- IUDAISMUL -

Iudaismul cunoscut şi sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu.

Termenul iudaism îşi are originea în numele regatului Iuda.

Regatul Iuda reprezenta teritoriul uneia din cele 13 seminţii sau mari familii de evrei, care a primit o parte din Canaanul cucerit după ieşirea din Egipt.

Denumirea “evreu” ar proveni de la Eber (ebr.'Ever), un strămoş al lui Avraam. Poporul evreu este originar din Orientul Apropiat, îndeosebi din regiunea numită în antichitate Ţara lui Israel. Poporul evreu e numit în limba ebraică עם poporul (lui) Israel”, cu atestări arheologice din „ ,ישראלperioade antice (cea mai veche a fost găsită în Egipt şi e datată în jurul anului 1213 î.d.H..).

Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia evreiască şi cunoscută prin ea în toată lumea.

După tradiţia evreiască 13 triburi de evrei, formate din descendenţii celor 12 fii ai lui Iacob, au cucerit Ţara Israel (Canaanul), au colonizat-o şi, după o periodă în care nu aveau o conducere centrală, au format un regat condus de regele Saul.

Lui Saul i-a urmat regele David, care a cucerit oraşul Salem (în ebraică Şalem), căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim şi care a devenit capitala evreilor.

Istoric:Evolutia iudaismului este împartitã în patru etape:

1.AVRAAM SAMUEL

Patriarhul poporului evreu. Primul Judecator al Israelului Cuprinde: a)Stabilirea lui Avraam si a familei sale în Canaan; b) migraţia în Egipt: c) Iesirea din Egipt. d) Primirea Decalogului

e) Recucerirea Canaanului;

f) Instaurarea institutiei Judecatorilor (Samuel).

2. REGATUL - Primii regi:

-Saul;

David Solomon

- Imperiile asirian si babilonian au cucerit Israelul, Templul fiind distrus; numerosi evrei au fost deportati in Mesopotamia si Babilon.

3. PERIOADA RABINICÃ: Exil Dãrâmarea Ierusalimului

Dupã repatrierea exilaţilor, zidurile Ierusalimului si Templul au fost refãcute, iar cultul central a fost

restabilit. Incepând cu anul 63 î. Hr. a început lunga perioadã de stãpânire romanã, ce a culminat cu

rãzboiul 66-70 d. Hr, în care iudeii au fost înfrânţi definitiv, Ierusalimul a fost distrus în totalitate, iar

Templul ars şi dãrâmat.

Zidul plangerii

O perioada semnificativă în istoria ţării şi a poporului a fost domnia aliatului Romei, regele Irod cel Mare, care a construit, între alte multe construcţii, şi o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim. După moartea sa, începând din anul 6 d.H. ţara a fost guvernată de prefecţi romani, în paralel cu regi locali.

În urma a două războaie cu Imperiul Roman (66 şi 123 d.H.) statul evreu a fost distrus iar evreii scăpaţi au plecat în exil.

După moartea lui Solomon, statul a fost împărţit în două regate, Iudeea şi Israel.

În anul 586 î.d.H. regele Babilonului, Nabucodonosor cucerind Iudeea a exilat o mare parte din populaţia evreiască.

În 539 î.Hr., împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul şi a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în ţările lor şi să-şi refacă templele distruse. Mulţi evrei s-au întors în Israel şi au refăcut Ierusalimul şi Templul.

Zidul plangerii:-cel mai sfânt loc al evreilor; mai este cunoscut sub numele de “Zidul de Vest”, “kotil”.-Se numeste zidul “plângerii” deoarece evreii deplâng starea Ierusalimului, dãrâmarea Templului Sfânt”;-Templul a fost construit in sec. X. î.Hr. de cãtre Solomon;- distrus de babilonieni in anul 586 i.Hr.; reconstruit de Irod cel Mare (37-19 î. Hr.); distrus definitiv in anul 70 de cãtre romani;- are o lungime de 488 m, înãlţime de 32 m, din care 19 m sunt la vedere; cuprinde 45 de rânduri de piatrã: 28 la suprafata solului, 17 dedesubt.- primele 7 rânduri de piatrã au fost puse in timpul lui Irod cel Mare; urmãtoarele 4 straturi- sec. VII; urmtoarele 14 straturi- 1866 in timpul dominatiei otomane; ultimele 3 straturi- 1967 (muftii din Ierusalim)

Zidul Plangerii - Cum se petrec lucrurile aici ?

