istoria teatrului universal

5/10/2018 Istoria Teatrului Universal - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-teatrului-universal 1/60

Culcgere computerizata: Mona Corodeanu

Tehnoredactare: Eugenia Dima

Descrierea ClP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

F A IF ER , F LO RIN

Incursiuni in istoria teatrului universal! Florin Faifer -Jasi:

T im pu 1 , 2010

ISBN 978 -973-612 -376 -4

1 . Popescu, Marian (pref.)

821 .135 .1 -34

FILE DE CURS

© Florin Faifer

© Editura Timpul, 2010

http://editura-timpul.go.ro

F lo rin FAIF ER

INCURSIUN I

T NIS TOR IA T EA TRULUI U N IV ER SA L

(de la ortginl pa na T n Renastere)

Theatrum mundi

TIMPUL

IASI-2010

http://editura-timpul.go.ro/

http://editura-timpul.go.ro/



infuzate de pa ta, de tusa personala a "pictorului" de oameni

de cpoci 'au de idei. Multele date, referinte obscurizeaza ceea

cc, candvu, avusese viata. La Faifer, de multe ori, personaje

au chiar autori par sa fie stransi la un conclav peste timp.

D cs ig u r, u u to ru l are grija sa nu sara peste calul istoriei, desi

p ri vi re u d in sp re trecut spre prezent, si dinspre prezent spretr .cut, en Intre-un tunel al timpului, pare sa ilamuze precum

utunci cand scrie despre Adunarea femeilor de Aristofan

Ii. cu nd o trimitere la... comun ismt

De altfel, conspectele, povestirile subiectelor pieselor de

t -n tru su nt facu te in tr-u n mod al lu dicu lu i, p unand in valoare

opera ~ipe eel ce a scris-o, Comentariile istoricului literar

dcvin, adesea, ale unui "povesta~" care te poate tine cat e ziua

de lunga la acest "seminar" prelungit de istorie teatrala,

Titlul volumului e adecvat manierei. Florin Faifer n"

publica .Jstoria", ci ,,incursiuni" inIstoria teatrului univer=:Term nul provine din arta razboiului ~i inseam="

rupida ln teritoriul inamicului ln scop de cere,

lnseamna si 0 explorare a unui subiect strain de 1

obisnuite. Analistul nu e ca~i de putin strru _

tc atr ulu i - p re oo up ar ile sale de mu l t a vreme 0 (,..,rtl1idi. Ia r

tcritoriul in eare a facut acum aceste incursiuni nu este al unui

vrajmas, teatrul. Daca 0fifost candva, e limpede aici ca acesta

i ..devenit prieten,

e mi se pare ca are importanta astazi e re/citirea

opcrelor veebi pentru a observa care este viata lor in vremea

noastra. Cartea lui Florin Faifer e 0 invitatie deschisa spre

acest orizont. Se vede imediat c a autorului i-a facut placere un

as mcnea voiaj in trecutul teatrului universal.

Marian Popescu

/8/

I.

T NCEPUTUR IL E. ANTICH IT AT EA

T E AT RU L G RE C

O riginile stravechi ale artei teatrale .,[nfiriperea tragediei grecesti; Despre reprezentatii

Elemente dramatice, elemente de spectacol existau ~i la

l'tlrnitivi. Manifestarile lor tinand de ceremonialul. magic

mplicau Iolosirea anumitor formule, chiar a unor ~extedial~g~te

1 1 1 1 tite de preot, executa rea unor rn.i§cari sugestive, 0 mimica,,~ -ntuata §i, 'in genere, toata "gimnastica" pe care 0 presupune

vAr~irea unui ritual. Se lncingeau, cu energie pagan~, d~uri,

(' mganau cantece in tirnp ce se rnurm~rau. rug~c~~ ~l se

1" u'licau jertfe menite sa-i 1mbuneze pe 7.e1. T. a mcasi, ma~te de

.lcscoperirea Americii, Ia sernintiile africane, In Oceania, la

t ~Ipleni ~i chaLdeeni, in India ~i l~ ~ vcc~e tea.trul a

r unoscut, Lainceputurile lu i , 0 evolutie strans legata de ritualul

n-ligios.Ritul insusi este 0 forma de spectaeol. Un "spectacol" care

Ill' tendinta de a se desprinde din matca, cucerindu-si, cu

Ilmpul, a~tonomia. £liberate 'intrucatva din ~g.a ri~lui,

,Jocurile" in care se ambalau unii dintre partiClpantti la

II rernonial, cei dotati cu un spor de fantezie, §i-au pierdut de la

IIvr me finalitatea imediata, urmarind sa distreze sau sa-i puna

Ill' ganduri pe cei de fata. 0 prima atestare, in acest sens, dat:aza

iltu 3000-2000 i.Hr.: "Eu eram eel care-l tnsoteam pe stapanul

III 'U in calatoriile sale, fara a da gres in dcclamatii.. Eu ii

d. <learnreplica srnpanului meu intoate declamatiile lui... daca el

/9/



era zeu". E un instinct sadit m fiinta umaria, care 0indeamna

sa-~i exteriorlzeze "artistic" trairile. Si astazi eschimosii recurg la

intonatil variate pentru a comunica felurite sentimente. lar

bosimanii se arata inzestrall in a imita amt oameni, cat ~i

animal.

Dar pana sa-~i delimiteze sfera, arta teatrului are 0 lunga

nip do par UfS. in Greda antica - unde procesul poate fi maiI, me urmarit -, manifestarile de cult se impleteau cu rosturile

muncii 'in agriculturii §i la culesul de struguri. Primavera, la

Ins, rndntat, 9i mai ales toamna, cand se strangea recolta, se

produ ea ceea ceun critic de film, D. 1 . Suchianu, numea "iutirea

de sine". Surescitati de bautura, intr-o stare de buna dispozitie,

oamenii saltau 9ichiuiau, aruncandu-si unii altora vorbe de dub

§i gLume ln doi peri. Frenezia se intetea 9i adeviirate orgii se

declansau sub semnul zeului vegetatiei, Dionisos.

Noaptea, multimi Intregi se adunau pe colinele muntilor

pnand In maini torte aprinse. 1mbracati, 'in piei de oaie,

prefacandu-se cii sunt fie satin, fie bacante, alergau cu totii de

colo-colo scotand strigate ascutite §i, lntr-o exaltare crescanda,

intrau intr-un soi de delir, 1a capatul caruia se prabuseau la

parnant, epuizati, Era pentru ei clipa suprema cand intrau 'in

comunicare cu divinitatea. in partile de nord ale Eladei se

petreceau scene de maxima cruzime, bezmeticii aceia

napustindu-se asupra sarmanei victime "distribuite" In rolul

zeiti ipi, sfa9und-o, pentru ca La urma s-o devore, cuprinsi de

sacre infiorari.

Mai spre sud,. nu IntaInim 0 asemenea salbaticie.

Divinitatea, aid, nu declanseaza pomiri atroce, dimpotriva,

imbie 1aexpansivitati, expnmand 0nestiivilitii bucurie de a trai.

trttr-un astfel de context se ivesc, pc pamantu! msorit al Greciei,

primii germeni de teatru. "Tragedia - va scrie Aristotel 'inPoetica

sa - i~i trage originea de Laautorii de ditirambi, comedia de la

autorii cantecelor falice".

/10/

Le vom cerceta pe rand. Dar, mai intai, ce este un

d IIrnmb? DitirambuL este un poem cu caracter liric, inchinat lui

I IIl i n i sos , protector al viilor, livezilor ~iogoarelor, primavara ~i

,'IIII"na, cand, intr-un ritual cu rerniniscente primitive, se celebra

nvier a, moartea §i iara~i invierea vegetapei. Era recitat la

1'1h. rile dionisiace, in jurul altarului zeului venerat, implorat sa

li lt g ,ri ja de spornicia roadelor. Se alciituiau cortegii somptuoase( 1 1 . 1 mai plin de urmari in istoria teatrului s-a numit "Marlle

dlcmisiace"), care seindreptau spre altarul unde urma sa aiba loc

1111 acrificiu. Era Injunghiat un taur, In timp ce grupul de

I uticipanti canta cu insufleti,re, agitandu-se arnarnic, zdran-

, nind la titera ori suflsnd in flaut. SeInVe§mantau in blanuri de

\.lp ~ilot ca de tap aveau mastile, facand-o pe Satirii, divinitatile

III uce aflate in suita lui Dionisos. in greceste. "tap" se zice

trngos". De aid denumirea care se va 'incetiiteni - tragedie,

'1'\ ' ie dramatics 'in care se vor ilustra cu striiludtoare f~~

I. .rhil, Sofocle, Euripide. Pare curios, chiar amuzant, dar, lata,1II1gedia inseamna §i "cantecul tapllor". Ciudat 'inceput pentru

lingen menit sa rava~asca §isa zguduie!Unii specialisti, de altfel, pun 1a indoialii ipoteza ea

'I.lgedia s-ar fi nascut dintr-o ceremonie religioasa. ca ea ar

Ifllfcede din cantul dionisiac. Elementul dionisiac lise pare, cum

teste, exterior, flira legaturi de profunzime cu specificul,

IlI\plicand tensiune §i gravitate, al tragediei. E §i parerea noastra

I ,in evolutia pe care savantii au Incetcat s-o reconstituie, unele

verlgi lipsesc. . . ..Dar, sa revenim La.. ~apii nostri, 1a petrecerile dionisiace,

Iu explozia lor de cantece §i dansuri. Corul, avand drept

l'(H\ducator un corifeu, inlHta irnnuri de slava, cantecul fiind

mtrerupt din loc In loc de povestirea unor intampUhi din viata

mitica a lui Dionisos. Era 0 exprimare spontana, exuberanta.

b.)7.atape improvizatie. Cu vremea, "actorii" care luau parte la

n'remonial- ceremonial care este, In fond, 0 drama magica - se

VOf folosi de texte in versuri, pregatite dinainte. Umbland in

/11/



procesiunea-spectacol prin sate, coristii mai dezghetati intrau In

yorba cu cate unul dintre privitori, se luau la harta mai ingluma,

mai in series, aruncau intepatun la adresa unor insi de prin

part a locului. Era, dupa cum se vede, un fel de "teatru"

itin rant, cu un "happening" ingenuu.

n etapa urmatoara, care nu se poate preciza cand s-a

prod us, corul, care pana atunci l~i sustinea "numaruJ" intr-un

glas, S sclndeaza. Reprezentatia, asa-ztcand, dispune acum dedou coruri, conduse fiecare de cate un corifeu. Tarcei doi corifei

s apuca sa-~i trimita replici atatate, provocatoare unul altuia.

Apare, asadar, dialogul. Un corist, care 11lntruchipeaza pe

Dionisos, vorbeste la randu-i cu ceilalti, raspunzand, probabil cu

formule fixe, la iatrebarile ce ise pun. Ei bine, un atare ins care

sc detaseaza din ansamblu este p rim ul a ct or . Ii datoram unui

autor semilegendar, Tespis, initiativa de a introduce in teatru

acest personaj (protagonistul), caruia ise va adauga curand un

partener, a l d o il ea actor (inpiesele lui Eschil), pe urma al treilea(in piesele lui Sofode).

Se intamplau acestea 'in vremea lui Pisistrate, tiranul

Atenei, care a inaltat multe temple ~i a instaurat cultul lui

Oionisos. Cu 0 economle prospera, stabila din punct de vedere

politic, Atena este, intre razboaiele medice (500-449 i.Hr.) §i

razboiul peloponesiac (431-404 i.Hr.), cea rnai infloritoare dintre

cetatile grecesti. S e creeaza conditii prielnice pentru dezvoltarea

artelor, care iau un impresionant avant in sec. V, asa-numit "al

lui Pericle", conducator (hegemon) al Atenei intre 445 ~i4291.Hr.

Pentru filosoful Platon, teatrul devine 0 teatroeratie.

In procesul pe care ne-am propus sa-l urmarim, aJaparitiei

teatrului, zeul pierde treptat monopolul absolut. "Scenariile",

asa insallate cum sunt, i§i diversified sursa de inspiratie, facand

apel ~i la evenimente istorice, nemaivorbind de bogatul fond

rnitic elen. Dar, sigur, religia i~i pastreaza prestigiul ei. La greci,

era 'in vigoare credinta in mai multi zei (politeism). Pe de alta.

parte, z e n erau priviti ca niste oameni, e adeviirat, supra-

/12/

lillit'il lonati. Mai presus de toti ~i toate veghea insa Destinul,

I Illi. nirneni nu i se putea impotrivi, decat cu riscul unor

III,hill' pedepse. Ceea ce nu lnseamna di omul nu dirnanea

I "JlunziStor de faptele lui. Conflictul dintre om si destin

IlItll\( i1Z3 substanta tragica a capodoperelor lui Eschil, Sofocle,

I"!lipid .

Zeii, peste care trona Zeus, a carui sotie se numea Hera,

1 " " ' 1 ' onificau indeob~te fortele naturii: Artemis (zeita lunii ~i aI" .lurilor), Apolo (zeul soarelui], Eo1 (zeul vanturilor). Li se

II. lIgau zeii marii (Poseidon, Nereidele), ai infemului (Hades,

1 I ( - r o l l los, Cerber, Parcele) ai diferitor indeletniciri ~iaptitudini

( n ' ! o I , Afrodita, Eros, Atena, Asclepios), 'in fine, zen pamantului

(I IImeter, Pan. Silen, Dionisos, Satirii, Nimfele). Erau ~i

Ilvlllltiitl de rang mai mic: Melpomena (muza tragediei), Talia

rnuza comediei), Euterpe (muza muzicii), Terpsihora (muza

d nsului).

Cultul zeilor se impletea cu un cult a1 stramosilor, care a.tllo; la plasmuirea unor semizei, a unor eroi, lmpodobiti cu fel de

kl d virtuti (Heracles, Perseu). Literatura, arta greaca nu pot fi

10111 pute fara aceasta galerie de personaje mitologice.

Cum decurgeau reprezentatiile teatrale la Atena? Ele se

I'.uuuceau, in prima lor faza, mca sub zodia lui Dionisos,

prilejuite de sarbatorile mchinate petrecaretului zeu. Aveau loc

.Ilb forma unor concursuri, 0 data pe an, ~i durau trei me la

r.md. Fiecare concurent era obligat sa prezinte trei tragedii (0

ullogie) ~i0comedie (sau 0 drama satirica). Sosea puhoi de lumeII' poalele Acropolei, unde, sub cerul liber, pe panta colinei, 'in

« micerc, se sapase in piatra un arnfiteatru. Soseau de cum se

Irapa de ziua zeci de mii de atenieni, barbati ~iIemei, avand la ei

Ill,ncare ~ibauturj, dat Hind eli spectacolele tineau cam 8-10 ore

til mai mult, pW catre seara. La Efes ~iEpidaur veneau pW la

n o a a de oameni. Urmareau cu incordare peripctlile de pe uriasa

" na, menite sa provoace in sufletullor mila ~igroaza (catarsis)

i, firi temperamentale, izbucneau in aplauze sau, din contra,

/13/



fluierau, ba chiar azvarleau cu pietre atunci cand ceva nu Ie erap e plac.

Estrada pe care se miscau actorii se inalta deasupra solului

cu un metru; cortina, bineinteles, nu era cum s a fie. I n fata

estrad i, intr-un spatiu numit orchestra, evolua corul, care,

slrnbolizand vocea autorului (sau a publicului), lua parte la

a tiune prin comentarii prompte insotite de mi~c~ri ca de dans.Intr-un stil de declamatie, alternand cu pasaje cantate, CoruJ

istorisea intamplarile de pana atunci ~i profetea din cand in

cand, ca mesager al Destinului, ce urma sa se petreaca,

D pldngea patim.irile eroului, critica sau se arata de acord cuispravile lui.

Autorii I~i~i, intr-o vreme, au suit pe scena ca acton (asa

au procedat Eschil si Sofocle), regizandu-si propriile plese pana

la aparitia unui "diIector de scena" cu atributii specifice. Sa fii

actor era un titlu de mandrie la Atena, dar impunea totodata0

s ama de obligatii m viata de zi cu zi, una din cerintc fund ca

acesti artisti sa duca 0 viata lncadrata in normeJe moralei. Cat

priveste maniera de interpretare, ea a evoluat rapid spre un stil,

dad se poate spune, realist, dar un realism impins foarte

departe. Se urrnarea producerea emotisi, la niveluri cat mai

Inalte de intensitate. La una din reprezentatiils cu tragedia

Electra de Sofocle, de pilda, un actor a adus cu sine, aratand-o

spectatorilor, uma cu cenusa propriului fiu.

Cei doi sau trei interpre(:i care duceau in spate sarcinacnorrna a suitei de spectaeole de 0mare indircatura emotional!

erau barbati, femeilor nu Ie era ingaduit s a urce pe scena, § i asa

va fi pana tarziu, in perioada elisabetana (ill piesele lui

Shakespeare, se stie, rolurile feminine erau jucate de barbati).

Costumele in culori straIucitoare 1 1 faceau sa para mai impunatori.

Mantia, tunica pana la caIcaie, cu rnaneci largi, Ie ingreunau

miscarile, impnmandu-Is 0 lentoare ce contribuia, alaturi de

rostirea declamata, la impresia de solemnitate, de grandoare.

Purtau coiumi (un fel de sandale cu talpa groasa), astfel'incat sa

/14/

(111,\1vedea §i cei aflati pe ultimele banci ale amfiteatrului.

, d ll • •rca vesmintelor avea 0 functie simbolica: rosu - pentru

11I"' fi , alb - sclavii, verde ~i albastru - batrani], iar codosii, in

11I111I'dii,0 mantie vargala. Sistemul de semne era completat de

I1lh' , rn a care distingea personajele interpretate: razboinicul > 0

11"1In-,eroul- 0 spada sau un arc, regele - un sceptru, batranul

till boston, solii aducatori de vesti bune - 0cununa pe cap,tHllh - 0batao

Frapante erau mCi§tile, dispunand de un amplificator ce

f I'" vocile mai rezonante. Rostul lor era acela de a imprima

I" t .onajelor, 9i celor tragice (ma.gtile tragice erau in numar de

)icelor cornice (se cunosc patru ma§ti satirice: barbosul,

Iuntul, imberbul, rnosneagul), 0 expresivitate sporita,

It. 1'l1lOand fiecare un caracter anume. Cu originea In machiajul

I III II, rnastile acestea 'incremenite au pastrat, pana la un timp,

III IP ct conventional. Abia prin ingeniozitatea lui Tespis e1eIII'P , fi modelate in asa fel indH sa fie cat mai apropiate de

1111111lomiamaria. Iar lui Eschil Iivine ideea sa aplice culori

II"'1live §i batatoare la ochi,

Despre decor, mai bine sa-) lasam pe Vitruviu, cu

111111' .tenta-i indiscutabila, sa ni-l descrie: "Genurile scenelor

11111rei: primul, numit Tragic, al doilea Comic, al treilea Satiric.

II decorurile sunt deosebite §i neasemanatoare, 'mtrucdt ill

,I lilt) Tragic se reprezinta coloane, frontoane, statui §i alte

'" Iuri regesti: in eel Comic, in schimb, gasim inchipuiri de1 1 diri particulare si ziduri, iar prin ferestre se vad fatade care

111111.asele obisnuite. In sfarsit, in eel Satiric, sunt reprezentate

~"roruri cu copaci, pesteri, rnunti ~i alte lucruri campenesti 'i n

, Illp de privelisti". 0 deseriere perfect evocatoare, la care n-ar fi

IIIIrl' lucru de adaugat,

Decat, cateva lucruri legate de tehnica de scenii. Existau

I" I~indrii speciale, care permiteau ridicarea in aer, ca ~icum ar fi

111 l rM, a interpretilor: altele produceau zgomote asurzitoare, ca

d, tuner, atunci cand 'i§i faceau aparitia, in maiestatea lor, zeii.

/15/



Printr-un mecanism de scripeti, acesti zei erau facup s a pogoare

de ~ndeva de sus, de unde ~i expresia deus ex machina (pe

romane~t~, erau coborati cu Mrzobul); cateva trape, in podium,

erau destinate aparitiilor din Infern.

. Asta puteau sa vada zecile de mii de spectatori in cele trei

~lle ~e c~ncux:s~~i dramatice. Vom recurge ~i aici, pentru

intregirea unagtnu, la un citat (din Octave Navarre, Le Th ei it re

g r e c ) : IIS~ectacolul" la Atena incepea dis-de-dimineata. Top

spectatoru veneau imbraca t i de sarbatoare ~i purtand coroane,

simbol religios. 5-a discutat mult daca femeile asistau sau nu la

reprezentatii. Nu este tndoiaIa 'in ceea ce priveste tra edia id ti . ~ r~ g ~rama sa nca. Cat despre comedie, femeile serioase nu asistau

la ea. Trebuia sa se rezerve locuri anume publicului feminin,

care ~u er~ ~estecat cu barbatii, ca la teatrele noastre. Preotii,

fu~cponaru ~l de~nitarii aveau locurile lor privilegiate la

primele repre~ntatu. Era dreptul de proedrie, se spunea. I n a i n t e

de concursun aveau loc moo multe ccremonii prelimina al~ re,caror scop comun era de a expune, mai ales in ochii strainilor,

puterea, bogapa, generozitatea Atenei. Aurul tributului varsat

de cempl: .~iate, lm~artit in talanti, era adus in orchestra si

exp~ pn~or p~bh~ului. Apoi fiii cetatenilor morti pentru

patne defilau, echipati cu 0 armura complete, in orchestra, §i

heraldul ~~p. c a , . hranind pe acesti tineri pana la majoratullor,

poporul u incredinta de-acum zeitei Fortuna. I n sfar~it se

procla~u ucoroanele de aUT conferite unor cetateni, ca

r cun~~tU\ta .pen~ ..serviciile lor. ~dinta propriu-zisa sedes~ldea ~rm ?batil facute cu sangele unui purce1. Sortii

hotarau ordinea inare vor fi jucate operele poetilor concurenti.

Un sunet de trompeta anunta inceputul fiecarei piese. Sedintele

erau fo~rte lur:.gi,in~tim~ullol" se manca §i se bea; uneori coregii,

sau ..chi.ar. u~u cetateru generosi, faceau si1 circulc in public

p:aptun ~l vm. Manifestarile publicului erau cam aCl'll'a~i ca in

zilele noastre. Cand piesa placea, aplaudau sau aclarnau, bisau

unele pasaje. Chiar claca - adica 0ceata de oam ni pl, lill r ntru

/16/

a aplauda _ nu era necunoscuta: Filemon, se spune, a uzat nu 0

singura data de acest rnijloe impotriva rivalului sau, Menandru.

Mul~mea !§i exprima dezaprobarea fluierand. batand din

picioare etc. Uneori lucrurile mergeau chiar mai depacte:

alungau de pe scena, cu lovituri de pietre, pe actori. Din eauza

ostilitatii publicului, unele piese nu puteau fi jucate pana la

capat, se trecea imediat la piesa urrnatoare. Cu toate aceste

defecte, p e care Platon §i Aristotel le-au reprosat cu asp rime,publicul atenian a fost ineontestabll unul dintre cele "mai

inteligente care au existat vreodata [ ...]". II[" '} mult superior

rnultimii romane, gata 1ntotdeauna s! paraseasea teatrul,

publicul atenian s-a interesat de spectacole aproape pur

intelectuale, 'in care placerea ochiului avea putin loc [···1, el a

§tiut sa 'inteleaga marepa adevarata §i simpla a unui Eschil ~i a

unui So£ocle" .La s£ar§itul unei zile atat de dense, se tnmanau premiile:

un tap, pentru autorii de tragedii, un burduf de vin, pentru

autorii de comedii. ceva mai tarziu s-a acordat invingatorilor 0

cununa cu lauri, precum ~i0 suma de bani. Spectatorii erau §i ei

rasplatiti pentru fidelitatea §i rezistenta lor, oferindu-~i-se camea

fripta a taurilor sacrificati in cursul unei ccremonii. In final, cu

totii se retrageau spre case la lumina tortelor care crcau 0

atmosfera feerid~i plina de mister.

CORIFEI l

Eschil, "piirinteie tragediei"

Au existat ~i inainte de Eschil (525-456 iHr.) autori de

tragedii. Despre unii de mult nu se mai aude. Numele altora

(Frinicos, de pilda) s-a pastrat. One §tie daca 'in textele pe care

timpulle-a risipit nu existau valori des pre care ar fimeritat sa sc

/17/



vorbeasca. Exista 0 fatalitate ( ha be nt su a fa ta li be ll i) ~iindestinul

unor capodopere.

Asadar, Eschil. S-a nascut la Eleusis, in apropiere de

Atena, f i era dat sa traiasca intr-o epoca zbuciumata, in care

rbboai ele erau Ia ordinea zilei. Persii, condusi de Darius qi mai

t.3r;~.iud fiul acestuia, Xerxe, constituiau 0 continua amenintare.

Lupte gr Ie se poarta cu agresorii persieru inrazboaiele medice

1 0 1 Maralon ~i la Salam ina, unde Eschil lnsu§i face parte din

randul combatantilor greet.

Vriijmii§U fiind i'niranti, viata atenienilor profita de

~Jga.lurile de liniste. Alte lupte au loc la Atena -In plan literar.

In concursurile care se ini\iaza, Eschil, autor a 80 (sau 90) de

tragedii ~idrame satirice, se impune in cateva randuri. $ i CUmar

fi putul sa nu se impuna? Scrierile lui, cele sapte care s-au

p strat, emana 0 forta venita din adancuri imemoriale, 0 maretie

aproape e a zeiasca. "Firimituri de la marele ospa] allui Homer",

cum el InsU§i le socotea, tragediile eschiliene sunt, se poate

spune, deschizatoare de drum.

Componenta mistica are, inca, un rol de prim ordin, $ i nici

nu se putea altfel cata vreme substanta dramatica este 1mbibata

de un trecut Incare ritul dicta des£~urarea vietii de zi cu zi.

F.l mentele de ordin plastic ~i muzical, care aveau pana atunci 0

importanta preponderenta injocurile ce lnsoteau "comunicarea"

muritorilor cu nemuritorii, persista in tragedille lui Eschil,

inspirate din mituri, legende, din istorie. Corul, care inca mai

iese' uneori in fata (in Rugiitoarele, de exempIu), freamata de

plansete, de rabufnir! de spaima, de fiori de groaza, Tipete,

10vitu ri in piept, vesminte sfa~iate. Implorari, imprec;atli,

~ustrari, incurajari, din cand In cand meditatii asupra soartei.

Intamplari teribile se produc, eroii, care au in ei 0 focta pagana.,

traind, la cotele de sus ale patetismului, un zbucium la capl1tul

caruia e fie pieirea, fie mantuirea, 0 instanta mai presus de ei Ie

dirijeaza vietile ~i ei sunt nevoiti sa se supuna, dar nu flira a

cugeta asupra incercarilor prin care tree ~i care nu-i fac

/18/

intotdeauna sa ingenuncheze. Grape lui Eschil, sa spunem asa, ei

incep sa gandeasca, sa-~i puna intrebari, Sa se tndoiasca, sa

acuze. Constiinta lor morala se infiripa.. Fara multe nuante, fara

mu lte meandre.

Zeii i~i au §i ei slabiciunile lor. Sunt abuzivi, invidiosi,

razbunatori, de multe ori cruzi, cand ~i cand totusi solidari cu

muritorii. Participa ~i ella violenta atotstapanitoare. S i sunt,

poate §i in idee a unei ordini care ar trebui sa se instaureze in

climatul convulsiv, intoleranti. lngadWndu-~i orice, ei nu

ingiiduie excesul de 'tndrazneala., orgoliul impins prea departe.

Necumpatarea, care duce la acte de sfidare: "Mai presus de toate

sUi masura", croita de "dreapta judecatii". Trufia, £uria care ia

mintile (grecii numeau aceste stari hybris) pot duce la corniterea

unor nelegiuiri. La plicate care, inevitabil, ~i vor primi pedeapsa.

Mai ales cand sunt pacate din mosi-stramosi. A gresit gray

un protoparinte, faptuind 0 aborninabila crima, va avea de

suportat 1nfioratoare consecinte tot neamul de urmasi. E0lege

nescrisa: "De sfar§itul ce te paste, nimic nu te poate pune la

adapost.;."

Ceea ce nu inseamna ea unii dintre eroii, construiti in

dimensiuni monumentale, ai lui Eschil nu ridica fruntea. Chiar

daca propriul fel de a fi configureaza deznodamantul, unii

dintre ei, nirnbati de maretie tragica, se opun, stiind prea bine

ce-i asteapta. Altminteri, mersul lucrurilor, sub extrern-arbitrara

dictatuta zeiasca, nu-l indreptateste sa fie prea tncrezatori: ,,0,

nimicnicie a lucrurilor omenesti. ajunge 0 simpla umbra, ca

bucuria sa fie sfacamata!"

Insemnatatea lui Eschil e decisiva §i inevolutia genului pe

care Il ilustreaza. Legile spectacolu1ui, pe care altii le vor

dezvolta, Iidatoreaza multo 0 spune, In Poetica, insu~i Aristotel:

"Eschil, eel dintai, a ridicat numarul actorilor de la unulla doi, a

micsorat importanta corului ~i a dat rolul de capetenie

dialogului". Cum am mentionat, vom gasi in piesele lui, pe

langa acest al doilea actor, de care vorbeste Stagiritul, ~i un al

/19/



treilea. Inovatia l-a apartinut mai tanarului Sofocle, rival la

cununile de lauri ale concursurilor literare, dar m.eritullui Eschil

este acela di s-a aratat deschis, potrivindu-si pasi! cu vremurile.

Tragedia Rugatoarele (490 tHr.) facea parte dintr-o tetra-

logie care mai cuprindea doua piese grave, Egiptenii ~iDanaidele,

~i 0 drama satirica, Amynone. Pe

t a r m u lArgolidei sosesc,

speriate, disp rate, cincizeci de femei care 'i§i spun pasul In

jeluiri pr lungi. Sunt "rugiitoarele", danaidele, care cer regelui

Pelasgos dr ptul de a fi adapostite. Se tern de cei cincizeci de

barbap porniti In urrnarirea lor, fill lui Egiptos, care vor s a le

oblige sa nunteasca.

