţ elep ţ i la minte, pruden ţ i în ac' ■ une sicucernici în inimă.

4. Aşadar, aceste trei tr ăsături trebuieîmplîntate întregului tineret din toate şcolile. Voi dovedi aceasta luînd baza acestui fapt:

I. din lucrurile care ne înconjur ă aici,

II. clin noi în şine,

III. de la Hristos 8sav0p(b.:,oi (Omul- Dumnezeu), modelul cel mai perfect al 'perfec ţ iunii noastre.

5. Lucrurile înse şi, înlfucîl ne privesc, nu pot fi împăr ţ ite decît în trei grupe: unele constituieobiectul speculaţiei noastre mintale, cum estecerul şi pămîntul şi tot ce ele conţin. Altele sîntspre a fi imitate, cum e ordinea cea minunată,r ăs-pîndită pretutindeni şi pe care omul trebuie s-o imite în acţiunile sale. în sfîrsit, altele sînt spredesf ătarea noastr ă, cum este graţia divină şi binecuvîntarea sa multiplă — aici şi în veşnicie.Iar ca omul să fie capabil pentru toate acestea, eltrebuie. învăţat mai întîi să cunoască ce esteexpus privirii sale în acest măreţ amfiteatru, apoisă facă ceea ce îi revine să efectueze şi în sfîrsitsă se bucure de ceea ce îi ofer ă bunul creator cumîna deschisă (ca unui oaspete în casa sa).

6. Constat ăm acela şi lucru cînd ne observăm pe noi în şine, şi anume că , to ţ i, în egal ă mă sur ă ,tindem spre erudi ţ ie, moralitate şi pietate, fie că privim din punctul de vedere al sufletului nostru,

al scopului creării noastre sau al poziţiei noastreîn lume..

7i Esenţa sunetului nostru se; compune din"trei puteri* (care reflectă trinitatea cea neercată):mtelcctul', voin ţ a şi memoria^ Intelectul (inlellectus) se preocupă de ob-sen^eaoeoseTSHIoF dintre lucruri (pînă în cel mai micdetaliu). Voin ţ a (voluntas) se îndreaptă spreselecţia IuHaualbr7~ŞÎ anume alege cele utile şirespinge cele păgubitoare. Memoria (memoria),în sfîrsit, reţine ceea ce preocupă intelectul şivoinţa spre folosul viitor şi aminteşte sufletuluide dependenţa sa faţă de Dum-

Demonstrarcacă aceste trei■im se pot

separa

l. Din coeren ţ a însăşia lucrurilor

II. Din compunerea

sufletului nostru

41



In scopul venirii noastre

în lume

1. Spre a servi lui

Dumnezeu, aproapelui şi

nouă în şine.

2. Spre a ne bucura de o

îvtreitd. pl ăcere,

nezeti, precum şi de datoria sa — si în funcţie deaceasta este denumită şi,conştiinţă (conscientiă).Pentru ea aceste facultăţi să-şi poată îndeplinicorect menirea lor trebuie să fie prevă zute eu tot ceea ce este necesar, cu ceea ce luminează intelectul, dirijează voin ţ a şi ţ ine trează

con ştiin ţ a, ca în felul acesta intelectul să-poată clar discerne, voinţa si aleagă f ăr ă eroare, iar conştiinţa să oglindească toate cu zel laDumnezeu. Aşa precum aceste facultăţi — intelectul, voin ţ a şi con ştiin ţ a ~~, care constituierinul şi acelaşi suflet, nu pot fi despăr ţite, totastfel nu pot fi despăr ţite cele trei ornamente alesa ie: erudiţia, virtutea şi pietatea.

6'« Dacă reflectăm" pentru ce am fost aşezaţiîn lume, atunci se vede că aceasta are de două ori un triplu scop, şi anume: spre»a servi lui Dumnezeu, creaturilor şi vouă înşine; spre a nebucura de pl ăcerea care emană de la Dumnezeu,de la creaturi si de la noi înşine.

9. Dacă vrem să servim lui Dumnezeu,aproapelui şi nouă înşine, atunci trebuie să avemevlavie fa ţă de Dumnezeu, moralitate fal ă deaproapele nostru şi ştiin ţă cu privire la noiîn şine, Toate acestea sînt laolaltă atît deîntrepătrunse, încît omul pentru sine însuşi nutrebuie să fie numai prudent, dar şi moral, şi pios; tot aşa în ceea ce priveşte slujireaaproapelui, îi este necesar ă nu numaimoralitatea, clar si ştiinţa şi pietatea, iar pentrulauda lui Dumnezeu nu ajunge numai pietatea, ci

în egală măsur ă şi ştiinţa, şi moralitatea. 10, S ă ne oprim asupra hl ăceti'L, (volup-tas)

pe care Dumnezeu a aestinat-o omului, aşa cuma dovedit-o în creaţie, adu-cîndu-1 pe lumeatunci cînd aceasta a fost prevăzută cu de toate şide dra.gul.Jui a creat raiul desf ătării şi, în fine, 1-a f ăcut părtaş la fericirea sa veşnică.

71. Prin plăcere nu trebuie'să se înţeleagă ceacorporală (deşi aceasta nu e altceva decît putereasănătăţii, plăcerea în mîncare sau în dulceaţasomnului, ce nu poate să rezulte decît dinvirtutea cumpătării), ci plăcerea sufletului. Ea

provine

fie de la lucrurile care ne înconjur ă, fie de la noiînşine sau, în sfîr şit, de la Dumnezeu.

1 7

înse şi este acea bucurie a cercet ărilor pe care oîncearcă bărbatul în ţ elept. Căci orişiunde se află,orişice i se ofer ă spre observare şi orişice ar lua înconsiderare şi meditare, pretutindeni el găseştemrejele unei asemenea satisfacţii, încît adesea,r ă pit parcă în afara sa, uită de sine însuşi. Aceastadesigur ne arată Cartea înţelepciunii: „C ăci.petrecerea cu în ţ elepciune 'n~are amăr ăciune şivie ţ uirea cu ca n-are sila, ei veselie şi bucurie"-(Cartea înţelepciunii/ 8,. ÎB). Şi rin înţelept păgînzice: „Nimic nu este mai dtd.ee în viaţă decît. afilozofa" l()(i (xov (piA,oaocpeîv ouSâv f ţSîoy sv

pi<x>).

13. Pl ăcerea de sine este acea prea dulce b.

hidratare în care omul dedat virtuţii se bu- în şcur;, de buna sa dispoziţie interioar ă, fiind gata pentru tot ce reclamă ordine dreaptă.AVeastă plăcere este cu mult mai mare decît cea precedentă, conform zică toarei: „O con ştiin ţă bună este o petrecere neîntrerupt ă" im.

14. Pl ăcerea de Dumnezeu este gradulcel mai înalt de bucurie în această viaţă,dacă omul, simţindu-1 veşnic pe Dumnezeu binevoitor lui, se împărtăşeşte dinfavoarea sa x>ărintească şi neschimbată,aşa încît inima sa se contopeşte cu iu

birea de Dumnezeu şi ştie că nu trebuiesă lavă sau să dorească mai mult decîtha se confunde întreg în mila lui Dumnezeu şi să stea liniştit şi să savureze plăcerea vieţii eterne. Aceasta este paceaaceea a lui Dumnezeu, care covîr şe şte oriceminte (Pilipeni 4, 7), peste care nu se mai poate dori sau cugeta ceva mai sublim.Aşadar, cele trei: erudi ţ ia, virtutea si pie-iatea ~ sînt cele trei izvoare din care curgrîurîle celor mai desăvîrsite bucurii.

t 15. în sfîr şit, Dumnezeu, care s-a re- 3. £>iu

vclat în carne (spre a oferi tuturor forma exemplu\ " -J 1 J ■ L i ■ 7 - Hrist

ş.i norma), a învăţ at prin propriul sau e mode } }exempluaceste trei lucruri trebuie sa nostru se g ă sească în to ţîn fiecare în parte.

42

/,:. Pl ăcerea care emană de la lucrurile

c. D Du



Nefericit ă dezlînare

Iar Lsus sporea cu vîrsta în în ţ elepciune şi har, în fa ţ a lui Dumnezeu şi a oamenilor, mărturiseşteevanghelistul (Luca 2, 52), Acest cuvîut cuprindetrinitatea proprietăţilor noastre bune! Ce eînţelepciunea altceva_decît cunoaşterea• tuturor;Juc.ru-rilor aşa cum sîht? Oare graţia nu confer ă

oamenilor ai'ractivitatea moravurilor} Ce estegraţia lui Dumnezeu pentru noi, clacă nu emijlocită clejejwid ţ de Dumnezeu? Adică evlavieinfima, serioasă şi arzătoare. S ă cultivăm a şadar in noi ceea ce am vă zut-la lsus Hristos, careîntruchipează ideea cea mai desăvîr şită a oricărei perfecţiuni cu care noi trebuie să ne identificăm.

16. Iată de ce 'el a spus: ,,înv.ă ja ţ i de lamine" (Mate? îl, 29). Şi pentru că acest"Hristos afost dat neamului omenesc ca gel mai luminatînvăţător, ca cel mai sfînt preot şi că cel mai puternic rege, este limpede că şi creştinii trebuiesă fie formaţi după exemplul lui, luminaţi înspirit, sfinţi în sîrguinţa conştiinţei, puternici înfapte (fiecare după vocaţia sa). Abia atuncişcolile noastre vor fi cu adevărat creştine, cincine vom forma cît mai asemănători lui Hristos.

17. Ar fi o dezlînare nefericită oriunde acestetrei însuşiri n-ar fi unite printr-o legătur ă de fier. Nefericită este erudiţia care nu se contopeşte cumoralitatea si pietatea! Căci ce este ştiinţa f ăr ă moralitate ? Cine înaintează în ştiin ţă si ramine

în urmă înt privin ţ a moravurilor, mai mult pierdedecît cî şiig ă (după un vechi proverb :108). Iar ceeace a spus Solomon despre o femeie frumoasă, dar neinteligentă, este valabil şi pentru un (om)învăţat, dar lipsit de moralitate. Erudi ţ ia la unbărbat f ăr ă moralitate este întocmai „ca inelul

de aur în ritul porcului" (Pilde 11, 22). Şi după cum nu se montează pietre scumpe în plumb, ciîn aur, şi atunci amîndouă str ălucesc mai puter-nic, tot aşa ştiinţa nu "trebuie unită cu disoluţia,ci cu virtutea, şi atunci se servesc reciproc spre podoabă. Dacă însă' la amîndouă se adaugă şi pietatea pur ă, se atinge perfecţiunea. Căci aşacum frica de Dumnezeu~e§te "începutul şisfîr şitul înţelepciunii, tot aşa ea este „culmea şicununa ştiinţei, pentru că '. desăvîr şireaîn ţ elepciunii este frica de Dumnezeu (Tilde 1,7;lsus fiul lui Sirah I şi în alte locuri10<J).

18. ' ■ în concluzie, pentru că de vîrsta şieducaţia copilăriei depinde întreaga viaţă, totuleste pierdut dacă acum spiritul nu este pregătit pentru tot în viaţă. Aşa precum în uterul maternse formează pentru fiecare om aceleaşi membre,fiecare ins primind mîini, picioare, limbă, deşinu toţi vor ajunge meseriaşi,-alergători, secretarisau oratori, tot aşa şi în şcoală toţi trebuie să fieinstruiţi, în toate ce se refer ă la om, chiar dacă înviitor unuia îi va fi de folos una, iar altuia alta.

Capitolul XI

Şcoli care să corespundă întru totul scopului lor n-au fost pînă acum

înd o să 1. Apar poate mult prea pretenţios cu o şcoala

această îndr ăzneaţă afirmaţie. Dar eu Care sa „ e , i i ' *-••_. r ă spund ă ma rc^ er l'd problema însăşi şi te propun >e deplinpe tine, cititorule, ea judecător; eu în-ndniji? sumi îmirezerv rolul de actor. Numesc

| şcoală perfect adecvată scopului ei acea j şcoală

care este cu adevărat un atelier i gl oamenilor (hominum officina) ,vunde j/rmhţile celor ccTnvaţăTsînt cu adevărat f luminate destr ălucirea ştiinţei, ca să

43



Dovad ă că asemenea

şcoli trebuie să fie, dar

nu, exist ă

Dorin ţ a dr. Litther

Prin însăşi mărturia

obiectelor C ăci:

l.Mai îttiîinu s-au înfiin ţ at pretutindeni

sco ţ i

poată pătrunde prompt in toate fenomenele şitainele (Cartea înţelepciunea iuLSolomon 7, 21),uncie afectele şi înclinările să fie dirijate sprearmonia generală a virtuţii, iar inimile să fieatrase prin dragostea divină, şi sa se entuzias-meze în aşa fel încît toţi aceia care sînt

încredinţaţi şcolilor creştine să se obişnuiască, de pe acum, cie dragul acestui adevărateînţelepciuni, să tr ăiască pe pământ o viaţă cerească; într-un cu-vînt, acolo unde învaţă toiitotul si fie de-a-ntrcgul (omnes, (minut,oninhia).

2. Oare ce şcoală a urmărit pînă acum treaptaacestei perfecţiuni? Să nu mai vorbim, de faptulcă nu a atins-o. Dar ca să nu apar că vine*/, idei platonice- no şi că vise/; o perfecţiune cart* n-aexistat vreodată şi nici nu poate fi cumva sperată în viaţa aceasta, voi ar ăta cu un alt argument că şcolile trebuie să (ie aşa, dar pînă acum nuexistă. 3.. Doctorul Luiher, în „Chemarea către oraşele

Germaniei" (din 1525), între altele, îşi exprimă două dorinţe: mai iutii să se înfiin ţ eze în toateora şele, tir gurile şi satele scoli în care întreagatinerime, de ambele sexe, să fie instntM ă';(cAimtrebuie să se facă, am prezentat în cap. IX); astfel că şi cei ce s-au dedicai agriculturii sau alteimeserii trebuie sa -mearg ă zilnic cîte 2 ore la sand ă ca să înve ţ e ştiin ţ e, moravuri ' şi religiei: înal doilea rhtd, ei trebuie să fie învăţ a ţ i printr-ometoda u şoar ă , ca învăţătura să nu-i îngrozească ,

ci să-i atrag ă ca în ni şte mreje, şi astfel copiii să participe la studii cu aceea şi bucurie ca şi cum şi-ar petrece ziua întreag ă jnchuln-se cu nuci, cumingea sau alergînd. ■ Aşa spune Luthcr 1".

4. înţelept sfat, desigur, şi demn de un bărbatatît de mare! Dar cine nu vede că a r ămas pînă acum doar o dorinţă? Unde sînt acele şcoligenerale? Unde este metoda aceea uşoar ă?

5. Toate le vedem dimpotrivă: căci înaşezările cele mici, în tîrguri si sate n-au fostînfiinţate i peste tot scoli.

6. far acolo unde există, ele nu sîntcomune pentru toţi, ci numai pentrunnii, şi anume pentru cei înstăriţi, lnt.ru-eît acolo unde există sînt foarte scumpe,

j cei săraci nu sînt primiţi decît în anumite !cazuri, adică din nula cuiva. Dar între J ei se află

minţi str ălucite (excellentia J ingenia), care, spre paguba 'marc a bisc- j'icii şi a statului, este de crezut că r ămîn neobservate şi se pierd.

7. Pe lîngă aceasta, la învăţarea finetului s-a folosit de cele mai multe ori

o metodă atît de aspr ă, încît şcolile sînt Iconsiderate mai degrabă o sperietoare j de copii şiloc de tortur ă a minţilor, j astfel că" cei mai ' mulţielevi, că pătîncl I dezgust faţă de ştiinţă si căr ţi, s-au I gr ă bii "spre magherniţele meşteşugăreşti î sauspre alte căi ale vieţii.",

S. Celor care au fost reţinuţi (fie siliţi prinvoinţa, părinţilor sau a binef ăcătorilor, fieademeniţi în speranţa unei demnităţi prinştiinţă sau, în sfîr şit, din

înclinare naturală către artele liberale) nu li seasigur ă o cultur ă serioasă şi înţeleaptă, ci mai

degrabă una nepotri-. vită şi falsă. Căci tocmaiceea ce în mod special ar trebui inoculat

spiritului,: s-a neglijat; pietatea şi -mofalita ţ ea, înschimb, j peste toilîTşcoli (chiar în academii, care

I de fapt ar trebui să fie în fruntea culturii jomeneşti) s-a acordat puţină grijă, încît | de cele

mai multe ori în loc de miei blînzi, j au ieşit

măgari sălbatici şi neîmblînziţi. i .pi în locul unuicaracter format pentru * virtute, numai, o spoială

de bună. comportare, cu îmbr ăcămintefastuoasă şi exotica, iar ochii, mîinile şi

picioarele exersate pentru nimicniciile lumeşti.Oare cui dintre aceşti omuleţi, lustruiţi atîta

vreme prin studiul limbilor şi al artelor, î-ar iivenit în minte să fie pentru ceilalţi măritori un

model în cumpătare, castitate, umilinţă, omenie,seriozitate, r ă bdare, stă pânire de sine? Cum seexplică oare aceasta? Numai prin aceea că în

şcoli nici im s-a tins către o via ţă model'. Aceasta

o dovedeşte slă birea disciplinei aproape în toateşcolile, decăderea moravurilor în toate stările, precum şi nesfîr şitele

2.und

s- suvea

3. şcolde s

4. nu învătoatceea

prin

44



u o metod ă uşoar ă , ciuna dar ă

Avăţămîn-g bazează mult pe •

decît peapte

Se ştie ctt de extinsomplicat ui limbiiatine

Lubimis plînge în aceast ă

privin ţă

plîngeri, suspine şi lacrimi ale multor evlavioşi.Şi mai poate oare cineva să mai apere o astfel destare a şcolilor? ri% Păcatul originar transmisnouă de la cei dintîi creaţi ne stă pîneşte într-atîtaîncît ne îndepărt ăm de la arborele vie ţ ii şitindem în dezordine către arborele cuno ştin ţ ei'.]

'Spre această tendinţă dezordonată s-au îndreptatşcolile şi nu au urmărit pînă acum decît ştiinţele. 9. în ce ordine şi cu ce rezultat au

f ăcut acest lucru? De fapt, ele au procedat în aşa fel încît pentru ceea ce i-afost posibil minţii omeneşti să cuprindă într-un an, s-au acordat cinci, zece şichiar mai mulţi ani. Şi ceea ce se puteainfiltra şi picura spiritului într-un modfoarte lesnicios, din contra, s-a imprimatşi a fost umplut în mod for ţat. Ceea cese putea prezenta ochilor clar şi evident,a fost oferit obscur, perplex şi încurcat,

adeseori în mod pur enigmatic. 10. Să nu mai vorbim acum de faptul că

spiritele au fost nutrite nu cu adevăratul nucleu allucrurilor, ci cu coaja de cuvinte goale (un fel de p>apagalisrn), cu pleava opiniilor şi cu fum.

11. Cit priveşte însuşi studiul limbii latine(spre a da în treacăt un exemplu), o, bunuleDumnezeu, cît era de încurcat, cît de obositor şicît de complicat, i în adevăr, cîrciumarii, ostaşiisi salahorii învaţă mult mai uşor oricare limbă diferită de cea proprie; chiar două-trei, încîrciumi, la serviciul militar sau într-o altă muncă inferioar ă, decît învaţă numai limba latină elevii în şcoli, într-un timp extrem de lung şi cumaximum de sfor ţare. Şi cu ce rezultat neegal!Aceia flecărese curgător abia după cîteva luni, pecînd aceştia de-abia pot, după 15 sau 20 de ani,să spună ceva latineşte şi în acest caz sprijinindu-se pe gramatică şi dicţionar şi încă nu f ăr ă şovăială şi nesiguranţă. De unde poate proveni oastfel de pierdere de timp şi de muncă dacă. fiudintr-o metod ă defectuoasă?

12. Despre aceasta, vestitul Eilliard Lubinus,doctor în teologie şi profesor la Academia dinRostock, scrie pe bună dreptate următoarele113:

„Mie îmi face

impresia că metoda obi şnuit ă de a învăţ a pecopii în şcoli pare să fie o inven ţ ie a cuiva carea primit sarcina ca prin mare osteneal ă şi chin să g ă sească o metod ă cu ajutorul căreiaînvăţătorii ca şi elevii pot fi condu şi să- şiînsu şească limba latină după o muncă imensă , o

aversiune puternică , chinuri nesfîr şite şi un timp foarte lung. De cîte ori mă gîndesc la aceasta mi se

revolt ă mintea, mă cutremur lot de atîtea ori şimă îngrozesc pînă în adîncul fiin ţ ei ■melc".

Şi puţin mai departe: „în timp ce reflectamadesea asupra acestui lucru,măr-turisesc că amajuns la iăeea şi convingerea că a şa ceva a fost introdus în şcoal ă de către un geniu r ău şiinvidios, de către un du şman al neamuluiomenesc". Aşa se exprimă acesta, pe care amvrut să-1 menţionez; ca pe unul dintre mulţi alţi

martori distinşi. 3 13. Dar de ce să mai căutăm martori? P ărerea ^

Toţi ai noştri care provin din scoli si "" orum

universităţi n-au fost atinşi nici măcar de umbra unei pregătiri ştiinţifice adevărate. ' Dintre multele mii. sînt si euunul, uri biet necă jit, căruia delicioasa primăvar ă a întregii sale vieţi, anii înfloritori ai tinereţii, i s-a pierdut în. modmizerabil cu fleacurile scolasticei. ' Ah,după ce mi-a fost dat să privesc lucrurile

mai bine, de cîte ori amintirea timpului pierdut nu mi-a scos suspine din piept,lacrimi din ochi şi nu mi-a provocatdureri de inimă! [Ah, de cîte ori această durere nu m-a silit să exclam:

O, dacă Jupiter [mi-ar da înapoi anii pierdu ţ i1 iM

14. Ce zadarnice sînt aceste dorinţe; Piîngerileziua care a trecut nu se va mai întoarce! Nici unul dintre noi, ai cărui ani au

trecut, nu mai reîntinereşte, încît să-şi în g ă sirea aînceapă din nou veleatul şi să înveţe ceva mai bun

a se pregăti pentru o viaţă mai bună ; aci nu ajută nici un sfat. Exist ă doar o singur ă posibilitate, una singur ă , ca

45

şi dorin ţ eletrebuie să setransforme



noi efectiv să ajut ăm pe urma şii no ştri, , evita,, 'Aceasta să se Facă în numele şi sub î)npă ce am văzut greşelile în care j conducerea aceluia care este singur in ne-au împins învăţătorii noştri, trebuie să ' stare să numere gre şelile noastre şi să ar ătăm acum calea prin care le putem i îndrepte slrîmbât ălilc (Ecclesiast 1, 15),

Capitolul XII

Şcolile pot fi reformate în mai bine

An fost eficace oare

medicamentele în bolile cronice?

Ce propune şi ce promite

autorul?

1. A vindeca bolile vechi este foarte greu şiaproape imposibil. Dar dacă s-ar găsi un leac promiţător, fi va respinge oare bolnavul? Nucumva oare, el va dori sad aplice cît mai repede

cu putinţă, mai ales cînd simte că nici mediculnu este condus de o părere neîntemeiată, ci de oraţiune fermă. Tot aşa şi noi trebuie să ajungemacolo cu propunerea noastr ă neobişnuită, încît să devină clar: mai întîi ce. -promitem şi apoi careeste baza (de la care pornim).

2{ Noi f ă g ăduim o astfel de organizare a şcolilor prin care:

I. să fie instruit întreg tineretul (afar ă de cei cărora Dumnezeu nu le-a datminte);

II. în tot ceea ce îl poate face pe ora

înţelept, bun şi sfânt;III. în asa fel ca formarea (formatura), un fel

de pregătire pentru viaţă, să se termineînaintea vîrstei adulte;

IV. aceea şi formare să decurg ă f ăr ă băt ăi şiasprime, f ăr ă vreo constrîn-gere, ci pecît posibil u şor, pl ăcui şi afrmape de la sine (quasi sua sponîejjl'în felul acesta,şi corpul viu îşi" măreşte statura sa, f ăr ă a avea nevoie să-şi întindă sau extindă membrele, deoarece corpul însuşi creşte

de la sine în mărime şi vigoare, treptat şiîn mai multe sensuri, dacă ştim să-ioferim raţional hrană, îngrijire şiexerciţiu.

La fel, hrana, căldura şi exerciţiul pecare le oferim în chip raţional spiritului,se transformă în înţelepciune, virtute şi pietate ;

V. { erudi ţ ia, să. nu fie sclipitoare, ci""autentică , nu superficial ă , ci temeinică ,1 omul — ca fiinţă raţională — să mi secălăuzească de o raţiune str ăină, ci de a sa proprie, să nu citească şi să înţeleagă numai opiniile str ăine despre lucruri şicăr ţi, sau cli iar să şi le întipărească şi să le repete, ci să pătrundă el însuşi lar ădăcinile lucrurilor şi să se obişnuiască a-şi însuşi adevăratul lor sens şi adevăratalor întrebuinţare. Acelaşi lucru estevalabil şi cu privire la fermitatea morală şi pietate;

VI./ Formarea să nu fie ostenitoare, ci cutotul u şoar ă , [astfel ca zilnic să seîntrebuinţeze numai 4 ore pentruexerciţii comune,/şi anume cîte un singur învăţător -să ajungă pentru 100 de elevila învăţarea simultană şi aceasta s-o facă de zece ori mai uşor, şi nu cum seobişnuieşte pînă acum ca un învăţător să fie pentru fiecare elev în parte.

3. Dar cine va crede aceasta înainte de avedea? Este o atitudine cunoscut ă a muritorilor,

de a se mira în fa ţ a unei descoperiri deosebite,cum de este posibil s-o faci, iar după ce oasemenea descoperire este f ăcut ă , se mir ă cumde n-ai f ăcul-o

Atituoam

fa ţă ,inveiluste.xoma ş

Ar M

46



! mai de mult ; (cînd Arhimecle i~a promis regeluiHieron că va trage cu o singur ă mîilă pînă îamare o corabie foarte marc, pe care nici o sută deoameni n-au putut-o mişca din loc,, pe rege 1-aapucat jtsul, iar apoi a văzut faptul cu uimire. ^15

4, Columb, care spera să descopere în Apusinsule noi, nu găsea acces la nici un rege pentruaceasta, nici unul n-a vrut să contribuie cu cît de puţin pentru o asemenea încercare, cu excepţia

celui din Castilia. 1Hi După cum aflăm din istorie, n-alipsit mult ca tovar ăşii săi marinari, cuprinşi mereu eledisperare, să-1 arunce pe Columb în mare şi astfel să seîntoarcă acasă f ăr ă realizarea scopului. Şi totuşi a fost descoperit ă aceast ă intensă lume nouă şi ne ■minunămacum ,cu to ţ ii cum de a putut să r ămînă necunoscut ă otita vreme. Dar de asta ţine şi acea faptă glumeaţă alui Columb: aflîndu-se la un ospăţ, spaniolii, care îlinvidiaţi pe el italianul pentru renumele unei asemenea

descoperiri, l-au atacat cu cuvinte sarcastice, obligîndu-1 să asculte între altele că descoperirea celeilalteemisfere a pa-mîntului s-a f ăcut întîmplător şi că n-ar fio mare artă, că oricine altul ar fi putut-o face. Atunci elle-a r ăspuns elegant prin următoarea ghicitoare: cum se■ poate a şeza un ou de g ăină cu vîrful ascu ţ it în josastfel ca să stea drept, f ăr ă să se întrebuin ţ eze vreunsuport} Cînd toţi au încercat zadarnic, el a luat oul, 1-aciocnit uşor la vîrf si I-a aşezat să stea pe furfu-rie.Atunci toţi au început să rîdă şi să strige că aceasta ar fiputut şi ei s-o facă. „Da — le r ăspunse el, fiindcă a ţ ivă zut că e posibil. Dar de ce n-a f ăcut-o nimeniînaintea mea?"}1"' prin 5. Tot aşa s-ar fi întîmplat, cred

eu, nplul dacă Johannis Fauslus, inventatorul ar- artei ■afiei *e* fip°grafice n8> ar fi f ăcut cunoscut că el posedă

un procedeu cu ajutorul căruia un om poatecopia în opt zile mai multe căr ţ i decît pot într-unan zece copi şti dintre cei mai iu ţ i, şi că acesteavor fi mai elegant scrise, că toate exemplarelevor avea aceea şi forma pînă la ultimul punct, şinici o gre şeal ă în cazul în care unul singur a fost corectat ş.a.m.d. Cine l-ar fi crezut?

Cui nu i s-ar fi părut acestea nişte enigme saudesigur zădărnicii şi fanfaronade? Şi totuşi, acumştie orişice copil că se pot realiza.

6. Cînd Berthold Schwarz m, inventatorul prafului de puşcă, le-a spus arcaşilor: „arcurilevoastre, batistele voastre şi aruncătoarele

voastre' au pu ţ ină valoare. V ă voi da uninstrument care, f ăr ă încordarea bra ţ ului, cinumai cu ajutorul focului, va arunca fier şi pietre şi va trage mai departe, lovind ţ inta cu mai mult ă for ţă , distrugînd-o" ; cine dintre ci nu ar fi luat peacest om în derîclere? Este aşa de obişnuit ca totce e nou si necunoscut să fie considerat ca cevamiraculos şi de necrezut!

7. Nici americanii ,2° nu-şi puteau închipuicum un om, f ăr ă să vorbească cu altul, f ăr ă a parlamenta (sine internun-tio), numai printrimiterea unei hîrtii, poate comunica gîndurile

sale — ori asta acum o pricepe la noi orice prost.Aşa e peste tot, în toate lucrurile:<uP e părea odat ă greu, urma şilor le pare demn

de rîs". * ?

8. Că nici cu începutul nostru nu va fi altfel,aceasta o prevăd lesne —< în parte am şi simţit-o. Unii se mir ă şi se indignează de faptul că se g ă sesc oameni care se încumet ă să repro şeze şcolilor, căr ţ ilor şi metodelor folosite că sînt imperfecte şi promit ceva cu lotul neobi şnuit, ceîntrece orice verosimilitate.

9. Nouă ne-ar fi uşor, ca rezultat al celor ce

am promis, să constituim o mărturie viitoareveridică (pentru aceasta am încredere înDumnezeul meu). întru-cît noi aici nu scriem pentru ignoranţi, ci pentru cei culţi, de aceeatrebuie să ar ătăm că e posibil ca tot tineretul să fieintrodus în ştiin ţă , moralitate şi pietate, şi aceasta f ăr ă nepl ăceri şi dificult ăţ i,' pe care le resimt deseori atît cei ce predau, cît şi cei ce înva ţă , folosind metoda obi şnuit ă.

10. Pentru această demonstrare, singura bază, dar absolut îndestulătoare,să fie următoarea:) că orice lucru

nu

■numai că tinde u şor mtr-acolo unde înclină

Ş i prin(exemplul)

prafului de pu şcă

Ş i prin

(exemplul) scrisului

La fel şi aflareaunei metodenoi e supusă criticii

Ce se. poate face împotrivă

Baza ştiin ţ ifică ademonstra ţ iei

47

>i prin.mplul i noi



de la natur ă , dar şi de la sine — aproape cuoarecare nesa ţ — se gr ăbe şte într-acolo, încît simte durere de l-ar împiedica cineva.'

Explica ţ ie //, Desigur că o pasare spre a deprinde să.zboare, un pe şte — să înoate şt un animal sălbatic — să fugă nu trebuie să-i deprinsa cu

violenţă, deoarece ci o fac de la sine ele îndată cesimt că membrele care trebuie să servească acestei activităţi sînt destul de puternice. Niciapei irn trebuie să-i impui să curgă la vale, nici focului să ardă cînd are combustibil şi aer, şi nici pietrei rotunde să se rostogolească la vale, saucelei pătrate să stea pe loc, şi nici ochiului sauoglindei, cînd c suficientă lumină, să prindă obiectele, şi nici sămînţei să încolţească atunci

, cînd are destulă umiditate şi căldur ă. j Cu totul de la sine reclamă fiecare să facă ceea ce

e capabil de la natur ă, şi o face de îndată ce primeşte un ajutor oricît de mic.j

Aplicai ie 12\ întrucît (după cum am văzut în cap, V), semin ţ ele erudi ţ iei, moralit ăţ ii şi piet ăţ ii se află de la natur ă în fiecare (nu vorbim de oamenianormali), de aici rezultă că nimic nu estenecesar în continuare decît un uşor impuls şi oîndrumare inteligentă/ \

Prima 13.)Se spune „că nu din orice lemn se obiec ţ ie. poa ţ e face zeul Mercur™ 1 , R ăspund: dar

din orice om — un om, dacă nu intervine coruperea, j

A doua , 14. For ţ ele noastre interne au sl ăbit ! obicciw datorit ă păcatului originar (ar putea spune 'cineva). R ăspund: dar nu s-au stins'. Şi for ţelenoastre corporale, au slă bit, dar noi am ştiut să lereaducem la for ţa vieţii lor naturale prin mers,fugă, exerciţiu şi prin activităţi speciale. E adevă-rat că primii oameni au putut să meargă, să vorbească şi să gîndească imediat după creare, întimp ce noi nu putem merge, vorbi şi gîndi decîtdună ce am învăţat practic (usu) lucrurile acestea..De aici însă nu rezultă că aceasta nu se poateînvăţa altfel, decît. confuz, cu multă osteneală şinesigur. Căci dacă învăţăm ce ţine de' corp, şi

anume: să mîncârn, să bem, să mergem, să dansăm, să exe-

cutam lucr ări manuale, f ăr ă prea mari greutăţi, dece n-am învăţa şi pe cele ale minţii, cînd nulipseşte o bună îndrumare? Ce aş mai puteacompleta? Un căl ăre ţ învaţă în cîteva luni un casă meargă la trap, să sar ă, să facă volte şi să'execute mişcări la semnul cu biciuşca. Cu

scamator de rînd învaţă ursul să dansezeiepurele să bată din tipsie,clinele să are, să luptesă ghicească ş.a. O sărmană bătrînă învaţă papagalul, ghio-noaia sau corbul să imite voceasau sunetele omeneşti — toate acestea împotrivanaturii şi într-un timp scurt. S ă nu poal ă fi oareinstruit omul, cu efort minim, în lucrurile pe carenatura nu mimai că i le admite sau. spre care \îconduce, dar cil iar îl trage şi îl r ă pe şte (r ă pit)?Ar trebui să ne ruşinăm să" afirmăm aşa cevaspre a nu ne face de ocar ă în faţa dresorilor deanimale.

/5.\Ni se mai obiectează de asemenea A că îns greutatea lucrurilor face ca să nu le poat ă în ţ ele

ori şicine. R ăspund: în ce constă acea greutaExistă oare, întreb eu, în natur ă un obiect dculoare at.it de întunecată încît să nu-1 po

reflecta o oglindă, dacă îl r ăsuceşti într-o lum potrivită? Există oare ceva ce n-ar putea fi picîntr-un tablou de cineva care cunoaşte pictm*

Există oare o sămînţă sau o r ădăcină pe care naccepta-o pămîntul şi prin căldura lui o

încolţească, de îndată ce există cineva care să şunde, cîncl şi cum să semene şi să sădească? M

adaug; în lume nu există nici o stîncă şi nici un tu

de o asemenea înălţime încît să nu poatescaladate de oricine are picioare, dacă se aşază b

scările sau se sapă în stîncă trepte în ordineasuccesiunea firească şi se iau, măsuri prin parap

împotriva căderii JjDacă însă aşa de puţini atculmile ştiinţei, deşi mulţi se îndreaptă într-acolozel şi pasiune, iar acei care ajung pînă la un anum punct, o fac numai cu greiitate, f ăr ă vlagă, gîfîişi ameţiţi după poticniri şi căderi dese, de aici nu

poate trage concluzia că spiritului uman i-ar fi ceinaccesi

48



ci numai că treptele n-au fost bine dispuse, prea puţine, cudistanţe mari, dăr ă pănate, adică metodele sînt încurcate.'Cert este că treptele just dispuse — integrai, solid şi sigur — vor permite oricui să ajungă la înălţimea dorită. r ■'-aobiec ţ ie lJ6- Vei spune: Exist ă totu şi firi cu totul mărginite,de care nu se prinde nimic'.

R ăspuns /'R ăspund: cu greu există o oglindă ătît demurdar ă încît, într-un oarecare mod, să nurecepţioneze imagini, sau o tablă aiît de aspr ă încît să nu se poată

R ăspuns scrie pe ea, îu vreun chip, ceva'] Şi dacă sefoloseşte o oglindă pr ăfuită sau'pătată, j. ca trebuie maiîntîi cur ăţată, iar de este tabla aspr ă, ea trebuie mai întîinetezită şi apoi vor corespunde scopului lor. Tot aşa şitinerii, dacă sînt cultivaţi (poli-atur) si îndemnaţicorect, se vor forma şi se vor îndemna reciproc, pînă cînd toţi N.B. vor înţelege totul, ' '(Nestr ămutat r ămînla afirma ţ ia mea, pentru că fundamentul ei este denestr ămutat.) Desigur, există o diferenţă în sensul că

cei mai greoi se lasă abia-abia introduşi în cunoştinţe,dar pînă la urmă se lasă. Cei mai capabili, din contra, înstr ădania lor vor fi conduşi de la una la alta, vor pătrunde tot mai adînc în lucruri şi vor aduna, pediverse căi, observaţii folositoare, noi. în sfâr şit,

R ăspuns pot exista firi care sînt cu desăvîr şire inapte pentru cultur ă , la fel cum un lemn cu totul noduros nucorespunde pentru gravur ă. Pentru cei cu minteamijlocie însă , care, datorit ă gra ţ iei lui Dumnezeu, sînt cei mai numero şi, afirma ţ ia noastr ă pă strează N,B. întregul adevăr. Pe cei cu totul slabi de minte îiîntîlnim tot atît de rar ca şi pe cei cu membre diformede la natur ă. Este cunoscut că orbirea, surzenia,

şcliiopătarea, starea de boală, rar sînt înnăscute, cirezultă mai mult din vina noastr ă; la fel este şi cuimensa slă biciune a creierului.

a obiec ţ ie 17. în şfîr şit, _' se mai poate obiecta că unora nule lipse şte aptitudinea de a învăţ a, ci pl ăcerea, şia-i constringe împotriva voin ţ ei lor estechinuitor şi inutil. R ăspund: în adevăr, se povesteşte despre un filozof că avea doi şcolari:unul era

indocil, iar altul zburdalnic, şi i-a gonit pe amîndoi,deoarece unul deşi avea voinţă nu putea, iar celălalt deşiavea putere, nu voia.®2 Dar ce se întîmplă cînd cauza

RaS: P acestei aversiuni faţă de ştiinţă este însuşiînvăţătorul? în orice caz,fAristotel a sus ţ inut că dorin ţ acătre ştiin ţă este înnă scut ă omului1^, că este aşa am văzut

în capitolul V124

şi în cel anterior celui de faţă, al XI-lea125. Cîteodată, dezmierdarea părinţilor corupe poftanaturală a copiilor pentru învăţătur ă; altădată,, o camara-derie rea îi ademeneşte la acţiuni dăunătoare, alteoricopiii înşişi sînt abătuţi şi îndepărtaţi de la atracţiaînnăscută a minţii prin activităţi exterioare acesteia saucasnice,, sau prin fel de fel de i alte lucruri. Aşa seexplică că nu apare nici o dorinţă pentru necunoscut m şinu-şi pot reveni uşor.j (Astfel, precum limba clacă edeprinsă ctfun gust oarecare nu poate aprecia un altul, totaşa şi mintea, clacă este preocupată într-o parte, nu poatefi atentă la ceea ce i se ofer ă din altă parte.) în această situaţie, trebuie mai întîi înlăturată acea ză păceală supra- pusă şi readusă natura la vigoarea ei proprie, şi atunci,desigur, va reapare pofta după ştiinţă. Dar cine, dintre toţiaceia care se ocupă de formarea tineretului, se gîndeştesă-1 facă mai întîi receptiv pentru această formare?Strungarul, înainte de a strunji lemnul, îl aşchiază, iar fierarul, înainte de a prelucra fierul, îl înroşeşte..Ţesătorul mai întîi cur ăţă, spală şi scar-mănă lîna înaintede a o toarce, de a pregăti urzeala şi de a o ţese. Şicizmarul prelucrează, întinde şi netezeşte pielea înaintede a coase carîmbul. Care dintre învăţători se preocupă înaceeaşi măsur ă, ca înainte ele a deprinde pe un elev cugustul pentru cultur ă, să-1 pregătească pentru aceasta,

f ăcîndu-1 receptiv pentru toate? Aproape fiecare îl ia aşacum vine, cum îl găseşte, şi îndată îl strunjeşte, îlciocăneşte, îl piaptănă şi îl ţese, îndată îi aplică propriulsău model şi vrea apoi ca acesta imediat să lucească şi să str ălucească. Cui nu-i reuşeşte (şi cum i-ar reuşi, vă rog?), se indignează, se supăr ă,

49



se înfurie. Şi ne mir ăm că unii condamnă şievită o astfel cîe formare ? Este de miraremai degrabă faptul că aceasta a putut fisuportată de cineva.

Deosebiri sau fg, JSfi se ofer ă însă prilejul să discu- ff!l?l ,.<la. t ăm cîte ceva despre, diferi ie ah fii iul im. aptitudini TT .- . ., J . -.,•-, ■, •• .. , (ingmia) Unn au un spirit viu, alţii tocit, unu suit

molatici şi flexibili, alţii rigizi şi nemalea-bili, unii dornici de ştiinţă din proprieiniţiativă, iar pe alţii îi imcur ă muncamanual ă. Din aceste trei posibilităţi, care sesubîmpart în cîte două, rezultă şase grade deaptitudini (spirituale).

1 19. Pe primul loc se află aceia care sînt ageri, zelo şi şi mlâdio şi: ei sînt potrivi ţ i pentru studiu înaintea tuturor celorlal ţ i." Lor trebuie numai să li se ofere hrana ştiinţei, şi

ei vor creşte de Ia sine ca şt o plantă nobilă.E necesar ă totuşi prudenţa, spre a nu le permite o prea mare grabă, pentru ca să nu-şi piardă înainte de vreme florile şi să devină f ăr ă rod.

11 20. Al ţ ii sînt ageri, dar molateci, şi totu şi asidui. Aceştia au nevoie de impuls.

111 21. ■ în al treilea rînd sînt cei care, de şi sînt pătrunzători şi doritori să ştie, sînt însă feroci şi nemaleabili. în general, aceştia sînturîţi în şcoli şi sînt consideraţi cel mai des ca pierduţi, dar tocmai dintre ei, adesea, seridică oameni mari, dacă primesc o instrucţie justăA, Istoria ne ofer ă un exemplu prinThemistocle, cel mai mare comandantatenian, care, tînăr fiind, era atît de sălbatic,încît învăţătorul i-a spus: „Din tine, copile,nu va ie şi ceva de mijloc, vei fi sau un mare Mne sau o mare nenorocire pentru stat" 127 .Cînd mai tîrziu se mira cineva de schimbarea petrecută în comportarea sa, el obişnuia să spună — „mînjii sălbatici devin cei mai bunicai, dacă li se ofer ă disciplina corect ă" 1-29.Acest lucru se potriveşte lui Bucephal al lui

Alexandru cel Mare. Cînd Alexandru, a văzutcă tatăl său Filip vrea să cedeze un cal foartenăr ăvaş ca nefolositor, pentru că nu suportanici un călăreţ pe spinarea sa, i-a spus: „Cecal deosebit pierd ace ştia, fiindcă din nepri-cepere nu ştiu să-l folosească" . După ce a

50

I reuşit sa stă pînească calul, printr-un }uimitor meşteşug, f ăr ă bătăi, Alexandru

1-a călărit nu numai atunci, dar si în con-;turnare, şi pe tot pământul nu s-ar fi ' găsit uncal mai nobil şi mai demn de un j asemeneaerou. Plutarch, transmiţînd j această istorioar ă,

adaugă: „Acest cal ne \ aduce aminte că multemin ţ i bune din na ştere i se pierd din vinaînvăţătorilor, care trans- j formă caii înmă gari, pentru că nu ştiu să comande celor drep ţ i şi liberi"™,

22.1 In al patrulea rînd sînt cei ascult ă /ori şilacomi de învăţătur ă , dar greoi şi mărgini ţ i

(tardi ac hebetes.) Ei pot călca pe urmele celor de mai sus, dar spre a putea face aceasta trebuie

să ne coborîm la nivelul infirmităţii lor,să f nu-i supraîncărcăm, să nu le cerem ni-1

mic cu asprime, ci, din contra, să-i ajutăm, să-i

întărim şi să-i îndreptăm cu bunătate şir ă bdare, pentru ca să nu-şi piardă curajul.Căci ei îşi ating scopul j mai tîrziu, dar mai

durabil, ca şi fructele I ce se coc toamna tîrziu.Şi după cum un i sigiliu se imprimă mai greu în plumb, | însă ţine mai mult, tot aşa şi aceştia

l sînt adesea mai vioi decît cei talentaţi, : şice au înţeles odată nu uită uşor. De aceea, nu

trebuie să fie îndepărtaţi din şcoală.

I 23. .în al cincilea rînd sînt cei mărgini ţ i, şi pedeasupra lene şi şi indolen ţ i. Şi aceştia se potîndrepta dacă nu sînt încă păţînaţi. Se^ cereînsă multă prudenţă şi r ă bdare, j

24. Pe ultimul loc stau pro ştii, de asemeneacei, ză păci ţ i şi r ăi de la natur ă — de cele maimulte ori nerecuperabili. Dar întrucît este certcă pentru orice r ău se găseşte un antidot1S0 înnatur ă şi că pomii neroditori, printr-o tratare

corespunzătoare, pot deveni roditori, nu trebuienici aici să pierdem cu totul speranţa, ci să

vedem dacă putem cei puţin să j combatemîncă păţînarea şi s-o îndepăr-I tăm. ,Numai dacă

nu se va putea, să ' lăsăm la o parte lemnulîntortocheat şi noduros, fiindcă orişice

speranţă de a I face din el un Mercur estezadarnică ni.



. u i im. i ..mm—m

P ămîntul infestat nu trebuie nici cultivat sinici atins, zice Cato m. Dar o ase-meneadegenerare a aptitudinii mentale de-abia de

se găseşte una la o mie, dovadă convingătoare a bunătăţii lui Dumnezeu.

25. Tot ce s-a spus pînă acum rezultă sidin acele cuvinte ale lui Plutarch: „Cum senasc copiii nu depinde, de noi, dar ca ei, printr-o educa ţ ie pist ă , să devină buni,aceasta e în puterea noastr ă 13S. Aşadar, în puterea noastr ă , zice el. Tot aşa, desigur, şigr ădinarul, dintr-un r ăsad produce un pom,folosind pretutindeni aceeaşi artă a plantării.

pot fi 26.. Faptul că tot tineretul, de şi cu dis-

'a ţ i cn pozi ţ n at ţţ de diferite, poate fi educat şi •tod ăo instruit (institui ac formari) după aceea şi ■i prin metod ă , rezult ă din următoarele patru nmcte: puncte ■.

27. Intîi: to ţ i oamenii trebuie condu şi spre acelea şi scopuri de în ţ elepciune, mora-litate si evlavie. '

n 28.' Al doilea: to ţ i oamenii, oricît s-ar

deosebi între ei în privin ţ a dispozi ţ iilor naturale, au totu şi aceea şi natur ă şi dispunde acelea şi organe.

29. Al treilea: acea diferen ţ iere a dispozi ţ iilor nu este altceva decît o abatere şi o eroare aarmoniei naturale, tot a şa precum bolilecorpului nu sînt decît anomalii şi lipsuri aleumidit ăţ ii sau ale uscăciunii, ale căldurii sauale frigului. De pildă, agerimea min ţ ii esteoare alt-~ ceva decît fineţea şi mobilitateaspiritului de viaţa în creier, iuţeala de comu-nicare a organelor de simţ şi înţelegerearapidă a obiectelor? Şi dacă această mobilitate nu este oarecum înfrînată deraţiune, atunci se întîmplă că spiritul sedispersează, iar creierul se debilitează şi setîmpeşte. De aceea, vedem că minţile precoceadesea fie că sînt smulse de o moartetimpurie, fie că se înă buşă. Dimpotrivă, ceeste tîmpenia înnă scut ă decît o crasaviscozitate şi obscuritate a spiritului în creier,care este necesar apoi să fie împr ăştiată şilimpezită printr-o aeţiune

continua./ Dacă mă întreb mai departe, ce este zburd ălnicia şi cruzimea (petit-lantiaaeferocia), altcev*a""decît o perie-tferenţă-

excesivă a voinţei de a nu ceda, care trebuieapoi slă bită, relaxată prin disciplină? Ce esteîn sfîr şit lenevia; _ (seg-jîities), altceva decît omare slă biciune a "inimii (cordis laxitas), careare nevoie de întărire ? După cum pentru corpmedicamentul cel mai eficace nu este cel careopune contrariul contrariului (căci aceasta ar putea provoca o luptă puternică), ci carestîrneşte temperarea contrariului, aşa ca să nufie de o parte prea puţin, iar de cealaltă preamult, tot astfel pentru viciile spiritului umancel mai bun remediu, const ă într-o metod ă prin care se echilibrează excesele şi lacuneleînnă scute şi totul se transformă în armonie şiconcordan ţă. Prin aceasta, metoda noastr ă este potrivită minţilor mijlocii (care formează totdeauna majoritatea), dar nici pe cele subtilenu le scuteşte de anumite piedici (ca să nu seistovească înainte de vreme) şi nici pe celemai greoaie (mai încete), pe care ic îndeamnă şi Ic stimulează.

■ ' -s 30J- în sfîr şit, prisosul sau lipsa de jy aptitudini

s,e pot mai bine remedia cit ă vreme sînt recente.,' A şa cum la armată recruţii sînt amestecaţi cu soldaţiimai vechi, cei slabi cu cei robuşti, cei molatici cu

cei iuţi şi trebuie să lupte sub acelaşi steag, înordine, şi să asculte aceeaşi comandă atîta vreme cîtdurează lupta, iar după obţinerea victoriei fiecare poate urmări pe duşman cît vrea şi cît poate, f ă-cînd pradă cît doreşte. Tot as a ar trebui să se procedezeşi în armata ştiinţei; cei înceţi să fie amestecaţi cucei iuţi, cei slabi cu cei ageri, cei încă păţînaţi cu ceiascultători şi să fie conduşi după aceleaşi precepte şiexemple atîta vreme cît este nevoie. După ce păr ăsesc şcoala, fiecare poate urma restul studiilor cu agerimea pe care o posedă.

31. Prin această interniixtiune nu în- Internaxtiu- teleg numai pe aceea cu privire la loc, nea diferitelor ■ ,, . ,. . . fin-să se facă ci mult mai mult, pe aceea cu privire cu precau ţ ie Ia

întrajutorare, ca atunci cînd învă-

51

II

N.B.



ţătornl descoper ă pe unul mai capabil, să i seîncredinţeze încă 2—3 mai Înapoiaţi Iaînvăţătur ă. Unde vede \)e unul cu o purtarefrumoasă, aceluia să-i încredinţeze spresupraveghere si__ îndrumare pe cei cuapucături rele. în felul

acesta profită, ambele păr ţi, numai dacă învăţătorul nu scapă din vedere ca totul să sedesf ăşoare după precepte raţionale. Dar avenit timpul să trecem la explicarea lucruluiînsuşi.

Capitolul XIII

Fundamentul îmbunătăţirii şcolilor constă

în respectarea ordinii în toate

Ordinea este '/■ Dacă urmărim să vedem ce con- sufletul servă acest univers cu toate lucrurile lucrurilor sa je cc]e ma j j^^ atunci descoperim că nu e altceva decît ordinea,adică o justă dispunere a precedentului şî . su'cceden-turui, a superiorului şi a inferiorului, a celui mai mareşi a celui urai mic, a ceea ce se aseamănă şi a ceea cenu se aseamănă, după loc, timp, -număr, măsur ă şigreutate, aşa cum îi convine şi-i corespunde fiecăruia.De aceea a definit cineva ordinea, corect şi adecvat, ca fiind sufletul lucrurilor. Pentru că totul îşi menţinestarea sa neschimbată atît timp cît îşi menţine ordinea,iar dacă ordinea încetează, atunci slă beşte, se clatină,cade şi se pr ă buşeşte. Aceasta rezultă din exemplele

naturii şi ale artei. Căci: Aceasta se 2. Ce face, întreb eu, ca lumea să fie expucă. prin tume g-j, s£ existe în toată plenitudinea i. Lumii el-livident ca fiecare creatura, după prescripţiile naturii,r ămîne în cadrul limitelor sale, şi prin această respectarea ordinii particulare se asigur ă ordinea universală.

Firmamen- 3.Ce face ca scurgerea timpului să setuiul desf ăşoare în intervale atît de ordonate ale anilor,lunilor si zilelor si f ăr ă nici o confuzie? Singur ă numai

ordinea de neclintit a firmamentului.

4. Ce face ca albinele, furnicile şi păian- jenii să execute lucr ări atît de subtile, pe carespiritul omenesc le poate doar admira, dar nuşi imita? Nimic decît abilitatea înnăscută (innata dexteritas) de ă observa în acţiunilesale. ordinea, numărul si măsura.

5. Ce face ca şi corpul omenesc să fie unminunat organ, capabil să execute aproape unnumăr infinit de acţiuni, deşi nu este înarmatcu un număr infinit de instrumente? Adică,cum se face că, deşi dispune de puţinemembre, poate să execute lucr ări de o

varietate vrednică ele admirat, f ăr ă ca să maifie vreun motiv de dorinţă sau de transfor-mare? Aceasta o realizează desigur propor ţiaînţeleaptă a tuturor membrelor, şi anume atîta fiecăruia în parte cît şi a tuturor, în relaţiilelor reciproce.

6. Cum se face că singur spiritul insuflatîn corp este îndestulător spre a dirija atîtcorpul în ansamblu cît şi multiplele saleactivităţi? Aceasta numai datorită ordinii cuajutorul căreia toate membrele noastre stauîntr-o permanentă coerenţă şi reacţionămdoar la primul semnal al spiritului.

7. Ce face ca un singur om, un rege sauîmpărat să poată conduce popoare întregi ?Deşi sînt atîtea minţi cîte capete,

3. Icarcu exa

4. Come

5. Snos

6, pntd statu

52



.'.MWW.nrr' <\*«<^^ l^x*-t#S^»J*l^P ■■

totuşi toţi servesc aceeaşi intenţie, iar dacă acestaar conduce bine lucrurile, de ce n-ar decurgetotul bine? Nimic altceva decît ordinea, prin care

toţi sînt uniţi pe baza legăturilor dintre legi şi asupunerii faţă de acei conducător unic ăl lucru-rilor. Unii îi sînt lui direct subordonaţi, iar larîndul lor acestora le sînt alţii subordonaţi şi aşa pînă la capăt. Se întîmplă întocmai ca într-un lanţ unde fiecare verigă este unită cu cealaltă şi clacă se mişcă prima se mişcă toate celelalte, si der ămîne nemişcată, nemişcate r ămîn şi celelalte.

Ma şinii lui s. Cum de a putut singur llicron 134 Arkimedc g-m jşţe dU p§_ bunul său plac o greutate atît de mare, pe caren-au putut-o urni din loc sute de oameni? A ştiut să con-struiască o maşină ingenioasă, compusă din atîtea role,macarale şi funii încît una ajuta alteia să-şi multiplice for-ţele.

s. Tunului o_ Efectul îngrozitor al tunarilor, care spargzidurile, dărîmă turnurile şi distrug armatele provine nu numai dîntr-o anumită montare a păr ţilor, dar .şi din efectul pe care-i are activulasupra pasivului: anume, de la o justă combinarea nitratului cu sulful (a ceea ce e mai cald cuceea ce c mai rece) 135, cie la propor ţia justă atunului sau a obuzului, de la încărcareacorespunzătoare cu praful de puşcă, cu focos şighiulele şi, în sfîr-şit, de la ochirea bună aobiectivului. De lipseşte una din acestea, atunciîntregul aparat este f ăr ă valoare.

9. Artei 10. Ce este urla tipografiei, cu ajuto-apografice xuicgjeia se multiplică căr ţile repede, elegant şi corect ? Oordine precisă în aşezarea literelor metalice, în turnare, ni-velare şi rînduire, în aşezare, în punerea sub teasc, înpregătirea, uniezirea si întinderea hîrtlei etc.

10. C ăru ţ ei 11. Cum se face — ca să dăm un exemplu dindomeniul mecanic—„.ca o căru ţă , adică lemnulşi fierul (pentru că din acestea este f ăcută), seroteşte atît de repede în urina cailor gr ă biţi şi esteextrem

de folositoa.re pentru transportul oamenilor şi algreutăţilor? Aceasta provine numai dintr-ocoordonare ingenioasă a lemnului şi fierului în

roţi, osii, oişte, jug ş.a.m.d. Dacă crapă sau serupe numai una dintre acestea, carul nu se poatefolosi.

12. Şi cum se face că oamenii se urcă H. Cor ăbiei pe un lemn şi se lasă în seama măriifurtunoase şi ajung pînă la antipozi, de unde se întorc teferi? Nimic altceva decîtcoordonarea, care clin chilă, catarg, lemnul de lacatarg pentru legarea pîn-zei, vele, vîsle, cîrmă,ancor ă şi busolă face o corabie. De sedeteriorează numai unul din acestea, apare pericolul r ătăcirii, al naufragiului şi al mor ţii.

13. în sfîr şit, cum de este posibil ca 12. Ceasuluiîn instrumentul de măsurat timpul, în ceas, metalul să se mişte de la sine, să-sischimbe locul, oscilîncl încolo si în-coace? Cumde număr ă regulat minutele, orele, zilele şilunile, poate chiar anii, inclicînclu-le nu numaiochilor, ci şi urechilor, prin aceea că bate semnulde la distanţă şi poate chiar în întuneric? Da,cum de instrumentul trezeşte pe om chiar dinsomn la o anumită or ă şi luminează, pentru cacel trezit să poată vedea? Mai mult chiar, cum de poate indica schimbarea sărbătorilor după ca-lendar, luna nouă şi luna plină, mişcarea tuturor planetelor şi chiar eclipsele. Mă întreb: ce ar maifi de admirat de n-ar exista acest ceas? Că unlucru în sine lipsit de viaţă, cum c metalul, să producă mişcări atît de vii, de constante şi deregulate nu s-ar fi considerat, oare, înainte de ase fi inventat, ca ceva imposibil, ca şi cîndcineva ar afirma că pomii ar putea să meargă, iar pietrele, să vorbească ? Dar acum, ochii ne atestă aceste fapte.

14. Oare -prin ce for ţă ascunsă se f>ro~ 13. Tot duce aceasta? Prin nici una, decît nu j mislem\ .

.. .. . orologiului

mai prin puterea ordinii, care se mani- const ă în festă aici peste tot. Adică for ţa bunei ordinea sa orînduiri a tuturor păr ţilor pe deplin concordante în număr, măsur ă şior-

53



dine, clin care fiecare îşi are sarcina sa precisă şi mijloacele adecvate pentrurealizarea modului de funcţionare cores- punzător. Peste tot se găsesc raporturi demărimi juste ale păr ţilor faţă de întreg şicorelaţia necesara a fiecăreia cu partenerul

său de lucru, dominate fiind de legiobligatorii privind utilizarea şi efectulreciproc al for ţei. Astfel, totul se derulează cuo exactitate mai mare decît într-un corp viu,dirijat de propriul spirit. Dacă însă sedesprinde ceva în interior, se desface, sedespică (crapă), se încetineşte sau seîncovoaie şi chiar ele ar fi vorba de-o rotiţă cît de mică, de o axă minusculă sau de celmai mic cui-şor, totul se opreşte sau se abatedin calea sa. De aici rezultă extrem de evi-dent faptul că toiul depinde numai de ordine.

Sc sper ă că 7^ Aria g e a învăţ a nu reclamă nimic mai mult decît o distribuire

ingenioasă similar ă a timpului, a materiei şi a metodei.Dacă orologiului toate acestea le potrivim bine, atunci,

orîcît de mare ar fi numărul de elevi, nu estegreu să-i înveţi totul, aşa cum arta •tipografică — cu ajutorul instrumentelor de care dispune — poate să imprime zilnic mii de coli cu ceamai frumoasă I .liter ă, sau cu ajutorul maşiniilui Arlii-I mede m sc pot str ămuta case, turnuri

şi ; alte greutăţi, sau cu o corabie se poatestr ă bate un ocean şi se ajunge în lumea nouă.Totul va merge la fel de uşor şi de comod ca şiceasul bine reglat de greutatea sa, şi aceasta va provoca atîta plăcere şi bucurie, precum provoacă privirea unei asemenea maşini; şi, însfîr-şit, cu aceeaşi siguranţă, cum nu o putemgăsi la nici un alt instrument", cît de ingenios.

16. Să încercăm, aşadar, ca, în numele CoAtotputernicului, să întemeiem şcoli Ouasemenea structur ă, încît să corespundă întocunui ceas atît de ingenios f ăurit şi eleîmpodobit, cu un aparat complex.

Capitolul XIV

Ordinea precisă a şcolii trebuie împrumutată de la natur ă: astfel ca să nu o poată frîna

nici un impediment

Bazele, artei trebuie căutate

hi natur ă

1. Să începem în numele Iui Dumnezeu să căutăm temeliile pe care să se poată construi,întocmai ca pe o stîncă de neclintit, metodade a învăţ a pe altul şi de a învăţ a singur.

Dacă vrem să căutăm mijloace pentruremedierea defectelor clin natur ă, acestea nule putem găsi decît tot în natur ă. Pentru că este un adevăr de netăgăduit că [arta nu poate nimic f ăr ă imitarea*'naturii'. \

2, Aceasta se poate lămuri prin exem- Aceastt■ ple. Vedem că pestele înoată în apă? t°.aie„* l ' I cu

Aceasta este pentru el ceva cu totul ca; natural. Vomul să-1 imite, atunci 1- înoU este necesarfolosească instrumente şi să facă mişasemănătoare, şi anume: în loc de aripioare şi cosă întindă " braţele şi picioarele, ■ mişcîndu-le ar mişca peştele aripioarele. De asemenea,cor ăbiile sînt construite 2. corat

54

sc va ■inventao şcoal ă



rodticereasunetelor

fulgerul

pa poateispîndiiă orice loc

7. cuU şurareampnlui

Analizaloghdui

nat spreescoperi

întregiinteturi)

după acelaşi chip. în ioc de aripioare, apar vîsie sau vele, iar în loc de coadă, cîrma.Vezi cum zboar ă pasărea în aer? E cevanatural. Cînd Daedal137 a vrut s-o imite, atrebuit să-şi puie aripi (corespunzător greutăţii corpului său) şi să le mişte.

3. Organul care produce sunete la animale este un tub aspru, format din inelecartilaginoase şi prevăzut în partea desus cu laringele, întocmai ca o supapă,iar în partea de jos fiind legat de piă-mîni printr-un tub prin care circulă aerul. După acest model se construiescfluierele, cimpoaiele şi alte instrumentede suflat.

4. S-a constatat că ceea ce -producetunetul în nori, aruneînd foc şi pietre 138, nu ealtceva decît salpetru aprins cu sulf. Prin

imitarea acestuia, praful de pu şcă secompune din salpetru şi sulf, careaprinzîndu~se şi declanşînclu-se clin puşcă produce fulger şi tunet imitat.

5. S-a observat că apa formează în-totdeauna acela şi nivel, chiar şi în două vaseaflate la distanţă ce comunică între ele.Pornind de aici, s-au construit diferiteconducte de apă , în care apa de la oriceadîncime se ridică la orice înălţime, cucondiţia ca în partea opusă să fie presiuneacorespunzătoare. Şi aceasta este o artă pe

care o dator ăm naturii. Cînd se realizează acest lucru, este o artă, care în funcţionareasa se bazează pe o lege a naturii.

6. Din contemplarea firmamentului s-aconstatat că el se învîrteşte permanent,iar diversele traiectorii ale stelelor produc în lume plăcuta schimbare a anotimpurilor. După acest model a fostinventat instrumentul care indică rotirea zilnică a bol ţ ii cere şti şi mă soar ă orele.El este compus clin rotiţe, care nu numaică se pun în mişcare una pe alta, dar îiasigur ă mişcării continuitatea nesfîr-şită. De aceea a fost necesar ca acestinstrument să fie compus din piese mo bile şi imobile, ca şi lumea însăşi. Astfel, pentru partea fixă în lume, în locul

pămîntului au fost puse piedestalul imobil,supor ţii, monturile şi în locul sferei cereştimobile, diferite roţi139. întru -cît, însă, n-afost posibil să se încredinţeze mişcarea uneisingure roţi şi o dată cu ea să se rotească,celelalte (aşa cum Creatorul a atribuit putere

luminii stelelor de a se mişca singure şi de amişca o dată cu ele şi altele), a fost necesar să se împrumute de la natur ă puterea mişcării — şi anume, fie puterea gravitaţiei, fie aautoeliber ării. De aceea, fie că atîrnâm deaxa roti ţ ei principale o greutate, care,tr ăgînd în jos, roteşte axa şi mişcă astfel nunumai roata respectivă, ci şi pe celelalte; fiecă se confec ţ ionează un arc de o ţ el, care serulează cilindric şi, cînd este lăsat liber, seîntinde şi pune astfel axele şi roţile în miş-care. Dar pentru ca desf ăşurarea să nu se producă prea repede, ci lent, în desf ăşurarea

arcului sînt intercalate alte rotiţe, din Carecea extremă cu mişcarea de du-te-vino,înspiralată de doi dinţi-şori, redă alternarealuminii cu întunericul, a zilei cu noaptea.Acelei păr ţi însă ce trebuie să indice semnulorei exacte sau al sferturilor de or ă i s-au prevăzut mecanisme speciale, care, după nevoie, frînează sau accelerează mersul înacelaşi fel în care natura, prin mişcarea bolţiicereşti, lasă să vină sau să treacă iarna, primăvara, vara şi toamna, sub-împăr ţite înluni.

7. Din toate acestea rezultă că ordinea Concluzia: în care dorim să fie modelul universal al dontcn f ul artet

. » v,J ■,,•• • -, * v, didactice

artei de a mvaţa pe alţii şi de a învaţă trebuie să singur, de nicăieri nu poate fi. şi nici nu imit ăm trebuie să fie luat decît de la pilduitoarea fenomenele natur ă. Deîndată ce se stabileşte exact naturn această ordine, atuncitotul se va desf ăşura cu artă tot atît de uşor şi spontan pecît de spontan decurge totul în natur ă. Pe bună dreptatespune .Cicero: „Dacă urmăm naturii conducătoare,nicietnd nu vom gre şi" im. Şi în continuare: „Nu ne putemr ăt ăci nicicînd dacă ne conducem după natur ă." ]141 Aceasta sper ăm şi noi, iată de ce sf ătuim să se

procedeze în acelaşi mod pe care l-am putut observa ici şicolo în acţiunea naturii.

55



Se opun cinci piedici

Jhhpuns

A şa a voit Dumnezeu să

orîuduiascil prin sfatul

său cel în ţ elept

8, Faţă cio marea speranţă pe care noi amtrezit-o, se poate opune aforismul 3ui Hrpocrate:6 piog |3pa%îx;, f\ 8e ts%vr| paKpf-j, o 8gKaxpoc oc,\yg, f\ Şs iteîpe G<paXGpi], Î] SeKplcnc %o.X;:nri, \ zViaia e scurt ă , aria c lung ă ,ocazia "efemer ă , experien ţ a în şel ătoare şi

judecata grea"".f

Vi

Cum vedem, el enumera cincimotive care fac ca aşa de puţini să ajungă Jaculmile ştiinţei, şi anume: I, Scurtimea vieţii fa.eeca, de obicei, cînd ne pregătim pentru ea, să fimrupţi din viaţă. II, Varietatea nesfîr şil ă alucrurilor pe care trebuie să le st ă pîncască spiritul face ca să fie extrem de greii să 3e poată cuprinde intelectul în .limitele sale. III. Insufi-cien ţ a ocaziilor de a învăţ a artele frumoase, iar dacă acestea ni se ivesc, dispar foarte repede (maiales că anii tinereţii, care se pretează cel mai bine pentru cultivarea spiritului, se pierii adesea cu jocul, iar vîrsta următoare, după cum ne c dat

nouă muritorilor, ofer ă prilejuri mat mult sprelucruri de nimic, decît spre lucruri serioase. Iar dacă se iveşte o ocazie bună, ea dispare înainte dea putea face uz de eal '"'). IV. Confuzia spirituluinostru şi neclaritatea judecăţ ii ■noastre, careadesea ne lasă la suprafaţa lucrurilor şi nu ne permite să pătrundem pînă în miezul lor. V. însfîr şit, dacă vrea. cineva, prin observa ţ ii lungi şi prin experiment ări repetate, să cunoască naturalucrurilor, acest fapt este prea obositor şi înacela şi timp riscant şi nesigur. (Ce uşor pot scă pamulte din vedere'," chiar şi celui mai ascuţitobservator, clin complexitatea firii lucrurilor;

dacă se furişează numai o singur ă eroare, atunciîntreaga observaţie devine îndoielnică.)

9. Dacă toate acestea sini adevărate, cum demai îndr ă znim să indicăm un drum de studii general valahii, sigur, u şor şi temeinic?R ăspund; că toate acestea sînt adevărate ne arataexperienţa. Dar că împotriva acestora există suficiente remedii, pelîngă raţiune, nedemonstrează tot experienţa". Toate acestea aufost astfel rin du i te de cel mai înţelept mediator al lucrurilor — de Dumnezeu — încît să

fie spre binele nostru. Toate, aşadar, se vor schimba în bine prin înţelepciune. Ne-a dat untimp scurt pentru a tr ăi, fiindcă noi in stareaaceasta de corup ţ ie nu ştim să folosim via ţ a.Dacă noi de pe acum, cină , încă de la na ştereîncepem să murim şi sfk şikd atârnă peste noi

chiar de la început

U1

, ne pierdem în nimicuri, ces-ar întîmpla atunci cînd noi am avea înainteanoastr ă sute sau chiar mii de ani ? Dumnezeu ne-a acordat, aşadar, numai o viaţă atît de lungă pecît a găsi!' el de cuviinţă ca să ne ajungă să ne pregătim pentru o viaţă mai bunaJ/Pentru aceasta,viaţa noastr ă este suficient de lunga, numai dacă vorn şti s-o folosim

10. Toi a şa, sjrrc folosul nostru, Dumnezeu a ,voit să fie felurile lucruri. şi să existe multe cucare noi să ne ocupăm şi să ne putem exersa,si studia.

1 li El a voit ca ocaziile să fie fugitive ;■>/' să nu poal ă , fi u şor în ţ elese.ll15, penlt u că şl iindacest lucru să. ne str ăduim se. le valorificăm din plin ori de cîte ori ni se ofer ă.

12, Experien ţ ele trebuie să fie în şel ătoare,' pentru ca noi să fim atenţi şi con-strinşi să scotocim lucrurile mai adine.

73,<în sfîr şit, judecata, noastr ă , asupralucrurilor trebuie să fie temeinică^ (pentru ca să ne ascut im zelul şi perseverenţa în cercetare, şianume pentru ca înţelepciunea, lui Dumnezeu,

care este r ăspîn-dită în ascuns peste tot, să fiemai evidentă, spre o mai mare bucurie a noastr ă.C ăci de ar fi totul u şor de în ţ eles (spuneAuguatin), atunci adevărul n-ar mai fi căutat cu zel şi nici n-ar mai fi g ă sit cu satisfac ţ ie. _:

14. Acum trebuie să vedem cum aceste piediciexterne, pe care providenţa divină ni le-a scos încale spre a mări sîrguinţa noastr ă, pot fiînlăturate, cu ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta nueste posibil decît dacă:

I. prelungim via ţ a, astfel ca să ne ajungă pentru împlinirea misiunii . date:

Inrînd

Iu a

In a

In arînd

In arînd

A c poinde

56



II. scurt ăm preocupările, spre a corespunde duratei vieţii;

III. prindem ocaziile şi să. nu le lăsămsă ne scape f ăr ă folos ;

IV. ne deschidem mintea, ca să pătrundă mai uşor în lucruri;

V. în locul unor observa ţ ii vagi, creăm obază de nestr ămutat şi infailibil ă.

15. Să pornim, aşadar, potrivit îndrumărilor naturii, să cercetăm:

j pentru prelungirea vie ţ ii, spre aînvăţa tot ce este necesar 14(;,

pentru scurtarea artelor, spre aînvăţa mai repede 147,

pentru prinderea ocaziilor, ca să învăţăm mai sigur us ,

pentru deschiderea min ţ ii, spre a învăţa cu uşurinţă 1<l9, pentru

ascu ţ irea judecăţ ii, spre a învăţamai, temeinic. 15°

Toate acestea vrem să le discutăm pe fiecare încîte IŢII capitol, iar modul de scurtare a artelor să-I tratăm la sfîr-sit. 151

Ordinea capitolelor următoare

Capitolul XV

Principiile prelungirii vieţii

omului stul de

lung ă

noi O

curt ăm

Aristotel152 şi Hippocrate 15;J se plîng cu privireIa scurtimea vieţii şi impută naturii că a datcerbilor, corbilor şi altor animale sălbatice oviaţă mai lungă, în schimb omului, destinat pentru ceva marc, i-a fixat limite mai înguste.Dar foarte bine replica Seneca: „Noi n-am primit o via ţă scurt ă , dar noi o scurt ăm. în privin ţ aaceasta, noi nu ducem lipsă , dar o întrebuin ţăm f ăr ă rost. Via ţ a este suficient de lung ă dacă ştii s-o folose şti. Şi mai departe:[ Via ţ a c destul delujig ă şi suficient ă pentru realizarea lucrurilor importante, dacă ştim s-o întrebuin ţăm bine" (De brevitate vitae, 8. I. şi II).

2. Dacă aceasta este adevărat, şi este de fapt,atunci e vina noastr ă că viaţa nu ne ajunge nici pentru realizarea celor mai importante lucruri,

mai ales că noi singuri o irosim şi o distrugem,astfel că ea se stinge înaintea sfîr şitului firesc,sau o folosim pentru lucrurile de nimic, 151

3. Un autor, nu f ăr ă importanţă (Hip-polytusGuarinonius), a scris şi a demonstrat cuargumente că şi omul cel mai plă pînd, dacă senaşte teaf ăr, dispune de atîta putere de viaţă că poate tr ăi pînă la 60 de ani, iar altul mai robust,şi pînă la 120 de ani în chip firesc. Dar de moarevreunul înaintea acestui ter-nten (şi cine nu st iccă cei mai nudti mor m copilărie, tinereţe şimaturitate?), aceasta se datoreşte vineioamenilor, care prin diferite abuzuri sau prinlipsa de mijloace de existenţă şubrezesc nu nu-mai propria sănătate, clar şi pe a viitorilor lor copii şi gr ă besc moartea. :l53

4. Că o durată de viaţă mai scurtă (de pildă,50, 40 sau 30 de ani) este suficientă pentrulucrurile cele mai importante, clacă ştim s-o

folosim bine, ne învaţă exemplele celor care,f ăr ă să fi atins vîrsta deplinei bărbaţii, au realizatatîta cit alţii nu realizează într-o

Ş i anume, prin stabilirea putorilor

Sau prin aceea

că nuîntrebuin ţăm iot timpul a şa cuml-a folosit

Alexandru cel Mare

57

Bazele



viaţă cit de lungă. Alexandru cel Mare a murit în al 33-lea an al vieţii şi nu era, numai cultivat în ştiinţă, ci înacelaşi timp stă pînitorul lumii, pe care a cucerit-o, nuatît prin puterea armelor, cît mai ales printr-un planînţelept şi o iuţeală în execuţie demnă ele admirat

(ouSsv dva- Mirandoia ^X6usv), I. Pico detla

Mirandolam

n-a atins nici vîrsta luiAlexandru, dar s-a ridicat în studiile sale de filozofieatît de mult peste tot ce poate să pătrundă isteţimeaspiritului uman, încît a fost considerat ca o minune aveacului său.

însu şi isus j_ rja sa nu ma mai refer la alţii, însuşi nstos]jomrmi nostru Isus Hristos care, deşi a tr ăit pe pămînt doar 34 de ani, a împlinit marea oper ă denrîntuire, dîndu-ne, f ăr ă îndoială, un exemplu(cum, de altfel, toate faptele sale au importanţă mistică), si anume că omului, oricită viaţă i-ar fihăr ăzită, îi ajunge spre a dobîndi tot ceea ce-i este

necesar pentru eternitate.