La principalele intrari spre Zidul Plangerii sunt instalate scanere. Unul dintre cele mai bune momente de vizitat Zidul Plan gerii este in timpul sarbatorii Sabatului, de vineri seara pana sambata dimineata, cand evreii se aduna in piata imensa, citesc si danseaza pe cantece traditionale evreiesti pana la apusul soarelui. Pe esplanada din fata Zidului Plangerii au loc, pe langa rugaciuni, evenimente foarte diverse: lunea si joia dimineata se desfasoara ceremonii in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara, studentii celebreaza, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii casatoriti vin sa se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor biblie. Credinciosii evrei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi. De doua ori pe an, inainte de sarbatoarea Paştelor si inainte de Anul Nou evreiesc (in toamna) cei special alesi se duc la Zidul Plangerii si scot bucatelele de hartie indesate intre crapaturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Maslinilor unde le ingroapa. Rabinul si ajutoarele sale scot milioane de bucati de hartie din toate crapaturile zidului, pentru a face loc noilor rugaciuni. Rabinul spune ca ravasele continand rugaciuni sunt sfinte, cum sfinte sunt orice scrieri care contin Numele lui Dumnezeu sau adresate lui Dumnezeu. In fiecare an, la data 9 aprilie, evreii comemoreaza distrugerea celor doua Temple.

4. NOUA ÎNFÃŢIŞARE A IUDAISMULUI:

-Fãrã templu;- fãrã preoţie din neamul lui Aaron;- evreii: - se roagã în sinagogi; - nu mai aduc jertfe.

Biblia este împărţită în: Torah (cele cinci cărţi ale lui Moise), Neviim (Prorocii) şi Ketuvim (Scrierile, Psalmii).

Talmudul – o alta carte importanta a iudaismului -este o colectie de opere teologice, istorice, juridice care completeaza si explicã Biblia. Autorii ei sunt rabinii secoleleor V. î. Hr.- VI î.Hr..

Kabbala (tradiţia).

popor exclusiv monoteist;cred în Dumnezeu, Creatorul,

Proniatorul şi Stăpânul Universului, care comunică cu poporul ales prin îngeri şi profeţi,

un rol central îl are respectarea celor 10 porunci primite de Moise pe Muntele Sinai, Moise fiind cel mai mare dintre profeţi.

se aşteaptã venirea Rãscumpãrãtorului promis lui Adam si Evei, a lui Mesia, Care va elibera poporul Israel din robia duşmanilor.

La început, evreii aveau drept locuri de închinare spaţiul unde-şi pãşteau turmele. Dupã ieşirea din robia egipteanã, au

avut Cortul mãrturiei (unde se gãsea Chivotul Legii, in care se pãstrau Tablele Legii primite de Moise de la

Dumnezeu.

Dupã aşezarea in Tara fãgãduinţei (Canaan), evreii si-au ridicat in vremea regilor,

la Ierusalim, Templul (împãrţit în douã: Sfanta, Sfanta Sfintelor, aici se pãstrau obiectele sacre). Fiecare comunitate ebraicã are o casa de rugãciuni, de învãţãmânt si de reuniune,

numitã sinagogã. Aici sunt pãstrate sulurile cu textele sacre iarde trei ori pe zi se desfãşoarã cultul public.

Erau oficiate de: marele preot (Avraam, Aaron), preoţi ajutaţi de leviţi.

Profeţii alesi de Dumnezeu.

Rabinul înseamnă înţelept, şi este astăzi îndrumătorul spiritual al comunităţii sale.

erau jertfite intotdeauna animale,

păsări, miei.

Rugãciunea:-publicã: se desfãşorã în sinagogi, la ele trebuie sã participe minim 10 persoane de parte bãrbãteascã; rugaciunea principalã conţine 18 binecuvântãri, toate rânduielile gãsindu-se în cãrţile speciale.- individualã: este practicatã obligatoriu de bãrbaţi, care trebuie sã ţinã cont de ţinuta de haine lungi si centurã, barbã, şalul momentului- talit- restricţii, purificãri, etc.

circumcizia este considerată, după Avraam, semnul esenţial al legamântului dintre Dumnezeu si poporul său. Circumcizia este ritul oficiat cu cea mai mare fidelitate de evrei, indiferent de tendinţa căreia îi aparţin.

decalogulSema Israel (Ascultă Israele) mărturisirea de credinţă (o

sinteză a mozaismului)Rugăciunea zilnică este

obligatorie pentru bărbaţi (şalul şi filacteriile)

Religia iudaică, prin fiinţa şi scopul ei, ar fi fost menită să fie numai o pregătire, o călăuză spre Hristos cum spune apostolul Pavel. De aceea, cu venirea creştinismului, valabilitatea sa ar fi încetat. Tema mozaismului era ideea mesianică, venirea unui Mesia, care urma să întroneze universalitatea religiei adevărate, în locul iudaismului particularist şi exclusivist.

De vreme ce împărătia mesianică s-ar fi realizat prin venirea lui Iisus şi instituirea creştinismului, mozaismul si-ar fi încheiat menirea istorică. Aşteptarea unui alt Mesia, cerut numai de interesele naţionale exclusive ale poporului evreu, face din mozaismul de astăzi mai mult o doctrină naţională decât una religioasă. Aceasta rezultă şi din faptul că iudaismul mai supravieţuieşte şi azi, redus însă aproape exclusiv numai la poporul iudeu, fără să fi fost îmbrăţişat de alte popoare.

principalul punct de separare dintre noi creştinii şi evrei este că noi credem că Mesia a venit în persoana lui Hristos, în timp ce ei încă aşteaptă venirea Celui făgăduit, Emmanuel.