Dar cine sunt aceste fapturi 7ngrozite ~i cine sunt

"prigonitorii" lor? Sunt feteJe lui Danaos ~i ele nu suporta

gandul di ar trebui sa primeasca In asternut pe fiii lui Egiptos.

Poate di se feresc, cu un sanatos instinct natural, de0

lmperechere incestuoasa, Danaos ~iEgiptos fund frati, adusi pe

lume de preoteasa 10, cea iubitii de Zeus ~i osandita de gelozia

Herei, soata acestuia, sa riHaceasca prin lume transformata in

junca ~i mereu intepata de un taun. Poate ca, lntr-un gest de

razvratire, ar vrea sa nu lise impuna un tovaras de viata, pe care

tanjesc sa §i~laleaga singure. Dar s-ar mai putea ~ica ele s a aiba

o ostilitate ncfireasca fata de sexul opus: "Nu ca-am fi fost

osandite de vreo cetate anume/ vina de-amor sa spasim In

exilurij/ ci din fireasca scarbire £ata de orisice mascui,/ sila ne ede nuntire cu-ai lui Aigyptos fiil §i de-a lor pacatoasa ravnire ..."

Sunt gata sa aleaga suicidul, din IIscarba pentru patul casniciei",

cutremurandu-se 1a gandul el i ar putea fj atinse de acei

"scarbavnici barbati". Mai bine singure, decat asa .. .

Dupa momente de ezitare - care semnaleaza, lucru

important, un proces de co~tiinta -, Pelasgos primeste tn tara

lui palcul de hartuite. Ba, mai mult, stopeaza navala

surescitatilor agresori, stapaniti de dormra ~iimpinsi de Iacomie.

Optiunea lui Pelasgos, nu tocmai usoara, inseamna, mai tntai detoate, 0biruinta a principiilor morale asupra legilor indatinare.

I, l n ideparte, oare ce va £i sa fie? .. Pelasgos eel drept ~i

I, .~d, I e infrant in cele din urma de oastea de feciori

"IhI i Iilui Egiptos, care i§i ating scopulluand de neveste pe

II t 1 11 '1 ~ danaide. Dar lucrurile nu se sfarsesc asa. La rndemnul,

ttll',lIlttului Danaos, acestea vor savar~i un groaznic macel in

I II I nuntii; una singura, Hipermnestra, sedusa de frum~-

'l\lllui ei, Linkeios, ilcruta. provocand mania parinte~ul.

I,I I1 1 loarea are sansa sa fie aparata de 1nsa§i zeita Afrodira.

I urorile Hipermnestrei se aleg eu una dintre aeele pedepse

,IIIill de imaginarul mitic. Omotatoarele, pravalite dupa

I tI" in intunecata Imparatie a lui Hades, au sa fie supuse

I III ,.I, de sftlr:¢t canon. Vor trebui sa care, fara a se opri, vase

II l,\ sa umple un butoi fara fund. . .

Iragedia Per§ii (4721. Hr.) se deosebeste de celeJ~te ~cn~

1 1 1 1 ~ chil prin orizontul tematic § t prin sursa de rnspiratie,

l I I,t istoric, p e care Eschil i1 cunostea prea b. ine w ~~d~a e~

\1 luptase la Salamina, unde atenienii au reusit sa-l l~~ng~

II,IV litorii persi, Sau, intr-o alta paradigmii, exponentu unei

1 "ltit pe cale de constituire au stavilit puhoiul barbar

1 1 1 1 \lint!tor. .tn Susa, unde se asteapta vesti de pe campul de bataie,

11I1I\t.~tengrijorarea. Mama razboinicului Xerx~, -Ao'.toss~,.re

1 1 1 1 II > infiorat de rele prevestiri. Un vis premorutonu, caci un

II Illf

'r sosit curand-curand vesteste lrurangerea eatastrofala aIII IIipersane, infrangere umilitoare soldat1i eu hecat~mbe d~

I d,lvre. Corul, dupa cum Ii este datul, geme, urla, vaietele lui

,Ill t rezonante de cantec lugubru.

Plange cu grele lacrimi ~i Xerxe, eel care s~euso~oat~

I1',Istuit, dupa ce prin nesabuinta lui, ~nfrunt~~ p~a §~ zen

I I ocroteau Atena, ~i-a expus ostile tenbilulUl prapad

( Il\doapa Infernul cu persi"). 0 fi , devastatoml esec, dictat de

Ilimonul ursitei"?

, Raspunsul, in spiritul gandirii vremii, 11 da umbra luiPlldus, sculata din mormant de tanguirile din cetate: "Dar pe

1



om, cand sarguie~te sa se piarda, il ajuta ~i dumnezeirea".

?efunetuJ rege e impodobit cu rare virtup. Era, mare, un om

mteJept, pondcrat, nu se avanta nebune§te in aventuri sortite

csderu in catastrofa. Pe clnd Xerxe, trufasul.;

Un simtamant patriotic insuf1ete~te textul eschilian

rasunand. in ~demnurile Ia lupta pentru apararea gliei, ~statu.~lul de mdependenta al grecilor: " ... ci haideti, fii at

Greciei, la lupta cea suprema!! Venitil Venitil Eliberati pamantul/

Strabunilor! EJiberati copiiil/ Eliberati sotiilel Veniti!/ Dati

~emplelor strabuns libertate!/ EIiberap ~i locurile unde/ Za~

mgropate oasele strabune!/ Veniti! Venitil/ Acum ori niciodata.. ."

. Cu .Prometeu inldniui! (4701. Hr.) - trilogia mai cuprindea

piesele, pierdute, Prometeu, purtiitor alfocului §i Prometeu eliberat-:

ne intoarcem la mit. Iar rnitul urea pana la inceputurile lumii

C~d zeii. §i. titanii se prinsesera intr-o uria§a incle§tar;(htanomahla) §l nu se stie a eui ar £ i fost biruinta daca Prometeu

el insu~i un titan, nu l-ar fi sprijinit pe Zeus. Dar Prometeu cu

~dividualitatea lui pronuntata, nu-l ramane fidel carmuito~ui

~m ceruri, Privind in jos, la pamantenii ne§tiutori, 1 1apuca mila

§l ~e dragul lor fura, din vatra lui Hefaistos, scanteia care va

apn~de focu1 §i la bietii pa.manteni. Iar focul inseamna, simbolic

vorbind, luminare. Prometeu, ea un geniu civilizator, ii invata

me§te§ugurile (plugarit, navigape) §i alte iscusinte (seris, ci ti~).

Ceea ee declanseaza supararea grozava a mai-marelui zeilor

c~re ~a~urs. pornirilor ~IUi despotice poruncind, cu vorbe stra§~

ruce, mlantuirea de 0 standi a celui care 1 1infruntase.

~i caznele lui Prometeu, binefaeatorul - pe care unii I-au

a~e~ult cu Iisus -, incep. Suferintela sunt cumplite, dar

sfI~at~rul nu cere iertarea care ar fi putut sa-l mantuie de

chinun. Ba vmai mult, ca un razvratit iara teama, 11blesterna pe

~pr~s0_ruI sau, prevestindu-i diderea. Cuprins de nelini$ti, Zeus

1 1 trimite pe Hermes sa afle mai multe in IegiHura cu aceasta

profetie. Semet, pana la... Dumnezeu, Prometeu refuza. Un

fulger alliranului love~te stancile de care Prometeu e inditu§at §i

/22/

holovani colosali ll ingroapa sub mormanele pravalite peste

dunsu l ,

Astfe! se sfarseste, In piesa, povestea care, in mituri,

continua. Un vultur, trimis de Zeus, ii s£a§ie lui Prometeu,

mereu nesupus, mereu nelmblanzit, ficatul iar §i iar. Supliciul ia

mT§it atunci cand centaurul Chiron, devorat de durerimsuportabile pricinuite de 0 rana provocata de Heracles,

coboara in Infem, lnlesrundu-i eliberarea.

S-ar parea di, in confruntarea dintre Zeus ~i Prometeu,

iutorul ilprivilegiaza pe titanul al carui nume a intrat in fondul

d cuvinte ce exprima grandoarea. Dar in acest dialog net incap

inflexiuni. In ce-I priveste pe Zeus, "Nici el nu scapa de sHir~itul

It: ie scris". Caci, asa cum stim deja, "ne-ndurate-s vrerile

L > stinului". Dar ~i incapat§narea lui Prometeu, care n urseste

ingurata\ii, e lmpinsa pana acolo unde, cum am vazut, hybrisuld cide osanda (Hermes: "Nu crede tu ca darza semetia tal E mai

frumoasa decat cumintenia"). Pus la cazne, Promcteu lasa insa,

prin gestul sau suprem-binefacator, impresia ' unei forte care,

pana la urma, a invins.

Inca 0 poveste se hnpleteste cu aceea a titanului tintuit de

un stei. Aceea a lui 1 0, gingasa fecioara care starneste patima de

rubaret nesatios a lui Zeus §i, ea urmare, gelozia intaratata a

otiei acestuia, Hera. Protectoarea casatoriei 1 1 pune pe Argos eel

cu 0suta de ochi s-o urmareasca pe nefericita 1 0, preschimbatae Zeus in junca. Monstrul e ucis de catre Hermes ~i atunci

neimblanzita consoarta a celui mai puternic dintre olimpieni

trimite pe urrnele ei un taun care 0 chinuie cu acullui afurisit.

Vinovata fara vina, 1 0, al carei destin Prometeu ilcunoaste, l~i va

recapata infati§area de odinioara dupa pribegii parca nesfarsite,

Figura lui Prometeu a inspirat pictori (Michelangelo,

Titian, Ribera, Salvator Rosa s.a.), compozitori (Beethoven, Liszt,

Saint-Saens), scriitori (Goethe, Byron, Gide; de la noi, Victor

Eftimiu).



Orestia (4581.Hr.), singura trilogie din creatia dramatics a

Eladei, p~strata, l~i are substratul in ceea ce legenda numeste

"lragl.dia Atrizilor". 0 tragedie fara seaman. Inainte de a intra in

pov 'stin'd analitica a celor trei piese, 0 descindere in mit e eel

mai bun preludiu, E vorba de doi frati, Atreu ~i Tieste,

blcs tem at i de tatal lor, Pelops, pentru ea 1 1ucisesera pe un frate

vitrcg Dupa un rastimp in care cei dol sunt Izgoniti din cetate,

Atrcu va ajunge p e tron. Dar mtronarea, pe care 0 ravnise, nu-i

t ihncste , intrucat ana ca Tieste se Infrupta din farmecele nevestei

lu i . II a lunga , bineinteles, dar du p a u n timp 1 1 r ec h eam a , ea

J entru o irnpacare, Da pentru el ~iun ospat, la care, cu 0 fantezie

monstruoasa, 1 i ofera, printre bucate, halci din trupul copii lor

iccstuia, pe care 1 i ucisese. Reactia lui Tieste este un blestem:

neam de neamul lui Atreu, In perpetuitate, sa se omoare lntre

J. n§ii.

$i cu aceasta ajungem la Agamemnon, "capodopera capo-

dop 'f lor" (Goethe). S-a lncheiat razboiul Troiei. Agamemnon

din spita lui Atreu, se 1ntoarce lnvingator, Acasa ilasteapta, ell

vorb ' mieroase ~icalinerii prefacute, sotia, Oitemnestra. Femeia

persona] de 0 anume complexitate, nu doar c a ' ii fusese

ne .r dincioasa (in Hoeforele va cauta 0justificare: "E greu pentru

"'Ill 'i s~ stea departe de barbat"), intrand in dragoste cu Egist

odrosl lui Tieste, dar i-a pus gand rau sotului legiuit. Ajutata de

am ant , 'il ucide pe Agamemnon, faptii atroce p e care nu 0

regn'la, mai ales c a . are ~i un argument care tine de simtamantul

mat rn, Barbatul ei 0 jertfise, inaintea plecarii 1a razboi, pe fiiea

I r, lfigenia, pentru ca zeii sa dea vant prielnic corabiilor pornite

spr Troia. Si Egist, in definitiv, ca fiu al lui Tieste, se crede

indr ptatit sa ucida.

Si apoi, nu era 0 "sentinta straveche"? 0 rosteste patima~a

Clitemnestra: lICe-am faptuit/ Era sortit". I~i uita, cand spune

aceste vorbe, neinfranarea (~i n-ar recunoaste probabil in ruptul

capului 0" zicere din Hoeforele: "Domne§te pofta-n sufletul

femeii..."). In inima ei capabila §i de iubire ~ide ura sentimentele

/24/

se mvalma~sc. 0 zgandara faptu1 el i Agamemnon a adus-o cu

sine, captiva, pe tanara Casandra, fuca troianului Priam,

preoteasa a lui Apolo (ale carei profetii, ca urmare a supararii

zeului, caruia ea nu-i oferise grattiJe, nu le crede nimeni, desi se

1rnplinesc intotdeauna). Casandra, care, avand darul de a vedea

ln viitor, prevesteste: "Ce-i scris sa vie va veni".

Legea talionului ("Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!")

i~i urmeaza cursul. Varsarea de sange duce la varsarea de sange.

Zeii au 0 vina, pentru d1 s-au amestecat cum nu trebuie In

destinele muritorilor, dar ~i acestia s-au complacut in pacat (de

pilda, Oitemnestra priveste eu voluptate si cu un morbid £ior

poetic sangele lui Agamemnon: ,,0 dulce roua a mortii"). Au

gresit nu dintr-un impuls de moment, ci pregatind pe inde1ete

erima. Iertarea nu poate veni de niciunde: "dad apele toate/

Pe-o albie numai s-ar scurge/ Nu pot niciodata sa spele/ °mana

patata de sange".Povestea nu s-a sfar§it, ea continua m Hoeforele

(P u rt iit oa re le d e l ib ati un i) §i Eumenidele. Omorul sava~it de

Clitemnestra nu avea cum ramane nepedepsit. Iar instrumentul

purutiunii zeiesti este Oreste, fiul lui Agamemnon ~i al Clitem-

nestrei. Cu ajutorul surorii lui, Electra, ~i indemnat staruitor de

Apolo, Oreste, Intorcandu-se 'in Argos ~i dandu-se drept un

calator venit sa anunte moartea ... lui Oreste, ilucide pe Egist si,

dupa un dialog de inlensitate dramatics. pe mama lui,

Clitemnestra.Si-a razbunat parintele, dar a cornis un matricid. N-a

savar~it omorul cu sange rece. Insufletullui s-a dat 0 lupta (liE

mama mea, am dreptul s-o omor?"), iar §ovitiala care l-a cuprins

semnaleaza 0 licarire m cugetu1 sau, care Incepe sa se desprinda

de rnorala barbara a razbunarii cu oriee pret, fiindca asa au vrut

zeii, Iar acest mceput de desprindere de sub presiunea fatalWitii

1 1 face pe Oreste intr-o masura raspunzator de fapta sa.

Simtamintele de fiu cedeaza in fata datoriei de £iu. £1nu putea sa

nu razbune uciderea parintelui sau.

/25/



Dar toate astea 1 1 costa. 0 vreme, pare e a Oreste §i-a

p i rdut rnintile. Ingrozit de ce a facut §i urmarit de Erinii, aceste

zeit \i care nu lasa pedepsita 0 farMelege, tanaruJ. se refugiaza

in t mplul lui Apolo. $ i eu asta intrarn in arealul dramatic al

F umc ni del or . Ca sa le mai astampere zelul, Apolo, eel care-l

Irnpinsese pe Oreste la crima, le adoarme pe Erinii. Pentru scurt

timp tnsa, umbra Clitemnestrei, ie§itll din rnorrnant, certandu-le

pentru apatia lor. Puriile - care simbolizeaza convulsiiler -m u scarli - yin iar pe urmele lu i Oreste §i 1 1 ajung, chiar §i in

tl mplul zeitei Palas Atena, unde haituitul, sfatuit de ApoIo,

, u ti l protectie .

Va urma 0 judecata, la care urmaritoarele, dezlantuite, cer

pedepsirea fapta§ului, amenintand di altfel vor potopi Atena cu

n ·norociri. insa inteleapta Atena, la fel §i Apolo ti iau apararea

lur Oreste, zeita prornitand Eriniilor el i le va consacra un cult,

intr-un sanctuar allor. Ca prin minune - suntem, doar, In plina

pov ste -, Inver§unatele duhuri incolacite de §erpi se preschim-h In Eurnenide, divinitati fiklHoare de bine, proteguitoare.

Viitorul pare mai surazator, chiar utopic (IIBlestemul vechi

st, rpit sa fie"). "Slllbiiticia urii", tinind de 0 morala a

I I I eputurilcr, e tasata in urma. Razbunarea nu va mai fi sa fie un

imp .rativ din tata in fiu, cu rnoarte pentru moarte. Asumata,

vinovatia va trebui, intr-un fel sau altul, platita,o fapta rea, fie §i

dktata de onoarea de familie, nemaiputand fi pusa doar tn

1"',\l1'a destinului. Cel ce ia viata altuia dispune, lncepe sa

dlspuna, de liberul-arbitru, de aceea el nu poate fi iertat decatdupa ce i spa se s te .

$ i totusi, oricat muritorii ar fi incercati de tndoiala, oricat

t r auta sa se Impotriveasca., destinul 'i~iurmeaza cursul. Vreri i

Moirelor (Pareelor) pana §i Zeus ise supune. Iar daca peste

bietul om se abate 0 anaterna, afurisenia se va rasfrfmge ~i

asupra descendentilor. Cel care eade in gre§eala, intr-o gte§eala

grava, i§i expune descendentii unor pedepse cutremuratoare.

/26/

IIt~",lia C ei ~ ap te itn po rr iv a T eb ei (467 I.Hr.) facea parte

III11I !~ iecare rnai cu prindea piesele Laios §i Oedip; dintr-o

1 " ' , tin ~ adaugarn drama satirica Sfinxul. Blestemul

1 Ii1 d ., ( 'dip, rege din stirpea osanruta de Erinii a lui Laios,

nuu ~rozavii1e care se petrec. Eteocle ~i Polinice,

IIturlle lui Oedip, vor plati pentru pacatele tatalui lor, dar,

I mult inca, fiindca nefericitul Oedip. candva, ii

1111 ,\.,P.

I " Illvit unei Intelegeri tnrre cei doi tineri, ei ar fi trebuit sa

II pe rand Teba. Dar Eteode nu respecta conventia. ~i

I'r"da unei explicabile frustrari, Polinice vrea sa:~i

II' i. ceea ce el crede a fi, ~ichiar este, un drept al sau.

I III1 cu alp sase eomandanp. de osti, supune eetatea natala

I ,Ill. Eteoc1e ise opune ca un erou ~iin1ncle~tarea luptei

u' ornoara unul pe celalalt, Aparatorul Tebei se profileaza

',III. pozitiva, dar eu pretul uciderii de £rate. Ca la toti

I1 1 ni, insa. , e anevoie sa discerni, la personajele peste careI I . ' Iopasa, intre virtute si vinovatie. Unde incepe una §i

1M . ' !lte cealalta . ..

N pasta a lovit cumplit, inca 0 data, Ttneamul aeesta

I Ih- nenoroc". Cum sa te sustragi? "De pacoste, cand ti-o

I II I II.rul, n-ai scapare". Iar ororile, ca ~igestUIile de bravura,

I 1 11 1. 1. Agresorul, Polinice, 1nclleand cu intentii ~azbo~~e

11111 ( ' a vazut lumina zilei, va ra:mane - pnn decizia

I III I [llor tebane - ne'ingropat, pedeapsa amamidi la vechli

II Ik [apt, ar fi trebuit sa ra . .mana neinhumat, num~ ~a ~mod, Antigona - figura lurninoasa a dramaturgrei eline,

d. It 11 1 ~ianu prea e privita cu ochi buni -, se razvrateijte ~i,1n

I1 1 . 1 Irunmintarilor care pe un altull-ar fi Hkut sa renunte, ~i

1lll'Iinj datoria omeneasca de a incredin~ ti1ranei trupul

II IIlh·\it al lui Polinice.

An: nte epice, lirice, dramatice se armoni7.eaza In aceasta

I,...1, are a lasat urme in scrisullui Ennius, Atrius, Seneca,

ia Shelley ~iHugo.

/27/



S%cle-

intre arbitrariul zeiesc li problematica morala

Sortit unei vieti indelungate, tdiitii in plenitudine, Sofocle

(496 406 i.Hr.) e 0 figura impunatoare a tragediei eline. S-a

ilustrat ~i in afara sferei dramaturgiei, primind de pilda inves-

tilura de strateg (comandant de armata). Era pe atunci, perrru

All na, 0 epoca de glorie ~i de prosperitate. Artele infloresc in

clunatul stimulativ. In arhitectura, se distinge splendida

constructie a Partenonului, 1n sculpture, statuile lui Fidias.

Slnrca de bine care dornneste in cetate alimenteaza 0 stare de

sp t r it ce pretuieste mtelepciunea ~ masu ra , Conceptul care

dvfineste idealul epocii cste acela de aticism, 0 splendida

inm nunchere de virtuti. Sentimentul reLigios e, in continuare,

putcrnic, dar nu atat de coplesitor ca parra acum.

~i la Eschil, ell toata dominatia, uneori strivitoare, a

Ior] lor supranaturale (e yorba de zei), omul, cu toata fragilitatea

•,le, tuirii sale, incepe sa se impotriveasca, temator, dar ~i cu

surprinzatoare mandrie, poruncilor destinului. Sacrul i§i

P sLr(',wll ~i la Sofoc1e forta discretionara, care pretindc cvlavia

muritorilor, numai di in cugetul personajelor carora li s-a ursil 0

soarta r 'a Incep sa-~i fadi loc indoieli, intrebarl - 0 reflexivitae

care, mire speranta §i deznadejde, nutreste 0 problematra

moral neinfeudata, la modul absolut, fatalitatii. Factoru.l

pslhologtc dobandeste 0 pondere tot mal mare, framantu.l

onstiintei tinde sa ia locu1 prostemarilor infricosate, sporindusi

pond r a in precipitarea eroilor spre un tragic sfarsit, Iar ereii

nu plat sc neapiirat pentru un pacat al parintilor, al strabuniler,

ci p ntru 0 vina In care, dincolo de lncruntarile zeiesti, afialTl.

deCecte ale firii lor. Ei inteleg asta ~inu se disculpa aratand spce

ceruri. Asa se lntamplii, cum vom vedea, cu Aiax, cu Oreste, c u

Antigona. Faptele bune fi-ver cantarite undeva, in talgerele urei

/28/

Illstip.i imanente, nelegiuirile pot fi ispa~ite prin suferinta. Peste

Iiisperare, se arcuieste un orizont scald at in raze de lumina. De

1I\ ntionat siluetele ell mult contur ale personajelor feminine

(Antigona, Electra), cu gama lor specifica de reactii sufletesti,

rntre slabiciune ~ineinduplecare.

Autor a 123 de piese, din care au ajuns pana la noi doar

apte, Sofoc1e a fost un prerniant al concursurilor literare

(tnvingandu-l ~ipe Eschil). Indraznet in constructia scrierilor lui,

II redus interventiile Corului (amplificat totusi de la 12 la 25

participanti), cultivand mai staruitor dialogul ell replici dense,

, apliratoare, ceea ce msearnna un pas inainte fata de ambalarea

to tirade a eroilor lui Eschil. 5-a bizuit pe trei actori, a incurajat

folosirea unor decoruri pictate, si-a lnVe9mantat personajele

intr-o costumatie mai apropiata de ceea ce trebuia sa fie.

Nu si-a gandit neaparat piesele ca urmand sa faca parte

dintr-o trilogie. Inspirate din istorie ~i din mitologie, ele i~i

pastreaza, fiecare, 0 anume autonomie, fie ca e yorba de ciclul

teban (Oe dip R eg e, O ed ip l a Co lo ne s, A nt ig ona) sau de ciclul troian

(Aw, Filoctet,Electra).

Nu se stie daca piesa Trahinienele li apartine, cu

certitudine, lui Sofocle ~idaca, acceptandu-i paternitatea, a fost

scrisa Inanii tineretii sau e 0 lucrare de senectute. Oricum, nu

poate fi asezata printre capodopereLe dramaturgului.

Subiectullmplete§te un fir mitologic. Nevasta lui Heracles,

Deianira, 0 femeie ginga~a 9i buna, se usuca de dor in absenta

zdravanului erou care, pedepsit de Zeus pentru ca-l ucisese pe

regele Euritos, 1§i face penitenta in Hades, unde, cica, "sunt cei

rai de gura ~i trufasi". Singuratatea e amara pentru Deianira,

care, afland ~i ea barbatul de care si-a legat viata s-a indragostit

de 0 copila, Iole, fuca lui Euritos, e miicinata de gelozie. l-ar

trebui un leac de dragoste si, cu aceasta amagire, se increde lesne

in sfatul centaurului Nesus, pe care Heracles il ranise candva ell

o sageata; 11 lovise de moarte tocmai fiindca omul-cal ~i

ingaduise gesturi necuviincioase fata de Deianira. Nesus, inainte

/29/



de a-§i da duhul, iiofera cu perfidie naivei femei eama§a lui care

pasarnlte, Imbracata de Heracles, i-ar putea reactiva acestuia

sentimentele pentru devotata lui nevasta, Cu ezitari, eu 0anume

tearna, Deianira iitrimite voinicului "cama~a lui Nesus", a carei

tesatura era insa imbibata cu un venin letal. E 0 haina a mortii

care 11incle§teaza pe Heracles in mistuitoare dureri. Dandu-si

seama de cumpJita ei greseala, Deianira, prada unor grele

remuscari, se sinucide. Incinerat pe un rug urias, Heracles, fiullui Zeus, va £j suit inOlimp. Nu inainte de a apuca sa-l indemne

pe fiul lui, Hillos, sa se woare cu Iole. Un lndemn ciudat...

Cine poarta vina pentru tragicele intamplari? Ratacirea

eroilor, Iireste, dar riitacirea aceasta s-a petrecut din vointa

capricioasa a Afroditei.1n piesa, 0atare revelatie nu-l trecuta sub

U1cere: "Cad zeii-s/ Fapta§ii haini ai ispravii de astazi". Zeita

iubirii, asadar. S i , mai presus de ea, insu§i Zeus: "Dar toate/

Purees-au de sus, de la Zeus!" Niciodata nu poti ~ti la ce sa te

a~tepti, atata vreme dit depinzi de umorile lor schimbatoare. Deaici, nestatomicia a toate cate sunt: »Vremelnice-s toate pe

lume ..."

A iax, Incare inraurirea lui Eschil inca se percepe, are ca

sursa de inspiratie Il iada, epopeea homerica in care se "canta"

ral.boiul troian. Protagonistul e un erou al crancenei inc1e~tari,

Ai~x, eel mai viteaz luptator dupa Ahil. Dupa moartea lui Ahile,

~ IS de troianul Paris cu 0 sageata otravita In£ipta in caIefu,

singurul loc vulnerabil a] fiului zeitei Tetis, Aiax spera ca armele

p I ianului sa-i fie lui daruite. Era, poate, indreptatit pentrucutezanta lui in lupta, dar armura, scutul, palosul liderului aheu

ii.sunt atribuite istetului Odiseu. Ynciudat, cuprins de disperare,

Aiax vrea sa se razbune §i, i n furia care ilnapadeste, e gata sa-i

masacreze pe camarazii de front. Interceptandu-i intentia, zeita

Atena ii intuneca mintea pana intr-atat mcat Aiax, in loe sa-i

ucida pe conduditorii ahei, face prapad, razand in hohote, in

cirezile de vite ale ostirii. Revenindu-si din srnint ala, e podidit

de rusine si, ca sa-§i rascumpere fapta, ca un om care si-a

/30/

t 'l'Capatat onoarea, i~i ia viata. Tovarasii lui, in frunte c~ "cr~i~

ostilor", Agamemnon, nu-i ingaduie inhumarea, dupa datina,

dar inter vine, cu 0 iscusita pledoarie, nu altul decat rivalul lui

Aiax, Odiseu ~i trupul nefericitului va fi ingropat, cum se

ruvine.Sigur, nebunia furiosului razboinic ~i sfar~itul lui au fost

mstrumentate de zei. Cum spune 9i un persona] , Teucros, fratele

lui Aiax: "Eu unul spune-voi mereu ca de la zeit Yin toate

r.He-au fost §i toate cate sunt". Dar §i firea colericului erou,

rnclinat spre primejdioase excese, trebuie luata indiscutie. Aiax

.e arata a fi "maros", "falos" ~icrud atunci eand i se urea sangele

I cap. lar zeii, cum stim, se suparii daca V[~un muritor se

. meteste. Aiax nu putea avea un alt destin. In pofida ruga-

mintilor alor lui, 1¢ va scurta zilele cu 0 Indarjire care pare sa fie

propria decizie, iar gestul ileabiliteaza.

I n rest, unele exclamatii condarnna razboiul; "hade-s

.irmele". Iar anurnite reflectii, cum sunt ccle, intrebatoare, ale luidiseu, deapana un simtamant al de§Cttaciunii: "Oid ce suntem

l'at vietuim pe-acest pamant?/Doar umbre doar ... ~i doar desarte

d 0 . 1 . brel"naluciri?" Un ecou parca din Pin ar. ; m, VlS a unei um .

Rcfrenul ilvom regasi, mai tarziu, la Shakespeare ~i la Calderon

de la Barca. S i nu numai...