0. Nu pot să nu reamintesc, în acest sens,cuvintele de aur pronunţate de n° "cirZua Seneca

J5T(Epistola 94): „Am g ă sii mul ţ i, vie ţ ii zice el, care sînt drep ţ i fa ţă ie oameni, dar nici unul fa ţă de Dumnezeu. Zilnic blestemăm soarta ş.a.m.d. Ce interesează cit de repede va trebui să pleci de aici, dacă trebuie să pleci?Viala-i lung ă cînd c plină. Devine plină însă cînd spiritul şi-a redobîndil bunul său, şi anume st ă pîmrca de sine". înacela şi sens; „Te conjur, Lucilius al meii, via ţ a noastr ă ,care este o comoar ă , să nu fie lung ă , ci să fie plină de greutate. S ă o mă sur ăm după fapte, nu după timp". Mai

departe: „S ă l ăud ăm a şadar si să-l a şezăm în rîndul ferici ţ ilor pe cel care a folosii bine timpul ce i-a fost dat, oricit de scurt ar fi fost. Pentru că el a vă zui lumina ceaadevărat ă şi n-a fost unul între cei mul ţ i, ci a tr ăit şi aînflorit". Şi în sfîr şit: „După cum într-un corp mic foaie fiun om perfect, iot a şa poate fi si o via ţă perfect ă într-untimp scurt. Vîrsta ţ ine de bunurile exterioare. M ă întrebi:care este cea mai îndelungat ă via ţă? Este aceea de a tr ăi pînă ce ai atins în ţ elepciunea. Cine a ajuns-o, a

atins nu numai cel mai îndepărtat scop, dar si pe cel mai înalt."

7. împotriva plîngerilor că viaţa este Două scurtă există, pentru noi şi pentru copiii noştri(aşadar şi pentru scoli), două remedii; Să neîngrijim cît putem, ca:

I, să pă zim corpul de boal ă şi de moarte şi

II. mintea să fie astfel îndrumat ă încît să execute totul cu în ţ elepciune, i

cV. Sintern obliga ţ i să protejăm corpul deboii şi de accidente, mai înlîi pentru că el estelocuinţa sufletului şi în adevăr singuralocuinţă, căci clacă ea este distrusă, sufletuleste constrîns imediat să plece. Iar daca ea sedistruge treptat şi capătă cînd ici cînd colo cîteo fisur ă, atunci oaspetele ei — sufletul —- areo locuinţă incomodă. Dacă ne place să

locuim cît mai multă vreme şi mai comod în palatul lumesc, în care sîntem introduşi prin bunătatea lui Dumnezeu, atunci pentru pazacorpului nostru trebuie să purtăm de grijă cu prudenţă. în al doilea rînd, acest corp nu estedestinat să fie numai locuinţa sufletuluiraţional, dar în acelaşi timp şi instrumentulsău, f ăr ă de care el nu poate auzi, vedea,vorbi, acţiona şi nici măcar gîndi. Căcideoarece nimic nu este în intelect ce n-a fost maiînainte în simţuri, mintea primeşte materialututuror cugetărilor numai de la simţuri şi nuîndeplineşte actul gîndirii decît printr-un fel

de senzaţie internă, adică prin observareaimaginilor r ămase de la obiecte. Iar cîndcreierul este vătămat, este vătămată şifacultatea de a imagina, şi dacă seîmbolnăvesc mădularele corpului, seîmbolnăveşte şi mintea. Iată de ce pe dreptspune acela: ''„S ă ne rug ăm pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos" (Orandumest ut sit Mens sana in corpore sano).,

9. Corpul nostru î şi pă strează vigoarea printr-o alimenta ţ ie cumpătat ă , de care seocupă medicii de profesie; eu voi da numai oscurtă indicaţie prin exemplul unui copac.Ca un copac să tr ăiască mult are nevoie detrei lucruri: 1.' de

58

I. trede ceci 1.

Ş i î Privia argînvaexearb

Pico deîla

Prin armare,nu trebuie să



rare an umiditate continuă , 2. de respira ţ ie frec-vota deVCH ţ fii 3 cie un yc-pau$ periodic', 'pe umi-Tnderatâ ditateare nevoie pentru ca altfel se vestejeşte şi se usucă. Dar umiditatea trebuie să fie cumpătată, ca să nu putrezească r ădăcinile. Tot aşa şi corpul are nevoie de hrană, căcialtfel, lipsit de ea, slă beşte de foame şi sete. Dar nu

trebuie să primească nici prea multă, ca să nu îngreuiezeşi să nu deregleze funcţia digestivă. Cu cît îi vei da oalimentaţie mai cumpătată, cu atît se asimilează maisigur şi mai bine. Cum, de obicei, nu se ţine seama deaceasta, cei mai mulţi îşi distrug puterile şi viaţa printr-oalimentaţie excesivă. Pentru că moartea provine dinboală, boala din sucuri rele, sucurile stricate dintfr-oproastă digestie, iar digestia proastă din excesul de mîn-care cu care se împovărează stomacul, care nu mai poatemistui, astfel că lasă să pătrundă în mădulare lichidesemi-crude. De aici este posibil să provină şi bolile.( },Din nesa ţ mul ţ i au pierit" (spune Ecclesiastul _37,_ 34, resp. 31); „dar cel mfrinal î şi va spori via ţ a", -

asta să 10. Pentru păstrarea sănătăţii, hrana simpl ă nu trebuie să fie numai cumpătată, clar şi simplă. Copacul,fie chiar fraged, nu-1 udă gr ădinarul cu vin sau lapte, cicu un lichid, obişnuit pentru plante, cu apă. De aceea,părinţii trebuie să se ferească să deprindă pe copii — înspecial pe cei N.B. care s-au dedicat studiilor sau li sevor dedica — cu atracţia bucatelor. Pentru că nu în zadar stă scris că „Daniel cu tovar ăşii săi, de sînge regesc, ca-e tre-buiau să se ocupe cu studiul, mîncînă legume şibînd apă , ar ăta ţ i' mai frumo şi şi mai gra şi la trup decît to ţ i tinerii care mîncau din bucatele regelui " (Daniel, 1,12 etc). Dar despre aceasta vom ar ăta mai pe larg în altă

parte. 159

2- Df 11. Copacul are de asemenea nevoie de -eventâres pif a ţ ie şi de o înviorare frecvent ă prin vînt, ploaie şifrig. Altfel slă beşte şi se usucă uşor. La fel şi corpulomenesc are nevoie de mişcare şi activitate, precum şide exerciţii serioase sau vesele.

12. în sfîr şii, copacul trebuie să aibă 3.-De repausîn anumite perioade şi lini şte. El nu P erwiitc

trebuie să producă mereu ramuri, florii şi fructe, ci trebuie să aibă şi posibilitatea să lucreze în interior, să prelucreze sucurile şi înacest fel să se fortifice singur. De aceea,

Dumnezeu a lăsat ca după var ă să urmeze iarna, pentru ca astfel tot ce creşte pe pămînt şi chiar pămîntul însuşi să aibă linişte. De altfel, el astabilit prin lege ca fiecare al şaptelea an să fieun an de odihnă a pămîntului (3. Moise 25). Totaşa, el a dat oamenilor (ca şi celorlalte fiinţe)noaptea, în care ei să-şi poată redobîndi, prinsomn şi odihnă, for ţele uzate în munca zilnică.Dar chiar la intervale mai mici, atît mintea cît şicorpul au nevoie de o anumită relaxare, spre a nuse produce vreo for ţare, opusă naturii. De aceease recomandă ca şi în munca zilnică să intervină o anumită odihnă, prin conversaţie, joc, glume,

muzică şi prin tot ceea ce desfată simţurilenoastre interne si externe.

13. Dacă se acordă atenţie acestor' De respectareatrei lucruri (alimentaţie cumpătată, exer- <*cestoy J™ 1 .... S . /.,. x ..-, , lucruri

ciţu corporale şi utilizarea mijloacelor depinde de întărire a naturii), atunci prin aceasta pă strarea se menţineviaţa şi sănătatea atît de mult vie ţ ii pe cît e posibil, tiu excepţiaunui accident ce poate proveni de la Cel de sus. Iat ă de ce de obună organizare a şcolilor N-B« ' ţ ine, în bună parte, justaîmpăr ţ ire a muncii şi a repausului, a ocupa ţ iilor şi a timpuluiliber, a vacan ţ elor. '

14. Urmează acum împăr ţ irea ra ţ io- 11- Timpul nal ă a timpului, spre a stabili cît revine f eslînat ,,..„-' Â

. ., . lucrului muncit. S-ar părea ca este redus şi se trei,U ie

pronunţă cu multă uşurinţă: treizeci de împăr ţ it ani; totuşi, ci cuprind multe luni şi mai corect multe zile şi foarte multe ore. într-un asemenea interval poate înainta o bună

parte cel care merge, chiar dacă păşeşte încet. Aceasta o putem vedea în creşterea copacilor; ei cresc aşa de încet,' încît observîndu-i cu cea mai mare atenţie nu se poate vedea nimic, pentru că aceasta se face pe nesimţite, pe neobservate. Că ei au crescut, asta o constatăm în fiecare lună, iar după 30 de ani vedem

59



Minimala pitlcrc a

progresului

O împăr ţ ire potrivit ă a

timpului

un copac mult ramificai. Tot aşa ac întîmplă şi cu creşterea corpului nostru. Noi nu-1vedem cum creşte, vedem doar că a crescut.Că şi mintea asimilează în acelaşi felcunoştinţa lucrurilor ne învaţă cunoscutulvers:

La mic de adaugi pu ţ in şi Ia pu ţ in pu ţ intel, Ast[fel, în scurt timp, vei sirînge o mare gr ămad ă/ia0

15. Cine cunoaşte puterea progresului vaobserva aceasta cu uşurinţă. Dacă la un pomclintr-un mugure apare anual numai osingur ă ramur ă sau un lăstar, după treizecide ani îl vedem cu mii de ramuri mari şimici, cu nenumărate frunze, flori si fructe.Oare omul, prin sîrguinţă, nu poate ajunge,după douăzeci sau treizeci de ani,Ia oanumită înălţime şi extindere? Să

examinăm puţin acest fapt. 16. Ziua obişnuită are 24 de ore. Dacă le

împăr ţ im în 3, atunci S revin somnului, tot atît nevoilor exterioare (am în vedereîngrijirea sănătăţii, masa, îmbr ăcarea şi

5 dezbr ăcarea, odihna cuviincioasă, con-jversaţia cu prietenii etc), mai r ămîn | eVdestinate muncii serioase, f ăcut ă cu j pl ăcere şi f ăr ă plicii scal ă. Aceasta înseamnă ;să ptămînal 48 de ore de muncă (conside-| rînda şaptea zi destinată odihnei), anual I 2495 m

■ — şi la cît s-ar ridica în zece, j douăzeci sauîn treizeci, de anijk

j 17. Dacă cineva ar învăţa într-o or ă i numaiun singur principiu dîntr-un do-| meniu alştiinţei, o singur ă regulă meşte-j şugărcască, osingur ă istorioar ă frumoasă | sau o maximă,ceea ce evident se poate face f ăr ă crfort, cetezaur de erudiţie i ar dobîndi el 1 ? *

j 18. De aceea are dreptate Senecalfi2 j cîndspune că via ţ a este suficient de lung ă , dacă vom, şti să o folosim — şi trebuie să o folosim, pentru realizarea celor mai importante

lucruri, întrebuin ţ înd-o deci bine. Astfel,întreaga artă constă în. a învăţa să o folosim bine. Ceea ce tocmai trebuie să cercetăm.

E ik spreun tezacultm

Con

Ca fi toiul XVI

Cerinţele generale ale predării şi învăţării,adică ale predării şi învăţării în aşa fel •încît efectul să fie si

Cre şterea lucrurilor

naturale sa face spontan

Frumoasă este parabola Domnului nostruIsus Hristos, după evanghelist: „A şa esteîmpăr ăţ ia lui Dumnezeu ca un om carearuncă sămîn ţ a în pămînt, şi doarme şi se

scoal ă , noaptea şi ziua, şi sămîn ţ a r ă sare şicre şte, în ce chip, nici el nu ştie. P ămîntut rode şte de la sine: mai înlîi firul, apoi spicul, după aceea, griul plin în spic. Iar clnd rodul se coace, trimite secer ător ii că a sosit seceri şul" (Marcu 4,26).

2. Mîntuitorul arată că Dumnezeu ac- A ţ a iţionează în toate lucrurile, şi Hamului fie f\nu-i r ămîne altceva de f ăcut decît să pri- arH ^' mească semin ţ ele învăţăturii, cu inimă cre-

dincioasă. Pentru că ele vor încolţi în taină şi vorcreşte pîna la coacere, f ăr ă ca el să observe învreun chip.! Iar cei N.B. care înva ţă tinerelul nau alt ă sarcină decît să semene bine în inimă ş să ude cu aten ţ ie plantele lui Dumnezeu, căciele de la sine vor cre şte şi înflori.

60



m a esteo art ă

Metodanvăţăriiie să setmenteze pe art ă

a prin .lelismul artei cu natura

niru ceaceasta?

3. Cine nu ştie că spre a semăna şi plantaeste necesar ă *o anumită artă şi experienţă? Unuigr ădinar neexperimentat care şi-a plantat gr ădina,cea mai mare parte i se pierde, iar dacă unele plante cresc, aceasta mai degrabă din întîmplaredecît prin arta sa. în schimb, cunoscătorul

procedează cu îndemînare, ştiind bine ce, cînd şiunde trebuie să facă sau să elimine ceva, ca să evite orice insucces. Bineînţeles că şi unexperimentat poate avea uneori insuccese (maiales că omul cu greu poate observa absolut totul,astfel ca să nu-i scape ceva dintr-un anumitmotiv), Noi aici însă nu ne referim la prudenţă şiaccidente, ci la arta prin care se pot preveni cu prudenţă accidentele.

4. Pînă acum, metoda de învăţămînt era atîtde nesigur ă, încît cu greu cineva ar fi îndr ăznit să spună: voi conduce pe acest tînăr pînă într-acoloîn alîpia şi atîka ani, asigurîndu-i cutare şicutare instruc ţ ie etc. Trebuie de aceea să vedemdacă aceast ă art ă a cultivării spirituale poate fia şezat ă pe o bază solid ă , ca să mearg ă la sigur şi să nu gre şească.

5. întrucît această bază nu poate fi alta, decîtsă potrivim, cît mai grijuliu, acţiunea artei cunormele fenomenelor naturii (cum am văzut încap. XIV), de aceea putem cerceta căile naturii prin exemplul pă sării, care î şi cloce şte puii săi,apoi cu ce succes urmăresc aceste căi gr ădinarii, pictorii şi constructorii, spre aîn ţ elege u şor pe ce căi trebuie să mearg ă

formatorii tineretului.163

. 6. Iar dacă cineva va găsi că exemplele

noastre sînt prea neînsemnate, prea cunoscute şifr ămîntate, acela să-şi amintească că noi lefolosim -aici ca să desprindem din acestefenomene zilnice, cunoscute, care sînt pline desucces în natur ă şi artă (numai în şcoală încă nu), pe cele mai puţin cunoscute, pe care ni le-amfixat drept scop. Şi dacă în adevăr acestea, dincare ne setoatem ideile pentru preceptelenoastre, sînt atît de cunoscute, să sper ăm că şiconcluziile noastre vor fi cu atît mai evidente.

PRIMUL PRINCIPIU

7. Natura ac ţ ionează la timpul său.

De exemplu, -pasărea care vrea să-şiînmulţească specia nu trece la aceasta iarna, cînd

totul îngheaţă şi amor ţeşte, nici vara, cînd fotularde de căldur ă şi se vestejeşte, nici toamna,cînd puterea de viaţă a tuturor creaturilor este îndeclin o dată cu soarele şi cînd iarna nemiloasă se apropie de tinerele fiinţe, ci primăvara, cîndsoarele redă tuturor viaţă şi vigoare. Şi aceastaiar ăşi numai treptat. Cît timp vremea se menţineîncă rece, pasărea concepe şi menţine ouăle încorpul său, unde ele sînt protejate de frig; iar cînd se mai încălzeşte, ea se ouă în cuib, pentruca o dată cu perioada caldă să apar ă puii dingăoace, spre a se deprinde, încetul cu încetul, culumina şi căldura.

V

8. Tot aşa şi gr ădinarul este atent să nuîntreprindă nimic ce n-ar fi la timp. Astfel, el nu plantează nimic în timpul iernii (fiindcă. sucul seaflă atunci în r ădăcină şi nu se ridică spre a nutrilăstar ele), nici vara (fiindcă sucul s-a r ăspîndit prin ramuri), nici toamna (pentru că sucul seretrage atunci în r ădăcini), ci primăvara, cîndîncep să se ridice sucurile şi înviorează parteasuperioar ă a plantei. Dar şi după aceea, eltrebuie să ştie cu exactitate cînd e necesar să deaîngrijire copacului, adică timpul ele îngr ăşat, decur ăţat, de. să pat etc. Apoi şi copacul în sine areşi el timpul său favorabil ele deschidere, deînflorire, de înverzire şi de maturizare afructelor. Tot aşa şi un arhitect înţelept trebuie să observe timpul potrivit pentru tăierea lemnului,arderea căr ămizii, construirea temeliei,executarea zidăriei şi a tencuielii .

9. împotriva acestui principiu, în şcoli o dubl ă se comiteun dublu păcat: abatere în

■ _ . . scoli de la I. nu se alege timpul potrivit pentru 'aceast ă idee

exersarea spiritelor, II. exerci ţ iile de mai Urzi ţ i nu sînt în a şa fel

introduse încît totul să progreseze

61

Primul principiu al naturii

Nu întreprinde nimic neoportun

O, imitareîntocmai aacestui

principiu în gr ădinărie şiarhitectur ă



O tripl ă îmbunăt ăţ ire

Al II-lea principiu

Materia înaintea formei

Imitare

impecabil în succesiunea potrivit ă. Cîndcopilul este mic, mi putem începe cuînvăţarea, pentru că r ădăcinile înţelegerii nusînt încă dezvoltate. .La bă~ trîneţe este preatîran âă-I instruieştî pe om, pentru că priceperea şi memoria sînt de acum în

scădere. La vîrsta mijlocie este dificil, pentrucă puterea intelectului este dispersată îndiverse lucruri şi numai cu greutate se poateconcentra. Iată de ce trebuie să ne oprim lavîrsta tinereţii, cînd vigoarea vieţii şi araţiunii sînt în creştere: atunci totul prosper ă uşor şi lasă r ădăcini adînci.

10. De aici rezultă; I. Formarea otnului trebuie să înceapă în

primăvara vie ţ ii, adică în copilărie (copilăriao eompai-ăm cu primăvara, tinereţea cuvara, vîrsta adulta cu toamna şi băţrînciea cu

iarna). 11. Orele de diminea ţă sînt cele mai potrivite pentru stadiu (pentru că iar ăşidimineaţa corespunde cu primăvara, amiaza cu vara, scara cu toamna şi noaptea cuiarna).

III. Tot ce trebuie învăţ at trebuie sa fiedistribuit corespunzător treptelor de vîrsta,as tfel încît să nu se predea nimic ce ar depăşicapacitatea de în ţ elegere ■respectivă. ' ■

AL II-LEA PRINCIPIU

11. Natura însă prepar ă materia, înaintede a începe sa-i dea forma.

Pasărea, de pildă, cînd. vrea să producă ofiinţă asemănătoare, primeşte mai întîisămînţa dintr-o picătur ă de sînge; după aceeaîşi face cuibul în care să poată oua, apoiclocind le încălzeşte pînă se formează,puiulşi iese afar ă din găoace.

12. Aşa procedează şi un arhitect prevăzător; înainte de a începe să construiască o casă, aduce gr ămezile de lemn, pietre, calcar, fier şi tot ce e nevoie, pentru ca să nu întîrzie cu lucrul dincauza lipsei de material sau să suferetemeinicia clădirii.

J La fel se îngrijeşte pictorul, care vrea I să picteze un tablou, de pînză, pe care o întinde, îi dă grundul, diluează culorile şi pregăteşte pensulele ca să le aibă la

îndemînă şi, în sfîrsit, pictează. Tot aşa şi gr ădinarul, înainte să înceapă

să planteze, are grijă ca gr ădina să fie pregătită, iar materialul de sădit şi uneltelesă fie la îndemînă, pentru ca în timpul lucrului să nu umble după cele stricinecesare, destul de numeroase.

13. împotriva acestui principiu păcă-tuiesc şcolile. I. Mai întîi, pentru că ele nu seîngrijesc să existe, spre folosul comun, toi soiul de instrumente, căr ţ i, table, modele,imagini şi altele, ci tocmai atunci cînd estemai mare nevoie de ele, căutăm, facem,dictăm şi copiem 1C1, şi dacă aceasta seîntîmplă unui învăţător neexperimentat sauneglijent (din păcate aceştia predomină permanent), atunci totul şchiopătează. E lafel ca şi cura un medic care, ori de cîte ori prescrie un medicament', trebuie mai întîi să fugă în gr ădină sau în pădure, să caute planteşi r ădăcini să le fiarbă şi să le distileze, în locsă aibă gata medicamentul pentru fiecare caz.

14. în al doilea rînd,> fiindcă în căr ţ ile decare dispun şcolile nu este respectat ă aceast ă t ordine natural ă , ca materia să precead ă formei. Aproape pretutindeni se întîmplă contrariul: ordinea lucrurilor vine înaintealucrurilor înseşi, ori este imposibil ca să rînduieşti cînd nu există ceea ce trebuierînduit. Voi lămuri aceasta prin patruexemple:

15. (!)•; în şcoli se predau limbile înain-tea lucrurilor '(fes), pentru că spiritul esteocupat ani"frî"şir cu artele retorice, înainteca el să fie introdus, cine ştie cînd, în studiilereale ale matematicii, fizicii s.a. Ş i totu şilucrurile constituie esen ţ ialul (sub-stautia),iar cuvintele ceva înUmfJâtor (aceidens),

lucrurile — corpul, iar cuvintele -— îmbr ăcămintea; lucrurile — nucleul, iar cuvintele — coajă si înveli ş. Ambele,a şadar, trebuie oferite simultan intelectului,

Aba ţ

62



in care totu şi lucrurile constituie atîi obiectul cunoa şterii cîl şi al vorbirii.

16. (2) Apoi, în însuşi studiul limbiise procedează greşit, prin aceea că el

; nu începe cu un autor oarecare sau cu undic ţ ionar bine alcătuit, ci cu gramatica, j Or,autorii (şi în felul lor şi dicţionarele) furnizează materialul de limbă, iar gramatica doar îicompletează forma, adică legile pentruformarea, ordinea şi legătura cuvintelor.

17. (3) în al treiiea rînd, se prezintă o priviregenerală asupra disciplinelor în enciclopedii, încare', premerg artele, iar ştiin ţ ele şi cuno ştin ţ ele(scientiae■ et,pruden-tiaeyie^urmeă zâ~t ă~'dtstaTi ţ â\' ori tocmaiceîedintîi ne învaţă despre lucrurile înseşi, iar celelalte despre modalitatea lor.16S

18. (4) în sfîr şit, se avansează reguliconcepute abstract,1<3(i şi abia după aceea seexplică prin exemple, or lumina trebuie să preceadă celui căruia vrei să-i luminezi.

-ptarea ?p. J)e aici rezult ă că spre, a îmbunăt ăţ i fundamental metoda este necesar:

{ I. să fie preg ătite căr ţ ile şi celelaltemateriale de învăţătnînt,

II, "să se formeze capacitatea de cu-'.,.,noa ştere înaintea limbilor,

III', limbile să fie învăţ ate din autori . s potrivi ţ i, nu din gramatică , iar

IV. ştiin ţ ele reale să premearg ă celor '. _ ce le ordonează , celor logice1G7 şi

V. exemplele să premearg ă regulilor.

treilea AL III-LEA PRINCIPIU icipin

iteria 20. Natura î şi alege pentru prelucr ă-iîe să Y ile ei un obiect corespunzător sau ca primi s®~^ f ac®- ^ n m°d s^S wr corespunzător, îl ■ormapreg ăte şte mai întîi cum trebuie.

Pasărea, de pildă, nu depune orice obiect încuib ca să-1 clocească, ci ceva din care poateieşi un pui, şi anume un ou. Dacă o pietricică sau altceva cade în cuib, ea o aruncă afar ă ca peceva ne-

folositor.' Apoi încălzeşte, întoarce şi formează,clocind atîta vreme materia pînă iese puiul.

21. Tot aşa şi arhitectul, mai întîi Imitare.taie, pe cît posibil, lemnul cît mai bun, îl usucă, îl, ciopleşte şi-1 taie cu fer ăs-tr ăul; apoitrece la cur ăţirea locului şi construieşte o nouă temelie sau repar ă şi întăreşte pe cea veche,astfel ca să o poată folosi.

22. în acelaşi chip şi pictorului, dacă nu-iconvine pînza şi grunduirea pentru culoare, atuncicaută pe cît posibil să o îmbunătăţească princur ăţare, netezire şi oricare mijloace, numai s-ofacă ■ utilizabilă.

23. La fel şi gr ădinarul: 1) Mai întîi alegeun lăstar, pe cît posibil viguros, dintr-o speciefructifer ă, 2) îl duce în gr ădină şi-1 sădeşte în pămînt cu atenţie, 3) nu-1 altoieşte cu un nou

altoi pînă n-au prins r ădăcinile şi 4) înainte de a-1 altoi îi taie ramurile şi chiar o parte dintulpină, astfel ca nici o picătur ă de sevă să nu seurce în altă parte decît în altoi.

24. Acest principiu s-a încălcat în şcoli, Abatere nuatît prin faptul că sînt primiţi cei proşti şi înceţi (căcidupă părerea noastr ă tot tineretul trebuie să fie admis), cît

1) prin aceea că aceste l ă stare nu sînt aduseîn gr ădină , adică nu sînt încredin ţ ate complet şcolilor, astfel ca nimeni care trebuie să fie format ca om să nu fie lăsat clin atelier înainteca formarea sa să fie terminată;

2) prin aceea că vrem să le inocul ăm mai cu seamă l ă starul ştiin ţ ei, moralit ăţ ii şi piet ăţ ii,înainte ca tulpina să fi prins r ăd ăcină , adică înainte ca în ei să se fi deşteptat dragostea pentru învăţătur ă, la cei în care natura însăşi nua deşteptat-o ;

3) prin aceea că plantulele sau l ă star de n-au fost cur ăţ ate înainte de plantare, adică, aşacum se cuvine, spiritul n-a fost eliberat deocupaţii inutile, şi n-a fost disciplinat şi adusla ordine.

63



25. De aceea tfehuie ca:

I. Oricine este încredin ţ ai şcolii să persevereze.

II. Spiritul elevilor să fie preg ătii, pentru tot ce se va preda acolo (despre aceasta mai

mult în capitolul următor, principiul ÎI), HI. Tot ce ar putea împiedica pe elevi să fieîndepărtat.

Este f ăr ă rost să dai precepte, dacă nuîndepărtezi tot ce ic stă în cale, spune Seneca 1(i8.Dar şi despre aceasta. în capitolul următor.

AL IV-LEA PRINCIPIU

Totul se 26. Natura nu ac ţ ionează de-a valn.formează ci rezolvă distinct fiecare lucru în far

clistinct.nimi.: Do eX€mp^ fkcă se f ormează păsărică, mai întîi apar într-un armn timp

oasele, vinele şi nervii, mai tîrz se întăreştecarnea şi apoi se acopc cu piele, ca în sfir şitsă. capete pene, înveţe să. zboare etc.

imitare 27. Cînd construieşte arhitectul temelia,atunci el nu ridică simultan şi pereţii, cu atît mai puţin nu aşază acoperişul, ci pe fiecare le face latimpul şi locul potrivit.

28. Tot aşa, nici pictorul nu lucrează deodată la douăzeci sau treizeci de tablouri, ci se ocupă de unul singur. Iar dacă, pe lîngă aceasta, dincînd în cînd mai face pregătiri pentru alte

tablouri sau execută altceva, are totuşi mereu omuncă principală.

29. în mod asemănător, gr ădinarul nu plantează deodată mai mulţi lăstari, ci separat, unul după altul, ca să. nu se încurce nici el însuşi şi nici să nu stînjencască natura în activitatea ei.

Abatere 30. De aceea, în şcoli a existat confuzie prin predarea deodat ă , a mai multor obiecte elevilor,de exemplu: gramatică, latină şi greacă, poate şiretorică şi poezie — si cine mai ştie încă ce!("ine nu ştie că în şcolile clasice se schimbă

zilnic, aproape în fiecare or ă, materia lecţiiloa exerciţii lor? Atunci ce este aceasta dacăză păceala? Ca şi cum un cizmar ar vreaconfecţioneze deodată şase sau şapte perechghete şi mereu le-ar lua cînd pe una cînd pe în nună şi apoi le-ar pune la o parte. Sau c

cînd un brutar ar voi cînd să bage în cudiferite feluri de pîine, cînd să le scoată afar ăşi cum ar fi necesar să bage şi să scoatăcuptor fiecare pîine în parte de mai multe Dar cine dintre aceştia face o asemeneghiobie? înainte de a termina o ghecizmarul nu se apucă de alta. Nici brutarul bagă alte pîini în cuptor pînă nu s-au copt dinainte.

31. Să-i imităm deci, vă implor! Şi să avgrijă ca cei ce sînt ocupaţi cu gramatica să nu presaţi cu dialectica, şi în. timp ce dialecformează spiritul, acesta din urmă să nu deranjat prin retorică, iar limba greacă să aştecît tini}) sîntem ocupaţi cu latina. Căci altfefrînează reciproc, iar dacă spiritul se îndreadeodată asupra mai multora, acordă mai puatenţie fiecăruia în parte. Acest lucru îl cunoşmarele bărbat Josephus Scaliger 169, despre cse spune că (probabil în urma sfatului tatsău) niciodată nu s-a ocupat decît de un sinstudiu, concentrîndu-şi în acelaşi timp asupratoate for ţele sale spirituale. Aşa i-a fost possă-şi însuşească patrusprezece limbi şi toartele şi ştiinţele care sînt accesibile spirituuman, fiind în sfîr şit, mai versat în toate decîtce învăţau numai una. Oricine a încercatmeargă pe calea lui, n-a încercat zadarnic.

32. Iată de ce şi în şcoli elevii trebuie săocupa ţ i în acela şi timp numai cu im sing studiu foUect).

AL V-LEA PRINCIPIU

33., Natura începe orice acţiune dininterior.

64

îndreptarea

Al JV4ea principiu:

ia,le.o

lit;iurasă

confuz



„.._.,

De exemplu: Nu se formează mai j întîighearele, penele sau pielea pă sării, ci mai întîimăruntaiele, iar tot ce-i exterior, mai tîrziu, la

timpul său. 'mitare 34. Aşa şi gr ădinarul, nu altoieşte orişiunde, în

coajă sau la suprafaţa lemnului, ci despică trunchiul plantei pînă la măduvă şi introducealtoiul bine pregătit cît mai adînc, astupă marginile despicăturii atît de strîns încît seva să nu curgă în afar ă, ci să pătrundă imediat îninteriorul altoiului, pentru ca acesta să se prindă cu toată vigoarea.

35. Nici copacul care se nutreşte cu ploaiacerului şi cu seva pămîntului nu-şi trage hrana prin partea exterioar ă, prin coajă, ci prin porii păr ţilor sale interioare. De aceea, gr ădinarul nuudă ramurile, ci r ădăcinile; şi nici un animal nuabsoarbe hrana printr-un mădular extern, ci prinstomac, care o prelucrează şi o distribuieîntregului corp. A şadar, dacă un formator ( „formator" ) al tineretului se tfcupă suficient der ădăcinile ştiinţelor, adică de intelect, atunci şifor ţa vitală va trece (de aici) mai uşor în trunchi,în memorie şi vor apărea florile şi fructele, adică dibăcia limbilor şi practica lucrurilor. 17°

batere Ş Q. 'păcătuiesc împotriva acestui principiu

învăţătorii, care vor să izbutească formareatineretului ce le-a fost încredin ţ at prin mult ă dictare şi memorizare, f ăr ă o prealabil ă dezghiocare a lucrurilor, f ăr ă l ămurirea lor; iar cînd vor să explice nu cunosc modul cum se pot dezvolta, cu grijă, r ădăcinile şi cum să inoculezealtoiul ştiinţei. în felul acesta chinuiesc elevii, lafel cum unul care vrea să despice o plantă, în locde cuţit, ar lua un ciomag sau un mai.

Marca J7, De aceea de acum înainte:

■ I.; trebuie mai întîi să se formeze

înfekgereaJsMlwilov (iniellec ţ us^ re-rum), apoi memoria şi în al treilea rînd limbile şi mîna;

II. /învăţătorul trebuie să folosească toatemijloacele pentru deschiderea min ţ ii şi justa ei folosire (ceea ce vom cerceta în

capitolul următor).

AL VI-LEA PRINCIPIU ' Al VI-lea ■ principiu

38. în toi ce formează , natura începe Mai întîi cecu ceea ce este general şi abia la urmă face e oencrai

ceea ce este special. De pildă, dacă vrea să formeze din ou o pasăre, atunci nu creează sauformează mai întîi capul sau ochii, penele saughearele, ci îneăl- ' zeşte întreaga masă a oului,apoi formează venele în întreaga masă prinmişcarea produsă de căldur ă, astfel că se stabilesc

tr ăsăturile întregii păsări (adică ceea ce trebuie să devină cap, aripi şi picioare); abia apoi se dezvoltă fiecare parte pînă la perfecţiune.

39. Arhitectul imită întocmai; el con- imitareacepe mai întîi, în mintea sa sau contu- rînd pe Mrtie, imaginea generală a clădiriiîntregi, sau face un model din lemn, şi după aceea pune temelia, execută pereţii şiconstruieşte acoperişul. Abia apoi trece ladetalii, ca: uşi, ferestre, scări ş.a.m.d., caredesăvîr şesc casa. La urmă de tot se ocupă cuîmpodobirea — cu picturi, sculpturi, tapete etc.

40. Tot aşa procedează şi pictorul care vrea să facă un portret; nu îşiimaginează şi pictează mai întîi o ureche,un ochi, nasul sau gura, ci schiţează cu cărbune în mare faţa (sau omulîntreg). Apoi dacă vede că propor ţiaeste exactă, accentuează schiţa cu miş- •cari uşoare de penel — dar tot în general. După aceea indică distribuţia luminii şi a umbrei, apoi trece la desenarea membrelor,fiecare în 'parte, şi le pictează cu diferite culori.

47. La fel şi sculptorul care vrea să facă o

statuie, ia un bloc ele piatr ă, îl ciopleşte de jur împrejur, mai întîi în mare, apoi mai fin, astfelcă apar contururile unui model, şi apoi ciopleştecu grijă fiecare membru în parte şi-1împodobeşte cu culori.

65



42. în chip asemănător ia şi gr ădinarul conturul arborelui, adică, ia altoiul, care maitîrziu va produce tot atîtca ramuri, cîţi muguriarc acum.

Abatere 43, ])c aici rezult ă că ■ este gresii să j N.B. predai ştiin ţ ele în detaliu, înainte ca să J şefi dat o

privire general ă , în marc, asupra I tuturor cuno ştin ţ elor, precum şi faptul j că nimeni nu poate îlinstruit pe deplin j într-o anumită ramur ă a ştiinţei f ăr ă < să-i dai o privire asupra altor domenii. J

44. Tot aşa de r ău sînt predate artele, ştiin ţ ele şi limbile, dacă nit se începe cu : clementele debază (primele începuturi). Aşa s-a procedat cunoi, după dtc îmi amintesc: de-abia am ajunsla studiul dialecticii, retoricii şi metafizicii,cinci j nc-a şi. copleşit cu reguli atotcuprinză-toare, comentarii, «spuneri ale comeu-tăriilor,concordantele si discordantele \ autorilor.

Astfel am fost îmbîesiţi cu gramatică latină, cutot felul de excepţii, cu cea greacă, cu toatedialect ele, în timp ce bieţii de noi, buimăciţi,stăteam şi nu ştiam despre ce este propriu-zisvorba.

îndreptarea 45. Remediul împotriva acestei dezordiniconstă în:

I. a oferi copiilor care se consacr ă studiului,chiar de la începutul I şcolarit ăţ ii, bazeleunei insiructii ganerale (universaliserudi ţ ia), a-dică*~niateria trebuie astfelorîn-cluită încît la studiile următoare sa nu

se mai adauge nimic nou, ci să fie numaiun fel de amplificare specială a materieianterioare; aşa cum se întîmplă cu uncopac, care chiar de-ar creşte o sută deani, nu mai apar ramuri noi, doar celeapărute anterior j se lăţesc mereu prinr ămurele noi; j

II.*'-. orice limbă , ştiin ţă sau art ă trebuie j N.B. început ă cu elementele cele mai j

simple ,.şi să ofere astfel o ideegenerală asupra studiului res-pectiv.Apoi, pentru completare, j se vor dareguli şi exemple. în | al treilea rînd,

pentru întregirea j

sistematizării se vor indica excep ţ iile şi,în sfîr şit, comentariile, în măsura în caresînt necesare m, căci cine a priceputtemeiurile nu mai are nevoie decomentarii, puţin-du~le face apoi singur,

ALVI\I~LEA PRINCIPIU

46. Natura nu face salturi, ci proce- Tot»dează treptat.

Şi formarea pă sării îşi are treptele sale, carenu se pot sări, nici schimba, pînă ce puiul nu iesedin găoacea spartă a oului. De îndată ce s-a f ăcutaceasta, pasărea mamă nu-1 lasă să zboare ime-diat şi să-şi caute singur hrana (căci n-ar pul ea),ci îl hr ăneşte singur ă şi îl încălzeşte eu propria,căldurii si îl ajută astfel să-i crească penele.După ce i-au crescut penele, nu-1 aruncă imediat

din cuib ca să zboare, ci-1 exersează puţin cîtc puţin, să-şi întindă aripile, mai întîi în cuib, apoisă se ridice deasupra cuibului spre a le mişca şi,în sfîr şit, afar ă clin cuib, dar în imediata apropiere, încearcă primul zbor. Şi apoi zboar ă dincracă în cracă, din copac în copac, din munte înmunte. Abia apoi se poate avînta sigur spreînaltul cerului. Dar fiecare din aceşti paşireclamă timpul său cuvenit, şi nu numai timp, cişi o gradare, şi in afara .ele gradare, şi osuccesiune invariabilă!_;;.

47. Cine îşi construieşte o casă pro- imiu

cedează la fel: nu începe cu creasta şinici cu pereţii, ci cu temelia. După ce a pus baza, nu-i pune imediat acoperişul, ci clădeşte mai întîi pereţii. Intr-un cuvînt: după cum în orice exist ă o condi ţ ionare reciprocă , tot a şa şi nu altfel trebuie să. se şi îmbine.

48. Tot asa si gr ădinarul, în lucr ărilesale, trebuie să observe diferite trepte.Ei îşi alege o tulpiniţă, o dezgroapă,o plantează, o cur ăţă, o despică şi introduce altoiul etc. şi nu lasă nimic la o parte şi nici nu se îngrijeşte de una înaintea alteia. Şi dacă el înaintează trep-

66



.ppşp^

tat, corespunzător propriei sale legităţi (suiş legitime procedunt), atunci nu e posibil calucrarea să nu-i reuşească.

Abatere 49. Evident, este un nonsens claca învăţătorii nuîmpart studiile, nici pentru ei şi nici pentru elevi,astfel ca nu numai unul să urmeze permanentaltuia, dar şi fiecare să se termine negreşit într-un timp determinat. Iar dacă nu se stabileştescopul şi mijloacele de realizare, ca şi ordineaele urmat, atunci se trece uşor peste ceva, seinversează lesne succesiunea, şi astfel lucrareauşor se conturbă.

îndreptarea ffl. De aceea pe viilor :

I. întregul material ele studiu trebuie

distribuit cu grijă pe clase, astfel ca lot ceea ce e anterior să preg ătească caleacelor ce urmează şi să aprind ă f ăclia ;

II. timpul trebuie cu grijă împăr ţ it, astfel încît fiecare an, fiecare lună , fiecare zi şi fiecare or ă să aibă pensumul său;

III. diviziunea muncii şi a timpului trebuie strici respectat ă , pentru ca nimic să nu fie trecut cu vederea şi să nu fieinversai, r ă sturnat.

AL VIII-LKA PRINCIPIU

li VIII l Cind începe ceva natura, nu se opre şte principm pînă nu termină. meni să nu 51. Pasărea care e

acţionată ele natur ă oteze pînă sg_ şi clocească ouăle nuîncetează să •l jţ^area clocească pînă nu ies puii. Dacă ar

întrerupe numai cîteva ceasuri, embrionul r ăcit ar pieri.Şi chiar dacă a scos puii, nu încetează de a-i încălzi pînă ce,întăriţi pentru viaţă şi bine acoperiţi cu pene, pot astfel să

suporte atmosfera.

imitare 52. Şi pictorul care a început să picteze un tablou

procedează bine cînd nu-şi întrerupe munca sa.Atunci şi culorile se acordă reciproc şi se prindmai temeinic.

53. Din aceleaşi motive este cel mai bine să continui neîncetat construcţia unei case pînă laterminarea ei. Altfel, soarele, ploaia şi vîntul

distrug munca şi ceea ce se adaugă mai tîrziu nuse mai prinde atît de bine. Pînă la urmă totul sedeteriorează, crapă şi se distruge.

54. De asemenea, şi gr ădinarul procedează destul de chibzuit cînd, punînd o dată mîna pe plantă, şi-o retrage abia după terminarealucrului; căci dacă lasă între timp ca sevatriunchiului sau a altoiului să se usuce, atunci şi planta' se va usca.

55. De aceea este dăunător cînd copiii sînttrimişi luni si ani de zile la scoală,

ti i

f

iar apoi sînt retraşi pentru alte ocupaţii pe timpmai scurt sau mai lung; la fel, dacă învăţătorulîmpreună cu elevii săi începe cînd una cînd alta,dar nu duce nimic în mod serios la capăt, în sfîr şit, şi atunci cînd el nu se ocupă şi nu pre-lucrează în fiecare or ă ceva precis, astfel încît,luînd în considerare întregul, să se apropiesimţitor, de fiecare dată, de scop. Unde lipseşteaceastă năzuinţă, totul se r ăceşte. Nu zadarnic sedă sfatul de a se baie fierul cîl e cald. Dacă-1laşi să se r ăcească, zadarnic mai baţi cu

ciocanul. Trebuie clin nou să-1 bagi în foc, ceeace înseamnă pierdere de timp şi de fier, pentrucă ori de cîte ori îl încălzeşti, el pierde dinsubstanţa sa.

56. De aici rezult ă: ^— ....

I. cine intr ă în şcoal ă trebuie să f ămînă acolo pînă iese un om învăţ at, moral şi* pios;

II. şcoala trebuie să fie a şezat ă într-un loc

lini ştit, departe de zgomot şi dedistrac ţ ii;

III. tot ce trebuie f ăcut conform prescrip ţ iilor, să se facă f ăr ă întrerupere;

IV. să nu se admit ă nimănui absen ţ e şivagabondaj (sub nici un motiv).

67



AL IX-LEA PRINCIPIU

Contrariul $7, Natura evit ă cu grija iot ce-i st ă trebuie evitat împotrivă sau îi d ăunează.

Cînd pasărea, clocind, încălzeşte ouăle,ca nu lasă să pătrundă vîntuî rece, nici ploaiaşi nici grindina. Ea goneşte chiar şi şerpii, ,

păsările r ă pitoare sau alţi dăunători. imitare 58. La fel arhitectul, i ăstrează lemnul» j

căr ămida şi varul pe rit posibil uscate şi nicinu lasă să se dărîrae sau să se distrugă ceea ceeste o dată construit,

59. în acelaşi chip, piciorul nu expune untablou de curînd pictat să-1 bată un vîntrece, sau la o căldur ă prea mare sau să seumple de praf, ori să pună cineva mîna peel.

60. Şi gr ădinarul îngr ădeşte lăstarii

fragezi cu pari sau cu gard, spre a nu fi roşisau smulşi de capre şi iepuri.

Abatere 61. Se procedează imprudent ori de cile cri se pred ă tinerei ulm, chiar de la începutul studiului, controverse, în vreo

chestiune oarecare, adică i se deşteaptă îndoiala asupra lucrului în curs de a fi înţelesde minte. N-ar însemna oare aceasta ca şicum am clătina o plantă care dorim să prindă r ădăcini? (Foarte bine scrie Hugom, nicicînd nu se va fntka ajunge la ra ţ iunea adevărului

dacă instruirea începe cu problemecontroversate.) Tot aşa, dacă tineretul nueste izolai de citirea căr ţ ilor obscene,d ăunătoare şi confuze, ca şi de mediul viciat.

62. De aceea recomand ăm.: înd

I, să nuse dea elevilor decît căr ţ ile prevă zute pentru clasa lor;

II, aceste căr ţ i trebuie să fie astfel întocmite încît pe bună dreptate să fieadevărate izvoare ale în ţ elepciunii,

moralit ăţ ii şi piet ăţ ii; TIT. să nu se tolereze rela ţ ii u şuratice în

scoal ă şi nici in afara- ei.

63. Dacă se vor respecta toate acestea Conchwcu grija cuvenită, atunci nu va fi posibil cui şcolile să uu-şi atingă scopul.

Capitolul XVIII

Principiile predării şi învăţării lesnicioase

. „ 7. După ce ara ar ătat prin ce mijloace pa ţ i"ceva cu formatorul tineretului (juventutis for-

'siguran ţ a rnator) poate să-şi atingă scopul cu siguran ţă , să cercetăm acum modul de adaptare a

acelor mijloace la aptitudinile spirituale,astfel ca folosirea lor să se facă lesnicios şi /pl ăcut.

Zece principii 2. După ce urmăm calea pe

care ne-o arată natura, consider ăm că instruirea tineretului se poate face uşor dacă:

* I. va începe de timpuriu, înainte camintea să fie corupt ă ,

II. dacă se va face cu preg ătirea co-respunzătoare a spiritului,

III. dacă se va proceda de la general la special,

IV. şi de la u şor la greu, Y. dacă nimeni nu va fi supraîncărcat cu prea mult ă materie, VI. peste tot să se procedeze lent,

VTI miplile să nu fie conslrînse lanimic, ci singure să solicite, în '

func ţ ie de vîrsiă şi metod ă , VIU. totul să se predea ^intuitiv (sensus

praesenies ), .........."" IX. şi pentru utilizare prezent ă , X. toiul după una şi aceea şi metod ă-

continuă-.

68

Ai IX-lca principiu

Trebuie să doreşti să fie

si lesnicios



Primul

principiu iă materia

pur ă

ImUaru

A batere1

Procedînd astfel, totul se va asimila încet şi plăcut. Să vedem totuşi cum procedează naturaînsăşi.

PRIMUL PRINCIPIU

3. Natura începe întotdeauna cu ceea ce estecurat. Pasărea, de exemplu, cloceşte numaiouăle proaspete, care conţin cea mai curată materie. Dacă puiul a început să se formeze maidinainte, atunci zadarnic se aşteaptă vreun re-zultat bun.

4. Dacă arhitectul vrea să construiască oclădire, are nevoie de un loc viran, sau dacă vreas-o clădească în locul alteia, atunci neapărattrebuie s-o dă-rîme pe aceea.

5. Asemenea şi pictorul pictează cel mai bine pe o seîndur ă goală; dacă aceasta este pictată sau pătată, ori aspr ă şi negeluită, atuncitrebuie mai întîi s-o cureţe şi s-o netezească.

6. Dacă cineva are de conservat alifii scumpe, atunci le pune în recipiente noi sau binecur ăţate de conţinutul anterior.

7. La fel şi gr ădinarul plantează mai cu plăcere lăstarii tineri. Iar de e nevoie să plantezearbori mai mari, atunci îi cur ăţă de ramuri, sprea împiedica astfel ca seva să se r ăspîixlească îndirecţie nepotrivită. De aceea, Afistotel a consi-

derat liberarea. între principiile lucrurilor.1™ Pentru că el considera ca imposibil să-i dai uneimaterii o formă nouă, înainte de a fi distrus pecea veche.

8. De aicimai bine despre studiul înţelepciunii, înainte ca alte ocupaţiisă le clistragă şi să ie risipească. Ş i cu cît începeinstruc ţ ia mai lîrziu, cu atîi se izbe şte de greut ăţ i mai mari, pentru că mintea este ocupatade acum cu altceva. Al doilea, că un copil nu. poate să fie învăţat, cu succes, în acelaşi timp de

mai mulţi învăţători, fiindcă e aproape imposibilca toţi să observe una şi aceeaşi

fonriă (a îuvăţămîntului), ceea ce ză păceşte pe un copil sensibil şi frânează pregătirea sa (formarea sa). Al treilea: 3

procedează neîndemînatic acela care se ocupă, de

formarea copiilor mici şi a adolescenţilor şi nuîncepe cu morala, pentru ca stă pînindu-le afectelesă-i facă apţi pentru rest. Un dresor de cai ia maiîntîi calul său de ză bală şi-1 face să-1 asculte, apoitrece la dresarea cu-tărui sau cutărui mers. Deaceea, pe bună dreptate spune Ş eneco.: {„Mai întîiînva ţă moral ă şi apoi în ţ elepciune,- care> cu greu se poate învăţ a f ăr ă moral ă. " 1U Iar .'Cicero:„Filozofia moral ă preg ăte şte ,, mintea pentruviitoarea însâmîn ţ are" etc.175

9. De aceea: îndreptarea

I. formarea tineretului să înceapă cît *

de devreme; II. acela şi elev pentru aceea şi materie să aibă

un singur învăţător;

III. înainte de toate, formatorul tinereluluitrebuie ■ să realizeze armonia moral ă.

AL II-LKA PRINCIPIU Al 'jf.l ea ■ principiu

10. Natura preg ăte şte materia spre a ^atc"^ primi forma. Cînd puiul s-a format su- _„„,f!r 5ficient in ou şi tinde spre o perfecţiune pont™ a prinsuperioar ă, se mişcă să spargă coaja, forma sau o spai-ge cu ciocul. O dată eliberat deaceastă carcer ă, se bucur ă că este încălzit, se bucura că este hr ănit de mama sa, deschidelacom ciocul şi înghite hrana oferită. Se bucur ă la vederea cerului, se bucur ă că se deprinde azbura şi îndată după aceea că poate cu adevăratsă zboare. într-un cuvînt: el se gr ă beşte bucurosspre toate darurile naturii, însă treptat.

11. Aşa trebuie să se îngrijească şi imitare gr ădinarul ca planta să fie prevăzută cuumezeală şi căldura necesar ă vieţii şi

să crească cu bucurie. 12. A şadar, r ău procedează acela care Abatere

constrînge copiii la studiu împotriva voin-

69

rezultă: mai întîi că este aîndruma minţile tinere



ici lor, căci ce se poate aştepta de la aşa ceva. ?Dacă stomacul mi cere mîncare, şi totuşi esteîndopat, consecinţa acestui fapt nu poate fi decîtgreaţă şi vărsături, ori proastă mistuire şi boală. înschimb, , dacă se ofer ă mîncare uimi stomacflămînd, el o acceptă cu nesaţ, o mistuie repede,

cît mai c caldă şi o transformă cu grijă în sucgastric şi sînge. De aceea si spune pe bună dreptate Iso-cratem; edv f ţc (ptXouu0f|c>>, mt\rco'kx)iui{)r\c, (dacă înveţi cu drag, înveţi umil:)".Şi Ouintilian:/„l>orM7te de a studia se întemeiază pe voin ţ a care nu poate fi con-slrînsă" ?"'". f

îndreptarea /jt Aşadar:

» I. trebuie aprinsă în copil, în orice chip, dorin ţ a de a şti şi de a învăţ a;

II. metoda de predare să diminueze trudaînvăţării, pentru ca să nu-i displacă elevului şi să se sperie de continuarea studiilor.

Cum se poate 14. Ardoarea de a învăţa se poate deştepta şiaprinde şi menţine la copii de către menţine la p£r inti, decătre scoală, prin materia

copil ardoarea i „ ■" . -,' , ' , , de a învăţa insaşi, prin metoda de predare şi de i. .Decătre către autoritatea publică.

părinţi: 1 ' 15, Din partea părin ţ ilor se face aceas- 2 ta cînd ei laudă adesea învăţătura şi pe învăţaţi

faţă de copii, cînd îi îndeamnă 3 la sîrguinţă, le promit căiţi frumoase, haine sau

altceva plăcut, cînd scot în evidenţă în faţacopiilor pe învăţător (şi mai ales pe al lor), atît pentru str ălucita lui cultur ă cît şi pentru conduita

4 lui umană faţă de elevi (căci iubirea şiadmira ţ ia trezesc cel mai mult pl ăcerea dea imita) ; şi, în sfîr şit, dacă ci îi trimitcîteodată cu vreo treabă sau cu cîte unmic dar la el, atunci ei vor reuşi lesnesă dezvolte la copii atît încrederea înînvăţ alur ă cît şi faţă de învăţătorul însuşi.

2._De către iQt Dacă învăţătorii sînt afabili şi blînziînvăţători ^ jui-şi îndepărtează inimile prin aspri»

* * mea lor, ci din contra le atrag prin afec- ţiunea lor părintească, prin comportarea şicuvântul lor, dacă scot în evidentă

avantajul, atracţia şi accesibilitatea studiilor pecare le practică, dacă ei laud ă pe cei silitori (şicelor mici le distribuie chiar mere, nuci, dulciurişi altele); dacă fe cile unii îi cheamă şi le arată imagini despre; ceea ce urmează tocmai să se predea sau instrumente optice şi geometrice,

planigloburi şi alte lucruri asemănătoare ce îi pot. entuziasma; şi dacă trimit părin ţ ilor dincînd în cînd, prin copii, cîte o în ştiin ţ are — pescurt, dacă ei tratează cu dragoste pe copii,reuşesc să le cucerească uşor inimile, astfel încîtei să prefere să stea mai mult la şcoală, decîtacasă.

17. Ş coala însăşi trebuie să fie un loc plăcut,oferind ochilor atracţii atît pe dinăuntru cît şi pedinafar ă. înl ăuntru sa fie o camer ă luminoasă ,curat ă şi împodobit ă de jur împrejur cu picturi.Picturile pot reprezenta personalităţi marcante sau

evenimente istorice, pot fi şi hăr ţi sau emblemeoarecare. în afar ă , împrejurul şcolii, să fie nunumai un teren liber pentru plimbare si jocuricomune (căci aceasta nu se poate interzice copiilor, după cum vom vedea mai jos179), ci şi o gr ădină în care să fie introduşi copiii cîteodată,ca să se bucure privind arborii, florile şi alte plante. De se va proceda astfel, atunci copiii vor merge la. şcoală nu cu mai puţină plăcere de cummerg de obicei la btlciuri, unde întotdeaunasper ă să vadă şi să audă ceva nou.

18, Şi înse şi materiile de studiu atrag 4. Dtineretul dacă sînt adaptate capacităţii m

de înţelegere după vîrstă, predate clar, şi însoţite de observaţii fie glumeţe, fie puţin maiserioase, însă întotdeauna plăcute. Căci aceastaînseamnă a uni plăcutul cu utilul.180

10, Metoda însăşi, spre a putea deş- 5. Din ptepta gustul de studii, trebuie mai întîi inotodci j să fie natural ă. Căci ceea ce este naturalse desf ăşoar ă de la sine. Apa n-are nevoie să fie silită sa curgă la vale; înlătur ă doar sţăvilarul sau altceva ce o opreşte şi îndată o veivedea curgînd. Nici pa-

70

178

3.însă

să preatîtdin

si p

ai atrâ



sărea mi trebuie îndemnată să zboare, numai să se deschidă colivia. La fel, nici ochiul sauurechea, n-au nevoie să fie obligate să privească un tablou frumos sau să asculte o melodie plăcută care li se ofer ă. Din contra, este maidegrabă nevoie să le reţinem. Ceea ce reclamă

însă o metodă conformă naturii s-a desprins dincapitolul anterior şi va rezulta şi din regulile ceurmează.

m unească j{l doilea, ca metoda sa poată atrage pruden ţ a spiritele, trebuie să fie îndulcită cu o acutul cu L

.,„ -, „ „ , . utilul anumita prudenţa, aşa incit toate obiectele de

învăţămînt, oricît de importante ar fi, să se predea într-tm mod plăcut şi atr ăgător, şi anumesub forma unei conversaţii, a rezolvării unor ghicitori181 şi, desigur, sub forma de parabole şi poveşti. Mai amănunţit despre aceasta, mai jos.183

utoritaţea 20. Autorit ăţ ile, ca şi edilii şcolii, pot publica s£stimuleze la silinţă, pe şcolari dacă participă personal lasolemnităţile şcolare publice, de exemplu, la exerciţii,recit ări şi dispute, sau la examene şi ■ promovări, şidistribuie celor silitori (f ăr ă deosebire de persoană) laudeşi mici cadouri.

U Ill'lca AL III-LEA PRINCIPIU principiuTotul din ceputurile 21. Natura scoale lotul din începuturi, cuvenite

care sînl mici ca mărime, dar mari cu privire la for ţ eleinterioare. De exemplu: materia din care trebuie să fieformată pasărea se concentrează într-o picătur ă şi seînconjur ă de o crustă, spre a putea fi purtată mai uşor înpîntece şi încălzita la clocire. Şi totuşi conţine în sinevirtual întreaga pasăre, pentru că clin ceea ce se găseşteînăuntru, cu spiritul vieţii, se formează corpul păsării.

Imitare 22. Tot aşa arborele, oricît de mare ar fi, esenţasa întreagă se cuprinde în sîmburele fructuluisău, sau în vîrful ramurilor, în altoi. Dacă-i punem în pămînt se formează un arbore, datorită puterii care lucrează în interiorul său.

23. Cu lotul enormă este abaterea din îngrozitoarea şcoli împotriva acestui principiu: majori- abatere

tatea învăţătorilor se chinuiesc să semener ăsaduri în loc de seminţe — şi în loc de altoi, plantează copaci întregi, adică în loc să predeaşcolarilor elementele fundamentale, le ofer ă un haos

de concluzii şi chiar de texte întregi. Şi totuşi, după cum este sigur că lumea e compusă din patruelemente183 (chiar dacă apare în multe forme), tot aşaeste sigur că şi , • instrucţia (eruditionem) seîntemeiază pe foarte puţine principii, clin care (dacă se cunoaşte regula diferenţierii) creşte apoi o mul ţ imeimensă de corolarii (infinita porismatiim), după cumla un pom pot -să ""iăsa" dintr-o r ădăcină puternică sute de ramuri, mii de frunze, flori şi fructe. O, de s-ar îndura Dumnezeu de timpul nostru şi ne-ar deschide ochii NB-minţii spre a observa bine legăturadintre lucruri şi a o face cunoscută şi altora! Cuajutorul lui Dumnezeu vreau să dau în Pan şopliiâe

christianae sy-noJ>si1M (tabloul sinopticualenciclopediei creştine) o probă* a unei asemeneaîncercări, cu umila speranţă ca Dumnezeu să dea lalumină, poate prin alţii, la timpul potrivit mai multdecît prin nune.

24. Deocamdată să avem în vedere îndreptareatrei lucruri:

I. Fiecare art ă să fie delimitat ă în regulilecele mai scurte şi precise. II. Fiecare regul ă trebuie exprimat ă cu cele mai scurte şi maiclare cuvinte. IU. Fiecare regul ă să fie

urmat ă de cîl mai multe exemple, spre aeviden ţ ia sfera de aplicare a acesteia.

AL IV-LEA PRINCIPIU Al IV-lea principiu

25. Natura păşe şte de la cele mai u şoare c ^nUş01 la cele mai

grele.

De exemplu: Formarea oului nu începe cu partea cea mai tare, cu coaja, ci cu interiorul(meduîla), care la început e

71



înconjurat numai tic o pieliţă si abia mai t.îrxîude o coajă tare. Tot aşa. şl pasărea care trebuiesă zboare, se obişnuieşte mai întîi să stea în picioare, apoi să mişte aripile, după aceea să levibreze şi, în sfîr şit, printr-im avlnt puternic, să se ridice în aer.

imitare 20. Aşa şi dulgherul, mai întîi învaţă să taielemnul cu fer ăstr ăul, apoi să-1 cioplească, încontinuare să-1 îmbine şi la urmă să construiască casa întreagă,

Diferite 27.Este greşit dacă în şcoli se predă abaten ceva necunoscut prin altceva tot atât de

necunoscut, după cum se întîmplă, ele 1 exemplu: 1) cînd începătorilor în studiul limbii

latine li se dau reguli de asemenea în latină ,ceea ce este tocmai aşa ca şi cînd cineva ar voi să explice ebraica, prin ebraică şi araba prinregulile în

2 limba arabă; 2) cînd începătorilor li seda înajutor un dic ţ ionar tradus din latină1®5 în limbamaternă , cînd ei tocmai ar trebui să aibă contrariul. Căci ei nu vor să înveţe limbamaternă cu ajutorul celei latine, ci cea latină cuajutorul celei materne (despre acest neajuns, mai

3 mult în cap. XXII); 3) cînd, se d ă copiluluiindigen un învăţător str ăin care nu cunoa ştelimba maternă a elevului $m, întrucît li ser ă peşte mijloc ui comun de a se putea înţelegeunul cu altul, ei se mulţumesc numai cu semne şicu presupuneri; oare aceasta c altcevadecît

4 turnul Babilonului? 4) de asemenea sedeviază de la calea ra ţ ional ă , că se înva ţă după acelea şi reguli gramaticale (de exem plu, după ale lui Melancbton sau alelui Rarrras)186 tineretul tuturor na ţ iunilor (francezi, germani, colii, polonezi, ungurietc.); ori fiecare din aceste limbi are o poziţie deosebită, proprie ei, faţă delatină, lucru care trebuie evidenţiat cîndvrem să-i facem cunoscut copilului temeinic specificul limbii latine,

hum-piare 28. Acestea se vor îndrepta dacă:

I. învăţătorul şi şcolarul vorbesc aceea şilimbă;

If. toate explica ţ iile se dau în limbacunoscut ă;

IU, cînd gramatica şi dic ţ ionarul limbii str ăine se adaptează limbii cu, ajutorul căreia se înva ţă limba str ăină (limbalatină cu ajutorul celei materne, iar greaca cu al latinei etc.) ;

IV. cînd studiul unei limbi noi pro-* grescază treptat, astfel ca şcolarul

să înve ţ e mai întîi să în ţ eleag ă (aceastaeste cel mai simplu), apoi să scrie(cînd arc timp să se gîndească) şi în sfîr şit să vorbească (ceea ce este celmai greu, pentru că se face pe nepregă-tite) ;

V. dacă se face leg ătura limbii latine cu cea maternă , atunci îi premergelimba maternă , fiind cunoscut ă , şi îiurmează limba latină;

VI. materia însăşi trebuie întotdeaunaastfel ordonat ă încît elevul să înve ţ emai întîi ceea ce este apropiat, apoimai îndepărtat şi la urmă ceea ce este foarte îndepărtai, De aceea cînd seexpun copiilor pentru prima oar ă reguli(de exemplu, din logică sau retorică),ele nu treBuie să fie explicate prinexemple care depăşesc capacitatea lor de înţelegere, de pildă, din teologie, politică sau poetică, ci prin asemeneaexemple care sînt desprinse clin viaţacotidiană. Altfel, nu vor înţelege nici

regulile şi nici exemplele;VII. mai întîi trebuie exersate sim ţ urile

(sensus) copiilor (este.-cel mai uşor)','dîipă aceea memoria, apoi capacitateade {n ţ ekgerc (intel-Icclus) şi la urmă' ''puterea de judecat ă {iudicium).AceasTă "este-" succesiunea firească, pentru că orişice cunoştinţă provine dela sim ţ uri, de unde prin imaginaţie setransmite memoriei, apoi, prin inducţie,din ceea ce e particular se formează

în ţ elegerea no.-, • ţiunii, generale (univcrsalium) şi,

72



în yfîr şit, din cunoştinţa avansată — judecata, .care dă certitudine ştiinţei. /

Al V-lea AL V-LEA PRINCIPIU principiu

Nimic nu 29. Natura nu supraîncarcă , ci se mul-trobuie ţ umeo ţ e cu putin. De exemplu: Ea nu cere doi pui dmtr-unou, ci e muiţiumtă Imitare dacă iese unul cum trebuie.Gr ădinarul nu pune pe un portaltoi un număr nesfîr şitde altoi, ci cel mult unul, ori doi dacă observă că trunchiul este puternic.

Abatere 3()_ Aşadar este o dispersare a spiritului dacă sedau şcolarilor în acelaşi timp mai multe obiecte.De exemplu, dacă se dau în acelaşi an gramatica,dialectica, retorica, limba greacă şi. poetica(compara al IV-lea principiu din capitolul pre-cedent).

AL VI-LEA PRINCIPIU

31. Natura nu se precipit ă , ci procedează lent. Pasărea nu-si aruncă ouăle în foc ca să iasă puii

mai devreme, ci le cloceşte încet, cu călduranaturală. Nici după aceea nu-i îndoapă cumîncare ca să crească mai repede (căci aşa i-ar sufoca), ci, din contra, le dă cu încetul şi cumăsur ă, atîta cît poate să mistuiască fragilul lor stomac.

Imitar ă 32. Nici arhitectul nu clădeşte1 în grabă zidurile pe temelie şi acoperişul pe ziduri, pînă cetemelia nu este îndeajuns de uscată şi întinsă casă nu cedeze la greutate, căci altfel s-ar dărîmaîntreaga clădire. De aceea, nici o construcţie dezid mai mare nu poate fi terminată într-un an, citrebuie lăsat timpul corespunzător.

33. De asemenea, nici pomicullotul nu cere ca planta să crească în prima lună sau să dea fructeîn primul an. De aceea, nici nu o îngrijeştezilnic, nu o udă, nici

nu o încălzeşte cu foc sau var nestins, ci semulţumeşte cu ploaia cerului şi cu căldurasoarelui.

34. De aceea a fost o tortur ă pentru Abatere tinerime:

I. să fie ocupată zilnic 6, 7 sau 8 ore cu lecţii

şcolare si exerciţii, la care trebuieadăugate şi orele de lecţii particulare;

II. să se împovăreze cu dictare, exerciţii,memorizare pînă la scîr-bire, ba chiar pînă la pierderea cumpătului, după cummi s-a întîmplat. Daca se toarnă cu for ţaîntr-un vas cu deschizătura mică (cucare se poate compara spiritul copiilor),iar nu picătur ă cu picătur ă — cît poateintra ?187 Desigur că cea mai mare partea lichidului va da pe de lături şi multmai puţin va intra înăuntru, decît ar intradacă s-ar turna picătur ă cu picătur ă. Nebun este acela care vrea să predeaelevilor atît cît doreşte el şi nu atît cît pot ei înţelege. Puterile copilului tre-buie- ajutate şi nu apă sate, iar formatorul tineretului trebuie să fieîntocmai 'ca un medic, numai, slujitorulnaturii, nu şi st ă pînul ei. j

De aceea,- studiile se vor uşura îndreptarea şivor deveni mai plăcute elevilor

multdacă

I. li se vor fixa cît mai pu ţ ine orein şcoal ă , şi anume 4 (pe zi), sili se va l ă sa tot atîla timp pentru jnr eocupă.ri p>arliculare ;

II. jmmoria va fi cît mai pulinjncăr- catâj_j>jij ţ -nume' doar cu lucrurile fundayientak^ jar celelalte l ă satela liberii re ţ inere ; .............................*"""'

III. totul în func ţ ie de puterea- de în ţ ele gere, care cre şte o dat ă cu vîrsta şi cu avansarea în studiu.

73

[/ Vl-leaprincipiu

Sfinţie cugrabă



AL VII-LKA PRINCIPIU

30, Natura im for ţ ează şi scoate numai ceea ce s-ti maturizat singur iu interior şi vrea să iasă la

iveal ă. îva nu. sileşte ca puiul de pasăre să iasă din ou pînă ce mi i s-au format şi întărit bine

mădularele; ]ixi-l sileşte să zboare înainte de aavea aripi, iru-1 alungă din cuib mai înainte de aşti că e în stare să zboare etc. La fel şi copacul,nu dă naştere ia ramuri pînă ntt-I sileşte sevacare se ridică din r ădăcini; şi el deschide muguriiabia atunci cînd frunzele si florile, formate dinsevă, tind să se dezvolte liber. Nici florile nu şîle leapădă pînă ce fructul cuprins în ele nu s-aacoperit cu o pieliţă, cum nici frunzele unu cad pînă ce acesta nu s-a copt.

37. Aşadar se for ţează spiritulatunci cînd: 1) i se impune ceva pentru care nus-a maturizat încă, puii ivit vîrstei şi capacităţiide înţelegere; 2) dacă ;i se dă să memoreze sausă execute ceva f ăr ă o expunere pregătitoare,lămurire sau îndrumare.

38. De aceea trebuie pe viilor: sa nu se nimic altceva si

cere vîrsta §J£^JL(L,,tU£îRQ£eze, nttiiun ceeace a fosfbijie^ în ţ eles. De asHnnVea'"sa se

cear ă, pe. dg rost numai . c<->a < e sîntem siguri-că rondul poate sa reţină; ,...

să se dea să se execute ceva- numaiatunci cînd s-a explicat suficient iubii

care trebuie forma şi regula să seefectueze.

AL VI1I-LEA 1'KlNOi'IU 39. Natura se ajut ă sini'ur ă prin mii-

Citit" sj i'ii'ii i accesibil toacele de care dispune.

De exemplu: oului nu-i lipseşte căldura vitală proprie, şi totuşi, datorită grijii lui Dumnezeu,

tatăl naturii, ea ' este

sprijiniţii de căldura soarelui şi de penajul | ăsăriiclocitoare. De asemenea, puiul bşit din găoaceesie încălzit de marna sa atîta vreme, cit arenevoie1 şi este format şi întărit de ea pentrudiferitele trebuinţe ale vieţii. Aceasta o putemobserva la berze, care-şi ajută puii, luuidu-i în

spinare şi purtîndu-i în jurul cuibului, iar aceştia,mişeîndu-se, bat din aripi. Tot aşa, doicile ajută copiii în neputinţele lor, în diferite chipuri. Ele îiînvaţă să ridice capul, apoi să vadă, să stea în picioare, să mişte picioarele pentru paşi, să păşească, să meargă mai tntîi încet, apoi mairepede, pînă capătă, în sfîr şit, agilitate în fugă.Iar dacă îi învaţă să vorbească, le pronunţă cuvintele şi indică • cu rnîna ce înseamnă acestea.

40. Aşadar, cumplit esie învăţătorul care dă elevilor o temă f ăr ă să le explice suficient despre

ce este vorba şi f ăr ă să le i<alice calea rezolvăriiei, ba nici măcar nu-i ajută în încercările lor, ci îilasă să transpire şi să fiarbă; iritîndu-se cîndceva nu este f ăcut cum trebuie. Oare nu»eprezintă aceasta o tortur ă a tinerimii? Esteîntocmai ca şi cum o doică ar constrânge uncopilaş — ce se clatină cînd stă în picioare — să meargă, şi l-ar bate cînd n-ar putea. Altfel neînvaţă însă natura: să rabatăm atîta timpslă biciunea cit lipseşte puterea.

■•//. De aceea în viitor:

I. Nimeni să nu fie bătut din cauza

înva ţă MripiTcriilcic'l nu se învaţă, cmcaltui e de vină decît învăţătorul, care nuse pricepe sau îru-şi dă silinţa să-i facă pe elevi receptivi}.

II. Tot ce trebuie învăţ at pe de rost trebuie să fie atît de bine expus şi l ămuriielevilor, încît să le fie clar, ca si celecinci de pete de la m-înă.

III. Ş i ca toiul să li se imprime cît mai u şor,trebuie apelat ori de cile ori este posibil la, sim ţ uri.

Aba

îiulr

74

Al VIT-tea principiu

Nimic contra, voinţei

Al Vlll-lea principiu Toiul oît mai

A batere

îndreptarea

N.B.

N.B,

întreprind ^'''vd ă cu- tinerelul decît ceea ce permite

I. aptitudinile

Ii.

III.



42. De pildă, este necesar ca mereu- să fie unite:auzul cu vederea, limba cu mina. Astfel ca

materia care trebuie să fie învăţată să nu fiedoar povestită, ca să pătrundă în urechi, ci

prezentată şi prin imagini, ca în acest felreprezentarea să se imprime ochiului. La riadul*

lor, elevii trebuie să înveţe de timpuriu să seexprime prin limbă şi să arate cu mina, încît niciun lucru să nu fie pus la o parte pînă ce nu s-a

imprimat suficient urechii, ochiului, intelectuluişi memoriei.//» acest scop ar fi bine ca materia

unei clase să fie reprezentat ă figurai pe pere ţ iiclasei188 , fie că e vorba de teoreme şi reguli, fie deimagini şi embleme din ceea ce cuprinde obiectul

respectiv. Dacă s-ar face aşa este de necrezut cîtde mult s-ar uşura reţinerea. La aceasta mai

poate contribui faptul ca elevii, tot ce aud saucitesc din căr ţi, să noteze' în caietele lor sau în

inventarul de cunoştinţe^ generale (locos

communes), ]5eritru că în acest fel~se' sprijină imaginaţia şi se uşurează aducerea aminte.

AL fX-LKA PRINCIPIU

43. Natura nu creează nimic al cărui folos să nu fie imediat şi evident. Dacă formează o pasărese vede imediat că aripile le-a primit pentru zbor, picioarele pentru fugă ctc. La fel, tot ce apare în pom are folosul său, pînă la pieliţa şi puful careacoper ă fructul. A şadar ;

•larva ././_ Munca elevului se u şurează eînd i se arat ă ce folos are în via ţ a, cotidiană ceea ce i se pred ă să înve ţ e. Aceasta trebuie respectat în toatedomeniile, în gramatică, dialectică, aritmetică,geometrie, fizică etc. Dacă nu se procedează aşa,atunci tot ce se povesteşte va. apărea ca o ar ătaredin Lumea nouă, şi copilul nu-i va daimportanţă, considerînd că ar fi ceva firesc şimai degrabă va crede decît va şti. Dacă însă i seva ar ăta, care este rostul fiecărui lucru, într-uncuvînt, dacă i se dă în nună, el jşi dă seama că

ştie ceva şi se bucur ă de munca sa. Aşadar:

45. Nimic să nu "se predea decît spre N.B folosul actual.

AL X-LEA PRINCIPIU

46. Natura ac ţ ionează peste iot în mod Toateîn ciinvariabil. De exemplu: 'după cum se «»ifom1

naşte o pasăre, aşa se nasc toate celelalte, la fel şi toate animalele, numai în anumite împrejur ări există devieri. Deasemenea şi la plante. Cum apare şi creşte o plantă din sămînţa ei, cum se sădeşte, creşte şiînfloreşte un copac, tot aşa se întîmplă cu toţiceilalţi pretutindeni şi întotdeauna. Şi cum este o

frunză pe un copac, la fel sînt şi toate celelalte,şi cum este în acest om, va fi şi în ceilalţi şi totaşa mereu,

47. De aceea, deosebirea în metod ă Abatere ză păce şte tineretul şi face ca studiile să fie complicate, cînd adesea nu numai diferiţi profesori predau artele în mod diferit, dar chiar acelaşi profesor predă de asemenea diferit — 'deexemplu, gramatica într-un fel, iar dialectica189 în alt fel etc, de vreme ce totul ar trebui să fie predat la fel, avînd în vedere armonia întreguluice există în univers şi cea a relaţiilor şilegăturilor reciproce dintre lucruri şi cuvinte.

t 4S. Pentru aceasta trebuie să ne în- îndreptarea grijim

ca în viitor

I. să fie tina şi aceea şi metod ă la învăţ areatuturor ştiin ţ elor, artelor şi limbilor,

li, în aceea şi şcoal ă să existe aceea şi ordine şiaceea şi mă sur ă pentru toate exerci ţ iile,

III. editarea căr ţ ilor pentruacela şi obiect sa

fie pe cît posibil aceea şi. Atunci toate se vor desf ăşura f ăr ă

întrerupere şi cu uşurinţă.

75

X-leatei fiu

■coşar folotic

A l X-lea principiu



Capitalul XVIII

Principiile predării şi învăţării temeinice

l 7. Suit puţini dini re aceia care termină *şcoala cu o instrucţie temeinică (solidaerudiţi»), majoritatea însă ies cu cevasuperficial, cu un fel de spoială, fapt de care

se plîng mulţi şl o dovedeşte însăşi starealucrurilor.