Tot ineposul homeric, in Iliada §i Odiseea, l~i are izvorul

riloctet (409 i.Ht.). Actiunea se petrece p e insula Lemnos, und:

lin luptator aheu de frunte, Filoctet, a fost lepadat de carnarazu

lui de arme dupa ce m~catura unui §arpe veninos 1 1 betegise.Nu mai suportau duhoarea raroi, iar el devenise inapt pentru

'indiietarile din razboiul troian. ~a voit-au zeii ("Tot chinu-i

vine de la zei..."), cu ciudatullor fel de a 1mparp dreptatea. De

atunci, vreme de zece ani, nefericitul a trait, In chinuri mari ~~

rabdand de foame. Si, mai ales, insuportabila pentru el eta, ~l

este, singuratatea. . .Dar soarta, adeseori, se schimba pe nea~teptate. eel care 1-

au facut raul 11 cauta acum ca sa-l convinga sa revina 'in lupta.

/31/



Vicleanul Odiseu, unul dintre autorii indepartari! lui, ~i cinstitul

fiu al lui Ahile, Neoptolem, 1i vorbesc In fel si chip. Neputand

uita ingratitudinea, umilinta la care a fost supus, Filoctet, cu

sufletul incarcat de resentimente, se indipataneaza sa refuze. Ar

prefera, ca sa scape de dureri ~i de suferinta morala s a se

zdrobeasca de stanci. .'

De ce oare aheii depun atatea staruinte pe langa

indaratnicul, inveninatul Filoctet? Nu de dragullui, ci pentru c avestitul areas rnostenise arcul ~i sagetile lui Heracles, iar un

oracol pr:zisese ca numai cu ajutorul sau Troia ar putea fi

distrusa, In pieptullui Filoctet se da 0 lupta apriga, lntre mania

celui care nu poate ierta ~ipalpitul sentimentului patriotic.

Cine stie cat ar fi durat negocierile de pe insula Lemnos §i

refuzurile lui Filoctet daca nu s-ar fipogorat aici, din cIar senin,

insusi Heracles. Aparitia lui e decisive. Primul intre tragatorii cu

arcul se Iasa convins sa se intoarca pe front, unde, dupa cum

I genda mitologica spune, vindecat de rana parra atunci fara

t ac,11 va ucide cu 0 sageata pe troianul Paris (eel care, rapind-o

pe Elena, declansase razboiul), reintrand In elita vitejilor.

o durere fara margini 0 copleseste pe Electra, protagonista

piesei omonime (410 i .Hr.) . Printre vaietele ei care nu mai

contcnesc, se distinge 0 obsesie: aceea a razbunarii. De fapt a

p depsi.rii celei ce §i-a ucis sotul, pe Agamemnon, abia intors,

invingator, din razboiul troian, E yorba de mama Electrei,

Clitemnestra, care, dupa infama faptuire, de care nu se caieste,

accepta frematatoare dezmierdarile complicelui ei, Egist. A procreat

eu nelegiuitul, iar pe odraslele ei cu Agamemnon le-a urgisit.

Clitemnestra trebuie sa moara - e gandul Intunecat ce

sUipane§te mintea inver§unatei Electra. in zadar incearca

tematoarea ei sora, Crisotemis, sa 0 opreasca (relatia lor bazata

pe contraste de caracter 0 aminteste pe aceea dintre Antigona §i

Ismena). Hotararea Electret, cu firea ei inclinata spre violenta, n-

o clintesc nici justificarile Glitemnestrei, care par sa aiba un

temei. A fost vrerea zeilor, intai de toate, iar Agamemnon. ca sa

/32/

iliba vant bun In corabiile ce stateau sa porneasca spr.e Troia, a

I"rtfit-o pe fiica amandurora, Ifigenia. Gest cutremurator, dar,

"rgumenteaza in replica Electra, dictat de 0vointa mai presus de

.,imtamintele bietilor pamanteni. Agamemnon, Infrangandu-~i

IIu r e rea , n-a avut incotro, interesele patriei trebuiau sa primeze,

Electrei Ii vine in ajutor fratele ei, Oreste, care traise In

surghlun, departe de palatul In care noul rege, uzurpatorul

Egist, l-ar fi putut suprima. La indemnul lui Apolo, el revine laMicene, unde, unindu-si fortele cu patimasa lui sora, le face

z ama lui Egist ~i Clitemnestrci. Nu ezita, nu regreta (sUiri de

pirit pe care le are eschilianul Oreste). Cu atat mai P~1 in~l~tr:'11 1 a carei decizie zeii par sa nu aiba niciun amestec. Sl-a trimis in

I lades mama care a adus-o pe lume, dar, nepasatoare fa~ de

urmarile p e care le-ar putea avea l.ID matricid, ea mtelege sa-§i

(Ilea datoria. Fanatismul lncrancenarilor ei 'impinge In plan

.ecund coercitia fatalitiipi.

Oed ip R eg e (e.415-412 i.Hr.) este, in aprecierea lui Aristotel

'1 1 apoi a unui lung ~ir de comentatori, "cea mai desav~~ita

Ir atie dramatica a Antichitatii". B1estemul asupra Labdacizilor

lontlnua sa apese, din generape In generape. Teba e cotropita de

u molima, ciuma, care nu se mai sfarseste. Cine sa salveze

retatea de aeest flagel? Desigur, Oedip, "eel mai bun dintre toti",

IMe 0 mai izbavlse 0 data, dezlegand 0 enigma a Sfinxului

(fiint1i monstruoasa cu chip de femeie, aripi de pasare, trup de

rnine, co ada de sarpe, gheare de leu) ~i aducandu-i In felul

.1 ·csta monstrului pieirea. Trebuie gasit eel vinovat de uciderea

l'l.gelui Laios §i pedepsit cu moartea sau cu trimiterea in

urghiun. Aruncand potop de blesteme asupra nelegiuitului,

rine 0 fi fiind aeela, Oedip declaru;;eaza cercetarile. N u este el, asa

cum ilcalifica Tiresias, "cel mai bun dezlegator de taine"?

Dar spuseJe batranului profet II strecoara 0 neliniste in

-uflet. Faptasul ar fi un "ba~tina§ teban". Cu 0 turburare

rrescanda, Intretaiata de clipe de speranta, Oedip se cufunda

treptat intr-un vertij din care nu are scapare. A f l a mai int8i cu

/33/



revolta, apoi cu groaza ca prorocirile oracolului di n Delfi s-au

implinit. Ucigasul lui Laios este chiar el, iar batranul rege fusese

parintele saul Prin unnare, l§i da el seama cu oroare, se

casatorise eu propria lui mama, Ioeasta (psihanallsi i au derivat

de aid asa-numitul "complex al lui Oedip"), copilor ce s-au

n~scut din aceasta unire lmpotriva firii el fiindu-le hate. ..

$i Laios, ea sa eontraeareze funesta prevestireee se facuse

asupra-i, incercase totul §i mai mult decat atat sortndu-l mortii, ,

pc viitorullui omorator. Dar eel eare primise sumbn lnsarcinare

nu se indura, copilul ajungand sa fie crescut de Polib,

conducatorul Corintului, despre care Oedip avea sacreada ea e

tal.lllui adevarat. intr-O'ineruerare, dupa cum hotansera fortele

supranaturale, el 1 1 rapune pe tamne-sau, Laios §i de rici decurge

suita de grozavii: "Niiscut din cine nu se eade, am hat pe cinel

Nu se cade, am ucis pe cine nu se cade!" lntr-m acces de

disp rare, l~i seoate ochii. Oripilata, Iocasta se shucide, iar

Oedlp, distrus de atatea lnfrico~atoare revelatii , va peca mtr-unlung exil, insotit de devotatele lui fiice Antigona §i Ismeria.

'etatea n-ar mai fi putut suporta prezenta lui pangarroare.

Pentru faptele lui pe care mintea abia dad le poate

11, \ sura, Oedip va fi stigmatizat ani lungi de acuminainte. avina de neinchipuit - dar intrucat este el vinovat? l-a ucis pe

Laios, msa n-a stiut c a . acela e parintele sau, s-a dsatorit cu

Iocasta, pe care Creon i-a oferit-o de nevasta ca mtntuitor al

Teb i, fara ca prin minte sa-i treaca faptul ca impare patul cu

propria-i mama. Afland ce a aflat de la oracolul d n Delli, aIncercat din rasputeri sa se fereasca. Nu s-a resennat, 'insa

blestemul ce-i urmareste neamul s-a aratat, ind 0 data,

implacabil.

$i totusi, Oedip, 'in amamieele-i zbateri, nu-i Ul\lnovate~te

pe zei, nu e plange de soarta neinduratoara impusacelor ee-l

prigonesc, Sentintele Moirei nu pot fi zadamicite. Poae ~i fuea

napastuitului teban 11va fi predisp~ greselilor de nerasumparar,

/34/

lit. , ilnl, suspicios, cateodata nedrept si, ceea ce pe zei iisupara

1"ld".Iuna, da dovada de un orgoliu exagerat.

Eroul sofoclian a generat creatii datorate lui Corneille,

III I1 " 1 : , Gide, Cocteau, precurn §i unui cineast, Pier Paolo

l' t oliui,

O( 'd ip Rege se continua eu Oedip LaCo lonos (jucata in368I.Hr.,

I 1 . 1 1 1 1 1 ' \ ) . Batran, in zdrente. nevazator, Oedip , caIauzit de

III gona, aceasta fiinta fara pereche, ajunge 10 Colonos, Aiel, 'inII I , . I,? .l cum ise prorocise, capata adapost, patimirile lui urmand

.1 ',far~it. lar cetatea care se indura s a - I primeasca se va bucura

Ii protectie zeiasca,

ingandurarile surghiunitului sunt fulgerate de 0 'intrebare:

II· vina am?" Savar§it-a, intr-adevar, fapte care ar incrancena

I" oricine, dar sub imperiul vrerii altora: "Tot ce-am facut n-a

II I cu vrerea mea". Asa conchide §i regele Atenei, luminosul

IIIeu: "Tot ce s-a-ntamplat a fost din voia Destinului". Raspun-

It III este a celor care plasmuiesc scenarii in Olimp - dar asta nuIII lumna cil oamenii nu poarta nicio vina. in teatrullui Sofocle

'iRli! aceasta pendulare pe care nu 0 intalnim la Eschil §i la

Iurtpide. Ca sa luam un exemplu, se isca lntrebarea: de unde a

I"lrnit zavistia celor doi f r i : i t a r u . blestemati de tatal lor, Oedip - e

orba de Eteocle ;;i Polinice. Raspunsul, in Oed ip I n Co lo no s, suna

Itfel: "starni~i de zeu/ Ori de-o pornire pacatoasa a mintii lor".

IHI poate am.bii factori sa ficontribuit?

inte1eptit, Inseninat, purifieat prin su£erinta, eel "greu

'1 , pastuit" a ajuns, transfigurat, la capatul calvarului. Un freamat aln.iturii iinsoteste pasii "spre-a Umbrei campie", taramul unde l§i

V.I gasi linistea de veci. E un final apoteotic, unde nici mila, nici

w oaza nu-si mai gasesc rostul. Speetatorii din vechime trebuie s a seIi ridicat cu sufletul ogoit din bancile lor.

Dramaturgi precum Dryden ~iAlfieri au exploatat acest

subiect de legenda.

Un impresionant caracter feminin, cu 0 intensa aura de

noblete, este Antigona, din tragedia cu acelasi tit lu (c.442 i.Hr.).

/35/



Nu. c~ mult timp in urma, cei doi fii ai lui Oedip, Eteoca ~i

Polinice, s.e suprimasera unul pe celalalt in timpulluptelordin

Iata rebel. Conducatorul cetiitii asprul neiertatorul C.... • A... ' I I r e o n ,

Jng~~Ule mmormantarea celui dinta], dar nu ~ia lui Polinia al

dir~1 cadavru ar ramane prada c8inilor ~i pasiirilor d a c a

Antigona, "eea mai sora dintre surori" (Goethe), nu s-ar u w -m ta, riscandu-~i viata, sa 1ndeplineasdi ritul cuvenit al

ingropaciunii. Asa cer legile firii, legile omenesti. Farii i fi

im~resionat de devotamentul fetei, de lacrimile ei, Creon, c a r e e

pliZltorul strict al legilor statului, 'i~i mentine brutala hotarire

desi Tiresias, taIcujtorul semnelor a ce va SX VU l' x A l l ' . '• Cl el, prez.t~e

rna rt nenorociri ee se vor abate asupra sa. Pentru eI cultu!

In rtilor'inseamna mai putin decat faptul ca Polinice s-a situaltn

postura unui tradator. Ravnind tronul, Ia care de altfel area

dreptul, el §i-a atacat tara cu ajutorul unor ostiri straine.

. Dar ~arza. Antigona nu se intiroideaza, i~i face pam la

(~pat datona, chiar daca, fecioara fiind, n-a apueat sa cunoasca

VI t a o Ea regretii cu sfa§iere insuflet frumusetea lumii de carese

desparte . E zadarnic sa te Impotrive~ti ursitei ( Sa-nfrunh/ CA". " petnsa~1soarta-n va fiscris, zadarnic e!"), dar tanara e decisa tonsi

~ rn arga p.ana.la capat. Pentru ea, un frate e de nep re ruu : f I C a

s~t de-as fi pterdut, un altu-as fi aflatl/ Copilu-mi de-ni

picrdeam, copil c-un alt barbat/ ~ fiavutl Dar frate cum a~r taiav a? "

. Su~brul Creon nu se 1ndupledi, oricat eugihnin~e

Anttgone! ar fi trebuit sa-i dinteasdi un atom al inimii d . 0'A • "L\ e pla a.. mchld~ ~ nesup~sa intr-o pe~tera, unde Antigona se va

stl.nge, atamandu-se mtr-un lat. Dar ~imnarul Hernon, feciorul

IU.I Cr on, 'indragostit de fata, se va strapunge eu 0 spad.

Distrusa de durere, mama lui (~isotia tiranului) Euridi ~.'. ~ ~ , r ce, ~lIa

~l ea viata, blestemandu-s! barbatul. \

U~sita ~i-a depanat firuI negru. Pier una cate una fiinle

care ar fmentat sa mai triiiasea. Z ei i - putem citi printre randuri

- sunt nu numai neerutatori, dar ~i nedrepti. Mai presus d e

136/

1 «-mcnea intunecimi, intoneaza un iron de slava Sofocle, sta

1I1!111L Vocile Corului propaga aceasta revelatie: "Minuni mai

'!HIII ea omul nu-s".

Un reformator=

Euripide

Zeii, 'in care credea ~inu prea, nu i-au hiirazit lui Euripide

(, .480-406 tHr.), "cel mai tragic dintre tragici" (AristoteI), un

d"l;itinanturn surazator. StatuI atenian, 1 n care era traitor, intrase

III c1 doua jumatate a sec. al V-lea 'in declin, ceea ee bineinteles

'II('C ca pesimismul, la toate nive1e1e, sa se irnpanzeascii. I n plan

lrterar, Euripide nu e ceea ce se cheama un biruitor. A scris vreo

1' 2 de piese, din care aveau sa se pastreze 19. Dar, spre deosebire

de Eschil ~iSofocle, a purtat rar, de numai cinci ori, ~itarziu, de

I, 40 de ani Incolo, cununa de lauri a premiantului intai la

Ioncursurile literare. In schimb, a avut parte de vorbe insinuante

I de insulte, satiricul Aristofan, care IIantipatiza, batjocorindu-I

.mgeros. Nici inviata intima norocul nu l-a disfiitat, cele douii

I snicii ratate fi'icand din el, eel putin aparent, un misogin. Asa

nr lasa sa se 'inteleaga reflectiile lui cand amare, cand acide

.isupra sexului, sa zicern asa, advers: "Din toate relele, eel rnai

teribil este femeia"; "Femeile sunt rnai periculoase ~i rnai de

ternut decat viperele, mai greu de combatut decat focul; sunt

ciudate, cochete, ascunse, indiscrete, gaUigioase, guri rele";

"rntotdeauna ferneile au p ricin uit nefericirc 'in destinele

ornenesti". Nici Socrate, caruia Xantipa, 0 seorpie de nevasta, i-a

scos peri albi, nu a ajuns sa gandeasca astfel. Era un In~elept...

Eurpide, pe care nu-l coplesesc favorurile soartei, devine

lot rnai retras, adancindu-se 'in studiu. Concetatenii 11veld rnereu

gray, ingandurat. Despre e) avea sa se spuna eli nu a zambit

ruciodata. li citeste pe Anaxagoras, care explica ordinea ~i

rniscarea prin principiul inteligentci, ;enon, care priveste

/371


http://slidepdf.com/reader/full/istoria-teatrului-universal 17/60/38/

rcalitatea intr-o dialectica fluida (una ~i multiple, fixa

miscat are), Protagoras, pentru care ornul este masura tuturo

lucrurilor. Sofisti, stoici ... Sofistii erau sceptici, pana la a neg

Providenta, ei respingand viziunea mistico-religioasa. Euripid

nu e departe de acest mod de a privi lumea, dar nici nu I

Impart~~ intru totul El ~i are mdoielile lui (indeajuns d

sesizante ca sa poata £i acuzat de impietate) ~i Inorice caz nupoate asocia divinitatea, care ar trebui sa se scalde m lumina, cu

ruzimile, adeseori absurde, ale zeilor.

Nemaisuportand atata inimicitie, dramaturgul s-

utoexilat catre sfarsi tul vietii. lnsii ~i moartea avea sa-i f i

groaznica. Se zice ca a pierit sfa~iat de 0 haita de cain! .

Nonagenarul Sofoc1e, in semn de majora pretuire, i~i pum

v ~mant de doliu, ~i emite 0 fraza care contine 0 definlti

esentiala: "Cats. vreme eroii mei sunt a~a cum se cuvine sa fie,

lui Euripide sunt asa cum iintalnim aievea". Adidi neidealizatl,u virtutile ~i defectele ce tin de natura umaria.

Euripide si-a contrariat desigur contemporanii prin felul

urn a 'inte1es sa trateze relatia dintre olimpieni ~i pamanteni, ca

§i prin amestecul de realitate si fantezie, de adevar istoric i

fabulatie mitologica. Crozaviile care li se 'intampla muritorilor

nu mai sunt efeetul (nu mai sunt Mar efeetul) unor interventii

mai presus de fire, vinovatia pentru care eroii au de patimit

depinzand, in mult mai mare masura dec at pana acurn, de

pornirile lor sufletesti, de instinctele nu tocrnai Pnute in frau. Czen se amesteca, e fara doar ~i poate. rnsa personajele ajunse I .,

Iimita suferintei incep sa se planga de interventiile lor nefaste,

protesteaza lnab~it sau cu cate un ppat de deznadejde. H

adevarat el i in £inalul unor piese, olimpienii, descinzand din

e ruri, indreapta luerurile p~ calea cea buna, dar aid e vorba

probabil de eoncesiile pe care Euripide, care pare a erede m ai

mult tn lntamplare decat lntr-o ordine dictata de sus, le facea

mentalitatii vremti.

A existat 0controversa asupra sensibilitatii dramaturgului

1 . 1 \ . \ de femei. Inima lui ranita 11 face sa le vada ca pe niste

Illllvocatoare de dezastre. Dar nu Ie bl~eaza: cu v~~ul ee

I'lIlea izvori din frustrari. Mai mult decat atat, Eunplde,. cu

11 \ linatia lui spre scrutarea din unghi psihologic, se arata a fiun

malist 'perspicace a1 sufletului feminin, cu pasionali tatea lui, cu

I lI1tradictiile care 1 1 dezechilibreaza. Dar ~i eu capacitate a,

1 1 mgand 'sublimul, de a se darui, de a se jertfi pentru 0 cauza

I " ita.Barbatii, mai temperamentali, i~i exprima In tirade iscusit

v,radate mania, femeile, lamentandu-se prelung, sunt voci ale

1 1 1 I rerii. Dramaturgul - scrie Ion Zamfirescu - este IIun poet al

durerii, care tine sa puna in lumina puterea ~i frumusetea

I'lcrimilor". Totusi, fat! de cei doi marl predecesori, lirismul, la

Hllfipide, e mai putin pregnant. Cor_ul, de al~el, ~~ mai. are

l'onderea care pana acum ise atribwse. E cultivata Inschi~~

"locin1a: argumenta\ii patimase. invocatii malte, duel de ~ephcl

ubtile. In rest , mtr-o compozitie mizand pe contraste (Anstotel

-ra nemultumit de arhitectonica tragediilor euripidiene), ca de

pilda tntre'mizerie ~isplendoare, i~iface loc ~i c ate un benghi de

~·.rotesc. " u' •

Asemenea abated de la canonul mdatinat I-au atras celui

de-al treilea mare tragic elin severe critici, de la Aristofan, cum

.vrn spus, panii la Nietszche. In Na§ te re a t ra ged~ ei , filoso~

!;erman Ii pune in seama decaderea ~i chiar agorua genul~ a

carui noblete era maretia. Personajele euripidiene, cum pl~stiC le~ . au 0

caracteriza un exeget, nu mai poarta coturru, nu mal

tnfati~are de legends, nu se mai supun cerintelor unui ~t. Ele se

misca ~i graiesc precum oamenii obi~nuip. Nu e na~ra~lsm, c~

vitupera exa1tatul Nietzsche, ci naturalete. Un ~allSm m~eosebl

sufletesc, indirdind de omenesc ni~te constnK~ dramatice care

pregatesc ivirea dramei moderne. .Euripide, a carui glorie a fost sa fie postuma, a ~vut n.u

putini imitatori, intre ei distingandu-se Seneca, a eMU! creaiie

/39/



este, in intregimea ei, un ecou al dramaturgiei la care ne-am

referit. A lp dramaturgi asupra caruia si-a rasfrant influenta _

Menandru, Seneca, Shakespeare, Racine, Goethe, pana' la

Gir:audoux ~iAnouilh.

Cum 0 cronologie exacta a creatiei euripidiene nu exista,

vorn lntreprinde 0 narare analities a pieselor urmarind

inlantuirea fireasca a intimplarilor.

Dupa caderea Troiei, peste locuitorii Ilionului se abate

urgia. Barbatii sunt ucisi cu salbaticie, femeile sunt luate inrobie

d catre invingatorli ahei (Hecuba, c.424 l.Hr.). De teama unor

as menea represalli, Hecuba, nevasta lui Priam. batranul rege

troian, 'i~i trimite unul din fii, pe Polidoros (celalalt fiu fund

Paris, ucis inlupta de Ahile) Ja regele trac Polimestor, la adapost,

ar marsavul riga, ca sa puna mana pe banii tanaru1ui, 11ucide.

Lovitura de trasnet pentru biata Hecuba, care afia cu spaima ca

m zina familiei, Polixena, urmeaza ~i ea sa fie jertfita, mtrucat

i' I~ae vrerea de dincolo de mormant a lui Ahile.

Dureri peste dureri... Dlsperata, Hecuba se ofera sa fie ea

cea sacrificata, in Jocul fetei, dar nimeni nu se impresioneaza de

g metele batranei (foste) regine. Scena despartirii de Polixena e

utremuratoare §i, totodata, de 0 mare elevatie. SufIet ales,

a menea Ifigeniei, tanara ~i accepts cu demnitate-sfar§itul,

moartea fiind pentru ea 0 eliberare de sclavia care, alt£el, ar fi

asteptat-o. Hecuba nu se resemneaza. Se roaga de neinduratoril

gazi, se revolta, se incarca de ura, t:esand m minte 0 sangeroasa

razbunare. Ademenindu-i intr-o CU[Sa, Ii va ucide, ajutata de

f melle terifiate de atatea crime, pe copiii lui Polimestor,

scotandu-i ochii nemernicului trac ce incalcase - pacat mare la

grecil - legile ospetiei, Bruse devenit profet, orbul Iiprezice

Heeubei ca va deveni ,,0 catea cu priviri de foe", iar lui

Agamemnon ea acasa 11asteapta 0baie de sange,

Lasand la 0 parte fatalitatile razboiului, oare cum se

explica suferintele nesfdrsite ale Hecubei? Poate, sugereaza

piesa, ea plateste - potrivit mentalitati! vremii - pentru

/40/

,' II'olplinul fericirii de odinioara. Dar, oricum, ispasirile sunt cu

I upra de masura. A~a 'incat '1ntrebari care pun in cauza temeiul

III lI~i a1 credintei se inalta spre ceruri. Coplesit de atata jale,

Ilolinicul lui Agamemnon, Taltibiu, cuteaza s3.-1 interogheze

hi ir pe Zeus: "Oare pronia ta vegheaza asupra oamenilor sau

I" .1te la mijloc nu e decat 0 credinta desarta §i toate sortile

11I1ll'ne§ti le randuieste numai inffimplarea?" 0 filosofie a

II•.j rtaciunii inmugure~te aid.

in eetatea Argos, loeuitorii, indignati de paricidul lui

)Il:ste §i al Electrei, de dublul asasinat savar§it de ei, 'ii

I III damna la moarte (Oreste, 408 l.Hr.). Oreste, insa, i§i are

runturile lui de incheiat. Bazandu-se pe sustinerea lui Pilade,

lion s a pedepseasdi tradarea lui Menelau, §1nu doar atat. Cei

.tIll chitesc sa-1 vie de hac, de asernenea, Elenei, sotia infidela §i

1 1 1 1 Juca~ a fratelui lui Agamemnon (rearnintim ca rapirea ei de

I I Paris declansase razboiul troian), §i Hermionei, fiica aces-

IlIi.\. insa Apolo are alte planuri. 0 salveaza pe Elena §i, dupa

, pire, 0 preschimba in stea, plasand-o pe bolta cereasca,

Iproape de fratii ei Castor 9i Polux (vestitii Dioseuri).

Un proces il asteapta pe Oreste, care trece prin stan de

h.tiucinape (sarace, din punct de vedere dramatic, fata de

h , rtuiala spaimoasa la care era supus eroul Eumenidelor lui

I chil), ca urmare a unor firesti remuscari, Absolvit de vina, e

llbcr sa-~i urmeze viata. Se va casatori cu Hermione, bunul sau

pueten, Pilade, luand-o de nevasta pe Electra, fata lui

Agamemnon 9i a Clitemnestrei.

Povestea din Fenicienele (409 tHr.) se petrece in Teba,

II'l te aflata sub 0 veche rnaledictie. Vina ereditara, in care grecii

Iredeau superstitios, nu s-a stins. lar aceasta vina porneste de la

Iaios, caruia, pentru el i alunecase inpacatul pederastiei, Apolo Ii

ntcrzice sa aiba vreodata un urmas. Ca In multe dintre

iragediile eline, sunt istorisite episoade intunecate din trecut, din

Ir-ea ce exeget i i au numit saga Labdacizilor. Despre culpa

" -maiauzita a unui om nevinovat, Oedip, eel care, tmpins de

/41/



vointa unor puteri suprafiresti (nefiresti? ..), i~i ornoara tatal, pe

Lai 5, §i apoi, drept rasp lata ea a izbavit eetatea de monstruoasa

Sfinxa, primeste de sotie, intr-o oribila intorsatura a sortii, pe

propria lui mama, Iocasta. Cu ea, regele Oedip are doua fete,

lsrnena $i Antigona, si doi baieti, Eteocle ~i Poliniee. Fiindca

b itil s-au purtat ingrat cand I-a lovit nenorocirea, Oedip, cum

stim, ii blesterna pe amandoi.

lar blestemul, ca Intotdeauna in tragedia greceasca, se vaimplini. Cum Etcocle nu s-a tinut de intelegerea avuta eu

Polinice (sa domneasca, pe rand, ca.teun an), tinandu-l departe $i

d posedandu-l de averi, acesta din urma, "cxilat ratacitor",

strange 0 armata $i vine sa-$i rec~tige drepturile. In piesa - care

ar 0 alura pronuntat teatrala -, toemai a intervenit un armistitiu

lntre part ile beligerante. Intors acasa, Poliniee, care pare a fi aici

fratele eel bun, lacrimeazs revazand loeurile de unde a fost

lzgonit (Ioeasta: "Dar patria, cum vad, e pentru oameni locul eel

In i drag") §i, iertator, 0 roaga pe Ioeasta sa-l imp ace eu Eteoele.Nu-i trebuie IIga lceava".

Asprul militar Eteocle, indragostit de slava, cum 11

cara terizeaza Iocasta, nici nu vrea s-auda. Poliniee nu doar ea

nu-si va recapata vreun drept, dar nu i se ingaduie nici sa-$i

v ula suroriJe. Iar dadi in lupta va fiucis, starvul lui, ca pedeapsa

p ntru tradarea de t a r a , va ramane neingropat, In macelul care

urrneaza ("Nu este niciun rau mai crunt decat ciocnirea a doua

n burui", zice Ioeasta) fratii mor, ucigandu-se unul pe altul.

Ioea ta - abia acum, nu la aflarea adevarului insuportabil alcasniciei ei ineestuoase - i$i ia viata. Gest dineolo de limita

r em:'arii ("Vointa zeilor cuvine-se a 0ndura").

In scena l$i face aparitia profetul orb (orb, dar clarvazator),

Tiresias. EI Ii destainuie basileului Creon solutia salvarii Tebei.

Pentru eli a zadarat ursita, "raul de neocolir", trebuie sa-§i

jertfeasca fiul (motivul jertfei are ilustrari zguduitoare in

dramaturgia antica), pe Meneeeu. Dar, intr-un elan sublim,

/42/

I Il.rul vrea sa-§i crute parlntele de un asemenea gest $i se

lnjunghie pe 0stanca inalta.

E momentul de splendoare morala al Antigonei. Ea

I. fide porunca lui Creon §i, cu orice rise, ~i va aeoperi eu

\ I, ln a fratele, pe sarmanul Polinice, Mortii nu se cade sa fie

11~;ll it j . . Va porni dupa aeeea in pribegie, Insotindu-$i tatal,

111'rti1torulde stigmat Oedip. Un ecou al fatal itatii l$i rasfrange

I"ul' tragica poveste reverberarile: "Omul e dator sa-ndureIlul. rarile divine!"

Rugawarele ( 422 l .H r .) continua cele petrecute in Eenicienele.

Eleusis, In fata "divinelor altare", a templului Demetrei ~i

II. r I.fonei, femeile din Argos, mamele eelor sapte conduditori

II pSkuri cazuti in razboiul Tebei, cer, 'intr-un "boeet ritual", sa

I. fl' ingliduit sa-i ingroape, dupa datina, pe cei dragi. A§a e

Iuuluiala, ~i ea n-ar trebui ineakata ("Respectullegilor obstest i,

"'I'Ita-i cheia dainuirli statelor", declama Aithra, regina-mama

Ar osuIui). Dar cei §i cele ce se roaga, intr-un cor de tanguiri,tlli p r sa aiba sorti de reusita,

Adrastos, regele Argosului, eel ce eomandase dezas-

1 1 1 1 isa expeditie, se adreseaza. cu patos continut, regelui

"'1\ i, Teseu, cinstind "un drept recunoscut de top hellenii".

lilvo and legile divine, pe care le pune deasupra legilor

IIIII'ne§ti, Teseu refuza la inceput. Dar, indupleeat de Aithra,

IIl1hllO$atlila randu-i de rugamintile mamelor indurerate, regele

dllpa negocieri esuate - se avanta in lupta, punaridu-i pe fuga

I t 'bani $i recuperand "sangeratele lesuri", care vor fi arse pet II~'. De adaugat ea 'intr-un dialog sonor cu un crainic teban, care

I "da virtutile regimului de autoritate severa, mai-marele Atenei

r I'd aza pentru binefaeerile democratiei.

Reflectiile euripidiene iau, ca de obicei, un caracter de

nunte, vizand nestatornicia soartei (Corifeul- "Nimic In soarta

rruu itorilor nu e statomic"), atotputernicia zeilor (Corul - "ei

I III. rase de-a pururi sfarsitul a toate"), asupra "drepti itii"carora

I strecoara Indoiala ("dreptatea lor se deosebeste de cea

/43/



omeneasca"), E greu de spus dad avem a face doar eu un elogiu

retoric al divinitatilor din malturi, tinand seama c a , de fapt,

Euripide nu-i un credincios. Zeii, spune cu glas mare Teseu, l-au

s s pc om din primitivism, i-au dat puterea magica a gindiril, a

glasllirii, i-au daruit surse vesnice de hrana ~i cate ~imai cite.

Dar d~rnicia lor secatuieste daca muritorii se trufesc, daca ei

pi rd masura in loc sa caute sa fie inteleptt,

° capodopera a teatrului antic este Medeea (431 1 .Hr.),

ju La la vremea ei fadi succes. Piesa li'i trage firul din mitulArgonautilor, al carui erou fusese Iason, Dand dovada de 0

neobisnuita iscusinta, dar ~i ajutat de Medeea, 0 vestita

rn gi iana, fiica regelui din Colchida, el obtine Lana de aur, In

c utarea careia 1 1 trimisese, spre a-I pierde, Pelias, uzurpatorul

tronului ce ar fi trebuit sa revina fratelui vitreg, lason. Cu 0

abilitate diabolica, de vrajitoare, Medeea le convinge pe fetele lui

P 'lias sa-l ucida si, taindu-l inbucati, sa-l fiarba, amagindu-le di

<, tfel el i~iva recapata tineretea. Furios, fiul celui facut ciozvarte

~i • runcat in apa clocotita Ii alunga din Iolcus pe lason ~i peMed a ~iei se refugiaza in Corint.

De aici incepe tragedia scrisa de Euripide. Dupa un timp,

cgoistul Iaso~ decide sa 0 paraseasdi pe tovarasa lui de v i a t a i'i

d aventuri. Ii surade 0 casatorie cu Creusa, fata regelui Creon.

M d a, parasita, sufera ~i mania care clocoteste in pieptul ei ("e

rrunLa rand ura~te") 0 face sa ~easa un Infiorator plan de

; zbunare, Gelozia, la care se adauga mandria ranita, I'i inspire,

mtr-un acces de, daca putem spune, nebunie lucida, 0 fapta

monstruoasa: s a omoare cu daruri otravite (0 cununita de aur ~iun vlH)pe tanara care a trezit interesul ingratului Teseu, ca ~ipe

lata! ei, stapanitorul Corintului. Dar patima rea, mistuitoare care

a cuprins-o 0Impinge sa fiiptuiasca "cel mai nelegiuit pacat": sa-

~i sugrume fiii, zamisliti cu Iason, lasandu-] astfel prada uneidureri fara leac.

Cu sufletul rascolit de furtum, pasionala Medeea _

portretuJ ei psihologic e 0 realizare desavar~ita a lui Euripide _

/44/

'I I te stari extreme. Sfa~iata de durere, da ina poi, e gata s aJI'nunte dar setea de vindicta e covarsitoare. in intervalul de

IInP p:care Creon i-l Ingaduie sa mai ramana In cetat~, f~~eia,

II 0 hotadire eutremuratoare, face ce si-a prop us, eu 0 [ustificare

1 1 1 '[umatate adevarata ("Cei-de-sus/ 0 vor, ~ieu , starnita-n.negre

hilt rari"). Adevarata pe [urnatate fiindca, oricat Aristotel

IIcrimina interventia zeiasca din final, totusi.In aceasta piesa, nu

IIIsila provoaca suita de nenorociri, ci firea protagonistilor.

Desigur, artificiul din ultimele secvente ale tragediei et .bitor. intr-un car inaripat, Medeea, avand cu ea trupurile

ru-msufletite ale celor doi copii, zboara spre Atena, uncle Ii

'Iromise~ gazduire regele Egeu, eu care va avea mai tarziu un

1111 . in zadar 0 roaga Iason sa-i lase lui eadavrele, sa Ie ingroape.

I)Ipretuitoare § i, pana la capat, razbunatoare, Ii proroceste

In lului ei sot 0"D1oarte rea".intalnim, I'n Medeea, obisnuitele ziceri misogine ale

utorului (lason: ,,0, de-ar dobandi/ copiii intr-attfel oamenii,

' I r femei,/ neeazurile nu i-ar mai impresura"i Crainicul: "Dar. ntalnesc/ femei staparute de muze,/ abia poate una dintr-o

nue"), contracarate de momente de compasiune ("femelle sunt

neamul eel mai asuprit"),; pe un alt plan, enunturi patriotice

( reon: "tara-i luerul eel mai seump dupa copii"), ca §i cugetari

Iire se vor perpetua in dramaturgia altor §i altor scriitori

( rainicul: "Viata omului e umbra ...").

~i Hipolit (4291.Hr.) ~i trage seva din zbuciumullauntric

.11unor personaje. Zeii, intr-adevar, decid soarta pamantenilor,

dar asta mai mult la nivel dedarativ, pentru e a altfel patima sauhpsa oricarei patimi, deci convulsiile sufletesti. au cuvantul

hotarator.

Hipolit, fiullui Teseu, e un idealist care respinge "desf~tarue

dragostei". Ciudata lui ancorare in castitate st~~te supa~e~

zeitei Afrodita, care, 'intr-un prolog obisnuit LaEuripide, arnenmta

t , , - i va pedepsi pe Incapatanatul abstinent. Asa tncepe nenoro-

ri rea. De tanarul deb, altminteri atlet si vanato!, se tndragosteste

/45/



devastator Fedra, noua sotie a lui Teseu, femeie cu 0 eredit

Incarcata (e fiica lui Minos, cretanul, si a Pasifaei, care trli

voluptati carnale prin tmpreunarea cu un taur). E 0 pati

incestuoasa, pe care virginalul june 0 respinge cu indignare,

parca infricosat. El uraste, mtNm chip ciudat, femeile, pe care

considers ,,0 cumplita urgie". Misoginismul lui Euripi

ong stioneaza reactiile sale: ,,0, Zeus, de ce-ai randuit su

lumina soarelui, alaturi de barbati, iemeile, aceste fi inte de pi

~inemernicie").

Nesabuita Fedra, selava instinctelor care 0 mistuie,

cufunda intr-o volbura de sentimente: ispita vinovat

rl'mu§cari, clipe de rusine, stari de deznadejds, I§ i va lua via

1 \ sa nu se adanceasca In necinste, dar nu inainte de a-i Ii

. o tului ei un mesa] in care nacuza pe neprihanitul fecior ca i

prihanit astemutul. Cu mintea intuneceta de £Urie,Teseu, far

l' reeta dad invinuirea are sau nu un temei, Ii arunca virtuosulul

gr 1 vorbe, izgonindu-l, ba chiar cerand lui Poseidon, genitorc

R du, sa llomoare pe Hipolit. Un monstru ivit din mare v

prov ca sfarsitul nefericitului, ucis de atelajul rasturnat atund

c3nd eali se sperie de znamenia ie~Wi din val uri. Amarnic se V I

( , , O J Tcseu dupa ce zeita Artemis ii dezvaluie adevaruI. Mai al

c. , in pragul mortii, Hipolit, acest suflet ales, II iarta, FinaluJ

apol 'otic.

S-a r parea, din spusele unor personaje, ca zeii au m I

comis unul din groaznicele lor abuzuri (Artemis: .Afrodl: I

n mernica, e urzitoarea nelegiuirii"; Hipolit: "De ce nu i

Inga.duie neamului omenesc sa-t blesteme pe cei de sus?")

Numai ca, 1a0 privire mai atenta, se poate vedea ca, oricat soa

pare decisa ... la nivel inalt (Corifeul: "Nimic nu poate sa frang.

poruncile Sortii"), deterrninante sunt trairi le intense ale eroilor

Nu atal mecanismul inexorabil al fatalitatii iese inevidenta, c I

patimile care smintesc. Ceniul lui Euripide, inca 0 data,

manifesta pe taram psihologtc.

/46/

Chiar dad 'k:ntr-una din tetralogiile lui Euripide, AIcesta

(438 LHr.) figura c::.a drama satirica, faptele ce se desfasoara in

piesa au 0 pura sulbstanta tragica. E adevarat, Insa, eli pe parcurs

antalnim unele tr~siituri burlesti (in felul cum se infap§eaza

lleracles), iar fin..alul - criticat de Aristotel - nu cade in

t atastrofa.

$i actiunea Alcestei deapana, ca toate piesele grecesti vechi,

fire de legenda rraitologica. Din istorisirea pe care, in primele

.ccvente, 0 face .Apolo, aflam ca, alungat de Zeus pentru 0

I~re§eala pe care Domisese, zeul !§i gaseste adapost la regele

It'salian Admet. Va deveni, in semn de recunostinta, protegu-

itorul acestuia. Prilejul de a-si arata bunele sentimente se iveste

mai curand dedltt: ar fi fost de dorit. Moirele au decis ca lui

Admet i-a venit sorocul de a parasi lumea sublunara §i de a

Iobori in "bezna noppi". Convingandu-Ie pe, altminteri, intra-

t.ibilele "torcatoatre", Apolo 1 1 salveaza pe Admet de perspectiva

Inistra de a intra in"laca!lul de umbra", sau mai bine zis gaseste

II sclutie, foarte greu de indeplinit. Ca basileul din Fera sa fie

,bavit de imbrat:i~area Intunecata a lui Hades, trebuie ca un alt

muritor sa accepte sa se jertfeasca pentru eL

Parintu, d~i in viata, nici nu vor sa auda. Un dialog violent

.1 avea lac intree lipsitul de vigoare morala Admet ~i tatal sau,

I' 'res. Ocarilor lui Admet batranul le raspunde cu aceeasi

" I _ I rare, acuzancd.u-si progenitura de lasitate. Nu se In§ala,

1 . lnk\ ru l nu e u n erou. Lipsit de vointa, egoismul face parte din

tructura lui su fleteasca: rnai e ~i plangare\, [ustificand 'intr-o

IIldoielnidi masura iubirea curata a sotiei lui, Alcesta, care, fara

'")sovaie, accep ta eu generozitate, cu 0 tulburatoare demnitate

.icrificlul. 0 fiinta pura, capabila de eel mai pro fund devo-

t.unent - ~i unul dintre personajele feminine ale 1ui Euripide

IIIoiectate intr-u.ri con de lumina.

Nimeni, nici rnacar vreun zeu, nu-i impune reginei

1I1"gerea ei epcoape ca de necrezul. Alcesta iubeste viata, 0

Illdurereaza gandul di se desparte de copiii ei (dar nu suporta sa

/47/



creases niste orfani), nu crede intr-o existenta viitoare chiar d

intr-o strafulgerara a viziunii, zareste, i se pare, luntrea

Caron. ~i totusi, ea merge pana la capat,

Impresionat de ce1e aflate la Curtea ospitalierului, e x

d discretului Admet, Herac1es, gazdui! de sotul neconsolat

Alee tei, se avanta pe urmele convoiului funerar, ajung

tocmai la vreme la mormantul gata pregatit, Acolo se Iupta

greu cu Tanatos, personificare a Mortii , recuperand-o p esortif Imparatiei lui Hades ~i aducand-o inapoi vechiulul I

tovar:1~din vremea expeditiei Argonautilor,

Acorduri lirice puncteaza, 1n interventiile Corului, acea

scriere In care (strato)sfera religioasa sc rarcfiaza, la fel

ura l rul ritualic, lasand loc trairilor, virtuti lor omenesti, ch

dad! supradimensionate. Analiza starilor sufletesti, despovar

d • corsetul unor rigori severe, irnprima piesei 0 dimensiune

modemitate.

Andromaca (425 tHr.), in care se simte pe alocuri ghe

leului, nu e 0 capodopera. Eroii, descinzand din mit, ~i pi

aceasta aura, evoluand 1ntr-un registru mai apropiat

realitatea de zi cu zi.

Aflatli 1n captivitate la Neoptolem, regele Epirulu

Andromaca i-a nascut acestuia un fiu, Molossos. Neavand cop

sotia lui NeoptoJem, Hermiona, 0 invinuiests pe rival

pundndu-i in seama practici vrajitoresti. Vorbele m s a , oricat

pline de rautate, nu-i potolesc naduful. Ar vrea sa-i vada rno'1l

pc rnandra Andromaca ~i pe od rasla ei, a carei prezenta 0 umplde ura, kpreuna cu Menelau, care iieste tata, planuieste cum

le vina de hac. Treaba se apuca 5-0 faca, prin gatuirea lu i

Molossos, complicele ei. Numai c a , inclipa suprema, intervi

Peleu, bunicul lui Neoptolem, ~i fapta nu se mai savar~~ .

Dezolat, Menelau se relrage 1n.Sparta.

in Sparta, Oreste, varul Hermionei (mama lui, Clitem

nestra, era sora cu Elena, maica tine r ei pe care el 0 1n.drage~te),

pusese la cale suprimarea lui Neoptolern. Lucrul 5e ~iintampla,

/48/

,h-l'Ian~and reactia Corului, care deplora faptul ca viteazului fiu

IIlui Ahile nu i-a fost dat sa piara in lupta, inrazboiul troian. De

lI1\deva dinvazduh pogoara zeita Tetis, care 11mangaie pe Peleu

I"l'nlru pierderea suferita, sfatuindu-l sa-l redea \ " M a n u pe

Neoptolem la Delfi. ,$i in lfigenia l a Au li s (varianta de titlu, 'in traducere: lfigem~

fll Aulida; 4051.Hr,) mitul e coborat pe pamant. Ceea ce conteaza

1111 e mesajul transant al zeilor, ci framant~ri1e su~e~e~ti,

Ijungand pana 1a paroxism, ale unor personaje care l~l au,

f weare, caracterul, structura temperamentala. fibra morala, toate

rrestea marcandu-le evolutia.

in scena pa~e~te, surescitat la culme, Agamemnon. Ora-

rnlul i-a transmis 0 napraznidl somatie. Pentru ca Eol, zeul

\'.mturilor, sa sufle in panzele vaselor pornite spre Troia (v~

Inre stau imobilizate in golful Aulis), el, eomandantul ostirn

K 'r cesti, trebuie sa-§i jertfeasdi fiica, pe ginga~a lfigenla.

incearca sa-§i reprime durerea, cumpanindu-§i sentimentele de

I.Ita eu povara datoriei pe care i-o incumba ratiunile de stat. ~a

o aduca pe nevinovata fecioara la Aulis, i§i amageste sotia,

Clitemnestra. ea a pus 1a cale casatoria Ifigeniei cu marele

1' < zboinic Ahile. Intr-un episod ulterior, peleianul, cuprins de

mila se va arata gata s-o apere pe Ifigerua de soarta ce is-a

pre~atit. Dar nu se va putea opune murm~relor. a~enintato~e

.i le multimii de osteni (Clitemnestra: "Crunta motima. e gloata. )',

Intre tirnp, interceptand 0 scrisoare a regelw r:~gosulu:

catre nevasta aflata 1n.elideparte, fratele lui , Menelau, u arunca

Infata vorbe crude: puterea l-a schimbat pe Agamemnon, pentr~

acest viciu e gata sa dea mortii 0 copila care n-a, apuca~ ~a:~ltraiasca viata. Replica vine, inca mai dura: razbolul Troiei, ~

care pier ~i au sa piara atatia viteji, s-a iseat din pricina ~el

dezmatate, frumoasa Elena, soata lui Menelau, care s-a lasat

1 J( ."

rapita de Paris; ea e "izvom napastei . . .o alta infruntare are loc 1ntre Agamemnon ~1Clitemnestra.

Regina ii rearninteste ca l-a luat de sot dupa ce urmasul Iui Atreu

/49/



ilomorase pe primd.ei barbat, Tantal, strivind eu salliaticie ~i

faptura frageda a juncului lor. l-a fost sotie credincioasa (pe

potriva vrerii parl:e:eruluide casnicie: "Barbatul lntelept sa-si ia

otie-n casaj cumiJJe ~i sup usa; altfel s a nu se-nsoare"), dar,

da a Agamemnon va persista In neomeneasca lui hotarare,

atunci sa se a~tep~la rau din partea ei. Incrancenaffi, Clitem-

ne lra nu are urechisaauda argumentele lui Agamemnon.

Alta, cu totuJalta, e reactia Ifigeniei. Speriata la inceput,agatandu-se de via~("Numai un ins eu mintea stricata vrea sa

moara.! Mai bin trai amarnie, decat 0 moarte mandra'f),

rugdndu-s! tatal, O J vorbe induiosatoare, s-o lase sa trruasca,

Ie io ra, ascu1tand!pusele incarcate de dramatism ale parintelui

i, se lnsenineaza, prinde curaj, transfigurandu-se. Ea pricepe

m tivatia extrem (t grava a necesitatii jertfei. E singura cale

p -ntru ca, spulberanciu-ipe barbari, Elada sa fie Iibera, scapand

d primejdii §i urcld inslava, !neat, fragila Ifigenia va merge la

altarul de jertfa cu htntea sus, netematoare, ba chiar cople~ita desuforie la gandul viorii supreme a prinosului ei Insangerat.

I n clipa in cee preotul insarcinat cu jertfi rea i~i apropie

cutitul de gatu! c it un alb imaculat al fetei, se produce un

miracol. Impresioru:a de tinuta demna a Ifigeniei, zeita Artemis

o r P ste, lasand lnlocul ei 0caprioara. Se cheama el l sacrificiul

s-a 1mplinit. Corab' e ahee pot vasli spre cetatea Troiei.

lfi8 enia In Tal'Yida(414 i.Hr.) este, cum se poate banui, in

str4

nsa legatura CUfj igenia in Aulis (sau in Aulida). Pe un taram

b rb T, In tinutul aurienilor (Crimeea de astazi), lfigenia - Inbisnuitul prolog l'flripidian - i~ispune povestea. Aflam c a dupa

r pir a ide cam Artemis in clipa chiar cand urma s a fie

sacrifi ata, zeita 0 aduceinTaurida, unde 0investeste cu Iunctia

d pr oteasa. 0 PIeOteasa silita sa execute un rit barbar: ea ii

pregatest pentru bjunghiere pe grecii care au proasta inspiratie

sa debarce pe a C E S t e tiirrnuri . Se intelege ca recunostinta e i

pentru divinitap.!e Ie decid totul e lntretaiata de clipe de indoiala

/50/

d i iri de revolts ("N-a~ putea sa-mi 'inchlpui despre nici un

"',I ticalos").

(Hirtuit de Eririii ~i ros de remuscari pentru matricid,

I' I h. aici, insopt de nedespartitul lui prieten, Pilade, fratele

III r-ni i, Oreste. Ea tocmai 'il visase mort, ceea ce 0 face sa se

"dl',1 unui bocet ritual. Cei doi nu se recunosc de la prima

II V 'I" • Ifigenia, mistuita de dorul tar ii, ar vrea sa trimita un

"II' Ij fratelui ei, s a v i n a s-o salveze. Se gande~te di un mesagerI, In redere ar putea fi strainul acesta, caruia, daca el i-ar

,,'pta propunerea, i-ar lasa viata, urmand sa fie dat mortii

1 1 1 1 1 1 ' Oreste, eu vocatia profunda a amicit iei , refuza.

La un moment dat, cum nu se putca altfcl, lntr-o scena

1111 ' 1 'rata de emotie, fratele §i sora se reeunosc. Oreste ii

I I.nuie surorii lui ca va obtine iertarea pentru dublul omor

,"1,1 Iicazusera victime Clitemnestra, mama lui, lii amantul ei,

I, daca va izbuti sa rapeasca statuia cioplita in lemn a zeitei

,11'mis, pe care ar urma s-o ma1te)a Atena ...u 0 siretenie de care n-ar £ i crezut-o nimeni in stare,

II r - n i lL amageste pe naivuL rege Thaos si, bucurandu-se de

" 'Illir a neasteptata a zeitei Atena, reuseste sa fuga, impreuna

( ,. , te ~iPilade, imbarcandu-se p e 0 corabie care, pe 0 mare

I • 1 iva purta spre pattie.

lntensitatea durerii, in Troienele (415 ' i .Hr.), ammteste de

1 1 ul prelung din tragediile eschiliene. Totul sta aici, ca de

1111 ' 1 peste tot in dramaturgia antica, sub semnul soartei

I 11 tuante (Hecuba: "Din cei pe care soarta-i desfateaza/ NuI 1 1 11 1 \1 pe nimeni fericit/ Mai inainte de a sti cum moare").

Troia s-a prabusit sub asediul violent al aheilor. Fiinte

" mai ieri distinse eu insemnele regalitatii cad in jalnica

II,vil'. Batrana Hecuba, vaduva lui Priam, devine roaba

.It ronului Odiseu. E "cea mai oropsita femeie". Ea vede, dobo-

t dl: jale, eum fiicele ei au parte de un injositor destin. A§a Ie-a

!i ·crisa". Preoteasa Casandra, cea inzestrata cu harul

I II. [iei, e luata, ca "sope de taina", In carul de invingator al

/51/



/52/

lui Agamemnon, Polixena e jertfita pe mormfiml lui Mile,

Andromaca, 0 alta fuca virtuoasa, e prada lui Ne:ptolem. Nici

ce i rama~i in viata nu au de ce se bucura (Andemaca; "Mai

buna/ Emoartea ca 0viata de dureri").

Ca la niciun alt dramaturg al vrernii, coepasiunea lui

Euripide se mdreapta spre invinsi. Pentru ei :tladie Corul

"jelania carrtarilor funebre". Cruzimea trufasijr greci nu

cunoaste limite. Copilu1 pIapand al Andromacai Astianax, fiul

troianului Hector, e aruncat din inaltul unor trnuri. Ce le

ramane acestor nefericiti decat s a se plece in fatasoartei? Desi,

n n ro irile in valuri Ie strecoara tn suflet, chiar p in exaltarile

imnlc (Hecuba: ,,0, Zeus,/ Fi e cii esti necesitatea fuji,/Fie c a esti

do, r cugetul senin/ AI oamenilor, te siavesc"), J neincredere

(IIccuba: ,,0 zei, dar de ce oare sa mai invoc ff zei?"), care

s rnnaleaza un incepuj de emancipare.

Un personaj tulburator ~i care poate oferi oricand0 ~ansa

d r atie unei interprete cu sti inta transfigurarii ste Casandra

("Sunl plina de zeu ~i totusi In afara/ De nebunului"). !ntr-un

d lir de groaznice prorociri, ea !ntrevede risipirea casei lui

Atr u, dar ~idistrugerea, in valvatai, a Troiei, Ultinul act al unui

c, rnagiu absurd ~i care nu poate sa aduca dedt alte ~i alte

n nora iri: "Nebun e dintre muritori acela/ Ce S)u1bera cetati

polr ginind altare si morminte [...J . Pana la u~,/ Acela epi rdut".

In Bacantele (405 i.Hr.), asistam la naserea cultului

dionisiac. Placandu-i laude Ie, ca oricarui zeu, Diorisosnu are de

gand sa ierte nimanui lipsa de respect. iImanie orice semn de

tagada ~i cu atat mai mult nu suporta sa fie infnmtat. Penteu,

regele Tebei, nu II face daruri, deci 11sfideaza Va cunoaste

puterea razbunarii celui caruia i Be spune ~iBachU!.

De fapt, Penteu - care simbolizeaza sp ietu l rational _

respinge exaltarils, rostogolite in irational, ale cutului orgiastic

al zeului vinului ~i al vitei de vie. I se pare un ti t IIne1egiuit".

Auzind ca prin cetate umbla un strain care se da drept Dionisos,

1"1' unceste sa fie prins ~ibatut cu pietre sau atarnat in streang.

I 1 1 )' ,1 ba profetul Tiresias vrea sa-i deschida ochii asupra puterii

II urcare a acestui fiu al lui Zeus. Penteu nu vrea sa-i fie

uiintiti" supusii, §i mai ales femeile, care dau mai usor in

trcchea nebuniei". Tiresias ~tie e a numai muritoarele inclinate

pn semenea dezlantuiri cad in pacat: cele "curate", linistite ~i

1I1lllnti,niciodata.Penteu ramane pe pozitia lui. Va suporta consecintele, de

iuzirne mfioratoare. Dionisos 'ii ia mintile ~iregele, cuprins de

1111 inatii, incepe sa se poarte straniu. bbracand straie

I IIwie~ti, se strecoara spre pajisti le unde fetele ~i nevestele,

\. intele, alearga slobod si, feridte pana la inconstienta, se lasa

II vola destrabalaril, cu atatari erotiee. Zarit la un moment dat,

IIIcuriosul, care a vrut sa desluseasca "taina", misterul unei

II III unde domneste irationalul, are parte de un groaznic sfar§it.

",,(undat cu un animal, en0

fiara, e sfartecat (scena asimileazaIII ai l agrar stravechi) de propria-i mama, Agave, ~i de alte

n.uice. Agave, revenindu-si din ratacire, traieste socul cumplit

l toptei sale. Peste Teba vor cadea alte ~i alte napaste.

A fost razbunarea lui Dionisos (Agave: "Oare zeii sunt

t zbunatori ea oamenii?"). Divinitatile, spre deosebire de pii-

III. nteni, pot intrece oricand masura (Cadmos: "Pe drept am fost

IIIVllide zeu, dar prea cumplit"). Dionisos, plin de sine, a vrut sa

Iemonstreze cartitorilcr §i eelor neincrezatori di el este "zeul cel

111 .11 temut/ Dar ~i mai prielnic pentru muritori". Ca inspira

It . lIna, pies a Bacaniele 0 adevereste. Cat des pre prielnicie .. .

o pies a discurslva, eu personaje lipsite de relief, este

t trruclizii (426 i.Hr.). ° veche dusmanie, aceea a lui Euristeu fata

I.' Heracles (care, potrivit poruncilor oracolului, a trebuit sa-l

lujeasca, ducand la indeplinire douasprezece munci, una mai

tliltcilii decat cealalta), se rasfrange asupra urrnasilor eroului.

,Igele din Micene iialunga pe copiii lui Heracles din cetate, doi

h. I( '~i , impreuna cu mama lor fiind siliti sa pribegeasca din loc In

1111 in cautarea unui adapost, Pentru ca lucrurile sa se terminc eu

/53/



bine, Iii pentru cei izgoniti ~i pentru cetatea care le acorda azil,

sora celor doi Irati IIherac1izi", Macaria - din stirpea aleasa a

lfigeniei ~i a Polixenei -, accepta sa fie ea fecioara care cade

jertfa, ca sa se implineasdi. vointa sumbra a zeilor.

Elena (412 i.Hr.) nu are nici consistenta, nici tonalitatea

unei tragedii dependente de rnituri. Totul, ~ifiri, §i sentirnente, e

coborat pe parnant, intr-un eotidian relaxat, 'in care se strecoara,

f a r a mari performanre, fantezia.

Ajunsa, prin decizia mai-marelur zeilor, 'in Egipl, Elena,of rind 0 eu totul alta imagine decat aceea consacrata, nasteapta, ca 0 sotie credincioasa, pe Menelau. Aproape ca n-o

rccunost! va7and cat de sensibila e. Oameni rauvoitori iivorbesc

d '. pr moartea sotului ei. Dar iata ca eroul naufragiaza, Inurma

unci furtuni, tocmai pe tarmul unde, statomica, femeia tanjea

dup armenia conjugala de altadata,

Totusi, cum se explica schirnbarea de imagine a celei pe

care toti 0 vazusera ca pe 0 depravata? Chiar ~ipentru 0 scriere

mai u§oara, lucrurile sunt oarecum trase de par. Dupa cejudec L a lui Paris are loc, la Troia ajunge - printr-un siretlic al

vesnic g loasei zeite Hera - 0 umbra, un simulacru al Elenei cea

ad viira ta o Ceea ce proiecteaza, dintr-odata, In derizoriu razboiultroian!

Cuplu1 reunit nutreste dorinta sa se intoarca acasa in tara

greceasca , Numai ca intervine un obstacol. Tanarul 'reg~ al

Egiptului 0 place pe ispititoarea Elena §i vrea sa 0 ia de nevasta.

Sc lntampla c a ea 1 1 detests ~i,apoi, chiar si-a pus in gand sa

fuga. Imaginativa, £aure§te 0 dublura a lui Mene1au, pretinzand

ca e mort §i cerand 0 eorabie pe care sa-l urce pentru a savar§i

acolo ceremonia funerara. Planul izbutests - mai ales di Ie vine

in ajutor ~i sora monarhului - ~i sotiorii izbutese s! evadeze.