De se întreabă cineva care cauza acestei stări de lucruri, ea este dublă: pe de o parte, şcolile se ocupa de lucrurinefolositoare şi de prisos, negii-jînd pe celeesenţiale, iar pe de altă parte, elevii uită ceau învăţa!, pentru că cunoştinţele trec prin

minte, dar nu se opresc acolo. Cel din urmă neajuns este atît de frecvent încît sînt puţiniaceia care să nu se plîngă de el. Căci, clacă,am putea să reproducem tot ce am învăţat,auzit şi înţeles, cît de învăţaţi ar trebui să fim consideraţi! Şi totuşi lucrurile nu stauaşa, e cert că am cărat apă cu sita.

3, Oare nu exist ă nici un remediuîmpotriva acestui r ău? Bineîn ţ eles, dacă

intr ăm din nou în şcoala naturii şi căutamcăile pe care le urmează spre a asiguradurata creaturilor ei. Afirm că se va

găsi un mijloc, cu ajutorul căruia fiecareva fi în stare să ştie ceea ce a. învăţat,şi mai mult clecît a învăţat, de exemplu,va putea nu numai să reproducă uşor cunoştinţele primite de h ' învăţători sauscoase din autori, dar eî însuşi va putea.să judece asupra temeiului lucrurilor.

4. Aceasta se va realiza dacă: I. se vor transmite numai lucrurile de

folos permanent; II. în totalitatea lor, f ăr ă omisiuni:

III, a şczîndu-le pa o bază solid ă;

IV. aceast ă , bază să fie cît mai pro fund ă;

V. iot ce urmează mai tîrzin să se sprijine pe aceast ă bază;

VI. tot ce se poate deosebi se va distinge nuri amănun ţ it;

Vil. tot ce succede se va baza pe ceea ce precede;

VIII. toi ce este coerent se va lega per-manent; IX. lotul va fi organizat pemă sura min ţ ii, a memoriei şi a limbii; şi X. toate se vor consolida prin exerci ţ ii

continue.

Să ne ocupăm mai detaliat de fiecare treap

PRINCIPIUL I

5. Natura im începe nimic nefolositor. Deexemplu! dacă natura începe să creeze pasăre, nu-i dă solzi, aripioare de peştecoarne, patru picioare sau altceva de care n-aavea nevoie, ci îi dă un cap, o inimă , aripetc. Nici copacului natura nu-i dă urechi,ochi, pene sau păr, ci coajă, fibre, măduvă,r ădăcini şi altele.

6. Un ogor, o vie sau o gr ădină , ca săaducă rod, nu se însămânţează cu neghină,urzici, spini şi scaieţi, ci cu sămînţă şi plantenobile.

7. De asemenea, şi arhitectul care vrea sridice o clădire solidă nu întrebuinţează paie pleavă, şiam sau lemn de salcie, ci piatr ă,căr ămidă, lemn de stejar şi alte asemeneamateriale rezistente şi dense.

8. A şadar în şcoli:

I. S ă se trateze njmiai...ceea_ ce poate fi'de folos permanent, a ţ ii fpentnl via ţ a

aceasta,. [cît si pentru. _ cealalt ă — şi în special pentru cea viitoare.,(După Hieronymus tre-

Instruc ţ ia obi şnuit ă este un lucru

superficial

O cauză dubl ă

Remediile, pentru

înl ăturarea acestei

situa ţ ii ni le ofer ă metoda

natural ă

Zece trepte

ar



buie să se înve ţ e pe pămînl acelecuno ştin ţ e care să aibă tr ăinicie şi ince?'.)190

II. Ceea ce se d ă tineretului pentru nevoileacestei vie ţ i nu trebuie să stea în caleacelei ve şnice, iar pentru cea actual ă , să

aducă rod permanent. •.-.mai o. Cui îi folosesc mm icurile? Pentru ce irttrt să învăţăm ceva ce nici nu ne ajută dacă-1 ştim, şi nicinu ne strică clacă nu-1 ştim, şi care se uită fie dincauza înaintării în vîrstă, fie clin cauza altor preocupări? Găsim din abundenţă material ca să împlinim scurta noastr ă viaţă, f ăr ă ca să-i mai oferimnimicuri. De aceea este de datoria şcolilor să nu pre-ocupe tinerimea cu lucruri nefolositoare. (Cum că jocurile se pot transforma în rezultate serioase, despreaceasta va fi vorba la locul cuvenit.)m

AL II-LEA PRINCIPIU

10. Natura nu omite nimic ce credeutil pentru corpul ce-l formează.

De exemplu; cînd ea creează o pasăre, nu uită capul, aripile, picioarele, ghearele, pielea, ochii şinimic altceva ce ţine <lc fiinţa păsării (specieirespective) etc.

11. La fel şi şcolile, cînd formează pe omtrebuie să-l formeze în întregime, ca el să fieînarmat în egal ă mă sur ă pentru sarcinile acestei

vie ţ i, ca şi pentru ve şnicia însăşi, către carenă zuie şte tot ce este trecător.

12. De aceea în şcoli trebuie să se înve ţ e numimai ştiin ţ e, dar şi moralitate şi pietate.Cultura ştiin ţ ifică trebuie însă să-i formezeomului intelectul, limba şi mina pentru ca el să poată în mod raţional studia, exprima si realizatot ce este util. De se omite ceva, va apărea ungol care nu înseamnă numai o defecţiune îninstrucţie, dar şi o deteriorare a construcţieisolide. C ăci nimic nu poate fi durabil dacă nueste coerent între toate păr ţ ile.

AL IIî-LEA PRINCIPIU ., TTT , Al III-lea 'principiu

13. Natura nu face nimic f ăr ă temelie Celesolide sau r ăd ăcini.

nu creşte pînă n-a

prins r ădăcini, şi dacă ar încerca, ea s-ar ofili şiar pieri. De aceea, un gr ădinar prudent nu trecela plantare pînă nu vede că lăstarul are r ădăcini.La pasăre şi la celelalte animale, în loculr ădăcinii există viscere (organe vitale), careîntotdeauna se formează 'mai întîi, pentru că constituie temelia întregului corp.

14. Aşa şi arhitectul execută numai Imitare atunciclădirea, cînd înainte s-a pus o temelie rezistentă, căcialtfel totul s-ar dărîma. La fel şi ficiorul grunduieştetablourile sale, căci altfel culorile s-ar pierde, s-ar deteriora ori s-ar decolora.

15. O asemenea temelie nu o creează Abatere pentruinstrucţiune acei învăţători care î) nu-şi dau nici o osteneală să-i facă 1 pe şcolaristudioşi şi atenţi, 2) nu deli- 2 rnitează în prealabilimaginea generală asupra întregului studiu, caastfel elevii s'ă înţeleagă foarte clar ce trebuie să facem acum şi ce urmează sa fie f ăcut. Dacă însă copilul învaţă f ăr ă plăcere, f ăr ă atenţie şi f ăr ă înţelegere, cum de ne putem aştepta la cevatemeinic?

16. De aceea trebuie ca în viitor: îndreptarea

I. S ă se de ştepte la elevi o dragoste se

rioasă pentru fiecare studiu de care seapucă , f ăcînd apel pentru aceasta la demnitate, folos, pl ăcere ş.a.

II. înainte de a se trece la tratareaanalitică a obiectului, să se ofere întotdeauna min ţ ii o prezentare asupra limbii sauartei respective (adică — pe cît posibil — ■ să se dea o schiţă generală, dar care să cuprindă toate păr ţile obiectului), astfelca elevul chiar de la început să aibă o privire de ansamblu asupra scopului, alimitelor şi a structurii interne a domeniului respectiv. Căci aşa cum scheletul

constituie baza corpului întreg, tot astfelo schiţă reprezintă începutul şi fundamentul unei arte (unei discipline).

77

trebuieconstruite înmod solid

-leaipiujuie■itati ceţinedlor

•tar e

Desigur, o



AL IV-Î.KA PRINCIPIU

17, Natura î şi afund ă adine r ăd ăcinile.Astfel, la animale, organele vieţii le ascundeîn interior»] corpului, Şi cu cit un copac îşiafundă mai adînc r ădăcinile, cu atît stă mai

sigur. Dacă îe întinde numai la suprafaţa pămîntuhiî, este mai uşor r ăsturnat.

îndreptarea 18. De aici rezultă a.lît necesitatea abera ţ ieitrezirii, cu seriozitate, fi docilităţii ele- J vnlui, cit şiimprimarea în mintea acestuia a ideii de a nu trece lastudierea sistemu- j lui unei arte sau limbi înainte de afi j sigur că reprezentarea acestuia este cont- j plctînţeleasă şi bine înr ădăcinată.

AL V-LEA PRINCIPIU

19. Natura scoate toiul şi nimic din alt ă parte.

Tot ce găsim la un arbore — ca lemnul, coaja, frunzele,florile şi fructele — provinenumai din r ădăcini. Chiar daca ploaia cade de sus saugr ădinarul udă ele jos,, totul însă trebuie să fie absorbit de r ădăcini şi apoi poate să ser ăspîn-clească prin trunchi, ramuri,r ămureîe, frunze şi fructe. De aceea şi pomicni-torul, deşi aduce altoiul din altă parte, trebuie să-1 altoiască astfel pe trunchi

încît să se încorporeze substanţei acestuia şisă tragă seva din aceleaşi r ădăcini, să senutrească şi, datorită r ădăcinilor, să .se poată dezvolt;». Din ea primeşte copacul totul şi n-are nevoie să-şi procure ramuri şi frunze dinaltă parte spre a-i fi integrate. Aşa şi cu pasărea, dacă e să se acopere cu pene,acestea, nu se iau de pe pielea altei păsări, ciies din organele interioare ale propriului săucorp.

20. La fel, un arhitect prudent construieşte totul în aşa fel încît să se spri

jine pe temelia proprie şi să fie fixatîn propriile balamale', f ăr ă suport extern,Căci, dacă o clădire ar avea nevoie desuport extern, arată că e defectuoasă şigafa să se dărîme.

21. ba fol cel ce vrea. să-şi facă unhele şteu sau o fim'înă , acela, mi aduce apă din altă parte sau nu aşteaptă apa de ploaie,ci sapă pînă dă ele izvoare de apă proaspătă si le dirijează prin conducte şi tuburisubterane spre rezervorul său.

22. Din această regulă rezultă că a Ş i ' inst just tineretul nu înseamnă a-i îmbtesi mintea pleava de cuvinte, fraze, expresii şi păradunate din diver şi autori, ci a-i înleîn ţ elegerea lucrurilor, ca aJ>oi din aceaînsăşi,ca dinir-un izvor via, să ţîşnească pî-raiele, precum clin mugurii copacilor r ă sar frunze, flori şi fructe şi în fiecare an din fiecaremugur apare o nouă r ămurică cu frunzele,florile şi fructele ei.

fana lui Esop, împodobită cu pene str ăine,192 Nici măcar nu s-au învrednicit să destupeizvorul cunoştinţei ascuns în şcolari, ci i-auudat doar cu apă din rîuleţe str ăine. Adică nule-au ar ătat Jeiulv sînt lucrurile înseşi din ,sine., şi în sine (qudmodo a seipsis, ac inseipşîs" sint), ci ce gîndeşte sau scrie despreele unul sau altul, ai treilea sau al zecelea, aşacă se aprecia drept semn de marc erudiţie să cunoşti despre multe lucruri părerinumeroase şi contradictorii. Aşa se. explică că cei mai mulţi nu fac altceva ciecît să serepeadă asupra autorilor, extr ăgînd expresii, fraze şi păreri, îmbîc-sincl ştiinţa ca niştecîrpaci, Lor li se adresează Horaţiu193: „O,voi imitatori ~- turma de sclavi !" (0imitatores, servum pecus!). Cu adevărat,turmă de sclavi, deprinsă a purta numaisarcini str ăine.

24, Ce înseamnă, întreb, să te ocupi,numeroasele opinii despre lucruri,

78

Al IV-fea principia Temeliile

să fie adinei

1 23. Ce-i adevărat, şcolile n-au f ăcut dinr ăd ăcinii j acest lucru pînă. acum, ca spiritele să

I înveţe şi asemeni arborilor să dea lăstaretinere din propria r ădăcină, ci doar le-auîndrumat să se încarce cu r ămureîe culesenumai din altă parte, ca şi coţo-

de în timp ce este vorba de cunoaştereaadevăratei esenţe a lucrurilor? Oare în viaţaaceasta, n-avem ceva mai bun de

Al V-lca principiu

Totul din

rfidăcijitio proprii

Imitarea ■me şte şugit-

mască

N

Se

s



f ăcut dccît sa alergăm încolo şi încoace pecăr ările bătătorite de alţii şi să cercetăm caredintre ei se abate, se poticneşte san se r ătăceşte?O, voi muritorilor, să păr ăsim ocolişurile, să negr ă bim spre scopul nostru! Dacă-1 vedem clar şi precis, de ce nu ne gr ă bim drept într-acolo?

De ce ne folosim mai degrabă de ochi str ăini înloc de ai noştri?

Cauza 25, Că de fapt în şcoli se învaţă să se mHada

m fiă cu 0C Jii si faini şi să se în ţ eleag ă cu minte str ăină ne arată metoda în toate ştiinţele. Şcolile

nu învaţă cum se deschid felurite izvoare şi se desprind pîra-iele, ci prezintă numai pîraiele desprinse din autorişi cer ca prin (de să se ajungă la izvoare. Căci niciun dic ţ ionar (cel puţin din cele pe care le cunosc, cuexcepţia celui al lui Cnapius Polonus m,dar şi acestalasă de dorit, cum vom ar ăta la cap. XXII) nu neînvaţă să vorbim, ci numai sa în ţ elegem; nici o gramatică nu ne indică cum se construie şte o limba, cicel mult cum se analizează; şi nici o frazeologie nuindică modul cum ar putea cineva să formeze ocuvîntare în mod artistic şi cum ar putea s-omodifice, ci ofer ă doar o amestecătur ă încurcată defraze. Aproape nimeni nu predă fizica prindemonstraţie vizuală (oculari de-monstratione) şiexperiment, ci numai prin citirea textelor luiAristotel sau ale altuia. Nici unul nu caută să formezemoravurile prin transformarea afectelor interne,""cile întunecă prin simple definiţii superficiale alevirtuţilor şi prin diverse împăr ţiri. Aceasta se vaar ăta mai lămurit cînd vom ajunge, cu ajutorulDomnului, la metodaspecială

artelor si a limbiloi dacă va binevoi Dumnezeu, în Schiţa pansophiei. im

■ sugarii 26. Pe bună dreptate ne mir ăm că cedează anticii n-au avut grijă de aceasta, sau n me că cel puţin ceinoi n-au îndreptat de mult greşeala, sigur fiind că aci stă ntr-adevăr pricina rezultatelor atît de întîrziate. Cum

aşa? Oare dulgherul arată ucenicului său artaconstrucţiei prin demolarea casei? Nicidecum, ci,din

contra, îl învaţă atunci cînd o construieşte, şianume ce material să aleagă, cum trebuiedimensionat pentru locul corespunzător, cioplit,fasonat, sfredelit, aşezat, îmbinat etc. Căci cinecunoaşte meşteşugul construirii, n-are nevoie dea cunoaşte demolarea, după cum descusutul unei

haine nu este nici o problemă pentru cel care şties-o coase. Prin demolarea unei clădiri n-a învăţatnimeni meseria construcţiei, cum nici , prindescusut, pe cea a croitoriei.

27. în realitate, neajunsurile, chiar Nepreg ătirea pagubele metodei sînt evidente, dacă ea învăţătorilor nu va fiîmbunătăţită în această latur ă: actiluatea • \. instrucţiamultora, dacă nu chiar a ior are im celor mai mulţi, se reducela cunoa şterea dublu unei simple nomenclaturi, adică ei pot inconvenient să expună mecanic denumirile şi regulileartelor, dar nu ştiu să le aplice în practică ; 2. la nici unulinstruc ţ ia nu ajunge la o ştiin ţă universal ă , care să se reazeme pe ea însăşi, plină , de vigoare şi capabil ă de extindere, ci

r ămîne o c/irpiiur ă — de iei un petic, de colo altul — , f ăr ă o just ă leg ătur ă şi f ăr ă un rod permanent. Căci acea ştiinţă care e formată numai din diferite citate şi opinii aleautorilor, e asemenea unui arbore ce se înalţă de obicei la petrecerile ţăr ăneşti, care deşi este împodobit cu ramuri, florişi fructe, chiar cu ghirlande de flori şi cununi, totuşiacestea nu pot să mai crească şi să se menţină, întrucît întreaga podoabă nu provine din propria-i r ădăcină, fiind atîrnată dinafar ă. Un asemenea pom nicicînd nu produce fructe,iar verdeaţa atîrnată se vestejeşte şi cade.' Un om N.B. însă cu cuno ştin ţ e temeinice seamănă cu un pom cu r ăd ăcini projmi, care se men ţ ine din seva proprie şi de aceea tr ăie şte,înverze şte, înflore şte şi aduce rod (devenind din zi în zi mai

viguros). \ 28. Rezult ă , în general, de aici că îndreptarea oamenii

trebuie să înve ţ e a fi în ţ elep ţ i, pe cit posibil, mi din căr ţ i, cide la cer şi pcinânt, de la stejari şi fagi, adică'să cunoască şisă cerceteze lucrurile înseşi, iar nu din observaţiile şimărturiile str ăine. Aceasta ar însemna să calci din nou

79

:i< i,ln

dai- si mai clar.19K



Al Vl-lea principiu Totul cît

mai distinct

De imitai

Al Vlî-lea principiu

Totul într-un

continuu

progres

pe unnclc înţelepţilor str ăvechi şi sa nu, extragiştiinţă de altundeva deeît din însuşi prototipullucrului. IHt'- dar drept lege :

totul să derive din principiile permanenteale lucrurilor ;

,,.-/.

sa nu se înve ţ e nimic pe oaza. iu:autoritate nud ă , ci total să se demonstreze

cu ajutorul sim ţ urilor şi al ra ţ iunii; UT.nimic numai după metoda analitică , dar maiales lotul după cea sintetică.

AL VI-I.KA PRINCIP FU

29. Cu cil ceva preg ătit de natur ă va aveamai multe ■utilizări, cu atît se distinge prin maimulte articula ţ ii. De exemplu, cu cit este mai

mare numărul articulaţiilor ce compun membreleunui animal, cu atît şi capacitatea acestuia demişcare este mai mare: a calului mai mare deeît a boului, a \şopîrlei deeît a melcului. Tot aşa uncopac bine divizat în r ădăcini si ramuri este maisolid si mai frumos.

30. Prin urmare, în învăţ area tineretuluitotul trebuie să fie, atît de distinct conceput, încît nu numai cel ce pred ă , dar şi cel ce înva ţă să poat ă recunoa şte, f ăr ă vreo confuzie, unde aajuns şi ce va face. Iar aceasta depinde în maremăsur ă de faptul ca toate căr ţile folosite în şcoală să fie cît mai grijuliu adaptate acestei lumini anaturii.

AI. VII-LEA PRINCIPIU

31. Natura este într-un continuu j>ro- j gre ş şinicicînd nu se opre şte; ea nu lasă j să stea cevaanterior început ca să înceapă ) altceva nou, ci odat ă ceva început, îl \ continuă , mărindu-l şi perfec ţ imîndu-i,

De exemplu: formarea, foetusului începe cucapul, picioarele ' şi inima etc. j care r ăraîn în

continuare, perfecţio-nîndu-se. Pomul plantatnu-şî leapădă |

primele ramuri, ci continuă cu asiduitate să lealimenteze cu seva vieţii, pentru ca <>1 să dezvolte, în fiecare an, noi r ă-murele.

32. De aceea în şcoli:

f. este necesar să ser organizeze în

' a şa fel toate studiile, încît ceea ce urmează să se bazeze pe ceea ce precede, iar ceea ce precede să se

înt ărească prin ceea ce urmează;

17. tot ce s-a predai şi mintea a în ţ eles, să fie imprimat şi memoriei.

33. întrucît prin această metodă naturala tot ce s-a predat trebuie să formezetemelia pentru ceea ce se va preda,este necesar ca totul să fie întipăritcît mai solid. Se va întipări temeinic înminte numai ceea ce s-a înţeles just şi

s-a reţinut corect de către .memorie.Cu adevărat zice Quintilian: %,Orice învă ţătur ă se bazează pe memorie,' şi în zadar învăţăm dacă doar plute şte'ceva pe ling ă noi din ceea ce am auzit (sau citit)'!. I??..La fel spune şi Ludovic" yivesp'^'în primaetate trebuie exersat ă" memoria, întrucît ea ""cre şte prin exerci ţ iu, oferimlu-i cu grijacît mai multe şi mai des. C ăci aceast ă vîrst ă nu simte oboseala muncii, şi nicinu o ia în considerare. Astfel se va dezvolta memoria f ăr ă greutate şi cu marecapacitate". (De tradendiâ disciplinis,

cartea a IlI-a)198. Iar în cartea sa ;„Introducere în înţelepciune" 199, el spune: „Nul ă sa memoria să se odihnească. Nimic altceva nu se bucur ă şi nu se dezvolt ă la fel prin efort.încredin ţ eazâ-i zilnic cîle ceva: cu cît îi veiîncredin ţ a mai multe, cu atît va pă stra, mai fidel toate, j iar cu cît mai pu ţ ine, cu atît mai infidel.' r

Că aceste cuvinte sînt adevărate ne înva ţă^ exemplele din . natur ă: cu cit absoarbe un copacmai multă umiditate, cu atît creşte mai viguros, şiinvers, cu cît creşte mai viguros cu atît absoarbemai mult. Cu cît un animal mistuie mai multă hrană, cu atît devine mai mare, şi devenind maimare reclamă mai multă hrană şi asimilează maimult. în acest chip creşte totul în natur ă prin propria

De

Metrr.lîmbşi

jorlma

prin

7

/t»

80

I.

II.



mărire. Din acest punct de vedere, nu trebuie să cru ţăm primei vîrst ă (bineînţeles, r ămînîndrezonabili), căci numai astfel poate deveni bazaunei înaint ări durabile.

VlII-Ua AL VIII-LEA PRINCIPIU

rincipiu oatestnt 34, Natura une şte totul prin leg ături 111 relaţii fimn(men f e.manenta 1

De exemplu, dacă formează o pă sărică ,atunci uneşte toate păr ţile; membru cu membru,os cir os şi nerv cu nerv. Acelaşi lucru la uncopac: clin r ădăcină creşte trunchiul, clintrunchi ramuri, din ramuri crenguţe şi pe acesteamlădiţe, iar din mlădiţe muguri, iar din mugurifrunze, flori si fructe si, în sfîrsit, noi mlădiţe,aşa că de ar fi de o mic de ori o mie de ramuri,r ămurele, frunze şi fructe, ele "nu sînt totuşi

decît unul şi acelaşi copac. Tot aşa, dacă vremca o cl ădire să dureze, atunci fundamentul, pereţii, tavanul şi acoperişul, într-un cuvînt, dela cel mai mare pînă la cel mai mic, nu numai că trebuie potrivite, ci unul în altul astfelîntrepătrunse, încît toate păr ţile să ţină solid şi să constituie o singur ă casă.

De imitat 35. De aici urmează :

I. cuno ştin ţ ele întregii vie ţ i trebuieastfel rînduile, încît să. constituieo enciclopedie în care toate ancrescut dintr-o .r ăd ăcină comună

şi se g ă sesc la locul potrivit; II. tot ce se înva ţă trebuie astfel înt ărit

prin motivări ra ţ ionale încît să nu poat ă fi dat u şor uit ării sauîndoielii.

Motivele raţionale sînt acele cuie, scoabe şi.clame care fixează clădirea ca să nu se clatinesau să se pr ă buşească.

învăţa 36. A motiva totul prin argumente ra- va prin ţ ionale înseamnă a lua cuno ştin ţă de

(•autaiCa cmize> aclică nu numai a ar ăta cum şi

ce este un lucru, dar de ce nu poate fi altfel. A şti ceva înseamnă a cunoaşte un lucru în conexiunea cauzală. De j

pildă, clacă se pune întrebarea cum este mai corect să Spui „totus populus" sau „cunctus populus", iar învăţătorul r ăspunde "^cunctus populus"', f ăr ă să deanici o explicaţie, atunci elevul va uita îndată. Dacă vaspune însă „cunctus" provine de la „conjunctus",de aceea „totus" se foloseşte mai degrabă pentru un

lucru solid, iar „cunetns" cînd e ceva colectiv, cum e încazul de faţă, n-aş vedea cum de ar putea uita un copil,cloar clacă e prea mărginit. La fel discută şigramaticienii; cum este mai corect de spus: „mearefert, iua referi, ejus referi", adică de ce se folose şte la persoana I şi a îl-a ablativul (cum credei), iar la a IlJ-a genitivul? Dacă voi explica însă că „refert" provine din contractarea lui „res feri" (prineliminarea lui „s") şi ele aceea trebuie să spunem „meares feri, lua res fert, ejus res fert" (sau contractat: meareferi, tua refert, ejus refert") şi în consecinţă „mea" şi„tua" nu sînt ablative, ci nominative — oare prin a-ceasta nu-1 luminez pe şcolar? 200 Aşadar, noi vrem. ca

elevii să înveţe să cunoască originea tuturor cuvintelor,cauzele tuturor expresiilor (sau construcţiilor) şi te- N.B. meiul tuturor regulilor, ale obiectelor ele studiu şisă le aibă permanent la îndemînă (iar 'regulile ştiin ţ elor trebuie consolidate mai'întîi prin lucrul însuşi,şi nu prin judecare sau presupunere). Aceasta pelîngă faptul că va procura elevilor plăcere, le va aduce şiun mare folos, căci le va forma calea spre cunoştinţesolide şi le va deschide ochii într-un chip minunat, caei înşişi şi cu propriile lor puteri să cunoască una, clinalta.

37. De aceea înînvăţ at prin cauze.

AL IX-LEA PRINCIPIU Al IX-lca principiu

38. Natura pă strează propor ţ ia între Toate sîntr ăd ăcină şi ramuri, respectînd, o dat ă cu în propor ţieaceasta, cantitatea si calitatea. continuă din

lăuntru spre Aşa cum r ăd ăcina se extinde mai în afar ă viguros

sau mai slab sub pămînt, tot

81

SColi totul trebuie Concluzia



aşa deasupra pămînlultu se extind ramurile, nicimai mult nici mai puţin. Şi aşa trebuie să fie,căci altfel, dacă Copacul ar creşte numai înînălţime, el n-ar putea să mai stea drept, pentrucă trebuie să-I susţină r ădăcina. Dacă ar creştenumai în jos, aceasta ar fi f ăr ă rost, căci ramurile

produc fructe, şi nu r ădăcinile, La fel şi laanimale, mădularele exterioare se dezvoltă înaceeaşi propor ţie cu cele interioare. Iar < dacă cele interioare sînt în bună stare, atunci şi celeexterioare capătă o stare lamă.

De imitai ,j.o. pa fel şi în. instruire (eruditio}, trebuie maiîntîi să începi să îngrijeşti şi să consolidezir ădăcina internă a cunoştinţei şi în acelaşi timpsă ai grijă ca ea să se lărgească corespunzător înafar ă, în ramuri şi frunze; adică dacă învăţ am pecineva să priceapă un lucru, concomitent trebuie să-l învăţăm să-l exprime şi să-l poat ă

face sau să-î folosească. şi invers. 40. Aşadar:

i I. tot ce am asimilai să cumpănim în

acela şi timp cianjpjiutem folosi, ca să nuînvăţăm ceva zadarnic;

II. tot ce am priceput să împărt ăşim şialtora, ca nici o cuno ştin ţă sa nu fie o ştiin ţă zadarnică ,

în acest sens este adevărată expresia: „Ş tiin ţ a tae nimic, afar ă numai dacă altul ştie cît ştii tu." %n De aceea, nici un izvoraş al ştiinţei să nu sedeschidă, f ăr ă să iasă clin el rîuleţe. Dar despreaceasta mai mult la principiul următor,

AL X-LEA PRINCIPIU

Totul prin 41. Natura singur ă se reîmprospătează exerciţii şi se înt ăre şte prinlr-o mi şcare frecvent ă ,contmue pas£ rm încălzeşte ouăle nu numai prin clocire, cile întoarce zilnic încolo şi încoace, pentru ca ele să fie.încălzite uniform, (Acest fapt se. poate uşor observa lagîştele, găinile şi porumbeii care scot

puii' în gospodăriile noastre.) Cum iese puiul dinun, el execută continue născări cu ciocul şi cu picioarele, întinde aripile şi încearcă să meargă şi să zboare pînă se întăreşte. La fel şi copacul,cu cît este mai mult mişcat de vînt, cu atît creştemai repede în sus şi afundă mai adînc r ădăcinile

în pămînt. în general, tuturor plantelor le face bine cînd sînt mişcate de ploaie şi grindină, detunete şi fulgere; ele aceea se. şi spune că locurile care sînt mai mult expuse vuiturilor şifurtunilor dau lemn mai tare.

42. Aşa si arhitectul ştie că lucr ările sale seusucă şi se întăresc la soare şi la vînt. Iar fierarul care vrea să călească fierul si să facă din eldiferite unelte, îl pune cînd la foc, cînd în apă, caîn acest fel, alternînd căldura cu r ăceala, să-lîntărească- cu atît mai mult printr-o continuă plastifiere.

43. De aici reiese că instruirea nu poate să fie temeinică f ăr ă. o repetare şi exersarecontinuă , stabilit ă cu îndemînare. Care ar puteafi mijlocul cel mai bun de exersare ne învaţă mişcăi'ile naturale pe. care le execută corpul viuîn procesul alimentaţiei: primirea hranei,digestia şi reparti ţ ia.

La animale (dar şi la plante), fiecare membrucere hrană, spre a o mistui, şi o mistuie nu numai pentru sine (prin aceea că o parte din ea o reţineşi o asimilează), dar spre a o transmite şi membrelor învecinate pentru menţinerea întregului.(Aşadar, fiecare membru serveşte altora spre a

putea fi servit de ele.) La fel se va înmul ţ i ştiin ţ aaceluia care întotdeauna hrana spiritual ă

I. caut ă şi o preia; II. ce a g ă sit şi a preluat va digera şi va

asimila; III. ceea ce a asimilat va distribui şi altora.

44. Aceste trei lucruri sînt exprimateişi în cunoscutulvers; Multa r ogar e^ro gata tener_e^retentajlocere;\ ffacc Ir ia (Uscipulum faciunt superare \magistrwu.^ .................. ...........

ii m

E.di

să pr ilh nu

Amu ar a paiti

82

Al X-lca principiu



i -te! (A întreba multe, a reţine cele aflate, torul. Apoi este chemat un altul care face taina, a pret}a altora cele reţinute. Aceste trei acelaşi lucru, în timp ce toţi ceilalţi

:''"' Ui fac ca elevul să întreacă pe magistru.) ascultă; apoi încă un al treilea, al patru- A întreba înseamnă a consulta pe lea — atîţia pînă ce devine evident că

magistru, pe un coleg sau căr ţile despre toţi au înţeles, pot reproduce şi învăţa ceva necunoscut. A reţine înseamnă a pe alţii. Nu recomand să se respecte aici încredinţa memoriei ceea ce ai cunoscut o anumită ordine, detît ca să fie chemaţi si priceput îndeajuns şi pentru o sigu- mai întîi cei mai capabili, pentru ca cei ranţă mai mare se notează (căci puţini mâi înceţi, întăriţi prin exemplul celor sînt dintre aceia atît de bine înzestraţi dintîi, să-i poată urma mai uşor. | încît să poată reţine totul în cap). A m _ Un asmmm exercitiu m ad J e un Folosulumr

mva ţ a pe altul înseamnă a explica din încincit foios . ■ asemenea nou unui coleg sau oricui tot ce ai pri- J exercita ceput. Primele două puncte sînt cunoscute I- Învăţătorul va men ţ ine întotdeauna în şcoală, al treilea încă nu în suficientă prin aceasta aten ţ ia elevilor, pentru măsur ă, deci ar fi foarte potrivit să se că în orice clipă unul trebuie să se , introducă şi acest procedeu. Căci 'este scoale şi să repete întreaga lecţie, foarte adevărat că: „cine înva ţă: j>& al ţ ii şi fiecare ştie că oricare altul vine se înva ţă pe sine", nu*numai prin aceea la rînd şi, volens nolens, oricine că'prih"repefare_seL înţip_ ăresc_mai_bine îşi va ascuţi auzul ca să nu-i cunostinfelFlSimîlate, ctâr"se ofer ă pri- scape nimic. O asemenea atenţie rcfunie^a pătrund vie şi întărită prin aplicare în J&cruffe Aceasta' o" mărturiseşte şi în-' decursul cîtorva ani face ca tînărul gemosul (joachimus Fortius, spunînd că să devină foarte atent la toate

ceea ce a auzit vreodat ă sau a citit numai problemele vieţii. a şi uitat cel mult în cursul unei luni, dar n învăţătorul are posibilitatea să-si ceea ce a explicat altora îi este atît de fami- dea "seama dma tot ce"s-a 'predat har ca şi numărul degetelor sale şi crede a fost în ţ eles corect' de to ţ i si,"unde că nu-i va dispărea din memorie decît nUj el poate a juta imediat în

prin moarte.\Dc aceea, recomandă on- folosul propriu "si al elevilor. cui vnia să progreseze în studiile sale să~ şi . ....V ■._.,,_.„'.,,..„.. ........ ;... ^ caute elevi cărora să le explice zilnic ^- Daca acela şi lucru se repeta^ de ceea ce a învăţ at, chiar de i-ar pl ăti cu aur atîtea ori, vor în ţ elege pmă la ca să vină la el. Este mai bine (zice el) urmă ?' 1 cn ma% slaU (**<*#) P să renun ţ i la unele pl ăceri exterioare, vor P utea t vne P asul cu ceilal ţ i, numai sa ai pe cineva care să te asculte *ar cc* capabili se vor putea bucura cină îi explici, adică sa po ţ i progresa 202 ca stă pîneSC materia cu o pre- Aşa spune el. " " ' cizie curentă.

um ar 45 J Aceasta s-ar realiza comod si cu IV" Prinir '° «sewf?« repetare frecvent ă fsl Z folos sigur pentru mulţi, dacă învăţă- se al u!W C \to? S * .CWTf ? hc ţ )a raducă torul fiecărei clase ar organiza acest 'fel mai bine decît pnn îndelungata C6ast " admirabil de exerci ţ ii în modul următor: frammlare personala. Daca o mai ' ?c°ia în fiecare or ă, după ce materia a fost recitesc ,clte. ° data dlmlneaîa f

N,B- expusă pe scurt si sensul cuvintelor expli- s?ara'. atuncl cat clar si s-a' ar ătat lămurit folosul ca on§lce. f ^tip

lucrului, este chemat un elev (ca şi cîncl memorie într-o formal însuşi ar fi învăţător) şi pus să repete loc'

tot ce a predat învăţătorul în aceeaşi V, Dacă elevul în acest chip va fi ordine, lămurind folosul cu aceleaşi cuvinte admis din cînd în cînd în func ţ ia

şi ar ătînd aplicarea cu aceleaşi exemple. de învăţător, atunci se va de ştepta Acolo unde greşeşte îl îndreaptă învăţă- j în spiritul său o anumit ă agerime

83



şi ardoare de a învăţ a, şi el vadohîndi o anumita libertate fa ţ a de semenii săi şi va şti să expună deschis. Aceasta. îi va fi de marc folos în via ţă.

Exerci ţ ii 47. în acelaşi mod, cîeviâ, şi eînel se

■ pentru găgesc \n afar ă clc .scoală, vor putea sâ pe ai'tu *aca scur «:e expuneri şi căscaţii asupra

în afar ă materiei parcurse mai recent sau mai de

de şcoal ă mult sau chiar asupra unei probleme noi. în scopul acesta este necesar ca, atunci cînd se adună într-un număr oarecare,

să-si aleagă (prin tragere la sor ţi sau votare) un locţiitor de învăţător, care

să conducă discuţiile. Dacă vreunul dintreelevi este solicitat de colegii săi într-oasemenea ocazie şi o refuză, trebuie să fieaspru pedepsit. Pentru că trebuie să r ămînă drept normă faptul că nimeni n-are voie să fugă de Ia o ocazie de a învăţa pe, alţii saude a învăţa singur, ci chiar să o caute.Despre exerciţiile scrise (care trebuie să contribuie din plin la realizarea unui progres

continuu) vom trata mai tîrzîu, cînd ne vomocupa de şcoala maternă şi de cea latină (capitolul XXVII şi XXVIII). 2f "

Capitalul XIX

Principiile învăţării concise şi rapide

Obiec ţ ii privind

dificiilt ălih'

Ră spuns: este necesar

să le înl ăturam

1. O asemenea acţiune este obositoare j şi prea complexă, ar putea reproşa cineva, j Cî ţ iînvăţători, cîte biblioteci şi cit ă osie- i neal ă nuva reclama un asemenea învăţă- ! mint general? R ăspund: Bineînţeles că t aşa e,dacă n-ar exista căi scurte de i acces, ar fi osarcină extrem de corn- J plexă şi chinuitoare.Căci arta este lungă, j extinsă şi profundă ea lumea însăşi j care trebuie să fiesupusă spiritului, i Dar cine nu ştie că cele cesînt lungi se pot scurta şi cele ce sînt grele se pot ? rezuma ? Cui nu-i este cunoscut faptul că i ţesătorii ţes mii şi mii de fire cu o mareiuţeală şi realizează modele minunate? I Cinenu ştie că morarii macină uşor inii şi mii de boabe şi separ ă tărîţa de f ăină f ăr ă nici odificultate? Cine nu ştie că mecanicii ridică greutăţi enorme cu maşini nu prea mari, şiaproape f ăr ă dificultate, iar cel ce cîntăreşfe, prin manevrarea unei uncii fixateexcentric, pe cîntar, ţine în echilibruatîtea livre? Pînă într-atîl spre a produceceva nu depinde de o for ţă mare, cil mai ales

de art ă. Să lipsească oare tocmai învăţaţilor v;

arta de a-şi rezolva ingenios sarcinile lor?Chiar numai şi din pudoare ar trebui să nestr ăduim asemănător meşterilor să căutămremedii împotriva greutăţilor cu care a avutde luptat pînă acum învă-ţămîntul.

2. Nu vom g ă si asemenea remedii pînă Boalace nu vom descoperi bolile şi cauzele lor, ţ min^ care au frînat într-atîta munca şi pro- leacul,greşul şcolilor, încît cei mai mulţi, chiar dacă au petrecut în şcoală o viaţă de om, n-au reiişit să studieze toate ştiinţele şiartele, ba poate unele nici nu le-au început.

3. Adevăratele cauze ale acestei stări opt casînt următoarele: Mai întîi, n-au fost t ăr ă sâf

•■ • d'i'r

stabilite scopurile către care trebuiau să "" * "condu şi cei ce înva ţă într-un anumit an, amintitlună , anumit ă zi; totul era fluctuant.

J-, în al doilea rînd, n-au fost indicate j

căile infailibile care să ducă la aceste; scopuri.

84

•■l':\ ■:---•--. ■•rrr-'."--



TfcSfi*** • * ÎS

Uf ,'J. În ai treilea rînd, fiindcă cele ce sin! unite de la natur ă nu s-au tratai împreună ,ci separat. Aşa, de pildă, începătorilor din clasa

I li s-a predat mai întîi numai citirea, iar scrierea a fost amînată cu cîteva luni. în şcoalalatină, tinerii trebuiau să lupte ani în şir numaicu vocabule, f ăr ă să cunoască lucrurile pe carele denumeau, aşa că şi-au trecut tinereţea numaicu studiile de gramatică, studiile filozofice fiinddestinate vîrstei mai mature. Tot astfel ei au fost puşi numai să buchisească, clar nu să şi în-ţeleagă, reproducînd altora, mai ales că toateacestea (citirea şi scrierea, cuvintele şilucrurile, învăţ area pentru sine şi învăţ areaaltora) sînt tot aşa de unite, ca şi la alergare — ridicarea şi lăsarea în jos a picioarelor, în

discuţie — ascultarea şi r ăspunsul, iar la joculcu mingea — aruncarea şi prinderea, după cumam mai discutat acest lucru în altă parte.

v 6. în al patrulea rînd: artele şi ştiin- ţ ele rar au fost predate în forma enciclopedică ,ci numai fragmentar. Aşa se face că în faţaochilor elevilor apăreau parcă nişte gr ămezi delemne sau de vreascuri, dar cine si-a dat seamacum de s-au adunat şi din ce motiv? Aşa se facecă unul a prins una, altul alta, dar nimeni nu şi-aînsuşit o instrucţie totală, universală şi decisolidă.

7. în al cincilea rînd, erau folosite o mul ţ imede metode, în fiecare şcoal ă altele. Ba chiar fiecare învăţător avea pe ale lui, şi predacâteodată acelaşi învăţător la o artă sau limbă după o metodă, iar la alta, după alta, şi ceea ceera şi mai r ău, că nici măcar la acelaşi obiect nufolosea aceeaşi metodă, aşa că elevii abia demai înţelegeau despre ce este vorba. De aici,incertitudinile, întîrzie-rile, iar la alte discipline,aversiunea şi descurajarea, chiar înainte de a seajunge la vreo nouă materie, astfel că mulţi nicinu voiau să mai audă de ele.

8. în al şaselea rînd, lipsea o metod ă de aînvăţ a odat ă fe to ţ i elevii aceleia şi clase şiînvăţătorul se chinuia cu cîte unul. în caz că erau mai mulţi elevi,

atunci învăţătorul muncea ca un măgar de povar ă, în schimb elevii fie că se dedau Ia fel defel de năzbâtii, ori de primeau ceva de lucru,

atunci era pentru ei o fr ămîntare chinuitoare. 9. în al şaptelea rînd, dacă erau mai

mul ţ i învăţători, atunci apărea o maimare ză păceal ă , deoarece aproape în fiecare or ă nu expunea şi prelucra unul singur, abstrac ţ ie f ăcînd de faptul că maimulţi învăţători, ca şi mai multe căr ţi,dispersează gîndirea.

10. în sfîr şit, elevii aveau dreptul, f ăr ă ca învăţătorul să poat ă obiecta ceva, să folosească în şcoal ă şi în afara ei altecăr ţ i, pentru că se credea că cu cît vor

r ăscoli mai mulţi autori, cu atîta progresul va fi mai sigur, ori tocmai aceastadistr ăgea şi mai mult spiritele. Şi deaceea nu trebuie să ne mir ăm că numai puţini au parcurs toate disciplinele, cimai mult că au reuşit să str ă bată acelelabirinte, ceea ce n-a putut reuşi decîtunor minţi mai str ălucite.

//. Vor trebui înlăturate pe viitor toate aceste piedici şi întârzieri şi să se urmărească ceea ceduce drept la ţintă, f ăr ă ocolişuri, aşa cum spunezicătoarea popular ă: „Pentru ceea ce se pozate

realiza cu pu ţ in să "nu folose şiT''multe". 12. Să urmăm aici pentru imitare un

exemplu str ălucit pe care ni-I ofer ă natura:soarele ceresc. Acesta îşi îndeplineşte sarcinaobositoare şi totodată permanentă (aceea de atrimite razele sale peste lot globul păi mutesc, şisă dea lumină, căldur ă, viaţă şi prosperaretuturor elementelor şi combinaţiilor lor: pietrelor, plantelor, animalelor ale căror specii şiexemplare sînt nenumărate), totuşi, spremulţumirea generală, îşi îndeplineşte excelent în

fiecare an cercul obligaţiilor sale. 13. Să vedem mai de aproape modul de

acţiune a soarelui şi să avem în vedere acelemodalităţi exprese de activitate în scoli.

VII

VIII

Exemple deînlăturare a

piedicilor se pot lua de lanatur ă

La fel şisoarele ceresc

Procedeucuprinzător derealizare aac ţ iunii

soarelui

85



I. Soarele mi se ocupă cu fiecare obicei, !în parte, fie el un arbore sau unanimal, ci luminează, încălzeşti.;şi îmbăiază întregul pămînt.

II. Cu acelea şi raze el luminează toiul,cu aceiaşi nori, care se formează

şi iar ăşi se destramă, el udă totul,cu acelaşi vîut adie totul şi cuaceeaşi căldur ă sau r ăceală acţionează asupra tuturor etc.

III. în acela şi timp, pe întinse regiuni el facesă apar ă primăvara, vara, toamna sauiarna şi lasă ca totul să r ăsar ă simultan,să înflorească şi să rodească, ceea ce nuîmpiedica ca unul să se coacă mairepede, altul mai încet, fiecare conformnaturii sale,

IV. El respect ă -întotdeauna aceea şi ordine,

astăzi ca şi mîine, anul acesta ca şi în celurmător, invariabil păstrează aceeaşiformă în acelaşi gen de lucr ări.

V. El produce ori şice din sămhtla sa şi nudin altă parte.

VI. EI produce deodat ă ceea ce trebuie să stea împreună: lemnul cu coaja şimăduva sa, floarea cu frunzele, fructulcu pieliţele, peţiolul şi sîmburii.

VII. El lasă totul să ' apar ă treptat, astfel caunui să pregătească calea celuilalt şiunul să urmeze altuia.

VIII. în sfîr şit, nu produce nimic imit ii,şi de apare ceva., îl arde şi-1 înlătur ă.

14. Conform acestui exemplu:

I. Uri'» singur învăţător să conducă o singur ă şcoala, sau desigur oclasă.

II. S ă se folosească un singur autor pentruacela şi obiect.

III. Una şi aceea şi muncă sa se încre-

din ţ eze în comun clasei întregi. IV. S ă se predea după mia şi aceea şi

metod ă toate obiectele şi limbile.

V. Totul să fie tratat din temelie, pe scu şi concis, astfel ca mintea să fdeschisă ca şi cu o cheie şi lucrurile si se ofere singure.

VI. Tot ce este unit laolalt ă să se ■ predeîmpreună.

VII. Totul să se desf ăşoare într-o succesiune gradat ă indisolubil ă , astfel cceea ce se înva ţă , ast ă zi să înt ăreascceea ce s-a învăţ at ieri şi să netezeasccalea pentru ceea ce urmează mîine.

\!lll. Ş i, îip sfîr şit, se va înl ătura iot ce estinutil.

15. De va fi posibil, spun eu, să se introducacestea în şcoli, atunci nu trebuie să ne îndoimcă circuitul ştiinţelor se va realiza uşor şi plăcudincolo de aşteptările noastre, la fel ca şi soarel

care îşi împlineşte anual cursa în jurul lumîntregi. Să ne ocupăm mai îndeaproape daceastă problemă şi să vedem cum şi cît de uşo pot fi realizate aceste recomandări.

PRIMA PROBLEMĂ

Cum poate un învăţător să satisfacă un D număr oricât de mare de elevi?

16. Nu numai că asigur că este posibil Ul csingur învăţător să conducă un număr de apr

100 de elevi, dar susţin că trebuie să procedămfiind cu mult mai convenabil atît pentru cel ce prcît şi pentru cei ce învaţă. Făr ă îndoială, învăţăîşi va desf ăşura munca cu o plăcere sporită dacnumărul elevilor din faţa sa va fi mai mare (la fşi minerii care îşi înfig cu plăcere mîinile îgalerie abundentă), si cu cît el va fi mai zeloaiîta vor fi mai vioi şi elevii săi. La fel şi elevilva. produce mai multă bucurie şi mai mult folos numărul lor va fi mai mare (să ai tovar ăşi la meste pl ăcut)}01 Ei se vor stimula si se vor areciproc, pentru că emulaţia este specifică acvîrste.

86



N.B.

im de cposibil ceasta?

Se înva ţă xemplele natur ă

ă imit ăm ■natura

n scoal ă:

npăr ţ ind efectivul

Afar ă de aceasta, se poate uşor întîm-pla,cînd învăţătorul este ascultat de mai puţini, ca să le treacă pe lingă ureche una sau alta; clacă-1ascultă însă mulţi, pricepe fiecare atît cît poatesă priceapă şi la recapitulările următoare sereaminteşte tot ce s-a spus şi devine folositor

pentru toţi, pentru că un' spirit stimulează pealtul şi o memorie pe alta/ Pe scurt, aşa cum cu osingur ă fr ămîn-tare a aluatului şi cu un singur cuptor încălzit brutarul poate coace mai multe pîini, şi căr ămidarul mai multe căr ămizi, iar tipograful cu acelaşi zaţ (text cules) poate tipări sute sau mn ""de """căr ţi', .......... tot aşa şi un_jrrvăţător (linii magister), cu aceleaşiexerciţii de studiu, iar ă nici o osteneală deosebită, poate învăţa dintr-o dată un marenumăr de elevi. De altfel, noi vedem că osingur ă tulpină ajunge să ţină un copac, orictteramuri ar avea, şi să îe alimenteze cu sevă, la fel

cum e suficient un soare ca să anime tot pă-mîntul.

17. Dar în ce mod c posibil aceasta? Să vedem procedeul naturii în exemplele de maisus: Tulpina nu creşte pînă la extremităţileramurilor, ci se opreşte într-un anumit loc şitransmite direct seva mai departe ramurilor principale imediat desprinse din ea, iar acesteaîndată altora, la cele mai apropiate, apoi încontinuare celorlalţi; şi (ot aşa pînă la părticeleleextreme cele mai mici ale copacului. Nicisoarele nu se revarsă asupra fiecărui copac,

plantă sau animal, ci radiază de la înălţimerazele sale şi luminează deodată o întreagă emisfer ă, iar fiinţele individuale absorb spre fo-losul lor lumina şi căldura. în acelaşi timptrebuie să remarcăm că eficacitatea soarelui estedependent ă de pozi ţ ia locului, căci razeleadunate în depresiuni încălzesc mai multregiunea învecinată.

18. Dacă se va organiza lucrul în formaar ătat ă , atunci va fi suficient un singur învăţător pentru ■un mare număr de elevi, dacă el:

I. va subtmpăr ţ i întregul efectiv în grupe, de pild ă , de cîte zece elevi, punînd peste

ei cîte un decurion, iar peste aceştia, pe clase un altul, pînă la cel mai înalt205;

II. nu va învăţ a niciodat ă numai pe n. învăţ înd unul singur, fie în particular, afar ă de "M P c f iecare şcoal ă , cu atît mai pu ţ in hi timpul învă- "| f ^« ţămîntului public în şcoal ă , ci peto ţ i împreună împreună , în acelaşi timp. El nu trebuie să meargă la nici unul şi nici să nu admită să vie vreunul la el, cisă stea la catedr ă (de unde poate fi văzut şi auzit de toţi) şi să radieze ca un soare peste toţi razele sale. Toţi trebuie să-şiîndrepte însă spre, el privirile, auzul şi atenţia lor şi să reţină tot ce expune, execută sau prezintă. în felul acesta nu seomoar ă una sau două muşte, ci mai multe.206

19. Arta va consta numai în a-i face ni. Re ţ i- pe toţi, împreună, şi pe fiecare în parteatît de atenţi încît să creadă (ceea ceeste şi de fapt) că gura învăţătorului ar .fi izvorul din care curg spre ei pîraieleştiinţei şi ca ei să se deprindă, ori de

cîte ori văd ca se deschide izvorul, să puie dedesuptulciorul atenţiei lor, pentru ca să nu curgă nimicnefolosit. Iar grija cea mare a învăţătorului trebuie să' ! fie să nu vorbească cînd elevii nu-l ascult ă \ şi să mi predea cînd ace ştia nu sînl aten ţ i, j I, Be-ivalabil undeva cuvîntul lui Seneca, apoi aici cusiguranţă: t!Sâ nu se vorbească decîl aceluia carevrea să te asculte" 207. La fel şi pilda lui Solomon: _ „Omul pricepui are înaintea luîfih ţ eieficiimeâ!' (Pilde, X2, 24), adică să nu o r ăspîndească învTiTf™ci în minţile oamenilor.

20. Această atenţie nu va fi trezită şi c«*» o

şi întreţinută numai prin decurionii poate face?grupelor sau prin alţii (în măsura în c^ 0Tfndt care îi supraveghează cu grijă pe colegii cate mai sus şilor), ci mai ales prin învăţător (praecep- însu şi învăţă tor), sub opt aspecte:

torulprin opt procedee

1 '/. Dacă el se va str ădui cînd expune să le

strecoare mereu cîte, ceva pe cît de pl ăcut peatît şi de util, prin aceasta vor fi cîştigatespiritele, care îl vor urmări cu plăcere şi cuatenţia încordată.

2. Dacă el la începutul fiecărei activit ăţ icî şiig ă spiritele -prin aceea că le reco-

87

nînd aten ţ ieituturor



mand ă materia ce urmează să fie predat ă \ sau îistim'ulează în aşa fel prin întrebări din capitolelede acum tratate, cu ajutorul cărora vrea să treacă la materialul nou, sau chiar clin materialul nou,încît ci îşi dau seama ele neştiinţa, lor în acestdomeniu şi curioşi trec cu nesaţ la clarificarea, j

lucrului. !

i

3. Cînd el, de pe locul său mai ridicai, j hi plimbă ochii în jur şi nu-i permite nimănui să facă altceva deeit să privească spre el.

4. Cînd el sus ţ ine aten ţ ia prin aceea că ofer ă tot cc-i posibil sim ţ urilor, aşa cum am ar ătat încap. XVII, principiul VIII, regula III, Aceasta nuuşurează numai învăţarea, dar stimulează şiatenţia.

5. Dacă, din timp în timp, îşi întrerupeexpunerea şi întreabă: tu sau tu, despre ce amvorbit acum? Repet ă aceasta! Explică-mi cumde am ajuns aici? şi altele, va fi în profitulfiecărei clase. Dacă vreunul este descoperit că n-a fost atent, imediat să fie certat sau pedepsit.Astfel se va putea întări atenţia generală.

(>. De asemenea, dacă întreabă pe unui şi acela se împotmole şte, să treacă maideparte la al doilea, la al treilea, la al zecilea, la al treizecilea, cerînd r ă spunsul f ăr ă să repete întrebarea. Toate, acestea jse fac cu scopul ca ei să-şi dea silinţa Isă reţină ceea ce se spune altuia, şi să-1 I prelucreze în folosul lor. I

7. Se întîmplă, chiar dacă nu a r ă spuns j unul sau altul, să se întrebe întregul efectiv. Cine var ăspunde mai îittîi sau cel mai bine, acela să fielăudat în faţa tuturor şi să servească astfel caexemplu ele emulaţie. Dacă unul dă un r ăspunsgreşit, învăţătorul să-1 îndrepte şi chiar cu ocaziagreşelii să-i descopere originea (pe care unînvăţător perspicace o va adulmeca repede) şi s-oînlăture. Este de necrezut progresul rapid ce serealizează prin j aceasta.

8. La sfîr şit-ullec ţ iei, învăţătorul ofer ă ele-vilor prilejul să întrebe lot ce vor— fîecăs-astrecurat vreo neclaritate la lecţia actuală

sau la cele anterioare. Nu se admit întrebări particulare, ci fiecare să cear ă public sfatulînvăţătorului, clacă arc nevoie de sfatul său, personal sau prin decurio-nul său (dar ă acesta nu1-a putut mulţumi), pentru ca toate întrebările şir ăspunsurile să folosească tuturor. Dacă vreunul

întreabă mai frecvent lucruri folositoare, atuncisă fie lăudat mai des pentru ca şi ceilalţi prinexemplul său să fie stimulaţi la aceasta.

22. 208 O asemenea exersare zilnică a cit

atenţiei va fi de folos tinerilor nu numai es je

m prezent, ci pentru. întreaga viaţa. Daca asl jt

se vor deprinde cîţiva ani, printr-un exer- exer ciţiu continuu, să urmărească întotdeauna despre ce este vorba, atunci vor activamereu cu prezenţă de spirit, f ăr ă să maiaştepte să fie îndrumaţi sau impulsionaţide alţi oameni. Ş i dacă vor fi astfel şcolilenu putem spera oare să ne dea cea maibogat ă recolt ă de oameni capabili?

23. S-ar putea reproşa: cu toate acestea Ohk este totu şi necesar să se inspecteze pe fiecare $e i

în parte, de pildă, să se verifice cît ele J , * . ,. 1 u , -i i .v A • ,~

curat îşi ţine cariile, daca. îşi executa cgrijă temele, cît de temeinic ţine minte de fi ete, L'a un efectiv mare de elevi, aceasta *» p> va reclama mult timp. R ăspund: nici nu Afiri este necesar de a asculta totdeauna pe to ţ i şi de a le vedea caietele, pentru că învăţă- f ccu , torul arc ca ajutor pe decurioni. Aceştia

supraveghează fiecare în grupa sa, ca toţi, pe cît este posibil, să-şi îndeplinească bine toate obligaţiile.

2d. învăţătorul însuşi, ca inspector su- 2. i premva îndrepta atenţia sa specială conU ' o data asupraunuia, altădată asupra al- invăii tuia, spre a verificaîncrederea mai ales a acelora de care nu este prea s De exemplu, dacă s-a dat ceva de memorat, atunci vascultat unul apoi altul, şi al treilea ,eîţi va creele dcuviinţă, atît dintre cei buni, cît si dintre cei slabi, îtimp ce restul clasei ascultă. în felul acesta, toţi trebmereu să vină pregătiţi la lecţie, deoarece fiecare se

poate aştepta oricând să fie examinat. Sau dacă învtorul observă că unul începe să expună

de)



curgător lecţia şi este convins că acestaştie şi restul la fel de bine, poate să pună pe altcineva să continue. Dacă şi respectivul se prezintă tot atît de bine, poatesă-1 pună în continuare, la al treilea ali-'•B' neat sau paragraf, iar ăşi pe un altul. Astfel

că prin examinarea a cîtorva se poate convingede to ţ i.

d de a 25. La fel va proceda la corectarea dic-coredadărilor, dacă li se dau. El pune pe unul

)e scr i sc sau pe altul, la nevoie şi mai mulţi, să citească cuvoce tare şi clar ceea ce au scris, denumind chiar şi semnele de punctuaţie. Ceilalţi urmăresc încaietele lor şi îndreaptă. Desigur, poate şi el să ia cînd un caiet, cînd altul, să vadă repede UD asau alta şi să pedepsească pe cei descoperiţi caneglijenţi.

irectarca 26. Corectarea lucr ărilor scrise pare să

.•rcitiilor prezinte mai multe greut ăţ i, dar şi aici de stu ex{ s f ( i 0 sol u p[ e> dacă se continuă pe acela şi

drum. De pildă, la exerciţiile de traducere dintr-o limbă într-alta, se va proceda

1 astfel: după ce decurionii au constatat că toţi auterminat lucrarea, se numeşte im

2 elev care se scoală şi provoacă pe un oponent, pecare-1 vrea, după propria sa alegere. După ce seridică cel ales, primul citeşte, pe fragmente,lucrarea sa. Toţi îl

3 urmăresc cu atenţie. învăţătorul (sau cel puţin decurionul) stă în acest timp lîngă elevul,care citeşte şi urmăreşte ortografia.

4 După ce a citit o propoziţie, se opreşteşi în acest timp oponentul său îl face

5 atent dacă a semnalat vreo greşeală. După J aceea, decurionul său permite clasei în- 7 tregi să verifice propoziţia. în cele din 8 urmă, la nevoie îl corectează învăţătorul.

între timp toţi se uită în caietele lor şiîndreaptă dacă au f ăcut greşeli asemănă toare, cu excepţia oponentului, a căruilucrare r ămîne neschimbată, pentru apreciere. După ce prima propoziţie s-a terminat şi a fost cercetată aşa cum se cuvine,

9 se trece la următoarea ş.a.m.d., r5înă la10 sfîr şit. Apoi urmează să-şi citească lu

crarea oponentul în acelaşi fel, iar cel ce1-a provocat se uită în caietul acestuia,ca să nu-i permită să prezinte lucrarea

îndreptată, ci aşa cum a scris-o. în acelaşi mod ca înaintesînt verificate rînd pe rînd cuvintele, propoziţiile şi expre- N-B siile. Apoi, aplicînd acelaşi procedeu, sînt solicitatealte perechi, atîtea cît permite timpul.

27. Decurionii trebuie să fie atenţi ca Datoriiletoţi ai lor, înaintea începerii, corectării, d f c, pwnilor safie gata cu compunerea. Iar m timpul au&ie

corectării trebuie să urmărească ca toţi lucr ări-— cu ajutorul greşelilor'.str ăine — să le corecteze pe ale lor proprii.

28. în felul acesta:

I. se mic şorează munca învăţătorului; folosul acestei

II. to ţ i se vor instrui f ăr ă să se negii- metode jeze vreunul;

III. aten ţ ia tuturora se va ascu ţ i;

IV. tot ce se spune într-o împrejurare unuia, serve şte tuturor celorlal ţ i;

V. varietatea expresiilor, care nu pot să nu fie diferite la diver şi elevi, vor forma şiînt ări admirabil atît judecata asupralucrurilor, cît şi uzul limbii;

VI. în sfîr şit, se va vedea că după ce an citit două sau trei perechi de elevi, la ceilal ţ iva r ămîne de corectat foarte pu ţ in saunimic.

După aceea, timpul care a mai r ămas' disponibil poate folosi tuturor, pentru ca . cei care fie că auun dubiu în lucrarea lor sau cred că au lucrat maideosebit decît alţii, să arate aceasta public şi să sefacă aprecieri asupra lor.

29. Acestea am avut de spus ca exempludespre exerciţiile de traducere, ceea ce se poatefoarte uşor aplica la exerciţiile stilistice, logice,teologice şi filozofice, în orice clasă.

30. Am văzut astfel în ce mod un învăţător poate fi de ajuns pentru o sută de elevi, f ăr ă ca

să aibă mai multe preocupări decît cu unul saucu doi.

89



PROBLEMA. A DOUA

Cum se poate ob ţ ine ca to ţ i sa fie învăţ a ţ i dinacelea şi cârti.

31. Nimeni mi ignor ă ea sinii urile sini atrasede prezenţa mai multor lucruri. De aceea va fi un

excelent avantaj: 1. Mai întîi dacă elevilor li se va

permite să permit ă. în aibă mimai căr ţ ile destinate studiilor clasei acest timp ^ n carc r ac .par ţ :c _ f n acest fel se va putea

alto carh ,. x »„ ■ . • „ , ., ' practica ceea ce r ăceau cei vechi ci nu adresau

celor ce efectuau jertfele.: Aceasta să faci/ 200.Căci cu cît celelalte căr ţi vor distrage mai puţinochii, eu atît mai mult minţile vor fi ocupate eucăr ţile prescrise.

ii. Trebuie 32. în al doilea rînd: dacă vor fi preg ă-să fie tite

toate mijloacele de hwăţămînl de felul suficiente acC st a , catable, programe, căr ţ i elementare, dic ţ ionare,lucr ări sistematice asupra artelor. Căci, dacă învăţătorii (dupăcum adesea se întîmplă) abia

confecţionează elevilor tabele alfabetice, modele caligra-fice sau dictează reguli, texte sau traduceri şi altele, vai, cîttimp se pierde eu aceasta! De aceea ar fi nimerit să existesuficiente exemplare din toate căr ţile, care se folosesc întoate clasele, iar cele din care urmează să se facă traduceriîn limba maternă să aibă versiunea anexată. Astfel, timpulcare se iroseşte cu dictarea, transcrierea şi traducerea ar putea fi folosit mult mai util pentru explicare, repetare şiexerciţii.

Ocupa ţ ia 33. S ă nu se teamă cineva că prin aceasta se favorizează întrucîlva lenea învăţătorilor. Aşacum un predicator îşi îndeplineşte bineobligaţiile sale cîrtcl explică textul citit maiînainte din Biblie şi arată auditorilor folosul ce poate rezulta din el (învăţătura,..îndemnul,consolarea. e(:c), se poate socoti că şi-a f ăcutdatoria chiar dacă n-a tradus singur textul dinsurse originale, ci a primit traducerea gata dinaltă parte, tot aşa pentru elevi este cu totulindiferent dacă materialul ce urinează să fieexplicat a fost alcătuit de învăţător' sau dealtcineva; important este ca ceea. ce se cere să

stea la îndemînă şi să fie bine predat deînvăţător, cu ar ătarea

90

folosului ce rezultă din ei. Este însă mat bine să ai totul pregătit, astfel ca să se poată evitagreşelile, iar pe de altă parte să r ămîie mai multtimp pentru exerciţii practice asupra celor învăţate.

3 L A şadar va fi necesar să fie elaborateasemenea căr ţ i pentru toate şcolile, confor-mîmiu-se legii noastre cu privire la u şurin ţă ,temeinicie şi concizie. Ele trebuie să con ţ ină totul atît de complet, temeinic şi îngrijit încît să fie oadevărat ă imagine a întregului univers (şi să o poată forma în spirite). Totodată, cer şi dorescurgent ca ele -să descrie totul accesibil Ş.Lpeînţeles (familiariter ac populariter) şi în oriceîmprejurare să ofere sprijin elevului, ea să poată pricepe totul chiar f ăr ă, învăţător.

în acest scop a ş dori ca ele să fie 1. scrise,

pe cil posibil, sub forma de dialog, f te alaavîtsd învedere următoarele motive: Ţ c J^

1, este mai uşor să adoptăm conţinutul si stilulla minţile copiilor, pentru ca ei să muşi închipuiecă este ceva imposibil, inaccesibil sau prea greu,căci nu exist ă nimic mai atr ă g ător şi mainatural ca dialogul; prin dialog omul poate ficondus oriunde, uşor şi pe nesimţite. în această formă au scris satiricii, spre a avertiza poporul,observaţiile lor asupra decăderii moravurilor ; lafel şi Platon — filozofia sa universală, ca şiCicero — numeroase opere ale sale, precum şi

Augustul — întreaga sa teologie, ei urmărindcapacitatea de înţelegere a cititorului.

Dialoguri file trezesc, înviorează şi sti-

mulează aten ţ ia, din cauza variatelor întrebări şir ăspunsuri, ca si a deosebitelor lor forme presărate cu replici de înseninare. Tocmaidatorită varietăţii şi alternării ce are loc între persoanele angajate în discuţie, spiritul nu numaică. este degajat de plictiseală, ci, din contr ă, i sedeşteaptă pofta să audă din ce în ce mai mult.

3. Iile fac ca instruc ţ ia să fie mai temeinică.

Căci aşa cum noi ne aducem mai lesne «mintede o întîmplare petrecută decît de aceea pe caream auzit-o numai

Aici treimii' să observăm

5 lucruri

I. S ă nu se

căr ţ i pentruînvât ămînt

ii

săelm.îi



istorisindu-se, fapt confirmat de experienţă, totaşa reţin mai bine minţile elevilor ceea ce auvăzut în forma unei piese de teatru sau a unuidialog (deoarece aici se prezintă lucrurile ca şicum le-ar vedea, şi nu numai le-ar auzi), decîtdacă s-ar limita la simpla ascultare a expunerii

lecţiei de către învăţători. 4 4. Cea mai marc parte a vie ţ ii noastre const ă

în conversa ţ ie, de aceea tineretul trebuie preg ătit succint pentru aceasta, nu numai să cunoască ceea ce este util, dar şi să se deprind ă a se pronun ţ a despre aceasta în mod variat,elegant, cu seriozitate şi cu u şurin ţă.

5 5. în sfîr şit, conversa ţ ia serve şte la repetareamai u şoar ă pe care elevii ci pot folosi între ei.

l V. Despre 30. Bine ar fi chiar dacă căr ţ ile vor o smgura provmi Li;m aceea şi edi ţ ie, ca să corespund ă paginile, chiar şi mulurile şi toate celelalte, aceasta din cauza citării şi a

memoriei vizuale, ca să nu existe nici un motiv der ămînere în urmă.

Con ţ inutul 37. Ar mai fi de mare folos dacă s-ar lor sa fie ţ aoe

Q preZ( >nlare succint ă a textului, inia-L ".peren ginilor şi adesenelor din toate căr ţ ile unei clase şi s-ar afi şa pe pere ţ iicamerei, astfel ca sim ţ urile, memoria şi mintea elevilor să se poat ă exersa zilnic. Nu în zadar se găseau afişate pepereţii templului lui Acscidap, după mărturiile celor vechi,1oate recomandările medi-cinei, pe care Mippocrates, după ce a pătruns pe furiş acolo, şi le-a copiat 210. Căci şi.Dumnezeu a umplut acest mare teatru al hunii cu tablouri,statui si imagini, ca nişte semne vii ale înţelepciunii sale, şi

vrea ca noi să ne instruim prin ele. (Dar despre aceste'reprezentări picturale se va discuta mai mult la descriereaparticular ă a claselor.) 21î.

A TREIA PROBLEMĂ

Cum se poate ca to ţ i în acela şi timp să facă acela şi lucru în şcoal ă.

m se face 38, Evidenl, ar fi o dispoziţie folosi-că într-otoare dacă toii dintr-o clasă ar trata în

acelaşi: timp aceeaşi materie, mai ales şcoal ă to ţ i că învăţătorului i-ar reduce osteneala, { ac accla f l

i -'. • i, f, r .« • lucru iar elevii ar avea mai mult proiit. Căci numaiatunci se naşte emulaţia între unul şi celălalt,cînd toate gîndurile se îndreaptă asupra aceluiaşi

obiect şi fac exerciţiile respective, iar dur ă aceea, toţi, printr-o confruntare reciprocă, secorectează într-olaltă. După cum un ofiţer nuexecută exerciţiile sale cu fiecare recrut în parte,ci le execută pe terenul de instrucţie cu toţiîmpreună, ar ătîn-du-le folosirea şi mimareaarmei, şi cere apoi, chiar dacă se ocupă deinstrucţia individuală a vreunuia, ca toţi ceilalţisă facă, să observe şi să încerce acelaşi lucru, lafel trebuie să procedeze peste tot şi învăţătorul.

39. Pentru ca să se poată face acest şi «»«lucru, este necesar ca: e P

oslbl1

aceasta? 1, şcolile să înceapă numai o dată pe 1an, la fel ca şi soarele, care îşi începe acţiunea sa pentru toate fiinţele numai o dată (primăvara);

2. tot ce trebuie f ăcut să fie astfel 2rînduit încît fiecare an, fiecare lună, fiecare să ptămână, fiecare zi şi chiar fiecare or ă să aibă pensumul său, aşa încît toţi,simultan, nu numai să fie conduşi f ăr ă obstacole, dar şi aduşi la ţintă. Despre aceastaurmează mai amănunţit la locul cuvenit 2ia, mai

departe.

A PATRA PROBLEMA

Cum se poate face ca toţi să predea după una şiaceeaşi metodă.

40. Că pentru toate ştiinţele, artele si Metoda limbile existăo singur ă metodă naturală, natural ă este va rezulta din cap.XX, XXI si XXII. """ °iuŞ u f _ - x , . > . dar poate fi Deoarece acolo unde apare o deviere sau f 0iosna o

deosebire, este prea neînsemnată ca să peste tot poată constitui o metodă nouă; aceasta nici nu rezultă din esenţaînsăşi a lucrului, ci din reflexiunea învăţătorului, care areîn vedere relaţia reciprocă dintre arte sau limbi, saucapacitatea de price-

91



PROBLEMA A CINfEA

Cum se poale oferi -intelectului, iu ■ pu ţ ine-cuvinte, multe lucruri.

41. A încărca spiritul cu o gr ămadă. de căr ţisau cuvinte este un lucru inutil. Căci o bucăţică de pîîne si o gur ă de vin ofer ă corpului omenescmai multă hrană decît o covată de 'pleavă şi

y;oaie. O monedă de aur în pungă valorează maimult decît o sută de plumb. Iar despre reguli,Seneca spune textual: ,,S ă fie împr ăştiate cum se seamănă semin ţ ele: nu multe, dar eficace." 3î;î R ăraîno deci ce am spus în cap. V21L. '„în om,ca şi într-un microcosm, se g ă se şte iotul, cnevoie doar să se aprind ă o lumină şi el îndat ă va vcdea.'f Cine nu ştie că unui om care vrea să lucreze noaptea îi ajunge flacăra, mică. a unuiopaiţ? De aceea este necesar să se aleagă sau să se elaboreze din nou, pentru limbi şi pentru arte,manuale de bază, mici ca volum, importante cautilitate. Ele să prezinte materia într-un volum

mic, în cuvinte pu ţ ine, sa con ţ ină-mult (lucru Iacare ne îndeamnă şi Sîrali 32, 10), adică să ofereochilor elevilor lucrurile de bază aşa cum slut, în precepte şi reguli puţine, dar alese şi uşor deînţeles şi din care tot ce urmează să se poată pricepe de la sine.

PROBLEMA A ŞASEA

Cum se poate organiza ca prinfr-o lucrare să se rezolve două sau trei lucruri?

C ă într-o 42, Exemplele naturii ne învaţă că în singur ă acelaşi timp şi prin aceeaşi lucrare se

se dezvoltă în acelaşi timp in jos, in sus şilateral; el efectuează deodată creşterea lemnului,a cojii, a frunzelor .şi ti fructelor. Acelaşi lucruse observă .şi la animal, ale cărui mădulare sedezvoltă simultan. Iar fiecare mădular are maimulte funcţiuni. Picioarele, de pildă, îl ridică peom, îl duc, îl mişcă înainte şi înapoi, în diferitefeluri. Cura este şi poarta corpului, si moara, şitrompeta sa, care r ăsună ori de cîte ori i se cere.

Plăiiiînul, cu aceeaşi r ăsuflare, poate să r ăcorească inima, să aerisească creierul şi să producă sunete etc.

43. La fel se întâmplă şi la lucrurile şi arhartificiale, Un ceas solar poate, cu acelaşi ar ătător, cu aceeaşi umbr ă, să indicetoate orele zilei (chiar la orologii diferite), indică şi zodiacul în care se aflămai atunci soarele, lungimea zilei şi nopţii, ziua lunii şi multe altele. La un car .serveşte aceeaşi oişte Ia conduia Întoarcere şi la oprire. .Dar şi un bun orator sau poet ne învaţă, ne mişcă şi nedelectează prin aceeaşi oper ă, deşi cele treiefecte sînt diferite între ele.

44. în acelaşi chip trebuie organi- Ş i zată formtineretului, ca orice Iu- la f ci erate să aibă mai midi decît rod. Pentruaceasta avem regula generală:oriunde şi întotdeauna, ceea ce st ă pentru in rereciprocă să se trateze împreună , ea, de pild ă , cuvin şi' lucrurile, citirea, şi scrierea, exerci ţ iile de stil ş pricepere, predarea şi învăţ area, jocul şi seriozitateorice altceva ce putem inventa.

7,7. Aşadar, cuvintele trebuie să se pre- şi ci» dea să se înve ţ e ■mimai în leg ătur ă cu ( r lucrurile, la fecum se vinde, se cumpăr ă şi se trimite vinul cu sticlasabia cu teaca, lemnul cu scoar ţa, fructul cu coaia. î

. in fond, ce sînt cuvintele altceva decît învelişurile sitecile lucrurilor? Orişice lim-bă ar învăţa elevii,fie şi limba maternă, trebuie să le ar ătămlucrurile pe care le denumim cu cuvinte, şi iar ăşiorişice văd, aud, pipăie sau gustă trebuie să în-

92

pere ,şi de progres a elevilor să*. Proce- I pot îndeplini diferite altele. Arborele lucra darea peste tot după metoda naturală va aduce elevilor un profit; la ivi emu e

pentru un călător calea dreaptă, f ăr ă j devieri. Diferenţele particulare se vor | observa mai uşor cînd ne vom ocupa ele i

ele, dar acestea nu pot a linge ceea ce i este general şi comun. j

S ă se dea preferin ţă

căr ţ ilor concise fa ţă

de, cele, dezUnate,

pomlunena

orice lu- un singur s~° ,„

regula

cuşi



Concluzie: să se

considere. ca necores- punzăioare

căr ţ ile ce ofer ă

numai vorbărie

II, citirea

scrierea unite

N.B.

veţe să Ie exprime prin cuvinte, astfel ca limbasi intelectul să se dezvolte întot-deauna paralel şisă se perfecţioneze. De aceea, să fie ca o regulă:atît cît pricepe cineva, atît să şi vorbească , şiinvers — ceea ce vorbe şte să şi priceapă. Să nuse permită nimănui să redea ceea ce nu pricepe,

sau să priceapă ceea ce nu poate exprima. Căcicel ce nu poate exprima ce simte spiritul, acelaeste o statuie, iar cel care vorbeşte f ăr ă să înţeleagă este un papagal. Noi însă formămoameni şi vrem să-i formăm integri şi aceastaeste posibil numai dacă pretutindeni limba va ţ ine acela şi pas cu lucrurile, şi lucrurile culimba.