Sigur, craiul egiptian e foe de suparat, dar, de sus, coboara fratii

Elenei, Castor §i Polux, care iispun vorbe alinatoare ~i ilfac sa

priceapa ca jocurile au fost facute de zei. Final ferieit, fara vaiete

~i fara sange siroaie. Dar §ifara pondere drarnatica.

/54/

Nici Io n (c. 4181.Hr.), desi implica aspecte dramatice, nu e

I'I Igedie. 5-a facut chiar afirmatia di In aceasta piesa - ea $i 'in

1" I • - ies la iveala germenii comediei noi grecesti sau chiar,

11111 'red altii, ai drarnei burgheze.

Seducator impenitent, Apolo 0 iubeste cu sila, 'intr-o

II ll'ra, pe Creusa, fiiea regelui atenian Erehteu. Se va ivi pe

I"llll' un prune, pe care Hermes, la rugamintea zeului Iuminii, il

dlh'l' la templul din Delfi, 'incredin~aodu-l Pitiei. Prorocita 11

1 II ' l > , fadffidu-l preot al zeitatii care-i este tata. Ion se va numi §1

II V ,I trai intr-o atmosfera de cucernicie cu abur poetic. Iubeste

1111~uratatea,nu-l tulbura ispitele lurnesti,

Maritata cu Xuthos, un razboinic aheu ajuns rege la Atena,

u-usa ofteaza din greu la gandul ca, dupa ce nou-nascutul i-a

I I I ' " luat $i dat probabil mortii, ea nu mai poate avea copii: sotul

IInparta$e$te aceasta tristete. Amandoi cauta un leac pentru

j'lI t nicie la oracolul din Delfi. Actiunea se mtortocheeza. Apolo,

I It dreaga lucrurile, 1 1 eonvinge pe credulul Xuthos di Ion este

I lui. Inciudata, crezand c a e al alteia, Creusa, ca intr-o tragedie,

'lI'tl sa-l otraveasca. Nu inainte de a-si plange nenorocul (,,~a

III' a plasmuit natura, pentru nenoroe").

Iesind totul la iveala, oamenii, Infuriati , vor 5-0 lapideze

I '" "raufaeatoare". Ceea ee, insa, Apolo nu ingaduie. Dupa un

""llog marcat de toate conventiile temei recunoasterii, Creusa si

It 11 1 se regascsc , Tanarul inalta, din curatenia inimii lui, cateva

murmure de revolts: "Nu oamenii s-ar cuveni, dupa dreptate, sa

lil' vestejiti, daca imita pilda zeilor, ci dascalii care-i lnvata",

.Vai, pentru oameni este-ngrozitor eli Iegile divinitatii nu-s mai

litne intocmite, mai p e masura-ntelepciunii". ~i Creusa insa§i,

.rmintindu-si ce a patit, de mult, In greta §i suferind pentru anii

II)care i-a fost instrainat eopilul, 11huleste pe divinul Foebus.

I n s a situatia nu va ramane asa (Corifeul: "Sa nu socoata

rurnenea vreodala, vazand cele-ntamplate astazi, destinul

omului fara. iesire"), Din eter, se 'infap§eaza zeita Atena, care

proclama: "Chiar cand c zabavnica, dreptatea cerului triumfa

/55/



/5/

pan-la urma", Ea ~c, fireste, eva sa se intample. Ion va sui pe

tron in Elada, intrand in radul eroilor fondatori cad va.. . ,mterneia colonii pe tarmul A i o i . Ca Intr-o poveste, dupa cum

glhuie~te Corifeul: IICei ale{li,,ana la urma, dobandesc ce lise

cade; cei misei ramannemerrti dupa cum Ie este firea".

r:era~les (variante de title He r cu le i nn eb u ni t, H e r cu le f ur io s,

Nebunia lUI Hercule; c.424 LHr.are in centru un erou din lliada.

Fi u preferat al lui Zeus (care] zamislise, prin inllelatorie, cu

Alcm~na luand infati§area so~ui acesteia, Amfitrion, plecat la

razboi), eroul patime§te de peurma geloziei furibunde a zeitei

1 Iera, care iiirnpune conditia dsclav al vrajma§ului de moarte

bicisnicul Euristeu. Coborat - jI'Obainitiatica - in Infern, ea sa-l

adudi la lumina pe Cerber, p:znieul lacasului subpamantean,

I ~crae:es, in u rma unui zvorre crezut mort. Prinzand euraj,

L~kos iJ " ornoara pe Creon, regleAtenei (§ i soerul eelui pe care

Pmda~ ilnumea lIeraul-zeu") ~ca sa mearga pana la capat eu

t~~i1lo§la~vrea s a p~a capat zelor sotiei lui Heracles, Megara,

fiilor lUi,. precum §l tatalui panantesc, Amfitrion, refugiati inultarul lui Z u s , c ar u ia Likos e I f punetul de a-i da foc. InultimaIi~~cund~ pare, ca intr-un basmviteazul §i 11rapune. Pare ea s-a

ojuns la un sfar§it fericit . Dar, '¥ eum reflecteaza Megara, IIceea~ tr ebu ie sa se intample nu pate-mpiediea vreodata nimenea

s~ s intample".

. . Sup5rata rau di i-au fos:zadarnieite planurile, Hera i§ i

trirnite mesagera, pe Iris, ~i pelissa, purtatoarea nebuniei cea

cu serpi inJoe de plete §i cu uruici inmana, care anunta ceea ce

urmeaza sa se petreadi. ~i, htr-adevar, ca in spusele lor,

Heracles, intr-un acces de demr:t!a, i§ i sageteaza copiii ~i sotia,

crez~~, in. ditacirea ce i-a ist indusa, ea sunt din spita

pon:lVruculUl, ~~steu. S-a spulca nebunia lui ar fi pretul greu

platit pentru biruinta asupra m([l§trilor,deci pentru efortul sau

urias, incununat de izbanda, de .supune natura.

Ca sa-i potoleasca agitatuextrema, Atena i1 adanceste in

sornn, timp In care, prudent, ®ijuliu, Amfitrion il leaga de 0

1 11 11 . 1 1 1 • Cand se desteapta, iar Amfitrion, cu binisorul, ii

11I11I '~l > despre omoruri, nefericitul vrea sa-~i curme viata

I 1 1 1 if ul: ,,0, Zeus, de ce atata ura revarsata peste £iu l tau?").

II I tocrnai acum i~i face aparitia un alt erou legendar, Teseu,

III din Intern de eel prabusit de durere. Ca ~i Amfitrion, se

, .lul stc sa-~i Intareasca in cuget binefacatorul, Zeii tac,

I III'tHi au remuscari, Fara sa se vaite, cocarjat de suferinta,

II I,wl s paraseste locurile blestemate, pomind spre Attica, unde

, • se purifice ~i unde, dupa 0 existenta de mad incercari, se

tinge linistit. Nici yorba de sfarsitul lui prin ardere pe rug,

I ,III luzie la gestul de autoirnolare in urma caruia ar fi fost

I'nu t In Olimp.

Electra (c.419 i.Hr.), la fel ca si alte scrieri ale lui Euripide, a

'III parte de critici iritate. Reprosul principal viza diminuarea

indorii tragice in tratarea unui subiect care i-a inspirat pe

I1I I si pe Sofocle. 0 despuiere de aura, prin urmare, in

"Mea unei reprezentari mai realiste, cu nuantari de ordin

1IIII'l sc ~iimplicatii psihanalitiee.

Suntem undeva in munti, la marginea Eladei, scena avand

II ~ or 0 coliba in care locuiesc un Plugar ~i - surpriza! -

10 vasta lui, Electra. Taniirul Egist, ucigasul, dimpreuna cu

lin-mnestra, al tatalui Electrei, Agamemnon, ternandu-se ca ea

1I11 se marite cu un barbat de neam ales, avand urmasi care s a -prlrnejduiasca domnia, 0 silise sa ia de sot un om sarman, ee

'I I'~te din sudoarea fruntii (prin gura lui Oreste, Euripide i~i

prima vederile democratiee, intr-o masura rnsa ~i ele

I· lid mtioase: "Am vazut noroiul din inirna bogatului ~imaretia

ti l suflet in trupul saracului"). AI fi vrut sa 0 ucida, dar a

luu-rvenit (iat-o umanizatal) Clitemnestra.

S-au scurs aproape zece ani de la mar~ava crirna care a

IIImat viata lui Agamemnon. Pribeagul Orcste, fratele Electrei,

intoarce in Argos, manat de mdemnul lui Apolo, sa-t

IlI 'cicpseasca pe asasirui parintelui sau, Zeul, prin urmarc, poarta

II..spundere pentru cele ce se vor intampla (de altfel, ~i in final,

/57/



Dioscurii recunos.asta: "Phoebus e vinovat/ de-omorul acesta

jilav de sange"). Lre ~i vrerea eroilor nostri . Electra, de p i lda,

mustind de ura, ahjunghia-o oricand pe Clitemnestra, surda la

replicile reginei, are invoca jertfirea Ifigeniei. Dincolo de

invinuirile aduse lui Agamemnon, combatute cu raceaHi

dispretuitoare de flexibila fi ica, consoarta lui Egist - sub ochiul

sever a! lui EUr:ide - recunoaste naravul spetei: "Femeia,

trebuie sa recuno asculta nebuneste de simturi".Dupa 0 see; prelungita - obisnuita in teatrul antic - de

recunoastere, in e e neinduratoarea Electra face dovada unor

neasteptate resur.de afectiune fata de fratiorul de care a fost

tinuta departe, Oste, avand in minte deviza: "sange pentru

sange", u spintecipe cei doi complici care, dintr-un motiv sau

altul, facu ta . ata rau. E hacuit Egist, cu ° cruzime peste fire,

este trimisa pe C\l lume Clitemnestra. £ngrozit, apoi, Oreste

prinde a e di im vaietele Electrei (care insultf cu intaratate

vorb trupul mor1111uiEgist) acompaniindu-l.Ca mai lnt~eauna 1aEuripide, spre sfar§itul piesei avem

parte de apari t i i ~ranaturale. in acest caz, se ivesc Dioscurii,

car 11jud ca pe este (chiar daca ei considers cli pedepsirea

Cli t mnestrei a alt temei) §i, nu mai putin, pe Apolo insusi,

ar , impingandulpe Oreste Ia 0 atare fapta, n-ar fi dat dovada

d intelepclune. ~gestiile lor imperative pentru viitor ne sunt,

din alt surse, cu~scute. Electra se va uni cu Pilade, iar Oreste

va trebui sa p8.iseasca Argosul (Electra: "Nimic nu-i mai

vrednic de lac r im 'deca t sa lasi in urmal hotarul patriei sale"),

ratacind intr-un e :t ce se va sfiir§i dupa ce va £ i judecat de un

tribuna! atenian, f i J i ins.3 a £ i pedepsit.

Dupa atateltragedii, putem sa ne relaxam parcurgand 0

drama satirica, C t u p u l (426 t.Hr.). Prasila rnonstruoasa a zeului

marilor, Poseidoneiclopul, care raspunde - 0 stim din Odis eea -

la numele de Poam, e a narnila lnfricosatoare, un urias barbos

cu un ochi in fntte. ~i are salasul pe un munte stances din

Sicilia. Aici, pe Ela, ajunge ° ceata de ahei care, sub comanda

/58/

( )d iseu, navigau spre Itaca, spre casa, dupa terminarea

luuului troian, Sfar~iti de foame ~idezorientati, ei nimeresc la

Idihaniei" care se a£1a probabil 1a vanatoare. in incinta

. . . . \ " , . . . . .

I luiesc Satirii, dizup in Tobie la Polifem. Sunt asa cum 11I ~ .

II nt! mitul - vtciosi, pusi pe sotii, neastamparat1; mal mare

II' "i este Silen, batran, puhav ~i chel. Le place sa petreaca.

• A d istetul Odiseu Ie da sa bea din licoarea lui Bachus, eiII"WI can 1 •

IIIIflpe topait (Silen: "Acel ce nu iubeste vinul.e smin~t/l~ A

e intoarce, cu pasi care duduie, Polifem §l vazand

II .iflrii nepoftiti, lacom cum e, devora doi dintre "ortacii" lui

Idl',l'U, avand de gand s-o tina tot asa. Nu apuca Hindea ~ge~

h II II imbata turnandu-i dintr-un pantecos burduf de vm, iar

ItI" ce matahala adoarme ilorbeste cu un par inro~it in foc:

l i p . care, urmariti de gemetele ingrozitoare § i. de blestemele 1 U l

ItIl ( m, toti cei aflati in pe§tera reusesc sa scape, fugind cu 0

III ibie, Inteligenta a biruit forta primitiva. .

Oracolul s-a implinit. Odiseu n orbeste pe Polifem la

"III. rcerea din Troia, dar pana sli ajunga in ltac.a, unde ~l

It, pta rabdurie Penelopa, multe aventuri pe mare §1pe uscat 1 1

h'Jpta. A • • .,

intrucat nu e sigur e l i . piesa Resus IIapartine lui Eunpide.

1 1 1 1 lnsistiim asupra ei. Mai ales ca nu-i 0 reusita. Ac\iunea,

IllIpla se desfa~oara la Troia. Prins intr-o teribila inde§tare cu

lu-ii care asediaza cetatea, bravul Hector 11asteapta pe regele

II ('Resus sa-i vina inajutor. Loial, acesta soseste ~ise avanta 'in

IHpta, dar' cand se lasa noaptea Odi~~ ~i ~iomede,. ~n taba.ra

',Il' -easca, se strecoara in cortul razbOLruculUl - proteJa\! de zeita

tena - §insuprima, .Ciudat destin a fost acela al celui de-al treilea mare auto~

11'llf,icelin. Fata de Eschil §i Sofocle, a avut parte de a. mal

I, zuta recunoastere, a fost calornniat, contestat (pnntre

lllcruntapi detractori. pe care i-am invocat: Schlegel, ~ietzsch:),

II, chiar luat in ras de un comediograf precum Aristofan. Tn

lI'rn~tele, acesta n pune pe Eschil sa exclame: IIPoezia faurita de

/59/



mine mi-a supravietuit, a lui Euripide a murit odata cu el". Ceea

ce este un flagrant neadevar. Unul dintre reprezentantii

comediei noi, lnraurita de Euripide, Filemon, Ii aduce, intr-o

maniera insolita, un suprern omagiu: "Daca. a§ fi incredintat eli

mo~p.~t~i"pastreaza constiinta, m-as spanzura ca sa-l intaIn~sc pe

Euripida . Iar Goethe, cu maiestatea verbului sau, lntrebandu-se

retoric: "Oare au produs toate natiunile lumii pana astazi un

singur dramaturg vrednic sa-i duca papucii?", IIproiecteaza pe"filosoful scenei" deasupra tuturor,

INTRAREA iN CRlzA A TRAGEDIE I GRECE~T I

De prin sec. al IV-lea i.Hr. se poate vorbi, in privinta

trag di i cline, de un declin, de 0 dilutie, pe un fond de

oboseala. Cau,_zelesunt de ordin politic, social, ideologic §i, de ce

nu, suflet sc. Infrangerea din razboiuI peloponesiac a lasat urme

t~Hnd multe elanuri; tirania care se instaureaza la Atena

gener aza 0 stare difuza de teroare, deloc prielnica unei detente

a gandirii! personajele care ies inprim-plan (de tipul: 1mbogap.~

de razbOl) sunt naturi pragmatice, fara fervori intru frumos

(dovada, constructia de temple ~i de teatre se diminueaza

considerabil). Nolle generatii, nutrite de rationalismul socratic,

se cantoneaza intr-un scepticism care n-ar putea constitui, in

orice Ca2, un impuls pentru a redobandi maretia de odinioara.

Eschil ~i SoEocle sunt coborati de pe piedestal, privilegiatuJ

acestor vremuri, ~ial celor ce vor urma, devenind Euripide.

Tragedii, nici Yorba, se scriu, si inca multe. Inovatiile

abunda, dar mai ales intr-un plan al exterioritatii, al spectacu-

losului, ncmaiputandu-se vorbi de rascoliri in adancime. Poezia

se rarefiaza, asa cum filoso£ia inalta nu-si mai gase~te locul 'in

creatiile care apar acum ~i care manifesta 0 hotarata tendinta

spre realism, cu alunecari lntr-un prozaic nu lipsit de

/60/

vulgaritate. Subiectele trase din legend!, din mitologie nu mai

1111 diu tare, iar atunci cand se recurge la ele au parte de un

I. itament parodic.

Unii mai lnceardi sa serie, dar Eara aceeasi fortli , in spiritul

lui Eschil - Euforion AtenianuJ, Dion, Filoc1es, Marsinus,

M -lantios, Astidamas; altii n au ca model pe Sofoele - Sofoc1e IT,

III(on, S o E o c 1 e m . La Atena, se fac cunoscuti Agathon,

l I eremon, Critias, Karkimos. Dar apar dramaturgi ~i in afarahutarelor cetatii - Pratinas din Flius, Aristarh din Tegea, Neofron

1 1 1 1 Sicion, Ion din Chios, Achaios din Eretria, Aforeu din Sicilia,

I.dect din Faselis.

!nsil, oricum, tragedia a obosit. intr-o evolutie deloc

Illprevizibila, vine randul comediei.

COMEDIA GREACA

Despre comedie, 1a greci, se poate vorbi de prin sec. alV-

~t~i.Hr, Termenul de comedie vine din gr. "komos", care

,h" ,{ mna cortegiul unei ceremonii desfasurate in cadrul uneia

rlmlre praznuirile de la Atena (praznuiri care luau 0 turnura

l'IK'<lsticll), §i "ode", cantece adica. Originile ei, ca §i ale trage-

I I I I, sunt de cautat in procesiunile dionisiace, dar acest gen sau,

IIII' vreti , acest tip de spectacol a incorporat §i elemente de farsa

1"lpulara (asa-numita farsa megarica). In decursul serbarilor

nurmte falice, pe strazi §i apoi prin satele din imprejurimile,\'1 tli se revarsau grupuri vesele de zurbagii care purtau, tantos,

II, falus imens (simbolizand fecunditatea masculina), cantand

1 1 1 1 rasputeri un soi de imn Intru slava zeului pe care n celebrau,

III mimand, burlesc, §i episoade din viata de fiecare zi. Pornirea

I'll' glume desucheate, chiar obscene, era mai pronuntata decat

II pozitia solemna. Manati de un irezistibil imbold malitios,

wmlOto~ii tineri imitau in deradere pe cate unul dintre

/61/



/62/

pri.tori, caricaturizau metehne ale unora §i altora ~i nu se sfiau

sa~tjocoreasca personalitati ale momentului.

Astfel se infiripa, la Atena, comedia, a wei evolutie

CUta~te doua etape: comedia atidi ueche, in care predominau

VO~e]esturatoare pe seama unor persoane, si, in sec. al IV-lea

l.H. comed ia a t ic i i nou ii , in care satira nu mai vizeaza pe cineva

an"ne,ci slabiciuni ~i vicii de ordin mai general.

Vine insa ~i vremea, in sec. al V-lea i.Hr., cum spuneam,

can spectacolele nu se mai desfasoara inpima strada, in forme

?al1-umanarhice §i turbulente, ci intr-un cadru mai organizat.

In ~atre (gr. "teatron" - a vedea, a asista) construite la inceput

dinp'IDn,ulterior cu ziduri. Ca §i 'in cazuJ tragediilor, la un sunet

de . arna m orchestra patrundea Corul, in ritmurile dictate de

un~ntaret la flaut. Un actor ell glas sonor recita pro lo gu l §i totul

pe lima prindea viata, lasand loc destuJ §i improvizatiei.

Felul de a fi al personajelor era marcat ~ide cosiumaiie (0

buCjproeminenta, de exemplu), cu culorile ei fist ichii, Contau

mul modulatiile vocii (llmugitoare", "racnita", IIcavernoasa",

"midiiitii"). Lipsa de masura ~i, nu rareori, de gust inlesnea

did~e frecvente intrivial.

Printre personaje se itesc satirii (de aici ~i formula: drama

satitc a ) , acele creaturi jumatate oameni, jumatate animale, cu

urecli ascutite, cornite ~i codita, lenesi §i usurateci, speriind

Pasllrii si fuga rind nimfele, cantand ~idansand, ca buni tovarasi

ai lUiDionisos. Printre ei, mca mai vicios, Silen, batran, cheJ ~i

carn.betiv nevoie mare (tine in maim un burduf de Yin). Uneori

Insu~Heracles, semizeul, se infiiti§eaza in ipostaze cornice. De

rcm~cat recursulla personaje alegorice, ca inpiesa Buielia a lui

Crat~,care, zic unii, ar fifost 0 capodopera.

Cateva nume de autori cornici, din a carer opera, din

piica~, au ramas numai fragmente, ar putea da seama despre

avan1l pe care, inca din sec. VI i.Hr., 1 1 ia comedia. Sa nu-i

trecetheu vederea pe autorii de mimi - Sofron, Herondas. Apoi,

pe S~)arion din Megara, care scrie, se pare, primele comedii in

I I"uri (i se atribuie meritul de a fi transplantat gen~ ~a.~t~na),

1110 ' , Epiharm (540-450 tHr.), intemeietorul comediei slCllier:e,

1(' inventeaza personaje (Parazitul) ce vor patrunde in

ItIliflaturgia universala ~i se incumeta sa parod:eze mitolo~ia:

1111lit sicilian Formis, Cratinos (519 sau 50~ l.Hr.), ale Carol

I II cu ten;a_ camavalesdl, debarasate de influentele farsei

,,"'garice, sunt patrunse de 0 neta atitu~~ politi~a ~este

1IIIIsiderat, de altfel, creatorul comediei politice), Chionides,

I I It'S apreciat in chip deosebit de Aristotel ~i care, dadI I 1 .ru-ri le nu is-ar fi pierdut, ar fi fost poate astazi pus pe ace asi

pi III cu Aristofan, la fel ca §i satiricul m~r~vuri~or ~upolis .(c:446~

II 'i.Hr.), Telecleides, Hermipos, MirtiJ, Filorudes. $ 1 m~ii.

I.recrates Prinicos (coinddenta de nume cu poetu1 tragic),

,'I,tlon Comicul. $i altii, desigur, zeci §i sute, pierduti in pacla

lilt M iL

Un comediograf incomod -

Aristofan

Om de spirit, imaginativ ~i plin de verva, Aristofan (c.

11( , c.386 LHr.) s-a nascut, se presupune, undeva Latara. Ceea ce

, ,\ facut sa fie un iubitor de traditii, reticent sau chiar ostiJ fata

til' Inovatil. fie ele inplan religios, politic sau moral. A scris vreo

IIIde piese, din care numai 11 s-au pastrat pana ~ ~ele no~tre.

" " 1 I1 t, In genere, fantezii alegorice care recupereaz~ mtr-~ ~asuraIh-rnente dionisiace din [ocurile cornice mai vechi, exhiband un

1It'I'V polemic prin care firea caustica a dramaturgului se exprima

I II toata voiciunea.Mereu 'in ofens iva, cu 0 verva bufa care nu-si refuza

Illclsivitatea Aristofan ataca tot eeea ce crede eJ di a contribuit la

I"'diderea, ;ana in pragul haosului, a Atenei, cetatea mandra de

1"linioara. Coruptie. arivism fara scrupu1e, impo~tura due d~

I'I' democratia. iar razboaielc ruineaz8 un stat §l asa subrezit

/63/



de incercarile prin care a trecut. Religia incepe sa fie

desconsiderata, in avanscena inghesuindu-sa acum figuri noi, cat

sinistre, cat vulgare (cum ar fi afaceristii, imbogapp.i de razboi),

Cu 0 pana, daca putem spune, de pamfletar, Aristofan ii

lnvinuieste pe conduditorii cetatii (nu e crutat nici Pericle) de

minciuna, demagogie, lasitate, facandu-i raspunzatori de

dezastrul pe care razboaiele, pe care ei au avut interesul s a le

j'ntretiM, le-au produs in societate. Nu-i yorba, comediograful,

mernbru al partidului aristocratic - ancorand, pana la a nu semat sti astazi la ce anume se refera, in evenimente conternporane

-, nu ascunde nici metehnele oamenilor de rand, neimpa-

candu-se cu lacomia, naivitatea, usuratatea lor. Despre realismul

lui Aristofan vorbeste, intre altele, §i faptul ca Platon a trirnis

comediile acestuia tiranului Dionis din Siracuza, ca sa se edifice

asu pra vietii ateniene.

Plasandu-si actiunea pe diferite taramuri, intre pamant §i

infem, aducand in scena personaje care incarneaza felurite

tr~si1turi sufletesti (fara a le adanci in vreun fel psihologia), dar§i Lipuri de oameni simpli (taranut femeia, sclavul - personaj

pr luat de Menandru, Plaut, Terentiu), dramaturgul i§i

proie teaza sarcasmul in zugravirile grotesti. Uneori, insa,

comediile aristofanesri au inspirate accese de lirism. "in afara de

Shakespeare, nimeni nu l-a egalat vreodata pe Aristofan in felul

genial in care a stiut sa imbine fantezia cu realul, alegoria cu

satira §i umorul cu poezia" (Ovidiu Drimba). Totul, intr-o Iimba

plina de suplete §i de culoare. "Grapile - va spune Platen,

filosoful -, cautand un sanctuar indestructibil, au gasit sufletullui Aristofan".

Nimeni nu-i perfect §i, desigur, nici Aristofan. Prolixitati

(mai ales 'in 'innodarea actiunii), frivolitati, rnascari umbresc

oarecum sclipitoarele creatii, care se mai ~i complac in rauta1 i

gratuite. Dar ce autor de comedii a tinut vreodata in mana

canta rul dreptatii?

/64/

T rna razboiului da substanta catorva comedii -

, ," u w n ii , P a ce a; aid poate fi inclusa si Lisistraia. In Aharnienii

•IHr.), un cetatean al Ahamiei, Diceopolis, de obarsie

I uu-os a, satu! de toate mizeriile pe care le aduc conflictele

1 1 1 1 It~, incheie - nastrusnicte a drarnaturgului - un armistitiu

I IItl II 0 perioada de 30 de ani) cu in~icu1. Cu sp~rtanii'vadidi.

1111!.Iti, aharnienii arunca in el cu pietre. Socotit tradator, e

" 'J t unui tribunal, unde, cu argumente imbatabile, omul isi

1 1 1 1 1 , gestul: detests razboiul, absurd ~i sangeros, §i1~1doreste•I,liman de bunastare spre care cu totii ar trebui s a tinda. Ca

II .ilte piese, cateva aluzii virulente Iivizeaza pe conducatorii

I., Ii crificandu-si supusii, i~i vad de interesele lor infame.

II olvit, cam anevoie, de tribunal, Diceopolis incinge 0

II -cere de sa se duca vestea.

Comedia Pace« (421 LHr.) este tot 0 alegorie, cu nervuri de

ItI,lstic. Un cultivator de vita de vie, Trigeu, exasperat eli

I hoiul cu Sparta se prelungeste. se aventureaza, calare pe un

I.bus (ca pe un "Pegas"!), 'intr-un zbor in ceruri, la lacasul11m.;;i-a pus ingand sa aduca Inapoi p e parnant Pacea. Acolo

tillar peste Hermes, care, dupa cateva nazuri, lispune unde ar

" hili sa caute ca sa 0 gaseasca pe tzbavitoarea zeita· Polem.os

I zboiul) a gavozdit statuia zeitei intr-o pestera, blocata cu

mlovani. Plin de ardoare, Trigeu cheama in ajutor tarani, care

II . )llIn cea mai mare r a v n a , rnestesugari, negustori, ca sa-l ajute

Iunducatorul Corului: "Veniti, fiti gata pentru libertate! Sariti,

" ' ' ' 1 , acum ori niciodatal"): sigur, unele categorii de indivizi,

III' au de c~tigat de pe urma confruntarilor armate, nu au chef

~implice.

in fine, miraculoasa statuie e scoasa L a lumina (Trigeu: "Sa

I'll' irnarim 'in veci zeita pacil!"). $i odata eu ea, inca doua statui,

IIJlora, zeita semanaturilor, a fructelor, §i Teoria. zeita sarba-

1lIllIor. Scapati de pacoste, asta iia§teapta pe fericitii truditori,

1 1 1 1 "bel.$ug de struguri 9i ospete", Totul se sfarseste cu 0 rumta, a

-u-dnicului Trigeu cu Opora, armele ciipiUand 0 destinatie

/65/



pasnica, gospodareasca, atunci. cand nu sunt improscate cu

glume vesele ~itrivia Ie.

Comedia, care abunda in jocuri de cuvinte, vorbe eu talc,

fad parodice (pe care le "lncaseaza" Euripide), se arata

d finitiv ireverentioasa fata de divinitati (Sclavul: "Un ban n-a~

da p zei"). Spectatorii sunt ~i ei supusi, la scena deschisa, unor

prov cari (Trigeu: "Din cer pareati doar niste natarru,/ Dar pe

pamant va vad cu mult mai rai!"). Chiar ~arjat, "autoportretul"dramaturgului nu sufcra deloc de modestie. lata cuvintele

ritrnale ale Conducatorului Corului: "Dar daca doriti sa-l cinstiti,

copila nascuta din Zeus,/ Pe eel mai maret ~ipe eel mai de seama

J. > et dintre oameni,/ NU-i altul mai vrednie de cinste, la noi,

d a t Aristofan". EI, "barbatul inzestrat,/ Cu cea mai mandra

Irunle de poet!" Distihurile de un lirisrn exuberant, din final, 0

onfirma. Ni se serveste, limpede, §i 0 profesiune de credinta:

"El n-a eritieat de pe scena pe omul marunt, p e femei,/ a, vajnic

a llercule, i-a infruntat pe bogati ~i pe stapSni ..."o eomedie ingeruoasa, tot eu mesa] antirazboinic, este

Li istraia (411 l.Hr.). Satule pam in gat sa-§i stie barbatii dusi

d parte, In interminabile razbeluri, greeoaicele se hotarasc sa-§i

impuna vointa, care este una de pace. De fapt, ideea, absolut

p zna~a, vine de la Lisistrata, 0 tanara inzestrata eu minte

Jim p de §i eu bun-simt, energiea §i curajoasa, care nu se da

llLuta cu una, cu doua. Strategia pe care ea, "cea mai barbata"

dintre surate, 0 propune, amuzanta foarte, se va dovedi uimitor

e ficienta; oricat de greu le-ar vern ~i lor, nevestele din Sparta~i 'lada vor trebui sa se abtina de la imbrati§arile amoroase, sa-§i

puna p jar barbatii (transforrnandu-i in "aprigi Priapi"), ca

astfel, avfindu-i la cheremul lor, sa poata sa Ie impuna punctul

lor de vedere. Totul, c i c a ar fi zis un oracol, este sa nu mai

practice a vreme "cultul falic" ~i sa ramana unite. Ceea ce se ~i

Inlampla, sturlubaticele muierusti fund pline de virtuti: "pline

de vrednicie, pline de farmec, de 1ndrazneala, de intelepciune,

/66/

1 ' 1 1 1 1 1 de iubire de tara ~idH se poate de chibzuite". Un elogiu 1a

III !,udul recriminarilor Ju i Euripide, misoginul.

Mai infranandu-se, mai dezertand de la nobila cauza, din

I ,ill. fornicatiei care nici pe ele nu le cruta (doar au apetit

111111 "daravera" mare ~igroasal), partizanele Lisistratei - un

' I I II., ntemergatoare ale feministelor de astazi - pun sHipanil'e

•• late (0 Atena imaginara) si lneepe 0 harta grotesca, nu

I !II«' hazlie, eu a ceata 1ntaratata de "ghiuji capiati", caroratoarele le desarta ineap hardale cu apa §i alte continuturi.

uteriile aristofanesti n-au cum sa lipseasca ...

Dar nu umilirea mosnegaraiei Ie aduce spartanelor ~i

" n u -n el or biruinta, ci nazdravana solutie a Lisistratei. Scena in

tina dintre combatante, Mirina, ti refuza favorurile

.. jllgale sotului ei, Ciresias, i~i are suculenta ei, In final, cum.

,II, asteptat , dupa ape1ulla concordie - utopism de operetii! -,

III un £estin de zile mari. Zilele armoniei regaslte ...

Vom trece acum la piesele care vizeaza aspecte sociale,.11 vuri degradate ~i institutii care se dezonoreaza, 0 §arja

., t I vizandu-i pe cei ee, ajunsi la putere prin mijloace

luneste, amiigese prin fe1 de fel de miselii ~i 1n~eH§torii

jlllfll), 1 1 due de nas ~i profita de naivitatea lui, este Caoalerii

I l.I lr.). in piesa, norodul e intruchipat de un persona]

I III ic, Demos. Aristofan, eu toata ascendenta lui rurala, nu-l

I II I) 'aza deloc. Batranul atenian se lasa amagit de linguseala

I 1111 sclav pe care il curnparase in Paflagonia, pana intr-atat

I rl propulseaza 1a conducerea cetatii. Cleon, asa se numeste• i-nitul, rwane umil fata de protectorul lui, dar, lipsit de

I IIpule, l~i arata coltii cand vine vorba de ceilalti sc1avi. Doi

t IIIU acestia, Demostene ~iNieias, cauta un mijloc prin care sa

j I'" de ineapabilul 'in£igare1· $i 1 1 gasesc, gratie manierei

_1I1t'/iste a dramaturgului. Conving un oracol s8.-1specie pe

I n cu prevestirea ca, In curand, va fi rasturnat de la putere de

IIIInatar, Idee sustinuta de eorul Cava1erilor. Sovaielnic la

'IHIL, Agoracrite, c a c i asa 1 1 cheama peindivid, intra In

/67/



competitia invingfindu-st adversarul cu procedeele pe care le

folosise ~i Cleon, adica prin fagaduieli desarte §i insulte.

Larnurit, In sfar§it, poporul, mai istet decat fusesem tinuti s acredem, U izgoneste pe ~arlatan din cetate.

Luarile de pozitie ale lui Aristofan sunt atat de incisive,

tricot - din cate se povesteste - niciun actor al vremii nu s-a

in umetat sa joace roluI lui Cleon. A trebuit sa urce pe scenatnsu~i autorul.

Comedia Norii (423 LHr.), ca ~i aite scrieri aristofanesti,

'inca se rnai joaca, parand atractiva unor directori de scena. Aiei,

autorul, legat prin multe £ire de traditie, are ce are eu sofistii,

car se impusesera, eu rneritele lor, in arena filosofica,

Irnprimand 0 linie anurne si procesului de educatie. Directie cu

care dramaturgul nu era de acord. Greu de spus daca el atacii

doar excesele noului tip de gandire (excese care due la formalism

~i lunecoasa artificialitate) sau, ancorat in conservatorismu1 sau,d lanseaza un atae nedrept.

Dar ce-i cu sofistii acestia? Conceptia lor e, in esenta,

marertalista, fundament pentru 0 viziune sceptica la unii,

id alista la altii. NU-i mai putin adevarat ca ei ajung la 0

cultivate a logicii formale, la 0 licitare a paradoxu1ui gratuit, ceea

ce deruteaza ~i,inplus, favorizeaza 0 imorala desfasurarc de

argurnente false, care ascund adevarul, producand 0 confuzie

(lntr adeviir ~i minciuna, intre "raponamentul eel drept" ~i

"rationamentul eel nedrept") de care cinicii stiu sa profite.Lui Aristofan, ideile sofistilor i se par nebuloase (de akL

cornparatia cu "norli", care dau titlul piesei) ~i, in gura unor

pisicheri (cum ll socoteste, nedreptatindu-l gray, pe Socrate),

nocive. Moravurile s-au stricat, tinerii care cad in plasa acelor

escroci aratand rau de tot: palizi, nespalati, cam ticniti, oricum,

cu capulin nori. De aceea declanseaza autorul sarja muscatoare

din cornedia pe care 0 comentam. Strepsiade, un taran ignorant,

nu pre: ager la minte, dar nu lipsit de siretenie, 0 duce greu cu

banii. Il ruineaza mofturile nevestei, 0 cuconita de la oras plina

/68/

II PI' tentii, ca ~i slabiciunea fiului sau, Fidipide, pentru

IIllerile hipice. Cu datoriile pe care le are, creditorii,

1111 doua, Iicad pe cap.

Ce sa fad\? Apeleaza la llminto~ii" din scoala sofista a lui

III••te ca s a invete acta de a imbrobodi pe cineva prin vorbe

1111 tesugite, Sa poata ca~tiga, cu "intortocheate siretlicuri", ca

ill lilintau versat, orice pricina care-i In defavoarea lui. DarI1/. II tura merge greu, Strepsiade nepricepand subtilitatile

" trului chelbos ce 11initiaza. De aceea 11trimite la scoala pe

, u, care se arata, dupa cum se va vedea, mult mai receptiv.

II I slade, care, cu bruma de invatatura primite, ~i pacale~te

I .htorii, se porneneste luat la ciomageala de Fidipide. Motivul?

' 1 1 1 1 ' ltele, s a auzi §i sa nu crezi, 0 disputa, yorba vine, literara.

I II rul nu-l gusta pe Eschil, pe care il percepe ca fund

I '1IOOtos, incoerent, priipastios, ci pe Euripide, optiune care U

,1.11l· din sarite pe batran. ~a porneste cearta, Strepsiade,Ilila bataia pare c a ti trezeste constiinta, dandu-si seama c a ~i

t I are vinovatia lui. !neat, cam brusc, dar suntem Intr-o

11111 -die, hotaraste s a dea creditorilor tot ceea ce le datora.

Dar, intaratat la culme, vrea, nici mai mult, nici mai putin,

" " i l foe la "cuibul de palavragii", cu tot cu tartorul Socrate, un

~, 1111 ~iun "pierde-vara", care corupe, cu 0 "stramba judecata",

1I11'1l~tulatenian. Spirit superior, filosoful nu i-a purtat pica

Inmarurgului. A vazut piesa, (se zice ca) s-a amuzat de umorul

() piesa de care Aristofan, caruia Iiplace sa se laude ("suntI 1 11 1' ca poet"), era multumit la superlativ ("comedia mea cea

II Ibuna"). Publicul, simtind nedreptatea Invinuirilor, nu I-a

1'1.llldat; primul spectacol a fost 0 cadere.

Cine stie daca Norii nu au contribuit, chiar fara de voie, la

1111"I!uirea soartei f ilosofului atenian. Nu multi ani mai tarziu

I 1 .\ va fi silit sa se sinucida in urrna unei judecati ce s-a

I Ill'nit pe acuze pe care le regasim In creatia aristofanesca.

Comedia Viespile (422 i.Hr.) ia in catare 0 institutie aflata

I II lin accentuat praces de degradare - justitia populara din

/69/



Atena. Intrucat functia de jude era platita, iar condamnarile pe

care judecatorii improvizati le pronuntau tn serie le dadeau

pI babil iluzia puterii, fenomenul ia amploare, devenind pemi-

ci s. Mai ales ca, prin perfidia unor conducatori de soiul lui

Cleon, actul justitiei, fara ca heliastii (asa se numeau judecatorii)

sa-~i dea seama, tinde sa intre sub comanda politica. S-or fi

cr zand adevaratii regi ai cetatii, care taie ~i spanzura, dar, de

(apt - cum lidemonstreaza limpede junele din piesa varstniculuisAu parinte -, ei sunt niste simple unelte, servind interesele unor

d magogi.

Ca §i inNorii, ~i aid se 'infrunta tatal ~i fiul. Filodeon (ln

traducere "amicul lui Cleon"), care a dipatat ~i el mania

pro eselor, nu e deloc 1ncurajat 1n ticneala asta de fiu-sau,

Hd licleon ("cel scarbit de Cleon"), un fiadiu cu 0 buna p_nuta

morala, care ~i-a propus sa-§i dezbare parintele de un asemenea

n rav. Pana una-alta, tlmchide incasa, sub paza a doi sclavi de

ntid jde. Batra.nul fierbe, mai ales ca-§i vede tovarasii, costumatiin viespi (de aici titlul piesei), trecand binedispusi prin fata

I uintei unde este sechestrat, spre tribunal. Are loc 0 ciocnire

totr paznici §i acesti juzi de stransura. Filocleon, care avusese de

g.1nd sa evadeze pitit sub un asin, nu izbuteste sa scape.

E spre binele lui . Venit cu graba la Iata locului, Bdelicleon

calmeaza spiritele ~ilipropune lui tatane-sau sa ofieieze tn cadru

dome tic, intr-un tribunal privat care sa decida inprobleme, a~a-

zicand, din batatura. Ceea ce pe maniac 1 1 satisfaee §i else § i

apuca sa judeee cazul, al cui credeti], cazul cainelui Labes, carecicii ar fi sterpelit 0 bucata de paine. Filocleon, obisnuit sa

condamne, are un moment de confuzie, mcurdi urnele, asa 'incat

potaia se alege cu un verdict de achitare. Spre disperarea

"omului dreptatii", pe care virtuosul sau fiu 11 consoleaza,

promitandu-i, daca renunta 5-0 fad pe judecatorul, 0 viata care

o sa-l incaote. Asa se si intampla, eomedia incheindu-se -tnca

un ecou al serbarilor dionisiace - intr-o atmosfera vesela, de

petrecere de~antata.

/70/

o comedie nastrusnica. de un haz acid, cu nerusinari de

I 11I".Ijcare Inepoca erau aeceptate fara lneruntm, ba chiar cu un

",ht t larg, este Adunarea feme i lo r (3921.Hr.). Aristofan, legat de

I lul, ricaneaza la mai toate ideile care mtredeschid un orizont

u iltul. Cu gandulla "regimul vechi", el nu priveste eu ochi

I III () "democratie" care ise pare ea vai de ea.

La Atena, femeile, conduse de energica, apriga Praxagora,

1 1 1 1 1,\ cale 0 lovitura care sa le propulseze la conducerea

Ihurtlor cetatii. Treburi care, dupa parerea lor, schioapata, Au

lit ~~ospodaresc, chivernisesc bine banii, sunt marne, deci stiu

III', 'amna sa cresti gi sa educi pe cineva. Convinga.ndu-se ca,

Ih-pte §i destoinice cum par a fi, sunt oricum mai grozave

I ,I tovarasii de viata, ele ~i pun m aplicare planul. Cu barbi

I I', straie barbatesti, ciomege (simbol falic!), ele ajung sa puna

1 1 . 1 pe putere, decretand schimbari radicale 1n societate. E

1 1 1 1 pe parnant, in ceea ce-si tmagineaza. exaltate, utopistele!

t L 'I amenii vor fi egali, saracia 0 s a dispara, 1a tel gi

Itlpd tatea, tnlocuita cu 0 "procopseala obsteasca": cine are

I 'II " poate sa se lnfrupte din avutul colectiv. Belsugul care va

1'lII'gava elimina hotia ~i nici judecatorii nu vor mai avea ce

"h'I,t. Familia nu-si mai gase~te rostul eata vreme principiul

I 1 '1 I'i de noile legi este "amoral liber". Femeile au sa apaqinii

II110r, asijderea masculi i. Exista, msa, aici 0 chichita - scrupul

til IIIt)cratic" de care autoru1 i§i bate joe -, ~i anume: tinerii

Iltlll'~i,cu mare cautare la junele ateniene, vor trebui sa satisfaca

III IIltai uratele, babatiile, IIhoa§ca" duhrund a mort (Aristofan

I 1I'l' cruzimile 1ui). Fetiscanele, la fel. I~iot petrece noptile cu

III dr gu~, dar dupa ce au gri ji i s a primeasca in asternut pe cei

1 1 11 1 I \i §i s c r u a m bi" .lata unde duce utopia! Cei ce au cunoscut "binefacerile"

nmunismului. suportand ~ipropaganda sfruntata a tdeologilor

, lui regim 'impotriva narurii, au sansa sa vada 'in Aristofan un

,III'I! Oamenii sunt cum sunt, ei nu pot fi schimbap dupa

III",uL unei revolutii sau alteia. Exista, ca in piesa, tipul

/71/



"entuziast" (si cam natarau), care se repede sa-~i depuna tot

cheagulla comun. Dar mai este si tipul "sceptic", neincrezator si

smecher, care lilasa pe fraieri sa pagubeasca, el temporizand

panli ce s-or UIIDuri lucrurile. Pomita cu intentii bune, reforms

inipata de purtatoarele de fusta cade iute in ilar, aditandu-~i

efectele care sunt ridicole, dar au ~i ceva sinistru.

Plutos (388 i.Hr.) e 0 comedie mai putin ilarianta, propu-

nand 0 dezbatere de idei. E yorba de felul stramb in care, in

societate, se distribuie bogatia ;; i de urmarile unei asemenea

in chitati.

Avem ~i aid 0 povestioara cu talc, oarecum scutita de

v hemente, chiar daca une1e duritati de limba] nu lipsese.

Cremilos, un plugar in varsta, sarman ~iposomorat, zareste pe

u l i t a un batran orb, de care - urmand indemnul unui oracol- se

apropie. Mare Iieste mirarea sa afle di zdrentarosul e Plutus,

zeul bogatiei. Zeus Iiluase darul vederii, suparat ca, in anti lui

lined, se aratase de partea eelor drepti, Dus de Cremilos in

I .mplullui Asclepios, Plutus i~irecapata vederea, Si fagaduie§teeli iiva ferici numai pe cei virtuosi.

Asa ar trebui, intr-o lume anapoda, in care oamenii de

lrcabll 0 due rau, in vreme ee secaturile se procopsesc. Bogatia,

cr de Cremilos, inviorat de perspeetivele ee se ivesc, e garantia

prosperitat ii ~i 0 rasplata pentru virtute. n comb ate, pusa pe

harta, Saracia, personaj alegoric, 0 femeie plina de temperament,

ar rastoarna rationamentul, Dad cetatenii s-ar imbogati,

argumenteaza ea, paradoxal, dar cu un miez de adevar, s-ar

dezinteresa de arta, de ~tiinta, de mestesuguri, de munca la

camp ~i s-ar lasa pe tanjarn, devenind nu doar viciosi, ci fi

"podagro~i, panteeo~~ varicosi ~i greoi". Sprinteni § i vrednid

sunt cei care n-au, ei due 0 viata sobra, curnpatata, neajunsurile

determinandu-i sa fie ingeniosi §i creativi. Numai munca asigura

progresul, nicideeum leneveala celor care, cu traista plina, se

molesesc, pierzandu-si ~icuviinta si credinta,

/72/

Pornit rau pe Euripide, Aristofan 11mai scarmana 0data in

1'''' ,I, cu turnura de farsa ~i iz parodic, F em eile c ele br itn d.

1 1 ,1 , " , toa rea z eiiei C eres. Celebrand misterele Demetrei, zeita

fflt ulturii ~ia roade1or pamantului (de £apt, misterele Demetrei

• ,h' Persefonei), femeile care iau parte 1a sacra eeremonie decid

I I vina de hac dramaturgului care, in tragedii1e lui, le-a

Ilf'!, vit 'in culori defavorabile. Si ele mai pun pe tapet 0

vlnuire, deloc lipsita de gravitate: "Euripide a invatat pe

' I "hl~idi nu exista zei". Se Intampla ca dramaturgul are un

l i l t propriul sau socru, Mnesilohos, care, riscandu-si viata (la

II It' serbari nu erau ingaduite decat femeile, barbatii care s-ar

I II urat acolo fiind pcdepsiti cu moartea), i§i pune haine

f lI!I'il·~tica s a poata patrunde in adunarea indignatelor fapturi,

I " "pre ghinionul lui, se da de gol ~i,acoperit cu vorbe de

, 1'll lUra, e condamnat, a;?acum cere cutuma.

Expunandu-se 1a randu-i, Euripide lncearca sa-~i salveze

II liul. Gest frumos, pe care insii Aristofan, care 11detesta, il

, Iflllizeaza. Ca sa-l elibereze pe Mnesilohos, tragediograful se

v ·... ~te in codoasa ~i, cochetand muiereste, 'il zapaceste pe

I £III' Dar - ~iin aceste ilare ipostaze Aristofan recurge la

I 1 ' 111i, stropsite, din creatia eu rip idiana -, autorul mascarit i§i

I jill' in joc, ~i mai si, iscusintele de actor. E1 mai ia infati~aIea

IIrunoratului aheu Menelau, a nimfei Echo, a Andromedei.

" um, pentru a fi sigur de reusita, Euripide n-are lncotro §i

.luieste eli nu va mai ponegri sexul frumos, eu toate

11'11 rile lui, agravate de educatia noua.

A fost doar 0 uvertura pentru "procesul", ce se vrea

1 1 1 1 1 1 itor, din Broasiele (405 i.Hr.). Piesa care confirms aprecierea

j 'IIhlegel: "niciodata, spiritul lui Aristofan nu devine mai

I,Ill', ca atunci cand ataca tragedille lui Euripide". Cu

illl',Itia pe care nu ~i-o poate reprima, le ataca strasnic in

fl I I , ' le (405 'i.Hr.). In prima parte asistarn la 0 descindere In

If III,} lui Dionisos, insotit - inregistram inca un cuplu comic,

ni l ',II esc - de sclavul sau, Xanthias. Zeul, patron al

/73/



/74/

concursurilor d t ' ,A hi eice, nernultumit de ereatiile care ii suntme mate, are iI. ~ ., , ' ,E ' id ~ sa-J readuca din imperiul lui Pluton peunpl e, prefenl ~ 0 ita de i A 1)(' ,, '~sau, swta e mtamp an mal mult sau mai

p u ti n pana ram \

b lA marcheaza aceasta coborare in 1mparatia

lim re or' m tau 'li '" ~ cu Mortul, ce prilejuieste un schimb de

rep io spiritual 1,- '

b 1umala1a pe care 0 face, oracaind, Corul

r o a s t a or ( B r e t > . lk ". "J lechex, brechechechex c oa x . . . ") .

subp~I. __ A W w I - ' 1 ( . ,dar ~idih" .. eana 1lllparatle, ume rea ucigasi , sperjuri),

, d anu e l h a frisoane eelor doi care s-au aventurat inCI U ata expedith "," W

Ad' ..egeaba ia DlOnISOS infiiti9area lui Heraclesp u nan p e el 0 k. d 1 .,., Ad' ,

, d" . 'C a e eu gl marman u-se cu 0 maciuca, Astanui a mal muJ!,.· , " 1 A

",a) ~l ruci nu- scuteste de incurcaturi, la unmoment dat - elL

, , 'udat cu Heracles - suportand boscorodeliletlnor mUJeru~ti, .

deoase, ba chiar ~i 0 corectie fizidi. Se aude

zvon e cearta', A

" A d ~ehil se incontreaza cu Euripide, fiecaretncercan sa dec, w

• 406'" -.l5trezeea el e eel mai bun, Lui Euripide (mortIII i .Hr. dar, ~di ~, 'IIlstofan n-are chef sa vorbeasca despre ceiIsparuf i numa.1 bi , w

... ul b it me) 1 se mal reproseaza c a , obtinandSprtJIO "orfa:"" I l:: ~t il /I icizil /I

t ' '"', a "sparga or or ~1 »penc or, s-acoco tat, socotinr, ", " ' I I ! mare mester intr-ale teatrului, pe tronul ceIse cuvenea lui % i I ,

Ca 1ucrur~>tf' 1d 1

.q re puse a punct, Pluton decide sa aiba locun ue , un dus; A •• ,

I'D" -erar; intre eel doi dramaturgi, sub arbitrajulUl iorusos. D ' '~l dia ~ , W A ,

9 , "1 " uo mco 0 come ca~ttga 10 densitate.mvmum e ~1 JUSt."_'

nf 1

'Iillile curg, una dupa alta, Euripide i~i acuza

co rate e pentn .S

C lC ' d 1 ~ul pompos, pentru solemnitatea rece, care,«racm u- e p~, ~ "I t

,lOgla, pagubeste eron de omenesc, pentruen oarea aC!iUIltL .

I 1-u-amatlce, la care contribuie grandilocventa

prea mu te or I~' ,,., , •

, d W vnologun; 10 plus, partitura eschiliana emva ata de pre: lti '"

nu ti zei, m care spectatorii n-au cum sa serecunoasca Esdj .

d~ , se apara cu argumente servite de sus, E

a evarat ca el"I' W ,

, 1 ~tiva stilul monumental, dar unei gandirigemae 0 asem~ ,~ , .

. maruera Ise potnveste. Euripide se lauda caa urnamzat trag~_" ,A ,

'4, imbiband-o de firesc. Dar, sa ia aminte, a

I. cut un rau imens surpand demnitatea acestui gen ce of ere a

publicului regeneratoare pilde de eroism. Cu pesimismullui, cu

ituatiile imorale ~ieroinele morbide pe care le-a adus in scena a

rontribuit la degringolada societatii ateniene. Or, cetatea are

nevoie sa fie caliiuzita de un IIcuget curat", "izvor de fapte

marete". Arta poate avea acest benefic rol, asa cum poate, in

lipsa unei inspiratii inalte, sa dauneze. Sa otraveasca spiritele, sa

h' perverteasca. Impingerea in umbra a zeilor sub presiunea

III tionalismului s-ar putea sa duca la anarhie. Artificiile retorice

I, racesc simtirea noilor genera pi: Ie face bine oare tinerilor

itenieni sa vada, in locul eroilor de odinioara, atapa infirmi,

Ilatia incestuosi ca la Euripide? Dragostea 0 fi numai prilej de

disperare, 'impingand la suicid sau la crima? Nu e asta 0

.,pangarire" a nobilului gen?

Bineinteles, Dionisos il proclama invingator pe Eschil,

IIrrnand sa-l ia cu dansul la lumina zilei. In timpul cat el va

" la~lui pe pamant, tronul Iiva reveni LuiSofode. Nicidecum -

IIvarsa repulsia Aristofan, care nu tine seama de conditiile

.lifertte 'in care au ereat eei doi "rivali" - lui Euripide, acest

viclean, ~i mincinos, ~imascarici". Cu balanta justitiei n-are ce

Lice un comediograf, mai cu seama unul patimas.

Aliaj de feeric, Uric §i satiric, eomedia Piisarile (414 l.Hr,)

Imagineaza, in ambient fantastic, 0 cetate ideala. 0 eetate iniiltata

1 1 1 1 pe pamant, unde treburile merg din rau in mai rau, ci in

1,IZduh, acolo unde vietuiesc pasari le, Doi atenieni, Evelpides

(I'rage-Nadejde) ~i Pisthetairos (Prieten-Credincios), satui pana

til gat de mizeriile de care au parte in altadata fa1nica Atena,

IIpmg, condusi de 0 gaita ~i 0 cioara, in lumea zburatoarelor.

'uint primiti eu ostilitate, fiind cat pe ce sa fie sfa~iap de vii, dar

Ipoi lucrurile se linistesc ~i ei pot sa stea de yorba eu Pupaza,

I' isare ce fusese om (ca om se chema Tereu, care fusese un rege

)',II'e,pedepsit astfel pentru infidelitatea lui), Din yorba In yorba

.1' naste ideea infiintarii unui stat al pasaretului, intre pamant ~i

Il'r, Neffelococcygia, Cetatea Cucilor si Norilor (sau Cetatea

/75/



Cucului din Nori). Care, bazandu-se pe spusa legendelor - aid,

Aristofan deruleaza un rationament sofistic, el, care ii detesta pe

sofisti -, sa revendice suveranitatea de pe timpuri, cand, cica,

nici zen, nici pamantul nu se iscasera mca.

Odata utopica cetate cladita, inconjurata cu un zid imens,

ine'ep sa se perinde personaje simbolice incarnand vicii de tot

f .lul - un preot hapsan, un poet pletos ~i £ara talent, un

talmacltor de oracole (prin care sunt ironizate superstitiile celorcreduli ~i impostura prezicatorilor), un astronom aiurit, un

supraveghetor al cetatenilor straini , un negustor de decrete. ~irul

p. re ca nu se sfar~e~te, mai itindu-se un impulsiv ~i obtuz ucigas

(virtual) de tata, iara§i un poet de doi bani, un delator. Cu totii

sunt pusi pe fuga, ba chiar otanjip. daca nu-si iau repede

t. Ipa~j~a. Iris, mesagera zeilor, i§ i face aparitia cu a plangere.

Zeii, care oricum nu mai au dreptul sa treaca prin cetate, sufera

de foame mtrucat fumul jertfelor nu mai ajunge parra la ei, nu

Ir ce de Neffelococcygia. Cum demersul seraficei Iris sufera un'~e , soseste un trio redutabil: Heracles, infap.§at ca un voinic

b tlv ~i grosolan, Tribal, zeu trac, cam primitiv, m fine,

Poseidon, care pare cel mai rezonabil. Din cate putem vedea, si

Aristofan ar putea fi aeuzat de impietate, cum §i el a facut eu

Euripide §icu Socrate, numit aid "nespaiatul".

Tratativele nu merg usor, dar parra la urma zeii, neavand

incotro, sunt de acord sa incheie un pact prin care, m schimbul

Iumului jertfelor, de care au 0 disperata nevoie, promit s a

incredinteze "schiptrul lumii" pasarilor care au descoperitseeretul fericirii, Dar Pisthetairos vrea inca mai mult, cerand-o

de nevasta - gest, se intelege, alegoric - pe Basileia (sau

Domnia). 0 obtine ~i,bineinteles, urrneaza 0nunta ca in povesti,

Neimpacat eu declinul continuu al Atenei, Aristofan da semne,

in P a sa r i l e , el i pastreaza iluzia unei regenerari. De aid, 0 anume

seninatate ~i detenta lirismului, a carui muzicalitate e data ~ide

trilurile armonioase ale pasarilor: , ,10, io, ito, ito", "Tio, tio, tio,

tio, tio, ti6", "Trio to, trioto, totobrix", "Tor6, taro, tor6, toro, tix",

/76/

"I hicobau, chicobau", "Torotix, torotix". Sonuri melodioase

"Ir 0 lume de feerie.

Ultimele comedii cunoscute ale lui Aristofan sunt Aelosicon,

I . parodiaza 0 tragedie a vesnicului cal de bataie, Euripide, ~i

" , 1 1 1 0 5 , care -lntorsatura. semnificativa pentru evolutia genului -

I IImaleaza desprinderea dramaturgului de Comed ia v ec he , pe care

I ilustreaza cu vigoare, ~i eonectarea la noua specie de comedie,

'I jlr -zentata de Menandru.S-a vorbit mereu de rezistenta lui Aristofan fata de nou. In

I 1 . , 1 literar, wa, e loc pentru nuantari, chiar ¢numai daca II

I11 dam credit celui care, m Norii, se recomanda astfel: "Eu va

1 . 1 , li~ez de-a pururi tot alte 9i aIte nascociri/ Ce plasmuiesc cu

, lilt, arta si nu se-aseamana-ntre ele,! ~i toate sunt dibace

IIIIIIl'''. Geniul, dupa cum se vede, se dispenseaza de modestie.

COMEDIA DE M I JLOC

Cu Aristofan, coboara cortina peste Comedia veche. Va

1111 I, cum nu se poate altfel, C om ed ia n ou d, dar nu fara a strabate

I I'''rioada de tranzitie in care - denumirile sunt, desigur,

IJl lvl'n\ionale - se poate vorbi de C ome dia d e m ijl oc .