46. Corespunzător acestei reguli, tre buie să înlătur ăm din şcoală toţi autorii care cuprind numai cuvinte şi nuofer ă nici o cunoştinţă asupra lucrurilor

utile. Pentru că mai întîi trebuie să avemgrijă de ceea ce este mai important.„Trebuie să ac ţ ionăm astfel (spune Senecaîn scrisoarea a 9-a) încît să nu servimcuvintelor, ci sensului" 213. Dacă le placesă citească asemenea autori, să-i citească în afar ă de ş'coală, întîmplător şi cursiv(obiter ac cursim), f ăr ă prelucr ări detaliate si obositoare si f ăr ă tendinţa dea-i imita, pentru că un asemenea eforttrebuie îndreptat spre lucrurile reale.

47. De asemenea va fi un cî şlig frumos

dacă exerci ţ iile de citire şi scriere se vor învăţ a întotdeauna împreună: căci nici pentru elevii care deprind alfabetulnu poate fi găsit un stimulent sau oatracţie mai eficace ca aceea de a lecere să înveţe scriind. Şi cum tendinţade a picta este aproape înnăscută la copii,ei se vor delecta, cu acest exerciţiu, maiales că imaginaţia lor va fi susţinută într-un dublii sens. Mai tîrziu, cmd pot să citească curent, atunci să se deprind ă să citească acele materii care în orice caztrebuie să fie studiate, şi anume lecturi

care procur ă cunoştinţe cu privire lalucruri, moravuri şi pietate. Şi dacă trec să înveţe latina, greaca sau ebraica,va fi eficient pentru ei clacă declinarea şi conjugarea le recitesc şi le transcriu

de atîtea ori pînă ce deprind atît citirea cît şi scrierea, iar o dat ă cu aceasta semnifica ţ iacuvintelor şi în cele din urmă formarea şitermina ţ iile acestora. Iată dar cum aceeaşimuncă aduce un rod împătrit ! Un asemenearandament (foarte util) se poate obţine la toate

materiile şi studiile, sau aşa cum serie Seneca:217

„ceea ce am dobîndit prin lectur ă ,, prin condei, pătrunde în corp", sau cum se exprimă Augustin215„ noi scriem progresului şi progresăm scriind".

48. Se fac, de obicei, exerciţii stilisticeaproape f ăr ă o prealabilă alegere a materiei şi alegăturii ei cu tema, de unde rezultă că ele r ămînexerci ţ ii pur stilistice, dar nu exersează în mod egal sau de loc mintea. Oricît de îngrijit ar fiexecutate, ele nu sînt în cele clin urmă decît o bucată de hîrtie bună de aruncat, care nu aduce

nici un folos vieţii. Iată de ce exerciţiile de stiltrebuie f ăcute asupra însăşi acelei materii, aştiinţei sau artei de care se ocupă tdpmai atunciclasa, dîndu-se elevilor exerciţii din istorie (deexemplu, despre inventatorii unei anumite arte,sau despre locul şi timpul cînd ei au fost cel maimult în floare) sau teme ori exerciţii de imitare, pentru ca la aceeaşi lucrare să se exerseze atîtstilul, mintea cît şi limba, prin recitare.

49. Cum e posibil ca ceea ce a învăţ at cineva să poat ă preda şi altora am ar ătat cătresfîr şitul capitolului XVIII217, lucru care-i valabilşi aici, pentru că contribuie nu mimai latemeinicia progresului, ci şi la accelerarea lui.

50. în fine, va exista un deosebit randament,dacă jocurile care se permit tineretului pentrurecrearea intelectual ă , se vor organiza astfel încît să ofere elevilor, într-o formă vie, seriozitatea vie ţ ii şi de pe acum să le prefigurezeo anumită atitudine faţa de aceasta. Aşa, de pildă, se poate da o idee despre meserii cu aju-torul uneltelor acestora, despre activitateagospodărească, despre afacerile; de stat, ierarhie,organizare, despre arhitectur ă şi altele. De

asemenea pot să fie

un sfat foartbun ce poate

fi realizat întoate

III. Exerci ţ iilde stil mintal şi lingvistice se facă deodat ă

•IV. Trebuie

unite■ predarcu învăţ areaimediat ă

V. Cu joc să sunească şilucrul serios

93



pregătite spiritele şi pentru medicina, chieîndu-i primăvara pe eîrnp sau în gr ădină, ar ătîndu-Iediferite specii de plante şi punîndn-i apoi să seîntreacă cine cunoaşte mai multe. în acest fel, numunai că va ieşi la iveală rine are o înclinarenaturală pentru botanică, dar vor fi stimulate,

înainte de vreme, predispoziţiile din ei. Şi pentru,ca să se nască un fel de emulaţie printre acei caredau dovadă de cele mai mari progrese, pot finumiţi doctori, licen ţ ia ţ i sau candida ţ i înmedicină. Toi aşa şi la alte jocuri, de pildă, lacele militare, se poate numi nnul comandant,al ţ ii colonei, că pitani, stegari etc.; în cele - politice, umil rege, al ţ ii consilieri, cancelar, -ma-re şal, secretari, ambasadori sau consuli, senatori, avoca ţ i şi alţii; asemenea jocuri duc lalucruri serioase. Atunci vom împlini dorinţadoctorului î.uther, ca tinerelul să se ocupe in şcoal ă cu studii aiU de serioase, încît să nu- şi

g ă sească o pl ăcere mai mică decît în cazul încare ar petrece ziua întreag ă iu jocuri. UB. Nu-mai asa şcolile pot deveni preludiul vieţii.

PROBLEMA A ŞAPTEA

Cum se poate ob ţ ine totul gradat?

Pe alocuri 51.Am ar ătat mai sus modalitatea amindicat acestei gradări în capitolul XVI, prin- secrcttd cipiul v; VI)

vil, VIII si în capitolul gradam XV jjp pHxicipiul V, VI,VII. Conform acestor norme, trebuie să se, alcătuiască ma-

nuale pentru şcolile clasice, cu instruc ţ iuni anexate pentruînvăţător, ea să vadă cum pot fi ele just utilizate spre a ob-ţine pe fiecare treaptă, pînă în viii, erudiţie, moralitate

şi pietate.

PROBLEMA A OPTA

Cum se pot înl ătura şi evita piedicile?

Frumoasa 52. Nu f ăr ă temei s-a spus că , nimic neglijar ă nit este mai zadarnic decît- să ştii şi să a lucrurilor f nve ţ { mnUe, f ăr ă să ai vreun folos, şi J

î că- nu este în ţ elept cel care ştie multe, |ci aceia, care ştie lucruri folositoare. De I aceea

se va putea uşura. munca şcolilor dacă se vnrestructura prin abreviere materia şcolar ă. Adică

atunci cî-nd se va l ă sa, la o parte ceea ce este

î» inutil, II. nepotrivit (str ăin), UI. -prea special.

53. Inutil este ceea ce nu serve şte nici I. inureligiozit ăţ ii şi nici piet ăţ ii şi de care eru- ( $e

diiia se 'poate dispensa. Asa, de pildă, ""'" , în , - J i , i L ■-, » ţ, ', - i ,. , căr ţ ile

numele si laptele zeilor pagini şi cultul ps.gî ne.) lor. bfel poeziile si piesele denumite uşuratice ale unor. poeşi scriitori de comedii şi altele asemănătoare. Dacă totueste cineva care doreşte să citească pe autorii amintiţi, nare decît să citească, să nu-i introducă însă în scoli, matrebuie pusă baza înţeleppiunir şi unde sînt inutile. „Cnebunie, zice Seneca, N.B. de a învăţ a lucruri inutilcînd timpul e atât de scur ţ i" 2i0 Aşadar, nimic să nu sînve ţ e exclusiv -pentru şcoal ă , ci pentru via ţă , ca o dace iese cineva din şcoal ă , ceea ce a învăţ at să nu se ris pească în vini.

54. Nepotrivit este acel lucru care nu II, Nepot:corespunde dispozi ţ iilor spirituale ale unuia (pentru sau altuia. După cum este diferită na- al x^ e _ tura ierburilor, arborilor şi animalelor, anumiteşi unul vrea să fie tratat într-un fel, iar lucruri)altul în alt fel, şi nu orice se poate folosi în acelaşi chip; aşa sînt şi aptitudinile omului. Se găsesc

în adevăr, destui fericiţi, bine înzestraţi, care pot să pătrundă în cunoştinţa tuturor lucrurilor, dar nu lipsescnici clin aceia care în faţa unor lucruri se înceţoşează eleminune şi se îndobitocesc. Unul poate fi vultur pentruştiinţele speculative, în schimb pentru cele practice, unasinus ad lyram. Un altul este capabil pentru toate, dar înmuzică este nul, ceea ce i se întîmplă al tuia lamatematică sau poezie, sau logică etc. Ce-i de f ăcut? Ca să constrîngi na- Corolar tura, încotro nu vrea,înseamnă să vrei să lup ţ i împotriva ci, deci a încercaceva N^. zadarnic. Căci său nu se va ajunge la

94



nici un rezultat, sau rezultatul nu va fi la nivelulefortului depus. Şi fiindcă învăţătorul este servitorulşi nu stă pîrtul naturii, conformatort.il şi nu reforma-torul ei, de aceea el mi trebuie să conslrîng ă ■ pe elevla ceva cu for ţ a, ceea ce respectivul nu începe cu favoarea Minervei 220, în speranţa fermă că o

asemenea lipsă, ca de obicei, se va compensa în altă parte. Căci dacă se rupe sau se taie o ramur ă din-tr-uncopac, atunci cresc celelalte cu o for ţă mai mare,deoarece întreaga pu- N-B tere vitală se transmiteacestora. Ş i dacă nici unul dintre elevi nu va ficonstrîns să facă ceva împotriva voin ţ ei sale, atuncinu se va crea aversiunea sa şi nu va sl ăbi nicicapacitatea min ţ ii sale. Fiecare va înainta în aceldomeniu către care (conform prevederii divine) îlatrage un instinct înnăscut, şi mai tîrziu, fiind la loculsău, va servi cu. folos atît lui Dumnezeu cît sisocietăţii umane.

55. La fel, dacă cineva ar voi să cunoască

toate lucrurile pînă în detaliu (ca, de pildă, toatediferenţele dintre ierburi şi dintre animale, toatefelurile de ocupaţii ale meşteşugarilor,

denumirile tuturor

uneltelor şi altele asemenea), aceasta ar fi oadevărat ă prolixitate resping ătoare. Este deajuns dacă în şcoli se înva ţă , complet şitemeinic, speciile lucrurilor, cu deosebirile celemai importante ( şi totu şi exacte). Mintea î şi vacompleta mai tîrziu restul cînd va veni ocazia.

La fel ca şi cel ce urmăreşte să învingă repede peinamic, nu se opreşte să cucerească mai ştiu cuce localităţi mici, ci îsi concen-trează for ţeleasupra problemei principale a r ăzboiului, cucertitudinea că toate celelalte i se vor supune de bună voie, dacă va birui în lupta de cîmp deschisşi va cuceri fortăreţele cele mai importante; totaşa şi aici, detaliile vor urma de la sine, dacă spiritului i-au fost imprimate lucrurile principale.între lucrurile care reţin inutil se număr ă şi aşa-numitele dicţionare si lexicoane corn-plete,despre care se pretinde că cuprind toate cuvinteleunei limbi. De ce oare să-i încărcăm cu acestea pe copii, ca să le memoreze şi să le poarte cu ei,cînd ei şi aşa o bună parte din acestea nu vor folosi? Atîta despre predare şi învăţare concisă.

N.B.

N.B.

Capitolul, XX

Metoda ştiinţelor în special221

liîurile trebuie

adunate într-un fluviu

n ţ a esteprivirea•irituhti,mănător

privireaochiului

1. Să încercăm acum. s,a adunăm la un locacele observaţii risipite şi, conform tuturor regulilor artei22a, să le aplicăm în predareaştiinţelor, a artelor, a moravurilor şi a pietăţii.Cînd spun conform tuturor regulilor artei,înţeleg prin aceasta: uşor, temeinic şi repede.

2. întrucît ştiin ţ a sau cunoa şterea lucrurilor nu este altceva decît privirea interioar ă " m alucrurilor, sînt necesare aceleaşi condiţii ca şi pentru cercetarea şi privirea externă, şi

anume: ochiul,

obiectul şi lumina. Cînd acestea sînt ■întrunite, se realizează î şiziunea. Ochiul pentru privireainternă este mintea fmens) sauspirjţu2_Jmg^uum). "Obiectele sînt toatelucrurile care se află în afara sau în interiorulcmiQ3^ni_Jm ţ e^^txis}. Lumina este atenţianecesar ă. Dar după cum la privirea externă trebuie o anumită procedare ca obiectul să fievăzut, tot aşa şi_ aici trebuie o anumită metodă, potrivit căreia obiectele se prezintă spiritului,astfel ca el să le poată pricepe şi pătrunde sigur

şi' repede.

95

Lă sarea o parte a a ce este

'articular



3. Dacă un tînăr vrea să pătrund ă intainele ştiin ţ elor, trebuie să întrunească în total patru condi ţ ii:

1) ochiul min ţ ii să fie curat,

2) să i se prezinte lucrurile aproape,

3) să fie atent. Şi apoi

4) să i se prezinte lucrurile pentru pri-vire, unul după altul, conform unei me-tode corespunzătoareyAiwvei el va pri-cepe totul sigur şi uşor,

4. Ce fel de spirit ne revine, nu stă în puterea noastr ă. .Dumnezeu distribuie a-ceasta oglind ă a min ţ ii, acest' ochi intern,după buna sa cunoaştere. Depinde însă de noi să nu l ă săm ca aceast ă oglind ă să

se umple de praf şi să i se întineze str ă lucirea. Acest praf îl reprezintă trândăvia, preocupările inutile şi zadarniceale minţii. Spiritul nostru poate fi com parat cu o moar ă care, de obicei, esteîn continuă mişcare. Lui îi ofer ă simţurile externe, servitorii săi obişnuiţi; permanent material, adunat de pretutindeni şi care, de cele mai multe ori,este f ăr ă conţinut (dacă nu este foarteatent verificatorul suprem — ra ţ iunea),adică în loc de gr ăunţe şi f ăină, i se ofer ă pleavă, paie, nisip, talaş şi altele asemă

nătoare. Atunci se întîmplă ca şi într-omoar ă, că toate colţurile se umplu de praf. Ca să poţi proteja împotriva pr ă-fuirii această moar ă^- ■'"mintea', (care esteîn acelaşi timp şi /o oglindă), înseamnă să sustragi tineretul de la "preocupări za- jdarnice şi să-1 deprjnzî cu lucruri decente jşi utile. i

5. Ca oglinda să intercepteze bine obiec- j telc,aceasta depinde mai înti de soit-ditatea şi eviden ţ alor şi apoi de felul cum se prezintă obiectele

simţurilor. Ceaţa, de pildă, şi alte lucruri de oslabă consis-tentă se reflectă puţin si astfel apar şterse j în oglindă, iar cele absente, bineînţeles, deloc. De aceea să se ofere tineretului pentru studiulucrurile şi nu umbra, acestora: lucruri solide,spun eu, adevărate, utile, care acţionează puternic asupra

simţurilor şi imaginaţiei. Aceasta se întîmplă dacă le aducem atît de aproape încît să poată fi percepute.

6. De aici regula de aur pentru to ţ i Totul învăţătorii să fie: Totul, pe cil posibil, P r °P n să se prezinte sim ţ urilor. Şi anume , ceea ce se vede, văzuceea ce se aude, auzului, ceea ce miroase,mirosului, ceea ce se gustă, gustului, ceea ce se pip pipăitului, şi dacă ceva poale fi perceput prin difsimţuri, să li se prezinte acestora simultan, aşa cum ar ătat la capitolul XVII, principiul VIII.

7. Pentru aceasta există trei argumenteconvingătoare:

1. faicejmtul cunoa şterii (cogniţîo) trebuieîntotdeauna să plece de la' sim ţ uri (pentru că nimic nu se găseşte în intelectul nostru, ceea cen-a fost mai înainte în simţuri) 22i. De ce atunciînvăţătura (doctrina) să nu plece ini ţ ial de la

intuirea lucrurilor reale, iar nu de la descrierealor prin cuvinte? Abia cînd lucrul a fost ar ătat,să urmeze cuvîntul, care să explice mai departelucrul respectiv.

8, Al doilea: adevărul şi precizia ştiin ţ ei nu

depind de altceva detU_de mărturia simTunTor, pentru că obiectelcTse imprimă maT "intîi şinemijlocit simţurilor, şi apoi intelectului prinintermediul simţurilor. Proba despre aceastaeste că se dă crezare cunoaşterii senzoriale prin eaînsăşi, pe cînd la raţionament (ratio-cinatio) sau la

mărturii str ăine (testi-ficatio), pentru certitudineapelăm tot la simţuri. Credem în raţiune numai înmăsura în care ea poate demonstra prin exempleleinducţiei (a cărei certitudine se verifică prinsimţuri). Căci nimeni şi nicăieri nu va dacrezare mărturiilor str ăine împotriva experienţei propriilor simţuri. Iată de ce şi ştiinţa este cu atîtmat sigur ă cu cît se bazează pe simţuri. Prinurmare, dacă vrem să infiltr ăm şcolarilor cunoa şterea real ă şi sigur ă a lucrurilor trebuie să facem în

96

II

III

IV

I, Cum se pot

pă stra cârmii ochii mintii

III. Cum trebuie să i se prezinte de aproape

obiectele l

Trarg

peace

jeg1.re

pr

2.



întregime a şa ca să-i învăţăm totul prin propria lor intui ţ ie_ (autopsia) şi demonstra ţ ie senzorial ă.

A întipări g_ Şij^enjxu că sim ţ ul este cel mai fidel în memone ai^ men ţ a ţ or a j memoriei, ja5ureă~Tucru-rilor ijj5Fca_ceea ce ştie cinevajpfiLarieastă căIe~s-o păstreze. De fapt, dacă am gus-tat o singuraTcTată din zahăr, am văzuto singur ă dată o cămilă, am auzit o singur ă dată cîntecul privighetorii sau amfost o dată la Roma şi am. parcurs-o(bineînţeles, cu atenţie), acestea per sistă în memorie şi nu le mai poţi uita.De aceea vedem că copiii reţin maiuşor istorioare biblice sau altele din ta

blouri. Mai uşor şi mai durabil ne putemreprezenta un rinocer, dacă o data l-amvăzut în realitate (sau imaginea aces

tuia). Este evident că cineva cunoaştemai bine desf ăşurarea unei întîmplări laCcţiTC ci fost prezent, decît dacă i s-ar po-• - vesti de şase sute de ori una la carea fost absent. De dreptate

Plaut că „un martor ocular este de zece orimai pre ţ ios decît cei care ştiu numai dinauzite" 22S. Iar Horaţin:

Segnius irrilanl animos demissa per aurem.

Quam quae sunt oculis su'bjecki fidc-libus ac qua

Ipse sibi tradit spectator.

(Mult mai puţin agită spiritul ceea ce pătrunde prin urechi, . decît ceea ce se prezintă înaintea, ochilor şi-şi încredinţează singur sieşi, observatorul) 22e. De pildă, cine■ o dată a studiat cu atenţie anatomiacorpului omenesc, înţelege şi reţine totulmult mai sigur decît dacă ar fi citit despreaceasta cele mai extinse explicaţii, f ăr ă percepţie vizuală. De şi proverbul „Ceea ceai vă zut cu ochii proprii serve şte caargument".

imensul 10. Dacă nu avem la îndcmînă lugru-

. f olos

al

rile înseşi, atunci putem utiliza pe înlo- n predare cuitorii lor: modele sau imagini coniec- ţion^îîrp^ntru^zr ţl'"Tnvâţămîntuliii, *aşa

NB c'ufh se oîîî şmlîe ş fîrl^r'fTDfmuca, zoologie, geometrie, geodezie şi geografie, unde la descrieri se anexează imagini. Aceasta ar

trebui să se introducă în mod asemă-

nător în întregul domeniu al ştiin ţ elor naturii 237, ca şi înaltele./Un exemplu : . s-ar preda astfel extrem de intuitivstruc- pvezentarea tura corpului omenesc, dacă oasele sche-artificial ă letului omenesc (aşa cum îl găsim auten- «corpului tic sau din lemn, în universităţi) ar omen^ sc

fi învelite de muşchi, tendoane, nervi, vine, artere,

f ăcute din piele şi umplute cu lînă, împreună cu viscere plămîhi, inimă, diafragmă, ficat, stomac şi intestine,fiecare în mărimea cuvenită, cu inscripţii de denumire şifuncţionare. Dacă i se prezintă acest exponat unui elev laştiinţe naturale, i se explică şi i se arată fiecare lucruamănunţit, atunci el va percepe totul extrem de uşor şiva înţelege construcţia propriului său corp. Asemeneamateriale demonstrative (adică imaginile lucrurilor pecare nu le putem procura) ar trebui să fie confec ţ ionate pentru tot ce este demn de ştiut şi să existe , în şcoli.Cheltuiala şi munca f ăcute cu acestea vor fi din plinr ăsplătite.

11. Dacă cineva s-ar îndoi că toate Daca se pot lucrurile s~ar putea -prezenta în acest fel P fMei f a ■ . ., , -

r .

r i , ■ ., i . J 7 toate lucrunle

sim ţ urilor, chiar şi cele spirituale şi cele S imt ur u0r absente (aflate pe efer sau în profunzimi, oriîn ţări de peste mări), atunci trebuie să segîndească că Dumnezeu a creat totul spre aforma o armonie, aşa că pot fi completreprezentate cele superioare prin celeinferioare, cele absente prin cele prezente şicele invizibile prin cele vizibile. Aceastareiese deosebit de concludent şi dinMacromicrocosmosul lui Robert Fludd 228,

oare ştie să producă, în mod artificial, înfaţa ochilor, vîntul, ploaia şi tunetul. Făr ă îndoială că acestea se pot perfecţiona spre a putea deveni mai intuitive şi mai uşor ele priceput.

12. Atîta despre reprezentarea obiec- 'III- Ce setelor pentru simţuri. Ne referim acum la în( elc se . , .

Jv, T, v , , ■ , , , • i firtn lumina

lumina. Daca aceasta lipse şte, atunci zadar- aten ţ ieinic oferim obiectele ochilor. în ştiin ţă , aceast ă lumină este aten ţ ia; prin ea, ele-vid cu spiritul prezent şi larg deschis prime şte totul. După cumcineva nu poate să vadă nimic în întuneric şi cuochii închişi, chiar dacă i s-ar prezenta lucruriînaintea ochilor, tot aşa zboar ă pe dinain-

97



tea sim|tirilor dacă se spune sau se arată ceva unuineatent, şi aceasta o putem observa la acei ce sîntdistraţi şi deci nu sînt atenţi la ceea ce se întînrplă în pre-N.B. zenţa lor. Aşadar, după cum acel care vreasă arate altuia ceva în timpul nopţii trebuie să facă lumină şt adesea să o cuîeţe ca să lumineze bine, tot

aşa şi învăţătorul care vrea să lumineze cu luminaştiinţei pe elevul cuprins de întunericul ncştiinţei,trebuie mai .întîi să-i dezvolte atenţia ca să primească învă-•ţătura cu nesaţ şi cu mintea larg receptivă pentru lucruri. în ce chip se intim-plă aceasta amar ătat în capitolul XVII si în prima problemă acapitolului XIX.

iv. Ce cerc /j. Atît despre lumină. în continuare metoda spre 7W- vof n £ es fire modul sau despre metoda

obiectele în cmn trebuie să fie prezentate obiectele sim- luminâ ţ urilor, încît să lase o impresie puternică.

clar ă } Cmn trebuie să procedăm aici se poate

deduce de la simţul vederii externe: dacă vrem să vedem ceva bine, atunci: 1) trebuie să aducem înaintea ochilor,, şianume 2) nu firea departe, ci ia o distan ţă potrivit ă , 3) nu lateral, ci direct înainteaochilor, 4) nu pe dos sau piezi ş , ci drept,ca să se poat ă vedea bine, 5) a şa ca vederea să poat ă cuprinde mai întîi întregul obiect şi apoi 6) păr ţ ile, şi anume 7) înordine de la început pînă la sfîr şit şi 8) să se oprească asupra fiecărei păr ţ i atîta pînă ce 9) totul va fi bine perceput, cutoate caracteristicile saie. De se respectă

această ordine, atunci vederea se va desf ăşura cum trebuie; dacă se neglijează numai o parte, atunci ori nu va reuşi delocsau foarte prost.

Lucrul se f4J3e exemplu: vrea cineva să-i ci- ■briMr-un ^ască prietenului o scrisoare, trebuie

exemplu 1) să o ţină înaintea ochilor (căci cum ar putea s-o citească dacă nu vede?),

2) să o apropie de ochi Ici O distanţă potrivită (căci dacă e prea departe, \?edereanu o mai poate distinge). 3) să o ţină drept(căci ceea ce se vede strîmb, se vede

încurcat), 4) în poziţia corespunzătoare(căci cine poate citi o scrisoare sau o carteîntoarsă sau în poziţie laterală ?), 5) mai

întîi observăm ceea, ce priveşte scrisoarea îngeneral: de la cine, cui, unde şi cînd a fost scrisă? (căci dacă nu vei şti mai întîi aqcstea, cugreu vei înţelege amănuntele textului), 6) apoise va citi întreaga scrisoare, f ăr ă să se omită ceva (pentru că altfel nu vom afla fotul şi s-ar

putea chiar să omitem ceea ce e important), 7)este necesar ca totul să se citească în ordine, aşacum urmează, parte după parte (căci dacă seciteşte pe sărite, şi anume de aici o frază, decolo alta, s-ar putea să se încurce şi să seîntunece sensul), 8) să ne oprim asupra fiecăruidetaliu pînă ce l-am înţeles (pentru că de citimtotul repede putem scă pa din vedere cevaimportant), 9) la sfîr şit, cînd cunoaştem întregulconţinut, trebuie să vedem ce este mai importantşi ce este mai puţin important. . •

15. Observînd aceasta, pentru cei ce predauştiinţele, rezultă nouă reguli utile: * Tot ceea ce vrea să ştie cineva trebuie să i se

predea. Căci dacă nu i se ofer ă elevului ceea cetrebuie să ştie, de unde poate să le ştie?învăţătorii în orice să se păzească să ascundă ceva elevilor, fie intenţionat, cum obişnuiescinvidioşii sau infidelii, fie din neglijenţă, cum ofac cei ce-şi îndeplinesc superficial înda-ioririîe. Aici este necesar ă credinţa şi hărnicia.

16.* Tot ceea. ce se pred ă trebuie să fie deactualitate şi de folos real.

Elevul trebuie să vadă că ceea ce învaţă nu

provine din utopii229

sau din idei platonice, cisînt lucruri care-1 înconjur ă cu adevărat şi acăror cunoaştere aduce adevărate foloase pentruviaţă. Astfel, mintea se va apuca mai asiduu delucru şi va distinge mai,cu îngrijire.

77.* Tot ceea ce se pred ă să se predea direct şi nu prin ocoli şuri.

Aceasta înseamnă să se vadă drept şi nu pieziş, căci atunci nu s-ar vedea propriu-zisobiectele, ci doar s-ar atinge cu privirea şi ar apărea confuze şi întu-

Aplila ar

pred ştiin prinregu Reg

A Jregu

A regu

98



necate. Fiecare obiect trebuie pus în faţa ochilor elevului prin esenţa sa, dezgolit şi nu învelit încuvinte, metafore, aluzii sau hiperbole. Aceastaeste util cînd lucrurile sînt de acum cunoscute,spre a le augmenta sau micşora, recomanda sau ponegri, dar nu cînd sîntem în curs ele a le

cunoaşte; aci trebuie să mergi cle-a dreptul lafapt.

A iv-a 18.•Tot ce se înva ţă trebuie predat a şa regul ă cunt es f e şţ cum a a părut, adică prin

prezentarea cauzelor. Căci cea mai bună cunoaştere este aceea cînd

lucrul este cunoscut aşa cum este. Da-că-1cunoaştem altfel de cum este, atunci nu avemde-a face cu o cunoaştere, ci cu o eroare.Fiecare lucru este aşa cum a apărut, de estealtfel de cum a apărut, îl consider ăm stricat. Iar fiecare lucru apare prin cauzele sale. A explicacauzele unui lucru înseamnă a mijloci

adevărata cunoa ştere a lucrului, conform principiului: a şti înseamnă a pricepe un lucru prin cauzele sale250 , iar cauza este dirigui-toarea min ţ ii. Se cunosc lucrurile cel mai bine,cel mai uşor şi cel mai sigur atunci cînd secunoaşte cum au apărut, întocmai după cum s-ar prezenta cuiva o scrisoare spre a fi citită înaceeaşi poziţie în care au fost scrise literele. Dincontra, e greu să citeşti o hîrtie întoarsă sau pedos. La fel, un lucru se va pricepe uşor şi sigur dacă va fi explicat aşa cum s-a produs, dacă însă se va proceda prin OcrTEpov jtpdxepov3S1,atunci cel ce învaţă, se va încurca cu siguranţă.

Aşadar: » Metoda învăţării să urmeze metoda

lucrurilor: ce-i mai devreme, mai- devreme şice-i mai iîrziu, mai tîrziu.

A v-a *19, Tot ce se ofer ă cunoa şterii să se regul ă 0 jere mai intîi în general şi apoi în păr ţ ile sale.

Motivul pentru aceasta a fost expus încapitolul XVI, principiul 6. A oferi un lucruspre cunoaştere înseamnă a explica întreagaesenţă a lucrului şi aspectele sale secundare.Esenţa se poate explica prin întrebările: „Ce?" „Cum?" şi „De ce?". întrebarea „Ce?" se refer ă

îa denumirea, genul, acţiunea şi scopul

lucrului. întrebarea „Cum?" se refer ă la formasau la modul său, datorită căruia el corespundescopului său. întrebarea „De ce?" se refer ă laeficienţa sau la puterea sa, datorită căreia lucruleste apt pentru scopul său. De exemplu, cîndvreau să prezint elevului cunoaşterea generală,

adevărată despre om, atunci îi spun: omul este1) ultima creatur ă a lui Dumnezeii, ce estedestinat ă să domnească peste celelalte; el este2) dotat liber cu facultatea de a alege şi aexecuta ce vrea, şi pentru aceasta 3) esteînzestrat cu lumina ra ţ iunii spre a se conduce înmod în ţ elept în preferin ţ ele şi ac ţ iunile sale.Aceasta este cunoaşterea generală despre om, şianume una fundamentală, care conţine tot ceeste necesar despre el. Daca vrea cineva să maicompleteze unele caracteristici, deşi secundare,totuşi generale, atunci o poate face r ăspun-zînclla întrebările „De la cine?", „De unde?",

„Cînd?" etc. După aceea se trece la cunoaşterea păr ţilor — corpul şi spiritul. Corpul se explică cu ajutorul anatomiei membrelor, iar sufletul, prin facultăţile din care constă, toate în ordineacuvenită.

m20. Este necesar să fie cunoscute toate A Vl~a păr ţ ileunui lucru, chiar şi cele inobserva- regul ă bile, f ăr ă omisiuni, cu respectarea ordinii, pozi ţ iei şi a leg ăturii cucelelalte lucruri. Pentru că nimic nu e f ăr ă importanţă. şicîteodată pe părticelele cele mai mici se bazează putereacelei mai mari. Desigur, într-un ceas; un singur cuişor rupt, îndoit sau mutat din loc poate opri întregul

mecanism. Tot aşa s-ar distruge viaţa, dacă din corpulviu s-ar îndepărta un singur mădular, iar dacă dincontextul unei cuvîntări ar lipsi un simplu cuvinţel (o prepoziţie sau conjuncţie), se poate schimba sau r ăsturnaîntregul sens şi aşa peste tot. Cunoaşterea deplină a unuilucru se va obţine prin cunoaşterea tuturor păr ţilor, cereprezintă fiecare şi pentru ce.

• 21. Totul să se predea succesiv; în A Vll-aacela şi timp, un singur lucru. regul ă

99



Aşa precum privirea ira poate cuprindedeodată doua sau trei obiecte decît difuz şihaotic (dacă citeşte cineva o carte, desigur,nu poate citi simultan două pagini, nici două rînduri succesive şi nici măcar două cuvintesau cbiar două litere, ci numai în ordinea

cuvenită, una după alta), tot aşa nici minteami poate să cugete în acelaşi timp decîtasupra unui singur lucru. De aceea sa se procedeze prin separare, treeîndu-se de launul la altul, ca minţile să nu fiesupraîncărcate.

A VJll-a * 22, La fiecare lucra trebuie să neregul ă 0 pr im atUa vreme pînă ce a fost în ţ eles.

Nimic nu se întîmplă într-o clipă, pentrucă tot ce se face se realizează prin .mişcare.Mişcarea însă se produce succesiv. De aceeatrebuie să ză boveşti cu elevul la fiecare partea materiei atîta vreme pînă ce o cunoaşte bine şi devine conştient de ştiinţa sa.Aceasta se realizează prin imprimare,examinare şi repetare pînă la deplinastă pînire (aşa cum am ar ătat în cap. XVIII, principiul X).

A IX-a • 23. Este necesar ca diferen ţ ele dintreregul ă iucrur i s$ ji&. ciar eviden ţ iate, spre a so ob ţ ineo cunoa ştere cîi mai exact ă a tuturora.

Mult adevăr zace în cunoscuta expresie„Qui bene distinguit, bene docet" (cine

deosebeşte bine, învaţă bine). Mul ţ imeallfcmriior "apasă pe cel ce învaţă, iar varietatea lor îl ză păce şte dacă nu se găsescremedii, şi anume: ordinea, ca unul să urmeze după altul, în al doilea rînd o atent ă observare a deosebirilor, ca să devină clar ce

deosebeşte un obiect de altul. Toate acesteaduc la o cunoaştere exactă, clar ă şitemeinică, pentru că varietatea şi adevăratacunoaştere a lucrurilor depind dediferenţierea lor aşa cum am indicat încapitolul XVIII, principiul VI.

24. Fiindcă nu e dat fiecărui învăţător OUectehsă-şi îndeplinească cu dexteritate sarci- s / vor j nilfuncţiei sale, de aceea este necesar TJltlr ca toaobiectele de invaţammt din după cu şcoală săfie coordonate după aceste metod ă prescripţimetodice, întrucît nu este uşor dacă cineva seabate de la scop. Iar acestea o dată bine aşezate şobservate, se va întîmplă elevului ca şi unuia pecare-1 conduce cineva printr-un palat imperial şiarată într-un anumit r ăstimp şi f ăr ă dezgust tot cegăseşte acolo, picturi, sculpturi, draperii şi alte podoabe; tot aşa şi tînărul pe care-1 introduîn teatrul universului poate să pătrundă cu iscusinspiritului construcţia lucrurilor şi apoi cu ochi agsă umble printre operele lui Dumnezeu si aleoamenilor.

Capitolul XXI

Metoda artelor

Artelor 1. Teoria lucrurilor c u şoar ă , scurt ă trebuie să ne şi ofer ă numai îneîntare. în schimb, în

dedicam practica vie ţ ii este grea şi prolixă , dar decît aduce admirabile avantaje, după curn ştiin ţ elor

spune Vîves

232

, Aşa stînd lucrurile, trebuie să căutăm cugrijă calea pe care poate fi condus cu uşurinţă tineretulla

utilizarea practică a lucrurilor, aşa cum lecuprind artele.

2. Artele cer trei condi ţ ii prealabile: Trei 1) modelul sau ideea cu forma exterioar ă, P rin

pe care artistul intuind-o caută să pro-ale

ducă, ceva similar, 2) materia că- reia trebuie să-i imprime forma nouă

100



|PPMW

3 şi 3) uneltele cu ■ ajutorul cărora se poate executa obiectul., >'

Tatatîtea $3, Practica folosirii artei (date fiind cerin ţ e%n uneitele, materia si modelul) cere: 1} realizare ,.,. r- ^ ' o\ t i * *

utihzarea jtreasca, 2) procedarea în ţ e-leapt ă , 3) exercitarea frecvent ă. Aceasta

2 înseamnă că elevul trebuie învăţ at undeşi cînd să le folosească.**El trebuie să

3 fie dirijat să nu greşească în activitatea(operatio) sa, iar dacă' greşeşte, să fiecorijat. în sfîr şit, el poate continua să greşească, deci să fie corectat atîta timp pînă ce ştie să lucreze f ăr ă greşeală,sigur şi uşor. %

Unsprezece 4_ ^jc j este necesar să se observe r^ll^a11 reguli, şi anume: şase cu privire la aceastaîntrebuin ţ are, trei la procedare (conducere) şi două cu privire la exercitare.

i 5. Executarea se înva ţă executând. Meseriaşii nureţin pe ucenicii lor prin consideraţiispeculative, ci îi pun deîn-dată la treabă, ca potcovind să înveţe potcovăria, gravînd — gravura, pictînd — pictura, dansînd —- dansulctc. De aceea, şi în scoli, scrisul să se înveţescriind, vorbirea vorbind, cîntarea cm-tînd,calculul calcuhnd ctc. Ş colile să nu fie altcevadecît ateliere în care să se lucreze serios.

Numai astfel vor putea toţi să verifice adevărid, prin propria lor activitate (fabricandofabricamur); şi anume: munca ne creează penoi.

II /6. Pentru tot ce se face trebuie să existe oanumit ă formă şi o anumit ă normă.

Elevul trebuie s~o intuiască şi s-o imite. Căciacela care nu ştie încă ce şi cum trebuie să sefacă ceva, nu poate să producă de la sine;aşadar, acestuia trebuie să i se arate. De altfel ar fi o cruzime să constrîngi pe cineva să facă ceeace vrei tu; el neşfiind, să-i ar ăţi ce vrei. Dacă, de

pildă, îi ceri să deseneze linii drepte, unghiuridrepte şi cercuri, să-i dai pentru aceasta o riglă,un raportor şi UIT compas şi să-i ar ăţi utilizarealor. Prin urmare trebuie să avem toată grija ca pentru tot ce trebuie f ăcut în şcoală să existeforme, modele şi idei juste, sigure, simple, uşor de înţeles şi

de imitat, fie că e. vorba de schemă, schiţă,model sau probe de lucru. Abia atunci nu vamai fi o neghiobie dacă celui căruia i-ai dat

lumină îi ceri să vadă, celui ce stă în picioare — să meargă, iar celui ce ştie să mînuiască uneltele — să lucreze.

7. Ar ătarea utilizării uneltelor trebuie m să se facă mai degrabă prin fapte decît prin vorbe, maimult prin exemple decît prin reguli.

Spunea Ouintilian odinioar ă: „Lung ă - şi greaeste (f ălea 'prin precepte, scurt ă şi eficace prin■ _ exemple." 233 Dar vai! cît . He puţin iau înconsideraţie acest lucru şcolile obişnuite. Căci cuanumite precepte şi reguli, cu excepţii de la reguli,delimitarea excepţiilor supraîncarcă pe începătorii

în gramatică, în aşa fel încît aceştia adesea nu maiştiu despre ce este vorba şi, mai înainte de aînţelege, se ză păcesc. Pe meseriaşi nu-i vedem să procedeze aşa, şi anume ca ei iniţial să spună ucenicilor începători o serie de reguli, ci îiintroduc în ateliere, îi lasă să privească cumlucrează, şi pe urmă să încerce, să imite şi ei (căciomul este un animal uap.rjTiK6v), 2U le dau înmină uneltele şi îi învaţă cum să le ţină • şi să lemînuiască. Dacă greşesc, le arată şi îi corectează,dar întotdeauna mai mult prin exemplul lor decît prin cuvinte; iar practica atestă că o asemeneaimitare dă rezultate. Căci e foarte adevărat ce

zice^n proverb german: »UnJnmjM!Îg:m&r^Mof~^se ş~te~itn 6un succesor "35. De asejnenea, "^r^^resîâ lui Terentius: „Mergi înainte —-tej)oi_jtrma'j^/î şi găseşte aici locul. în felul acestavedem Cum., numai prin imitaţie, f ăr ă prescripţiichinuitoare, copiii învaţă să meargă, să alerge, să vorbească, precum şi diferite jocuri. Pentru că preceptele sînt în fond spini pentru spirit, reclamă atenţie şi ingeniozitate, în timp ce exemplele ajută şi pe cei mai mărginiţi. Numai prin preceptenimeni nu şi-a însuşit niciodată o limbă sau o artă,în schimb întotdeauna s-a realizat aceasta prindeprindere şi chiar f ăr ă prescripţii.

101



IV 8. Exerci ţ iul să înceapă cu clemente, îiar nu cu lucr ări cgmplicate. j

Testând, de pildă, nu-şi învaţă ucenicul să construiască chiar de la început din lemn turnuri

şi castele, ci cum să ţină barda, cum să taielemnul cu fer ăstr ăul, cum să aşchieze şi să sfredelească bîrncle, cum să bată şipci şi să monteze. Şi nici pictorul nu pune de ia început pe elevul său să picteze chipuri omeneşti, ci îlînvaţă să amestece culorile, să ţină penelul, să tragă linii, abia apoi îl lasă să încerce să facă desene simple. Iar cine înva ţă pe un copil să -citească , nu-i dă în mînă o carte, ci începe maiîntîi cu elementele de bagă, şi anume cu fiecareliter ă în parte, apoi unite în silabe, după careurmează cuvintele, propoziţiile etc, Tot aşa, şiîncepătorului în studiul gramaticii să i se dea

mai întîi flexiunea cuvintelor izolate, apoi să leunească cîte două, clapă care să formeze propoziţii simple, cu un singur membru, apoi cudoi, cu trei şi, în sfîr şit, să se ajungă laconstrucţia frazei, iar de aici la discursulcomplet. Tot aşa şi în dialectică: mai întîi să înveţe să deosebească lucrurile şi noţiuniledespre lucruri, după gen şi diferenţele distincte,apoi să le coordoneze după relaţiile lor reciproce(în ce chip stau unele faţă de altele), după aceeasă le definească şi să le clasifice şi, în sfîr şit, saexamineze lucrurile şi noţiunile lor după legăturadintre ele: „Ce?", „De ce?", „Pmtrn ce?" —

trebuie să se exprime ceva din necesitate saunumai întîrnplător ? Abia după ce s-au f ăcutmulte exerciţii asupra acestora, se poate trece laactul raţionamentului, adică elevii să fie învăţaţicum din propoziţii date sau acceptate se pot trageconcluzii, şi după aceea se trece la tratarea unor discursuri sau, a unor teme mai largi. La fel se poate proceda prompt şi în retorică. Mai întîielevii sînt deprinşi, un timp oarecare, să adune sinonime, apoi sînt învăţaţi să adauge epitete dinsubstantive, verbe, adverbe, apoi cum să leexplice prin antiteze, cum să parafrazeze îndiverse feluri, cum să înlocuiască unele

cuvinte...

cu tropi237 , cum să schimbe grupe de cuvinte spre a ob ţ ine o sonoritate elegant ă a limbii şicum să transforme propozi ţ iile simple în altelecu sens figurat. Abia după ce se cunosc toateacestea, se poate trece la alcătuirea de cuvîntăricomplete, dar nu mai devreme. Dacă aşa se

procedează treptat în fiecare artă, atunci esteimposibil să nu se obţină progrese rapide şitemeinice.

Temeiul celor de mai sus s-a discutat lacapitolul XVII, principiul IV.

9. Primele exerci ţ ii cu începătorii să v se facă asupra materiei cunoscute.

Această regulă rezultă din principiul IX,capitolul XVII şi principiul IV, din acelaşicapitol. Sensul ei este sa evite supraîncărcareaelevilor cu lucruri ce nu corespund vîrstei,capacit ăţ ii lor de pricepere şi condi ţ iilor lor

actuale, astfel ca să nu fie sili ţ i să lupte cu fantome. De pildă, un copii polonez care învaţă să citească şi să scrie literele nu trebuie să facă aeeasta pe un text latin, elin sau arab, ci pe unuiîn limba maternă, pentru ca să înţeleagă desprece e vorba. Iar ca un copil să priceapă aplicarearegulelor dialecticii, nu-i vom da să facă exerciţiicu exemple scoase din Virgil sau Cicero, dinteologie, politică sau medicina, ci din lucruriaccesibile copilului: o carte, o haină, un copac, ocasă, o şcoală etc. Totodată este bine caexemplele folosite pentru explicarea primeireguli să fie utilizate şi în continuare, ca unmaterial cunoscut. Aşa în dialectică, de pildă, seva; lua arborele şi "se va explica prin el ce estegenul, diferenţele, cauza, efectul, premisele(subjecta), circumstanţele, delimitarea noţiunii,clasificarea etc, apoi se va ar ăta în cîte feluri se poate exprima ceva relativ la copac şi, în sfîr şit,cum din anumite concluzii spuse despre el se potscoate şi altele şi cum pot fi acestea demonstrateetc.238 Dacă s-a explicat în acest fel aplicarearegulilor prin două sau trei exemple cunoscute,atunci copilul va proceda de la sine foarte uşor siîn alte cazuri, prin imitare totală.

10?



vi 10, Imitarea trebuie să respecte la început întocmai forma prescrisă , mai tîrziu însă ea poate deveni mai liber ă.

Deoarece cu cît imitarea unui obiect nou se potriveşte cu modelul său, cu atît îi va semăna mai bine şi mai exact. Monedele, de pildă, care sînt toate

imprimate după a,celaşi tipar (typus) seamănă foartemult între ele, dar şi "cu tiparul lor; la fel şi căr ţilecare sînt tipărite cu aceleaşi stanţe metalice, precumşi obiectele turnate din cear ă, ghips sau metal etc. Deaceea, pe cît este posibil, trebuie să se respecte şi încelelalte lucr ări de imitare întocmai modelul (cel puţin la început), pînă ce mîna, mintea şi limbacapătă siguranţă şi s-au deprins să se mişte liber şi să formeze independent ceva asemănător. N.B. De pildă,cei ce învaţă să sjfcrie trebuie să ia o liîrtie subţire şisă o aşeze pe modelul de scris pe care vor să-1 imite;şi aşa vor putea să vadă cu uşurinţă tr ăsăturileliterelor şi să le imite. Sau se imprimă modelul pe

hîrtie albă, într-o culoare roşiatică sau cenuşie foartedeschis, pentru ca elevii, tr ăgînd cu condeiul peurmele imprimate, să se obişnuiască să imite aceleaşilitere în aceeaşi formă. La fel şi în exerciţiile de stil,se pot prezenta elevilor spre imitare orice construcţii, propoziţii sau perioade dintr-un autor. De pildă, dacă se zice: „bogat în lunuri", atunci elevul poate imita,spunând „bogat în galbeni", „bogat în bani", „bogat în vite", „bogat în vii" 259 etc. Cînd spune Cicero:„Eudemus, după aprecierea celor mai învăţ a ţ ibărba ţ i, este cel din ţ ii în astronomie" M0 , prin imitaţiedirectă se poate spune: „Cicero, după apreciereacelor mai învăţ a ţ i retori, este cel din ţ ii în oratorie",

„Paul, după aprecierea întregii biserici, este,desigtir, cel din ţ ii în apostolat" etc. Tot aşa pot imitaelevii şi acea dilemă din logică: „ori este zi, ori estenoapte; acum însă este noapte, deci nu poate fi zi" ;copilul va învăţa să iittjtte, prezentînd fel de fel dedileme directe, ca de exemplu: „ori este incult, orieste cult, el însă este incult". Cain a

fost sau pios, sau nepios, el totu şi n-a fost pios etc.

77. Modelele celor ce urmează să fie. vil executate trebuie să fie cît mai perfecte posibil, astfel ca cel ce se pricepe să le imite întocmai să poat ă ficonsiderat ca desăvîr şit în arta sa.

Aşa precum nimeni nu poate să tragă linii dreptedupă o riglă strîmbă, tot aşa nu se poate face o copie

bună după un model greşit. De aceea trebuie să avem N.B. grijă că /pentru tot ce se face în şcoal ă , ba chiar în via ţ a întreag ă , să avem modele adevărate, sigure, simple, u şor de imitat,, fie că sînt copiile, picturilesau desenele lucrurilor, fie precepte şi reguli clare şiscurte, uşor de priceput şi adevărate, f ăr ă excepţii.

12. Prima încercare de imitare trebuie VIII să fiecît mai fidel ă posibil, f ăr ă nici cea mai mică abaterede la model.

Aceasta, desigur, în măsura în care se poate face.Este însă necesar. Pentru că orice început esteîntr-unf elbaza pentru tot ce urmează, astfel dacă aceasta este

solidă, atunci se poate construi pe ea cu siguranţă,dacă însă este şubredă, atunpi toate se vor clătina. Şiaşa cum constată medicii, N.B. dacă nu se înl ătur ă neajunsurile primei' digestii, prin cea de-a doua saua treia, devine d ăunătoare, tot aşa în orice activitate,abaterile de la prima dăunează tuturor celor,următoare. De aceea cerea plată dublă Timotheusmuzicianul de la elevii săi care au învăţat primele ele-mente ale artei Ipr în altă parte, spunînd mereu că arecu ei o muncă dublă, pentru că mai întîi ta-ebuie să-idezveţe de ceea ce au învăţat greşit, ca apoi să-i poată învăţa cum trebuie241. Iată de ce este necesar să nestr ăduim ca elevii să-şi însuşească întrutotul modelele

artei lor, imitîndu-le întocmai. Dacă reuşim să depăşim această greutate, celelalte dispar de la sine,aşa cum cade în mîna învingătorului oraşul după ce afost cucerită poarta de intrare. Să ne ferim însă de ane gr ă bi şi niciodată să nu trecem la cele ce urmează pînă ce precedentele NB-n-au fost bine fixate. Cine nu se abate de la drum, acela sose şte cel mai devreme. Iar oprirea pentru consolidarea corespun-

103



zătoare a bazei nu înseamnă inlîrsicre, cimai degrabă un cî ştig (de timp), pentru că ceea ce urmează se va asimila mai uşor, mairepede şi mai sigur.

IX 13. Este necesar ca gre şelile să fie îndreptate imediat în prezenta învăţăto-rului, cu explicarea în aceia şi timp aregulilor corespunzătoare şi a excep ţ iilor lor.

Am spus pînă acum că artele se predau maimult prin exemple, decît prin precepte. Trebuie să completăm că sînt de luat în considerare şi acele precepte şi reguli care dirijează munca şi evit ă erorile. Pentru că ele descoper ă ceea ce este inclusîn model, cu ce hieepe' munca, ce urmăre şte, pe cecale trebuie să se desăvîr şcască şi de ce toiul s-arealizat astfel. Tocmai aceasta asigur ă cu-noaşterea, temeinică a artei, încrederea şi siguranţaîn imitare. Dar acele precepte \ N*B- trebuie să fie

cît mai scurte şi clare, pentru I ca să nu aibă nevoiecineva să îmbătrânească şi să albească studiindu-le, ci, din contra, de îndată ce au fost înţelese, să poată fi de folos şi apoi să nu se mai apeleze laele, ca şi copilul care, dacă a învăţat să fugă, numai are nevoie de scîndurelele care i-au îndreptatcîndva picioarele..

x 14. Preg ătirea perfect ă într-o art ă se realizează prin analiză şi sinteză.

Exerci ţ iile Q% sinteza este partea predominantă, să"w'facă am dentmnslrat, în capitolul XVIII, prind-

înaintea piui V, prin exemplele clin natur ă şi din celor activitatea meşteşugarilor. Că în cele mai

analitice mu p;e cazuri exerciţiile sintetice trebuie să premeargă rezultă clin următoarele:

1 1) întotdeauna trebuie început cu ceeace este mai uşor, dar ceea ce este al

, nostru înţelegem mai uşor decît ceea ce 2 este str ăin; 2) autorii ascund intenţionat arta

lor, astfel că elevii la primul contact oînţeleg puţin sau n-o înţeleg de loc, dar eivor fi în stare s-o înţeleagă dacă vor f;iexersaţi într-o anumită măsur ă

3 prin simple invenţii proprii; 3} ceea ceintenţionează cineva iniţial să realizeze, cuaceea trebuie să şi înceapă. Şi noi

intenţionăm să-i deprindem pe* elevi să încerce noi invenţii, nu numai ■ să sefolosească de cele realizate (compar ă cap,XVIII, principiul V).

15. Toate invenţiile şi lucr ările str ăine S ă le treb

să fie analizate atent, căci numai

com

P

let ă

™ acelacunoaşte temeinic un drum, clapă cmaimce 1-a parcudus şi întors, şi a aflat bifurcaţi ile, trifurcaţiile şi cde acces. Afar ă de aceasta, modul de existenţă alucrurilor este atît de variat şi infinit, încît ou poatecuprins în toate regulile, cu atît mai puţin de minteunui om. Mai multora li se relevă mai mult, dar abiatunci devine proprietatea noastr ă când cercetăm,recunoaştem şi, prin întrecere, imitaţie, învăţăm să realizăm ceva asemănător.

10, Doresc, aşadar, ca în orice artă, Concluzia pentru tot ce trebuie să se producă în aTtl a c"'

t -i , v * ,. spuse

cadrul oi şi se urmăreşte sa se realizeze, să existe; modele sau exemplare complete şi perfecte. Afar ă de aceasta, să se folosească instrucţiuni şi reguli care indică modul cums-a realizat ceva sau urmează să se realizeze,spre a folosi imitaţia, să ajutăm să se evitegreşelile, iar cele comise să fie corectate.Apoi să se dea elevului, în mod continuu,mereu alte exemple de exerciţii, pe caresă lerezolve după modelul corespunzător, şi, prinimitaţie, să facă unul asemănător. în sfîr şit,să vadă şi opere str ăine (mai ales ale

artiştilor renumiţi) şi să le. cerceteze prinintermediul canoanelor şi regulilor cu-noscute, pe de o parte, pentru ca aplicarealor să fie cu atît mai evidentă, iar pe de altă parte, pentru ca să înveţe cît mai curînd artade a ascunde tehnica. Şi numai dacă elevuleste exersat ■ cît mai des în felul acesta, elva putea să aprecieze, într-un modcorespunzător, invenţiile proprii ca şi pe celestr ăine, precum şi avantajele lor.

17, Aceste exerci ţ ii trebuie să se con ţ i- xi nue

pînă ce se ajunge la st ă pînirea artei. C ăci numaiexerci ţ iul îl face pe me şter. 242

104



Capitolul XXII

Metoda limbilor

De ce să învăţăm

inibile şi care anume

Dacă ecesar, să se

je ţ e fiecare integral

S ă nu se înve ţ e f ăr ă

obiecte

Concluzie: 'in acelea şi fi se pol

învăţ a lucrurile

şi limbile

1. Limbile nu se învaţă ca o parte integrantă a erudiţiei sau a înţelepciunii, ci ca un mijloc dea dobîndi erudiţie şi a o comunica altora.243 Deaceea, nu se învaţă toate limbile,, ceea ce ar fiimposibil, şi nici multe, ceea ce ar fi inutil, căcis-ar r ă pi timpul necesar studierii lucrurilor, cinumai cele necesare. Pentru viaţa cotidiană estenecesar ă însă limba maternă , iar pentru relaţiilecu vecinii, limba vecinilor, astfel pentru polonezieste germana, în altă parte, maghiara, româna,turca, iar pentru citirea căr ţilor ştiinţifice, după cum este uzual între învăţaţi, limba latină , şi, înfine, pentru filozofi şi medici, cea elină şi arabă ,

iar pentru teologi, cea elină şi ebraică.2. Toate aceste limbi nu trebuie sa fie

învăţ ate în tot cuprinsul lor, pînă la perfec ţ iune,ci otita cît este necesar. Greaca şi ebraica nutrebuie să fie cunoscute curent, ca limbamaternă, deoarece lipsesc oameni care să se poată întreţine în aceste limbi. Este suficientdacă sînt cunoscute în măsura în care se pot citişi înţelege căr ţile.

3. Studiul limbilor trebuie să mearg ă paralel cti cel al hicrurilor şi în special în tinereţe, pentru ca să se înve ţ e cineva să în ţ eleag ă şi să exprime tot

atîta material real ca şi cel lingvistic. Noiformăm oameni, şi nu papagali, aşa cum amar ătat îii capitolul XIX, principiul VI.

4. De aici reziiltă mai întîi că nu este bine să se înveţe cuvintele independent de lucruri, ,întrucît lucrurile nipi nu există separat şi nici nu pot fi înţelese, ci numai în unirea lor cucuvintele, aşa le găsim pretutindeni şi în oriceacţiune. Din aceste considerente a rezultat^ Janua linguarum (Poarta limbilor], unde cu-vintele unite; în propoziţii exprimau în

acelaşi timp tr ăsăturile esenţiale ale lucruluirespectiv. 244 Cartea (după cum se apreciază) s-a bucurat de succes.

5. în al doilea rînd rezultă că nu este 2. Cunoa şte-necesasă înveţi o limbă complet, chiar rea complet ă dacă cineva ar urmări acest lucru, ar fi a ali p hmbt ridicol şi o inepţie. De altfelmei Cicero pentru n-a posedat în întregime limba latinnimeni (deşi el a fost cel mai mare maestru al necesar ă ei),recunoscînd singur că expresiile meseria şilor îi eraunecunoscute.24S El n-a avut nici un contact cu cizmarii şi cumeseriaşii, ca să poată avea o privire asupra muncii lor şisă poată învăţa denumirile a tot ce f ăceau ei. De altfel, la ce afi trebuit să le înveţe?

6. De acest fapt n-au ţinut cont cei care aurevizuit „Janua" şi au îmbîcsit-o cu cuvintelecelor mai neobişnuite lucruri şi care nu sîntaccesibile capacităţii de înţelegere a copilului.Poarta (Janua) trebuie să r ămînă o poartă, cele demai tîrziu trebuie lăsate pentru mai tîrziu, poatenu va fi nevoie de ele niciodată, iar dacă vreodată ne vor fi necesare le vom găsi în căr ţiauxiliare (dicţionare, lexicoane, antologii etc).De aceea şi eu am lăsat la o parte o scriere de amea Latinitatis posiicum2iS (pe care am începutsă o compun din expresii învechite şi mai puţinfolosite).

7. Urmează în al treilea rînd, că mintea Copia să se limba copiilor trebuie cultivate mimai ocupe numai clucruri potrivite vîrsiei lor, iar cele culuc J ur \

, , • •. A , ■ , v A v , , copil ăre şti, potnvite vtrstet mature sa ramina pentru iar nu cu mai tîrziu. îzadar se ofer ă copiilor cicero sau scrierile lui Cicero sau alealtor autori cu al ţ i autori mari, căci conţinutul acestoradepăşeşte remmuil înţelegerea lor. Dacă ei nu pricep conţinutul,cum pot gusta adevărata artă a acestuia? Este mult mai util cacest timp să fie folosit pentru lucrurile mai

105

Considerau cneimportant ăl ărgirea„Por ţ ii deschise a ■ limbii" (Do-cenitts2W,

Kinner~i7 :ctc

şi nici autorun-a maiterminat „Latinitate pos-ticum" pecare l-aînceput



modeste, dar care să dezvolte treptat limba şi intelectul. Natura nu face salturi şi niciarta, dacă imit ă natura. Copilul trebuie maiîntîi învăţat să umble, înainte de a învăţa să danseze, mai întîi să călărească pe cal delemn, apoi pe cai cu paftale, mai întîi să

gîugu-rească, apoi să vorbească, şi mai întîisă vorbească, iar apoi să ţină cuvîntări.Cicero spunea că el n-ar putea să înve ţ e pecineva să ţ ină cuvînt ări dacă nu ştie să vorbească.us

opt reguli 8. Poliglotia (rcoXuyXonk), învăţarea privind diferitelor limbi, va fi scurtată şi uşurată pohgloha pr jn met0(ia noastr ă, pe care o expunem înminatoarele opt reguli:

I 9. Fiecare limbă trebuie învăţ at ă pentru sine.

Desigur, mai întîi limba maternă , apoi aceea

care se foloseşte adesea în locul celei materne,adică a poporului vecin (după părerea mea,învăţ area unor asemenea limbi trebuie să premearg ă celor clasice), apoi latina, şi după aceasta N.B. greaca, ebraica etc. — mereu unadupă alta şi nu în acelaşi timp, pentru că unaîncurcă pe alta. Totuşi, către sfîr şit, după ce s-aajuns la stă pînirea lor uzuală este util să se facă comparaţia între ele prin intermediuldicţionarelor şi al gramaticelor bine elaborate etc

H 10. Este necesar ca pentru învăţ area fiecărei limbi să se prevad ă un anumit timp.

Aceasta pentru ca să nu facem iipyov ex parergo (dintr-o activitate accesorie una principală), iar timpul destinat studieriilucrurilor să-1 pierdem cu însuşireavocabulelor, întrucît învăţarea limbii materneeste legată de cunoaşterea lucrurilor, care sedescoper ă treptat minţii, de aceea îi sînt necesari mai mul ţ i ani, mă gîndesc opt pînă la zece, adică prima copilărie şi o parte din adoua. Apoi se poate trece la învăţarea alteilimbi vii, pe care oricine o poate învăţa uşor într-un an. Studiul limbii latine se poatetermina în doi ani, al celei eline, într-unui, iar

al celei ebraice, într-un semestru. |

VI. Fiecare limbă să se înve ţ e mai nimult prin practică decît prin reguli;

adică prin ascultare, citire, repetare,transcriere şi prin încercări de imitare înscris şi oral (compar ă, în capitolul

precedent, regula 1 şi XI)..

12. Iar folosirea practică trebuie să fie IV sus ţ inut ă si înt ărit ă prin reguli.

Aşa cum s-a ar ătat în capitolul precedent,regula II şi urm., acest lucru este valabilîndeosebi pentru limbile vechi, care trebuieînvăţate din căr ţi, dar şi pentru cele vii.deoarece şi limbile italiană, franceză,germană, cehă şi maghiar ă pot fi cuprinse înreguli, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat.

13. Regulile lingvistice trebuie să fie v gramaticale şi nu filozofice.

Adică să nu se cerceteze în mod subtiloriginea şi,cauzele cuvintelor, a frazelor şiconexiunilor şi de ce se cheamă într-un felsau altul, ci să se explice, prin cuvintesimple, ce se întîmplă şi cum trebuie să seînttmple. Iar cercetările subtile ale cauzelor şi legăturilor, ale asemănărilor şi deo-sebirilor, ale analogiilor şi anomaliilor lu-crurilor şi cuvintelor îi priveşte pe filozofi,iar pe filologi îi împiedică.

14. Norma pentru stabilirea . de reguli VI

pentru o limbă nouă trebuie să o dea limbacunoscut ă de mai înainte, încît să nu se

arate decît diferen ţ ele între ele. Pentru că a repeta ceea ce este comuncelor două limbi nu numai că nu este util,dar este chiar dăunător, fiindcă aparenţaunui volum mare şi a multor discordanţemai degrabă înspăimîntă mintea. De pildă,la gramatica greacă nu este nevoie să serepete definiţiile substantivelor şi verbelor,ale cazurilor şi timpurilor sau ale regulilor sintactice, ce nu conţin nimic nou, pentru că ele pot fi considerate că sînt înţelese. Deaceea trebuie să se stabilească numai ceeace deosebeşte limba greacă de cea latină de

acum cunoscută. în felul acesta, gramaticagreacă se va reduce la cîteva pagini şi toatevor fi mai clare, mai uşoare, maitemeinice.

106



„ ţ .wvu*imâm •■.

Vii 7 5. Primele exerci ţ ii într-o limbă nouă să se facă cu ajutorul unui material deja cunoscut. în

felul acesta, mintea nu trebuie să-şi îndreptesimultan atenţia asupra lucrurilor şi cuvintelor,ceea ce ar dispersa-o şi ar slă bi-o, ci numaiasupra cuvintelor, spre a le numi mai uşor şi mairepede. Asemenea materiale ne ofer ă, de pilda,capitole din catehism, din istoria biblică sau dinaltă parte, suficient de cunoscute. (Se pot utilizaşi căr ţile mele V estibuhmî 1™ sau Janua, care,fiind mai scurte, sînt mai nimerite pentrumemorizare, iar cele menţionate mai înainte, pentru citire şi recitire, pentru că aceleaşi

cuvinte se repetă adesea, şi astfel se imprimă mai uşor în intelect şi memorie.)

vili 16. Toate limbile pot fi învăţ ate după una şiaceea şi metod ă.

Şi anume prin practicare, prin cîteva regulifoarte simple menite să indice numai diferenţelefaţă de o limbă de acum cunoscută şi prinexerciţii pe materiarcunoscut,

Despre limbile care trebuie învăţ ate perfect.

17. Că nu toate limbile trebuie învăţate perfectam ar ătat la începutul acestui capitol. însă limbiimaterne si celei latine trebuie să li se acorde oasemenea aten ţ ie încît la sfîr şitul studiilor sa atrutrepte j- ţ g pe fapifa cunoscute. Unasemenea

studiu se împarte în patru perioade de vîrstă:

Prima \ /a copilăriei, /oricum ia gîngăvirea cînd A doua rt a

adolescenţei, înva-\> J stă pînirea ţă să A treia / <#\a tinereţii, vor

înflorirea beas-amaturităţii, că puterea

18. Aşadar, nu trebuie procedat decît Ş i de ce a şa}treptat, deoarece altfel toate vor fi

confuze, cu fisuri şi deslînate, aşa cum cei mai mulţi pot constata adesea la ei înşişi.Prin aceste patru trepte elevii se lasă uşor conduşi dacă există mijloacele necesare pentrustudiul limbii, şi anume: manuale pentru elevi şicăr ţ i informative pentru învăţători, ambeleconcise şi metodice.

19. Trebuie să existe patru manuale patm căr ţ i(didactici lîbelli) adecvate vîrsteîor:

pentru învăţ area

l imbil or

I. Vestlbuîum (vestibul) II.

Janua (poarta)

III. Paîatium (casa)251

IV. Thesaurus .(tezaurul)

20™. Vestibulul trebuie să conţină L Vestibulw,

material pentru vorbirea copiilor — cîteva sute de cuvintecombinate în mici propoziţii, avînd anexate tabele de de-clinare şi conjugare.253

21. Janua trebuie să conţină cele mai H- Janua uzualecuvinte dintr-o limbă, aproximativ opt mii, şi îmbinate în propoziţii scurte, care exprimă lucrurile într-o formă simplă. La aceasta se adaugă reguli gramaticale scurte şiclare, care să indice într-un mod adecvat şi original

scrierea cuvintelor din limba respectivă, pronunţarea lor,formarea şi îmbinarea lor.

22. su Casa trebuie să cuprindă tlife- in. Palatim riteextrase de fraze cu privire la felurite lucruri, cu mare varietate de noţiuni şi înfloriturielegante, cu indicarea din ce autori provinfiecare. La sfîr şit trebuie să se găsească reguli cu privire la varierea şi colorarea în mii de feluri a propoziţiilor şi expresiilor.

107

mhile nu rebitie nvă fate 'erfect, :far ă 'e două , şi •.cestea în

simplu

elegant

cu efect > A patra

'pentru învă- ţ area limbii (deexemplu, aceleilatine) cuajutorul acestor căr ţ i



iv. Tezaurul 23. în Tezaur trebuie să se indice autorilor autorii clasici, care au scris lucruri importante si cuefect, din diferite domenii. O dată cu aceasta sînt prevăzute reguli după care se pot observa şi adunaciile-rite forme de exprimare şi mai ales cum pot fitraduse idiotismele lingvistice. Din aceşti autori să

fie aleşi cîţiva pentru lectur ă în şcoală. Din ceilalţisă se alcătuiască o listă, ca astfel fiecare mai tîrziu,dacă va avea prilej şi plăcere, să recitească desprevreo problemă, vremi autor şi să nu ignoreze cinesînt aceştia.

C ăr ţ i 24. Numesc căr ţi ajutătoare, aceleaajut ătoarecare servesc ca întrebuinţarea căr ţilor de şcoală să se facă cu mai mare înlesnire şi cu mai mult folos.Astfel, pentru i Vestibul 265 să se întrebuinţeze un indexde cuvinte clin limba maternă în cea latină şi dinlatină în cea maternă. 11Pentru Janua — un dic ţ ionar etimologic care să indice cuvintele de bază (pri-

migenias), cu derivările, compunerile şi semnificaţialor din limba latină şi cea maternă. 2SU

III Pentru Palatmm — un lexicon frazeologic înlimba maternă-maternă , latină-latină-( şidacă e necesar, greacă-gxeacă) şi care să cuprindă diferite întorsături de fraze,sinonime elegante şi perifraze, r ăspîndite peste tot în Palatiurn, iudi-cîndu-se loculunde se găsesc.

iv în sfîr şit, pentru Tezaur va servi un Prompkmrium Catholicuni~ (că jiiâZâ^Jî ţ li-veTsă^J Ţ ~cm-e să lumineze întregul voca- bular al ambelor limbi (matern-latin, şi apoi

latin-grec), în aşa fel încît să nu existe nimicce nu s ar putea găsi aici. Anume, toateexpresiile celor două limbi să fie aşezate paralel şi să corespundă întocmai, ceea ce esimplu să fie exprimat simplu, în. modfigurat - figurat, ceea ce este glumeţ-glumeţ, provcrbial-provcv-bial etc. Pentru că esteimposibil ca limba vreunui popor să fie atîtde săracă încît să nu aibă suficiente cuvinte,fraze, expresii şi proverbe care să nu poată corespunde celor latine, dacă sînt raţionalcalitate şi ordonate, sau cel puţin

să im poată fi însuşite dacă există abilitateade a imita şi a forma cuvinte asemănătoare.

25, Pînă acum ne lipseşte o asemenea Este ăe „căinar ă" universală. Gregorius Cnapius,^ ?. ea™ ar ?iezuit polonez, a f ăcut un mare serviciu

a^

r ă de poporului său alcătuind o asemenea oper ă, aceea a

intitulata Tezaurul polono-latino-grec. To- polonezutuşi., această expelentă lucrare lasă de G-Cnapmdovit. sub trei aspecte. Mai întîi, nucuprinde toate cuvintele şi expresiile

patriei sale; în al doilea rînd, n-a menţinutordinea ar ătată mai sus, şi anume să ii prezentat, pe cît posibil, în paralel, adică ceea ce e simplu să corespundă simplului,figurile de sens — figurilor de sens, ce-i.învechit la ce e învechit, deoarece prinaceasta ar fi reieşit în mod egal specificii],

frumuseţea şi bogăţia ambelor limbi. Or, eltraduce fiecare cuvînt sau expresie poloneză prin mai multe latine.,-' i, în timp ce noidorim ca oricărui cu\ini: simplu matern să-icorespundă întocmai expresia latină, şiastfel să se poată traduce în limba maternă orice expresie latină oricît de subtilă. Numaiaşa această „cămar ă" va fi folositoare întraducerea oricărei căr ţi din limbă latină înlimba maternă, şi invers, în al treilea rînd,în Tezaurul lui Cnapius ordinea expresiilor lasă de dorit, adică ele n-ar trebui acumulateîn chip indiferent, ci mai întîi să ofere

modele simple şi explicative ale lucrurilor şifaptelor, apoi expresii , oratorice, încontinuare cele poetice, sublime, mai dureori mai neobişnuiţi1, şi în cele din urmă pecele învechite,

26. O discuţie completă asupra structurii unei asemenea „cămări" lingvisticeo amînăm însă pentru mai tîrziu, la felşi în ceea ce priveşte modul cum să seutilizeze Vestibulul, Janua, Palatiurn şiThcsaums, şi anume pentru ca să se

ajungă negreşit la ceea ce năzuim: siâpînirca complet ă a limbii. Mai precis,aceasta se va stabili cu prilejul organizării activităţii în fiecare clasă în parte.258

108



Capitolul XXIII

Metoda (educaţiei) morale

7. Atîta despre predarea şi învăţarea mai.promptă a ştiinţelor, artelor şi limbilor, Pe bună dreptate, rie amintim în acest context de cuvîntullui Seneca (epistola 89): „Nu trebuie să învăţămtoate aceste, ci trebuiau învăţ ate." 25y Căci toateacestea constituie numai o pregătire pentru cevamai mare şi, aşa cum spune el, sînt numai primele noastre încercări de muncă , nu munca propriu-zisă. Şi care este munca propriu-zlsă ?Studiul în ţ elepciunii, care ne înal ţă , care ne fortifică şi ne face mărinimo şi, adică ceea ce amindicat mai sus sub numele de moralitate şi pietate. Numai prin aceasta ne ridicăm deasupra

celorlalte creaturi şi ne apropiem mai mult deDumnezeu însuşi.'

Trebuie să 2. De aceea trebuie să avem grijă catransformăm aceast ă art ă de a infiltra adevărata morali-

tn arta ^g ^ p^f^ ţ , s fi jj.e 0{ ne constituit ă , spre a fi introdusă în şcoli, pentru ca acestea, pedrept cuvînt, să poată fi numite „ateliere aleumanităţii".

Ş aisprezece 3. Arta de a forma moralitatea arcreguli ale şaisprezece reguli principale, dintre care,moralit ăţ ii Prrma este: trebuie insuflate tinerimii toatevirtu ţ ile, f ăr ă nici o excep ţ ie.

Pentru că clin ceea ce este just şi moral nu

poate lipsi nimic, f ăr ă ca să apar ă o lacună şi să se strice armonia.

îl 4. înainte de toate este necesar să fie insuflatea şa-numitele virtu ţ i fundamentale saucardinale: prudenţa, cumpătarea, tăria şîdreptatea. *

Aceasta deoarece clădirea nu se poateconstrui f ăr ă temelie, iar păr ţile se leagă prostdacă nu se sprijină solid pe această temelie.

III 5. Prudenţa şi-o însu şesc elevii dinir-o lună mstr'nciie, învălînd să deosebească

corect lucrurile după esen ţ a şi valoarea lor.

Căci o dreaptă judecată asupra lucrurilor este adevărata temelie a tutu-

ror virtuţilor. Frumos se exprimă Vives:.„Adevărata în ţ elepciune const ă într-o judecat ă dreapt ă asupra lucrurilor: ca să apreciem pe fiecare a şa cum este, sa nu urmărim lucruri denimic, ca şi cum ar avea valoare, iar ceea ce estevaloros să repudiem; să nu dojenim ceea ce estevrednic de l ăudat şi să l ăud ăm ceea ce nu merit ă.C ăci de aici provin toate gre şelile şi toater ăt ăcirile spiritului omenesc, pentru că lucrurilenu sînt just apreciate, şi nimic nu este maid ăunător în via ţ a omului decît o asemeneaintervertire a judecăţ ii. De aceea trebuie(continuă el) să deprindem pe oricine din

copil ărie să aibă păreri adevărate despre lucruri şi care să se maturizeze pe mă sura înaint ării învîrst ă. Trebuie să se sus ţ ină ' adevărul şi să serepudieze contrariul lui, în felul acestaobi şnuin ţ a de a ac ţ iona just va deveni o a douanatur ă" etc. 2(i0

6. Ş colarii să fie deprin şi cu cumpă- IVJarea pe tot timpul educa ţ iei lor, Ta mîn-care■■şi băutur ă , la somn şi veghe, la muncă. şi joc, la vorbă şi t ăcere.

Pentru aceasta există o regulă de aur caretrebuie să le fie mereu prezentă tinerilor : Nimic peste mă sur ă! spre a-i feri pretutindeni de

saturaţie şi dezgust. 2(ii

7. T ăria să o înve ţ e în st ă pînirea de sine, vca astfel să- şi poat ă st ăvili înclina ţ iade a vorbi sau a se juca în afara sau pestetimpul prevă zut, bineîn ţ eles strunind si ză g ă- zuind ner ăbdarea, crîcnirea şi supărarea.

Baza pentru aceasta va consta în a-i deprindesă facă totul cu chibzuială, nimic cu patimă şiimpetuozitate. Căci omul este o fiin ţă ra ţ ional ă şi trebuie să se obişnuiască să fie condus deraţiune, deliberîncl în toate: ce să facă, de ceface şi cum* să facă să procedeze drept, astfel

ca să fie st ă pînul ac ţ iunilor sale. întrucît însă copiii (chiar dacă nu toţi) nu sînt capabili încă de o purtare

109.

Tot ce a precedat

nînă acum a fost o

activitate colateral ă ,

'oi ce urmează este o

activitate principal ă: moralitatea şi pietatea



aşa de chibzuită şi raţională, ei trebuie { să fieîndrumaţi astfel spre tărie şi auto- I stă pînire,încît să se deprindă să urmeze mai degrabă voinţa altora, decît pe a lor, adică să deaimediat ascultare în toate superiorilor săi.C ăci cei ce cresc caii, spune Lactantius 262, îi

deprind mai întii cu frîul, iar cei ce educă copiii trebuie să-i obi şnuiască mai întii să asculte de cuvînt' m , O, cîtă speranţă se poate pune în faptul ele a scă pa omenirea der ătăcirile care inundă lumea, adueînd-o 3a ostare mai bună, şi asta dacă unii ar cedaaltora, şi nu toţi ar acţiona după propria lor raţiune, fiind deprinşi cu aceasta chiar de la prima vîrstă!

8. Dreptatea o înva ţă ncaducînd ■nimă nui prejudicii şi dînd fiecăruia ceea cei se cuvine, fugind de minciună şi în şel ă torie, fiind serviabil şi amabil.

Căile şi mijloacele spre a-i forma ca să fie drepţi şi mai buni se indică prin urmă-toarele reguli:

9. Aspecte ale t ăriei, necesare mai întiitinerimii, sînt: noble ţ ea sincer ă şi per severen ţ a în muncă.

întrucît viaţa se desf ăşoar ă în contact cuoamenii şi în activitate, de aceea copiiitrebuie să fie învăţaţi să suporte atît privireaoamenilor cît şi munca onestă pe care o preiau asupra lor, spre a nu fi sau bufniţesau mizantropi (ut-oâvGpojîCi), burt ă verde

şi povar ă nefolositoare a pămîntului,284 Virtutea se cultivă prin fapte, şi nu prinvorbe.

10. Noble ţ ea sincer ă se dobînde şte princontactul zilnic cu oamenii cinsti ţ i şi prinexecutarea tuturor obliga ţ iilor care le revin fa ţă de ace ştia.

Aristotel 1-a educat pr: Alexandru în aşafel încît acesta de la 12 ani a venit în contactcu tot felul de oameni, cu regi şi cu trimişiiacestora, cu oameni învăţaţi şi oamenisimpli, cu or ăşeni, ţărani şi meseriaşi,

putînd cu fiecare să discute orice temă, punînd întrebări şi dînd r ăspunsuri. Pentrnca, printr-o educaţie universală, toţi să înveţe să procedeze la fel, trebuie să seelaboreze

reguli de comportare şi să stăruim necon-tenit să le traducem în viaţă, astfel încîtcopiii să se deprindă să discute zilnic, eumodestia cuvenită, despre diferite lucruri,cu învăţătorul lor, cu Colegii, părinţii, cuoamenii de serviciu şi cu ceilalţi oameni.

Desigur, învăţătorii trebuie sa fie atenţi ca laoricine observă o oarecare neglijenţă,nechibzuinţă, grosolănie sau obr ăznicie să intervină, în-dreptîndu-1.

//. Perseveren ţ a, în muncă o dobîn- IXdese copiii dacă lucrează întotdeauna cîteceva, fie în serios, fie jucîndu-se.

în ceea ce priveşte intenţia, nu contează de ce şi cu ce scop se face un lucru, ciimportant este să se facă, deoarece şi înglumă se poate învăţa ceea ce foloseşte inserios, dacă o cere timpul şi împrejur ările..Şi fiindcă executarea se înva ţă executînd 2sr> (după cum am văzut la locul cuvenit), şimunca se înva ţă muncind, tot aşa ocupaţia permanentă (chiar mai moderată) aspiritului şi a corpului trebuie să setransforme în sîrguinţă şi să-1 deprindă peomul activ de a nu se putea împăca culenea. Aşa se confirmă şi sentinţa luiSeneca, şi anume că: „Spiritele generoase se nutresc cu munca" 2fi6.

12, O alt ă virtute înrudit ă , cu dreptatea Xeste de a servi pe al ţ ii cu promptitudine şi pl ăcere, ceea ce trebuie infiltrat în primul tind

copiilor. Unei naturi corupte îi este inerent un vi-ciu urît — egoismul «ptA-cmua, pebaza căruiaoricine are în vedere numai ceea ce îi apar-ţine şi nu se sinchiseşte de soarta altuia. Iar aceasta constituie sursa tuturor r ătăcirilor umane, pentru că fiecare urmăreştesatisfacerea propriilor sale interese şi nu iaîn considerare binele obştesc. Iat ă de cetrebuie inoculat temeinic tineretului scopul vie ţ ii noastre, şi anume că noi nu ne naştemnumai pentru noi, ci pentru Dumnezeu şiaproapele nostru, adică pentru societatea

omenească, şi de aceea din copilărie trebuiesă ne obişnuim să imităm pe Dumnezeu, peîngeri, soarele şi toate creaturile nobile şi în

110



acelaşi timp trebuie să dorim şi să ne str ăduimca, în măsura posibilităţilor, să servim şi să jvmutilijcît mai multora. Abia atunci "va domniîlTTălrmTîe* şi în* stat o stare fericită, cînd toţivor contribui la folosul comun şi pretutindenivor şti şi vor putea să se ajute unii pe alţii. Iar ca

să ştii şi să vrei trebuie sa înveţi. XI 13. Formarea virtu ţ ilor trebuie să în ceapă din

prima copil ărie, înainte ca spiritul să cad ă prad ă viciului.

Căci dacă cîmpul nu este semănat cu sămînţă bună, el va produce plante — dar ce fel de plante? Neghină şi buruieni. Dacă însă îlcultivăm cum se cuvine, pentru ca să obţinem orecoltă mai bună şi mai sigur ă, atunci trebuie primăvara să-1 ar ăm, să-1 însămînţăm şi să-1gr ă părn. în general, iot ce se deprinde dincopil ărie este deosebit de important m , căci şi

vasul pă strează mult ă vreme mirosul lichiduluicu care a fost umplut ini ţ ial. 268

XII 14. Virtu ţ ile se înva ţă ac ţ ionînd continuucinstit. Şi cunoaşterea se învaţă prin cunoaştere,

acţionarea prin acţionare, fapt ce l-am văzut încapitolele XX şi XXI. Aşa precum copiii învaţă uşor mersul prin mers, vorbirea prin vorbire şiscrierea prin scriere, tot aşa învaţă să fieascullâtori (obedi-entia) prin ascultare,'abstinen ţ a 'prin re' ţ i-*%&re, veracitatea prin spunerea adevărului, perseveren ţ a prin statornicie etc. — numai dacă nu lipsesc cei

care le servesc de model prin cuvînt şi faptă. IU 15. Un permanent exemplu luminos de via ţă

regulat ă trebuie să-l dea părin ţ ii, tutorii,învăţătorii şi colegii de şcoal ă. Căci copiii sîntca şi tinerele maimuţe, tot ce văd caută să imite,şi bun şi r ău, chiar f ăr ă să i se cear ă, şi de aceeaînvaţă mai întîi să imite, înainte de a cunoaşte.Exemplele pot fi din viaţă, ca şi din povestiri,mai importante fiind însă cele dintîi, pentru că acţionează mai profund şi mai puternic. Daca părin ţ ii cinsti ţ i sînt pă zitorii grijulii aidisciplinei casnice, iar învăţătorii ale şi sînt de

o moralitate

demnă de admirat, atunci ace ştia vor constituimediul cel mai propice spre a-i conduce peelevi către o via ţă lini ştit ă.

16. La exemple trebuie să fie al ăturate XIV precepte şi reguli de via ţă.

Anume ca să întregească, să îmbunătăţească şi să întărească imitaţia (revezi ce s-a spus lacap. XXI, regula IX). Asemenea reguli deviată se pot desprinde din Sf. Scriptur ă şi dinsentinţele înţelepţilor. De exemplu: De ce şicum să se ferească cineva de invidie? Cu ceanume să- şi apere cineva pieptul împotrivadurerii şi a altor nenorociri din via ţă? Cum să- şi tempereze bucuriile? Cum, în ce mod sâ- şi st ă pî-nească mînia? Cum să st ăvilească dragostea nepermisă şi altele asemănătoare,adecvate vîrstei şi gradului de dezvoltarespirituală.

17. De asemenea, copiii trebuie să fie Xv feri ţ i cu mare grijă de înso ţ irea cu ceir ăi, spre a nu se molipsi.

Căci r ăul se prinde mai uşor şi este mai persistent, din cauza coruptivităţîi naturii. Deaceea trebuie să ne str ăduim sa evităm orice,ocazie de corupţie a tineretului, de exemplu:asocierea vicioasă , vorbele necuviincioase,căr ţ ile lipsite de con ţ inut şi obscene (vani et futiles) (căci exemplele vicioase, fie văzute, fieauzite, sînt otravă pentru spirit) şi, în fine,inactivitatea, pentru ca lipsa de ocupaţie să nuducă la învăţarea a ceva r ău 2fi9 şi ia adormirea

spiritului. De aceea este bine să-i ocupămneîncetat, sau cu ceva serios, sau de distracţie,numai să nu-i lăsăm în inactivitate.

18. Ş i întrucît nu putem fi atît de vigi- xvilen ţ i încît sa nu se poat ă furi şa, ceva râu, de aceea pentru combaterea moravurilor releeste absolut necesar ă o disciplină sever ă.

Căci duşmanul veghează nu numai atuncicînd dormim, dar şi cînd sîntem treji; ori cîndsemănăm sămînţa bună pe ogorul spiritual, el sefurişează printre noi spre a împr ăştia neghinasa. Şi cum natura coruptă ea însăşi se manifestă

ici şi colo, este necesar să ne opunem

111



r ăului cu for ţa. Opunerea se face prindisciplinare, adică prin dojana şi pedeapsă,cu cuvîntul şi cu bătaia, după cum cereîmprejurarea, .dar totdeauna strîns legat defapta recentă, ,astfel ca viciul ce se naşte să fie sugrumat în faşă sau, şi mai bine, să fie

stîrpit pe cit posibil cu r ădă-

cină cu tot. Disciplina, a şadar, trebuie sd domnească în şcoala nu aiît din cauza ş f-Uniăor (care dacă sînt predate printr-ometodă : justă ofer ă spiritului omenesc plăcere şi atracţie), cit pentru moral ă.Despre disciplină însă în capitolul XXXI.

Capitolul XXIV

Metoda de inoculare a pietăţii

Este oare posibil ă

antrenarea în pietate

printr-o metod ă

artistică ?

Ce se în ţ elege prin

cuvîntul pietate

Trei: 1,2,3

Sensul

acestora

1. Deşi pietatea este un dar al lui

Dumnezeu, fiindu-ne dată nouă din cer, subconducerea şi învăţătura Sf. Spirit, cu toateacestea, fiindcă el se serveşte de mijloaceobişnuite, alegfndw-şî ca ajutoare pe părinţi, pe învăţători şi pe slujitorii bisericii, care să planteze şi s& ude mai cu îngrijire lăstarii paradisului (1. Corîniicni 3, 6, 8), este bineca aceştia să-şi cunoască temeiul,obligaţiilor lor.

2. Ceea ce ţine de pietate noi am ar ătata7° deja, şi anume că inima noastr ă (dacă noiam ajuns la înţelegerea justa a lucrurilor credinţei şi aie religiei) să ştie să caute pretutindeni pe Dumnezeu (pe care Sf.Scriptur ă, Jes. 45, 15 sau Hebr. 11, 27, îlnumeşte un rege invizibil, pentru că el 'seînvăluie cu vălul operelor sale şi este prezent, dar invizibil în tot ceea ce estevizibil şi domneşte), şi unde îl află, să-l urmeze, şi dacă. 1-a aflat, să se bucure de eî.Cel din ţ ii lucru se realizează cti i$in ţ ea_ (me ţ isj, al doilea cu ■ voin ţ a, iar alireuea~cu îmîniarea con ştiin ţ ei,

3. îl căutăm pe Dumnezeu prin aceea' că observăm urmele divinităţii în toate

creaturile. II urmăm pe Dumnezeu dacă neîncredinţăm în toate cu totul voinţei sale, atîtîn tot ceea ce facem cit şi în suportarea a totceea ce îi place. Ne bucur ăm de Dumnezeu,clacă aflăm linişte

j în iubirea şi graţia sa, aşa ca să nu ne j mai

r ămînă nici pe pămînt şi nici în cer nimic mai de dorit decît punin^zeijjiisuşi, !nimic mai plăcut decît gmdul la el,

nimic mai dulce ca slava lui, asa ca | inimanoastr ă să se contopească în

iubirea: sa.

! 4, Avem trei feluri de izvoare din |care am putea dobîndi asemenea sentimente,trei moduri saxi grade de a le putea dobîndi.

5. Aceste izvoare sînt: Sf. Scriptur ă,lumea şi noi înşine. Adică o daîa î cuvîntul îfii'Dumnezeu, apoi opera sa. şi îndemnul

Şau în noi (instinctusj".''Este un .fapt de.netăgăduit că din Sf. Scriptur ă dobîndimcunoaşterea şi dragostea pentru Dumnezeu.Că într-adevăr din lume şi din observareaînţeleaptă a minunatelor opere ale luiDumnezeu cuprinse în ea ne pătrundem desentimentul pietăţii o mărturisesc paginiiînşişi, care numai prin contemplarea lumiiau ajuns la venerarea unei existenţe divine.Aceasta rezultă din exemplul lui Socrale, Plato, Epictet, Seneca şi al altora, deşisentimentul iubirii lor era încă incomplet şiabătut de la calea cea adevărată, fiindcă ei nu

erau părtaşi- la revelaţia divină. Aceia însă care se ostenesc să ajungă îa cunoaşterea luiDumnezeu din cuvintele şi operele sale,fiind înflăcăraţi de o

Trei şi mijlde din

Izvoîntrecuvîlui

Dum şi alumeScrinoi

112



iubire fierbinte pentru el, sînt asemenealui ISXj^Jti^^ Tot acolo ajungem şi noi prinoBscrvarea providenţei speciale a lui Dumnezeu pentru noiînşine (cît de minunat ne-a creat, ne-a păstrat pînă acum şi ne conduce), şi aceasta rezultă şi

din exemplul lui David (Psalmul 139272

şi al luiIov, cap. X).

i moduri 6/ Modul de a dobîncli pietatea din vtras din aceste trei izvoare este întreit, şi anume:

i izvoare medjfafjaj nig ăclunea' şi ispita (tentaţie). Aceste trei lucruri H pregătesc pe teolog,

spune Lutlier 273. Dar şi pe un adevărat creştin tot aceste trei lucruri îl pot

forma, V „„. - \

Medita ţ ia "' 7 - Medita ţ ia const ă în fr ămîntarea continuă ,atent ă şi pioasă a operei, cuvintelor şi

binefacerilor lui Dumnezeu, căci tot ce există nu există decît din voinţa lui Dumnezeu (dincreaţia sa sau din permisiunea sa) şi pe ce căiminunate îşi ajung toate scopul, conform celor stabilite de Dumnezeu.

„ . 8. Rug ăciunea este suspin ar ea deasă şt oarecum continua ■ intru Dumnezeu, cuimplorarea milei sale, spre a ne ajuta şi a neconduce cu spiritul său.

9. în sfîr şit, ispita (tentatio) nu este ispita decît ocercetare repetat ă a progresului nostru în pietate,f ăcută de noi înşine sau de altcineva. Aci ne referim la

ispitele provenite de la oameni, de la diavol şi de laDumnezeu, fiecare în propriul lor fel. Căci mai întîiomul trebuie să se încerce pe sine însuşi cît este de cre-dincios (2. Corint. 63,5) şi cu cît zel îndeplineşte voinţalui Dumnezeu. După aceea trebuie să ne lăsăm verificaţide oameni, de prieteni şi de duşmani. De. exemplu, să ne verifice acei care ne întrec în conştiinciozitate, printr-o cercetare | atentă, descinsă sau ascunsă, cît am progresat în pietate, sau însuşi Dumnezeu ne poate punela încercare printr-un duşman, spre a vedea în cemăsur ă căutăm refugiul nostru la Ei, ca astfel să iasă înevidenţă cît de mare este credinţa noastr ă. în sfîr şit,Dumnezeu obiş-

nuieşte să trimită cîteodată pe însuşi Satana sausingur se opune omului, spre-a afla ce este îninteriorul inimii acestuia. Toate acestea estenecesar să fie. infiltrate tineretului creştin si elsă fie deprins cîTprîîi "tot ce este, se întîmplă şise va întîmplă să-şi înalţe spiritul său spirei

acela care este începutul şi sfîr şitul tuturor şinumai în El să-şi caute liniştea sufletului. ";

10. Metoda specială pentru aceasta este cuprinsă în următoarele 21 de reguli: Metoda piet ăţ ii esteGrija de a infiltra pietatea trebuie sa cuprinsă inînceapă din prima copil ărie. 2I de reinli

Fie că neamînarea este utilă, fie că l amînareaeste periculoasă, raţiunea ne arată că ceea ce estede f ăcut mai întîi şi mai important trebuie realizatmai întîi. Şi ce poate fi mai primordial şi maiimportant ca pietatea? F ăr ă ca, orice alt ă îndeletnicire nu aduce nici un folos, în timp ce eacon ţ ine f ă g ăduin ţ a vie ţ ii acesteia şi a celeiviitoare (1. Timot. 4, 8). Căutarea. împăr ăţiei luiDumnezeu este singurul lucru necesar 274 (Luca 10,42), şi cine se preocupă de aceasta, restul va venide la sine (Matei, 6, 33). Dar amînarea este periculoasă, întrucît dacă sufletul copilului nu seumple din frageda vîrstă cu iubirea lui Dumnezeu,se întîmplă lesne ca pe parcursul vieţii să nu maifie condus de veneraţia faţă de acesta şi astfel sefurişează pe nesimţite o desconsiderare şi o profanare a divini- -■lăţii, care apoi la unii cugreu se lasă înlăturată, iar la alţii niciodată. Deaceea, zice Profetul, plîngîndu-se de îngrozitorul potop al impietăţii poporului său, că „n-a mair ămas nimeni pe care Dumnezeu să-l mai înve ţ e,afar ă de cei în ţărca ţ i sau pe cei abia depărta ţ i dela sinul mamei lor, adică pe copiii mici" (Isaia28,9). Iar despre ceilalţi zice un alt profet, ca: „einu se pot îndrepta să facă bine, deoarece sînt deprin şi a face r ău" Ieremia 13, 23).

77. De aceea, de îndat ă ce copiii vor n începe să facă uz de ochi, de limbă , de mîini şi de picioare, trebuie să înve ţ e să

113



privească către cer, să ridica miimk în 1 sas şi să pronun ţ e numele iui Dumnezeu şi al lui Hristos, să- şi îndoaie geuunc/iii înainteamajestâ ţ ii nevă zute şi să o venereze.

Pentru aceasta, copiii nu sînt nedotilî, iaşa, cum îşi închipuie; cei ce neglijează j

lucrul acesta atît de important, IUJIU că *■ ei rm-şi dau seama <cfl < ■ iu i n \ o1> j de a ne desprinde dcTmîvoî, delwne.şî de l noiînşine.' Chiar daca la început copiii j nu înţelegce fac, întruclt raţiunea lor încă mi o pot folosi pedeplin, este foarte important ca ei să ştie că acest lucru trebuie f ăcut şi să-1 înveţe prinexerciţiu, j Căci dacă au învăţat prinexecutare ceea ce trebuie să execute, tot ceurmează j se va imprima mai uşor, astfel că' mai\ tîrziu vor înţelege ce fac şl de ee o fac \ şi cumtrebuie f ăcut coreei. Dumnezeu J a dispus prinlege ca orice începui să fie i sfinţit276, de ce

atunci tiu s-ar sfinţi primele începuturi alegtndirii, vorbirii, i ale mişcărilor si ale acţiunilor noastre? !

12. Cînd copiii ajung la virala de a I puica fi instrui ţ i, atunci trebuie să li se ! inoculezeînainte de orice ideca că noi j nu stntemaici numai pentru aceast ă j via ţă şi că ţ elul nostru este eternitatea, ■iar via ţ a aceasta nueste decît un stadiu, 1 de trecere, ca noi să fim preg ăti ţ i cam se cuvine ca să intr ăm cu demnitatein l ăca şurile de veci.

Şi aceasta li se poate uşor arma prin.exemplele zilnice ale celor car*; sînt i r ă piţi demoarte şi trec în altă viaţă: I sugari, copii, tineri şi bătrîni. Acest lucru trebuie repetat pentru ca să-idetermi- ! năm să mediteze că nimeni nu-şi poate, j asigura în această viaţă o şedere veşnică,

73. Mereu săli se spună ca aici nu me~ J rit ă să te ostene şti pentru altceva dccîi spre a j te preg ăti temeinic pentru via ţ a următoare. I

Şi ar fi o nebunie să te ocupi cu cele > pe care trebuie să le păr ăseşti şi să negii- j jexi cele ce ne vor însoţi în veşnicia 1însăşi. j

14. Apoi trebuie să-i învăţăm că exist ă j două vie ţ i sfre care pleacă de aici oamenii, j

şi anume una fericit ă întru-Dumnezeu şi uitanenorocit ă , în iad, amîndouă eterne.

Exemplul lui Lazăr şi al lui Tvpulo, ale căror suflete au fost duse al celui dinţii de îngeri, înceruri, al celuilalt de diavol, în iad.

/.}'.* Mai departe, să li se arate că ferici ţ i, şianume de trei şi chiar de patru ori""", sînt aceia care se poart ă în a şa fel încît sînt considera ţ i demni de a merge ia Dumnezeu.

Căci în afar ă de Dumnezeu, izvorul luminii şial vieţii, nu există decît întuneric, teamă, chinurişi moarte veşnică, aşa că pentru cei care se vor abate de la Dumnezeu şi se vor pr ă buşi în hăulveşnicei piciri ar fi mai bine să nu se mai finăscut.

(6. Vor ajunge la Dumnezeu însă to ţ i aceiacare aici umbl ă cu Dumnezeu.

(Aşa ca Enoch şi Ilic, ambii încă în timpulvieţii lor, alţii după moartea lor..... Facerea 5, 24 etc). '~78

17. Umbl ă cu Dumnezeu aceia care-l au întotdeauna înaintea ochilor, se temde el şi-i respect ă poruncile.

„Acesta este un lucru cuvenit Jîccănil om" Jfohtm hominis) (Eclesiastul 12, 13), "acea sumadespre care Hristos spune că de un lucru, cnevoie (Luca 10, 42). Pe acesta toţi creştiniitrebuie să-1 aibă pe buze şi în inimă, ca astfel să nu se îngrijească vreodată ca Mart a' de nevoile

acestei lumi.

18. De aceea trebuie să se deprind ă catot ceea ce văd, aud, pipăie, fac şi îndur ă să se refere direct sau. indirect la Dumnezeu.

Aceasta se poate ilustra prin exemple.Anume, cel care se dedică studiilor ştiinţifice, şiunei vieţi contemplative să facă aceasta în aşafel încît să vadă atotputernicia, înţelepciunea şi bunătatea? lui Dumnezeu r ăspândite pretu-tindeni, ca astfel să se înflăcăreze de dragostealui şi prin această dragoste să se unească tot maistrîns şi mai strîns cu el, ăşa încît nimic să nu-1

mai poată desprinde ele Dumnezeu pentruvecie.

114



X

XI

Cel care însă execută lucr ări în afar ă, caagricultura, meseriile etc, acela trebuie să-şicîştige pîinea şi tot ce are nevoie pentru viaţă,dar numai cu intenţia de a tr ăi comod, iar a tr ăicomod înseamnă a servi pe Dumnezeu cumintea liniştită şi bine dispusă (mente quieta et

hilari) şi, servindu-1, să-i poată plăcea, si, plăcîndu-i, să poţi fi unit cu el în eternitate. Iar aceia care urmăresc alte scopuri în acţiunile lor,se îndepărtează de intenţiile lui Dumnezeu şi deDumnezeu însuşi.

19. A şadar, ei trebuie să se deprind ă din prima vîrst ă să se ocupe cît mai mult cu ceea ce conduce direct către Dumnezeu, şi anume cu citirea Sf. Scripturi, cu exer ci ţ ii religioase şi cu fapte bune.

Căci citirea Sf. Scripturi deşteaptă şi stimulează aducerea aminte de Dumnezeu; exerciţiile religioase prezintă omului pe Dumnezeu ca prezent şi-1 uneştecu el; faptele bune însă întăresc această legătur ă, deoarece arată că noi umblămîntr-adevăr în legea lui Dumnezeu.Aceste trei lucruri trebuie să fie recomandate în mod serios fiecărui „candidatJa pictate" (candidatus pietatiş), adică Int^egauuTTînl prin botez a fost sfinţit întru Domnul.

20. De aceea, Sf. Scriptur ă să fie a/fa şi omega tuturor şcolilor cre ştine.

Ceea ce spune Hyperius 27°, că un teolog se

naşte în St. Scriptur ă, vedem că o dezvoltă şimai mult apostolul Petru cînd zice: „copiii tui Dumnezeu au fost nă scu ţ i a doua oar ă nu din sămîn ţă siri-căcioasă , ci din nestri căcioasă , prin cuvîntul lui Dumnezeu cel vm şi care i r ămîn-'- in veac" (I Petru 1, 23). De aceea., înşcolile creştine această carte divină trebuie să fie preferată înaintea tuturor celorlalte căr ţi, pentru ca astfel, după. exemplul lui Timotei, „demic copil să cuno şti Sfintele Scripturi, care pot. să- ţ i dea în ţ elepciune spre mîntuire" (2 Timotei3, 15), „fiind hr ănit cu, cuvintele credin ţ ei" (1Timotei 4, 6). Frumos s-a exprimat la timpul

său, asupra acestui lucru, Erasm2S0

în Paru-clesis sau Îndemnarea la studiul filo-

zofiei, cînd a spus: „Sf. Scriptur ă se potrive ştetuturor; ea se apleacă asupra celor mai mici şi se potrive şte modului lor de în ţ elegere, nutrindu-i ca laptele, îngrijindu-i, sprijinindu 4 şi f ăcînd totul pînă ce cresc în Jîristos. Dar a şa cum nu sedezice la cei mici, ea se confirmă într-un chip

minunat la cei mari: pentru cei mici e mică , pentru cei mari, peste mă sur ă de mare. Nici oetate, nici un sex, nici o situa ţ ie şi nici o stare nueste înl ăturat ă de ea. Nici soarele însu şi nu e înaceea şi mă sur ă comun şi tuturor deschis, caînvăţătura lui Hrislos. Ea nu îndepărtează penimeni, afar ă numai dacă cineva se înstr ăinează de ea" etc. Şi continuă: „De ar fi tradusă înlimbile tuturor popoarelor, ca să poat ă fi citit ă şicunoscut ă tiu numai de sco ţ ieni şi irlandezi, ci şide turci şi saraceni I S-ar fuiea ca mul ţ i să rîd ă de aceasta, dar unii vor fi cî şliga ţ i. Ce bine ar fidacă plugarul ar cînta din ea în urma plugului,

ţ esătorul la r ă zboiul său, iar căl ătorul şi-ar u şura greul drumului cu istorioarele ei. Toateconvorbirile cre ştinilor să nu- izvorascâ_ decU~ăin"ecfr~C ăci a şa sîniem, cum sînt ^MIciifî Ă le~noasire zilnice! Fiecare să în ţ eleag ă din ea ceea ce poate şi să exprime ceea ce poale.Cine, a r ămas în urmă să nu invidieze pe cel din fa ţ a lui, iar cel din fa ţă să nu dispre ţ uiască -pecel ce-i urmează , ci sa-l încurajeze. De ce să limit ăm ocupa ţ ia comună numai la cî ţ i-m p" aaiş j cătrc sfîr şit, conclude ".„Noi to ţ i care la botezam depus un jur ămînt pe cuvintele lui Jîristos" (dacă într-adevăr am jurat din inimă), „trebuie,

de îndat ă ce e posibil, încă din bra ţ ele părin ţ ilor no ştri şi din mî-ngîierile d ădacelor, să fimintrodu şi iu învăţătura lui Jîristos. C ăci prinder ăd ăcini mai adinei şi mai solide ceea cerecipientul gol al spiritului a primit mai iutii. Numele lui Jîristos să fie primul gungurit al copilului, iar prin evangheliile sale să fiecultivat ă prima copil ărie şi a ş dori ca desp>re el astfel să se povestească , încît copiii să prind ă drag de el din frageda vîrst ă. Ş i să r ămînâ laaceste studii pînă ce prinir-o cre ştere lini ştit ă ajung să se maturizeze ca bărba ţ i

115



desăvîr şi ţ i în Jlristos, Ferici ţ i acei fie carc-iapucă moartea în miilocul acestor studii 1 A şadar, să căut ăm aceste studii din tot sufletul nostru, să ne îndeletnicim cu ele, să le iubim şi,în sfîr şii, să aiurim cu ele şi chiar să netransformăm in de, pentru că studiile trec în

moravuri" ctc.

2a

" Acelaşi Erasm arată înCompendiul său i de teologic: „După părereamea n-ar fi nici o gre şeal ă dacă scrierile sfinte s-ar \ învăţ a pe dinafar ă , chiar f ăr ă să le fi \ priceput, după cum zice Sf. August in" I ctc.283 Aşadar, şcolile creştine ;~n nu r ăsune de Plaut,Terentius m, Ovidiu sari Aristotel, ci de Moine,Da vid şi Hristos. Să se caute însă mijloace şi căicum s-ar putea prezenta tinerimii creştine Bibliaîntocmai ca un abecedar aî tinerimii consacrat luiDumnezeu (căci toii copiii cre ştini sînt sfin ţ i ţ i, 1.Corint. 7, 14). Căci după cum orice vorbire- con- st ă din sunete şi silabe, tot a şa întreaga

construc ţ ie a religiei şi piet ăţ ii este cl ădit ă peelementele Sf, 'Scripturi,

21, Tot ce se înva ţă din Scriptur ă trebuie să se refere la credin ţă , dragoste şi speran ţă.

Căci aceste trei sînt acele clase supremespre care converg" toate cele ce Dumnezeu prin cuvintele sale a considerat bunespre a ne revela.. Unele ni Ic descoper ă el ca să le cunoa ştem, altele- ni le porunce şte ca să le facem, sau ni, le promite pentru ca noi să le a ştept ăm de la bună tatea sa în lumea aceasta şi cea viitoare.

Şi în întreaga Sf. Scriptur ă nu îuiîlnimceva care să nu se refere la unul din acestetrei lucruri. De aceea, toţi trebuie să fie iînvăţaţi asupra modului cum să priceapă şi să se ocupe raţional cu cuvintelelui Dumnezeu, j

2.2. Credin ţ a, iubirea şi speran ţ a să j seînve ţ e pentru practică.

Este necesar să formăm creştini practicieni, şinu teoreticieni, chiar de la începutul instrucţiei,

dacă vrem si avem adevăraţi creştini. Religia esteceva viu şi nu o pictur ă; ea îşi dezvăluie aşadar Ivitalitatea în efectul său, după cum o j

săminţă vie încolţeşte de îndată ce o semănămîntr-un pămînt bun. De aceea şi Sf, Scriptur ă cerc o credin ţă eficace {dai, ă, 6), pe care altfel o nume şte moart ă {lacob 2, 20) „ne-am nă scut din nou, spre nădejde vie" (I. Petru 1, 3). Deaceea este des repetată în Scriptur ă şi aver-

tizarea că revelaţia divină se produce pentru canoi să , ac ţ ionăm conform ei. Şi Hristos zice:„Cînd şti ţ i aceasta, ferici ţ i sin fe ţ i dacă o ve ţ i face" (loan 13, 17).

23. Credin ţ a, iubirea şi speran ţ a se vor învăţ a spre aplicare în practică ,- dacă copiii ( şito ţ i ceilal ţ i) vor fi educa ţ i, să cread ă cu t ărie îniot ceea ce Dumnezeu a revelat, să , executeceea ce a poruncit şi să spere ceea ce a promis.

Aceasta trebuie s-o reţinem şi s-o imprimămcu grijă copiilor, pentru că de vor ca slova luiDumnezeu să le dea virtute spre mîntuire, să~şi

ofere atunci o inimă umilită şi devotată, gata dea i se supune lui întotdeauna şi pretutindeni şi să acţioneze întocmai. Aşa cum soarele < u luminasa mi se arată aceluia care nu vrea să deschidă ochii şi aşa cum bucatele oferite nu satur ă pe ceicare nu vor să le mănînce, tot aşa şi luminadivină oferită spiritului nostru, poruncile sale prevăzute pentru acţiunile noastre, precum şi fericirea care e promisă acelora ce se tem deDumnezeu ar fi în zadar dacă nu Ie primim cucredinţă sincer ă, cu iubire plină de ardoare şi cusperanţă neclintită. Aşa a f ăcut Avram, părintelecredincioşilor, care în încrederea lui înDumnezeu a crezut chiar ceea ce era contrar raţiunii. El a îndeplinit cu supunere tot ce puteafi mai aspru, numai fiindcă i-a poruncitDumnezeu (de a-şi păr ăsi patria sa ş*i de a-şi jertfi pe propriul său fiu). El a sperat cuîncredere chiar acolo unde nu mai era nimic desperat, sprijinit pe promisiunile lui Dumnezeu .28S O asemenea credinţă vie şi activă a constituit justificarea sa. Şi pentru ca cei ce se consacr ă lui Dumnezeu să simtă acest lucru şi să-1observe permanent, trebuie să fie învăţaţi.

116



XV

XVI

4

ÎS

24. Tot ce se pred ă tinerimii cre ştineîn afar ă de Sf. Scriptur ă ( ştiin ţ e, arie,limbi etc.) trebuie astfel subordonai Sf.Scripturi, încît să fie clar că tot ce nu serefera la Dumnezeu şi la viata ve şnică este curat ă vanitate. ■

Socrate este lăudat de cei vechi pentru că el aeliberat filozofia de speculaţii goale şi spinoasesi a trecut în domeniul moralei; asa si apostoliiau ar ătat că au fost chemaţi să întoarcă pecreştini de la discuţii sterile şi spinoase asupraLegii, la dragostea dulce a lui Hristos (1 Tim. 1,5 şi cont.). La fel au procedat şi cî ţ iva teologi pio şi din vremi mai recente, care au păr ăsitdisputa cu privire la problemele litigioase,încurcate, ce mai degrabă subminează biserica,în loc s-o întărească, spre a se îngriji mai multde conştiinţă şi de pietatea credincioşilor. O, de s-ar îndura Dumnezeul nostru de noi ca să ne

lase să afl ăm o metod ă general ă ra ţ ional ă după care să putem preda cu succes totul de ceea ce se ocupă spiritul nostru în afar ă de Dumnezeu şi să îndrept ăm spre el toate preocupărileacestei vie ţ i, în care s-a încurcat şi a decă zut aceast ă lume, spre a aspira la via ţ a cerească!Aceasta ar fi cu adevărat o scar ă sfîntă pe carespiritele noastre, prin tot ce este şi se întîmplă,s-ar putea înălţa neîmpiedicat la izvorul cel maiînalt şi veşnic,-atotstă pînitor, al adevărateifericiri. 28(i

25. To ţ i trebuie să fie învăţ a ţ i să cultive cu con ştiinciozitate pietatea internă şi externă , pentru ca cea internă să nuîn ţ epenească , f ăr ă cea externă , iar ceaexternă să nu degenereze în ipocrizie, f ăr ă cea internă.

Cultul extern al lui Dumnezeu constă învorbirea despre Dumnezeu, în predică şi înascultarea cuvîntului său, în invocarea lui cu genunchii pleca ţ i, în cînlarea imnurilor religioase, în utilizarea sacramentelor şi a altor forme de cult publice sau particulare. Cultulintern al Iui Dumnezeu const ă- în neîncetata gîndire la prezen ţ a lui Dumnezeu, temerea şi

iubirea lui, propria abnega ţ ie şi resemnare

în mîinile lui Dumnezeu, adică dorin ţ a vădit ă de a face şi pătimi tot ce-i place lui Dumnezeu.Acestea trebuie îmbinate, şi nu despăr ţite, nunumai pentru faptul că este just de a-1 glorifica pe Dumnezeu prin corpul şi spiritul nostru care-i apar ţin (1 Cor. 6, 20), dar şi pentru faptul că ele nu pot fi despăr ţ ite f ăr ă a fi în primejdie.

Cultul extern f ăr ă conştiinţa internă a adevăruluieste condamnat ele Dumnezeu cînd spuilc:„cine cere acest lucru din mîinile voastre?" (Jes. 1, 10). C ăci duh este Dumnezeu şi cei ce i se închină trebuie să i se închine în duh şi înadevăr (Ioan 4, 24). Pe de altă parte, deoarecenoi nu sîntem numai o creatur ă spirituală, ci şicorporală, cu simţiri, este necesar ca sim ţ urilenoastre să fie mereu stimulate să facă în afar ă ceea ce trebuie să se producă în interior, în spirit şi în adevăr. De aceea Dumnezeu vrea,deşi pune mai mult preţ pe interior, să fieobservat şi ceea ce este exterior. însu şi Hristos,cu toate că a eliberat cultul Noului Testament deceremonii şi a învăţat ca să servim luiDumnezeu în spirit si adevăr, totuşi s-a rugat tat ălui cu capul plecat şi a continuat aceast ă rug ăciune nop ţ i întregi, a participat laadunările sfinte, a ascultai şi i-a întrebat pecărturari, a predicat cuvîntul lui Dumnezeu şi acîntat imnuri religioase etc. De aceea, dacă vrem să educăm tinerii în pietate, atunci trebuie să-i instruim complet — extern şi intern — sprea nu se forma ipocri ţ i, adică adoratori, super-ficiali, falşi, închipuiţi, simulanţi ai cultului

divin, dar nici fanatici, care să se delecteze înale lor visuri şi, prin dispreţuirea cultuluiexterior, să distrugă ordinea şi str ălucirea bisericii, dar nici indiferen ţ i, pentru careexteriorul nu ofer ă interiorului nici o atracţie, iar interiorul nu-i ofer ă viaţă exteriorului.

26. Trebuie să-i deprindem, corect pe copii să fie aten ţ i asupra lucrurilor exterioareoferite, de Dumnezeu, pentru ca ei să ştie că

adevăratul cre ştinism înseamnă 117

Ui credin ţ a prin fapte.



XVII



Asemenea fapte sînt exerciţii continue încumpătare, dreptate, caritate şi r ă bdare. Căcidacă credinţa noastr ă nu se sprijină pe fapte, emoartă în ea însăşi (lacov 2, 17). Ea trebuie să ffc vie, dacă c să aducă nrîntuire.

XVIII 27. Trebuie de asemenea să-i învăţăm să deosebească cu adevărul binefacerile şi judecăţ ile lui Dumnezeu, în func ţ ie de semnifica ţ ia lor deosebit ă , cu să ştie. să le folosească bine şl să nu abuzeze de ele.

Fulgentius 287 (în Epistola o IT-a către **.B Galla)împarte binefacerile lui Dumnezeu în trei. Despreunele el afirmă că sînt ve şnice, despre altele, că mijlocesc eternitatea şi, în sfîr şit, altele sini destinate pentru a fi utilizate in aceast ă via ţă. De primacategorie ţ in: cunoaşterea lui Dumnezeu, bucuria inspiritul sfint şi iubirea ele Dumnezeu, care se revarsă în inima noastr ă. Din a doua categorie, fac parte,,

zice el, credinţa, speranţa şi mila faţă de aproapele.Iar din a treia, sănătatea, bogăţia, amiciţia şi alte bunuri externe, care prin sine nu produc nici fericireşi nici mizerie.

De asemenea, să se înveţe că sînt trei feluri de judecăţi sau pedepse dumnezeieşti. Unii (pecare Dumnezeu vrea să-i cruţe de pedeapsaveşnică) se chinuiesc aici să-şi ducă crucea, pentru ca ei să se purifice şi să devină imaculaţi,ca Lazăr (Daniel 11, 35, Âpoc. 7, 14). Al ţ ii secru ţă aici, dar vor fi pedepsiţi în eternitate, caEpulo cel bogat288. Iar al ţ ii încep cu pedepselede aici şi le, continuă în ve şnicie, cum sînt

cei ca Saul, Antiochus, Herod, Iuda etr. Deaceea, oamenii trebuie să fie îm aţâţi să deosebească totul cît mai exact, pentru ca să nuse lase înşelaţi şi să prefere bunurile la îndemînasimţurilor, ceea ce este destinat numai pentruviaţa trecătoare, şi să nu se înspăimînte de sufe-rinţele actuale mai mult dedt de cele ale iadului;să nu se teamă de cei care ucid mimai trupul şidupă aceasta n-au ce să mai facă, ci de aceia care pot să piardă trupul, dar şi să arunce sufletul îniad (Luca 12, 4 şi 5).

2S. Ş i mereu să li se spună că cea XIX mai sigur ăcale a vie ţ ii este calea crucii, şi de aceea Hristosconducătorul vie ţ ii, a -pornit primul pe ea şi invit ă ş pe al ţ ii şi U conduce pe ea şi mai ales pe acei pectiri'-i iube şte mai mult.

Secretul mîntuhii noastre s-a săvîr şit pe

cruce, a fost desăvîr şit • prin cruce, şi H> bazează pe cruce, căci prin ea a fost ucis vechiulAdam, ca cel nou creat după chipul luiDumnezeu să poală trai. De aceea, pe acei pecare-i iube şte Dumnezeu îi pedepse şte şi-i cru-cifică cu Hristos, spre a-i învia cu Hristos şi a sin dc-a dreapta lui în cer. Căci cu-viutui crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi,cei ce ne mîntuim, chie puterea lui Dumnezeu(1. Corin-ienî 1, 18). Este absolut necesar să lise întipărească creştinilor ca să înţeleagă că einu se pot numi discipoli ai lui Hristos dacă nu seleapădă de sine şi nu poartă pe umeri crucea lui

Hristos (Luca 14, 26) şi dacă nu sînt gata să-1urmeze toată viaţa pe Dumnezeu, oriunde îiconduce.

29. Trebuie să avem grijă ca în timpul xxîn carcasevor preda acestea toate să nu se producă nici unexemplu contrariu.

Adică trebuie să împiedicăm ca să nu audă şisă vadă copiii blesteme, sper jururi,desconsiderarea numelui lui Dumnezeu şi altenelegiuiri. Ci pretutindeni unde se vor întoarce,să nu observe decît stima faţă ele Dumnezeu,respectarea poruncilor religioase şi grija de

conştiinţă. Iar dacă se întîmplă altfel, acasă sauîn şcoală, atunci să ştie că aceasta nu r ă-mînef ăr ă pedeapsă, ci clin contra va fi aspru pedepsit. Pedeapsa pentru blasfemie trebuie să fie totdeauna mai sever ă decât ofensarea iuiPriscian 28° sau pentru comiterea unui delictextern, aratîn-du-li-se în mod clar de ceea cetrebuie să se păzească mai întîi şi cel maimult.

30. Jntrucît noi, din cauza coruperii XXIacesteilumi şi a naturii, niciodat ă nu putem progresa alîlacît ar trebui şi chiar dacă am avansa pu ţ in, aceea şi

carne corupt ă poate foarte u şor să decad ă în egoism

Ui



şi arogan ţă , ceea ce constituie pentru mîntuireanoastr ă cel inai mare pericol (căci Dumnezeuse opune celor îngîmfaţi) aa0, de aceea to ţ icre ştinii trebuie să fie învăţ a ţ i clin timp că , dincauza imperfec ţ iunii noastre, str ădaniile şi faptele noastre nu valorează nimic, dacă nu ne

vine în ajutor Hristos cu a sa perfec ţ iune, acel miel al lui Dumnezeu, care cur ăţă lumea de păcate"*1' şi în care n-a f ăcut decît voin ţ aTat ălui etc. 29a El singur trebuie chemat înajutor şi numai lui să ne încredin ţăm. Abiaatunci vom putea spera în mîn-tuirea noastr ă şialor noştri, cînd vom pune piatra Unghiular ă 283 deasupra lui Hristos. Căci aşa cum el reprezintă încoronarea întregii perfecţiuni în cer şi pe pămînt, tot astfel el este şi unicul iniţiator sidesăvîrsitor al credinţei, iubirii, speranţei şifericirii noastre. Căci r ăriri-tele pentru aceasta1-a trimis din cer, ca devenind JLmmanucl (

DumnezctMxm)

s

^-unească am nou pe~~oamenicu Dumnezeu, şi printr-o viaţă sfîntă încorp

omenesc să ofere oamenilor un model de viaţă divină, şi murind nevinovat, să sufere vina lumii prin sine însuşi, iar prin sîngele său să cureţe păcatele noastre, în fine, prin învierea sa să aratecă a învins moartea prin moarte şi, înălţîn-du-sela cer, să trimită de acolo Sfîntul_ Spirit,

_chezaşul jrrjntuirii noastre, prin care el asigur ă,ca şi în templul său, sălăşluirea, stă pînirea şimîntuirea noastr ă atîta timp cît' tr ăim aici înluptă, ca apoi să ne deştepte si să ne ia la el, pentru ca să ajungem şi noi acolo unde se. poate privi slava sa etc.

31. Acestui Mîntuitor unic şi etern altuturor, împreună cu Tatăl şi Spiritul Sfînt secuvine laudă, cinste, mulţumire şi glorie învecii vecilor. Amin.

32. într-adevăr, felul şi modul în care toateacestea trebuie executate cum se cuvine vor trebui prescrise în mod special pentru toateclasele şcolii.

Capitolul XXV

Dacă dorim reforma şcolilor după normele

aâ^v^i ţ uluL^re^ni3m, atunci fie că scrierile

păgîne se înlătur ă cu totul din şcoli, fie că le

folosim cu mai multă precauţie decît pînă acum

■; recomand relativ

la aceasta

1. O necesitate inevitabilă ne constrânge să ne ocupăm de o chestiune pe care în capitolul precedent doar am menţionat-o. Dacă vrem cuadevărat să avem scoli creştine, atunci trebuiesă înlătu-r ăm din ele accesul la autori păgîni.Dintr-un început voi expune mai întîi motivele

care mă determină la aceasta şi apoi voi ar ăta precau ţ iile ce trebuie luate la citirea lucr ărilor acelor învăţ a ţ i ai

luîMi, spre a ne însu şi frumoasele lor cuget ări, vorbe şi fapte.

2. Ca să mă ocup cu toată grija de Numai di această chestiune mă îndeamnă iubirea, ardoare glorialui Dumnezeu şi mîntuirea oamenilor, întrucît

constatăm că cele mai bune şcoli cre ştinerecunosc pe Hristos numai cu numele, însă în realitate nugăsesc plăcere decît în a se ocupa cu autori ca

119

pentru Dumnezeu



Tcrenlius, Plani, Cicero, Ovid, Cahtllus şiTibidlus "' M , cu muze şi Venera. /V aici ■reiesecă noi cunoa ştem lumea mai bine decît pe Rrislos, ori pe cre ştini trebuie să-i căut ăm înmijlocul cre ştinăt ăţ ii. Cuci celor mai învăţ a ţ ibărba ţ i, chiar şi reprezentan ţ ilor în ţ elepciunii

divine — teologilor, Uris-tos le ofer ă doar înf ăţ i şarea, Arisiuid înstî cu gloata de pagini — sîngele şi spiritul. Aceasta constituie însă. unabuz groaznic şi o profanare ruşinoasă alibertăţii creştine şi este un lucru* extrem de periculos, căci:

3. Mai întîi, copiii no ştri sînt nă scu ţ i pentrucer şi renă scu ţ i Imn Sf. Spirit, de aceea trebuie să fie forma ţ i să devină cet ăţ eni ai cerului şi să facă mai întîi cuno ştin ţă cu cele cere şti, cu Dumnezeu, JIris-tos, îngerii, Abraham, Isac şi Iamb etc. Şi este liotărît ca aceasta să se facă îna-intea tuturor celorlalte, iar toate celelalte să fie

lăsate la o parte, mai întîi din cauza nesiguranţeiacestei vieţi, ca. nimeni să nu fie smulsnepregătit, în al doilea rînd pentru faptul că primele impresii persistă cel mai bine (dacă sini.sfinte) şi asigur ă tot ceea ce va trebui să maiexecutăm în viaţă.

Cele dc-al 4, f n a ţ doilea rînd, Dumnezeu, cu toate ' că s-aîngrijit din plin pentru poporul său ales, totu şi nui-a indicat alt ă şcoala decît propriul său l ăca ş ,unde ei însuşi este învăţătorul nostru, iar pe noi neface elevi, dîndu~ue vocea profeţiilor sale caînvăţătur ă. Căci astfel a vorbii: prin Moise:

„Ascult ă , Isracle, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. S ă iube şti pe Domnul Dumnezeul t ău, din toat ă inima ta., din tot sufletul iau şi dintoat ă puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţ i le spun eu ast ă zi, să le ai în inima la şi în sufletul t ău.S ă le întipăre şti şi fiilor t ăi şi să vorbe şti de elecînd şezi în casata, cînd mergi pe calc, cînd teculci şi cînd te scoli" .(V. Moise 6, 4 etc). Şi j prinIsaîa;JvE« sînt Domnul Dumnezeul t ău care ieînva ţă spre folosul t ău şi te duce pe calea pe caretrebuie să mergi'J (48, 17). De asemenea: „Nu secuvine,

oare, poporului să alerge la Dumnezeul sun?(8, 19), Şi Uristos spune: „Cerceta ţ iScripturile" (ioan 5, 39). ■

5. Iar că această voce a lui Dum- Cele ncmi este mai str ălucitoare lumină treiiea pentru intelectul nostrucea mai perfectă regulă pentru acţiunile noastre şi

amîndouă direcţiile ne ofer ă cel mai mare sprijin, emărturisit-o suficient ele clar prin următoarele cuvin„Iat ă , r-am învăţ at porunci şi legi! S ă le păli ţ i a şada să le împlini ţ i, căci în aceasta id ă în ţ elepciunea voas şi cumin ţ enia voastr ă înaintea ochilor popoarecare, auzind de toate legiuirile acestea, vor zic«Numai acest j>opor mare este un popor în ţ elep priceput»" (V. Moise, 4,5—6). Şi la josua zice el: „nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele talecăl ăuze şte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plinîntocmai tot ce-'i scris într-însa,; atunci vei fi izbînd ă în căile tale şi vei păşi cu spor" (Iosua 1, 8) prin David: „Legea Domnului e f ăr ă prihană , întoa

sufletele; mărturia Domnului e credincioaîn ţ clep ţ e şte pruncii" (Psalm 18, 7). în si'îr şit, Apostomărturiseşte că „toat ă Scriptura este insuflat ă Dumnezeu şi de folos spre învăţătur ă etc, ca omul Dumnezeu să fie bine preg ătit pentru orice lucru bu(II Timotei 3, 16, 17). Acelaşi lucru a fost recunoscumărturisit de cei mai înţelepţi oameni (creştini adevărat luminaţi). Chrisostom spune: „Ceea trebuie să învăţ am şi ceea ce nu ne folose şte sa ştimafl ăm din Scriptur ă" .295 Iar Cassiodor: „Scriptura e şcoala cerească , cultur ă pentru via ţă , un amfiteatruadevărului, pe drept singura disciplină , care ocupă ,elevi cu sim ţ iri rodnice şi nu cu sunetul vorbe

de şarte etc."aa6

6. Dumnezeu a interzis în mod expres Cele d. poporsău atît învăţătura (clocJLrjna)_ P atr «le<: cît şi obiceiu păgânilor. „Nu deprinde ţ i căile neamurilor" (Ieremia2). De asemenea: „Au doar ă în Israel nu este Dumnede vă duce ţ i să întreba ţ i pe Baal Zelub, dumnez Acronului?" (4. Cartea regilor 1, 3). „Nu se cuvine, o poporului să alerge la Dumnezeul său? S ă

12Q

Cauze pentru care trebuie

să fie înl ăturate scrierile

pugîne din şcolile

cre ştine şi introduse cele divine

Primele(cauze)



întrebe, oare, -pe mor ţ i pentru soarta celor vii?întreba ţ i legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea cuvîntului acesta, atunci nu-ilumină în ei," (Isaia 8, 19, 20). Şi de ce? Pentrucă „toat ă în ţ elepciunea este de la Domnul şi cuel este în veac. Răd ăcinaîn ţ elepciunii, cui s-a

descoperit?" (înţelepciunea lui Isus Sirah 1,1,6).„Au vă zut lumină şi au locuit pe pă-mînt şicalea ştiin ţ ei n-au cunosmt ele. Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a vă zut în Icruan. Nici fiii Agatei, cei ce caut ă în ţ elepciunea ceade pe pă~ mini, negu ţătorii şi povestitorii de pilde şi cei ce caut ă priceperea n-au cunoscut,nici nu şi-au adus aminte de căr ările ei. Ci cel ce ştia toate o ştie şi pe aceasta. Aj lai-a toat ă calea ştiin ţ ei şi a dat-o lui îacob, sluga sa, si lui Israel cel iubii de dînsul" (Baruh 3,' V, 20, 21,22, 23, 32, 36, 37). „N-a f ăcut a şa oricăruineam şi judecăţ ile sale mi le-a ar ătat lor"

(Psalm 147, 9). e de-al y^ Şi dacă totuşi vreodată poporul său cincilea * 'i v , ,-,'-, -, ■ .

s-a îndepărtat de la legea sa şi a urmatademenirilor imaginaţiei omeneşti, atunciDumnezeu nu numai că i-a ar ătat greşelile, pentru că păr ăsea izvorul înţelepciunii (Baruh 3,12), „dar i-a ar ătat că f ăcea, două rele, şianume: păr ă sea izvoarele apei celei vii şi~ şi să pa finimi sparte care nu pot ţ ine apă" *(leremia 2, 13). Tînguirea sa prin Osca că poporul său are prea multe relaţii cu paginii ocompleta: „Dacă cu a ş scrie pentru el o mie de

porunci ale legii mele, ele sini privite ca aleunui str ăin" (Osca 8, 12). Şi mă rog — fac oarealtceva acei creştini care nu lasă din mînă niciziua, nici noaptea căr ţile păgînea97 şi nu sesinchisesc de căr ţile lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi un lucru ce nu i-ar privi? Doar „acestea nu sînt în de şert date vouă , ci ele sînt via ţ avoastr ă", după cum mărturiseşte Dumnezeu (V.Moise, 37, 47).

e dc-al $■ De aceea. adevărata Biserică şi ade- şasekavăraţii veneratori ai lui Dumnezeu n-au căutat niciodată alta şcoală, decît numai în cuvîntul lui Dumnezeu, din

care provine înţelepciunea adevărată şi cerească, ceîntrece toată înţelepciunea din lume şi

din care ne atlă p'ăm. Aşa spune Davicl despresine; „Mai mult decît pe vr ă jma şii mei rn-aiîn ţ elep ţ ii, cu porunca ta, că în veac a mea este; Mai mult decit învăţătorii mei am priceput că lamărturiile tale gîndirea mea este (Psalm 118,98). La fel vorbeşte şi Solbmon, cel mai înţelept

dintre muritori: „C ăci Domnul d ă în ţ elepciune,din gura lui izvor ăşte ştiin ţ a şi prevederea" (Pilde 2, 6). De asemenea, mărturiseşte Isus dinSirah (în prefaţa căr ţii sale) că în ţ elepciunea sa provine din citirea legii şi a profe ţ ilor. De aici,acea bucurie a sfinţilor că în lumină văd luminalui Dumnezeu (Psalm 36, 10). „Ferici ţ i sîntem, Israele, că cele ce-i plac lui Dumnezeu ni s-auar ătat" (Baruh 4, 4). „Doamne, la cine ne vomduce? Tu ai cuvintele vie ţ ii celei ve şnice" (loan6, 68).

9. Exemplele tuturor secolelor atestă cele de-ai că ori dcîte ori Biserica s-a abătut de şaptelea la izvoarele l

Israel, aceasta a fost cauza dezbinării şi a greşelilor. C privire la sinagoga israelită se cunoaşte îndeajuns dtînguirile profeţilor, iar cît priveşte biserica creştină, aflădin istorie că ea a fost puternică atît timp cît în ea a focultivată adevărata credinţă de către apostoli şi de căt bărbaţii apostolici care s-au str ăduit numai pentru în vă ltura evanghelică, însă de îndată ce paginii au năvălit cgr ămada asupra bisericii, a scăzut prima ardoare, precumtendinţa de a separa ceea ce e curat de necurat, şi atunciînceput să se citească căr ţile păgîne, mai întîi în particulşi apoi chiar public. Dar ce amestecătur ă şi ce confuzie provenit de aici o vedem acum. Au pierdut chînţelepciunii chiar acei ce se lăudau că numai ei o poartAstfel, în loc de o dogmă de credin ţă (pro fidei cijUculisau aparul o~serie de păreri izolate (ppinio-nwi signieniade aici au provenit dezbinările şi litigiile, al căror sfîr şit niastăzi nu poate fi prevăzut, şi de aceea dragostea s-a r ăcreligiozitatea a dispărut, iar sub numele cre ştinismului ■renă scut pă gînismul, care domină încă. AmeninţarDomnului trebuie împlinită:

121



„că acelora care nu vorbesc după cuvântul I luinu Ic va r ă sări zarea dimine ţ ii" (Isaia 8, 20). Deaceea, Dumnezeu a turnai asupra lor un duh detoropeal ă şi le-a închis ochii, şi drept aceea oricedescoperire [ pentru ci este ca graiurile dintr-ocarte pecetluit ă etc., pentru că s-au temut de

Dumnezeu, după porunca si învăţătura ome-nească (isaia 29 V. 10, 11, 13, 14). O, cit deadevărat se va împlini cu ei ceea ce Sf- Spirit aspus despre filozofii pagini, „că s-au r ăt ăcit in gîndurile lor şi inima lor cea neîn ţ eleg ătoare s-aîntunecat (Romani 1, 21). Iar ca biserica să se poat ă cur ăţ a de stricăciune, nu exist ă alt ă cale sigur ă decît să lase la o parte comentariileomene şti seducătoare şi să se întoarcă iar ăşi la singurele izvoare carate ale lui Israel, iar nouă să ne revină instruirea şi conducerea noastr ă şi acopiilor no ştri în Dumnezeu şi al său cuvînt. Numai atunci se va realiza profeţia că „to ţ i copiii

Bisericii vor fi ucenici ai Domnului" (Isaia 53,13).

Ctlc de-al 10. Iar noi, în demnitatea noastr ă ereş-nptuUatineasr ă (noi, care prin Mristos am devenit copiii lui

Dumnezeu, o sacerdolie re-' gească a{'8 şi mo ştenitoriitimpurilor viitoare), nu trebuie să admitem ca noi şi cit co-

piii noştri să fim îndepărtaţi şi să ne depravăm, aşaîncît să fini în relaţii j strtnse cu paginii profani şi sa ne

entuziasmam de ei. Desigur, educaţia fiilor de regi şi principi nu se încredinţează unor paraziţi, poznaşi şi bufoni,ci unor pedagogi, bărbaţi serioşi, înţelepţi şi pioşi. Iar noi nu

roşim să dăm ca educatori micilor fii ai Regelui Regilor,

fr ăţiorilor lui Hristos, moştenitorilor eternităţii, pe un } ■ glume ţ ca Plaut, pe un obscen cum e Catul, un impur caOvid, pe un batjocoritor de Dumnezeu cq LucianaU9,

trivial ea Mar ţ ial 300 şi pe alţii din grupul lor, care nu cunoscşi nu se tem de adevăratul Dumnezeu? întrucît aceşti autori

au tr ăit . singuri, f ăr ă speranţă într-o viaţă mai bună şi s-au bălăcit numai în băltoaca vieţii prezente, pot atrage în

aceeaşi mm darie si pe acei care se ocupă de

ei. Ajunge, cre ştini, cil v-a ţ i ocupat cu prostia,termina ţ i cu ea! Dumnezeu ne cheamă la cevamai bun, sâ-i urmăm chemarea lui! Hristos,eterna în ţ elepciune a lui Dumnezeu, a descinsîn lăcaşul său o şcoală 'pentru copiii Domnului,unde conducătorul şi diriguitorul suprem este

Sf. Spirit, iar profesori şi învăţători sînt profe ţ ii şi apostolii, to ţ i înarma ţ i cu adevcirataîn ţ elepciune, bărba ţ i sfin ţ i, care indică limpedeti rumul adevărului şi al mîntuirii, prin cuvînt si prin pild ă. O şcoal ă , în care elevii sînt numaiale şii lui Dumnezeu, cei din ţ ii r ă scumpăra ţ i ailui Dumnezeu şi ai Mielului, supraveghetorii şi pă zitorii sînt îngerii şi arhanghelii, st ă pînirea şi puterea fiind în ceruri (Efeseni 3, 10). Acolo seofer ă o în ţ elepciune perfect ă şi sigur ă , careîntrece toate ra ţ ionamentele creierului -unuin şicare se extinde peste toate domeniile vie ţ ii prezente şi viitoare. C ăci numai gura lui

Dumnezeu este singurul izvor din care ies toate pîraiele în ţ elepciunii adevărate; chipul lui Dumnezeu — singura f ăclie care radiază adevcirata lumină; cuvîntul lui Dumnezeu -■ unica r ăd ăcină din care apar liistarcleadevăratei cuno ştin ţ e. De aceea, fericiţi sînt ceice privesc faţa lui Dumnezeu, sînt atenţi la gurasa şi primesc în inimă cuvîntul său, căci aceastaeste singura calc dreaptă şi de nezdruncinat aînţelepciunii adevărate şi veşnice, f ăr ă de carenu există alta.

//. Nu trebuie să trecem sub tăcere Cele de-al cuseriozitate Dumnezeu a interzis nmă!ea poporului său

relicve ale păgî-nîsmului şi ce s-a întîmplat acelora carnesocotit această poruncă. „Domnul Dumnezeul t ăuizgoni dinaintea ta popoarele acestea, etc. Idolii sculptadumnezeilor lor să-i arde ţ i cu foc; să nu dore şti aargintul sau aurul de pe ei, ca să nu- ţ i fie aceasta, cursurîciune sînt ace ştia înaintea Domnului DumnezeuluiŞ i urîciunea idolească să n-o duci în casa la, ca să nu sub blestem cu ca" (V. Moise 7, 22, 25, 26). Şi capitolu„Cină Domnul Dumnezeul t ău va pierde de la fa ţ popoarele la care mergi, ca să le cuprinzi, şi după ce

122



m cuprinde şi ie vei a şeza în pâmîntul lor,atunci să te pă ze şti, ca să nu cazi în cursă şi să Ie urmezi lor, după ce le vei pierde de pe fa ţ a pământului, şi să nu cau ţ i pe dumnezeii lor, zicînd: cum au slujit popoarele acesteadumnezeilor lor, a şa voi face. şi eu". Ci „'foaiecîte vă poruncesc sili ţ i-vă sa le împlini ţ i, şi nici să ad ăugi şi nici să la şi ceva din ele" (V. Moise,12, 29 ş.u.). Cu toate că iGstta le-a adus aminteaceasta după victorie şi i-a sf ătuit să înlătureidolii str ăini (losua 24, 23), totuşi ei n-auascultat, ci au căzut cu totul în idolatrie, pînă ladistrugerea arabelor regate. Iar noi, avîndasemenea exemple, să nu devenim maiînţelepţi?

Scrierile 12. Dacă cineva ar spune: C ăr ţ ile nu ■ pă gîne sînt sînt idoli. R ăspund: sînt resturi de la idoli acele popoare pecare Domnul Dumnezeu le-a distrus în faţa poporului săucreştinesc — la fel ca şi atunci, ele sînt însă mai periculoasedecum erau pe atunci. Căci atunci au căzut în laţ numai aceia căror inimă era îndobitocită, dar acum se lasă amăgiţi şicei mai deştepţi (Colos. 2,8). Acolo era vorba de operelemîinilor omeneşti (cum Ic numeşte Dumnezeu cînclreproşează slujitorilor idolilor prostia lor), aici opere alespiritului omenesc. Acolo îţi lua vederea str ălucirea auruluişi a argintului, aici îţi orbeşte mintea plăcerea înţelepciuniicorporale. Şi cum? Mai po ţ i t ă g ădui că scrierile pă gîne nu

sînt idoli? Cine a îndepărtat atunci pe împăratul Iulian de laHristos:îUJ ? Cine a luat minţile Papei Leon al X-lea, încîtsocotea ca o legendă istoria despre Hris-tos?a02 De ce spirit afost însufleţit Bembo cînd îl sf ătuia pe cardinalul Sadolet să nu citească Sf. Biblie (cu motivarea că unui bărbat atît decult nu-i stau bine aceste inepţii) ? sm Oare cine atrage şiastăzi pe atîţi italieni înţelepţi ca şi pe alţii la ateism?304 în biserica reformată a iui Hristos n-ar mai trebui să existe ateicare să aducă după ei mirosul ucigător al unui Cicero, Plaut . sau Ovidl

13. Daca cineva ar zice că abuzul nu Refugiul trebuie imputat lucrurilor, ci persoanelor, şi că exist ă cre ştini pio şi care nu sînt corup ţ i

prin citirea căr ţ ilor pă gîne, la aceasta r ăspundeApostolul: Ş tim că idolul nu este nimic, clar nuto ţ i an cuno ştin ţ a (ca să poată discerne). Dar vede ţ i ca nu cumva aceast ă libertate a voastr ă să ajung ă poticnire pentru cei slabi (I. Corinteni8, 4, 7, 9). Deşi milostivul Dumnezeu fereşte pemulţi de cădere, totuşi nu sîntem scuzaţi dacă toler ăm cu ştiinţă si voinţă asemenea atracţiiunse cu sucul subtilităţilor şi al eleganţei (am învedere diferite invenţii ale creierului omenescsau ale perfidiei diavolului), pentru că este maimult ca sigur că unii, ba chiar cei mai mulţi selasă ză păciţi prin ele şi ajung cu siguranţă în

plasa satanei. Să ascultăm mai bine deDumnezeu, să nu aducem în casele noastre idolişi să-1 punem pe Dago305 alături de arca buneiînţelegeri şi să nu amestecăm acea înţelepciunecare vine de sus cu cea pămîntească, animală şichiar satanică şi să nu oferim prilej de cădere amînici lui Dumnezeu asupra copiilor noştri.

14. Aici se potriveşte probabil acea Alegoriealegorie pe care ne-a transmis-o Moise. Naclab şi Abihoa, fii ai lui Aron, care abia deveniser ă preoţi (şi nu-şi cunoşteau bineserviciul), au pus în cădelniţele lor, în loc de foc

sfînt, foc str ăin (adică obişnuit) spre a tămâiaînaintea lui Dumnezeu, de aceea fulgeraţi aufost ele focul lui Dumnezeu şi mistuiţi în faţalui (III, Moise 10, 1 ş.u.). Şi ce sînt copiiicre ştinilor decîl acea preo ţ ie sfînt ă şi nouă ,care să aducă jertfe duhovnice şti pl ăcute lui Dumnezeu (I Petru 2,5). Dacă umplemcădelniţele, adică mintea, cu foc str ăin, cefacem noi altceva clecît să trezim mînia divină împotriva noastr ă? Oare nu tot ce vine din alta parte decît din spiritul lui Dumnezeu este str ăininimii unui creştin şi aşa trebuie să fie? De acestfel sînt majoritatea r ătăcirilor filozofilor şi poeţilor păgîni, după mărturia Apostolului(Rom. I, 21,22; Colos. 2,8,9).

123



imit ămefeseni

Fat ă de aceasta să

înl ătur ăm obiec ţ iile

1. Despre marea

nietepc-iune in. scrierile

pă gîm

Şi nu f ăr ă temei poezia a fost înmiită de cătreIiieronymus vinul demonic1*00 (vi-imnidacmomxm) cu care (diavolul) îmbată şiadoarme spiritele, neprevăzătoare şi le produceîn vis cele mai periculoase tentaţii şi cele maidetestabile patimi. Iată de ce oricine trebuie să

se păzească de o asemenea băutur ă satanică. 15. Dacă nu urmăm sfatul lui Dumnezeu, ce

ne îndeamnă la aceasta, atunci efesenii vor depune mărturie împotriva noastr ă, în ziua judecăţii, întrucît ci, de îndată ce le-a r ăsăritlumina înţelepciunii divine, au ars toate căr ţilecele indiscrete ca nefolositoare lor, precum şicreştinilor (Fapt. Apos!. W, 19). Biserica actuală a grecilor a interzis sub pedeapsa anatemeicitirea căr ţilor filozofice şi poetice scrise destr ămoşii lor în frumoasa lor limbă, deşistr ămoşii lor erau consideraţi ca poporul cel maiînţelept din lume. Aşa se explică de ceDumnezeii i-a ferit pînă acum de molimaanticreştină, deşi după puhoiul năvălirilor barbare au căzut in mare ignoranţă si superstiţie.în această privinţă ei merită să fie întru totulimitaţi (după introducerea unui studiu temeinical scrierilor sfinte), spre a putea mat uşor îndepărta confuzia şi întunericul preluat din păgînisin. ţ ffC ăci numai în lumina lui Dumnezeuvedem lumină" (Psalm 36, 10), „Voi, cei dincasa. lui lacov, veni ţ i să umbl ăm hi lumina Domnului" (Isaia 2,5)j>

16. Să vedem mai întîi cu ce argumente vine

raţiunea umana împotriva celor susţinute,r ă sucind ase ea un şarpe, numai să tiu fie prinsă de credin ţă şi sase supună lui Dumnezeu.Ea afirmă următoarele:

17. Mare în ţ elepciune este cuprinsă în căr ţ ile filozofilor, oratorilor şi poe ţ ilor. R ăspund; demnide întuneric sînt acei care-si îndepărtează ochiide lumină. Desigur, şi bufniţei i se pare crepus-culul zilei ca miazăzi, clar animalele născute inlumină văd. altfel. O, omule J nechibzuit, carecauţi lumina, clar ă în j

seriere a, virtuţilor, îndemnuri pătrunzătoare cestr ă bat pînă în măduva oaselor şi exemple vii pentru toate. Cîncl paginii vor sa înveţe pietate,ci învaţă superstiţie, întrucît ei n-au cunoştinţă adevărată nici despre. Dumnezeu şi nicidespre voinţa, sa.v„întunericul acoper ă pămînlul, şi bezna —popoarele; iar peste line,Sioane, r ă sare Domnul şi slava lui str ăluce şte peste tine" (Isaia 60,2)i Dacă vreodată copiilor luminii le-ar fi permis să.se apropie de copiii întunericului spre avedea, diferenţa şi apoi iar ăşi bucuroşi să păşească pe calea luminii şi să-i compătimească pe acei care umblă în întuneric, atunci ar apăreacît este de insuportabil să preferi seînteile lor luminii noastre şi că e o nebunie insultătoarefaţă de Dumnezeu şi de sufletele noastre av a prefera, faţă de lumina noastr ă, acele scântei.„Ce folose şte progresul în ştiin ţ a lumească dacă d ăm înapoi în cele divine? S ă umhl ăm oaredupă năluci trecătoare şi să dispre ţ uimmisterele cere şti? S ă ne ferim de asemenea căr ţ i şi să le evit ăm din dragoste fa ţă de Sf. Scriptura,mai ales că ele se impun şi atrag prineiociniă , dar sînt seci în virtute şi

j întunericul raţionamentelor omeneşti, ri-| dieă-ţi ochii în sus! Din cer vine adevă-

j rata lumină, de la Părintele luminilor. j Dacă între oameni scânteiază sau str ă-

| fulger ă ceva, acestea nu sînt decît nişte| mici scântei, care, pentru cei ce stau în

j întuneric, par că se agită şi că înseamnăceva, iar noi, cei care purtăm în minător ţa arzătoare (anume, cuvîntul str ă-

fulger ător al lui Dumnezeu), de ce avemnevoie de asemenea scântei? Căci dacăse discută, atîta' despre natur ă, nu se

linge decît strachina, f ăr ă să se atingăsmintîna! Iar în Sf. Scriptur ă stă pînul

naturii explică cele mai mari misterereferitor la operele sale şi descoper ămobilele prime şi ultime ale tuturor

creaturilor, ale celor văzute şi nevăzute. Cînâ vorbesc filozofii despre morală, fac

întocmai ca păsările ale căror aripi sîntacoperite cu clei, care zboar ă puţin, cu mare sfor ţare, dar tot nu ajung departe.

Scriptura conţine adevărata de- Dar

S ă pe



124



în ţ elepciune, după cum spune Isidor. zm Ce să mai lăudăm asemenea căr ţi? Ele sînt coji f ăr ă miez. Pe bună dreptate se exprimă PhilippMelancîiton. „Ce învaţă filozofii în general, şianume acei care ■înva ţă mai bine, decit autoîncreăerea şi iubirea de sine? Cicero, în

scrierea sa „De finibus bonorum el maior ,itin"' im , pre ţ uie şte fiecare fel de virtutedupă iubirea de sine. Cit ă mîndrie şi vanitate nu se afl ă la Platou! Mi se parc că este greu chiar şi pentru un spirit marc şi puternic, cînd seantrenează în citirea unor asemenea lucr ări, dea evita să nufie corupt piuă la urmă de acea,minte înalt ă şi încrezătoare în sine. învăţăturalui Arislotel se prezint ă , în general, într-un spirit polemic. De aceea noi nu~i acord ăm nicicel din urmă loc intre autorii de filozofiemoral ă etc. (Compend. de teologie, capitoluldespre păcat).30"

AI pnvirc -jg_ ge ma| S pUne: tiC'iiiar dacă ele nu 'lr° 'pentruî' nva0 da fapt teologie, ele înva ţă totu şi filo-filozofic zofie,care nu se poale procura din^SJ^ Ş crif^ jur ă , ce ştrve şienumai spre mîntiiire". R ăspund : tflîsvdriU în ţ ekfcw^mestccnvmlul kt i Dumnezeu întru cele înalte..."/ (IsusSirah 1,5). Adevărata filozofie nu este altceva decît profunda cunoaştere a lui Dumnezeu şi a operelor sale,care nu se pot învăţa nicăieri mai bine decît din gura luiDumnezeu. De aceea, Si Augustin, aducînd lauda sa Sf.Scripturi, zice: „Aici este filozofia, deoarece cauzele tutu-ror creaturilor se afl ă în Dumnezeu, Creatorul. Aici eelica, fiindcă o via ţă cinstit ă şi virtuoasă nu se poale

dobîndi decît prin. dragostea îndatoritoare şi dreapt ă a lui Dumnezeu şi a aproapelui. Aici este logica, întrucîiadevărul şi lumina spiritelor ra ţ ionale reprezint ă , peînsu şi Dumnezeu. Tot aici se afl ă si fericirea statelor, pentru că statul nu poale fi mai bine men ţ inut decît pe•temelia şi leg ătura credin ţ ei şi a bunei în ţ elegeri, în careto ţ i iubesc binele 'comun, iar cel mai înalt şi adevărat buncomun este Dumnezeu" .31°. Şi în vreai ea noastr ă audemonstrat unii că temelia tuturor ştiin-

ţelor şi ale artelor filozofice nu se află nicăieri mai bine ca în Sf. Scriptur ă311. Astfel, în calitatea sa deînvăţător (magisterium), trebuie admirat Sf. Spiritcare, deşi iirmăreşte să ne înveţe mai întîi celenevăzute şi veşnice, ne arată in acelaşi timp pretutindeni relaţiile între ceea ce este natural şi

ceea ce este artificial şi ne ofer ă calea pentru toategîndurile şi acţiunile înţelepte. Despre toate acesteanu întîlnim nici măcar o umbr ă la filozofii pagini.De aceea, pe bună dreptate, a scris un teolog că frumoasa în ţ elepciune a lui Solomon a constat înaceea că el a introdus legea N lui Dumnezeu încase, în şcoli şi în palate. Atunci de ce să nu avemsperanţa că înţelepciunea solomoniană, adică înţelepciunea cerească şi adevărată, va reveni la noidacă, în loc de scrieri păgînc, îi vom imprimatineretului legea lui Dumnezeu şi-i vom prescriereguli pentru orice relaţie de viaţă? Să acţionăm

aşadar, ca tot ceea ce ne poate face mai înţelepţi, să avem în casă, chiar şi acea înţelepciune externă, aşazisă laică, pe care o numim filozofie. Sa admitemcă au fost vremi nefericite cînd fiii israeliţi trebuiausă se ducă la filisteni, ca să-şi ascuce fierul de plug,ori sapa, ori toporul, ori securea, ori mistria, pentrucă na era nici un fierar • pe pămîntul Israelului (1,Sam. 13, 19, 20). Este oare necesar să fim mereuconstrînsi şi apăsaţi ca israeliţii? Faptul ne supar ă doar în sensul că: aşa cum filistenii livrauisracliţilor sape şi securi, dar în nici un caz să bii ce puteau' fi folosite împotriva lor, tot aşa putem

prelua de la filozofii păgîni diferite regulisilogistice, spre a scoate concluzii, ' precum şifiguri de stil, însă in nici un caz să bii şi lăncii pentru combaterea ateismului şi a superstiţiilor. Deaceea, dorim mai mult acele timpuri ale luiSolomon şi David, cînd filistenii erau învinşi, iar Israelul domnea si se bucura de ale sale bunuri.