Inainte de a-i creiona caracterist ici le, sa conturam pe scurt

loiliul acelor ani, sub aspect in primul rand politic. Dupa 0

Ih' de confruntari si sangeroase ~i de uzura, Atena este batuta

1 J . i 'i.Hr.) de vesnica rivala, Sparta. Va avea de suportat!~Imul celor treizeci, ostil oricaror libertati si nepasator fatS. de

I Il 'rea economics. Dorninatia spartana dureaza pana in 371

III , cand, pentru un deceniu, Teba i§i afirma suprematia. De

I t I ' " La continua dintre cetatile grece9ti profita Macedonia,

II', sub Filip a1 II-lea §i sub Alexandru Macedon, l~i extinde

1 1 1 1 1 1 ) \ imperiul. In 338 tHr., la Cheroneea, grecii sufera, sub

, 1 1 1 1 1 macedonenilor, 0 infrangere nimicitoare. I n 3231.Hr., pe

I I.n-ptate, Alexandru Macedon moare §i, £ara forta coagulants

/77/



a personalitatii lui, mult prea vasta-i Imparatie prinde sa se

destrame. Pe teritoriul grecesc apar statele elenistice. ~a se ~i

cheama epoca, epoca elenistica, ~iea va dura pauci in 146 I.Hr.,

dupa care tinuturile la care ne referim intra sub stapanirea

Romei.

Yn atata framantare ~i dezordine, care afecteaza spiritul

gr '('., cu splendorile pe care i le cunoastern (el suportand acum 0

influenta orientala), s-ar putea crede c a ~i cultura elena are de

suferit. Dar, oricat putem vorbi de anumite denaturari, de un

Ienomen de decadenta, creativitatea, intr-un algoritm, e

adevarat, schimbat, se mentine ridicata. In filosofie, se disting

Platen, idealistul, ~i Aristotel, care a marcat cu gaudirea lui

riguroasa, de suport materialist, stiintele vremii. Stoicii promo-

vcaza principiul ratiunii, creditand ca valoare suprema virtutea,

'in detrimentul placerilor, epicureicli nu-si pot imagina fericirea

fi\r~ 0 traire plenara a voluptatilor pe care viata le ofera, cinicii

re omanda 0 intoarcere la natura, ceea ce ar insemna 0 eliberare

d constrangerile normelor sociale (un cinic celebru este

Diogene, eel care ¥ avea salasul intr-un butoi). in geometrie

slraluce~te geniul lui Arhimede. Sculptori meniti sa infrunte

vr murile sunt Praxitele si Seopas. Poezia e mai slab repre-

z ntat~, prin Calimah si Teocrit, iar oratoria - prin Demostene.

Literatura, temperandu-si revarsarile de fantezie, intra sub

. rmnul realismului. Atacurile politiee tintind sistemul, institu-

tiilc sau pe ce i de la putere aproape ca dispar, sarcasmul crud

(cldlnd loc unei satire de moravuri care releva spirit de

observatie. Sunt zeflemisiti, pentru metehnele lor, filosofi, poeti ,

retori si, fara cine stie ce mladieri psihologice, prind contur

anumite tipuri, care vor fi dezvoltate mai tarziu: b1itrani ruglniti,

tineri usurateci, paraziti care incurca ~i descurca treaba,

negustori escroci, buditari nepriceputi, militari ingamfati-.

Defectele, oricum, sunt ingrosate. E in mare favor parodierea, nu

rareori grosolana, a miturilor. Intriga e subtirica, mai mult

insillatiL in schimb, limba e vie, colorata, de 0 promitatoare

/78/

I, turalete. In planul compozitiei survin semnificative modifi-

I 11 Parabaza dispare, la fel si Corul, caruia iirevine un rol din

I Ince mai res trans. Si reprezentapile l§i schimba caracterul. Se

1 1 1 1 ntine masca, dar sunt lepadati cotumii, iar costumele

111l'ptuoase de paoa acum capata 0croiala slmbolica.

Nu s-a pastrat nicio piesa intreaga din acest rastimp, Doar

II'I',mente, sute de fragmente, apartinand lui Antifan (c.

III '.330 t.Hr.), contemporan cu Platon §i Demostene, Anaxan-

.11de (c. 410-c.348 i.Hr.), despre care se crede ca a introdus, in

'111\ 'die, dragostea, Alexis (c. 372-c.270 i.Hr1 unchiul §i

llwstrul lui Menandru, alte nume fiind cele ale lui Eubulos,

I "inates, Araros §i al fratelui acestuia, Filip. Si , desigur, mai

IllIt §i altii. Unele elemente din Com ed ia d e m ijlo c (c . 390-e.320

J lr.) se regasesc la Plaut §i Terentiu.

C O M E D I A N O U A

o productie ampla ~i, se pare, diversa este aceea care

,1.Ire m t r e sfar§itul sec. al IV-lea si sec. al Il-lea l.Hr. Ancorand

II realitatea cotidiana, dramaturgil acestei perioade 'incep a

Iiuta individualitatea, cu catimea de adevar launtric ce deter-

IIllna 0 conduits. Comedia de caracter cunoaste, dincolo de

I uorescul reactiilor, al moravurilor §i al tipurilor de personaje,

III spor de observatie psihologidi. Subiectele politice nu mai

lint eludate, ea 'in Comed ia de m i jl oc , dar, preponderent, interesul

IIlIorgespre viata de zi eu zi. Se dialogheaza firesc, in replici In

I ue sclipesc sentinta morala §i verba de duh, Cu 0 intriga

tlluecponata dupa tipic, comedia aceasta mestesugita, in care

u hnica l§i are rostul ei, urmareste mai ales sa distreze. Sub

Iiport tehnic, e de mentionat aparitia prologului, care continua

pMabaza de pe vremuri. Corul dispare, Rind 'inlocuit cu

mterhrdii dans ante sau cantate. Mastile, in schimb, l§i maresc

"olcntia1ul expresiv.

/79/



/80/

1 1 1 1 1 1 parinti indaratnici, ajung sa se casatoreasca ..Peripetiile, care

I IIII'I>C pe parcurs i laritate, iar alteori momente de induiosare, nu

lilt ra nervul satiric al autorului, mai predispus sa emita

IIIluri cu timbru melancolic Iii fior premonitoriu ("Acela pe care

I . t iubesc moare tan.ar!"). Frapant, 'i n comediile de moravuri

t ":.:tI~jtorul,Calomniatorui s.a.) ale lui Menandru, este realismul.

'II I rudit, Aristofan din Bizant, exclama cu talc: , ,0, Menandru §iI 1 1 , ~ aumana, care din voi a copiat pe celalalt?" Omagiu care

Ilfh"iaza puterea de creatie a comedlografului din care Plaut §i

I!llIliu s-au inspirat abundent (de fapt, aproape di l-au tradus)

llUl' l-a lnraurit, peste secole, pe Moliere. Merits, in final de

lilli, 0 restitutie, CelebruJ adagiu, citat adeseori in latineste,

1 1 1 1 1 1 1 1 ' sum, nihil humani a me alienum puto" ("Sunt om §in imic

~III iomenesc nu-mi este strain"), liapartine lui Menandru, §i

II JI T e re nt iu , c aru i a 1 i este indeob§te atribuit.

Menandru ~iinceputurile comediei de caracter

Foarte apreciat, 'i n epoca §i mai tarziu, a fost Menandru

(342-292 LHr.). Plutarh 11socotea a fi de calibrul lui Aristofan.

ircula pe atunci 0 yorba care confirma aceasta lauda: IIUnui om

Ii este mai user sa se lipseasca de yin decat de comediile luiMenandru". Adept al lui Epicur, a dus 0 viata in care a cautat

rasfatul, aspectul sau efeminat dand nastere anumitor comen-

tarii. Sfa~itul, daca e sa credem ce s-a spus, i-a fost tragic,

Mcnandru murind inecat, smuls de un val urias de pe tarmul

unde privea marea (dupa 0 alta varianta - pe cand se scalda).

Nici piesele lui, din pacate, cele 108, n-au avut 0 soarta buna,

Dlntr-un motiv sau aitul (necopiate de tnvatatli bizantini fiindca

foloseau 0 limbii "impura" sau arse de preoti fanatici), ele s-au

pierdut, neajungand panii la noi decaf fragmente care, ce-i drept,

lnsumeaza mii de versuri (comedia Mizantropul a fost descoperitA

tacziu, 'i n urma cu cateva deeenii, aproape in intregime). A

participat, ca top. autorii dramatici, la concursuri, unde nu a

lriumfal prea des, maniera lui de a serie potrivindu-se mai putin cu

gustul vremii decat aceea a rivalului sau, Filemon, Pe care

Menandru, cu un ton amarui, il mtreba: "Spune-mi pe lata,

Filernon, nu p . - e rusine de tine cand imi iei inainte?" Postentatea,

cum setntamplii adesea, a asezat valorile In reliefullor.

Lui Menandru liplacea desigur sa observe oamenii,

pacatele ~i cu virtutile lor. Cu felul de a fi ~i cu graiul care

di tinge. Numele, de asemenea, Ii diferentiaza, Sunt

cizmari, bucatari, medici, selavi; sunt biitraru afurisiti

bombanitori, tineri bleguti, dar §i, altii, plini de elan, fete nurlii

vorbarete, curtezane agreabile, servitoare pe post de connuents

s.a.m.d. Comediile (cateva titluri: P ata cu co s ita tiiiata, lmnricinatii,

Profetesa) urmeaza 0 schema 'i n care, ca din intamplare, copilul

regaseste parintii (artificiul recunoasterii e la mare cautare)

doi tineri indragostiti, biruind orice oprelisti, inclusiv

D spre Filemon (c. 361-c.263 i.Hr.) nu putem discuta, data

, t I . racia informatiilor de care dispunem. Era, flira indoiala, un

Ifltlv isel, care compunea usor, in ritmuri vioaie, presarandu-si

1 1 1 1 cu vorbe de dub. Plaut s-a aratat interesat de scrierile l u i .

Alti autori de comedii care vin s a 1mbogateasca tabloul sunt

III,. (c.36O-c.263i.Hr.), care a incercat s a combine elementele

fl' ~ice1e de farsa, Apolodor din Carist, Apolodor din Gela,

,,'ip din Pella, care au stat Iii ei tn atentia lui Plaut §i a lui

A LT E G EN UR I C O MIC E

H de consemnat, in epoca de afirmare a Comediei noi, ~i

I II agedza sau [arsa rintonica, numita asa fiindca a fost creata

I ,",hon. Se baza pe trasnaile vechilor comici populari. Avea

't'nta parodied (luand in ras, de pllda, tragediile lui

IIflth·). De asemenea, mimul, cu un caracter de improvizatie,

/81/



care se juca prin piete. Dispunea - de prin 470 i.Hr. - ~ide texte

scrise, cum erau mimurile lui Sofron. Se subirnparte in rnimul

realist (ilustrat de dialogurile cu iz plebeu ale lui Herondas) ~i

cel liric (sau cantat).

T EATRUL LA TIN

Origin; §i forme

Obarsiile teatrului latin se aseamana Intrucatva cu cele ale

teatrului grecesc, componenta religioasa nefiind lnsa atat de

rnarcata. in toiul culesului prin vii, taranii, ametiti de licoarea

consumata, se distrau suguind, radeau cu potta unii de altii,hazul lor fund imbibat de licentiozitati. In zilele cand, 1a Roma,

aveau loc manifestari Inchinate lui Jupiter, manifestari ce maicuprindeau intreceri atletice, curse, lupte, se forma un cortegiu

In care, topaind §i chiuind, potrivindu-si, pe c a t puteau, pasii cu

sonurile de flaut §i ptedl, i§i faceau simtita prezenta, sa-l numim

astfel, protoactorii. Manjiti pe fata cu sue de fructe, arborand

ma§ti din scoarta de copac, zvapaiatii acestia stiau s a cante din

gura §i la instrumente, se pricepeau sa danseze, ceea ce, dincolo

d desconsiderarea cu care erau tratati (proveneau din paturi

inferioare - sclavi, plebei), le atragea §i simpatii .

o prima forma de teatru, daca 0 putem cataloga a§a, estefescenninul, 0impletire de dans, rnuzica si cantec, provenita de la

etrusci. Se declansa fie la muncile agricole, fie se incadra in

ceremonia nuptiala. Vorbele aruncate, in dreapta, in stanga, cu

acest prilej erau adeseori usturatoare. Aveau, cualte cuvinte, un

zimt satiric.

Vocabula "satira" deriva din "satura", un amestec de

mancaruri condimentate. Samra, care continua fescenninul, este

tot 0 improvizatie urnoristica, sernnalata prima oara, ea exhibitie

/82/

Itl trionica, In 364 i.Ht. Miscarile caricaturale sunt mai pro-

uuntate. ScaJambaindu-se pe strazi, prin piete, prin crasme,

I Lrionii (cuvantul are origine etrusca - "roster") nu menajau pe

~uneni, ba chiar mtreceau adesea orice masura..

Influenta etrusca, la care am facut mai sus referiri, grabeste

1111 esul de constituire a speciei. Un inceput de cristalizare se

[uuduce pe la sfarsitul sec. al ill-lea i.Hr. sau poate 1aInceputul

'l' al Il-lea l.Hr. Pe la 240 tHr. era in yoga, daca putem zice,

,,,hllia atellana (eu obar§ii in Atella, din Campania), care consta

1 1 1 1 r 0 insiruire de scenete, de "scheciuri", in care faceau

uruicarii personaje reprezentand 0 tipologie invariabila -

I 1 .1 cus (natiiraul), care 1 1 anticipa pe pulcinella, Pappus (ghiujul

Iunolit), un stramos allui messer Pantalone, Dossenus (cocosa-

pi rautacios), Bueco (lacomul), Panniculus, care va avea un

Illlna§ in Arlecchino. Fabula atellana se baza pe ritm, gest,

IIl1midi, limbajul fiind inca rudimentar, eolorat dar Intesat de

IIl~aritati. Vom regasi, in Commedia dell'arte, cu anumite

IlIlIdificari, desigur, ma~tile folosite aid, ritmica debordanta,

1 ' 1 ' tica de temperament sudic. CreatoruJ atelJanei literare este

.uotit Pomponius. In istoriile teatrului mai sunt amintiti

uvius, Publius Syrus, Decimus Laberius.

Atellana a generat mimul, spectacol care, tntr-un aranja-

uu-nt de farsa, imbina pasajele vorbite cu gestiea de pantomima.

'lire paguba genului care abia ~i Iua avant, se inregistreaza un

''' 'rlin. Coplesit de giurnbuslucuri ~i mairoutareli, cuvantul ~i

"h'rde importanta. atunci cand nu dispare cu totul.

Daca, 'in pofida binefacatoarei lnrauriri grecesti , tragedia

1 1 1 1 cunoaste mari izbutiri, nici comedia, dupa cate oe putem da

IIrna, nu se statorniceste. Publicul, rnai uscat, mai dur

It leteste, cauta mai degraba reprezentatii violente, sangeroase,

I 11 m erau confruntarile necrutatoare Intre gladiatori §i inca-

1,'1' rile unor flare salbatice. carora li se diidea drumul inarena.

Unde romanii s-au dovedit superiori grecilor a fost 'in

•onstructia de edificii teatrale. La inceput (prin 145 i.Hr.) erau

/83/



din lernn, eu un podium ~i hanci pentru privitori. Primul teatru

d piatra, eel din Pompeii, putea primi pam la 40000 de

spectatori, in conditii de coniort, eu diverse Inlesniri. Exista 0

cortina, jar decorurile (manevrate eu ajutorul unor complicate

masinarii) erau pictate. Luxul arhitectura1 ~ibogatia mobilierului

(din marrnura, aur ~i argint), ea ~i a costumelor exprimau mai

mult decat orgoliu, 0 nernasurata tru£ie, dar nu lasau s a seintrevada 0vibratie mai adanea a sensibilitatii.

COMEDIA LATINA

Cu model greeesc, reflectat In subiecte, unele personaje,

anumite stari de spirit, comedia latina nu se poate Iauda cu

polizari de varf. Quintilian transa categoric: "k comedie, mai

ales, ramanem inferiori". Originalitatea, mai cu searna, nu-i deloc

usor de detectat in textele, facute s a amuze, produse de scriitorii

romani. De cele mai multe ori e vorba de traduceri sau, in cazul

c 1 mai bun, de prelucrari, in care se rei eva lnclinatia spre

zugravirea de caractere ~i spre 0 indulgenta critica de moravuri.

Tcrna politica, ~i din cauza unor severe 1egiuiri, este aproape

absenta, Limbajul comic, adesea de 0 remarcabilii voiciune, se

concentreaza din cand in cand in lapidare reflectii morale.

Far! a starui, sunt de arnintit comedi ile pa ll ia tae (sau

crepidesi, care preiau denumirea unor costume grecesti, comedia

togata (sec. II-Il.Hr.), aiellanele, in fine, mimele. AteUanele, despre

care am mai discutat, pastrau ceva din spintul vechilor comedii

populare, nu In ultimul rand placerea cinica de a debita (sau a

sugera prin gest) obscenitati. Mimele sunt farse decoltate,

apeland 1a bU£onerii care urmareau cu orice pret sa declanseze

r§SuI. Interpretii nu purtau m!~ti; in rolurile feminine urcau pe

scena nu barbati In fusta, ci chiar femei.

/841

S au eonservat doar mici fragmente din scrierile (sec. HI-I

" ) ale lui Lucius Livius Andronieus, care a fost ~i actor,

I ' 1 us Naevius, autor ce a avut de suportat lnchisoarea pentru

I I, indrazneli care au deranjat, Trabea, Atilius, Aquilius, Lici-

u lmbrex, Quintus Ennius, Quintus Caecilius Statius, Titus

Intus Atta, Afronius ~.a. Niciunul nu se poate compara eu cei

I' ponenti ai comediei latine, Plaut si Terentiu, ale carer

Ilil se mai monteaza ~iastazi.

Un comediograf cu succes de public -

Plaut, plebeianul

I'itus Maccius Plautus (c. 254-184 1.Hr.) a fost atras de

1111 indi de foarte tanar. S-a facut mai intai actor, apoi,

"I',and niste bani, s-a bagat in afaceri. Neavand noroc sau

I lipsit de pricepere, s-a trezit inglodat in datorii, experi-

I,,',md, din pricina asta, ~i conditia de sclav. Dintre comediile

II IU pastrat 20, plus inca una in fragmente.

$ i pentru el, ca ~j pentru ceilalti condeieri latini de inceput,

_I It luI gree, cum aratam, e suveran. Din comedia greceasca

II\ (Menandru, Fitemon, Dim s.a.), Plaut preia scheme de

, 1 , 1 1' ,. 1 , personaje, nume, plantand 'i n ambianta realism elemente

'" me. Nu e un as a1 compozitiei, Iogica intamplarilor nu-l

t IIIIupa, nici verosimilul unor reactii. Dar e inventiv, nasco-

1 1 1 1 , mtr-un ritm antrenant, intorsaturi de situatie, lovituri de

,IIll,nastrusnicii, puse in valoare de un verb plin de naturalete

til' colorit (I. Zamfirescu: "Ca manuitor ~i creator de cuvinte,

I lit poate fi pus Inrand cu Aristofan ~icu Rabalais"). Horatiu

nemultumit de carentele versificatiei, dar Plaut, intrand

f III vie comunicare cu spectatorul mca din spiritualele

,Inguri, alternand, cum se obisnuia atunci, pasajele recitate cu

" Iantate, a ~tiut sa cucereasca 0 audienta care i-a conferit 0

Ilpll'sionanta popularitate. Constient de asta, si-a compus un

/85/

epitaf care incepe asa: "Dupa ce Plaut si-a dat sfar§itul, comedia It 1111lui, ii face unele servicii (Peniculus, din Gemenii,



1 " "ange ...

Dar pam sa planga, prin harul si hazul lui Plaut a facut

oamenii sa rada. Prin dezinvoltura spirituala a repIicilor, prin

aracterele, ca ~i prin aluziile sprintene din care emana 0 plinl

de invatammte experienta de viata. A§a, in Gemenii (c.215 sau

194 I.Hr.), C omedi c magarilor (c.212 i.Hr.), Negufiitorul (206 sau

t 96 lHr.), F ata d in Casinum, Cutia cu ju ciir ii (c.203 iHr.), Miles

g Lo ri os us ( So ld atu l fa nf ar on , c.203 HIr.), Stichus (200 l.Hr.),f.pidicus (c.195 i.Hr.), Omul cu trei dinari (c.194 i.Hr.), Gargiirita

( . 193 l.Hr.), Bruialul (c.190 LHr.), Aulularia (W dca cu bani, c.191

I.Hr.), Cartaginezul (c.191 i.Hr.), fn~eliitorul (191 i.Hr.), Captivii

«'.J89 sau 193 i.Hr.), Bacchidele (c.189 i.Hr.), Odgonul (c.189 sau

intre 200 ~i 192 i.Hr.), Casa cu stafii (c.188 tHr.), Amfitrion (c.188

i.lrr.), Persanul (c.186 i.HI.).

Personajele, in aceste comedii, au viata, chiar daca sunt

lucratc dupa un tipar anume (comparatia cu marionetele nu e de

rt spins, dar are ceva fortat), Sunt, inevitabil, batranii, rautikio~i,uetntclegatori, egoisti, l ibidinosi, ravnind la gratiile unor tinerele

(Dcmenetus, din Comedia ,niigarilor, Nicobulus, din Bacchidele,

Slalinon, din F ata din Casinum s.a.) - de aiei conflictul, cu

implicatic erotica, dintrc generapi. Apoi, femeile - bune,

chibzuite, oneste (sotiile din Stiehus, Alcmena din Amfitrion) sau,

din contra, afurisite, puse pe artag (Artemona, din Comedia

IllIlgarilor, Dorippa, din Negustorul). Tinerele raman, in genere,

curninti, pastrandu-si ~i la greu integritatea fizidi § i sufleteasca,

Curtezanele sunt, cum ne putem astepta, viclene, amorale sau,

oricum, lipsite de pudoare (Lena, din Cu ti a e u [ uc dr ii , Erotium,

din Gemenii s.a.), dar pot avea ~iele duh ~i,de ce nu, 0spoiala de

cultura (cele doua Bacchis, din Bacchidele, Filematium, din Casa

eu stafii). Se adauga traficantul, cel eel care cauta sa plaseze c a tmai avantajos curtezanele, codosul perfid si einic (Ballio, din

ln~elatorul, Labrax, dinOdgonul), parazitul care vesnic sufera de

£oame, oplosit pe liinga cate un tip bogat, caruia, desi parsiv de

/86/

Irotragus, din So ldatul f an fa ron ). Ar mai fi bucatarul care

"'rpele§te din bucate, soldatu1 peste poate de laudaros, dar ~i

I Isonaje1e a1egorice (ex.: Supararea, Teama, Bucuria, in

"S It ta torul) .in fine, sclavul. "Sclavul - noteaza Rene Pichon, cu 0

nnulare aparent paradoxaIa - este rege in teatrul lui Plaut".

I!'ur existenta lui de ins aservit, nu e de invidiat ("Toti suntem" F

1I111.ridin nastere - exclama unul dintre acesti deposedati ai.urtei - ~i fiecare din noi nazuie§te spre libertate. Sclavia este

1 1 1 0 1 1 rea dec at orice nenorocirc, mai rea chiar decat moartea. Pe

II' Iupiter il uraste. pe acela u face mai Inw selav").

I11I 'ciindu-§i stapanii In istetime, descurcaret foe (lasa ca unii

rut prosti ca noaptea), sclavul W mai §i trage p e sfoara

Iuronul, speculandu-i naivitatea, asa cum l~i bate joe de cei ce

umfia in pene. Dar, urmarind sa-~i redobandeasca libertatea,

I scoate de fiecare data stapanul din incurcaturi. Daca acesta e

II, r §i se izbeste de piediei incalea iubirii lui, face pe dracu-nI tru ca dragostea s a triumfe. in zvapiiiata galerie se ~iruie

Ir-ssenio (Gemenil), Libanus si Leonida (Comedia magari lo r) ,

1 nnpadion (Cut ia eu j ue ii ri i) , Palestrio (SoLdatul fanfaron), Epidi-

\I'" (£pidicus), Truculentus (Brutalul), Pseudolus (In§eUitorul),

I , . nio (Cas a eu s ta fi i) , Toxilus (Persanul) s.a. Sunt antecesorii lui

Ill' chino, ai lui Scapin §i ai lui Figaro.

Perlpetiile urmeaza un ~ablon. Tinerele fete, rapite sau

III'rdute in £raged a copilarie, l$i regasesc, dupa neverosimile

, • uciri de intamplliri (sunt rascumparate etc.), parintii. Deliticei, 1n acest punct intervine 0 secventa 1a care §i teatrullui

1II.Iut recurge insistent - recunoasterea. Parintii i~i recunosc

IIlrolslele, fratii (eventual, gemeni) se regasesc, dupa 0 tnneaga

IIIta de quiproquouri, coincidente, con£uzii, care dau comediei

till brand spre absurd (Gemeni i, Cap ti vi i) . lei, colo - pentru

1 I~irea gamei efectelor de contrast, frapanta ~i in zona

"II,Icterelor -, cate 0 nota mai sensibila (ca in Baeehidele, de

/87/

pilda) va fi induiosat spectatorul atenian. Altfel, rasul e suveran I nu-iat In darn (cad femeilor nu Ii-i pe plac) ~inerod fiind



In comediile plautiene, care au inspirat, de-a Iungul vrernii,

scriitori ca Machiavelli, Ariosto, Shakespeare, Calderon de

Barca, Comeille, Rotrou, Scarron, Cyrano de Bergerac, Moliere,

Regnard, Kleist, Giraudoux).

Gemenii, din care se trage shakespeariana piesa Comedia

erorilor, se bazeaza pe imbroglio de la inceput pana 1a sfar~it.

Asemanarea unor gemeni e 0 sursa continua de incurdituri

hazIii.Care e povestea? Un negustor sicilian, a£1atIntr-o dilli torie,

l~i pierde unul din eei doi H i. Fii gemeni... De suparare, se

sfar§e:;>tecurand. Bunicul, neimpacat nici el cu gandul acelei

pi rderi, li schimba celui ramas numele din Sosicles In

Menehmus, ca 56-1 cherne ca pe fratiorul disparut cine stie unde.

Afland toata istoria, Menehmus IIpleaca din Siracuza, unde l~i

ducea zilele, sa-l caute pe Menehmus 1 Ca un facut, dupa 0

r lacire de sapte ani, se opreste la Epidamnum, unde fratele lui

fu se infiat de un om de treaba ~i 0 ducea bine. E Insurat, dar 1

s-a acrit de casnicie ~ de aceea frecventeaza 0curtezana, Broda,

car se pricepe sa ademeneasdi barbatii (vorba unui parazit,

P miculus: "E numai miere curtezana cand are de-nsfacat ceva!").

Y n orice caz, inincurcala ce urmeaza, femeile i§ i au rolullor.

Totl eei care tree prin scena au la un moment dat senzatia

a sau ei sau ceilalti nu sunt In toate mintile. Unul, Menehmus L

e luat drept celalalt, Menehmus II. $ i viceversa. 0 nebunie, ce

mai, de garantat erect de ilaritate. Niciunul nu e crezut ca e cine

e, ~i de aici, din aceasta sarabanda de confuzii, un ~ir de

plWiranii. Pana ce gernenii, cum nu se putea altminteri, ajung,

gratie ~i agerimii sclavului Messenio (care drept rasplata va fi

eliberat), sa se recunoasca. Farsa se s£ar§e§te printr-un suras.

o foarte izbutita comedie, plina de nerv ~ide savoare, este

M i les g io rio su « (S old atu l fa nfa ro n) ; piesa s-a jucat §i in zilele

noastre, partitura lui Pirgopolinice, militarul umflat In pene,

/88/

flU'rOasa.

Crezandu-se irezistibil (favorit al lui Venus, ~imai multe

II), fanfaronul caruia Ii fug ochii dupa fuste "captureazii" 0

IIIgr toare curtezana ateniana, Filocomasia, aducand-o In casa

I rli n E fe s. Frustrate mare pentru Pleusicles, tanaruT care

Iplna dupa dansal Din fericire, sclavul acestuia, Palestrio,

II" wi ca top. sclavii plautieni (care se pricep de minune sa ~easa

I ' viclesug cu mestesug"), se implica ~i nu trebuie sa ne

I hum cli va avea succes. fum ~i inm ~i cheama stlipanu1m

I I , 1 1 1 preajma locuintei viteazului lnchipuit. $ i 'il plaseaza

I I t) "loca\ie" care se invecineaza cu aceea a desfranatului fara[II, Mai mult, el stie cum, borteleste zidul despartitor, pentru

hnerii sa se poata vedea ~iImbratisa.

Chinionul face s a fie vazuti Intoiul ardorilor amoroase de

, lav. E primejdie, daca afla fiul lui Marte! Dar iara~i

d· Ivine Palestrio, care ITabureste pe indiscret, minciunindu-l

h-meia pe care 0 vazuse In bratele unui barb at nu era

IlIl'Omasia, ci sora ei geamana - alt ' /~ablon" plautian -, Diceea,

1111 teala reusindu-i, Palestrio impinge stratagema mai departe.

I I II face pe erotomanul capitan sa creada ca 0 persoana

1I\ll\ina din casa de alaturi, maritata, s-a amorezat de el ~i di i

Id. rui dad! Pirgopolinice s-ar descotorosi de juna care ~i asa

I I (ltlre dispusa sa-i ofere gratiile. Credul, paunul ligrabeste

" I area, mai ~icadorisind-o si, tantos ~imdntat de sine, merge

I ia rasplata. Ca In comedia populara, ise administreaza 0

ItllI<lgealaindesata.

Ca §i in alte piese ale lui Plaut, §i aici a vern a face cu

1 numitul teatru in teatru. Personajele, unele dintre ele, i~i

IlInti, ca niste "comedianp", niste roluri, schimbandu-si pe cat

( lbil vocea ~ aspectuI, "regizorul" acestei imaginative

Il'nari fiind sclavul Palestrio.

Pirgopolinice, pe care il vom reintalni sub chipul lui

illlllInonte ~ial lui Spa vento din Commedia dell' arte, a stimulat

/89/



creativitatea unor autori ca Rotrou, Comeille, Scarron, Cyrano

de Bergerac: §i Falstaff, a1 lui Shakespeare, concupiscent §i

pagubos, mosteneste ceva din alcatuirea lui. Th. Gauthier, m

Capitattul Eracasse,ilpriveste intr-o alta lumina, izbavindu-l de

caricaturaI.