125



3. Si mai /O. Numai de dragul stilului, cei ce pane, din'studiază limba latină trebuie să cifcască elegan ţ ei P e Terentius, Plaut şi pe alţii. La aceasta siilului. primulr ăspuns; trebuie oare ca pe copiii Primul noştri, pentru a-iînvăţa să vorbească, r ă spuns sg_j {|ucem |B taverne, cârciumi, birturi, spelunci şi alte cloace asemănătoare? Căci unde —

mă rog — pot conduce tineretul Terentius, Plaut, Catul şiOvid şi alţii, decît în asemenea localuri murdare? Ce ofer ă eialtceva decît farse, glume, ghiftuială, orgii, bacanale,dragoste trivială, necuviinţă, diferite, vicleşuguri si multealtele, de 1a cai*c trebuie; să i se întoarcă ochii şi urechile,creştinului, oriunde dă de ele. Credem oare că omul în sinenu este suficient de corupt şi de aceea trebuie să i se oU-radinafar ă fel de fel de necuviinţe, ca să se aţîţe focul cu foaieşi explozor şi intenţionat să-1 împingem mai mult încorupţie? Se va repro şa că mi. tot ce g ă sim la autoriirespectivi este r ău. R ăspund: R ăul se prinde mai uşor si esteriscant: să oferim tineretului binele amestecat cu r ăul. Căcicine vrea să distrugă viaţa cuiva, nu-i dă otrava pur ă şi nici

nu o poate da, ci o amestecă în mâncarea şi băutura cea mai bună. Iar otrava îşi face efectul, si-1 omoar ă pe cel cea luat-o.Tot astfel, duşmanul crud şi înr ăit trebuie să îndulcească otr ăvurile sale infernale, cu zahărul linguşirilor ingenioase alecuvântă-rii şi poeziei. Şi noi care ştim aceasta să-i nu-idistrugem maşinaţia nefastă? Dar se va zice: Nu to ţ i sini spurca ţ i (spurci). Cicero, Virgitiu, llora ţ iu şi al ţ ii sînt serio şi şi cu totul morali. R ăspund: totuşi, şi ei sînt păgîni orbi, căciîndepărtează mintea cititorilor de la adevăratul i Dumnezeu,la zei şi scite (inventate j de ei, ca: fupiter, M ărie, NepUm,Venera, Fortuna şi alte).. Dumnezeu insă a spus către poporul său: „Numele a!tor dumnezei să nu Ic pomeni ţ i, nici să se aud ă ele din gura voastr ă". (II Ieşirea, 23, 13). Căci ce

haos de superstiţii, de păreri contradictorii şi de pofte lumeşticare se luptă între ele nu găsim Ia ei ? Un altfel de spiritinfiltrează ri elevilor decum este spiritul lui Hristos, Deoarece

Hristos ne cheamă din lume, iar ei ne cufundă înea. Hristos ne învaţă abnegaţia de sine, eiiubirea de sine. Hristos îndeamnă la umilinţă, eidin contra la îngâmfare. Hristos caută pe cei buni la suflet, ei îi sălbăticesc. Hristosrecomandă simplitatea porumbeilor, ei ofer ă

arta vicleniei în mii de chipuri. Hristos neîndeamnă la modestie, ei la persiflări, Hristosiubeşte pe credincioşi, ei se arată caneîncrezători, limbuţi şi încă păţînaţi. Şi spre aîncheia cu cîteva cuvinte apostolice: „Ceîmpărt ăşire are lumina cu întunericul? Ş i ceînvoire esie între Hristos şi Veliar sau ce partearc un credincios cu un necredincios?" (lî.Cnrinteni 6, 15). Just spune, de asemenea, şiErasm (în parabolele sale): „Albinele evit ă florile ve ştejite, tot a şa şi o carte cu principii putrede nu trebuie atinsă"*1* şi „după cum estemai sigur să te întinzi în trifoi, pentru că acolo

nu se ascund şerpii, tot a şa să ne ocupăm deacele căr ţ i de care n-avem teamă că auotravă" 313.

20. Afar ă de aceasta, ce avantaj pre- Al doilea î scriitorii profani fa ţă de cei din ţ ii? >' as P uns Numai ei proare în prezent elegan ţ a in limbă? Cel mai perfect artvorbirii^este însuşi cel care a plantat-o: Sf. Spirit, ale vorbe sînt mai dulci ca mierea, nud pătrunzătoare ca scu două tăişuri, mai puternice ca focul ce topeşte metşi mai grele ca ciocanul ce sf ărîmă stînci, după cum ştne vestesc sfinţii lui Dumnezeu. Oare numai pa povestesc istorii remarcabile? Cartea noastr ă sfîntă plină de istorii mult mai adevărate şi mai minunate. O se afl ă numai la ci tropi, figuri, aluzii, alegorii, enigm sentin ţ e? Acestea se găsesc, in cea mai perfectă formscriitorii noştri. Bolnavă este imagina ţ ia aceluia prefer ă Abana şi Far far si apele Damascului, Iordanulapelor lui Israel (4 Regi 5, 12). Bolnav trebuie să fie oaceluia căruia Olimpul, Heliconul şi Parnasul îi ofe privelişte mai plăcută decît Sinai, Sionul, ErmoTaborul şi Mun-

126



tele Măslinilor. Surd ă trebuie să fie tir echeaaceluia căruia îi sună mai plăcut lira lui Orfeu,Omer şi Virgil, clecît ţitcra lui David. Corupt trebuie să fie gustul aceluia căruia îi place maimult nectarul, ambrozia, poetică şi izvorulCastuîeî, clecît adevărata mană cerească şi

izvoarele Israelului. Perversă e inima aceluiacăruia numele zeilor şi ale zeiţelor, ale muzelor şi graţiilor îi procur ă mai multă plăcere clecîtnumele adorat al lui'Jehova cu armata sa, al mîntuitondui Hristos şi al diferitelor binefaceriale Sf. Spiri ţ j Oarbă trebuie să fie speran ţ a carese plimba mai degrabă prin cîmpiile elizee decît prin gr ădinile paradisului. Căci acolo toate sîntmituri, umbre ale adevărului, iar aici totul esterealitate, adevărul însuşi. 314

treilea 21. S ă admitem că g ă sim la ci expresii r ă spunselegante, fraze, maxime şi sentin ţ e morale frumoase, pecare le-am putea folosi. Şi pentru acele floricele să trimitem pe copiii noştri la ei? „Oare nu e permis de adespuia pe egipteni şi a purta podoabele lor? Desigur că e permis, $i anume după porunca lui Dumnezeu" (2Moise 3, 22).3K Căci pe drept bisericii i se cuvine tot ceau posedat paginii. Dacă-i aşa, atunci, se poate spune, să mergem şi să ni le însu şim. R ăspund: Cînd Mânase şiEfraim au vrut să cucerească pentru Israel pămîntul paginilor, au plecat înarmaţi numai bărbaţii, lăsînclacasă în siguranţă ceata copiilor şi mulţimea celor inapţisă lupte (losua 1, 14). La fel procedăm şi noi., Vrem să preluăm sarcina, atunci să dezarmăm pe scriitorii păgîni,noi, bărbaţii, care sînteni de acum puternici şi întăriţi în

cultura, judecata şi pietatea creştină. Tinerimea însă să nu o expunem la un asemenea pericol. Căci cui ar folosiclacă tinerimea noastr ă ar fi ucisă, r ănită sau ar cădea încaptivitate? Exemple triste avem destule, şi anume cî ţ i n-au fost r ă pi ţ i de la II ri st os de către filozofia pagină şiîmpin şi la ateism. Cel mai sigur lucru ar fi ca să trimitem bărbaţi bine înarmaţi spre a le r ă pi celor condamnaţi de Dumnezeu tot

aurul şi argintiii şi tot ce au mai preţios, ca apoisâ-1 împartă între moştenitorii Domnului. O, dear da Domnul ca să se de ştepte spiritele eroicecare să adune toate florile oratoriei din aceacîmpie pustie şi să le planteze cu pl ăcere în gr ădinile filozofiei cre ştine, astfel ca să nu mai

r ămîie nimic de dorit în casa noastr ă. 22. Dacă ar fi, în fine, să se permită Al f atr

... ... . ,, L. .. r ă spuns citirea scrierilor unuia sau altuia din păgîni, atunci aceştia n-ar putea fi clecîtun Seneca, Epictet, Plato sau alţi asemenea magistri ai virtuţilor şi bunei-cuviinţe, la care se găsesc mai puţineerori şi superstiţii. Acesta a fost şi sfatulmarelui Erasm, care a îndrumat ca tinerimea creştină să fie crescută în învăţă turile Sf, Scripturi, conrpletînd la sfîr-

şit că „de este să se ocupe cu scrieri pro fane, alunei cu acelea care sînt mai înrudite cu scrierile sfinte" (Erasm, în Comp.theolog.). Dar şi în acest caz li se va permite tinerilor numai atunci cînd se vaconstata că inimile lor sînt pătrunse decreştinism, şi numai după ce căr ţile au •fost purificate mai înainte, adică după ce s-a înlăturat numele zeilor şi tot cemiroase a superstiţie. C ăci Dumnezeu a permis evreilor să se că sătorească cu fecioare pă gîne numai după ce li s-au

t ăiai părul şi unghiile (V. Moise, 21, 12).Aş vrea să fiu bine înţeles: eu nu interzictotal creştinilor scrierile profane, căcicunosc foarte bine privilegiul ceresc cuajutorul căruia Hristos a înarmat pe ai săi credincio şi (N. B., adică pe cei ceerau de acum credincioşi), spre a putealua şerpi şi otravă f ăr ă să fie văt ăma ţ i(Marcu H\ 18) ; ci vreau numai să iaumăsuri, şi vă rog şi vă conjur să nu aruncaţi şerpi înaintea copiilor lui Dumnezeu,care sînt încă slabi în credinţă, sau să ledăm ocazie de a lua otravă. Căci spiritul lui Hristos a spus ca /(^pruncii lui Dumnezeu de curînd nă scu ţ i să fie alimenta ţ i cu laptele cel duhovnicesc al lui Dumnezeu" /(l. Petru 2,2) (Timot.3, 15). ****'

127



A patra 23.Acei însă care, în rnnd. nechibzuit, j obiec ţ ie cu apăr ă cauza satanei împotriva Itîi Hristos, j pnvtre la K. ' v * * , , » , ,

vreutaiea afirma £« -S'M^ j6re<? ,ţr« pentru unen j fi/, 'scripturi căr ţ ile Sf. Scripturi, şi de aceea să fi se I

pentru ofere între timp alte căr ţ i pinii ce se de;:- j prima etate V0 Jiă judecata. ' j

întîilul Primul r ăspuns: Cine .susţine acest r ă spuns jucru sc îBŞca]^ sf dovCileştc că nu cunoaşte nici Sf. Scriptur ă şinici puterea lui Dumnezeu, fapt cc-1 voi dovedi în modîntreit. Mai întîi este. cunoscuta istoria despre renumitulTnnotei Muzicianul, care, ori de cîte ori i se prezenta unelev nou, obişnuia să-1 întrebe dacă nu cumva a mai luatlec ţii cu un aii profesor. Dacă i se r ăspundea negativ,atunci îl primea pentru un onorariu mai mic, dacă dimpotrivă i se r ăspundea afirmativ, atunci cerea plataîndoită, susţinînd că trebuie să muncească eu ol dublu:mai întîi trebuie să-1 dezveţo ceea ce a învăţat greşit şiapoi să-1 înveţe adevărata artă.;u0 Şiîntfttcît Isus ilristos

este învăţătorul si magistral recunoscut al întreguluineam omenesc şi afar ă de care sîntem opriţi să maicăutăm altul (Matei 17,5 si 23,8), şi care a zis: „l ă sa ţ icapiii să vină la mine şi nu-i opri ţ i" (Mareu 10, 14),trebuie oare să continuăm să-i conducem, împotrivavoinţei sale, la un altul? Ne temem cumva că Ilristos,neavînd ce face cu ei, va avea O muncă prea, uşoar ă îna-i învăţa moravurile sale şi de aceea vrem să-i ducemmai întîi ici şi colo, în alte locuri de învăţătur ă sau, după cum am mai spus, prin taverne şi birturi şi alte gropi degunoi şi, după ce au fost corupţi şi molipsiţi, atunci să-i prezentăm lui Hristos spre a-i forma din nou pentru sine? Nu i se va face oare acestui sărman şi nevinovat tineret

un deservieiu? Căci el va trebui să lupte viaţa întreagă spre a uita cu ce a fost îmbîcsit în prima vîrstă san să fie pur şi simplu îndepărtat de Hrisios şi lăsat spre instruireSatanei. Cum oare ceea ce-i consacrat lui Moloclr să nu-i facă seîrbă lui Dumnezeu? E groaznic şi lotuşiadevărat! De aceea, în numele lui Dumnezeu, vă rog, caîn sfh şil autorit ăţ ile cre ştine şi conducătorii bisericii să îngri-

jească , cu seriozitate ca tineretul cre ştin,nă scut in Hristos şi sfin ţ ii prin botez, să nu mai fie sacrificat de acum înainte Ini Moloch.

2-1. De asemenea este nefast cînd se Ai ăoih vhitcă Sf. Scriptur ă ar fi prea înalt ă r ă spuns pentru putede în ţ elegere în vîrsta copil ăriei. N-a ştiut o

Dumnezeu să-şi facă înţeles cuvîntul său priceperii notre? (5. Moise, 11 — 13).' Nu mărturiseşte. Davidlegea Domnului ofer ă copiilor (notează:- copiilîn ţ elepciune? (Ps. 19, 8). Nu spune Petru despre cuvîDomnului că este laptele'dat copiilor tic ctirînd năsai lui Dumnezeu, ca să crească şi să se întărească prin(1. Petru 2, 2). Vezi, aşadar, cum cuvîntul iui Dumneeste laptele Domnului, hrana cea mai delicată, mai duşi mai binef ăcătoare pentru copiii nou născuţi ai Dumnezeu! De ce atunci să ne placa, să-1 înfruntămDumnezeu? Mai mult chiar, învăţătura păgînă esthrană taxe care cere dinţi puternici, dar şi pe aceştisfarmă. De aceea Sf. Spirit invită prin David pe copşcoala sa: „Veni ţ i, fiilor, asculta ţ i-mă pe mine, f Domnului vă voi învăţ a pre voi" (Psalm, 33, 11).

25. Desigur, recunosc că în Sf. Scrip- Al treih, exist ă adâncimi în care se îneacă >'" s P uns elefan ţ iimieii înoat ă , după cum se exprimă foarte frumos Aug3l7 , atunci cînd vrea să facă deosebire între înţelepţii lucare se reped cu îndr ăzneală asupra Scripturii, şi copiii lui Hristos, care se prezintă cu un spirit plecdocil. Ş i de ce este necesar ca cineva, să se avinte dindat ă spre adinei-Mi? Sc poate înainta treptat. Mai treumblat pe malul catehismului, apoi să se păşeascălocuri mai puţin adinei, prin învăţarea pe de rost a

riilor sfinte, a sentinţelor şi a altora asemănătoare, ceîntrec puterea lor de înţelegere, pregătindu-i pentru înrea lucrurilor mai grele care urmează. 'in felul acînotînd, ei vor ajunge în sfâr şit să pătrundă tacredinţei.

128



Astfel, acei ce sînt din copil ărie, instrui ţ i în Sf.Scriptur ă , vor fi mai u şor feri ţ i de corup ţ ialumii şl vor deveni în ţ elep ţ i spre mînt'uire, prin.credin ţ a cea întru Hristos Isus (II Timotei 3,15). Căci cei ce s-au dedicat lui Dumnezeu şistau la picioarele lui Hristos şi îşi apleacă

urechea lor, este cu neputinţă să nu primească înţelepciunea ce vine de sus, vor primi desigur spiritul graţiei spre a aprinde lumina adevărateicunoaşteri, ca să indice cu lumina vie caleamântuirii.

Retorsiune 26. Nu voi vorbi de faptul că acei (men ţ iuneau f or i care urmează să fie oferi ţ i line-opusa) re ţ uiui in iocui Bibliei (ca Terenţiu, Virgil, Cicero etc.) sînt tot a şa de grei şi de neîn ţ eles pentru el cum spun ci ca este Sf.Scriptur ă. Pentru că aceştia n-au scris pentru copii, ci pentru bărbaţi cu mintea coaptă, care acţionează pe scenalumii şi în for. Deci nu pot fi şi altora de folos, ceea cefaptul însuşi ne-o spune. Desigur, un bărbat format, carese ocupă cu lucruri mature, va trage mai mult folos dincitirea unei scrieri a lui Cicero, decît un copil care ar învăţa totul pe de rost. Atunci de ce

să. nu amînărn cunoaşterea lor pînă la timpulcorespunzător, cînd pot fi cuiva de folos — dacă este vreun folos ? Mai mult, trebuie să observăm, după cum am mai subliniat, că în şcolile cre ştine noi preg ătim cet ăţ eni pentru cer şi nu pentru lume, şi de aceea să li se dea astfel

de învăţători, care să le infiltreze mai mult celecere şti, decît cele pâmînte şti, mai mult cele sfinte, decît cele lume şti.

27. De aceea conchidem cu cuvintele Concluzieîngerului: „Nu poate să existe opera unei case omene ştiîn locul unde începe să se arate ora şul Atotputernicului" (4 Ezdra 10, 54). Şi fiindcă Domnul vrea să ne numim stejari ai drept ăţ ii, r ă sad al Domnului, spre sl ăvirea lui(Isaîa 61, 3), de aceea nu e necesar ca copiii noştri să fie pomişori ai unei plantaţii aristotelice, platonice, plautinicesau ciecro-niene etc. De altfel, judecata a fost deja rostită:„Orice r ă sad pe care nu l-a sădit Tat ăl Meu cel ceresc,

va fi smuls din r ăd ăcină" (Matei 15, 23). „înfrico şează-te,a şadar, de a mai cîrii şi a te ridica împotriva cunoa şteriilui Dumnezeu" (2. Corint. 10, 5).

Capitolul XXVI

espre disciplina şcolar ă

în şcoal ă '/. Proverbul populai' foarte uzual înnecesar ă Boemia care spune că „o scoal ă f ăr ă

disciplina j- ..j. ^ ,, « r» Z , »,, r disciplina este o moara fura apa — c întru totul

adevărat. Căci dacă se ia apa unei mori, atuncinu mai poate funcţiona, iar dacă unei şcoli îilipseşte disciplina, atunci totul slă beşte) la felcum semănătura dintr-un cîinp neplivit estenă pădită de neghină dăunătoare, iar pomii carenu sînt cur ăţaţi cresc şi produc ramurinefolositoare. Dar de aici

nu rezult ă că şcoala, trebuie să fie plină de ţ ipete, chinuri şi băt ăi, ci din contra, plină devigilen ţă şi aten ţ ie din partea învăţătorilor şi şcolarilor. Căci ce altceva este disciplinaşcolar ă decît un mod sigur de a face din copiiadevăraţi şcolari?

2. Este bine ca formatorul tineretului Trebuie de să cunoască sco/ml. esen ţ a si forma (finis, observat •?materia, formai disciplinei, pentru ca să ştie cînd, de ce şi cum să aplice just severitatea.

129



]. Scopul disciplinei

2. Sfera In care se

va exercita disciplina.

Nu, insă pentru învăţătur ă

3. Cred că înainte de toate este accepta! faptul că disciplina trebuie să se exerciteîmpotriva acelora care gre şesc. Totuşinu fiindcă vreunul a gre şit (căci o dată ceva întîmplat, nit se mai poate consîdei aca neîntîmplat), ci ca să tm se nud gre

şească în viitor, Ea trebuie administrată,aşadar, f ăr ă patimă, mînie şi ur ă, cu oastfel de blîndeţe şi sinceritate, încît pedepsitul să-şi dea seama că, pedeapsai s-a aplicat pentru binele său şi că earezultă din afecţiunea părintească a superiorilor săi şi ele aceea să. nu o primească altfel decît ca un medicament amar oferitde medicul său.

4, Disciplina sever ă se va aplica lamoravuri, dar nu la studii şi cunoa ştere.Căci dacă studiile sînt bine predate(după cum am ar ătat), constituie prinsine stimulente ale spiritelor şi atrag,chiar cuceresc pe toţi prin plăcerea lor (exceptînd pe cei anormali). Dacă nu seîntîmplă aşa, vina nu este a celor ce învaţă,ci a celor ce predau. Şi clacă nu ne pricepem să atragem cu artă spiritele laînvăţătur ă, în zadar vom întrebuinţafor ţa. Bătăile şi pălnmieiile n-au nici o putere de a insufla spiritelor dragosteade carte, ci mai degrabă te insufla silă şi ur ă. De aceea, oriunde se observă unspirit dezgustat de studii să fie tratat

mai degrabă printr~un mod regulat deviată (cliaeta) şi din cînd în cînd cu mijloace"" bffrîHe, căci cu ceîe amare îl ama.*r ăsti şi mai mult. Pentru o asemenea procedare înţeleaptă ne dă exemple soareleceresc însuşi. El nu-şi revarsă o dată eu primăvara vă paia sa arzătoare asupratinerelor şi delicatelor plante şi nici nuIc strîmtorează şi pîrjoleştc, chiar de laînceput, ci după ce ie-a încălzit încetşi pe nesimţite le-a f ăcut să crească şisă se întărească şi abia cînd se coc fructele şi seminţele, atunci face să se simtă

asupra lor toată puterea sa. Cu aceeaşidibăcie procedează gr ădinarul, care tratează lăstarii plă pînzi cu multă atenţieşi nu foloseşte r ăzuitoarea şi custura la pomii care încă nu pot suporta tăieturi.Şi nici muzicantul nu izbeşte cu pumnul

sau cu măciuca în coardele lirei, chitarei sauviorii cînd sînt dezacordate şi nici nu trîntcştede perete' instrumentul, ci se str ăduieşte cu priceperea sa pînă reuşeşte să-1 acordeze. Totaşa trebuie să procedăm şi noi cu spiritele pînă le restabilim armonia şi dragostea pentru studiu,

dacă nu vrem ca din neglijenţi să facemîncă păţînaţi, iar din şovăitori, îndobitociţi.

5. Dacă totuşi câteodată este nevoie Cum pude îndemn şi de stimulent, apoi aceasta *<*«*u/<*se poate face mult mai bine în alt mod * u "decît prin bătaie.. Uneori, cu cîte un cuvînt aspru şi cu o mustrare publică,alteori, lăudînd pe alţii:, „Vezi ce atent este acesta sau cel ălalt! Ce bine a în ţ eTu însă dormi?" Câteodată putem sti- .mula. prin zeflemea: Ei, de şteptule — de nu pricepi un lucru alît de simpUndc-fi sînt gînăuriic?,,Se pot apoi o

3

niza întreceri să ptămânale sau lunare cu privirela locul de şedere sau cu distincţii, despre caream vorbit în altă parte318. Trebuie însă să fimatenţi ca aceasta să nu degenereze într-un simplu joc sau glumă, şi astfel să devină ineficace, ci caambiţia şi teama de dojana şi retrogradare să stimuleze efectiv sîr- f guinţa. De aceea esteimportant ca învăţătorul să fie de faţă si să procedeze cu toată seriozitatea, f ăr ă aparenţă înşelătoare, astfel ca cei mai neglijenţi să fie pedepsiţi şi ruşinaţi, iar cei mai sîrguin-eioşi,

lăudaţi în public.

6, Să se aplice o disciplină mai sever ă CU prişi mai aspr ă faţă de cei care greşesc sub moralaaspectul moral, şi anume: 1) dacă exist ă , ;vreo dovad ă de frivolitate,. cum ar fi blasfemie, obscenitate sau alte asemeneaîncălcări f ăţişe ale poruncilor divine; 2) la încă păţ înare şi la r ăutate indîrjitâ;cînd unul dispreţuieşte dispoziţiile învăţă torului sau ale altui superior şi deşiştie ee trebuie să facă, nu face în modvoit; 3) la îngîmfare şi arogant ă sau şi

din cauza relei voin ţ e şi leneviei, dacă unul, deşi rugat de un coleg să-i arate3a învăţătur ă şi să-1 ajute, refuză acestajutor. ' ■

130



!

De ce. 7, Abaterile de primul fel vătăma aceasta?maiestatea lui Dumnezeu, cele de-al doilea fel r ăstoarnă temelia tuturor vir-, tuţilor (umilinţa_ şi supunerea); iar cele dVâl" "treilea fel fanează şiîntîrzie progresul rapid

în studii. Ceea ce este împotriva lui.Dumnezeu constituieo mişelie şi trebuie să fie ispăşită prin pedeapsa cea maiaspr ă. Ceea ce greşeşte cineva faţă de ceilalţi oameni şifaţă de sine însuşi este o nedreptate ce poate fi reparată printr-o aspr ă dojenire, iar cu ceea ce se păcătuieşteîmpotriva lui Priscian319 este o pată ce se poate spăla cu buretele unei dojeniri. într-un cuvînt: disciplina trebuie să de ştepte la to ţ i şi in toate respect fa ţă de Dumnezeu,îndatorin ţ â fa ţă de aproapele, pl ăcere fa ţă de muncă şi problemele vie ţ ii, şi să fie înt ărit ă printr-un exerci ţ iu practic permanent.

Forma 8.Cel mai bun mod de disciplină ne disciplineifovaţă soarele ceresc, care ofer ă la tot TL soarele ce crcŞf e: 1)

totdeauna lumină şi căldur ă , ceresc 2) adesea ploi şivînturi, 3) rar fulgere şi tr ă snete, deşi şi cele din urmă sînt

folositoare.

Cum se 0. Imitînd aceasta, conducătorul şcolii poate folosi va trebui să se ostenească să menţină tineretul în cadrulobligaţiilor lui:

1) prin exemplele permanente ale propriei persoane — despre toate cîte sînt de predat,oferindu-sc pe sine ca idee vie. Dacă lipseşteaceasta — restul e zadarnic;

2) prin cuvinte l ămuritoare, sf ătuitoare şicîtcodat ă dojenitoare, dar întotdeauna cunăzuinţa de a ar ăta că el tot ce face — fie că predă, îndeamnă, ordonă sau pedepseşte — oface pe faţă, numai dintr-o afecţiune părintească, în folosul şi nu în dezavantajulcuiva. Dacă elevul nu a înţeles cum trebuieaceastă afecţiune şi nu este pe deplin convins deea, atunci el lesne desconsider ă disciplina şi-şiîmpietreşte inima împotriva ei.

3) Totu şi, dacă cineva are o fire atît denenorocită că nu sînt suficiente acele

mijloace paşnice, atunci /se poate trece la mijloace maiviolente, ca să nu r ămîie nimic neîncercat şi să nu se piard ă speran ţ a, întocmai cum se procedează cu unteren inapt pentru cultur ă. Poate pentru unii r ămîne în

vigoare şi astăzi zicala: pe un frigian nu-1 îndrepţi decîtcu bătaia320."!^! dacă un asemenea procedeu nu-1 'ajtftă pe cel în cauză, el va folosi • Obliga ţ ie celorlalţi prinfrica inspirată. Trebuie numai să ne ferim de a recurge laacest mijloc extrem pentru orice faptă minor ă; să nuameninţăm cu el decît în cazuri extreme.

10. Sinteza a tot ce s-a spus şi ce Sinteza celor trebuie să mai fie spus constă în aceea s P use că prin disciplina urmărim să formăm şi să întărimla cei pe care îi educăm pentru Dumnezeu şi biserică sentimente întocmai acelora pe care le cereDumnezeu de la copiii săi încredinţaţi şcoliilui Hristos, şi anume: să se bucure cu teamă (Psalm

2, 10), să lucreze la mîntuirca lor cu frică şi cucutremur (Filipeni 2, 12), să se bucure purureaîntru Domnul (Filipeni 4, 4), adică să poată iubi şirespecta * pe învăţătorii lor şi să ştie că unde trebuie să fie conduşi sînt conduşi bine , si nunumai să se lase să fie conduşi cu ■ plăcere, dar să tindă chiar cu stăruinţă la atingerea scopului.Asemenea senti- . mente nu se pot forma cu altemijloace,. decît cu acelea pe care le-am. ar ătat: prin exemple bune, cu cuvinte blînde,afec ţ iune sincera şi totdeauna f ăr ă rezerve. Lafulgere şi tr ăsnete puternice se va face apel numaiîn cazuri excepţionale, dar şi atunci numai cu

intenţia ca severitatea să se transformeîntotdeauna în dragoste.

11. Cine a văzut vreodată (ca să Compara ţ ialămuresc cu încă un exemplu) pe un mcesayâ

bijutier realizînd o bijuterie artistică numai cu ciocanul? Nimeni, niciodată! Aceastamai degrabă se toarnă, decît se bate cu ciocanul.Şi dacă totuşi r ămîne ceva de prisios saunefolositor, atunci, un meşteşugar îndemînaticnu-1 înlătur ă cu for ţa, izbindu-1, cu ciocanul, ciîndepărtează cu un ciocănel, pileşte cu pila

131



Afar ă deaceasta

sau prinde cu penseta eu mare atenţie; numai lasfîr şit îl netezeşte şi Instruieşte. Iar noi putem să ne închipuim că sîntem în stare să prelucr ăm printr-utt impuls neraţional unica imagine a luiDumnezeu, creatura, aceasta raţională?

12. De altfel, şi pescarul care vrea să pescuiască cu un năvod mare în ape aclînci,nu atîrnă numai plumb de năvod, ca să-1scufunde şi să măture fundul, ci — o dată cuacesta — îi pune la celălalt capăt bucăţi ele plută, care să-1 ţină la suprafaţa apei. Tot îtşava proceda acela care vrea să pescuiască cutineretul virtuţile, îl va ţine jos' într-o parte ! cuseveritate, disciplină şi ascultare sine- ! rită, într-altă parte va trebui să-1 înalţe ou ' amabilitatespre iubire şi voie bună. Fericit este cel ce realizează echilibrul în acest fel! Ferice eletineretul rare arc un asemenea învăţător!

13. Aici i-c potriveşie aprecierea unui bărbatremarcabil, Eilhaid Lubinus, doctor în teologie,care în prefaţa Noului

Testament groco-iatin-german spune urmă-toarele cu privire la îmbunătăţirea şcolilor: „Tot ce se pred ă tinerimii corespunzător capacit ăţ ii sale de în ţ elegere trebuie astfel prezentat încît acesta să nu facă nimic f ăr ă voie si silii, ci să. facă iaalc, atît cit este posibil, de bună voie şi

cn pl ăcere. De aceea sîni întru totul de părerecă varga şi bastonul, aceste unelte ale sclaviei,nu corespund celor liberi şi n-au ce căuta în şcoli, de aici să fie cu totul îndepărtate, ele potrivindu-se doar unor spirite indolente şi servile. Dar acestea pot fi din timp recunoscute şi îndepărtate din şcoli, nu mimai din cauza frînd ăviei lor spirituale, care de obicei este proprie unui asemenea spirit, ci heniru că mai sîni şi pro şti, şi înd ăr ătnici pe deasupra. Ş i dacă li se mai împărt ăşe şte ştiin ţă şi art ă , atunciacestea pol deveni săbii în mîînile nebunilor, cucare se pot înjunghia pe ci şi pe al ţ ii. Se g ă sesc

alic feluri de pedepse ce se pol aplica copiilor ale şi si spiritelor libere etc."331

Capitolul XXVII

Despre împătrita împăr ţire a şcolii după etapele

de vîrstă şi progrese

în ţ elepciunea 7. Meseriaşii stabilesc pentru ucenicii ^tlZilTii lor nn anumit timp (doi, trei pînă la

semene cuşapte ani, în funcţie de fineţea sau rmiltî- a fiilor lateralitatea meseriei), în care fiecare

luminii trebuie să înveţe în întregime meseria, astfel ca un ucenic să devină calf ă, apoi

meşter în meseria sa. La fel trebuie să se procedeze şi în învăţăminte! şcolar, încît să fie stabilit pentru arte, ştiinţe şi

limbi un timp de studii corespunzător,

astfel ca după un anumit număr de ani să se termine întreaga, enciclopedie a cuno ştin ţ elor, si din aceste ateliere ale

■umanit ăţ ii să. iasă cu adevărat oameniînvăţ a ţ i, morali şi pio şi.

2. Spre a realiza acest scop, avem nevoie Pentru pentru exercitarea spiritului de întreaga J°rm" r€ * , , „ ,. ,..,i ..° omului

perioada a tmereţn (deoarece aici nu tntr

se învaţă numai o singur ă artă, ci toate util

artele liberale;i22, cu toate ştiinţele si toat

citeva limbi), (Im copilărie pina la maturi- de 2

tate, adică 24 de ani, pe care îi împăr- « tiţim in patru epoci de vîrste, după cum %ne indică însăşi natura. Experienţa nearată că omul creşte corporal cam pînă

132



Trebuie .ipăr ţ it ă în

patru şcoli

Sarcinileactivit ăţ ilor olare să nudeosebească

- in materie,■ prin formă

'diferen ţ ierea Mior după

forma exercitiilor

la 25 de ani şi nu mai mult, iar de aici înaintecîştigă numai în vigoare. Această creştereînceată (care la animalele sălbatice, cu un corpmai mare, se realizează în cîteva luni, sau celmult într-un an sau doi) i-a fost de aceea prevăzută de providenţa divină naturii umane

spre a-i permite să aibă suficient timp ca să se/pregătească pentru sarcinile vieţii.

3. Să împăr ţim aceşti ani din vîrstaascendentă în patru etape distincte: primacopil ărie, copil ăria, adolescen ţ a şi tinere ţ ea,revenind fiecărei etape cîie şase ani si şcoalacorespunzătoare, astfel:

şcoala maternă i şcd ăla' elementar ă ^""'(^iusWterarms

) sau şcoala limbiimaterne scoal ă latina sau

gimnaziu academia şi căl ălo-" riiîe~~~~'"~"

Iar şcoal ă maternă să fie în fiecare casă; şcoal ă general ă — în fiecare comunitate, or ăşel sausat; gimnaziu — în fiecare oraş; academie — înfiecare stat şi în fiecare provincie mai mare.

4. în aceste şcoli, care sînt atît de diferite, să nu se trateze totuşi lucruri diferite, ci, dincontra, acelaşi lucru în moduri diferite, adică totceea ce poate face pe oameni să fie cu adevăratoameni, pe creştini, adevăraţi creştini, din

învăţat, adevărat învăţat, dar întotdeauna după etapa de vîrstă şi pregătirea anterioar ă, tinzîndmereu spre treapta de mai sus. Obiectele deînvăţămînt, după legile acestei metode naturale,nu trebuie să fie rupte., ci să fie predateîntotdeauna simultan, cum creşte copacul mereuca un întreg, cu toate păr ţile sale, şi anul acestaca şi cel următor şi în general chiar de ar tr ăi osută de ani.

5. Şcolile se vor deosebi totuşi prin treiaspecte. în primul rînd, în şcolile iniţiale se va preda tot ceea ce este general şi în linii mari, încele următoare, mai

mult ceea ce este particular şi distinct, întocmaica un copac care cu fiecare noii an, cu cît îşidezvoltă mai multe r ădăcini şi ramuri, cu atîtdevine mai puternic, şi produce mai multe fructe.

6, în al doilea rînd, în şcoala maternă *■ Ţ imnd se vor exersa mai ales sim ţ urile externe, sec" n'^ (e

n i • i J A T , metoda spre a le deprinde ca sa se îndrepte tnvăiării asupra obiectelor înconjur ătoare şi să le poată deosebi. în scoal ă elementar ă se vor exersa sim ţ urile interne, imagina ţ ia şi memoria, cuorganele lor executoare — mina şi limba, şianume prin citire, scriere, desenare, cîntare şicalculare, cîntărire, memorarea diferitelor lucruri etc. în gimnaziu se vor exersa priceperea şi judecata tuturor lucrurilor percepute de simţuri, cu ajutorul dialecticii,gramaticii, retoricii şi al celorlalte ştiinţe realeşi arte, cu precizarea lui TO OII şi Si* oxi („ce"

şi „de ce") 323. în sfîr şit, academiile vor cultivacu deosebire ceea ce revine voinţei, şi anume facult ăţ ile care ne înva ţă cum se poate men ţ ine(sau restabili) armonia; astfel că de armonia sufletului se ocupă teologia, de cea a spiritului—filozofia, de cea a func ţ iilor vitaleale corpului — medicina, iar de armoniabunurilor externe — dreptul.

7. Iar aceasta e singura metodă ade- 2. Ra ţ iuneavărată de a forma spiritele, şi anume a ,°r

ea s^ tii

ca lucrurile înseşi să fie percepute mai întîi de simţurile exterioare care sînt atinse

direct. Apoi simţurile interioare, trezite prinaceasta, să înveţe să redea şi să descrie din nouimaginile imprimate prin percepţia externă, atîtîn interior, prin reamintire ,_(rcminiscenlia), cîtşi extern, prin mînă şi limbă. După această pregătire intervine mintea, care, printr-o atentă cumpănire, compar ă şi cîntă-reşte toate laolaltă,spre a cunoaşte precis temeiurile tuturor lucrurilor şi a ajunge să-şi formeze despreacestea adevărata înţelegere şi judecată dreaptă.în sfîr şit trebuie deprinsă yoinţa (care este punctul central al omului şi conducă-

133

I primei copil ării

II celei de-a doua copil ăriiUI adolescen ţ ei

IV tinere ţ ii

sa cores

pund ă



3. Ceea ce unii vor exersa aci,

al ţ ii în alt ă parte

Cele patru şcolicorespund celor patruanotimpuriale anului

torul tuturor acţiunilor sale) să-şi exercitelegitim stă pînirea sa asupra tuturor. A formavoinţa înaintea înţelegerii lucrurilor (la felcum a forma imaginaţia înaintea intelectuluişi imaginaţia înaintea simţurilor) este omuncă zadarnică. Or acest lucru fac cei ce

predau copiilor logica, poezia, retorica şietica înaintea înţelegerii reale şi intuitive alucrurilor. [ Ei nu procedează mai inteligentdecît ] unul care ar vrea să înveţe dansul peun j copil de doi ani, ce abia înecai că să meargă cu picioarele sale trcnuuînde. Noiînsă vrem să urmăm în toate lucrurileconducerea naturii, şi aşa. cum îşi dezvoltă ea puterile una după alta, tot astfel să neîngrijim să dezvoltăm for ţele spirituale.

cS'. O a treia deosebire constă în aceea că şcolile inferioare, cea maternă şi cea

elementar ă , cultivă întregul' tineret, deambele sexe. Ş coala latină va instrui tine-retul care tinde mai sus decît învăţ area uneimeserii oarecare. Academiile, în schimb, vor - preg ăti pe viitorii învăţ a ţ i şi conducători,care să formeze pe alţii, ca astfel bisericile,şcolile şi statele nicicînd să nu ducă lipsă de îndrumători apţi.

9. Cele palm tipuri de şcoli pol fi binecomparate cu anotimpurile anului, Ş coalamaternă seamănă ci; primăvara împodobită cu diferite plante şi flori mirositoare.

Ş coala general ă reprezintă vara

plină de spice şi de unele fructe timpurii.Gimnaziul corespunde toamnei, cînd serecoltează rod bogat de pe cîmpii, dingr ădini şi clin vii şi se adună în cămărileminţii. Academia, în sfîr şit, reprezintă iarna,care pregăteşte fructele recoltate pentru

utilizări multiple, astfel ca să fie din ce tr ăiîn tot cursul vieţii.

10. Această metodă de a educa cu f l mi ■. v , • i. x- . .v • a

grijă tinerimea poate fi comparata şi cu c

cultivarea unei gr ădini. Căci un copila ş corespw, ani, bine îndrumat prin îngrijirea patru paternmaternă, seamănă cu un P ostbl111 copăcel plantaatenţie, care a prins r ădăcini şi acum începe sîntindă r ămurele. Preadolescen ţ ii de 12 ani asemenea unui arbore dezvoltat, plin de ramumuguri. Deşi nu se vede ce se ascunde în ei, to

curînd acest lucru va deveni vizibil. Tineriioptsprezece ani care sînt instruiţi în cunoaştlimbilor şi a artelor se aseamănă cu un arbore de flori, care ofer ă ochilor o imagine încântătonasului -— un miros plăcut, iar gurii — frgustoase. î n sfîr şit, bărba ţ ii tineri de 24 sau 2ani, complet pregătiţi prin studii academseamănă unui pom încărcat de fructe, în preaculesului, cînd a venit vremea ca rodul să fie sşi să i se dea diverse întrebuinţări.

De acestea trebuie să ne ocupăm în

mod amănunţit.

Capitolul XXVIII

Ideea scolii materne

Maiîntu •/_ Xoate ramurile principale pe. care tr6hceU rcct ăm *e are un C0Pac> *e produce trunchiul i lucruriledin primii ani, aşa că ele mai tîrziu n-au principale decît să crească. Tot aşa, cu ceea ce vrem

să-1 înzestr ăm pe om pentru necesităţile;vieţii sale întregi trebuie să-i

împlîntăm din prima şcoală. Că acest lucrueste posibil îşi dă seama oricine de îndată cecercetează domeniile ştiinţei. Noi vrem să leindicăm pe scurt, cuprinzîndu-le în douăzecide puncte principale.334

IU

I A



Lista tuturor 2.Aşa-numita metafizica îşi arc aici ™ lw " începutul, căci micilor copii li se ofer ă să ştim ^n caPul

locului totul într-o jmagine generală şi nedesluşită (generaliac con-" fuşo conceptuŢ,'" întrucît ei, din "tot ce I văd,"

"aud, gustă sau pipăie, observă numai că este ceva, însă nu disting ce este aceasta în particular. Abia mai tîrziu

încep să distingă. Atunci încep să înţeleagă acei termenigenerali: ceva, nimic, este, nu este, a şa, altfel, muie,cină , asemănător, neasemănător etc, care toate constituie

temelia ştiinţifică a metafizicii.

nP 3. în fX^I»~i2liZSLcae325) > cjerpilul, în \ primii şase ani, poate Ha~fie instruit să Jştie ce este

apă , pămînt, aer, foc, ploaie, \ză ,pad ă , ghea ţ a, piatr ă , fier, copac, iarbă , \pasăre, pe şte, bou etc.De asemenea, el Strebuie să cunoască denumireaşi utilizarea mădularelor corpului său, cel puţin acelor exterioare.320 Toate acestea acum le învaţă

uşor şi constituie elemente ale ştiinţelor naturale.

illf 4. Bazele opticii le învaţă copilul cînd \începesă deosebească şi să denumească " ■lumina,întunericul, umbra, culorile principale; alb,negru-,■ ro şu etc.

rvf N 5. începutul în astronomie va fi cînd \ copilulva şti ce se numeşte cer, soare, \lună şi stele şi îşiva da seama că ele jr ăsar zilnic.

M 6. începuturile geografiei se fac atunci l cîndînvaţă să priceapă ce este im munte, j o vale, ocîmpie, un tiu, un sat, o cetate, \un ora ş — în funcţie de ce ofer ă locul lunde sînt crescuţi.

vr I 7. Bazele cronologiei le deprinde co-Jpilulcînd va înţelege ce înseamnă ora, \ziua, să pl ămîna, anul, vara, iarna, ieri, ^alalt ăieri,mîine, poimîine etc.

! VII) 8. în istorie se face începutul dacă - îşi poate aminti şi povesti ce s-a întâmplat

de curîncl, cum s-a comportat unul sau altul într-o situa ţ ie sau alta, chiar dacă

e vorba de lucruri copilăreşti.

' 0.'-'Aritmetica prinde r ădăcini dacă pri- VIII cepecopilul ce înseamnă cînd se spune puţin sau mult, ştiesă numere pînă la 10, cînd observă că trei este mai.mult ca doi şi că la trei adunat unu dă patru etc.

(101) în geometrie se va pune baza IX dacă ştiecopilul ce se înţelege prin mare şi mic, lung şi scurt, lat şi îngust, gros şi sub ţ ire, ce se numeştelinie, cruce sau cerc şi să vadă cum se măsoar ă cu palma, cotul, cu braţele întinse (orgia =1,7 — 2,5m).

11) La fel si în statică se face un înce-. x paf cîndcopiii observă cum se cîntăresc lucrurile cu cîntand şiînvaţă ei înşişi să aprecieze cu mîna clacă un obiecteste greu sau u şor.

12. Primele cunoştinţe de mecanica) xile capătă atunci cînd i se permite sarieste învăţat să mişte ceva, adică să mute j

un obiect dintr~un loc într-altul, ase-"'zi'ndu-1 aşa sau altfel, să construiască; şi să dărîme, să unească sau să desfacăi ceva etc,aşa cum Ic place copiilor să facă la această vîrstă./Şi deoarece aici nu se manifestă dec'îttendinţa unei naturi îndemînatice, de a punelucrurile la locul lor firesc, în nici un caz să nu-iîmpiedicăm, ci din contra să-i stimulăm şi să-iîndrumăm continuu în această direcţie.

13. Şi dialectica, arta inteligenţei, se xnmanifestă acum, lăsînd să apar ă primiisăi^ germeni atunci cînd copilul observă

cum se desf ăşoar ă o discuţie prin între bări şi r ăspunsuri şi se deprinde să pună întrebări şi să r ăspundă la întrebări.iEl trebuie să fie învăţ at să întrebe cu înde- mînare şi să r ă spund ă direct la întrebare,concentrîndu- şi ideile asupra temei discutate şi să nu se abat ă de la ea.*^

14. Gramatica urmăreşte la copil buna xm pronunţare a limbii materne, adică rosti-. rea clar ă a sunetelor, silabelor si cuvintelor.337

135



xiv j 75. începutul în retorică îi face copilul .cîndimită tropii şi figurile de stil cuprinse %i limbace se vorbeşte în casa.' în special jsă se observe gesticula ţ ia potrivită vorbirii şi o intonarecorespunzătoare sensului acesteia, astfel ca laîntrebări să se accentueze ultimele silabe, iar la

r ăspunsuri să se coboare şi altele, ceea ceaproape însăşi natura ne învaţă, iar ilar ă seîntîmplă vreo abatere, se poate uşor îndrepta printr-o îndrumare raţională.

'xv 10. Gustul pentru poezie îî va r ă păîa dacă va învăţa pe de rost din cea mai fragedă vîrstă multeversuri, mai ales cu conţinut moral, fie ritmicesau metrice328, după cum e obişnuit în limbavorbită.

xvi ' 77. în muzică se va face începutul dacă copilulva memoriza cUe ceva u şor din psalmi şicîniări biserice şti şi Ie va întrebuinţa înrugăciunile zilnice. \

XII '18. Primele începuturi ale economiei casnice(oceonomica prudentia) copilul "şTliTWTtviuşicinci vaTeţine "elen urnirea persoanelor clincare e constituită familia: cui i se spune tat ă ,mamă , fat ă în casă , servitor, chiria ş etc. Dacă reţine păr ţile componente ale casei: tinda, baia,dormitorul, grajdul etc. şi denumirea uneltelor casnice: masa, lingura, cu ţ itul, mătura etc., precum şi rrtilizarea lor.

XVIII 70. Cît priveşte politica32'-', i se poate da foarte

puţin, pentru că înţelegerea ' în această fragedă vîrstă abia ele trece dincolo de pragul casei părinteşti. Totuşi 1 e posibil ca el să observe că unii se adună 1 la sfat la primărie şi se numesc sfetnici comunali şi că unul dintre ci se numeşte primar, asesor popular, notar etc.

XIX 20. însă înainte de .orice, teoria morală (etica)'trebuie să fie bine imprimată la această vîrstă, printr-o bască solidă, dacă 'vrem ca tineretul să fie bine format, iar virtuţile să-i fie aproape caînnăscute.330 De exemplu:

1) cumpătarea prin aceea că se observă o

măsur ă în mîncarc, iar o dată

foamea si setea potolite, nu se mai admite nicio mîncarc sau băutur ă;

2) _cur ă _tenia la mîncare, în tratareaîmbr ăcămintei, a pă puşilor şi a jucăriilor ;

8) fespectuî ee se cuvine superiorilor; 4) ascultarea promptă şi de bunăvoie faţă ile

ordine şi interdicţii;5) veracitate cucernică. în tot ce se spune,

nefiîncl permisă minciuna şi înşelătoria, nici înserios şi nici în glumă (căei glumind într-unlucru nejtist, aceasta, poate duce la o vină adevărată);

6) vor învăţa dreptate.a. dacă de proprietateastr ăină nu se vor atinge împotriva, voinţei posesorului, nu o vor lua, reţine sau ascunde, nuvor prici nui cuiva vreun r ău şi mi vor fiinvidioşi etc.;

7) mai cu seamă trebuie să-i îndrumăm spre

caritate, ca astfel să fie întotdeauna dispuşi să ofere spontan ceva din proprietatea lor, cîndcineva este la nevoie şi mat ales dacă-i solicită.Căci aceasta este virtutea specific creştină,recomandată cu precădere de spiritul lui Hristos,în stare să înflăcăreze inimile îngheţate aleoamenilor din această epocă, spre binele bisericii;

8) trebuie să-i deprindem pe cox>ilaşi cumunca şi ocupaţiile permanente, serioase sau de joc, spre a înlătura plictiseala ;

9) de asemenea trebuie să-i deprindem să nu pălăvr ăgească continuu despre tot si toate ce le

vin pe limbă, ci să tacă tind este nevoit; şi înfuncţie de împrejurare, de pildă, cînd vorbescalţii sau sînt de faţă persoane importante saudacă e o chestiune cînd se cere tăcere;

10) din această prima vîrstă trebuieimprimată r ă bdarea, de care vor avea nevoie înîntreaga lor viaţă, spre a se stă pîni înainte de aizbucni, şi persista cu furie pasiunile şi să sedeprindă să se conducă cu raţiune şi nu duşi deimpuls, mînia mai. degrabă s-o potolească, decîts-o manifeste etc.;

11) zelul şi devotamentul de a servi altora,

este o podoabă distinsă pentru

IM



vîrsta tinereţii şi chiar pentru viaţa întreagă. Deaceea să se deprindă copiii în primii 6 ani pentru aceasta şi să nu scape nici o ocazie de aaduce vreun serviciu altora;

12) aceasta se completează cujţnanierc.civilizate (morum piyilitatis), adică să nu se facă

"ceva f ăr ă dibăcie şi cu stîn-găcie, ci toate cu omodestie cuviincioasă. Aci intr ă formele de politeţe, salutul şi r ăspunsul la salut, rugăminţi *respectuoase cînd ai nevoie de un lucru, expri-marea mulţumirii în urma unui serviciu f ăcut, cuaplecare decentă, sărutarea mîinii si alteleasemenea.

xxf 21. în sfîr şit, copiii de 6 ani pot fi \ introduşi într-atît în studiul religiei şi \ al pietăţii331, încît să cuîîoască pe de rost 1 păr ţile principale alecatehismului, t>a-zole"~crepîniSInulurr6f"'şi, înmăsura' în care~le permite vîrsta, să le înţeleagă

şi să le aplice practic. Şi anume, să se deprindă să fie pătrunşi de esenţa supremă a lui Dumnezeu,simţindu-i pretutindeni prezenţa şi temîndu-se deel ca de unul ce pedepseşte cu dreptate cele rele şiiubindu-1 ca pe un recompen-sator bun al celor bune, venerîndu-1, invocîndu-1 şi lăudîndu-1,aşteptînd mila sa, atît în viaţă cît şi după moarte,şi să nu lase nici o ocazie de faptă bună, f ăr ă ca să observe că prin aceasta îi sînt pe plac şi astfel să tr ăiască ca şi înaintea ochilor lui Dumnezeu si — după cura spune Sf. Scriptur ă — să umble cuDumnezeu.332

S ă fie 22. Atunci va putea să spună cineva astfel desprecopiii creştinilor- ceea ce zice irmaft dtn

evanghelistul despre Jiristos :ffSi Isus sporeacu în ţ elepciunea şi cu vîrsta şi cu harul la

Dumnezeu si la oameni"] (Luca 2, 52).

ce nu se ^3. Acestea sînt, aşadar, scopurile; şi mite ar ătasarcinile şcolii materne. Ca să le precizăm ■ analitic} maianalitic sau să Ic indicăm mai exact prin tabele (aşa cum se propune în şcoala elementar ă si în scoală latină) cît si ceanume se va trata în fiecare an, lună sau zi, după cum seface în şcolile urmă-

toare, lucrul nu este posibil din două motive.333 Mai întîi fiindcă le este aproape imposibil părinţilor ca pe lîngă muncile lor casnice să păstreze o ordine atît de exactă ca în şcolile publice, unde nu se face altceva decît pregătireatineretului. Al doilea, dotarea şi docilitatea apar

la copii foarte diferit, la unul mai devreme, laaltul mai tîrziu. Unii vorbesc excelent la 2 ani şisînt ageri la toate, alţii abia la 5 ani le sîntdeopotrivă; de aceea, prima pregătire din vîrstafragedă a copilului trebuie lăsată în întregime îngrija părinţilor.

2Sb?u Totu şi aici pot fi utile două Toit ¥ se lucruri: ' ' " f>ot realiza

doua Mai întîi să se scrie pentru părin ţ i ajvtoare

şi d ădace o cărticică ca astfel fiecare să- şi f rumoase ■ poat ă cunoa şte îndatoririle. în ea să se L luformaio- descrie toate pînă în detalii, cum trebuie "' f cohl

,,. ,. .¥. ,. . , „ ' ,„ materne cultivaţi copiii dm vîrsta frageda, cu ce prilej,cum trebuie început, prin ce mijloace şi cu cefel de cuvinte şi gesturi le putem imprima. Oasemenea căr ţulie vreau s-o elaborez (sub titlul Informatorul şcolii mttter-ne)ns.

24. Al doilea, va fi o carie cu imaginim n, îndreptar ce se vda treptat copiilor, spre a stimula P en f' u exerciţiile din şcoamaternă. Şi întrucît tre~"' e" la această vîrstatrebuie exersate cu deosebire simţurile spre arecepţiona toate impresiile caro acţionează asupra lor, şi cumsimţul vederii este cel mai important dintre ele, va fi bine săse ofere acestui simţ obiectele principale din fizică , opticastronomie, geometrie etc. în ordinea în care noi amspecificat. Aici se pot picta: muntele, valea, copacul, pasăre pe ştele, calul, boul, oaia, omul, de diferite vîrstc şi mărimi. Lfel, lumina şi întunericul, cerul cu soarele, luna, stelele norii, culorile principale. La fel, uneltele casnice şi ameşteşugarilor: oale, str ăchini, ulcioare, ciocane, cle şte etîn continuare, vor fi reprezentate stările: regele cu sceptru coroană , soldatul cu arma, ţăranul cu plugul, căru ţ a şul ccăruia, diligenta iu mers, si astfel

137

copil ărie

sim ţ urilor



Folosul • acestei cârti întotdeauna să fie scris

imaginea respectivă: cal, hm, dine, copac etc.

25. Cărticica aceasta va aduce un întreitfolos: 1) va mijloci reprezentarea obiectelor

despre care am vorbit; 2) va

alte căr ţi spre a se bucura, 3) va uşuraînvăţarea citii ului. întrucît deasupra fiecăreiimagini este scris numele obiectului, poateîncepe de aici învăţarea cititului!337

Capitolul XXTX

Ideea scolii generale

Ş coala generala

trebuie să fie înaintea celei latine

Deoarece 1

7, Am ar ătat în capitolul IX că tot ;tineretul, de ambele sexe, trebuie să fie trimisîn şcolile publice, Completez numai j că tottineretul mai înainte trebuie să j urmezeşcoala generală, uncie să înveţe limbamaternă. Alţii susţin însă o părere contrar ă. Zepper în Politia Ecclesiasti-cas38 (De.S pre administraţia bisericească), cap, 7, şi Alsted în cap. 5 al Scolasticii^'* sale sf ătuiesc să se Primit ă f« şcolile ge~ 1 neralc numai fetele,iar dintre băie ţ i, numai J pe aceia care vor 'îmbr ăţ i şa mai iîrziu o j ■meserie, iar băie ţ iicare, conform dorin ţ ei i părin ţ ilor lor,urmează să primească o cultur ă superioar ă , să nu mai fie trimi şi într~o şcoal ă general ă de limbă maternă , ci direct într-o şcoal ă latină. Alsted mai adaugă:„Oricine poate fi de alt ă părere, eu însă propun aceast ă cale şi aceast ă metod ă şi a ş vrea să fie folosit ă de acei ce ar dori să fiecit mai bine instrui ţ i". Totuşi, argumenteledidacticii mele mă obligă să fiu de alta părere.

2. Anume: mai întîi am în vedere oeducaţie generală a tuturor ce s-au născutoameni, către tot ce-i omenesc. De aceea, citrebuie să fie instruiţi împreună atît timp cîteste posibil, spre a se anima, stimula şi

îndemna reciproc în al doilea rînd vreau catoţi să fie educaţi în toate virtuţile, deasemenea în modestie, înţelegere şiserviabilitate reciprocă. Iată de ce nutrebuie să-i despăr ţim de timpuriu

şi să oferim această ocazie numai la cîţiva,

care să se considere superiori şi sa-iignoreze pe ceilalţi. în al treilea rînd, îmi pare prematur ca de

îa al şaselea an de viaţă al copilului să vreisă determini care este vocaţia sa, dacă-i aptsă urmeze studiile sau vreo meserie. Laaceastă vîrstă nu sînt suficient manifestatenici |or ţele_ spirituale, nici înclinaţiilesufleteşti (vel ingenii* vires, vel animoruminclinationes), în timp ce mai tîrziu ambeleies mai bine în evidenţă, întocmai cum într-ogr ădină nu se ştie care plante să se taie şicare să fie. lăsate, atîta vreme cît sînt încă

mici şi plă pînde, ci abia cînd au devenit rnaimari. De aceea, pentru demnităţi nu sîntnăscuţi mimai copiii celor bogaţi, ainobililor şi ai funcţionarilor, ca numai lor să le stea deschisă şcoala latină, în timp ceceilalţi să fie excluşi de la ea f ăr ă speranţă.Vîntul bate de unde vrea şî nu începe să bată întotdeauna într-un anumit timp.8'10

3. Un al patrulea argument pentru noieste acela că metoda noastr ă universală nuare în vedere cunoaşterea numai a limbiilatine, acea nimf ă mult iubită, ci caută în

mod egal calea de instruire în limbamaternă a tuturor popoarelor (pentru cafiecare spirit să laude din ce în ce mai mult pe Domnul341), această

1J8

e reprezintă \ stimula spiritele fragede să folosească şi



intenţie însă nu trebuie trecută eu vederea printr-o trecere arbitrar ă peste limba maternă.

5 4. Al cincilea: de vrei să 'înveţi pe cineva olimbă str ăină înainte de a stă-pîni pe a ta proprie, este întocmai cum ai vrea să înveţi pe propriul tău fiu să călărească înainte de a şti să meargă. Este mult mai bine să se procedeze înaşa fel încît fiecare lucru să fie f ăcut la timpulsău, după cum am ar ătat în cap. XVI, principiul4. Căci aşa cum a spus Cicero342, nu poţi învăţa pe cineva oratoria înainte de a şti să vorbească,tot aşa putem declara şi noi, cu privire lametoda noastr ă, că ea nu poate învăţa pe nimenilatina dacă nu stă pîneşte limba sa maternă,întrucît limba maternă conduce la cea latină.

6 5. în sfîr şit, pentru că năzuhn ca elevii noştrisă ajungă la cunoştinţe reale (eruditio realis) prin intuirea exterioar ă a lucrurilor, aceasta se

poate uşura cu ajutorul căr ţilor în limbamaternă care conţin denumirea lucrurilor.343 Dacă se realizează aceasta, cu atît mai uşor vaînvăţa latina, întrucît ei, cunoscînd de acumobiectele,' trebuie doar să le adapteze nouadenumire şi, în loc să întrebe TO 6 n (ce), îşi vor îndrepta atenţia spre Si'âti (de ce), pentru completare într-o formă gradată, frumoasă.

Scopurile si 6. Pornind de ia ipoteza noastr ă despre felurileîmpătrita împăr ţire a şcolii, să delimi- fcohior ţ g acum scoal ă generala: Scopul şi ţ elul, şcolii generaleconst ă'în aceea ca tot , tinerelul între 6 si 12 (sau 13)

ani să înve ţ e tot ce-i poate fi de folos îu via ţ a întreag ă.Adică :

^I._')Să poată cili cu u şurin ţă tot ce este scris,, şi tipărit în limba maternă.

ilî.jS ă scrie curat, apoi repede şi în sfîr şit corect, conform gramaticii limbii materne', caretrebuie să le fie predată cît mai inteligibil şi cîtmai corect şi imprimată prin exerciţii.

(III} S ă calculeze- în scris şi cu abac după nevoi.

IV. S ă mă soare exact cu orice mijloclungimea, l ăţ imea şi distan ţ a etc,

V. S ă ştie să cînte melodiile curent folosite, iar cei cu aptitudini, şi începuturilemuzicii figurale.344

VI. Sa ştie pe de rost o sumedenie de psalmi şi cînt ări biserice şti, care sînt uzuale înbiserica fiecărei localit ăţ i, ca astfel ei (după cum spune apostolul), fiind crescuţi în lauda.Domnului, să ştie să înveţe şi să-şi amintească reciproc psalmii, imnurile, cîntecele spirituale,ca să le poată cînta cu dragoste din inimile lor lui Dumnezeu. '

VII. S ă ştie pe de rost, pe Ung ă catehism şi cele mai importante istorii şi senten ţ e din întreaga Sf. Scriptur ă , ca să le poat ă recita.

VIII. Teoria moral ă , rezumat ă pe scurt în reguli şi explica ţ ii, prin exemple pentrucapacitatea de în ţ elegere a vîrstei, pe care s-o cunoască , să o în ţ eleag ă şi să înceapă a o aplica in practică.

IX. Din rela ţ iile economice şi politicesă cunoască atîta.cît este necesar ca să înţeleagă ceea ce văd că se întîmplă zilnic în casă şi viaţa statală.

X. Să aibă o privire generală istorică asupra crea ţ iei, coruperii şi restaur ăriilumii, ca şi asupra conducerii ei, prinîn ţ elepciunea lui Dumnezeu, pînă în pre

zent. XI. Din cosmografie să cunoască ceea

ce este mai important despre bolta cerească ,despre forma sferică a pămîntului care plute şte in mijloc, despre extinderea oceanului, despre varietatea formei mărilor şi a fluviilor, despre păr ţ ile mai importanteale pămîntului, în special despre statele Europei, dar înainte de orice să cunoască ora şele, mun ţ ii şi rîurile patriei sale şitot ce este demn de reţinut cu privirela aceasta.

XII. In sfîr şit, trebuie să cunoască N. B tot ce este mai important din meserii, fienumai cu scopul să nu r ămînă necunoscut nici un domeniu al vieţii omeneşti,

139



De ee se pun scopuri

atît (ie largi

Mijloacele pentru

realizarea acestui scop

1- Clase

1. Cârti

N.B.

„Materia căr ţ ilor pe clase este

aceea şi,

diferii mimai ca formă

fie ca să se recunoască mai uşor înclinaţiilenaturale ale fiecăruia., către ce este mai multatras.

7. Dacă toate acestea sîni tratate în\şcoala generală cum se cuvine, atunci«tinerii, nu numai aceia care intr ă în

''scoală latină, clar şi ceilalţi care se dedică jagriculturii, comer ţului sau miei meserii, (nu vor mai întîlui nimic nou ele care să nu fi auzitaici./De aceea, tot ce va întîlni mai tîrziu fiecareîn profesia sa sau la serviciul divin ori va auzi înaltă parte sau va citi într-o carte, nu va fi altcevaelecît o explicare mai clar ă sau o tratare maiamănunţită a ceea, ce a învăţat mai înainte, şi else va simţi efectiv în stare să înţeleagă totulcorect, să execute sau să aprecieze.

8. Pentru atingerea acest si i scop sevor întrebuinţa următoarele mijloace:

(I.'YFot efectivul şcolii generale, ce seva'Ocupa 6 ani cu aceste lucruri, trebuieîmpăr ţit în 6 clase /(care, pe cit posibil, vor fiseparate spaţial, ca să nu se deranjezereciproc)34". *--" (n) Se vor prevedea pentru fiecare clasă căr ţ i

speciale, care să cuprind ă complet întreaga programă a clasei respective (tot conţinutulştiinţific, moral şi religios)/ astfel ca, atîta vremecit sînt instruiţi în acest domeniu, să nu mai fienevoie de nici o altă carte, iar cu ajutorul celor prevăzute să se atingă negreşit scopul propus.Aceste căr ţi trebuie să exiprindă în întregime şi

limba maternă, adică denumirea tuturor lucrurilor pe care copiii, adecvat vîrstei lor,trebuie să le cunoască, ca şi expresiile verbalecele mai importante şi cele mai uzuale.

9, Corespunzător numărului claselor, sînt necesare 6' căr ţ i, care se deosebesc -unele dealtele mai pu ţ in prin con ţ inut şi mai malt prin formă. C ăci toate căr ţ ile vor trata despre tot. Dar cele de Ia începui ■vor cuprinde ceea ceeste mai general, mai cunoscut şi mai u şor, întimp ce. celelalte vor conduce intelectul spreceea ce este mai special, mai necunoscut, mai

greu sau să prezinte un mod nou de a

trata acela şi lucru, spre a procura spiritului o pl ăcere nonă. tăun se face aceasta, vom lămurimai jos.

10. Trebuie să avem grijă ca totul să fieacomodat spiritului copilului, care conformnaturii sale înclină către tot ce-i este pl ăcui, vesel şi recreativ şi secaŞ Sctiâii-înspăimânt ă , u şof de lot ce este serios şi vîraspru. Ca să-i învăţăm pe copii ceea ce este serios şi mai tîrziu. să le folosească, iar aceasta să se înveţe uş plăcut, trebuie pestei tot să unim utilul cu plăcutul, care spiritul este întotdeauna atras şi se lasă condus florini.

II. Aceste căr ţi trebuie să fie prevă- Şă~J&~ zntetitluri care să atragă tineretul ţ [^f~e prin frumuseţea şi în acelaşitita^"jrumoasc, să exprime cît mai întreg. Asemenea titluri se pot împrumuta din gr ădini, care cuprind tot ce poate fi mai plăcut.întrucât şcoala se compar ă cu gr ădina, de ceatunci cartea pentru prima clasă nu s-ar puteanumi '''i^^ii^^ pentru a doua il^ Ş (f£mm__Jjfj^^ , iar pentru ătrelaT^Mşffww. (livada cu pomi fructiferi) etc.?s4C

12. Ne vom ocupa în altă parte mai detaliatdespre aceste căr ţi, despre conţinutul şi forma lor.M7 Adaug doar că , fiind elaborate în limba

maternă , este necesar ca termenii de specialitate să fie da ţ i în limba maternă şi să nu se folosească cei latini sau grece şti. MotfVul: 1. Vrem să îndrumăm tineretul ca să priceapă totul f ăr ă întîrziere. Or cuvintele str ăine trebuie mai înlîiexplicate, înainte de a fi în ţ elese. Iar după. ce s-auexplicat şi sînt în ţ elese, li se d ă acea semnifica ţ ie pe care noi o credem just ă , abia după care le re ţ ine memoria. Cum în limba maternă trebuie explicată numai semnificaţia obiectuluidenumit, aceasta va fi imediat înţeleasă şi se vaimprima uşor în memorie. încă de la. acest prim-învăţământ trebuie- înlăturată orice piedică sau

suferinţă, pentru ca totul să decurgă cît mailesnicios. 2. Pe lîngă

140

i

Tot ceciîft rtrebui

fie 'dc

elegant conţinutul sa at

Terme specia fie eîn limbmatern

De Primaobiec ţ



A doua aceasta, noi vrem să cultivăm limbilematerne nu însă după modelul francezilor care aumenţinut expresii greceşti, şi latineşti neînţelesede popor (fapt pentru care îi dojeneşteStevinus)3'18, ci astfel ca totul să fie exprimat încuvinte înţelese de popor. Lucrul acesta 1-a

recomandat acelaşi Stevinus belgienilor săi si 1-a realizat minunat'în matematică. :!4<J

13. Se poate obiecta., ceea ce adesease şi întîmplă, că nu toate limbile sînt

atît de bogate încît să poată reda întocmai tot ceeste exprimat în greacă sau latină, şi chiar încazul în care ar reuşi aceasta, învăţaţii nurenunţă la terminologia deprinsă de ei. Şi în sfîr şit, ar fi mai bine ca tinerii, care şi aşa vor trebui să-şi însuşească limba învăţaţilor, să deprindă de pe acum termenii tehnici, ca să nufie nevoie să înveţe din nou

14. La aceasta r ă spund: este vina oamenilor şi nu a limbilor dacă vreuna este obscur ă,

schilodită, imperfectă şi incapabilă să redea ceea ce este necesar, în chip egal,

romanii si grecii au fost obligaţi să formeze maiîntîi cuvintele, înainte de. a le utiliza. Ele păreau, la prima vedere, aspre şi obsciue şi eiînsisi se îndoiau dacă acestea se vor

> » putea şlefui. Devenind o dată uzuale, nu există ceva mai semnificativ, cum se constată dincuvintele: ens, cssen ţ ia, snbstanlia,. accidens,qualitas, quiddîtas etc.35° De aceea, nici unei

limbi nu-i va putea lipsi ceva, dacă oamenilor nu le lipseşte sîrguinţa.

15. Cît priveşte a doua obiecţie, să-şireţină învăţaţii termenii pentru ei. Noine str ăduim să vedem cum pot oameniisimpli să ajungă să. înţeleagă pe deplinartele liberale şi ştiinţele, ori despretoate acestea nu le putem vorbi cu gur ă str ăină şi într-o limbă exotică.

a treia 16. în sfîr şit, pentru acei dintre copii obiec ţ iecare mai tîrziu vor trebui să înveţe limbile, nu va fi nicio incomoditate dacă ei vor cunoaşte termenii tehnici în

limba

lor maternă, iar „Tatăl nostru" îl vor spune maiîntîi în limba lor şi nu în cea latină.

17. A treia cerinţă este o metod ă u şoar ă de a ■ prezenta tineretului aceste căr ţ i, ceeace vom expune în notele ce urmează.

I.^Zilnic să se înve ţ e în şcoal ă numai patruore, din care două ore înainte de prînz, iar două după prînz.- Restul orelor se va puteafolosi pentru muncile casnice (în special la ceisăraci), sau pentru o recreare cuviincioasă.

II: în orele de diminea ţă se va exersa spiritul şi memoria, iar după prînz, mina şi vocea-:

III. în orele de diminea ţă , învăţătorul va citi şi comenta lec ţ ia orei respective,în timp ce toii vor asculta, şi ceea ce vanecesita explica ţ ie, 'va explica cît mai peîn ţ elesul tuturor, ca nimic să nu r ămîieneîn ţ eles. După aceea, îi va pune pe

rind pe fiecare să citească , şi în timp ceunul citeşte clar şi distinct, ceilalţi îlvor urmări în gînd în căr ţile lor. Dacă aşa se procedează o jumătate de or ă saumai mult, cei mai capabili vor încercasă redea bucata pe de rost, apoi şi ceimai înceţi. Tema lecţiei (penjum) trebuiesă fie cît "mai scurta7~propor ţional cudurata orei şi cu capacitatea de înţelegerea copiilor.

IV. în orele după prînz, nu se va predanimic nou, ci se va face mimai repetare, ,, fie prin transcriere din căr ţ ile tipărite;

fie prin întrecere: cine poate să reproducă mai repede ce s-a tratat mai înaintesau cine poate să scrie cel mai frumos,să cînte sau să calculeze etc.

18. Nu f ăr ă temei sf ătuim ca to ţ i şcolarii să transcrie cît mai curat posibil,cu propria lor mină , căr ţ ile tipărite. Căci1) aceasta serveşte memoriei să reţină totul cît mai exact, prin faptul că simţurile sînt ocupate mai mult timp cu aceeaşimaterie; 2) prin astfel de exerciţii zilnicevor dobîndi deprinderea de a scrie fru

mos, repede şi corect, ceea ce le va fide mare folos pentru studiile viitoare şi pentru rievoile vieţii, 3) pentru părinţii

141

A treiacerin ţă peno metod ă b

Patru cu privireaceasta

Ră spuns tarima obiec ţ ie

De ce serecomand ă ca devii să transcrietoate căr ţ ile

folosite în

clasa lor

la

obiec ţ ie

Atreia

a douaobiec ţ ie



Sfat pentru amînarea studiului

limbilor str ăine

copiilor este argumentul cel mai evident că în şcoală se face ceea ce trebuie să se facă şi îşi pot mai uşor da seama de progresulcopiilor cînd aceştia se auto depăşesc.

19. Cit priveşte detaliile, le rezervăm pentru mai tîrziu. Deocamdată vrem doar să completăm că dacă unii copii trebuie să înveţe limbile popoarelor învecinate,aceasta trebuie să se facă spre al zecelea., alunsprczecilea şi al doispreze-

celea an, adică între şcoala generală înlimba maternă şi şcoala latină. Aceasta se poate face cei mai comod dacă îi trimitemacolo unde nu se vorbeşte limba lor maternă, ci limba care trebuie învăţată, şidacă citesc cărticica şcolii generale (al cărei

conţinut le este de acum cunoscut) înaceeaşi limbă nouă, o transcriu şi omemorează, şi prin exerciţii scrise şi oralereuşesc să şî-o însuşească pe deplin.

Capitolul XXX

Schiţa scolii latine

Scopul ei /. Pentru această şcoală am stabilit esteînvăţarea cire p^ SCO p s£ prelucreze înlreaga enci-ihn'hi şi*a cîopcclic a artelor, o dată cu cele patru limbi.382 Noi

vrem ca tinerii care promovează în modlegal clasele ei să fie:

I. gramaticicni, în stare s?î cunoască perfect toate relaţiile în limba latină şimaterna, iar în cea greacă şi ebraică,după necesităţi;

II. diaketicieni dibaci în definirea, distingerea, argumentarea şi - combatereaargumentelor; • III. retori sau oratori capabili să vor-

bească elegant despre orice subiect dat ; IV. aritmciicicni şi V. geometri, atît pentru diferitele ne

cesităţi ale vieţii cît şi din cauză că acesteştiinţe stimulează şi ascut spiritul pentrualte lucruri;

VI. muzicieni, pregătiţi practic şi teoretic ;

VIL astronomi, versaţi în noţiunile de bază ale ştiinţei despre sfere3SS şi calculareacalendarului354 (dgetrina sphaerica ctcomputo), f ăr ă de care fizica, geografia, şiîn mare parte istoria sînt oarbe.

2. Acestea sînt cele şapte arie liberalel ăudate, a căror cunoa ştere, conform opiniei generale, îi face pe magistru în filozofie(philosophiae magister 366 ), Dar pentru caelevii noştri să păşească mai departe,trebuie să fie pe deasupra:

VIII, fizicieni, care să cunoască alcătuirealumii, puterea elementelor, diferenţiereaanimalelor, a plantelor şi a metalelor,construcţia corpului omenesc etc, atît îngeneral — cum sînt aceste lucruri. în sine —, cît şi utilizarea specială a tuturor creaturilor pentru folosul vieţii noastre, ocunoaştere ce cuprinde o parte dinmedicină, agricultur ă şi din celelalte artemecanice;

IX- geografi, care să str ă bată cu minteaimaginea lumii întregi, mările, insulele,fluviile, statele etc.;

X. cronologi, care să cunoască scur gerea veacurilor de la începutul timpului, pentru fiecare epocă în parte;

XI. istorici, care să ştie să enumerecele mai însemnate schimbări ale genuluiuman, ale imperiilor şi ale bisericii, precum, şi diferitele obiceiuri şi întîm- piări clin viaţa popoarelor şi a oamenilor;

142

enciclopediciartelor



:lea spre cest scop • de şase

clase

De ce nu succed ă clasei de

gramatică etorica şidialectica

XII. eiicieni, care să ştie să observeexact felurile şi deosebirile virtuţilor şiale viciilor, să fugă de ultimile şi să caute pe primele, atît în teorie cit şi înaplicarea lor specială, în viaţa economică, politică şi bisericească;

XIII. în sfîr şit, vrem să fie teologi,care nu numai să cunoască fundamentelecredinţei lor, dar să şi le poată argumenta pe baza Sf. Scripturi.

3. Doresc ca în toate acestea tinerii, după terminarea timpului de studiu de şase ani, să fie, dacă nu perfec ţ i (căci etatea lor nu permite perfecţiunea, fiind nevoie pentru aceasta de oexperienţă mai lungă spre a întări teoria prin practică şi în doilea rînd este imposibil să epuizeze exhaustiv în şase ani oceanulerudiţiei), să dobîndească totu şi o bază solid ă pentru . viitoarea erudi ţ ie 'perfect ă.

4. Pentru aceast ă cultur ă de şase ani sînt necesare şase clase distincte, care pot fidenumite astfel, începînd de jos:

I gramatică .II fizică Clasa

III matematică de IV etică

V dialectică

VI retorică

5. Sper că nimeni nu va obiecta ceva

împotriva faptului că începem cu gramatica drept cheie. Dar ar putea să le par ă curios acelora ce considera obiceiul dreptlege că a şezăm dialectica şi retorica mult în urma ştiin ţ elor reale. Dar aşa trebuiesă fie. Noi am demonstrat că mai întîitrebuie să se ofere lucrurile înainteamodului lucrurilor, materia înaintea for mei şi că numai această metodă estesingura aptă să asigure progrese rapideşi durabile, prin aceea că învăţăm maiîntîi să cunoaştem lucrurile, în loc să trecem la aprecierea lor şi descrierea

în cuvinte înflorite. Căci cineva poatesă fie înarmat cu toate mijloacele logiceşi de exprimare, dar dacă nu cunoaşteobiectul care-i este supus examinăriişi demonstr ării, atunci ce va examina

şi demonstra? Precum o fecioar ă nu poate să nască, tot aşa este imposibil ca cineva să poată discuta raţional despre un lucru pe care nu 1-acunoscut anterior. Lucrurile prin sine sînt ceeace sînt, chiar atunci cînd nu se aplică asupra lor nici o gîndire şi nici o limbă. Gîndirea şi limba

au drept obiect lucrul şi depind de el; f ăr ă lucruri, ele ar fi sunete f ăr ă gîndire, o încercarestupidă şi ridicolă. Cum însă raţionarea şi limbaîşi au baza în lucruri, în consecinţă este necesar să le preceadă acest fundament.

6. C ă ştiin ţ a despre natur ă trebuie să De

precead ă ştiin ţ ei moralei a fost demon- ^™Jf a za

strat în mod evident de oameni învăţaţi, ' nmaieichiar dacă mulţi fac invers. Aşa, de exem- după cea « piu, Lipsius;!5!i scrie în Fiziologia sa, naturacartea I, cap. 1, următoarele: îmi place şi sînt de acord cu părerea autorilor importan ţ icare consider ă că fizica trebuie să-stea pe primul loc în învăţămîni. Aceast ă parte (a filozofiei) prezint ă o mai mare pl ăcere, ea esteatr ă g ătoare, captivant ă şi de mare stimă , plină de str ălucire şi de admira ţ ie. Ea preg ăte şte şicultivă spiritul pentru etică.™ 7

7. Oare poale cineva să fie în dubiu dacă De ce studiul clasa de matematică să succead ă sau să

matematicii

nu se face. - . .. . înaintea

e drept, contemplarea lucrurilor, prin fizica, după studiu

matematicii, de unde provine şi cum procedau denumirea'disciplinelor (uaf ţu&Ta), iar cei vecln Plato nu admitea înacademia sa pe nici un âYEOHstpri'coc (negeometru)358.Motivul pentru aceasta este evident: acele ştiinţe care seocupă cu numere şi cantitate se bazează mai mult pe simţuri şisînt de aceea mai uşoare şi mai sigure, concentrează şiîntăresc imaginaţia, dispun şi stimulează spre alte lucruri caresînt de acum îndepărtate de simţuri,

8. Acestea sînt adevărate în general, Primul totuşi avem aici de luat în considerare r ă$puns

următoarele puncte: 1) noi am recoman- i dat ca în şcoala generală să se exercite simţurileşi spiritul prin simţuri ca şi prin cultivareaasiduă a teoriei numerelor, în felul acesta eleviinoştri nu vor

143

ce

precead ă fizicii? Cei vechi începeau, ce



Fizicii trebuia sil preccadii

metafizicii; dar cum?

fi ă fBOiitxpixoi (ncgeometvi), 2) metodanoastr ă procedează totdeauna gradat, înainte dea ajunge la studii superioare cu privire lacantitate, se introduce în mod lesniciosînvăţarea despre lucruri concrete, şi anumedespre corpuri, spre a crea o treaptă

premergătoare către acele lucruri subtile şiabstracte, 3) adăugăm conţinutului clasei dematematică multe din sfera muncii umane, ceeace reclamă cunoştinţe din domeniul ştiinţelor naturii (naturaiium doctrina), de aceeadevansăm aceste cunoştinţe. Totuşi, dacă argumentele altora, san practica demonstrează altceva, nu ne vom contrazice asupra acestuilucru. Prezint doar punctul meu de vedereactual, izvorît din constatările mele.

9. După ce s-au dobîndit cunoştinţe; mijlociide limbă latină (cu ajutorul lui Vestibul/im şi fanud Am , utilizate în prima clasă), propunem să se predea elevilor ştiinţa cea mai generală, prima filozofie, sau, cu o denumire obişnuită,metafizica (iar după părerea noastr ă, maidegrabă ar trebuie să fie numită

fi»; propzica sau

hypofizica, adică ştiinţa premergătoare naturiisau înaintea năimii).360 Ea trebuie să dezvăluiecele dintîi şi a nai profunde temelii ale naturii,adică toate elementele componente, atributele şispecificul de diferenţiere a obiectelor, şi anumenormele cele mai generale ale tuturor lucrurilor,

apoi definiţiile, axiomele, ideile şi structuraacestor lucruri. După ce ajung să cunoască aceasta (ceea ce este uşor după metoda noastr ă),se poate trece la studierea aspectelor particulare,unde vor constata că în cea mai mare parte li se par cunoscute şi, în afar ă ele aplicareageneralului la cazul special, nimic nu le vaapărea ca în. întregime nou.1' După ce se vor ocupa cu ceea ce este general cam un sfert de an(ceea ce se face foarte uşor, pentru că e vorbanumai de principii pure, pe care le recunoaşte siadmite orice minte omenească cu propria eilumină), se trece Ia cercetarea (speculatio) lumii

vizibile, pentru ca măiestria naturii (ar ă-

iată în profizîcă) să iasă în evidenţă din ce în cemai mult prin exemple concrete din natur ă. Deacest studiu se va ocupa clasa de fizică.

10, De la cercetarea esenţei lucrurilor Dup» cl

trece la studierea minuţioasă a însu- de f uica ştrilor accidentale ale lucrurilor de matematică.

/1, 'Apoi abia va intra în cînrpul de atenţie alelevului omul însu şi, cu ac ţ iunile sale izvorîtedintr-o voin ţă liber ă , asemănător cu sl ă pînul tuturor, lucrurilor, ca să înve ţ e să observe ceeste supus puterii şi voinţei noastre şi ce nu estesi cum se conduc toate după legile universuluietc. Acestea vor fi predate în al patrulea an, în

clasa de etică. Dar predarea nu se va face cu precădere numai în forma descriptivă,r ăspunzîndu-se numai la întrebarea „ce", cum seîntîmplă la început în şcoala maternă, ci se vainsista, asupra lui „de ce", pentru ca elevii, să sedeprindă de pe acum să fie atenţi asupracauzelor şi efectelor lucrurilor. Totuşi să neferim361 în aceste prime patru clase să provocămoarecare controverse, pentru că acestea sîntrezervate In întregime pentru clasa a cincea.

12. în clasa de dialectică , la început clasa de s proceda cu anticiparea celor mai dialectici succnorme de raţionament pe baza materialului din fiz

matematică şi etică şi se va discuta temeinic aici tot ce întîlnim mai important, care a dus la controverse îînvăţaţi. Apoi se va, învăţa care este originea contro selor, în ce, stare se afl ă , care e teza şi antiteza, cargumente adevărate sau verosimile se poate apăra sau alta. Apoi se va descoperi eroarea contraafirmaca şi originea ei, precum şi ceea ce este fals în motivaei, opunînd for ţ a argumentelor care sus ţ in adevăbază etc, sau dacă ambele afirma ţ ii con ţ in, cadevărat, se va ar ăta reconcilierea. în felul acesta, aceeaşi muncă (pe de o parte se va recapitula înformă plăcută ceea ce s-a f ăcut anterior,

144

urm

ţ^acci- ( ia mat edentia rerum) şi pe care o numim clasa apoida c

N.B



iar pe de altă parte, se poate lămuri ceea ce nus-a priceput la timpul său, precum şi arta de aconchide ra ţ ional, de a cerceta ceea ce estenecunoscut, de a lumina ce e întunecat, de adistinge ce e ambiguu, de. a limita ce e general,de a apăra singur adevărul cu armele veraci-

t ăţ ii, de a distruge, falsitatea şi, in fine, de a pune în ordine ceea ce e confuz — adică să-iînvăţăm prin exemple continue, printr-o calescurta şi eficace, concludentă.

13. Ultima clasă va fi clasa deretorică , în care vrem să se exerseze

aplicarea adevărat ă , u şoar ă şi pl ăcut ă a iot ce s-a predat pînâ acum. Aici se va vedea dacă (devii au învăţat ceva şi dacă n-au stat zadarnicîn şcoală. Conform expresiei lui Socrate:„vorbe şte, ca să te văd" 56 ", vrernşinoT7~ouTpa-Te~~am urmărit pînâ acum să

formăm mintea pentru înţelepciune (erudiţie),să formăm şi limba pentru o elocvenţă înţeleaptă.

14. Aici iar ăşi se vor anticipa cele mai scurte şi mai clare norme de elocven ţă , apoi seva trece la alte exerci ţ ii, adică la imitarea celor mai buni maeştri ai oratoriei. Totuşi, nu trebuiesă r ămînem mereu la aceeaşi materie, ci să cutreier ăm pe toate terenurile adevărului şi alevarietăţii lucrurilor, pe pajiştele virtuţilor omeneşti, precum şi în paradisul înţelepciunii

divine, ca astfel elevii, tot ce ştiu ca adevărat si bun, ca util, plăcut şi cinstit, să-1 poată exprimafrumos şi unde e nevoie să ştie să-1 pună învaloare. Pentru aceasta, cei ce ajung pînă laaceastă clasă dispun de o armătur ă ce nu poatefi dispreţuită, şi anume de cunoştinţe frumoaseasupra diferitelor lucruri, ca şi de un bagajaproape suficient de cuvinte, expresii, adagii,sentenţe şi istorioare etc.

studiul^ 15.Despre aceasta însă, dacă va fi facă în nevoie» se va spune mai amănunţit m

ie clasele altă parte, întrucît însăşi practica va

oferi restul de la sine.383 Aş vrea numai să adaugcă deoarece cunoa şterea istoriei constituie ceamai frumoasă parte a erudi ţ iei şi în acela şi timpeste ochiul întregii vie ţ i, de aceea trebuie să orepartizăm în toate clasele celor şase ani, încît,elevilor no ştri să nu le r ămîie nimic necunoscut din toi ce este memorabil din antichitate în fapte şi vorbe. Dar trebuie să ne str ăduim să organizăm cu grijă acest studiu, încît elevilor să le apar ă activitatea mai degrabă uşurată decîtmărită, să constituie un stimulent pentru studiilemai importante.

16. Asupra acestui lucru m-am gîndit î« ce fel în felulurmător: să se alcătuiască pentru fiecare clasă o cărticică, cuun anumit volum de istorii, după cum urmează;

/ I. Extras din istoria biblică. II. Ş tiin ţ ele naturale. III. Istoria lucrurilor artificiale, a

invenţiilor. IV. Istoria moral ă , cele mai ex-'celente

modele de virtute etc.V. Istoria obiceiurilor diferitelor

popoare etc.VI. Istoria universal ă a lumii în-

tregi şi a celor mai impor-tante; popoare şi în special a patriei, totul concis, f ăr ă to- /

tuşi a scă pa nimic din celestenecesar.

17. în special cu privire la metoda Amintesc de

care trebuie să fie folosită în această şcoală vreausă spun aici doar următoarele: Dorim ca cele patru ore de învă- ţămînl public să fie astfel utilizate încît cele două ore dinainte de prînz(după exerciţii sacre de pietate) să fie atribuite ştiin ţ ei sau artei după care este denumit ă clasa. Prima or ă după masă să fie destinat ă istoriei,

iar a doua, exerci ţ iilor de stil, voce şi manuale,în funcţie de materia fiecărei clase.

145

inclasa

lasă deretorică

metod ă , catrebuie să fiemereu aceea şi



Ca hi loial 'XXXI

Despre academie"

/. Metoda noastr ă nu se extinde pinii aici, dar ce ne împiedică ca şi în acestdomeniu să indicăm încotro s<dorinţele noastre? Ani spus că academiilor le revine dreptul şicomplet ării tuturor ştiin ţ elor Iilor superioare..366

9 De aceea dorim ;

I, ca acolo efectiv să se realizeze studiiuniversale, în asa fel încît să sin existenimic în ştiinţă şi nici în înţelepciunea

umana care să nu poată oferi academia : II, să se întrebuin ţ eze o metod ă mai sigur ă şi mai u şoar ă , ca astfel să se asigure iuiuror ce vin aici o erudiţie temeinică;

III, să fie distin şi cu titluri de onoare publice numai cei care şi-au ajuns eu succes scopurile lor şi sini demni şi ca pabili spre a li se oferi cu toat ă încredereaconducerea treburilor omene şti. Ce reclamă fiecare dintre aceste a în parte, aş dorisă le indic, cu modestie, în cele ce urmează.

3. Pentru ca studiile academice să fieuniversale se cerc: I) ca profesori: să fie erudiţişi cunoscători în toate ştiinţele si artele,facultăţile şi limbile şi să scoată totul de la ei, cadintr-un repertoriu viu, şi să-3 comunicetuturor: 2) o bibliotecă aleasă, cu lucr ările celor mai diferiţi autori, accesibilă tuturor.

I. Activitatea însăşi în academie se vadesf ăşura mai u şor şi cu mai mult succes dacă ,,mai. întîi: se vor selecta cei med capabili) floarea omenirii, şi se vor trimite acolo, iar

ceilalţi se vor îndrepta spre plug, spre meseriesau comer ţ. fiecare pentru ce e născut.

Trebuie să 5. Al doilea: dacă fiecare se va dedica avem grija acciu j. studiu către care se poate conchide,

III. . . . " * * . după anumi ţ i indici siguri, că l-a destinat natura. Asa cum cineva, conform instine-

Uilui său natural, devine un bun muzician, poet,orator, fizician ş.a., tot aşa altul corespunde mai bine pentru teologie, medicină sau drept. Dar tocmai aici se păcătuieşte cel mai des, cîndvrem în mod arbitrar să cioplim clin orice lemnun Mercur 568 f ăr ă a observa înclinaţiile naturale.Aşa se face că atunci cînd dăm iu;/na spre unstudiu sau spre altul, împotriva voinţeiMinervei869, nu realizăm nimic demn de laudă si adesea persistăm într-o rapspyo (ocupaţie lă-turalnică), mai mult decît în însăşi profesie. Deaceea se recomandă ca la terminarea şcolii latinesă se instituie im examen public de aptitudini, în

urma. căruia conducătorii şcolii să precizezecare dintre tineri corespund spre a fi trimişi laacademii: şi care spre a fi îndrumaţi spre o altă cale a vieţii. Dintre primii apoi, care să sededice teologiei, instituţiilor statale370 saumedicinei, în funcţie fie de înclinaţiile lor, fiechiar de ceea ce reclamă nevoile bisericii şi alestatului.

(). Al treilea: să , se stimuleze min ţ ile,excep ţ ionale către toate încît să nu lipsească.oameni care sînl TioÂeuc.Osîc/ sau jrau-peOdc(pricepuţi la toate) şi îtuvowpoi (ştiutori întoate).

"■V ............'-■............. ......«--..............,.,....„.... 7. Trebuie totu şi să prevedem ca academiile

să preg ătească numai pe cei capabili, cinsti ţ i şi silitori şi să nu admită pse.udostudioşi, care să cheltuiască zadarnic banii şi timpul în trîndăvieşi risipă, oferind altora un exemplu dăunător.Aşa se întînrplă că acolo unde nu este boală, nuexistă nici molipsire si toţi vor putea îndreptaatenţia spre nun 1 că.

8. Noi am spus că în academii trebuie V să fie prelucra ţ i toi felul de autori. Pentru s

* J J r

ca aceasta sa nu devină prea obositor, e

146

Trei dorin ţ e pentru aceasta

I. S ă fie cu

adevărat studii miivcrsale X7

II, vS'« dispuie efectiv de o

metod ă universal ă

De ce se discut ă aici

despre academie ■ îndreaptă

mai sus3"5

desâpir şirii■şi faciliiâ-



autori feluri ţ i

N.B.

aceasta putea

age un <$ folos

împătrit i, 2

Unim să eeditezeasemeneaompendii

deşi util, ar fi de dorit ca diferiţi oameni învăţaţi — filologi, teologi, filozofi, medici s.a. — să ofere acelaşi serviciu stu-denţilor lor pe care-1fac geografii celor ce studiază geografia,elaborînd hăr ţi cu întregi imperii, provincii şi păr ţi ale pământului, oferind ochiului, printr-o

privire, mari păr ţi de uscat şi mare.371

De ce oarenu s-ar putea reprezenta la fel — cum reprezintă pictorii ţări, oraşe, case şi oameni înconcordanţă cu prototipurile lor — pe unCicero, Livut, Plafon, Aristotel, Plutarh, Tacit,Gellius, Hippocrates, Galen, Celsits, Augusiin, Hie-ronymus ş.a. ? Nu numai prin extrase defragmente, sentenţe şi expresii alese (după cums-a f ăcut pentru unii), vci printr-o sinteză completă, care să cuprindă tot esenţialul.

9. Asemenea extrase din autori ar aduceun excelent folos. Mai întîi pentru ceicare n-au timp pentru o lectur ă extinsă, prin aceasta putînd dobîndi cunoştinţegenerale despre un mare număr de autori. Al doilea: pentru cei care (după sfatullui Seneca372) doresc să se ocupe cumintea de unul în mod deosebit (căcinu toate se potrivesc în egală măsur ă pentru toţi) , ca astfel să poată face cuuşurinţă şi cu raţiune o alegere, după ce a încercat pe mai mulţi şi şi-a datseama ca unul ori altul corespunde mai bine gustului său. Al treilea: pentru ceice vor să cunoască în întregime pe autori,un asemenea compendiu îi pregăteşteexcelent să citească cu folos, la fel cum pentru un drumeţ este util dacă în prealabil cunoaşte prin intermediul uneihăr ţi relieful regiunii, astfel că tot ceva întîlni ochiul său va putea recunoaştemai uşor şi mai sigur şi va putea admiratoate amănuntele. în sfîr şit, asemenea breviare vor fi xrtilc pentru o repetarecursivă a autorilor, în care întotdeaunavom mai găsi ceva demn de reţinut şicare să treacă în carne şi-n sînge.

10. Asemenea sumarii succinte cu pri

vire la autori pot fi editate separat(pentru nevoile celor săraci sau pentruacei care nu pot prelucra volume groase)

sau se pot adăuga la opera autorului, spre aoferi în prealabil cititorului o privire deansamblu asupra acestuia.

VT 11. în ceea ce prive şte exerci ţ iile aca-

demice, nu ştim daca n-ar ji avantajos p f ivi fe ia

să se introducă cnj3r|rn.cretg (cercetări în introducereacomun) publice în forma colegiilor lui ta, academieGellius373; adică la tot ce tratează pro- f C0[ e.S" hr c -i* i iT W - T , 1 .» lui Gellius

fesorul m mod public, sa indice studenţilor, camaterial pentru lectura particular ă, ce au scriscu privire la aceasta cei mai buni autori. Iar materialul predat în orele de dimineaţă, să fiediscutat din nou în orele de după-masă, cuîntreg efectivul de studenţi. Cu această ocazie,studenţii pot pune întrebări fie cu privire la ceeace vreunul dintre ei n-a înţeles pe deplin, fie pentru că a întîmpinat o dificultate, fie pentru că

a găsit în autorul citit o părere deosebită de a sa,sprijinit fiind de argumente proprii sau- altcevasimilar. R ăspunsul îl poate da orice student dinmulţime (păstrînd o anumită ordine), iar alţiivor aprecia şi vor ar ăta dacă problema îndiscuţie a fost pe deplin lămurită; în sfîr şit, profesorului, ca preşedinte, îi revine sarcina să lămurească controversa, în felul acesta, celecitite de mulţi pot fi sintetizate nu numai catotul să poată fi de folos tuturor, dar şi ca să seimprime, mai bine în minte, realizîndu-sc astfel progrese temeinice în teoria şi practicaştiinţelor.

12. De la aceste exerciţii în comun ni A treia se parc că se poate obţine, f ăr ă dificultate, (loYmi.a- ca1 , . ' » •,,■-■ , - i nimeni sa

ceea ce dorim in ultima instanţa şi doresc nu 0 M n#,toţi cei buni,ca numai cei demni să fie onoruri f ăr ă admi şi la onorurile publice. Lucrul acesta victorii se va realiza, după părerea mea,atunci cînd el nu va depinde de hotărârea unei persoane sau aalteia, ci de conştiinţa publică şi de mărturia tuturor. De aceea,o dată pe an, conducători competenţi ai şcolilor trebuie să facă vizite. în şcolile inferioare, iar în academii, delegaţiai regelui sau ai statului, care să cerceteze cu cît zel îşiîndeplinesc obligaţiile atît cei ce predau cît şi cei ce învaţă,iar

147



celor care se disting mai mult prin sîr-guin ţ alor să li se recunoască acest lucru ■în public,acordîndu-li-se titlul de doctor sau magistru.

Modalitatea /j. Spre a se înlătura orice înşelătorie,victoriei ce| ma| recon3an<iabiiî este ca la discuţiile pentru

obţinerea unui grad, candidatul (sau mai mulţi simultan)să stea

în mijloc, f ăr ă preşedinţi CCI

mai învăţaţi pot să-i opună tot ce apreciază ci, pentru ca să~şi dea scama de progresul său înteorie şi practică. Ei pot, de exemplu, să-i pună diferite întrebări de text (din Sf, Scriptur ă, clinHippocrate, de drept), şi anume nude se g ă se şte scris cutare sau cutare lucru?, în ce mă sur ă este de acord cu o pozi ţ ie sau cu alta?, dacă cunoa şte un autor ce reprezint ă un alt punct devedere şi care anume ?, ce argumente opune?,ce solu ţ ie propune? ş.a. La fel, din practică i sevor pune diferite întrebări cu privire la cazuride con ştiin ţă , de boal ă şi de drept, cum ar proceda într-un caz sau în altul şi de ce a şa?315 I se vor prezenta diferite situa ţ ii şi cazuri pînă va reie şi convingerea că c în stare să apreciezecu temeinicie asupra oricărei chestiuni^ etc.Oare nu oricine poate spera că cel care a reuşitsă treacă un examen public atît de serios şi atîtde sevei* va lucra conştiincios?

funde cu a mea, şi anun ţ e de a. nu permitetineretului să întreprind ă căl ătorii pînă ce pripeala şi înfl ăcărarea juvenil ă nu fac loc pruden ţ ei şi capacit ăţ ii necesitate decăl ătorii.' 4' 71''

15. Cred că ml mai e nevoie să amintim Dcspr cît de necesar ă este Scoal ă scoalelor sauCOLEGIUM DIDACTICUM377, care trebuieînfiinţat în orice loc, sau dacă pentru folosul aceasta nu există nici o speranţă, atunci între învăcare vor să se dedice promovării gloriei lui Dumnsă existe o strinsă legătur ă spirituală, deşi aceştia despăr ţiţi între ei prin colegiile din care fac p Munca lor unit ă trebuie să Und ă într-acolo eadescopere din ce în c.e mai mult fundamen ştiin ţ elor, spre a •clarifica mai bine lumina în ţ eciunii şi a o r ă spîndi în mod fericii şi cu succes asuomenirii, îmbunăt ăţ ind continuu situa ţ ia oamen prin inven ţ ii noi şi folositoare. Căci dacă noi nu vsă batem pasul pe loc şi cu atît mai puţin să regresatunci trebuie să ne gîndim la progresul permanenlucrului bine început. Dar cum pentru aceasta nu ajuun singur om şi nici o singur ă epocă, trebuie ca diîn ce mai mulţi, într-o strînsă colaborare şi succesisă continue opera începută. Acest colegiu universareprezenta pentru toate celelalte şcoli ceea ce stomacul pentru membrele corpului: un atelier viu

furnizează tuturor viaţă, sevă şi for ţă. Dar să x _ cvenim la ceea ce mai

de spus despre şcolile noastre.

Capitolul XXXII

Despre ordineamultilaterală şi perfectă a şcolilor

Recapitularea )'.Am vorbit pe larg despre necesi- J într-o sinteză atît dorinţele cît şi în-ceior spusetatea reformării şcolilor şi modalitatea i drumările noastre; ea se prezintă ast~

ei. Nu ar fi nepotrivit să contopim { fel:

148

Despre 74, Cu privire la căl ătorii (ara spus | calatoriiga se |aca jn acesţ X i\^ xm interval de I

şase ani, sau ia terminarea lui), n-aş j mai avea nimicde completat, decît să \ I • menţionez; părerea luiPlato, care cores- I avem

av4 Apoi, şcca

sc

378>.

anterior



2. Doresc ca metoda ele învăţăndnt să ajung ă la o asemenea perfec ţ iuneîncît între felul de a învăţ a pînă acum şinoua metod ă să apar ă o asemeneadiferen ţă ca între arta obi şnuit ă pînă decurînd de a multiplica cu peni ţ a şi între

arta de a imprima căr ţ ile, inventat ă maitîrziu şi aplicat ă acum?80 Chiar dacă arta tipografică este mai grea, mai costisitoare şimai obositoare, ea este totuşi mai potrivită de a produce .căr ţi mai repede, mai sigur şi maifrumos. La fel serveşte această nouă metodă,chiar dacă ea la început înspăimînta pringreutăţile ei, o dată însă introdusă, va asigura pregătirea unui număr mult mai mare, cu unsucces mult mai sigur şi cu o plăcere mult maideosebită decît lipsa ele metodă up.e0o8eia de pînă acum.

3. Oricine îşi poate închipui cît de puţinfolositor puteau să apar ă primele

"le ale încercări de tipărire ale inventatorului scrierii în comparaţie cu întrebuinţarea peniţei,

» mîna pe atunci foarte liber ă şi expeditivă. Experienţa însă a ar ătat ce foloase mari

1 a adus această invenţie. Mai întîi, doitineri pot tipări mai multe exemplareale unei căr ţi decît dacă ar scrie poate

2 două sute în acelaşi timp. Apoi acestemanuscrise se deosebesc după numărul,

, forma şi ordinea foilor lor, a paginilor şi arînclurilor, în timp ce cele tipărite corespundatît de exact unele cu altele, ca un ou faţă dealtul — un lucru plin

3 de frumuseţe şi eleganţă. Al treilea, nueste sigur dacă cele scrise cu peniţa nuconţin greşeli, astfel că fiecare pagină trebuie revăzută cu grijă, comparată şiatent corectată, ceea ce reclamă multă muncă şi neplăceri. La ceîe tipărite, prin îndreptarea unui singur exemplar 381

se îndreaptă toate celelalte, chiar de ar fi o mie, ceea ce ar putea părea unuinecunoscător ca de necrezut şi, totuşi,acesta este adevărul. Al patrulea, nuorice hîrtie se potriveşte (ca să scrii cu peniţa), ci numai una rezistentă, carenu suge, pe cîncl pentru tipar se poate folosi o hîrtie subţire şi transparentă sau de

5 in ete. în sfîr şit, cu ajutorul tiparului se

pot imprima căr ţi frumoase, iar acei care nuscriu elegant cu mîna proprie, o pot executa cuajutorul literelor de tipar, f ăr ă nici o abatere.

4. Ceva asemănător va rezulta cîndse va realiza tot ce reclamă noua formă universală de învăţare (eu nu afirm că s-a şi realizat, ci numai propun şi evidenţiez multilateralitatea metodei 7caj.iueG-oSsia), căci; 1) cu un număr mai mic deînvăţători vor putea fi instruiţi mai mulţielevi, decît prin modul folosit în prezent;2) vor ieşi cu adevărat instruiţi; 3) cuo instruire aleasă, plină de farmec;4) această cultur ă vor putea să şi-o însu- 4

şească şi acei care sînt înzestraţi cu mai puţine posibilităţi spirituale şi cu simţuri mai domoale; 5) în sfîr şit, vor fi în 5 stare să predea cu succes şi acei ce sînt mai puţin

dotaţi de la natur ă spre a fi învăţători, întrucîtnici materia de predat şi nici metoda nu vor trebui scoase din propriul spirit, ci din contra, elesînt de acum pregătite, la îndemînă, spre a . fi picurate sau turnate tinerimii. Căci aşa cum oriceorganist este în stare să execute uşor oricecompoziţie după partitur ă, pe care el însuşi n-ar putea să o compună sau săocînte, cu voceasimplă ori la orgă, după memorie, tot aşa oricecadru didactic poate preda totul dacă îi stă ladispoziţie întregul material de predat şi toatemijloacele, întocmai ca o partitur ă.

5. Să reţinem asemănarea cu arta Cercetareatipografiei si, prin comparaţie, să expli- ammnm f lta

, , ( Ă I CI CifiSÎC % cam mai amănunţit m ce constă meca- chestiuni nica(machinatio) corespunzătoare acestei metode, evidenţiindcă ştiinţele se imprimă minţii aproape la fel cum seimprimă pe hîrtie sub aspect extern. Din acest punct devedere, n-ar fi de loc nepotrivit dacă prin aluzie lacuvîntul tipografic am adapta pentru didactică termenulde 8tSaxo-ypaq>eia (Didacho-grafie). Dar să trecem laexpunerea amănunţită a chestiunii.

149

Ce avantaje prezint ă me-

toda perfect ă (corespunză-toare scopuluinostru) fat ă ele cele

folosite ? 1 2,3

:;la mea ,uii mareca arta tică să idusâ lalituăinea elegan ţ a

artei

pografice

şantajeleartei



Analiza artei 6.Arta tipografică necesită materialul _ tipografice s£u propriu, munca sa proprie. Cele mai

$obieauiuf U si importante materiale sînt: hîrtia, Uterele al muncii de tipar, cerneala de tipar şi presa. Munca

constă în preg ătirea hhi-iei, culegerea literelor de tipar după manuscris, aplicarea cernelei, corectarea . greşelilor, tipărirea,

uscarea ei.c., toate după anumite reguli, prin respectareacărora se uşurează munca.

Asemănătoare 7. In Didachagrafie (dacă vrem sa sînt şi menţinem expresia), lucrul se prezintă componentele astfel: hîrtia sînt elevii, în a căror minte

didactice , , „ ,. . . . ., trebuie sa ne imprimate caracteristicileştiinţelor. Literele de tipar sînt. cai file didacticeşi celelalte mijloace de învă-ţămînt pregătite înacest scop, încît cu ajutorul lor să se imprimeminţii mai uşor ceea ce trebuie învăţat. Cernealade tipar este cuvjjrtul viu al învăţătorului(praecegtorisyr^re^nvh^nîlle sensuf 7u"~cialxiîoraîncăr ţi în nuntea auditoriului. Presaeste disciplina şcolar ă, care dispune pe toţi

pentru primirea învăţăturii şi îi îndeamnă laaceasta.

Cum trebuie 8. Orice fel de Mriie se ponte întrebuin ţ a, să fie Mrtia f iar cu cn este mai curată eu atît tiparul se imprimă mai bine şi se prezintă mai atr ăgător. La fel şi metoda noastr ă este potrivită pentru orice inteligenţă, dar cu mai mult succes îi vaajuta pe cei mai talentaţi.

Asemănarea $■ Literele metalice de tipar prezintă uterelor de 0 bună analogie cu manualele (după manualelecum *e dorim). Aşa cum întîi literele de (didactici tipar trebuie

să fie turnate, netezite şi libch) î n( irc pt at e pentru folosire,

înainte de a se trece la tipărirea căr ţ ilor, tot aşa instru-mentele metodei noi trebuie să fie mai întîi create, pentru ca

apoi metoda să poată fi aplicată,

2 10. Este nevoie de un marc număr de litere de tipar ca să fie suficiente pentru lucru.La fel e nevoie de căr ţi şi de materialedidactice, pentru că altfel este supăr ător,dezgustător şi păgubitor să

începi o muncă şi să fii împiedicat în progreei din cauza lipsei celor strict necesare.

I!, O tipografie, complet ă dispune de felul de litere de tipar, astfel ca să nu lipseanimic din ceea ce ar fi vreodat ă necesar, i.aşi manualele noastre trebuie să cuprindăceea ce este necesar unei cultivări" deplinspiritului, astfel ca fiecare să poată învăţaaceste ajutoare", tot ceea ce trebuie cunoască.

12. Pentru ca literele de tipar să fie aricla îndcmînă , nu le l ă săm risipite, ci le a şezămordine, curate, în că su ţ e. De asemenea, cărnoastre să nu prezinte confuz materialul pe cîl ofer ă spre învăţare, ci să distribuie conţinu(pensum) pe cît posibil cît mai distinct, pe lună, zi şi or ă.

13. Se scot din că su ţ e numai acele litere tipar ce sînt necesare pentru lucrarea actuacelelalte r ămîn neatinse. Tot aşa şi elevilor li

vor da numai acele căr ţi de care au nevoie clasa lor, pentru ' ca prin celelalte să nu fie derutaţi sau ză păci

14. în sfîr şit, ze ţ arul are o normă liniadupă care a şază literele în cuvinte, cuvintelerînduri, rîndurile în coloane, ca să nu se abanimic de la propor ţ ia regulat ă. Tot aformatorilor tineretului trebuie să li se punăîndemînă norme după care să-şi organizemunca. Adică este necesar să se alcătuias pentru uzul lor căr ţi de îndrumare (libelli infomatorii383) care, în .general, să stabilească eî

şi cum să se trateze ceva, astfel ca, să nu strecoare nici o greşeală.

15. Căr ţile didactice sînt de două fe- ' furi;reale, pentru elevi, şi de îndrumare, ' pentru cece predau, ca să ştie cum să folosească corect pcele dinţii.

16. Am spus că cerneala de tipar corespunde în didactică cu vocea profe- < soriilui. Căci aşa cum literele de tipar ' sînt prele însele uscate şi chiar clacă (puse la 'presă) imprimate pe hârtie,

mătm**** —-.„.

150



lasă o urmă adîncită incolor ă, care curmeidispare, dar cînd sînt unse cu cerneală lasă imagini de tipar clare şi aproape de neşters.— tot aşa şi ceea ce ofer ă copiilor acei învăţători mu ţ i — care. silit căr ţ ile -.......... este în adevăr mut, întunecai şi incomplet. Dar

dacă se adaug ă vocea învăţătorului (careexplică elevilor totul în mod raţional şicorespunzător capacităţii lor de înţelegere şi learată aplicarea), lotul devine viu şi se imprimă adine spiritului, astfel că ei ajung într-adevăr să înţeleagă ceea ce învaţă şi să ştie că ştiu.*383

Cum însă cerneala de tipar se deosebeşte de ceade scris, fiindcă nu este pregătită cu apă, ci cuulei (iar cei ce doresc să obţină ceva deosebit întipografie folosesc uleiul cel meu fin amestecatcu praf de cărbune din lemn de nuc), tot aşavocea învăţătorului, datorită metodei saleuşoare şi plăcute de predare, trebuie să pătrundă

în spiritul elevilor asemănător uleiului, şi o dată cu ea să introducă şi materia de învăţat.

Presa 17. în sfîr şit, ceea ce în tipografie al .'" este presa, în şcoal ă o realizează ■întinai disciplina, ca toţisă asimileze cultura. Aşa cum în tipografie nu poatescă pa teascului nici o hîrtie care trebuie să devină carte (chiar dacă hârtia mai tare se imprimă mai puternic, iar cea moale mai puţin), tot aşa, oricine vreasă se instruiască în şcoală trebuie să se subordonezedisciplinei comune. Gradele acestei discipline sînt;mai iutii, o aten ţ ie continuă , întrucât nicicând nu ne putem încrede în sîrguinţa şi inocenţa copiilor (nu sînt

oare urmaşii lui Adam?), de aceea trebuie să-iurmărim cu privirea oriunde s-ar întoarce. Al doilea,admonestarea celor care se abat de la disciplină şireaducerea lor pe calea raţiunii şi a docilităţii. In fine, sanc ţ ionarea acelora care nu reacţionează la un semnsau la o avertizare. Totul însă cu precauţie şi nu sprealt scop cleeît de a-i stimula şi a-i înviora cu dibăcie pe toţi pentru toate.

18. Am mai spus că sînt necesare Toiul anumite lucr ări si un 'anumit procedeu, potrivit Voirezuma şi acest fapt. ' "'"""*

19. Cile exemplare vrem să scoatem 1 dinlr-o carte, trebuie să l ă săm să se imprime

deodat ă atîlea coli cu acela şi text şi acela şi număr decoli de la începutul pînă la sfîr şitnl căr ţ ii;numărul acestora nu seva mări şi nici nu se va mic şora. Altfel, uneleexemplare ar fi cu defecte. în chip similar reclamă şimetoda noastr ă didactică, si anume ca aceluiaşiînvăţător să i se încredinţeze deodată acelaşi efectiv deelevi, şi după aceleaşi norme să-i poată instrui treptat,de la început pînă la sfîr şit, încît nimeni să nu mai poată fi admis la şcoală după începerea acesteia sauretras înaintea încheierii ei. Astfel se va putea obţine caun singur învăţător să fie îndeajuns- pentru un număr

mai mare de elevi si totuşi toţi să înveţe de toate, f ăr ă pierdere sau lacune. De aceea este necesar ca toate N - B- şcolile publice să înceapă o dal ă pe au şi sa setermine, după părerea mea, mai degrabă toamna, iar nu primăvara sau în alt anotimp, astfel ca materia deînvăţămînt a fiecărei clase să fie parcursă într-un an (cuexcepţia celor foarte slabi), pentru ca toţi să fie conduşicătre, aceiaşi scop si promovaţi împreună în clasaurmătoare, după cum în tipografie, după ce s-a tipăritcoala A pentru toate exemplarele, se trece la coala. />',apoi la C, 1) etc. *w

20. C ăr ţ ile frumos tipărite au, între 2

capitole, coloane şi paragrafe, fa ţă demargine şi între rînduri anumite spa ţ ii •intermediare distincte (fie din motivetehnice sau pentru privire de ansamblu). Tot aşa trebuie să fie prevăzute şi în metodadidactică anumite perioade de lucru şi deodihnă, precum şi anumite spaţii de timprezervate recreerilor cuviincioase. Noi ani prevă zut materia de învăţăminte (pensum) pean, lună , zi şi

151



or ă. Daca aceasta se respectă, atunci fiecareclasă trebuie să-şi termine materia şi să-şi atingă scopul ei anual. Din motive temeinice se poaterecomanda ca zilnic să nu se afecteze ckcît patru ore învăt ămvniulni public, dană înaintede amiază şi două după. Daca avem în vedere

că sîmbătă după-amiază. este liber, iar duminicaîntreagă este consacrată serviciului divin, atuncirevin să ptămînal 26 de ore585, iar pe an circa1000 de ore (dacă scădem timpul necesar vacanţelor). Cîte nu s-ar putea preda şi nu s-ar putea, învăţa în acest timp de am procedaîntotdeauna metodic!

21. După ce s-a efectuat forma de tipar princulegerea literelor, se ia balotul de liîrlie, se scot colile şi se a şază una peste alta, astfel ca să fie întinse toate şi fa îndemînă şi să nu fie ceva

care să întîrzie lucrarea. în acelaşi chip îşi aşază învăţătorul elevii în faţa ochilor săi, ca să-icuprindă pe toţi cu privirea şi toţi să-1 vadă.Cum se realizează aceasta am ar ătat în capitolulXIX, probi. I.

22. Pentru ca hîrtia să fie mai aderent ă laimprimare, se obi şnuie şte să fie udat ă şi muiat ă.Da fel şi în şcoală, elevii, pentru a fi atenţi,trebuie să fie mereu stimulaţi prin mijloaceleindicate în acelaşi capitol.880

23. După ce s-a f ăcut aceasta, literele detipar sînt date cu cerneal ă , pentru caimprimarea să iasă clar. La fel şi învăţătorul, prin vocea sa, trebuie să ilustreze materia oreirespective, citind-o, repctînd-o şi explicînd-o, catoate să poată fi clar pricepute.

24. îndat ă se trece sub presă o coal ă după alta, ca să se imprime acea formă metalică aliterelor pe toate şi pe fiecare în parte. Tot aşaşi învăţătorul, după ce a extras sensulcorespunzător şi a ilustrat prin cîteva exempleuşurinţa re-

producerii, cere îndată acelaşi lucru de la fiecare în parte, pentru ca elevii să-1 urmeze unde avansează el, si din elevi, „care înyaJ ă Z ş«„ devină „ ştiutori" (ex discaitiit'us scijMk's fieri).C ' ~ .... '

25. Apoi hîrtia tipărită se expune la aer şi vînt spre a se usca. Şi în şcoală se aeriseşte spiritul prin repetări, examene şi întreceri, atîta timp pînă ce este sigur că s-a fixat temeinic.

26'. La sfîr şit, toate colile tipărite se

adună iar ăşi şi se a şază în ordine, spre a sevedea dacă exemplarele sînt complete, dacă nulipse şte ceva şi sînt gata spre vînzare sauexpediere, pentru legare şi folosire. Acelaşilucru îl urmăresc exa-menele publice de la

sfîr şitul anului, în care inspectorii şcolari(visitatores) verifică progresul elevilor în privinţa temeiniciei şi coerenţei, spre a constatadacă efectiv s-a învăţat ceea ce trebuia învăţat.

27. Aici s-a spus totul numai în ge- Concluzie nerDetalii urmează să se dea cu alte ocazii387. Pentru momeeste. suficient că am ar ătat că aşa precum inventiparului a dus la multiplicarea numărului de căr ţi, aces purtătoare ale culturii, tot aşa prin inventarea SiSa%Ypaşeta sau îţa|4ue8o8ta se poate mări însuşi numărînvăţaţilor — pentru progresul multiplu al lucruril

omeneşti, către mai bine, conform rjiajrijiiej: ţ^Mw ţ imea în ţ elep ţ ilor este mîntuirea lumii" (În ţ elepciunea24jjŞi pentru că noi tindem ia multiplicarea cultucreştine, putem spera, ceea ce ne cer oracolele divine năzuim, că, după ştiinţele şi bunele moravuri, va împlîntată tuturor sufletelor dedicate lui Hristos însă pietatea, conform profeţiei divine care spune că „ pămîntul este plin de cuno ştin ţ a lui Dumnezeu, precumarea este umplut ă de apel" (Işaia, 11, 9).

152



Capitolul XXXIII

* Mijloacele necesare spre a putea trece laaplicarea practică a acestei metode universale

7. Cred că oricine a urmărit cu atenţie ideilenoastre de pînă acum îşi va da seama cît defericită ar fi starea regatelor şi a statelor creştinedacă s-ar întemeia asemenea şcoli, precum ledorim. Noi însă trebuie să întregim cu ce este def ăcut ca aceste consideraţii să nu r ămînă simpledeziderate, ci să devină realitate. Pe bună dreptate se mir ă şi se indignează JohannCaecilius Frey că în decursul atîtor secole n?aîndr ă znit nimeni să îndepărteze unele obiceiuribarbare din colegii şi academii.388

2. Mai bine de o sută de ani s-au f ăcutauzite multe plîngeri asupra dezordinii din şcoli

şi a metodei de predare. Dar maiales în ultimii treizeci de ani s-adeliberat mult asupra mijloacelor de

îndreptare.380 Dar cu ce rezultat? Şcolile aur ămas tot aşa cum erau. Dacă cineva a întreprinsceva, fie în particular, fie într-o anumită şcoală,nu a ajuns prea departe, deoarece a fost luat sau;în derîdere de neştiutori sau întîmpi-nat cuinvidie de r ăuvoitori, sau, în fine, a căzut singur sub povara muncii, negăsind nici un sprijin, aşacă totul s-a soldat pînă acum cu eşec.

3. Trebuie a şadar să se caute şi să segăsească un procedeu ca ma şina care a fost suficient de bine construit ă pentru mi şcare, saucel pu ţ in pusă pe baze solide, să se mi şte cu

ajutorul lui Dumnezeu, prin aceeacă se înl ătur ă cu grijă şi în mod hot ărît ceea ce a frînat pînă acummi şcarea sau o mai poate frîna,dacă nu se înl ătur ă.

Cinci 4. Asemenea piedici sînt dediferiteimpedimente Murl De exemplu: mai întU U p sesc

stau in .. „x

„ „ „ -f fala unei oai>n^nvi care sa stapmeasca metoda şi drepte care să aducă efectiv folosul dorit în

şcolile ce s-ar deschide feste tot. (Chiar «■/ şi cu privire la Janua noastr ă, care este ?c introdusă înşcoli, s-a plîns un bărbat cu multă judecată,, că sufer ă în multe locuri de un mare neajuns, şi anumede lipsa unor oameni capabili care să ştie s-o predeatineretului.)

5. Şi chiar dacă s-ar , afla asemeneaînvăţători care să fie în stare să-şi îndeplinească sarcinile conform instrucţiunilor primite, cu cevor ptdea fi retribui ţ i, cînd e nevoie să seîntre ţ ină singuri în toate ora şele şi satele, undemereu se nasc şi se educă oameni în Hristosl

6. Apoi, cum putem asigura ca şi copiiicelor săraci să aibă posibilitatea de a frecventa şcoala?

7.' înainte de toate însă , trebuie înfruntat ă vanitatea celor preg ăti ţ i după modelul tradi ţ ional, care cu pl ăcere cînt ă fals pe coardevechi Zdf} , desconsider ă toi ce este nou, îl combat cu îndîrjire şi altele, poate mai puţindăunătoare. Dar pentru acestea se pot afla uşor remedii.

8. Un lucru este însă de o deosebită N. B importanţăDacă lipseşte, atunci este Ce t inutilă întreaga maşinădacă -există; in fP° ea poate fi pusă în mişcare — şanume, tin stoc suficient de căr ţi panmetodice.301 Şi înadevăr, după cum e uşor ca îndată ce avem imprimerisă se găsească oameni care să poată, să ştie şi să vre(să o utilizeze), procurînd mijloace pentru tipărirea dcăr ţi bune si folositoare, ca si de aceia care scumpere asemenea căr ţ i ieftine, numai cu cîţiva banidar de mare utilitate, tot aşa ar fi uşor, după ce s-au procurat mijloacele necesare pentru pandidactică392, sse găsească susţinători, promotori şi conducători aacesteia.

15 J

Acela şi lucru relativ la

scoli

Ma şina construit ă

pentru mi şcare trebuie

să fie pusă în mi şcare

Tîngaire că ideile bune

nu întotdeauna

pot fi realizate



Este necesar un colegiu

al învăţ a■iilor care să se

unească pentru

conducerea acestui lucru

Pentru. aceasta

este nevoie de sprijinul şi autoritatea

statului

Rug ămintecătre părin ţ i1

C ătre formatoriitineretului5

9. în consecinţă, toată chestiunea sereduce la preg ătirea cariilor panmctodke.Or, realizarea acestui scop siînt depindede unirea şi de colaborarea mai multor bărbaţi capabili şi cultivaţi, care să nuocolească o asemenea muncă. Aceasta

nu poate fi opera unui singur om, maiales dacă mai e ocupat şi eu altceva şidacă nu posedă toate cunoştinţele necesare care trebuie să fie introduse inaceastă metodă universală TtauusiloSta-

Pentru o asemenea, oper ă nu ajunge nici viaţaunui om, dacă ea, ar trebui realizată cu toată perfecţiunea. Ea reclamă , aşadar, o comunitatede muncă colegi al ă.' MrA

10. .Dar ca aceasta să poată fi convocată,este nevoie de autoritatea şi generozitatea unuirege, principe sau stat, de un loc liniştit, de o

bibliotecă şi de tot ce c nevoie. Este încă necesar ca nimeni să nu încerce să se opună acestui plan sfînt, care are drept scop mărireagloriei lui .Dumnezeu şi mîntuirca neamuluiomenesc. Mai mult,chiar, toţi ar trebui să dorească să ajute bunătatea, dumnezeiasca, care.tinde să ni se releve eu mai multă dărnicie.

11. Voi, prea iubiţi părin ţ i ai copiilor,cărora, bunul Dumnezeii v-a încredinţai celemai scumpe comori ale sale, creaturi vii după chipul şi asemănarea sa, înfl ă-căra ţ i-vă cinciveţi auzi că se discută asemenea planurisalul.are! Ruga

ţi-I pe bunul Dumnezeu pentru

un rezultat fericit. Stăruiţi pentru aceasta curugăminţi, propuneri şi dorinţi pe lîngă maimarii şi învăţaţii lumii şi nu renunţaţi ca întretimp să educaţi copiii voştri cu pietate în fricalui Dumnezeu, pentru ca astfel, cu demnitate, să se pregătească calea pentru acea cultur ă univer-sală.

12. La fel şi voi, fonnaiori ai Ujierc-tiilui(juventutfsjormatm^ dTîxi 5Tu r~ ÎT1âT^ şiudarea plantei paradisului, rugaţi-vă cu rugă fierbinte ca aceste mijloace lesnicioase pentruostenelile voastre să se realizeze

cit mai repede şi să poată fi aplicate în folosinţă comună. Căci ce poate fi mai plăcui pentru voi,care sînteţi chemaţi să intinde ţ i cerurile şi să întemeia ţ i pă-■inhiktl (îsaia, 51,16), decît să vedeţi că munca voastr ă aduce roci îmbelşugat?Aceasta este vocaţia voastr ă cerească şi

nădejdea ţie care o pun părinţii în voi,incredinţîndu-vă odraslele lor, iar membrelevoastre să fie focul mistuitor care să nu vă laseîn linişte şi,. prin voi, pe alţii, pînă ce întreaga patrie va fi luminată de focul acestei vă păi,str ălucind peste tot.

13. Şi, ■ în fine, voi ceilalţi învăţ a ţ i, pe eai.ev-a înzestrat .Dumnezeu cu înţelepciune şi judecată ager ă, ca să puteţi aprecia asemenealucruri, şi cu gînduri bune şi sfaturi competentesă. Ie îmbunătăţişi, privegheaţi şi nu şovăiţi acontribui cu seînteile, f ăcliile si foalele voastre pentru extinderea acestui foc sacru. Fiecare să-si amintească cuvintele iui Hnstos: „Poc amvenit să arunc pe hăinînt şi cil a ş vrea să fieacum aprins!" ţ î.uca 12,49). Şi dacă vrea cafocul său să ardă, vai de, acel cart; ar puteaaduce ceva să atîte aceste flăcări si nu aduce,decît poate fumul invidiei, dizgraţiei şi opunerii.Aduceţi-vă aminte de recompensa, pe care o promite servitorilor buni şi credincioşi, careîntrebuinţează talanţii ce li s-au încredinţat sprenoi câştiguri, şi ce aşteaptă pe cei leneşi care şi-au îngropat pe ai lor! '(Matei 25). Feri ţ i-vă ,a şadar, de a fi numai voi învăţ a ţ i, conduce ţ i şi

fie al ţ ii la aceasta, cu toate puterile voastre. Să vă fie un îndemn şi exemplul lui Seneca, carespune: „Doresc ca tot ce st iu eu, să pot transmite si altora" si „dacă mi s-ar încredin ţ aîn ţ elepciunea cu condi ţ ia de a o pă stra numai pentru mine şi de a nu o împărt ăşi altora,atunci a ş respinge-o'" MU . Aşadar, nu refuzaţiîntregului popor creştin ştiinţa şi înţelepciunea,ci ziceţi mai bine cu Moise: „0, de ar fi to ţ i prooroci în poporul Domnului" (IV, M«.)îse,11, 29). Şi întrucît noi ştim ca a îngriji cum secuvine de tineret înseamnă de asemenea a forma şi reforma

C ătreînvăţ a

(Seîn

din lui Dte oble. o

154



biserica şi statnP QS , vom sta noi oare înnepăsare, în timp ce alţii au trecut ia treabă ?

Am nu 7^ y% conjur, un spirit trebuie să neast ă met o A , >, ■•' ,. >,

J ^ , -, • v excep ţ ie ^^-demne sa nu rejuzam sa dedicam- serviciile

noastre, astfel ca fiecare dintre noi să contribuiec%i ceea ce -poate la atingerea unui scop atît de general şi atît de salutar, prin sfat, îndemn,îmbunăt ăţ ire şi încurajare, lucrînd neîncetat cu zel pentru Dumnezeu şi posteritate. Nimeni să nu creadă că problema nu-1 priveşte. Căci chiar dacă unul ar presupune că n-ar fi născut pentruşcoală, ar aprecia greşit dacă ar crede că dincauza exercitării profesiei bisericeşti, politicesau medicale este exceptat de 3a efortul generalde îmbunătăţire a şcolilor. Deşi poţi avea,convingerea că serveşti cu credinţă chemăriitale, aceluia care te-a chemat şi acelora la care aifost trimis, e şti totu şi obligat nu numai să serve şti pe Dumnezeu, biserica şi patria, dar să îngrije şti ca să nu lipsească cei ce vor faceacela şi lucru după noi. în privinţa aceasta estevrednic de laudă Socrate, căruia oferindu-i-se un post de conducere în afacerile patriei sale, a preferat să se dedice instrucţiei tineretului,spunînd: „aduce mai multe foloase statuluiacela care-i face pe mai mul ţ i capabili în problemele statului, decît dacă l-ar conduce el însu şi" ? M

ipel către 15, De asemenea, mă rog şi conjur în îiînvăţ a ţ i numele lui Dumnezeu, ca nu cumva

<• jff a vreun mare erudit să disrretuiască aces- înlatura , ' w -ii i

rejudecata tea pentru ca provine de la unui mai puţinînvăţat, deoarece cîteodată„.s7 un băcan poate spune ceva folositor.3®7 Iar ceea ce nu ştii tu,ar putea eventual să ştie mă g ăru şul t ău", spuneChrisîppos388. Iar Hristos zice: „Vîntul sufluunde voie şte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii deunde vine, încotro se duce".3'-*9 Mărturisescînaintea lui Dumnezeu r ă nici încrederea desine, nici ambiţia de a. avea renume, nicitendinţa spre un folos particular nu m-aîndemnat să mă ocup de aceste lucruri, ci numaiiubirea ele Dumnezeu şi dorinţa de a îmbunătăţi

afacerile omeneşti publice şi particulare

mă stimulează să ar ăt ceea ce instinctul ascunsmereu îmi sugera să nu trec sub tăcere. Dacă însă cineva s-ar opune şi ar combate dorinţelenoastre, aspiraţiile noastre, sfaturile şiîncercările noastre, deşi el le-ar putea stimula,atunci să ştie că nu cu noi are de-a face, ci a

declarat r ăzboi Im Dumnezeu, conştiinţei sale şinaturii noastre comune, care vrea ca bunurile publice să existe pentru dreptul şi folosul,comun (communis juris et usus).

16. Mă adresez şi vouă teologilor, în- C ătre teologitrucît ştiu că prin autoritatea voastr ă 4 este foarte uşor să faceţi ca propunerile noastre să fie promovate sau frînate. Dacă preferaţi cea dc-adoua posibilitate, ., se va realiza ceea ce obişnuiasă spună Bernhard, şi anume că „Hristos n-aredu şmani mai periculo şi decît pe acei care sînt în jurul său şi ocupă primul loc."' mo Sper însă de lavoi ceva mai bun, şi aceasta pentru demnitatea

voastr ă. Trebuie să vă gîndiţi că „Domnul i-aîncredin ţ at lui Petru să-i pască nu numai oile sale, ci şi mielu şeii săi, şi înainte de toatemielu şeii" (Ion, 21,15). Păstorii pasc oile lor maiuşor cîud mieluşeii s-au deprins cu viaţa de păşunat prin ordinea turmei şi disciplinatoiagului.401 Căci cine prefer ă auditori inculţi,tr ădează neştiinţa sa! Care meşter aurar nu se bucur ă cînd i se aduce din topitorie aur curat?Care cizmar n-ar vrea să primească pieile cît mai bine tă băcite? Să fim dar şi noi copii ailuminii,'102 să procedăm cu prudenţă în lucr ărilenoastre si să dorim ca şcolile să ne pregătească cu

grijă auditori cît se poate de buni.

77. Nici o invidie să nu se cuibărească (Rug ămintea îninimile voastre, voi slujitori ai Dumne- pentru zeului celuiviu! Voi sîntett doar condu- ÎHdi:h}<ic>>'<'«

v, •• ,, , ' invidiei) catoru altora spre dragoste, care nu e geloasă,nu e ambiţioasă, nu pretinde decît ceea ce i secuvine şi nu vrea r ăul.403 Nu invidiaţi pe altuldacă întreprinde ceva ce nu v-a trecut prinminte! Ba mai mult, să luăm fiecare exemplu dela altul şi să căutăm (aşa cum spune

153



Gregorius) ca to ţ i laolalt ă , plini de .credin ţă , să ne str ăduim să r ă sunăm ca instrumente aleadevărului ■ pentru Dumnezeu. 4B4

C ătre /#, Către voi mă îndrept acum, care autorit ăţ ile jn numeie \n{ Dumnezeu conduceţi treburile omeneşti, voi sl ă pînitori ai popoarelor şi diriguitori ai afacerilor publice, către voi mai ales se adresează cuvintele mele.C ăci voi sînte ţ i acel Noe, căruia, în acest timp alîngrozitorului potop si al confuziilor generale, i seîncredinţează din cer construirea arcei si ocrotirea seminţeisfinte (1. Facerea 6). Voi sîn-teţi acei principi care trebuiesă contribuiţi, înaintea tuturor, la construirea sanctuarului, pentru ca artiştii, pe care. i-a-inspirat Dumnezeu cu spiritulsău, să imaginez» ceva măxeţ şi să poată executa opera lor (2, Ieşirea, 36). Voi sînte ţ i acei David şi Solomon care sîntdatori să caute zidari pentru construcţia templuluiDomnului şi să. le dea clin plin de tot ce au nevoie (1. Keg.6 şi 1. Chron. 29). Voi sînte ţ i acele că petenii pe carc-i vaiubi Hristos, dacă ei vor iubi pe copiii sui si le va zidisinagoga (Luca 7,5).

Rug ăminte 19. Vă rog, în numele lui Hristos, către aceia şi ş j vă conjur, pentru mîntuirea urmaşilor noştri, fiţi atenţi! Este vorbaaici de un lucru serios, extrem de serios, care priveşte gloria luiDumnezeu şi mîntuirea comună a popoarelor. Eu sînt convinsde simţul vostru ele datorie, ca părin ţ i ai patriei. Dacă ar venicineva şi v-ar oferi sfatul cum s-ar putea cu puţină cheltuială întări toate oraşele voastre, cum s-ar putea pregăti întreagatinerime în ştiinţa militar ă, cum să fie f ăcute navigabile toaterîurilc noastre, populaţia să devină bogată şi cu un comer ţ prosper, sau în ce chiţ) statul şi fiecare cetăţean în parte ar putea ajunge la o mare. înflorire şi siguranţă, atunci D-voastr ă nu numai că-1 veţi asculta cu atentă', ci îi veţi mulţumi că seîngrijeşte cu atîta pietate de voi şi de binele j alor voştri. Dar aici este vorba de ceva i mai mult. Se indică anume caleacea j

| adevărată, precisă şi de încredere, de a | pregăti omare mulţime de asemenea bărbaţi, care cuajutorul invenţiilor de | mai sus sau al unoraasemănătoare să ! fie în stare să servească încontinuu, unul [ după altul, patria. De, aceea,Lllilier, | bărbat de pioasă amintire, se exprima i

foarte bine în proclamaţia adresată către j oraşeleGermaniei: „Dacă se da o moned ă de aur pentruconstruirea de ora şe, cet ăţ i, fort ăre ţ e şi arsenale,atunci să se întrebuin ţ eze o sut ă de monede ca, să seînve ţ e,cum se cuvine un singur lînăr, careajuns bărbat să-i poat ă conduce pe al ţ ii sprevirtute. C ăci un bărbat bun şi în ţ elept (continuă el) este cea mai pre ţ ioasă comoar ă a întregului stat,în care se afl ă o valoare mai mare decît într-un palat str ălucitor, într-o gr ămad ă de aur şi argint, , maimult decît în por ţ i de bronz şi zăvoare de fier vie." *ne (Aceasta corespunde cu ceea ce spune Solomon,Ecclesiastul 9,13). Dacă noi consider ăm ca o

înţeleaptă recomandare aceea de a nu se face nici oeconomic spre a educa un singur lînăr a şa cum secuvine, ce să mai spunem dacă se va deschideuşa multilateral pentru cultivarea spirituluituturora în toate, cînd Dumnezeii ne ofer ă darurilesale nu picătur ă cu picătur ă, ci sub forma, detorente? Sau cînd vedem că mîntuirea sa seapropie aşa de mult, ca gloria sa să sălăşluiască cu noi pe pămînt?

20. Ridica ţ i, că petenii, por ţ ile voastre încuruja şridica ţ i por ţ ile cele ve şnice şi va intra împăratul s(Psab, 23, 7). Aduceţi Domnului mărire si laudă, o, vai celor puternici! Fiecare dintre voi să fie un D„care a jurat Domnului şi a f ă g ăduit Dumnezeululacob că nu va intra în 'ioca ştd casei sale, nu se va su patul său de odihnă , nu va da somn ochilor săi şi gen sale somnoroase şi odihnă tîmplelor sale pină ce nafla loc Domnului, l ăca ş Dumnezeului lui lacob" (P131, 1—5). Nu precupeţiţi nici o cheltuială, dăr.Domnului, şi el vă va r ăsplăti înmiit! Pentru că el cer bună dreptate cînd zice:

156



spinareacătreumnezen6

„al meu e argintul şi al meu e aurul" (Hag. 2,9),manifestîndu-şi bunătatea sa, completînd {cîndîndeamnă poporul la construirea templului):„pune ţ i-mă şi pe mine la încercare şi ve ţ i vedeacă voi deschide st ăvilarele cerului şi voi vărsadin bel şug binecuvîniarea, spre binele vostru"

(Malacii 7,10). 21. Tu, însă , Domnul, Dumnezeul nostru, d ă-

ne o inimă vesel ă , spre a servi gloriei tale, atît cit poate fiecare, căci a ta este mărirea şi puterea, cinstea şi victoria! Toate cîte sînt în cer şi pe pămînl sint ale tale; a ia este, Doamne,împăru ţ ia şi tu st ă pîne şti peste to ţ i principii. Aletale sînt bog ăţ iile şi ale tale sînt gloria, puterea şi mărirea. De mina ta depinde să-l faci peoricine mare şi puternic, căci"'

ce sîniem noi care primim toate numai din minata? Str ăini şi venetici sîntem noi înaintea ta, ca şi to ţ i părin ţ ii no ştri. Zilele noastre pe pământ sînt trecătoare, întocmai ca o umbr ă f ăr ă durat ă. Doamne Dumnezeul nostru, tot ceea ce facem noi spre mărirea numelui t ău cel sfînt e de

la tine. Dă Salomonilor t ăi o inimă perfect ă , ca să facă tot ce este spre gloria ta (I Cronic. 29).înt ăre şte, Dumnezeule, aceast ă lucrare pe careai săvîr şit-o în noi (Psalm, 67, 29). Ş i caut ă sprerobii t ăi şi spre lucrurile tale şi îndreplează pe fiii lor. Ş i să fie lumina Domnului Dumnezeuluinostru peste noi şi lucrurile mîinilor noastre să le îndrepteze (Psalm, 89, 18—19). în tine vom spera, Doamne, şV nu ne vom pierde meternitate. Amin.



Tabel cronologic

1592 La 28 martie s-a născut Jan A.rflo,s Komensky (cu numele latinizat Comenius), în satul Nivnice clin Moravia. Numele de Komensky provine de la satul Komna, localitatea deorigine a părinţilor săi, unde. tatăl său avea o moar ă. Familia lui Komensky, precum şi Comeniusînsuşi, f ăceau parte clin Comunitatea fraţilor boemi — o sectă buşită, care a influenţai puternicconcepţia de viaţă a acestuia.

1602 îi mor ambii părinţi, Jan Amos este încredinţat unei mătuşe din Slraznice, unde urmează şcoala elementar ă, avînd ea învăţător pe, Nikodem Kozsky.

l&>5 Slraznice este ocupat şi devastat de cele de mercenari maghiari. Jan Amos fuge spre a.-şî salva viaţa. Ajunge la Nivnice, unde, cu sprijinul Comunităţii fraţilor boemi şi al seniorului acesteia, jan Lanecke, este trimis la şcoala latină din Prerau. Come-

1607 sau nius urmează cursurile şcolii latine din Prerau. Lanecke" îi promite, glumind, dar poate

începutul si cu o intenţie serioasă, că do va învăţa bine îi va da mai tîrziu în căsătorie pe fiica "'"' 1608 sa Jana.

Studiază aci cu toată ardoarea, căutînd să-şi însuşească temeinic şi limba lui1611 Cicero, Ovid şi Vergiliu, ca şi cea a. lui llorner, Cîaton şi Aristotci. Distingîndu-se la

învăţătur ă, Comunitatea fraţilor boemi îl trimite să studieze teologia la renumiteleuniversităţi din Herborn şi Heideiberg, unde ideile Renaşterii se întregeau cu cele aleReformei. Discuţiile care se -purtau aici sul) haina religioasă ascundeau de fapt aspiraţiile cele mai legitime ale popoarelor, şf deci şi ale poporului ceh şi slovac, spre inde pendenţă şi progres, spre cultur ă si parc, spre o instrucţie superioar ă. Aceste idei îl preocupă şi pe studentul Comenius. El se gîhdeşte la măsuri practice prin care îşi poate ajuta poporul. Din această perioadă datează începutul muncii de elaborarea unui mare dicţionar cehdatin, c demonstreze că limba cehă este capa-

bilă să exprime tot ce redă latina savanţilor. Apoi, Comenius pregăteşte o lucrare căreia îi dedică

mai bine de 40 de. ani (1612—1656), intitulată Linguae bohemlcae thesaurus, hoc est lexicon plenissimum grammatica aceurata, idioti-siniorum elegantiae et erophases adagiaque. Din păcate,această lucrare a căzut pradă incendiului din Leszno în 3.656, Un alt proiect ce. prindea contururi precise în aceeaşi perioadă este. acela de a aduna toate rezultatele cercetării ştiinţifice., toatecunoştinţele pe care omenirea ie-a dobîndit pînă în timpul său, într-un Araphitheatrum universitatisreram., adică într-o imensă enciclopedie, în limba cehă. La aceste universităţi a avut profesorivestiţi, printre care pe J, H. x\lsted (1588--1638), care ajunge mai tîrziu profesor la Colegiulreformat din Alba lulia, unde este şi înmornimtat, pe. Piscator, pe Pare, care a ţinut la Heideiberg uncurs despre pacea universală, pe prof. Christmarm — posesorul unui manuscris al operei luiCopernic, Revoluţia corpurilor cereşti, pe care Comenius reuşeşte, la terminarea studiilor, să-1achiziţioneze.

1614 Comenius îşi trece doctoratul la Heideiberg cu o disertaţie privind relaţia dintre ştiinţă

şi artă, lucrare scrisă sim influenţa operei lui Vive's. îfri4 Reîntors în patrie, este numit profesor la şcoala latină din Prerau, apoi pastor, în 1616.

1615 Scrie Gramaticae facilioris praecepta, publicată la Praga în 1616 — un prim manualdestinat învăţării cu uşurinţă a limbii latine.

138



1617 Trece la Fainele, în Moravia de nord, în funcţia de pastor şi de director al şcolii locale.1618 Se căsătoreşte cu Magdalena Vizovska, fiica primarului clin Prerov, care i-a fost o excelentă şi

devotată soţie.

1619 întocmeşte harta Moraviei.

1618- R ăzboiul de 30 de ani, încheiat cu Pacea de la Westfalia, a adus multe suferinţe po~

1648 porului ceh, suferinţe resimţite tragic şi ele Comenius. 1620 Armata imperială reuşeşte să învingă armata lui Frederic, electorul Palatinului, care

a fost ales rege. al Boemiei. Prin aceasta, poporul ceh îşi pierde libertatea pentru cîtevasecole. Comenius este nevoit să păr ăsească Fulnekul, lăsîndu-şi soţia cu un copilmic şi în aşteptarea celui de-al doilea. Găseşte adă post la Carol Zerotin, aproapede Sternberk. Continuă totuşi să lucreze. Termină lucrarea Premyslovâni o dokona-losti Krestanske (Perfecţiunea creştină), în două exemplare, unul trimiţîndu-1 soţiei.Curierul s-a înapoiat însă cu manuscrisul: soţia şi cei doi copii muriser ă de ciumă.

1620- Comenius duce o viată de lipsuri si nesiguranţă, schimbîndu-si mereu domiciliul, dar şi în acestecondiţii el continuă să lucreze, să-şi îmbărbăteze poporul împotriva asupritorilor. Călugării catoliciîi ard căr ţile în piaţa din Fulnek, impunînd foştilor săi elevi să aducă manualele elaborate: de el şisă ie arunce în foc. Dar toate acestea nu-1 descurajează. Dimpotrivă, termină lucr ările: Listove do

nebe (Scrisori către cer), Tru-chlivy (Plîngere) — 1623 — şi Labyrînt sveta a lusthaus srdee(Labirintullumii şi bucuria inimii) — 1623 — 1626 — , care cunosc o largă r ăspîndire, sub formade manuscrise.-

1624 La Brandis, Comenius cunoaşte pe soţii Cyrille şi se hotăr ăşte să se căsătorească cu fiica acestora,Dorotheea Cyrille. „Nu voi uita niciodată nici pe Magdalena şi nici copiii pe care i-am avut cu ea",i-a spus Jan Amos Dorotheei, „dar nu mai pot continua să tr ăiesc singur". — „Niciodată nu mă voiopune acestor amintiri" — i-a r ăspuns Dorotheea, „clar voi face totul ca tu să cunoşti în viaţă puţină fericire".

1627 în urma pierderii luptei de pe Muntele Alb, în care cehii î şi puseser ă mari speranţe şicare a declanşat persecuţii şi mai mari împotriva evanghelicilor, la o întîlnire clandestină, prelaţii Comunităţii fraţilor boemi au luat hotărîrea să păr ăsească împreună cu credincioşii teritoriul patriei.

1628 într-o noapte din ianuarie, Comenius, cu un impresionant număr de credincioşi, serefugiază la Leszno (Lissa), în Polonia, unde se găseau mai multe grupuri de evanghelici polonezi, germani şi cehă, stabiliţi acolo cu ani în urmă. Oraşul Leszno şi împrejurimile îi aminteau lui Comenius de Moravia,, prin peisajul şi întreaga saatmosfer ă. Imediat după sosire, Comenius a fost numit director adjunct al şcolii din localitate,încredinţîndu-i-se totodată sarcina de a r ăspunde de educaţia tineretului. Reia astfel firul preocupărilor sale filozofice, social-religioase şi mai ales didactice.

..'8-1630 Comenius cunoştea ideile cu privire la didactică ale lui Alsted, Ratke, Andreae si. avea în direcţiaaceasta o experienţă preţioasă, că pătată la Prerau şi Fulnek, mai ales că-1 preocupa problemareformei învăţamîntului încă din anii studenţiei. Acum la Leszno trece la elaborarea lucr ăriiDidaktika ceskâ (Didactica cehă), dedicată poporului său, menită să contribuie la îmbunătăţireaînvăţamîntului şi prin aceasta la ridicarea prestigiului cultural şi naţional al patriei sale. Iniţial voias-o denumească „Paradisul Boemiei", ca să corespundă mai bine intenţiilor sale, urmărind să realizeze prin ea o reformă totală a şcolilor, astfel ca acestea din „locuri de supliciu" să devină adevărate „ateliere ale umanităţii".

159



1638-1632 Se simţea însă nevoia unei hier ări practice pentru părinţi, care să-i ajute în educarea copiilor înaintede trimiterea lor la şcoală. Nevoia aceasta a, devenit cu atît mai acută cu cît în oraş crescusenumărul exilaţilor, cu copii nesupravegheaţi.

De aceea, elaborează lucrarea liiformatorram gkoly materske (Informatorul] şcolii materne),adresată părinţilor, în care precizează scopul, conţinutul şi metodele educaţiei în primii 6 ani clinviaţa copilului. în paginile căr ţii str ă bate grija ce trebuie acordată primei educaţii, dar şi dragostea

pedagogului pentru cei mici: „Copilul este un juvaer mai preţios decît aurul, dar mai fragil ca paharul". (Lucrarea a fost tradusă în limba romană de praf. dr. Milan P. Şesan, în 1937, sub titlulŞcoala maternă),

1631 Comenius trece la elaborarea unor manuale noi, corespunzătoare concepţiei sale pedagogice:

— Physicae ad lumcn divinum reformatae synopsis; ~ Grammatica latina nova methodo ad jucundam facilitatem celeremque praxim

ex naturalis didacticae legîbus concinnata.' Tot în acest an apare Jamia linguarum reserata (Poarta deschisă a limbilor),lucrare tradusă ulterior în numeroase limbi europene şi asiatice şi care aI cunoscut peste 40 de ediţii în timpul vieţii lui Comenius, adueîndu-i celebritate.

1632-1633 __ Scrie Astronomia ad lunien physicum reformanda. 1633 __ Apare Vestibulum, o carte premergătoare Porţii deschise a limbilor.

1634-1636 — Didactica magna, o traduce din limba cehă, cu unele modificări si completări. Publicată primadată în Opera didactica omnia, pars. I, apoi în 1913, în paralel cu textul ceh.J Manualele şilucr ările sale pedagogice poartă din această perioadă/deviza: „Chimia sponte fluant, absit violentiarebus" („Toate lucrurile să-şî urmeze liber cursul, f ăr ă sa intervină violenţa"). î

1637 A apărat la Londra, prin grija lui Samuel Hartlib, fratele lui Gcorge Hartlib, cu care Comenius a fostcoleg ia Heidclberg, lucrarea Conatuum Comcnianorum praeludia.

Samuel Hartlib, puternic influenţai; de Bacon, vroia să întemeieze o academie pentru pregătireasavanţilor şi totodată se ocupa cu ameliorarea agriculturii şi a industriei.

' , El a devenit unul clin susţinătorii lui Comenius în Anglia, şi i-a trimis în 1640 o invitaţie de a veni în

această ţar ă. 1635-1636 _ Leges illustris gymnasii Lesnensis,

1637 — Praccognita. ,

1638 _ Conatuum pansophicorum dilucidatio.

1639 _ Diogenes Cynicus redivivus.

1640 _ Pansophiae diatyposis.

1641 Moare Raphael Lesczynsky, căruia. îi urmează, ia conducerea regiunii Leszno, fiulsău Bohuslav. Cu acest prilej Comenius scrie Faber fortunae (Realizatorulsoartei), în care indică o serie ele precepte înţelepte relativ la viaţa practică.

A fost numit directorul şcolii latine de la Leszno. în această calitate a introdus o serie de inovaţii,între altele reprezentările teatrale, scriind piesele Diogenes

160

1641



Cynicus redivivus şi Abrahamus patriareîia. Inovaţiile lui Comenius au oferit duşma-i nilor săi prilejul să-1 atace, fie pe considerentul că introduce elemente pansofice în şcoală, f ăr ă ca problemasă fie pe deplin lămurită, fie pentru că introduce subiecte păgîne în repertoriul teatral.

1641 în iunie, primeşte o nouă scrisoare din partea lui Samuel Hartlib, care îi cerea insistent să vină la Londra spre a-şi expune principiile pansofiei sale. „Vino, vino, vino 1" — îşi încheia apelul Hartlib. Comenius primeşte avizul conducerii Comunităţii şi se

îmbarcă la Danzig. Ajunge în septembrie în Anglia, unde este întîmpinat nu numaide Hartlib, ci şi de numeroşi parlamentari, printre care poetul John Milton, de JohnPym, care vede în avîntul ştiinţei mijlocul de a ajunge la libertăţile publice. înAnglia, Comenius reîntîlneşte pe Peter Figul-Jablonsky, fostul său tovar ăş ele drum prin pădurile Boemiei din timpul prigoanei, apoi elev la Leszno şi în prezent secretarul lui John Dury, pe pictorul şi gravorul Vaclav Hollar, care, obligat şi el să serefugieze din Boemia, găsise azil la Londra. Acesta îi face lui Comenius un reuşit por tret, pe care îl găsim reprodus în unele opere ale pedagogului. în colaborare cu doisprezece filozofi, pune la punct un sistem pansofic care includea toate aspectelemenite să aducă schimbări profunde în educaţie, în ştiinţă şi în viaţa socială. în

1642 această atmosfer ă atît de favorabilă realizării planurilor sale pansofice, Comenius scrieVia lucis (Calea luminii), în care încearcă să indice pentru viitor direcţia după care consiliul savanţilor trebuie să-şi orienteze munca sa. Comenius primeşte încă

două invitaţii, una din Franţa, de la Richelieu, iar a doua din partea guvernului suedez, prin intermediul comerciantului olandez Ludovig de Geer, spre a pleca în acesteţări ca să ajute la reorganizarea învăţamîutului.

1642 Comenius paraseşie Londra în iunie şi ajunge, în Olanda, unde întîlncşte la Leyda pe Descartes, care cunoştea atît scrierile lui Comenius cît şi Boemia, pentru că a participat ca ostaş lalupta de pe Muntele Alb. Deşi multe clin vicisitudinile vieţii îi apropiau pe aceşti titani ai gîndirii,totuşi în problemele filozofice îi despăr ţea un dezacord fundamental. Descartes, în scepticismul săufaţă de lumea înconjur ătoare, nu se încredinţa decît propriei judecăţi," iar Comenius insista asupracapacităţii spiritului uman în măsur ă să perceapă pînă şi revelaţia divină. O asemenea asociereDescartes o i-espingea cu vehemenţă. Cum între timp moare Richelieu, Comenius acceptă invitaţiaguvernului suedez (f ăcută de cancelarul Axei Oxenstierna) şi se stabileşte la Elbing (nu departe deDanzig).

1642- La Elbing, Comenius elaborează, în afar ă de unele manuale, Linguarum methodus1648 novissima. în chip de recunoştinţă pentru munca sa, Ludovic de Geer şi guvernul suedez subvenţionează, prinţr-o suma importantă, pe exulanlii cehi. Comenius spera că, prinajutorul suedez, poporul său va fi eliberat de sub habsburgi.

1648 Pacea de la West.fa.lia n-a satisf ăcut aşteptările cehilor. Comenius păr ăseşte Elbingul şi se întoarce laLeszno, unde este ales episcopal Comunităţii fraţilor boemi. Dar îl încearcă o nouă durere: îi moarecea de-a doua soţie, lăsînd în urma ei două fetiţe.

1648 Se întâlnesc la Leszno reprezentanţii Comunităţii fraţilor boemi, care stabilesc menţinerea comunităţiişi linia de urmat în viitor. Cum la această întîlnire n-au participat reprezentanţii Comunităţii dinUngaria, Comenius a fost împuternicit să plece în această ţar ă spre a le ar ăta hotărîrile luate. înacelaşi timp, prin intermediul lui Janos Tolnai, prietenul lui Hartlib, Comenius a primit invitaţia din partea lui Gheorghe Râkoczi de a veni în Principatul Transilvaniei. Jânos Tolnai era directorulşcolii de la Sdrospatak, oraş situat astăzi în nord-estul Ungariei, dar care pe atunci ţinea dePrincipatul Transilvaniei.

Î6Î



1649 Comenius se căsătoreşte cu Jana Gajusova, fiica unui prelat ceh refugiat în Olanda. îşi lasă familia- la Leszno şi pleacă la Sârospatak.

1650- Comenius activează la Sârospatak, bucurîndu-se de sprijinul lui Gheorghe Râkoczi 1654 şi al maniei acestuia, Suzana Lordntffy, înainte de a trece la deschiderea şcolii, aşa

cum o preconiza el, elaborează manualele necesare, cu texte paralele latine-maghiare, •precum şi o serie de lucr ări metodice şi pedagogice. Deşi această perioadă este relativ

scurtă, ea a fost una din cele mai productive din viaţa lui Comenius, Aici elaborează

1650- — Schola pansophica, 1651 — Primitiae laborum schoîasticorum, titlu sub care se includ trei lucr ări;

1. De cultura ingenioruni oratio;2. De primario ingenia collendi instrumenta sollerter versando, libris, oratio;

3. De reperta ad authores latinos prompte legendos et clare intelligcndos facili, breviamoenaque via, schola latina tribus classibus divisa.

1652 _ Eruditionis scholasticae pars prima. Vestibulum, rerum et linguarum fundamenta exhibens.

1652 — Eruditionis scholasticae pars secunda. Janua, rcrum et linguarum structuram externam exhibens.

1652 _ Eruditionis, scholasticae pars tertia. Atrium, rerum et linguarum ornamenta

exhibens.

1651-52 __ Lexicon atriale latino ■ — latinum.

1651- __ Laborum schoîasticorum in illustri Patakino gymnasio continuatio:

1. Methodi verae encomia;2. De utilitate aceuratae rerum nomenclaturae oratiuncula;3. De eleganţi elegantiarum studio,

1652 __ sermo secretus Nathanîs ad Davidem.1653 T~ Fortius redivivus sive de pellenda schoîis ignavia. 1653 — Praecepta morum in usum juventutis colîecta.

1653-1654 — Leges scholae bene ordinatae (tradus în limba română în 1957 de S. Stoian şi losif Antohi).

1653-1654 — Orbis pictus.

1653 ~ Schola luduş.

1654 ~* Gentis felicitas.

1654 — Laborum schoîasticorum Patakini orbitorum coronis.

1654-1656 Comenius se întoarce la Leszno, unde continuă să lucreze la scrierile sale pansofice. în 1655, armatasuedeză invadează Polonia şi, date fiind antecedentele relaţii ale lui Comenius cu această ţar ă, cruţă Leszno. Comenius compune cu acest prilej un elogiu la adresa regelui Carol Gustav al Suediei,Panegyrirus Carlo Gustavo, în care preconizează^ se redea. „Poloniei dreptate, bisericii persecutate — libertate, iar tuturor popoarelor — pace şi libertate".^

162



1656 Armata polonă respinge pe invadator, iar oraşului Leszno i se clă foc. Corae-nius cu greu a putut scă pa cu viaţă, casa în care locuia, cu biblioteca şi cu cea mai mare parte a

manuscriselor (între care şi Tezaurul limbii cehe la care a lucrat peste 40 de ani), c ăzînd pradă incendiului. Se refugiază în Silezia la contele Budov, iar de acolo intenţiona să plece la Frankfurt pe Main. Tocmai atunci a primit însă invitaţia de a se duce la Amsterdam.

56-1670 Comenius pleacă în Olanda şi se stabileşte la Amsterdam, la fiul lui Ludovic de Geer — Laurenţiu,care îi trimisese invitaţia şi unde îşi petrece ultimii ani ai vieţii. Aici a fost numit profesor onorar şi a primit un ajutor din partea Senatului oraşului Amsterdam (cîte 200 de guldeni la fiecare 3 luni), sprea-şi putea edita lucr ările sale didactice.

s657 fi apare Opera didactica omnia (Operele didactice complete) într-un volum masiv de 3128 de pagini, in folio, cuprinzînd 39 de scrieri, împăr ţite în 4 păr ţi: 10 lucr ări din perioada1627—1642, 7 lucr ări scrise între 1642—1650, 14 lucr ări din anii de la Sâros-patak şi 8 lucr ărielaborate la Amsterdam. Au fost publicate 500 de exemplare, toate legate în pergament. Lucrareaeste, bineînţeles, foarte rar ă.

în ţara noastr ă se găsesc 3 exemplare din această ediţie, din care 2 la Biblioteca Academiei — FilialaCluj — şi 1 exemplar la Muzeul Teleki din Tg. Mureş. Cu prilejul comemor ării a 300 de ani de laapariţia acestei lucr ări, Academia de Ştiinţe a R. S. Cehoslovace a scos o nouă ediţie fotolitografică a acesteia.

•658 Publică la Niircnberg Orbis sensuaKum pictus, lucrare elaborată în timpul şederii lui Comenius laSârospatak. Preocupările lui Comenius cu privire la elaborarea panso-fiei se intensifică în această perioadă. Este vorba de un grup de 7 scrieri cuprinzătoare, care reprezintă punctul de culminaţie aicreaţiei comeniene. Aceste lucr ări sînt: Pane-gersia, Panaugia, Pansophia, Pampaedia, Panglottia,Panorthosia şi Pannuthesia. Ele sînt cunoscute sub titlul: De rerum humanarurn emendationeconsultatio catho-iica (Consf ătuire dreaptă cu privire la îmbunătăţirea lucrurilor omeneşti).

1662 Din acest complex de lucr ări apare Panorthosia. Restul scrierilor sale pansofice s-a considerat că sînt pierdute, pînă în preajma celui de-al doilea r ăzboi mondial (1935— 1939), cînd slavistul şi filozoful

Dirnitrie Tschizewskij le-a descoperit la Biblioteca Principală a Casei orfanilor din Halle. în prezent, aceste manuscrise se găsesc la Biblioteca de Stat a R. S. Cehoslovace. în 1966, ele au fost publicate în întregime de către Academia de Ştiinţe din R. S. Cehoslovacă, în două volume, formatfolio, cuprinzînd primul volum 1344 de pagini, iar al doilea 717. Publicarea acestor lucr ări puneîntr-o lumină nouă creaţia pedagogică a lui Comenius în cadrul sistemului său pansofic.

i663 Comenius revizuieşte lucrarea sa de fizică în funcţie de ultimele descoperiri ale epocii şimodifică în special capitolele despre corpul omenesc, introducînd teoria lui Harvey privindcirculaţia sîngelui, după cum reiese şi din titlu: J. A. Comenii Physicae ad lumen divinum reformandae synopsis. Post annos a primaeditione 28 ab ipso authore recognita.

i667 CU prilejul conferinţei de la Breda (Olanda), convocată pentru a pune capăt r ăzboiului dintreenglezi şi belgieni, Comenius scrie Angelus Pacis, pe ,care îl prezintă personal delegaţilor întruniţi la negocieri (tradus în limba română de S. Stoian şi losif Antohi, şi publicat în

1958). ;668 Apare Unum necesarium. Scire quid sibi sit necessarium, in vita et morte, et post mortem.

Quod non-necessariis mundi fatigatus, et ad unum necessarium şese reci-piens, senex J.A. Comenius anno aetatis suae 77 mundo expendendum offert, în care autorul indică l„ealea de ieşire din labirintele lumii". \

163

• -.rmmsszaamm



în ultimii ani ai vieţii, Comenius se preocupa âc kfeea traducerii Bibliei în limba turcă,aceasta în vederea realizării unei înţelegeri universale şi pe linie confesională.

1669-1670 Figulus, ginerele său, a fost ales şeful ramurii cehe a Comunităţii fraţilor cehi, dar n-aapucat să-şi exercite funcţiunea întrucît a murit, producînd o mare durere lui Comenius.

1670 însă cea mai mare durere a lui Comenius a constituit-o faptul că operele sale cu privire la „îmbunătăţirea lucrurilor omeneşti" au r ămas ncterminate şi nepu-blicatc. Deaceea, în iunie 1670 cheamă la patul său de moarte pe fiul său David şi pe discipolul săuChristin Nigrin şi, sub jur ămînt, îi roagă să-i publice lucr ările cu privire la Consultatiocatholica. Din păcate, aceştia nu şi-au respectat jur ământul.

iwo La 15 noiembrie 1670, Jan Araos Comenius moare la Amsterdam. A fost înmormîntataproape de acest oraş, la Naardcn, într-o biserică valonă.



Note si comentarii

1. Am tradus expresia lui Comenius „prora et puppis" — prin pror ă şi pupă, iar nu prin forma mai liber ă, din traducerea cehă, „început şi sfîr şit", realizată de Stani- slava Vidmanovâ-Ruzickova, Velkâ Didaktika, în „Vybrane Spisy Jana Amose Ko-menskeho", voi. I, Stâtni pedagogicke nakladatelstvi, Praha, 1958; sau prin „scop prim şi final", cum redă în limba germană Andrcas Flitner, Comenius — Grosse Di-daktik, Editura Helmut Kiipper, ed. a IlI-a, 1968, influenţat de ideea similar ă a luiComenius dintr-o lucrare mai tîrzie —- Pampaedia (publicată cu text paralel: latinşi german, în traducerea lui Dmitrij TschizewsMj, în colaborare cu Ileinrich Geisslcr şi Klaus Schaller, Editura Quclle & Meyer, Heidelberg, 1985, ecl. a Ii-a revăzută şi îmbunătăţită, p. 6Q).

La alcătuirea versiunii româneşti am consultat şi cele două traduceri ale Didacticii, — cehă şi germană, menţionate mai sus.

2. „Artificium" am tradus prin „ştiinţă", ca şi traducătorul ceh „nauka", cu menţiunea că artificium are şi accepţia de art ă , de me şte şug, de tehnică , analog cu termenul grecescxs%vf|,

3. „Doccndi artificium", ştiinţa de a învăţa, este folosită în această accepţie de Comenius.Pentru el, Didactica are o semnificaţie mai largă (decit cea pe care i-o atribuim astăzi),similara cu aceea ele -pedagogic, întrucît în cuprinsul acestei lucr ări se discută problemascopului educaţiei, a educabilităţii fiinţei umane, precum şi probleme de organizare şi politică şcolar ă, cepa ce depăşeşte sfera didacticii şi intr ă în aceea a pedagogiei.

4. Muncă de Sisif — efort irosit zadarnic.

5. „Scientiam vel artem" — ştiinţă sau artă; prin ultima, Comenius are în vedere obiectele predate în şcoala timpului — cele şapte arte liberale.

6. M. Tullius Cicero (108 — 43 î.e.n.), De divinatione, Lib. II, c. 2, paragraf 4.

7. Filip MelancMon (1497 — 1560), personalitate marcantă a Reformei, colaboratorul luiLuther; s-a ocupat cu organizarea. învăţăraîntului luteran. Comenius se refer ă aici lascrisoarea lui Mclanchton către Camerarius, din 19 sept. 1544, din Corpus Reformat orum.

g Grigore de Nazianz, scriitor bisericesc din secolul al IV-lca. Citatul provine din Oratio sec.apolog. 16 (Migne, Patrologia Graeea, XXXV, 425).

Termenul de „compendiosus", de la subst. „compendium", folosit de Comenius chiar din prima pagină a lucr ării şi apoi des întrebuinţat în cuprinsul ei spre a indica una din calităţile

unei bune instrucţii, alături de „jucundc et solide", l-am tradus prin concis, adică unînvăţăuunt care să cuprindă într-un tot unitar — totul, ca .un compendiu. Flitner a preferatsă-1 traducă prin „rasch" — „repede", ceea ce, după părerea mea, nu redă ideea comeniană decît într-o mică parte, cea relativă la timp, dar nu şi la ordonarea conţinutului.

177



10- „Artele" în sensul ar ătat la nota 5.

li. Wolfgang Ratke (sau Malîchim) (1571 — 1635), important pedagog, contemporan cu J. A.Comenius, ale cărui lucr ări acesta Ic cunoştea din rapoartele colaboratorilor lui Ratke — Ch. Ilehvig şi Joachim jungim: Kurzer Bericht von der Didactica oder LchrkunstWolfgangi Raficîui, Giessen, Î6Î-Î, şi Artickel auff welchen ftîhmehmîich dieRatichianische Lehr Kunst beruhet, Lcipzig, 1616.

12. EUhard lubimts (1565 — 1621) s-a ocupat cu reformarea predării limbii latine, expu-nîndu-şi ideile în adaosul la ediţia Noului Testament: Novi Jesu Cîiristi TcstaraentiGraeco — Latino — Gcrmanicac ediiionis pars prima ... Cum praeliminari... epistola,în qua consiîium de Latina lingua c-ompendiose a piiicris addiscenda exponitur, 1617. Prin această lucrare, Lubmtts 1-a influenţat pe Comenius în realizarea lui Orbis pictus.

13. Chrisloph Ilelwig (1581 — 1617), profesor la Giessen, a colaborat, cu Ratke şi a scris deasemenea o didactică -privind predarea limbilor vechi, care a apărut postum (1619).

14. Stefthanus Ritter este autorul lucr ării Nova Didactica, în care încearcă să prezinte un modnou de a învăţa limba latină, economisind „osteneala şi timpul". Lucrarea a apărut în 1621.

15. Elîas Bodinus, prin lucrarea sa Bericlif von der Natur — uiul vernunftsmessigen Didacticaoder Lehrkunst, 1 Tamburg, 1621, n constituit un impuls direct pentru Comenius să scrieCcska didakbka.

16- Philipp Glaum, profesor la Giessen, cu lucran a sa Disputaţi o Castellana de methododocendi artem quamvis intra octiduum, publicată în 1621, a stîrnit. un deosebit interes prinnoua sa metodă tic a învăţa repede limbile — Mcthodus Glaumîana—în timpul uneisă ptămîni.

17. Ezcchid Vogel publică în 1628: Ephcmcrides totius îinguae latinae unius anni spatio duabussingulorum dierum .professorum boris justa praenussam didacticam ex vero fundamentofacili methodo docendac et discendae".

ÎS- Jacob Wolfstim (SchomdnrfJ, autorul lucr ării Schola privata, boc est nova et compen-diosissima ratio informandac pucritiae a primis litterarum (Îinguae Latinae et Ger-manîcae)elementis usqne ad perfectam grammatici sermonis cognitionem, Brcmcn, 1619.

19. Joh. Valentin Andrcac (Î586 — 1654), teolog şi predicator, a militat pentru reînnoirea bisericii şi a societăţii prin educaţie. Pentru pedagogic este importantă lucrarea sa:Thcophilus sive Consiîium. de Chrisiiana rcligione sanctius colenda, vita tempe-rantiusinstituenda et literatura rationeîulius docenda, Stuttgart, 1649. Comenius poseda o copie aacestei lucr ări, încă din anul 1622. De asemenea, în Reîpublicae Christianopolitanacdescripţie, Strassburg, 1619, se găsesc preţioase propuneri de reformă pedagogică.

20. Janus Caccilius Frey (mort 1631), filozof şi medic; autorul lucr ării Via ad Divas seientîasartesque, linguarum notitiaia, sermones extemporaneos nova et expeditissi-ma, Paris, 1628, în care prezintă diverse procedee cu privire la învăţarea limbii latine,logicii şi retoricii, ca şi la organizarea bibliotecii.

21. Comenius î-a scris îuî Ratke, dar n-a primit nici un r ăspuns (vezi, Patera — Cores

pondenţa, scrisoarea a 11-a, p. 12 şi în continuare). De altfel este cunoscut faptul că Ratke păstra în marc secret ideile sale şi nu le comunica colaboratorilor decît cuobligaţia scrisă de a nu Ie difuza.

178



22. ..^aditiojampadis" ~ predarea fâşiei — este o expresie pe care o foloseşte Lucrctius(lie^îrnTrnr78) şi îndr ăgita de Comenius; revine asupra ei, întitulînd astfel chiar o scrieremai măruntă din Opera didactica omnia, partea a IV-a, p. 105. Aici face un apel la învăţaţisă-i continue opera.

23. „Discentia" este un termen pe care îl găsim folosit de pă jirrtej^jxsje^^în lucrarea De_anima, cartea 24, în sens de „ştiinţa automstruirii7;7^rrnrare semnificaţiacuvîntuîurcîe~~clidactică", care provine de la grecescul ..didasco" — t j jJ[nvă jg/'.

24. Manuscrisul Ceska didactica a fost descoperit în 1841 şi se găseşte acum la Muzeulnaţional din Praga. J. V. Novâk 1-a publicat în volumul IV al ediţiei clin Brno, 1913.

25. Titlul întreg indicat în nota 12. *

26. Psalm 8,3.

27. Corect 15, 16, 17.

28. Faptele apostolilor 17, 28.

29. Trimiterea 2,7 este eronată.30- în 313, prin edictul de la Milano, împăratul Constantin a acordat libertatea de manifestare a

religiei creştine. 31« Horaliu, Epistola I, 10;24 (citat liber: „Naturam expellas furca, tanien usque rccurret..."}.

32. Psalm 36,10. 33- Compar ă Revelaţia 2,12.

34. După Psalmul 36,10.

35. Pe vremea lui Comenius, profesorii se recrutau, în cel mai bun caz, dintre absolven ţiifacultăţilor _de_arte („facultas artium"), unde nu primeau nici un fel de pregătire înd!omlmiuT~pedagogic, şi cum găseau un loc mai bun, păr ăseau învăţămîntul.

36. Cicero, De divin. II 2,4 (Compar ă „Salut cititorilor", parag. 5).37. J. Stobaios a întocmit (în sec. V e. n.) Anthologion (Florilegium), unde citatul nu este

atribuit lui Diogenes, ci discipolului lui Pitagora — Diotogenes. Probabil Comenius afolosit traducerea lui Conrad Gessner, Ziirich, 1543, cu scă parea respectivă.

38. în Ccska didaktika se. găseşte în continuare următorul paragraf :%Va fi de folos întregului popor şi îl va ajuta Dumnezeu, cînd şi printre noi se vor ridica oameni mari şi foarteluminaţi, atunci vom cîştiga mai mult respect şi prestigiu printre celelalte popoare,deoarece este sigur că din cauza acestui neajuns, de multe ori, am fost dispreţuiţi şi umiliţi.Aceasta numai dacă toţi tinerii vor fi îndrumaţi spre învăţămîntul general şi fiecare după posibilităţile sale trebuie să poată să ajungă cît mai departe, pentru că nu se poate ca, dinatîtea mii ce dau buzna în fiecare an în şcolile elementare, unii să nu aibă înclinaţie spreşcoli mai înalte", şi de aici îi va ajuta Dumnezeu să urce din ce în ce mai sus, prinaptitudini, încununate de succes, astfel încît nu numai poporul nostru, dar şi alte popoarevor fi luminate' de lumina înţelepciunii£j> In versiunea latină, din Opera didactica omnia, acest paragraf a fost scos, întrucît versiunealatină se adresa unui public mai larg.

179



39. Matei 12, 39; Marca 18, 12; Luca 11.. 29.

40. Matei 11, 12.

41. J. V. Andreae, Thcoplrilus, p. 16.

42. Pittakos a redactat, în jurul anului 500 î. e. n., legile pentru oraşul Mytilene şi a fost considerat unul

din cei şapte înţelepţi ai Atenei. Maxima şi originea ei este prezentată de Erasm, Adagia, chil. I,cent. VI, 95. Ci Diels, Fr. V, I, 64.

43. Nexu liypostatico — exprima dogma bisericească privind fuziunea naturii divine şi umane înHristos,

44. Omul considerat un microcosmos, în analogie cu întreaga creaţie.

45. Se refer ă la 1. Moise, 1,26,

46. în Fizica sa, cap. IX, Comenius îşi expune punctul său de vedere cu privire la plante, animale, om şiîngeri. Este o îmbinare de idei religioase cu cele ale epocii.

47. Comenius deosebeşte simţuri interne si externe. Cele externe sînt cele cinci simţuri cunoscute, cuajutorul cărora percepem lucrurile din jurul nostru. Datele pe care le primesc simţurile externe sint

transmise simţului interior, denumit de el sim ţ ul comun. Alături de acesta mai sînt încă două simţuri interioare: memoria şi imaginaţia.

48. Alexandru cel Mare, rare nu era mulţumii, dosi f ăcuse atîtea cuceriri,

4'>. S. P. Festus a scris In sec. III e.n., după Verrius Flaccus, lucrarea De verborum sig-nificatu, undicţionar îatir.datin, în care a explicat semnificaţia cuvintelor latineşti.

50. Exact: Epistola a îî-a a lui Petru 3,13.

si- Exact: Cartea lui Iov 1, 1, 2,

52. Exact: Luca 12,36.

53. Enoch cu cei 365 de ani ai săi (1, Moise 5,23), deşi ajuns la o vîrstă respectabilă, era tînăr faţă deMatusalcm cu ai săi 969 de ani, tot din neamul lui Adam.

54. epyov — munca, rc&pspya — activitate secundar ă.

55. Se refer ă la căderea în păcat a lui Aclam şi Eva.

56. Scrisoarea I către Corintcni 14,20.

57. Starea de bază este considerata perfecţiunea din rai.

58. Ludovic Vives (1492 • - 1540), Liber primo de concordia et discordia Opera. Basel, 1555, voi. II,764.

59. £,. Annaeus Sfineca, cel tînăr (4 î.e.n. — 65 e.n.}, filozof stoic roman, educatorul împăratului Nero.Epistole 92, 29—30.

6°- Textul între paranteze apar ţine lui Comenius.

61. Jsus, fiul lui Sirah, este autorul unei căr ţi din Vechiul Testament, intitulată Eccle-siastul.

62. Cosmos — lume, macrocosm — lumea mare, microcosm — lumea mică, în miniatur ă, ideefrecventă în literatura epocii.

180



C ■ în Physika synopsis, Coraenius termină unul din capitole cu cuvintele: *,Din cele spuse mai sus, pedrept cuvînt omul este numit microcosmos" (XI, 21)j)

Afirmaţia nu-i apar ţine lui Pitagora şi nu este identificată nici sursa de unde a luat-o Comenius.

Aristoiel, Metafizica, I, începutul.

Bernardde Clairvaux (1031 — 1153), mistic creştin. Citatul este din Epist. 108, parag. 2,

{Migne, Patrol., lat., voi. 182, 242).

Din Cartea înţelepciunii 11,20.

De beneficiis IV, 6, 6.

Luca 8, 5; Matei 13, 3.

Aristoiel, rcepi ^uxîlC» HI, 4.

Prin observaţia sa, Comenius vrea să evidenţieze că natura singur ă nu ajunge.

Tusculanarum disputationum, lib. III, 1, 2.

Maior munâus: omul ca microcosm este opus lumii mari.

Aristotel, rcepo oupavo, I, 3, 270 b.

Epist. 95, 50.

Plato, Timaios, cap. IV. Comenius redă liber ideea, nu sub forma de citat din textul specificat.

Cicero, De natura deorum, lib. I, 42, 117.

Firmianus Lactanlius (aprox. anul 300 e. n.). Lucrarea sa Divinarum institutionum este considerată prima teologie sistematică. Citatul provine din De opif. Dei. IV, 28, Etimologia cuvîntului dereligie, de la verbul religare — a lega, nu este concludentă.

Marcu 10, 14.

Poetul Hora ţ iu este originar din Venusia. Citatul este din Epist. I, 1, 39 ş.u.

Compar ă Comenius, Physica synopsis, cap. 11, parag. 11.

Compar ă cu afirmaţia lui Comenius, cap. III, parag. 3 şi 4.

Referire la 1. Moise 11, 9 — turnul Babilonului.

Sînt numeroase asemenea cazuri, prezentate şi descrise pînă în perioada prezentă. De ele pedagogias-a ocupat mai puţin, deşi ar merita atenţie. în acest sens merită amintită lucrarea J. A, L. Singh and R. M. Zingg, Wolf chiidren and feral rnan. New York, London, University of Denver publications,4, 1941.

85. M. Dresser (1536 — 1607), profesor la Universitatea din Leipzig.

86. J o ochim Camcmrius (1500—1574), umanist şi reformator (contemporan şi prieten. cuMelanchton), autorul lucr ării Horarum subcisivarum cent, I, 75, Frankfurt, 1602.

87. Simon Goulart (1543—1628), teolog protestant din Elveţia (Geneva). Autorul scrierilor: Thresor d'histoires admirabîes de notre temps, voi. I, în 1600, II, în 1604, şi Enfants nourris parrni Iesloups.

181



88. Plalon, Legile, cartea a Vi-a, cap. 12.

89. Diogenes Laertius, De vita et dogmatibus pMIosophorum VI, parag. 65.

90. Neslor, unul din eroii r ăzboiului troian, despre care Homer spune că a tr ăit cît trei generaţii.

91. JosephusFlavim (37—95 e.n.), istoric evreu» A scris în greceşte Despre r ăzboiul evreiesc(campaniile împăraţilor Vespasiau şi Titus, care au dus la distrugerea Ierusalimului şi atemplului), şi Antiquitates judaicac, cartea I, 106.

92. Ovidiu, Ars amandi III, 595—-596.

93. Comenius consider ă că fiecare fiinţă are un, spirit propriu.

94. Compar ă 5. Moise 1,17; Romani 2,11; Petru 3,17,

95. Aitgustin, De spiritu et litiera. (Migne, Pair. lat? 44, 199 ş. u.}.

, 96. Vcrgiliu, Georgice I, 145 -~ 146.

97. Cartea lui Isus Sirah, din scrieri necanonice 89, 40.

98. Juvenal, Satirae VI, 448—450.

99. Euripide, Hippolytus V, 610-643,100. Cipriota — este denumită Venera, zeiţa frumuseţii, pentru că provine din insula Cipru.

101. Pitagora (c. 580—c. 500. î.e.n.), filozof şi matematician grec. El considera că la bazalucr ărilor se află numerele. Aici Comenius are în vedere gîndirea lui Pitagora conform

. căreia lumea este concepută ca armonie şi număr. 102> Arhimede (sec. 3 î.e.n.), vestitul matematician, fizician şi inventator grec în domeniul

mecanicii.

103. G. Agricola (1494—1555), primul mineralog sistematic german. A scris Bermannus sivede re metallica Hbri XÎL Basel, 1530.

104. Christoph Longolius (1488—1522), umanist francez. Cu Erasmus a dus vestita dispută:

dacă limba şi stilul lui Cicero trebuie imitate, ori acestea să fie adaptate nevoilor timpului.Longolius a fost persiflat de Erasmus în dialogul Ciceroniamis.

105. în Opera didactica ornrsia III, 3—4, Comenius atribuie aceste cuvinte unui profet, f ăr ă să facă alte precizări.

106. Nu se ştie precis la cine se refer ă Comenius; probabil la cuvintele lui Socrate, din Apologialui Plato, cap. 36 ş.u,

107. Pilde 15, 15.

108- Compar ă „Leges illustris gymnasii Lcsnensis, ratione moruni" 1.

109. Proverbe 9, 10; Iov 28, 28; Psalm III, 10.

no. După Platan, lucrurile percepute prin simţuri nu ar fi decît „umbre", copii şterse ale ideilor,şi nu ar avea corespondenţă în realitate, decît în măsura în care participă la idei.

182



Ui. M. Luther, An die Burgermeyster und Radherrn allerlcy Stedte ym Deutschen landen, 1524.

112. Asupra stărilor din şcolile din acea vreme vezi Zikmund Winter, 2ivot a uceni na skolâch partikulâmich. Praha 1901.

U3. Vezi Salut cititorilor, nota 12 cu privire la E. Lubinus.

114. Vergiliu, Eneida VIII, 560.

U5. Despre corabia lui Hieron, pe care a mişcat-o Arhimede, povesteşte Plutarch. Marce-llxis, cap. XIV, şi Athenaios, DeipnosopMstae V, 208 d.

116. Este vorba de Ferdinand de Castilia. Cornenius se foloseşte aici de lucrarea lui G. Ben-zoni,Historia del mondo nuovo, Veneţia, 1565.

117. Anecdota este cuprinsă în cartea lui G. Benzoni.

118. Cornenius îl consider ă pe J. Faustus — Fust (mort 1468) drept inventatorul tiparului. Fust a fostasociat cu Gutenberg, iar după ce s-a despăr ţit de acesta a avut o tipografie proprie. Urmaşii luiFust au susţinut că Gutenberg ar fi deprins arta tiparului de la Fust.

U9. Istoriceşte nu este confirmat faptul că praful de puşcă a fost inventat de călugărul Bertliold Sclîwarz.

120. Se refer ă la foştii locuitori ai Americii, pe care i-a descoperit Columb.121. Proverb, vezi Erasm, Adagio chil V, cent. IV, 45.

122. Această povestire a luat-o Cornenius probabil din Florilegium magnum, editat de Jos. Lang, cap.„Discipuius"; Frankfurt, 1621, p. 865.

123. Arisiotel, Metafizica I, începutul: „ÎCUVTEC uvOpamoi toC siSevai âpsyovtui cpuast"

124. în cap. V, parag. 7.

125. Nu în mod expres, se poate doar desprinde.

126. Compar ă Ovicl, Ars amandi III, 397 (ignoii nulla cupido).

127. Despre aceasta vorbeşte J'hUatch în biografia lui Temlstocle, cap. 2. Cornenius a preluat această

afirmaţie din Erasm, Apophthegmata V, Themistocle 17 şi 18.128. Erasm, op. cit. în nota 121.

129. în Plutarch, Alexandru, cap. 6, nu se găseşte acest text, în schimb există în Florilegium lui Lang,cap. Eclucatio.

130. Teoria „antidotului" a jucat o deosebită importanţă în filozofia şi medicina medievală. Despre„Antidotarium" vezi St. d'Irsay, Hist'oire des XMversites; Paris, 1933, voi. I, p. 104 ş.u.

131. Un cunoscut proverb latin spune „Nu din fiecare lemn se face un Mercur" (statuia zeului).

132. Cato, De agii cultura 5, 6.

133. Plutarcli, De educatione puerorum. cap. IV.

134. Regele Iiieron a folosit sistemul de scripete al lui Arhimede.

183



135. Conform stadiului de atunci al ştiinţei, dopa care substanţele dispuneau de diferite grade de căldur ă

interna sau externă.

136. Compar ă cap. XII, 3 şi cap, XIII, 8.

137. Daedal, constructorul labirintului din Creta.

138. Credinţa popular ă despre tunete.139. Comenius a r ămas partizanul poziţiei geoeentriee, ptolomoice. Mai tîrziu, el a luat cunoştinţă de

concepţia heliocentrică, dar n~u mai introdus-o în lucr ările sale.

14<i- Compar ă Cicero, De offidis, I, 28, 100. 141- Cicero, De legibus I, 6, 20.

1*2. Hippohrale, Aphorisme, Cu aceste cuvinte îşi începe Goetîie romanul său Wilheîm MeistersLehrjahren şi stimulat probabil, după cum arată W. Flitner (în Goetlieka-lendar, 1943), a căutat să citeze întregul text respectiv al medicului grec, pe care 1-a inclus apoi în opera sa.

143. Dionysius Cato, Distidra II, 2(3.

î'44. M. Manilius, Astronoinicon, liber IV, 16. 145. „fronte solum capillatae" ........... vezi nota 142,

146. Capit. XV.

147. Capit, XIX.

148. Capit. XVI.

149. Capit. XVII.

130. Capit. XVIII.

151. Capit. XIX.

152. Comenius îi atribuie lui Aristotel o maximă, luată din Scneca, De brevitate vitae I, 2, dar care defapt îi apar ţine lui Theophrast (vezi Cicero, Tuscuî. III, 28 par. 69).

153. Hippokrate, începutul aforismelor, vezi cap. XIV, nota 6.

154. De brevitate vitae cap. I ş.u.

155. H. Guarinonuts, medic, autorul lucr ării Ble Grewel der Verwiistung menschlichen Geschlechts,

Ingolstadt, 1810, prefaţa la cap. IV.

156. Pico della Mirandola (1462—1494), umanist şi filozof italian. A impresionat prin erudiţia sa, şidatorită subtilităţii spiritului său s-a ridicat la nivelul celor mai de seamă gînditori ai Renaşterii.

157. Scneca, exact Epist. 93, parag. 1—8.

158. Juvcmil, Satira X, 356.159. Vezi Informatorul şcolii materne, cap. V, 14 ş.u.

160. Hcsiod, "Epya Kai f|uspa (Munci şi zile), V. 361-362.

184



161. Exact 2496.

162. Seneca, De brevitate vitae, I, parag. 3.

163. De aici începe expunerea metodei sincretice.

164. în vremea respectivă, nici nu putea fi vorba de material demonstrativ. Pentru clasele mai mari nu

existau manuale, lecţiile începeau cu dictarea sau transcrierea textului de învăţat.165. Aici Cornenius face o distincţie clar ă între arte şi ştiinţe. Prin arte înţelege cele 7 arte liberale, iar

prin ştiinţă — înţelegerea lucrurilor. Artele premerg ştiinţei.

166. Regulile abstracte, aşa cum le întîlnim la gramatică, dar ele trebuie să rezulte din exemple.

167. „Reales disciplinas praemitti organicis" — ştiinţele reale să premeargă celor organice, adică celor ce le ordonează, ştiinţelor logice. „Organicis" în legătur ă cu „Organon"-ul aristotelian, respectiv„Novum organon" al lui Fr. Bacon.

168. Seneca, Epist. 93, parag. 1—8.

169. Josef Justus Scaliger (1540—1609), umanist, filolog şi istoric; a activat în Leiden-A fostconsiderat, multă vreme, întemeietorul filologiei istorice.

170. Elevul trebuie mai întîi să-şi însuşească înţelegerea lucrurilor, apoi să aplice în practică cunoştinţelesale.

171. Acest procedeu este indicat în primul rîud pentru învăţarea limbilor, dar Comcuius îl extinde asupraîntregului conţinut ce urmează să fie învăţat.

172. Ilugo de St. Victor (1107—1141) — teolog francez, mistic (Migne, Fatr. lat. 175, 237 ş.u.).

173. Arisiotel, Fizica I, cap. 8—9.

174. Citatul provine din J. Lung, Fîorilegmin rnagnum, din partea intitulată „Instituţie", Frankfurt,1621.

175. Cicero, Tuse. II 5, 13.

176. (Isocrates), Orat. ad demonicum, parag. 18.

177. Quintilian, Institutio oratoria I, 3, 8.

178. Date mai amănunţite le găsim la sfîr şitul altei lucr ări a lui Cornenius, Informatorul şcolii materne.

179. Cap. XIX, parag. 50. în Informatorul şcolii materne, cap. V, parag. 20, găsim interesante date cu privire la necesitatea mişcării şi a jocului la copii.

180. Aluzie la versul lui îlora ţ iu „Omne tulit punctum, oui miscuit utile dulci", Epist. II, 3, 343.

isi. Labirintul înţelepciunii; titlul manualului pentru clasa a IV-a a şcolii comeniene a fost alcătuit după principiul ghicitorilor.

182. Vezi cap. XVIII, parag. 45—46; cap. XIX, parag. 50.

183. Este vorba de pămînt, apă, aer si foc.

185



184. Cu prjvjre la pansofia lui Comenius, vezi studiul introductiv. O lucrare mai timpurie este(Torta sapientiae reserata sive pansopMae christianae seminariurn (Poarta deschisă aînţelepciunii* sau r ăsadniţa pansofiei creştine) Jprecum şi alte lucr ări.

185. Se refer ă la lucrarea lui Donat.

186. Autorul se refer ă la cele două gramatici, prima a lui Filip Mclanchton, iar a doua a lui

Pietre de la Ramei (1515-1572), un cunoscut umanist francez. Ambele erau folosite înşcolile cehe, dar şi larg r ăspînditc în Europa centrală şi apuseană.

187. Comparaţia este folosită de Quintilian, Inşi orat» I, 2, 27 ş/u.

188. Mai detaliat despre aceasta în Schela pansophica, partea a Ii-a, Picturae auditoria, în Operadidactica omnia III, 38 ş.u. Aceeaşi idee o găsim la Câmpamlla, în Cetatea soarelui.

189. Comenius a urmărit să elaboreze o metodă universală pentru toate ştiinţele şi artele.

190. Hieronvmus (331—420), părinte bisericesc, Epistola 53, parag. 9 (Migne, Patrol. lat. 22,549).

191. Vezi cap. XIX, parag. 50.

192. Esop, Fabule 200 şi 200 b; Phaedra I, 3.

193. Hora ţ iu, Epistola I, 19, 19.

194. Este vorba de iezuitul polonez Rchor Knapski (1584—1638), autorul cuprinzătoruluidicţionar Thesaurus polono-latino-graccus. Cracovia, 1621 —1632; vezi şi critica pe carei-o aduce Comenius în cap. XXII, parag. 25,

195. Vezi mai jos cap. XXI şi XXII.

196. Se refer ă la lucrarea pansofică Pansophiae diaţyposis, apărută mai tîrziu.

197- QuiniUian, Inst. oratoria XI, 2, 1.

198. £,, Vivcs, De tradendis disciplinis, lib. III, Opera, Basci, 1555, voi. I, p. 468.

199. L. Vives, Introd. ad sapient, 180—183. Opera, Basel, 1555, II, 77.200. Nu este cazul să discutăm exactitatea lingvistică a exemplului dat, mai ales că sînt şi păreri

contrarii (vezi Vybraue spisy Jana Amose Komenskeho, Praha, 1958, voi. I, parag. 276.

201. Psrsius Placous, Satirae I, 27.

202. Joachîm van Sterk {cu numele latinizat Joachim Fortius Ringelbergms, ,1499 — 1536),umanist olandez, autorul lucr ării De ratione studii» apreciată de Comenius, vezi Operadidactica omnia", partea a IlI-a, 758 ş.u.

203. Cap. XXVII şi XXVIII nu conţin nimic cu privire Ia scriere, dar găsim în cap. XXIX.

204» Cgmenius a construit acest hexametru după un vers cunoscut al unui autor anonim:«CSolamen miseris socios habufe.se malorum" („Mîngîierea nenorociţilor este că nu se

chinuîe singuri").\ 20S. Procedeul de a încredinţa elevilor anumite sarcini din cele ale profesorului, spre a uşura

munca celui din urmă, era destul de uzual pe atunci.

186



206. Epist. ad famiî. VII, 29, 2; Erasmus, Adagia chiî. I cent. VII, 3.

207. Seneca, Epist. 29, 1.

208. în loc să fie 21, în. text este 22, pe care l-am men ţinut.

209. Compar ă Ovidiu, Fasti I, 321.

210. Plinius, Naturalis historiae, liber XXIX, 1,2.

211. Indicaţii mai precise asupra reprezentărilor picturale le-a dat în Şcoala pansofică şi în cap.XX, parag. 10.

212. în Didactică nu se găsesc alte indicaţii.



215. Idem 84, 2.

216. Augustin, Epist. 143 par. 2 (Migne, Patrol. lat. 33, 585).

217. Cap. XVIII, parag. 44-47.218. M. Litther, în scrisoarea adresată oraşelor, din 1524. Compar ă cap. XI, 3 şi nota respectivă.

219. Seneca, Epist. 48,12.

220. Cicero, De officiis I, 31, 110: „invita, ut aiunt Minerva, id est adversante et repugnantenatura".

221. Special, specific — în opoziţie cu general.

222. Adică în conformitate cu ştiinţa didacticii.

223. Vezi nota 47.

224. Principiul filozofiei senzualiste are o formulare asemănătoare: „Nihil est in intel-lectu,

quod non prius fuerit in sensu".225. Plautus, Trucuîentus, v. 489; Erasmus, Adagia, chil. II, cent. VI, 54.

226. Hora ţ iu, Epist. II, 3/180-182.

227. Comenius utilizează termenul de „physica", respectiv „physicae", pentru întreg domeniulcreaţiei, dar este folosit şi în loc de „naturalis scientia" (vezi mai ales cap. XXX, parag. 6).

228. Robert Fludcl sau de Fluctibus (1574—1837), filozof al naturii, în genul lui Paracelsus,Comenius are în vedere lucrarea sa Utriusque cosmi, majoris se. et minoris metaphysica, physica atque teehnica historia (prima parte: Macrocosm, partea a Ii-a, Micro-cosmihistoria), Frankfurt, 1628. Materialul menţionat de Comenius se găseşte în cap.„Philosophia vere christiana seu meteorologia".

229. Cum se vede, Comenius cunoaşte noţiunea de „utopie", dar nu ştim sigur dacă el a cititcartea lui Th. Moms.

230. Aristoiel, Metafizica I, cap. 2.

187.



231. Ccrxepov — rcpoxspov — ce urmează mai iîrzhi să se dea mai înainte.

232. Citatul nu a fost identificat.

233. Aceste cuvinte nu-i apar ţin lui Quinîilian, ei lui Sincca, Epist. VI, 5.

234. pij.npnKOc — care imită.

23S în original, proverbul este dat în limba germană: „Ein guter Vorgănger findet einen guten Nachgânger.

236. TereMiu, Andria, vers 17 i.

237. Despre „tropoi" ca şi despre conţinutul învăţămîntului din epoca respectivă, vezi studiul lui E.R. Curkm, Europăische Literator und lateinisches Mittelaîter, Berna, 1948, în special parag. 50 si următoarele,

238. Comcnius recomandă ca în demonstraţie să se folosească aceleaşi exemple.

239. Vergii a folosit în Eneida (î, 14), ref erradtt-se la port ui Ostia, ^^^^zzJ^SSS^i^B-^^ ^pgatjn_l^umari. După acest model, elevii pot construi singuri metateze asemănătoare.

240. Cicero, De divinatione I, 42, 87.

241. Acest lucru îl afirmă Qmnîilian, Inst. orat. fi, 3,3 (vezi şi cap. XXV, parag. 23).

242. Ovidiu, Ars amandi II, 675—676.

243. Aceasta este o poziţie a realismului pedagogic, promovat cu vigoare de Comenius.

244. Janua linguaruin reserafa, sive seminarium linguarum et scientiarum orrmium; Lissa, 163Î.

245. Cicero, De finibus III, 2,4.

246. Ediţia Docenius a operei Janua, apărută în 1633.247. Khmer a fost colaboratorul lui Comenius la Elbing, la elaborarea manualelor pentru

suedezi.

2"48. Latinitatis posticum — Portiţa din spate a latinităţii. 249. Cicero, De oratore III, 10, 38.

250. Vezi parag. 19 din acest capitol.

251. Mai tîrziu Comcnius înlocuieşte denumirea, de „Palatinul" cu „Atrium".

252. în ediţia de la Amsterdam a Didacticii magna urmează o numerotare greşită a paragrafelor,în loc de 20—26, avem 10—16. Am introdus numerotarea corectă.

253. Vestibulum a apărut după Janua, adică în 1633, cîncl Comenius şi-a dat seama că . Janua, ca prim manual, este prea greu.

254. în loc do „palatium", Comcnius a introdus „atrium", fiind o denumire mai corespunzătoareintenţiilor sale reformatoare.

255. Vezi Opera didactica emnia, partea, a IÎI-a, p. 175 ş.u.

256. Vezi Opera didactica omnia, partea a lîl-a, p. 219 ş.u.

257. Vezi nota 194.

188



258. îndrumările cu privire 3a utilizarea, acestor manuale se află în Didaktickc ropravă Vratislavskfm şiîn Skola trojtridni.

259. Seneca, în Epist. 88, 1 şi nu în 89.

260. L. Vivcs, Introd. ad sapientiam 1; Opera, Basel, 1555, II, 70 ş.u.

261. „Ne quid nimis" — compar ă Erasmus, Adagia chil. I, cent. VI-, 96. Calc după grec. jxi]8ev ayuv(Theognis, 335 etc.)

262. Despre Lactantius vezi nota 78.

263. Are în vedere un citat din Pluiarch, De audiendo, parag. 3.

264. „Ventre pigri, inutilia pondera terme" — o expresie homerică — ăxOoc upooprjc (II. 18, 104'; Od.20, 379).

265. Capit. XXI, parag. 5.


267. Vergiliu, Gcorg. II, 272.

268. Horaim, Epist. I, 2, 69-70.260. /_. j, M. Columclla, De re rustica, iib. XI, 1, 26: Nani illud verum est M. Catonis ora-culmn „nihil

agendo homines male agere discunt".

270. Cap. I, V, parag. 6. 271-

Vezi Job., cap. 32 ş.u.

272. Psalmul 139, 14. _

r 273. M. Luther scrie în prefaţa la ediţia scrierilor sale germane din Î539; »„Tu vei găsi mereu, prin tot

psalmul (anume 119), trd_j£guji şi care se numesc: oratio, mcditatio, tenta ţ ia. **"

274. Pe această temă Comenius a scris către sfîrsituî vieţii sale opera Unum necessarium (1668).275. Vezi 2. Moise 22, 29 si 23, 19.

276. Luca 16, 19 şi continuare.

277. Vezi Vergiliu, Eneida 1,94.

278. 2. Regilor 2, 11.

279. Andreas Ger ar dus Hyper ins, teolog luteran din sec. XVI. între altele a scris De theologo seuratione studii theologici, libri IV, Basel, 1559; iar despre studiul Sf. Scripturi, în: De sacrascripturae lectionc et inedîtatione «ruotidiana, Basel, 1563.

280. Desiderius Erasmus din Rotlerdam (1467—1536), marele umanist olandez care a promovat o pedagogie umanistă, fundamentată pe ideea „naturii bune" a omului. Opera,. ed. J. Clericus, voi. V,Sp. 140 AB.

281. Idem, 140 CD.

282. idem, 144 A-C.

189



283. Augustin, Doctrina christ., 11,9 {Mignc, Patrol, lat. 34, 42).

284. Autori romani de comedii (Plauim c. 250—184 î.e.n. şi Terentius 185—159 î.e.n.).

285. l. Moise 22, 16 ş.u.

2S6. Aluzie la scara lui Iacob — vezi 1. Moise 28, 12 .ş.u.

287. Futgentius (468—533), scriitor religios, adept al Sf. Augustin, Epist. II, parag. 12—21(Migne, Patrol. lat. 65, 315-317).

288. Luca 16, 19 ş.u.

289. Priscimms (mort 526) a scris o gramatică, a limbii latine, care a fost utilizată în tot evulmediu, pînă în timpul lui Comenius, intitulată Institutiones grammatieae.

290. l. Petru 5,5; Iacob 4,6.

291. Matei 3, !7;Marcu'l, II .

292. Ioan 1, 26.

293. Psalm 116, 22; Matei 21, 42; Mar ţii 12, 10,

294. CaUillits. (87—47 î.e.n.), Tibnllm (aprnx. 54-......19 î.e.n.}, doi cunoscuţi poeţi lirici ro-i n a n i.

295. fna;i Chrisostom (mort 407). scriitor bjsotw.se grec; în comentariul său la cea de-aîT^^coioareli lui Timotei; Horn ol ic LX, î {Mignc, Patrol. lat. 62).

296. Cassiodor (aprox. 470—565 e.n.), scriitor creştin: Exposltio in Psaîterium, Ps. 15, ultimul

al. {Mignc, Patrol. lat. 70, 116),

297. Compar ă Ilora ţ iu, Epist. II, 3, 268 ş.u.; „Vos exemplarta gracea nocturna versate mânu,versate diurna".

298. 1. Petru 2,9.

299. Lucian (125—190 e.n.), retor şi filozof grec,

300. Mar ţ ial (sec. I e.n.), autor roman de epigrame.

301. Julianns Apostata — Renegatul (332—363), împărat roman, a domnit între 361—363;devenind adept al neoplatonismului, a revenit la păgînism, de aci şi porecla.

302. Leon al X-lea (1513—152î),'papă în perioada Reformei. Ceea ce afirmă Comenius despreel este datorită lucr ării lui Joh, Bak, Tlie Pageant of Popes, London, 1574, p. 179.

303. Jacoh Sadokto. (1477—1547), cardinal, cu înclinaţii spre umanism. La fel şi Bembo erareprezentantul unui umanism foarte pronunţat laic.

304. Prin „italieni", Comenius nu are în vedere pe italienii catolici, cît mai ales pe italienii„eretici" ai sec. al XVI-lea, şi în special pe sozzinianişti, de care s-a ocupat în mod specialîntr-o scriere.

305. Cartea 1, Samuil 5, 2.

306. . (Hieronymus), Epist. ad Damasnm, nr, 144.

307. Isidor dînjkmtta (sec. VII), părinte bisericesc^ Opera: Isidorxs Hispaîensis Sententiarum,

190



L. ITI c. 13, 2,3 {Migne, Patrol. lat. 83, 686).

308. De finibus, II, 5, 16.

309. Corpus Reform. XXI, Sp. 101 ş.u. (Tiieol. hypotyposes de peccato). 3io.

Augustin, Epist. 137, parag. 7 {Migne, Patroî. lat. 33, 524).

311. Comenius are aici în vedere mai ales pe Aisted cu scrierea sa: Triumphus Bibliorumsacrorum seu encycîopaedia biblica, exhibens triumphum philosophiae, jurisprudentiae etmedicinae sacrae itena que sacrosanctae theoîogiae, quatenus iîiarum fundamenta exScriptura, V. et N. T. colligntmtur; Frankfurt, 1625.

312. Erasmus, Paraboîae sive similia, abs. ex Aristotele, Plinio, Thcophraste, Clericus 1,606 c.313. Idem I, 615 ş.u.

314. Acest aliniat stă sub puternica influenţă a lucr ării lui Andreae Theophilus, dial. III, p. 89ş.u.

315. Interpretarea textului 2. Moise 3, 22 este dată de Augustin, De doctrina christ. II, 40 (60),{Migne, Patroî. lat. 34, 63).

316. Vezi nota 241.

317. în mod greşit Comenius atribuie comparaţia lui Augustin In Ioc ele Grîgore. Vezi Gre- gorius, Moralium libri, introduc, cap. IV.

318. Vezi Opera didactica omnia, partea I, Didactica dissertatio, unde Comenius vorbeşte numaide întreceri lunare.

319. Vezi nota 289.

320. Cicero, Pro Flacco 27, 65; Emsmm, Adagia, chil. I, cent. VIII, 36.

Frigieni, popor din Asia Mică înrudit cu tracii, consideraţi de romani ca leneşi.

321. E. Lubinus, vezi nota 12; el propune şi alte pedepse.

322. Compar ă cu nota 173.

323. Prezentarea de fapte duce la descoperirea nexului cauzal.

324. Compar ă Informatorul şcolii materne, IV, parag. 7— 11 şi cap. VI—VIII.

325. în Fizică se includeau, pe vremea lui Comenius, şi ştiinţele naturii.

326. Mădularele interioare erau inima, ficatul, stomacul etc.

327. Vezi cu privire la noţiunea de gramatică în evul mediu— E. R. Cmiius, Europâische

Literatur und lat. Mittelalter. Bem, 1948, p. 50.328. Versurile metrice sînt cele cantitative, iar pe cele ritmice Comenius le numeşte versuri

accentuate.

329. pr in noţiunea de „politică" Comenius înţelege administraţie publică, jurisprudenţă etc.

330. Vezi Informatorul şcolii materne IV, parag. 7, respectiv IX.

331. Tot acolo IV, 5, respectiv X.

332. 1. Moise 5, 22-24.

191



333. Problema este tratată în Didactica Magaa, cap, .'XXIX şi XXX. Comcmus a reluat-o mai analitic înPampaedia.

334. în Didactica magna din Opera didactica omrtia apare, din eroare, de două ori notarea a două paragrafe diferite cu 23. Al doilea paragraf l-am notat cu 23 b.

335. Titlul exact al lucr ării Schola infantiac sive de provida juventutis primo sexcnnio

educatione, vezi Opera didactica omnia voi. I, p. 198 ş.c. Această lucrare a fost scrisă cu 6 aniînaintea Didacticii.

336. Comenius se refer ă la lucrarea pe care. a serb<f Ia. Sârospatak, Orbis sensualium pictus (Lumea înimagini), menită să contribuie la învăţarea limbii latine.

337. Detalii metodologice le găsim în prefaţa la Orbis sensualium pictus,

338. Wilhehn Zepper, predicator ia. Herborn, pe vremea, cirul Comenius îşi f ăcea acolo studiile. Zepper aeditat De politia eccîesîastka, ilerborn, 1607, în care recomandă, în cap. VI, să nu se înfiinţeze şcoliîn limba maternă (adică şcoli elementare) acolo unde există şcoli latine,

339. J, II. Alslcd, unul din profesorii lui Comenius la Universitatea din Herborn. Mai tiran, profesor laColegiuîplm Alba îulia. A publicat Encyclopedia septem tornis distincta, Herborn, 1630. în această

lucrare (cap. VI, p. 1513) susţine ca la şcoala elementar ă în limbă maternă să urmezi; numai băieţii,,qui artibus mec.hanicis ali-quandi) se applicabuni".

340. Idcea provine de la evanghelistul Ioan: „Viului suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii deunde vine, nici încotro se duce" (I<>an 3, 8). A

341. în fiecare limbă, după Comenius, osie cuprinsă o parte a spiritului, care poate fi cunoscută prinînvăţământ şi prin stă pînirea limbii respective.

342. Cicero, De oratore III, 10, 38,

343. Limba latină era considerată ca o limbă erudită; ca asigura nomenclatura ştiinţifică a lucrurilor. ,

344. Muzica figurală — cîntarea pe note.

345. Compar ă nota 2, Propuneri scurte.

340. Cele 6 manuale au fost denumite astfel de Comenius: Violarium, Rosarium, Viridarium, SapientiaeLabyrintkus, Spirituale balsamenUim, Paradisus animae (vezi Opera didactica omnia I, p. 248 ş.u.).

347. Vezi Opera didactica omnia I, p. 249 ş.u.

348. Siman Stevin\(1548—1620), matematician şi naturalist olandez. A scris în limba flamandă.

349. Problematum geometri, libri V, Antwcrpen, 1583, cartea I.

350. Noţiunile: ens — ceea ce este, essentia — realitatea obiectivă, substantia — substanţă, .,"eienfîr"accidens — moment întîmplător, nesemnificativ, qualitas — calitate, quid- / ditas — existenţă sînt noţiuni ce nu provin din latina clasică, ele au fost create pentru V nevoile deordin terminologic ale filozofiei medievale, în parte, pe baza lexicului grecesc,-^

351. Compar ă nota 10 de mai sus.

192



352. Limba maternă, latină, greacă si ebraică.

353. Comenius a r ămas partizanul geocentrismului.

354. Computus — calcularea mişcării aştrilor cereşti pentru determinarea datei sărbătorilor (de pildă, aPaşteluî).

335. „Magistcr pnilpsophiae" era sinonim eu profesorul pentru arte liberale. Titlul se ob ţinea în urma

absolvirii facultăţii artistice (facultas artium), denumită mai tîrziu — facultatea de filozofie. 356. Justus Lipsim (1547 — 1603), filozof olandez, foloseşte noţiunea de filozofie, ca şi Comenius, într-

o accepţiune mai largă, în sensul cunoaşterii umane în general.

357. J, Lipsii, Physiologiae stoicorum libri tres, Antwerten, 1604, cartea I, parag. 1, p. 2.

358. Comenius foloseşte inscripţia de la intrarea în academia platoniciană pentru denumirea clasei a Ii-aa şcolii sale pansofiee.

359. Despre aceasta vezi cap. XXII, parag. 20 şi 21.

360. Termenul de „metafizică" este legat de lucrarea lui Aristotel în care.se tratează speculativ principiile fundamentale ale teoriei existenţei şi care a fost numită „metafizica", deoarece Andronkos din Kodos (sec. I î.e.n.) a aşezat-o în urma lucr ărilor ele fizica aristoteliene. Termenul afost folosit mai tîrziu în denumirea unei ştiinţe al cărei obiect este abstract şi depăşeşte graniţele

experienţei obişnuite. Aşa s-a ajuns la confundarea metafizicii cu teologia şi cu concepţia că obiectul ei este veşnic, invariabil şi atemporal. De aici modul „metafizic" şi metoda de a gîndi prinabordarea izolată a obiectelor şi proceselor, prin absolutizarea unor laturi ale realităţii, în opoziţiecu metoda dialectică.Comenius împărtăşeşte părerea de origine aristotelică epocii cu privire la metafizică, considerînd-odrept ştiinţa categoriilor de bază ale lucrurilor, ca existenţă, fiinţă, proprietate, calitate otc, adică drept ceva ce se manifestă în mod invariabil. Cunoaşterea acestor categorii îi apare indispensabilă pentru înţelegerea oricărei ştiinţe. De aceea, Comenius propune ca înainte de fizică să se studieze„profizka" în sens de metafizică.

361. Aici s-a tradus prin menţinerea ablativului absolut ncclasic.

362. Xenop/ion, Memorabila Socratica 1, 6, 15; Erasmus, Apophthcgmata III, Socratica 10 (Clericus IV, 156).

363. Urma să fie; completat în Informatorium destinat şcolii latine. 364- La tabla de materii a Didacticii acest capitol este intitulat: „De academia, peregrina-,tionibus et collegio lucis".

365- Capitolul XXVII, 3 şi 6.

366. pr jn „facultăţile superioare" înţelegem, conform structurii şi ordinii universităţii medievale pînă însec. al XlX-lea, facultăţile de teologie, de medicină şi de drept. „Facultas artium" nu intra în rîndulfacultăţilor superioare.

367- în original, „studiorum universitates", înţelegînd prin „universalia" —- universalitate. 368. Proverb, vezi cap. XII,

369. Minerva fiind zeiţa înţelepciunii, împotriva voinţei ei înseamnă f ăr ă aptitudinile cuvenite.370. Aici „politia" are semnificaţia de ştiinţe cu privire la stat şi jurisdicţia sa.371. Este vorba de hăr ţi.

m



372. Scneca, Epistola 2, 2.

373. Atdm Gcllius (scriitor roman, sec. II e. n.}, autorul renumitei lucr ări Noctes Atticae,concepută par ţial sub forma unor colocvii imaginare- (Traci. rom. David Popescn, Ed.Acad., 1966.)

374. Sine- fracside — am tradus „f ăr ă proşi-dino'1-, fura prezidiu.

375. Se refer ă la cele trei facultăţi -— teologie, medicină, drept.

376. Plafon, Legile XIX, cap. 5.

377. Ideea unei asemenea Academii a îmvăţaţîlnî 1-a preocupat pe; Comenius pe parcursulîntregii sale vieţi. El o concretizează îti Yla. lucis, cap. 18.

378. în original apare 17 în loc de 16.

379. în tabla de materie alcătuită de Conionius, n trecut cuvântul „perfecte", în loc de„plane aceurato".

380. Comparaţia o reia Comenius din nou, mai ti'rzra, In lucrarea Typographeum vivum,în Opera didactica oimua, IV, p. 84 ş.u.

381. Comenius are în vedere corectarea zaţului înaintea tipăririi finale.382. Din această serie de lucr ări metodice, Comenius n-a publicat decît. Informatorul scolii

materne.

383. Et intcllegere se sciant, quod sciunt,

384. în secolul al XVII-lea era uzuală numerotarea colilor cu litere şi nu cu cifre, aşa cum se faceîn prezent. Astfel, prima coală era notata cu A, a doua cu B ş.a.ra.d. La rîndul său,câteodată, paginile erau notate A }! A2 ele.

385. în original sînt trecute 26 de ore — poate Comenius a avut în vedere şi orele destinateserviciului religios de duminică, şi atunci cifra este exactă, sau poate este o eroaretipografică.

386. Cap. XIX, parag. 20,387. Compar ă „Typographeum vivum", parag. 19 din Opera didactica omnia, IV, p. 89.388. Jcmus Caecilius Frcy, Via ad divas scîenttas, cap. II, parag: 1.389. Autorii cei mai de seamă care s-au ocupat de problemele şcolare au fost menţionaţi de

Comenius în prefaţa prezentei lucr ări.390. Hora ţ in, Epistola II, 3, 355.391. Căr ţile panmctodice sînt cele ce urmau să fio alcătuite pe baza concepţiei comeniene pentru

a servi „universatis cultura ingeniormn"', adică să mijlocească minţilor cultura universală,astfel ca să Ie asigure „omnino" - - totalitatea, universalitatea. Problema o dezbate pe largComenius în Pampaedla, cap. VI, intitulat „Pambiblia", dar sînt şi valoroase indicaţii înDidactica magna, cap. XXIII, parag. 19; XXVIII, parag. 24; XXX, parag. 16.

392. Pandidactica — didactica universală.393* Socielas collegialis — o asociaţie de persoane, constituită pe baza comunităţii de interese

profesionale; formă cunoscută şi în antichitate, dar foarte r ăspîndită în evul mediu, cînd auapărut şi colegii de învăţămmt {mediu sau superior) cu. internat,

194



394. Sencca, Epistole 6,4. (în original, citat greşit 17).

395. Cicero, De divinatione II, ,2, 4.

396. Xenophon, Memorai). I, 6, 15. Idem Ia Erasm, Apoplitîiegmata III, Socratica 10.

397. Această propoziţie a circulat ca proverb la vechii greci, aşa cum se găseşte la Gcllius II, 6; la fel la

Erasm, Aclagia, I, i, 1.398. Chrisip[>os — filozof stoic grec, sec. al l'II-lea tem.

399. Evanghelia lui loan 3, 8.

400. Bemhard de Clairvaux, Sermones de sanctis I, 3 [Migne, Patroi. lat. 183, 362).

401. Evanghelistul Luca, 16, 8.402

- 1. Corintieni 13, 4.

403. Gregorius, Moralium Iibri XXX, cap. 27, parag. 81 (Migne, Patroi. lat. 76, 569). 404

- M. Lulher, Am die Burgermeyster «fad Kadhcrrn 15, 30 şi 34. 405

- Pred. 9, 13-18.



'Bibliografia

lucr ărilor lui J. A. Come nins citate şi ale unor studii utilizate' în prezentarea

datelor referitoare la via ţ a şi opera sa

J . A. Comcni i . Opera didactica omilia. Variis Iiitcustiue oerasionibus scripta, divcrsisqiie locis edita : nune autemnan feminin in anul», ut simul sini, c-otUcte, sed & ultima conatu in Sysicma unum mecha-nica conslructum,redacta. Amsterclami, Impfi>sis I). Laurcnlii do, Goer, Excude'runl Christo-phorus Cvmradus, & Gabrielh Rcw. ' Alina M, 1*0. IA*II .

J o a nncs Amos C o m e n i ti s. Opera didactica m/mia. I'dilio anni 1657 /ucis opc expressa. Tom I—III. SumptitmsAcademiae Scientiarum Bolternosioveiiicac Pragaein aedibns Academiae Scientiarum BohemoslovenicaeMCMÎ.-Ylî. (Ediţie în facsimil fotolitografică a volumului publicat în 1057.)

J oh a n pis A m os Como a î i. De rcturn hwiianttrum emendationc consulta ţ ia catholica. Editio prin-cops. Tomtis I — II. Smnptibus Academiat Sr.ientt.-tnnn BoJiemosiovacae Pragae. In Academia h.c. in aedibus AcademiaeScientiarum Bohcmoslovenae M, CM. LXVI,

J o h a n n Amos C o m c n i n s , Pampaedia. Lalehii.sehcr" Text und dentsclie TjberseteuHg. Nacli der llaiidschrift

hcnuisgegeben von. Dmitrij Trfbiâcirskij in Gemcinscliaft mit îlcinrjcli Geissler nud ICIaus Schaller. Xweitc,durcUgeschene und verbesserte Anfiage. Heidclberg, OuciJc und Meyer, 1965.

J. A, Komcnslcy, Vclkd didakUka, tradusă de Stuiiislava. Vidimanovâ-RnzîCkova', Incintă în volumul I clin Vybranespisy Jana Amose Kotv» nskeho. Pralia, Stat ni pcdngogicke nnkladatelstvf, 1958.

J o h a n n Amos C o m c n i n s , Grossc Didaklik. t/bersetzt und iierausgegebcn von Amlreas Elitner, Ditsscldorf undMunelicn, Verlag Il'elmut Iv.ipper Vonnals Georg Bondi. 3, Anfiage 1966.

Joăo A in 6 s Comi inio. Didactica magna. In'ruducâo traclucâo e notas de Joaqiiim Perreira Gomcs, FundacâoCalousta Gnlbenkian, Lisboa, 1970.

I o a 3i A ni os C o m e n i u s. Didactica magna, tradur-â şi însoţită de o precuvîntare şi introducere de PetruGârboviceanu. Bucureşti, Tipografia, şi fonderia de litere Thoma Basilescu, 1893.

loan Amos C o m c n i n s . Ş coala maternii (liifonnatoriiim Skoly niaierske). Traducere din limba cehă de dr. Milan P.Şesan. „Colecţia pedagogilor români şi str ăini", sub ' conducerea d-lui C. Narly, Bucureşti. Editura„Cultura Romanească".

J. A. C om cu i u s. Ie şirea Ia Ioc deschis din IsMritikî." scolastice. Spicuiri didactice. Legile unei şcoli bineorganizate şi îngerul păcii (fragmente). Ti aduceri f ăcute de Hianeiu Stoian şi losii Antoni, în volumul: /. A. Komcnsky — Comcnins, Bucureşti, E.S.D.P., 1958. J. A. Komcnsky, Texte alese (cu im studiu introductiv de I. Antobi). Bucureşti,E.K.1XP,, 1958.

*

Alt, R o h e r t. Der fortschri ţ ilichc Charahter der Pmlagogik Komenskys. Berlin, Volk und Wisscn, 1953. B r a m b or a,J o s e f . KniSni dilo J-A. Komenskcho. K'udie bibliograficliti, Pralia, Stâtnl Pedagogieke

Nakladateistvi, 1957. H e y b e r g c r , A n n a. Jan Amos Camenms (Komcnsky), cu vie. ct son mivrc

d'educatcur. Paris, 1928. K o p e c k y, J a r o ni i r, P a t o e k a, J a n, K y r a p c k, j i r i. Jan . \ mus Komcnsky —

Kcstin sL vota a dila. Pralia, Stdtnf Pedagogieke Kakaldaielslvi, 1957.

K OH ik, F r a n t i s c k La vie dottfaitreuse ci hcroîque de jcsu Amos Comcnins. Prague, Pditions peda-gogiqucs uc 1'1-itat, 1959.

K u r d y b a c li a, Laltasz. DziaMnosâ Jana Amosa Komcsiskiego w î'olsce.Warszawa, Panstwowe ZakladyWydawnictiv szfcolnych, 1957.

196



P i a g c t, J e a n. The significance of John Amos Comenius al fhe prcsent ţ inte. — John Amos Comenius. Incommemoration ofihe tivir ă centcnary ofihe pubiication oj Opera Didactica Omni a1657 — 1957. Unesco,1957.

P o p esc u, B a r t o 1 o m c ti, Filosofici şi pedagogia cre ştină a lui Imn Amos Comenius. Bucureşti, 1940.1 S c li a 11 c r, K 1 a u s. Vie P ădagogik des J.ohann Amos Comenius uni die Anf ănge des pădagogischen Rea. lismits im

17. Jahrhiindert, Zweitc Aitflage, Heidolberg, Quelle & Meyer, 1967.

S t o i a ii, S t a n e i u, A n t o h i, I o s i f. Jan Anios Komensky şi prezen ţ a sa în mi şcarea pedagogică din ţ aranoastr ă , in voi. Clasici ai pedagogiei universale şi gindirea pedagogică românească. Bucureşti, Edituradidactică şi pedagogică, 1966.

„ * .,. Comenius {Komensky), Jan Amos. în „Lexikon der Pădagogik". Baud III, Bem, Verlag A. Fran-ke. AG. 1952. p. 91 —95.

„ * * Komensky, Jan Amos.în „Pedagogiciiy slovnflc", voi. I. Pralia, Statul pedagogicke naklada-tel.-.lvi, 1965, p.215 — 222.

* * * Soiipis de! J.A. Komcu&heko v CeshosJovevskych kuihovndch arinvech a museich. Pralia, Statui pedagogicke nakladatelstvi, 1959.

1 Vezi studiile şi articolele publicate despic Jan Amos Comenius în limba română, în voi. J.A. Komensky —

Comenius, Bucureşti, K.S.D.P., 1958,



■^aiiiMMiM^iiiii^^ '■"■........'■•.......... ■"■"i" ■ "■• ■'■ ■ ' ■ ■ ■ ■ " • "•*-'**'—-......................................



Cuprinsul

Salut cititorilor ...................................................................................................................................................................................................................................................................................7

Tuturor diriguitorilor lucrurilor omeneşti: conducătorilor de stat, păsto-rilor bisericilor, directorilor de şcoli, părinţilor şi tutorilor copiilor, graţie şi pace de laDumnezeu, tatăl Domnului nostru Isus Itristos, în Sfîntul Spirit ................................................................................................ 10 Foloasele artei didactice................................................................................... 17

Con ţ in ittul capitolelor

Cap. I. Omul este cea din urmă, cea mai completă şi cea mai perfectă dintre creaturi ................................................................................................................... 19

Cap. II Scopul ultim al omului se află dincolo de viaţa aceasta ...................................... 19 Cap. III. Viaţa aceasta nu este decît o pregătire pentru cea eternă ................................... 22

Cap. IV, Cele trei grade ale pregătirii pentru eternitate: cunoaşterea sa proprie(şi o dată cu aceasta, a tuturor celorlalte lucruri), stă pînirea de sineşi îndreptarea spre Dumnezeu ............................................................................ 23

Cap. V. Germenele celor trei (erudiţie,"_ moralitate şi pietate) se găsesc în noi de la natur ă ............................... ; . . .................................................................. 25

Cap. VI. Omul ca să devină om trebuie să fie format ........................................................ 31 Cap. VII. Formarea omului poate începe cel mai bine — şi trebuie să înceapă

— de Ia primă \"îrstă.............................................................................................. 34 Cap. VIII. Tineretul trebuie să fie format laolaltă, pentru aceasta e nevoie

de şcoli.................................................................................................................... 36

Cap. IX. Tot tineretul, de ambele sexe, trebuie încredinţat şcolilor .................................. 39 Cap. X. învăţăminte} din şcoli trebuie să cuprindă totul ........................................., . 40 Cap. XI. Şcoli care să corespundă întru totul scopului tor n-au fost pînă acum .. 43 Cap. XII. Şcolile pot fi reformaţi.: in mai bine .................................................................. 4-6 Cap, XIII. Fundamentul Îmbunătăţirii şcolilor constă în respectarea ordinii în

toate ............................................, .................................................................... 52 Cap. XIV. Ordinea precisă a şcolii trebuie împrumutată de la natur ă: astfel ca

să nu o poată frîna nici un* impediment ............................................................ 54

Cap. XV. Principiile prelungirii vieţii................................................................................ 57 Cap. XVI. Cerinţele generale ale predării şi învăţării, adică ale predării şi învă

ţării în aşa fel încît efectul să fie sigur .................................................................. 60

Cap. XVII. Principiile predării şi învăţării lesnicioase .................................................................. 68

Cap. XVIII. Principiile predării şi învăţării temeinice................................................................... 76 . Cap. XIX. Principiile învăţării concise şi rapide ..................................................................... 84 Cap. XX. Metoda ştiinţelor în special ................................................................................... 95 Cap. XXI. Metoda artelor........................................................................................................... 100 Cap. XXII. Metoda limbilor ........................................................................................................ l()5 Cap. XXIII. Metoda (educaţiei) morale ................................................................................. 109 Cap. XXIV. Metoda de inoculare a pietăţii ................................................................................. , . 112

199



Cap. XXV. Dacă tfotint rcfurfiw şcsiilm- după normele adevăratului creştinism, atonei fif că, serit'J.'ik' pâ,nne. se înlătur ă cu totul din'şcoli, fio că Ic folosim cu mai mnîlă precauţie decîfc pînă acum ....................................................

Cap. XXVI, ppş prc disciplinaşcolar ă ..................................................'----- '............................ Cap. XXYII. .# Hespre inip.Ufila Î!>:p .ir C-v ,., şcolii după etapele, tio vtret.l. şi progres::

Cap.' XXVIII, fdeea şcolii materne ................................................................. , .........................

Cap. XXIX. Ideea. scolii Rrtvcrak .............................................................................................. Cap. XXX. Schiţa şcolii latine ......................................................................................................... Cap. XXXI. Despre a.cadcmn-.......................................................................................................... Cap. XXXII. Despre ordinea inwîtîîat'-i'ală şi perfe tă a şcolilor .................................................. Cap. XXXIII. Mijloacele necesar*.1 spre a putea frece la aplicarea practică a acestei

metode njiivcrsah- ............................................................................................

Tabel cronologic .................................................................................................................................... Didactica magna iii contextul operei "rai kn Ainos Contenins ..................................... ,.....................

Conccpl.il filozofică şi pt da;;o;.'.V;'i a lai C.oinemvis ...................................................... Note şi comentarii ......................................................................................................................... Bibliografie ..................................................................................... ' ...................................................... Material ilustrativ

Coii tîpo 12,50;

i Tiparul executat sub comanda •M/ P

ur'5I8

ÎM.C-.» 'a >nti'cnrin(icrca poligrafică ilSpK ■ "13 O«c«mbrîo 1913". IM/S" \' Sîr, C>n;;m'c Aiexancîrcscu nr. ,S9 . J

>7 WR=xsr| Bucureşti,.

î8*ţ jt# Republica Socialiştii. Remania



IOAN AMOS COMENIUS

DIDACTICA MAGNA

TRADUSA

Şl INSOTilÂ m | rRECIflffliTM Şl IN1WHWCBK

DE PETRU OARBOVICEANU

1

V •' . . - ' , '

BUCUREŞTI

TlKXiRAFÎA şi FONDEKÎA DE UTERE THOMA BASILESCU

' f** 1893

*X. Titlul traducerii Didacticei magna, f ăcută de Petru Gîrboviceanu în 1893.

jan amos comenius didactica magna public pdf

Documents