A ulu la ria ( Ule ic a c u b an i) propune un tip, al avarului, care

va face cariera in teatrul universal, daca e sa ne gandirn la

Moliere, Goldoni, Labiche (iar la noi, Delavrancea, cu Hngi

Tudose). Actiunea se petrece la Atena. Un zgarciob, Euclio, eare

mostenise torturantul viciu de 1a bunicul §i de la tatane-sau,

gase§te - prin vrerea zeului Lar - 0oala cu bani. Din dipa aceea

nu mai are pic de liniste, chinuit de gandul c a . se va gMi cineva

sa-i ia eomoara. Sta de veghe §i zi §i noapte ~i suspecteaza p e

oricine ca i-a aflat secretul. Spaima lui urea spre paroxism ~i

cheama parca necazul ce, oricat se fereste ell ise intamplit Un

selav ilurmareste m pad urea unde Euelio l~i 1ngroapii ulcica,

Bineinteles, 0fura. Capiat, avarul scoate strigatc de disperare,

traindu-si oarecum dramatic (e cuprins de 0 "ja1e fara margini")

pkitarua. In vaicareala lui e §i 0 doza de scranteala - batranul nu

mai vrea sa traiasca,

Dar, incele din urma, lucrurile se rezolva, Un june, Liconides,

o iubise cu forta pe Fedria, fata ca.rpanosului. Necunoscand

t.ar~a, un biHranel, Megadorus, vrea sa 0 ia de nevasta, Se

razgande§te dupa ce Liconides i§ i marturiseste fapta. Junele,

cumintit acum, va avea parte de copila hapsanului dupa e e ,

recuperand buclucasa ulcica de la sclavul sau Strobilus i-o inapoi.azA

luiEuclio, acest Inaintas direct al molierescului Harpagon.

Greu de crezut eli la Captioii spectatorii se strieau de ras. S iasta nu pentru di intriga ar fi complicata (chiar este!), ci fiindcl

exista, surprinzator, ~j note grave. Si ° mai deosebeste ceva.

Cum se spune intr-un monolog, "versuri deoeheate" nu-s ~inid

nelipsitii "eroi" precum soldatul tngamfat ca un curean, codosul

sau curtezana care traieste numai pentru trup. Este, ce mal

/90/

11bJ, ° piesa IIdoldora de ornenie" - Plaut dixit!: "Poepi rareori

IIIIIlza astfel de comedii, m carel Si ornul bun, mai bun ajunge".

Sa vedem!... Un cetatean instant, Hegio, sufera teribila

I Illnade a-si pierde de timpuriu eei doi fii. Unul, rapit de un

Iw ham, e vandut cuiva care vola sa-l daruiasca, ca pe 0

I . IIC vie, baiatului sau, pe nume Filocrates. AI doilea fecior al

II IIgio eade prizonier i~ cursu! unei lupte. Intamplarea,

Itll.,ipomenita, face ea el sa fie cumparat chiar de piirintele sau.

I! lin scop anume: sa-l schimbe eventual cu baiatul aflat,

I"pva in Elida, incaptivitate.

[ocul de ma~ti (iara~i, teatru in teatru) incepe. Captivii lui

I , ~in,Filocrates §i Tindar, sclavul sau devotat, pun la cale un

II, care, evident, le va reusi, Cum batranul are de gand sa-~i

.H;ca fiul despre care banuieste cil s-ar afla m Elida

111I\,mdu-lacolo pe unul din cei doi, sclavul, nu stapfinul, pe

I IIU vrea sa-l piarda din mana, Tindar se da drept stapanul

lrlocrates, ca sa-l faca scapat pe acesta. Cand afJ.a, Hegio,

[nlus de marne, ilpune in lanturi, trimitandu-l tntr-o cariera

I' ,'lra. Nici acum Tindar, prieten adevarat, nu sufla 0 yorba,

1"~3nd sa se sacrifice.

Surpriza, care era de asteptat, urmeaza mdata. Filocrates,

I01"cuvant, se intoarce, aducandu-l cu sine pe tanarul diutat

11.·gio,Filopolemus. Bucuria e mare, dar ea va fi ~i mai ~i in

I r tn care sclavul care candva 1 1 rapise destainuie celor de fata

l tlocrates Insu~i este fratele celui toernai regasit, Moment

,It, previzibil, a1familiei reintregite.

In Casa c u sta fii ne aflam, ca in mai toate piesele datorate

I urlor latini, intr-un oras grecesc. Batranul Teopropides e

I IInEgipt, cu treburi. inlipsa lui, fiul, Filolaches, un june

, '1 '1 la minte, Ii toaca banii in voia cea buna. Asa e el,

hlhzu i t . Face, altminteri, ~i0 fapta buna. Placandu-i mult de 0

Il na, Filematia, 0 rascumpara, bagand mana pana la cot in

illli parintelui. Asta mca ar fi laudabil, dar Filolaches e

/91/

petrecaret ~inu se uita 1a bani cand e sa benchetuiasca impreuna Ih.lf n-ate? Poate cineva s~ posede harul de a se afla tn mai



cu arnicii.

Pana intr-o zi, cand tatal lui se intoarce, cu 0 corabie.

Afland vestea, sclavul Tranio cauta sa-l faca sa-~i intarzie sosirea

ara a nascocind 0istorie abracadabranta cu niste stafii care i-ar

bantui locuinta, Pacaleala continua ~i cu alte brasoave, batranul

fiind, se vede, usor de tras pe sfoara. Socotelile le strica, exact

cand parea ca apele s-au linistit, camatarul, care ~i gase§te

to mai arum sa vina ca sa-~j ceara lnapoi banutii. Teopropides e

In pragul unei crize de nervi, dar se inrnoaie atunci cand

prietenii risipitorului sau fiu promit ca vor achita datoria.

Sensibilizat ~ide faptul di Filolaches (care, cu cruzimea varstei, 11

voia mort: "A'§ vrea pe loc sa-mi vina vestea eli tatal meu s-a

prapadit") se sfieste, chipurile, sa-i apara in £atii,batranul ll iarta.

Poate sa.bea, poate sa iubeasca pe cine-o vrea, atata numai: s a se

caiasca, Intentia morala a comediei e cat se poate de trans-

parenta,

Amfitrion e 0 farsa care face apel la mitologie. Zeii nu se

prea imbulzesc in comedii1e lui Plaut. $i, iata, aid se infati~eazi

tnsus! lupiter, dar nu lntr-o posture augusta, ci ... facandu-~i de

cap. Cu apetitu11ui amoros enorm, fara. satiu, stapanul cerului e

in tare de orice ~elatorie ca sa-§l satisfaca poftele cu orice

muritoare pe care §i-a pus ochii.

Acum 0 doreste pe Alcmena (Alcumena), prea cinstita

n vasta a lui Amfitrion, care e departe, pe campul de batalie.

Printr-o metamorfoza care-i sm la indemana, Iupiter ia chipul

sotului Alcmenei, ise substituie deci, si, lungind noaptea, ~i face

cheful. In preajma, fiul sau, Mercur, ii protejeaza aventura.

~O§elata, dar traind voluptati., divine, femeia ramane grea; 0

lasase lnsarcinatii '§i Amfitrion.

Curand, razboinicul se intoarce triumfator acasa. IIasteapta cea mai buna si cea mai integra dintre femeile tebane.

Dar 11contrariaza un sir de ciudatenii, Sclavul lui, Sosia, ij face

un raport care ilperplexeaza. 0 mai fi avand un "dublu" de care

/92/

IllIiIl~locuri deodata? S-au scrantit cu totii? Aiureazii? Dar el,

IIIir, 0mai £ i in deplinatatea facultatilor mintale?

Iupiter, vadind un caracter 1ndoielnk, nu rezista ispitei de

bate joe de bietul incomorat. IIface, 'intre altele, "talhar" §i-

tim a cinismului ba§calios - "seduca.tor"! Vazand m s a c amtitrion ii arunca grele invinuiri sotiei pangarite fara sa.-~idea

.una, zeul zeilor decide sa ia asupra-si "necinstea faptei". 0

I ,ulpa pe partenera lui de 0 noapte (lunga, lunga.."), intimi-

11111Ju-L §i impaeandu-l pe sotul lezat cu argumentul

I" ,puterniciei sale. Zeilor li sc ingaduie orice, Amfitrion sa fie

IIlgulit de hatarul pogorat asupra casei sale. Cum femeile

Iu-ori ies in pierdere, Alcmena va naste doi gemeni, unul al

"\,,Iui, Ificles, §i celalalt, Heracles, sortit unei legendare vieti de

' 1111 ~icare va ajunge sa fie primit intre nemuritori.

Terentiu -sentimentalitate Ii aristocratism

Publius Tercntius (c. 190-159 'i.Hr.) s-a nascut probabil in

"' tagina, pe eontinentul african; de aceea a §i fost supranumlt

h-r (care mseamna "Africanul"). A fost adus la Roma ca sc1av,

,I", curand, el reuseste, prin insusirile sale, sa atraga atentia

11I,locratiei vremii. Protectia senatorului Terentius Lucanus, de, .I care, rum se obisnuia, l§i ia numele, Ii confera un statut

ptlvilegiat, mai ales dupa ce devine liber. Si-a pierdut viata In

II I lila unui naufragiu.

Indinat spre seris, Terentiu se manifesta inca de foarte

";Ir pe tiiramul comediei. A compus sase piese, toate pastrate,

III11sindca sursa (In procedeul contaminatio) texte de Menandru,

IIprimul rand, ~iApolodor din Carist. Detractorii i-au contestat

III Ice bruma de originalitate, msa Terentiu, in prologurile unor

/93/

piese, s-a aparat, unul din argumente, ernis in Eunucul, fiind fICa -III mai sunt nesabuiti, ca la Plaut, agitati ~i patimasi (desi au



din cei vechi au dreptul eei noi sa se inspire".

Filra verva sclipitoare, in registru buf, a lui Plaut, farl

expresiile buruienoase din opera aceluia, eomediile lui Terentiu,

care nu se impun prin vitalitate ~i nici nu scapara de fantezie,

r spira 0 stare de calm. pastrand, cu gust, 0 linie eleganta,

echilibrata, eu tente de rafinament. Sunt mai sentimentale,

investitia de afecte cumpanindu-se eu Inclinatia spre reflectia

rnorala, impregnata de stoicism (lndemnul de a infrunta

vicisitudinile soartei, de a pune m a s u r a in pasiuni s.a.m.d.). E

de-ajuns sa citam maxima (zice-se, preluata de la Menandru)

"Sunt om ~i nimic din ce e omenese nu mi-e strain": 0 alta

formulate celebra (din Formio): "Pe eei 'indrazneti norocul Ii

ajutii"; ~i 'inca una: "Cap. oameni, atatea §i pareri" (tot din

rormio). Terentiu are, ca putini altii, stofa de moralist. n ajuta ~i

predilectia lui pentru exprimarea ingrijitii, pentru cuvantul atent

iz lat, apt sa redea un adevar Iauntric.

Comediile sale, cam lente si fara culori izbitoare, nu s-au

bucurat de sueces infata unui public deprins cu altceva. Nu, 'in

ori e caz, cu atata masura ~icumpatare, Abia ill Renastere vor fi

I pr tuite cum se cuvine. Montaigne 'il lauda, Moliere (In

V iclertiile lui S capin ~ ~ coa la hilrb aplor) i§i nutreste inspiratia

citindu-l §i tot asa La Fontaine (intr-o imitatie dupa Eunucut i .

1ntr-o Atena a carei ambianta nu pare a fi nici greceasca, nici

romans, se deruleaza istorioare pe care Ie cunoastem, Tinerei de

buna conditie, emotivi §i delicati, palpita pentru fete fara avere,

pudice ~i gingase, curate ~i oneste. De fapt, ~i ele se trag din

familii distinse, dar incidente, putem spune, de conventie, le

instrainasera de parinti, Decisi sa treads peste orice oprelisti,

peste opozitia batranilor, tinerii sunt cu atat mai fericiti atunci

cand se descopera adevarul. Pentru Terentiu, dragostea se cade

sa fie incununata prin casiitorie.

~a se ~i illtampla ~i nu-i de mirare cata vreme, dincolo de

rnicile incontrari, intre generatii domneste buna In~elegere, [unii

/94/

1!1'"le lor de zbucium: /lNu mi-o ia nimeni, decat moarteal",

III~<, lnFa ta d in A nd ro s, Pam file, indragostit de Gliceria), ci au

Ih-ll, ~oviiieli candide, adolescentine, interiorizari ill cheia

'1I'1.)ncoliei, f r a m a n t a r i sufletesti (Antifo, din Formio, Fedria, din

, I I l1 u c u l ). Sunt respectuosi cu genitorii, care, ~i ei, se o~iirasc din

HId In cand, dar altfel sunt Intelegatori. Sigut, si intre ei exista

dll,'r ntieri: Demea, din Adelfoe, e excesiv de autoritar, aproape

llranic, spre deosebire de Micion, un unchias de treaba, chiar

I11'1 lngaduitor.

Sclavii, marii sforari in comedia plautina, conduc §i aid

• [runea, dar isi modifica imaginea. Mustind de inventivitate, ei

lint mai cuviinciosi, mai la locul lor, loialitatea de care dau

.lovada scuturandu-se de insolente ~i de parsivenie. E drept di

ru s toti la fel: Sosie (din Fa ta d in Andros ), care nu mai e selav, ci

Illu-rt, nu-si dezminte devotamentuJ, 1 n vreme ce Dave e pus pe

lilt rigarii, iar Birria e §i gogoman. §i veninos, ~i prost crescut.

N It IparazituJ nu mai e mai vechiul linge-blide, vesnic hamesit,

IIun tip mintos, duhliu, care, ca §i sclavul, face si drege,

I ',il..and potrivelile care due la un reconfortant s£a.r~it .

nrtezanele, cu 0 exceptie-doua (una s-ar gasi in e e l ce se

I " ~ ,kpse§te singur), sunt §i ele in curs de reabilitare, proband,

1III'cum Thais (din Er muc ul) , generozitati neasteptate ~i 0 mai

IIIk5 disponibilitate pentru traiul frivol §i gestul interesat.

t.unele (Nausistrata, din Formic s.a.) au resurse care pot merge

I',ma La sacrificiu. Un persona] nou, ill galeria de portrete -

l"lrtrete, nu caricaturi - a lui Terentiu, analist eu subtilitati in

1 1 10mpsihologic, ar fi soacra, care nu e luats in ras, gasindu-si si

I I un 10C§or in economia intrigii. E 0 anume fluiditate In

«nstructia personajelor, ill sensu! di 'in elc se pot intersecta

umbre ~i lummi ~i,la 0adica, ele se pot schimba din rau inbine.

Paradoxal, Terentiu este un Innoitor care coboara cortina

l'I'ste eomedia latina. Revin ~i La el procedee consacrate -

uu-vitabilul imbroglio, coincidentele uimitoare (dar, nu-i asa,

/95/



/96/

previzibile), eate 0 paruiala, un deghizament, cum sade bine

oricarei farse. Dar prin toate aeestea genu I,poate ascultand ~ide

misterioase legi, nu prospera. Aflat la un capat de drum,

Terentiu lasa sa se mtrezareasdi, peste seeole, alte zari, Zaristea

eomediei sentimentale ~ia dramei burgheze.

And ri a ( F at a d in A nd ro s) (166 i.Hr.) inca mai suscita atentia

unor regizori, fiind inclusa in repertorii. Intriga, la fel ca m

eelelalte eomedii terentiene, nu ne ia prin surprindere. E 0

poveste care se tot repeta, Un tanar atenian, Pam file, s-a

amorezat lulea de 0 fata frumoasa eoz, Gliceria, sora unei

curtezane care e pe moarte. Tanara, venita din Andros,

lasandu-se iubita de suspinator, ramane insarcinata. Pamfile este

msa logodit cu Filumena, copila lui Chremes, de care nu stie

cum sa scape. Cand afla, batranul tata anuleaza proieetata

casatorie. Dar mahnirea ise risipeste atunci cand se descopera c a

fata din Andros este chiar fuca lui, care, bineinteles, Iifusese

furata incopilarie. Nimic nu impiedica acum maritisul Gliceriei

cu Pamfile si, ca buna dispozitie sa fie generals, Filumena Wgase~te ~i ea un sot, Charin, un amic allui Pamfile. Unele nume

vor reveni in comedia Soacra, unde 0alta Filumena e maritata cu

un alt Pamfile. Casnicia lor merge prost pana spre final, cand,

dupa cuvenitele revelatii, pacea revine tn caminul periclitat 0

vreme.

Dupa Soacra (165 LHr.) 9i ee l ce se p ed ep se sie sin gu r (1 63

i.Hr.), in 162 lHr. se reprezinta Eunucul, piesa care, spre

deosebire de alte productii ale lui Terentiu, a fost pe placul

spectatorilor.

Unui tanar, Cherea, ii cade cu tronc 0 fata, Pam fila, care i~i

duce viata In casa curtezanei Thais, trecand drept sora ei, Se

perpeleste, se prapadeste de dor. Ca de obicci, solutia propice

vine de la un sclav, care aici se numeste Parmeno. Ca sa poata

patrunde la eea care-i stapaneste simtirea, Cherea se va deghiza

'in eunue. Ajuns, fara sa dea de banuit, in preajma Parnfilei, 0

seduce, dovedindu-i cli eunucii pot fi ~i, nu le fie de deochi,

virili. Dupii tipicul eomediei latine, urrneaza 0 deseop rire

r Ivatoare. Vanduta candva ca sclava, tanara, cumparata de

militarul Thraso, care 0 daruieste curtezanei Thais, provine

dintr-o familie distinsa. Incat, indragostitii sc pot easatori.

Chorea are un frate rnai mare, Fedria, caruia is-au aprins

I', lcaiele dupa Thais. De aici, conflicte cu In fumuratu 1,

prostanacul ~i,pan! la urma, lasul Thraso, consiliat de un

I'arazit expert ina-ale linguselii, Gnatho. Fedria are, bineinteles,

I.t~tig de cauza, astfel ca asistiim la un final de doua ori fericit,

Intoemai ca in Pormio (162 i.Hr.), care l-a stimulat pe

Moliere sa serie Vicl en ii le l ui S cap in . Povestca, chiar lnainte de a

porcurge piesa, 0 cam stim. Chremes (nume pe care l-am mai

Illtalnit) a avut in tinerete 0 relatie cu 0 tanara din insula

I. irnnos. Din aceasta relatie s-a nascut 0copila, Antifila.

lmprejuriirile vietii au facut ca fata s a ajungii sclava, in

posesia unui negustor marsav. Faptul ca e saraea nu-l iropiedica

I It.! Antifo, fiul fratelui lui Chremes, numit Demi fo , sa se

mamoreze de ea. Batranul Chremes are ~i. el un fiu, Fedria,

mamorat, la randu-i, de 0 chitarista (situatie care revine, 'in

It'rmeni asemanatori, inAdel/oe). Vrea s-o rascumpere, dar nu are

hani. Se dovedeste salutara interventia parazitului Formio, un

lip la fel de destept ca sclavii. Acesta, conlucrand cu servii Davos

IGeta, face rost de suma trebuitoare, asa incat chitarista e

I,scumparata ~i,dupa ee ~iAntefila e recunoseutii de parintele

"I, totul se termina cu bine, eu 0 nunta ~icu inca una. Tot asa se

·.(ar~e~te ~i Adelfoe (160 tHr.), care se vede eli i-a pUkut lui

Moliere de vreme ee ecouri ale comedie terentiene pot fi

detectate 'in Scoaia barbatilor.

T RA G ED IA L AT IN A

Tragedia, surprinzator intr-un fel, nu a prins la un POPor

.1spru, confruntat eu dese provocari, cum era poporul roman.

Nici eapodopere nu s-au produs, care sa miste, eventual, nervul

/97/

E un univers terifiant, domirrat de ura (cuvantul eel mai II no, care sunt $i ai ei) sub ochii spectatorilor. Seneca incalca,



fr event), de 0 sete de razbunare care intuneca mintea, de

atrocitati f a r a seaman, istorisite pe indelete, in tirade incarcate de

amanunte oripUante. Tieste, Intr-un ospa] sinistru, "ospatw

razbunarii", preparat de fratele lui, Atreu, i~i Infuleca propriii

copii (Atreus); Astianax, baiatul Andromacai, e azvarlit de Ulise

de pe stanci ~ise striveste in prapastie cu creierii scosi din teasta

(Anrlromaca); Teseu incearca. intr-un zadamic act de ciiinta, sa

refaca trupul sfartecat al feciorului sau, Hipolit (Fedra); Medeea,

cu su£letul in volburi, l§i ucide eu ferocitate un fal, §i inea unul.

o viziune tenebroasa, pecetluita de monstruozitate.

Rav~ite de "furie", de "manie", personajele, impinse de un duh

diu spre catastrofa, se dedau unor nimicitoare cruzimi. Ele

predomina net, eroii luminosi (Oedip, care, razvratit, acuza

oracolul de minciuna, Heracles, care, cu 0 tarie supraomeneasca,

de intelept stoic, 7nfrunta moartea pe care singur si-o doreste, pe

un rug aprins), care i§i inal~a privirea "spre zei §j stele", neavand

relief, fund lipsiti de grandoare. intr-o ambianta lugubra,

domneste nelegiuirea. Viscerala Fedra, cu ereditatea ei bles-

ternata, il doreste cu patima incestuoasa pe fiul vitreg, Hipolit,

un tanar frigid, care, ~i el inJantuit in anormal, detests femeia.

Medeea, "intruchiparea urii", ca sa se razbune pe ingratul Iason,

care 0 para.sise, l§i strapunge cu spada copiii. 0 clipa, are 0

clatinare, sub impulsul unei simtiri mateme, dar voluptatea

faptuirii omorului pedepsitor nu si-o reprima. Invartejita ca

intr-un delir, crancena creatura se lasa in voia unor paranoice

sumetiri (Jnfrunt pe zeit ~i zgiltai universul").

Daca lui Seneca i se reproseaza lipsa scenicitatii §i

cantonarea indeclamatii care se succed, una dupa alta, Medeea se

inscrie in replica, aid dialoguJ exercitandu-si din plin functia

dramatica, ~i daca tot am arnintit de aceasta tragedie, sa

mentionam ea scriitorul, care nu se supune mereu canoanelor,

propune 0 inovatie de secant efect punandu-si personajul titular

sa comita cele doua ingrozitoare crime (uciderea copiilor lui

/100/

II" I, regula statuata, in A rta p oe tic a, de Aristotel: "Medeea sa

IIII~i ucida copili inaintea publicului". Daca nu sporeste

numarul actorilor aflati in joe (ei raman trei), dramaturgul nu

IlIll' seama, lnsa, de regula celor trei unitati (de loc, de timp §i de

" uune). Zeii sunt Impinsi in arriere-plan, iar destinul nu mai este

lnvocat ca factor inexorabil. Din mitologie, Seneca preia,

ui.muind cu eleganta filtrul cuvantului, oferta de miraculos.

P a r r a in sec. al XVI-lea, scriitorul intra intr-un con de umbra.

ll'descoperitin Renastere , el contribuie considerabilla resuscitarea

u.igediei. Inraurirea sa se exercita asupra unor seriitori francezi,

p.mioli, englezi. Autorii elisabetani (Th. Kyd, ChI. Marlowe, W.

.hakespeare), Comeille, Racine sunt, printre acestia, nume1e

liroemmente.

A M U R G U L

La Roma, descresterea imperiului antreneaza $i sfar$itw

u-atrului, al tragediei §i comediei. 0 vremc, s-au mai jucat prin

m5.nastiri sau in anumite cercuri de rafinati piese de Plaut,

l'crentiu, Seneca. Nici gand sa aiba loc spectacole cu audienta de

.IIUidata. Publicul se intorcea la atellane, la mimi, aplaudand cu

»ntuziasm evolutia unor histrioni care, 'in farsele destul de

vulgare in care se produceau, faceau furori.

La un nivel inferior, gustul pentru spectacole ramane. Se

,uadi, Indeobste sub semnul irnprovizaliei, prin biserici $iincinte

publice, in for, 'in amfiteatre (cum era grandiosul Colloseum), pe

stadioane. Lumea se ingdunadea sa vada procesiuni religioase,

dernonstratii ostasesti, felurite ritualuri (eu un tot mai stins fond

rcligios), care puteau sa tina zile si chiar saptamani. lmparap.i, ca

sa-~i stapaneasca mai bine supusii, le of ereau "paine iii eire"

ipanem et circenses). Circus Maximus, asa-numit, putea sa

primeasca in jur de 300000 de curiosi, care puteau vedea, 'in

/101/



/102/

II, ltogabal, aparea pe podium in splendoarea (sau lipsa de

I'' ''"doare) a goliciunii lui.Intruchipand pe ... Venus.

Cat priveste evolutia propriu-zisa a tragediei, ea sufera

I!lfI,hfidiri de cornpozitic, Corul i~i pierde din rosturi, fund

II orbit in actiune. Actiune care e mai degraba un sir de

1 '1 oade lirice numite caniica, intrucat erau, cam ca in ceea ce va

I , upera, cantate. Important devenea solistul, care facea de toate,

I' masura mzestrarii lui - canta, dansa, mima, interpreta tot

, , 1 1 1 1 de tipuri. I s-a spus pantomim. Treptat, pantomimii,

, I llmtand la cant, s-au axat pe gestica, trezind incantarea lui

unntilian: "Au 0putere de imitatie care tine loc de cuvinte".

$i comedia, asupra direia nu avem a starui, cunoaste

!,·I.\§i praces de degradare. Nu se mai pun in scena piese de un

uurne calibru (Plaut, Terentiu), locul lor fund luat de mime,

1 11 .1 • piesute bufe, 1n versuri, jueate fara masti, cu subieete din

I ilitatea cotidiana, Trivialitatea, aici, era la ea acasa.

culmea excitatiunii, aici, ca §i pe alte a rene, lupte intre fiare

salbatice (ursi cu bivoli, bivoli cu elefanti, elefanti cu

urse de cai (dar §i de magaril), curse in saci. Mai sunt

duelurile intre gladiatori, in care unul dintre eombatanti urma

piara, De altfel, inaintea oricarei ciocniri, luptatorii

solemn pe dinaintea lojei imperiale, scandand: "Ave, imperator,

morituri te salutant" ("Ave cezar, cei ce urmeaza sa moara te

salutal"), Daca evolutia lor satisfacea multimile, cezarul,

plecandu-si adica urechea la vocea poporului, ridica un deget in

sus, ~i gladiatorul invins primea dreptul sa traiasca; daca nu,

d getul mare intors in jos insemna moarte pentru eel doborat,

Unii cercetatori neaga lnsa aceasta simbolistica.

Spectatorii alesesera. In 164 LHr., eei ce asistau la

r prezentarea piesei Soacra de Terentiu, afland ca in apropiere

lncepuse 0 gala de care pe care, 0 ciocnire intre gladiatori, au

p.1rasit grabnic arofiteatrul fugind sa vada sange curgand. Era,

poate, In aceste surescitari ~i amintirea jertfelor de odinioara.

D geaba sunt la Roma teatre somptuoase, generos ornate. Ele se

pus Liese. Un carturar, Pliniu eel TWr, i§i exprima mirarea d

poporul se mai dueea la teatru.

Se mai ducea, dar speetaeolele erau altceva decat fusesera

in timpurile bune. Ca sa vina in ajutorul asistentei cei care lnCa,

mai slujeau 0 rnuza ingrata (de fapt, doua - Talia ~iMelpomene)

l~i codificau, asa-zicand, inscenarile. Ma~tile defineau apasat

personajele, costumele exprimau batator la ochi eonditia sociala• f

culorile se rasfirau In evantai: alb pentru batraru, amestec de

tente pentru tineri, purpuriu pentru bogati, rosu pentru saraci,

galben pentru curtezane.

Naturalismul triumfa, in exhibitiile scen:ice. 0 imagine

extre~ era impreunarea Pasifaei, sotia regelui Minos, cu un

taur. Inpiesa Hercule furios, a lui Seneca, eel care 11interprets pe

Hercule era, in final, ars de-a binelea pe rug (era yorba de un

eondamnat la rooarte, dar totusi.i .): un alt nefericit incostumatie

actoriceasca era crucificat. Un exhibitionist incoronat, impara~l

/103/

1I.,I.ll amestecul sanscritei eu dialectele, sanserita fiind folo itaA L TE OR IZON TUR I



/104/

lunbajul personajelor de stirpe nobila, dialectele, In graiul

1 1 1 de conditie umila. In seeolele urmatoare infloreste farsa,

I, sunt batjocorite moravurile diferitor categorii sociale, ~

iI.II ebi ale eelor de sus.

Reprezentapile teatrale, la hindusi, aveau un earaeter

ronal. Edificii speciale nu existau, chiar daca, In zilele cand

111 , \ sa fie prezentat vreun speetacol, venea lume multa, inca

'Izori. In evolutiile actoricesti (de remarcat cii erau admise sinu-ile), totul era supus unor constrangatoare conventii:

1 '1 sia Ietei, maehiajul, costumul, felul de a se misca, Acestor

hi irionete" Ii se cerea un buchet tntreg de haruri: "prospetime,

IIfllusete, 0 £igura deschisa §i agreabiHi, ochi alungiti, buze

, • ii, dinti frumosi, un gat rotund, brate bine facute, 0 talie

''I " a , coapse puternice; in plus, gratie, farmee, demnitate,

" Ihl >~e,mandrie". Ce folos, In anii de razboi sau de mare criza,

Itorii erau alungati din oras. Nu inspirau ineredere ...

Mai existau ~i a lte rigori - in ee priveste numarul de tipu riI. eroi (48) ~i eroine (384), de varietati de sentimente (8), de

l'l'eii dramatice s.a.m.d. Aeeste prescriptii se gasesc expuse in

I I I lyasastTa (3001.Hr.-200), un fel de tratat despre arta dramatics

IIrlbuit unui personaj legendar, Bharata. Se spune aici cii teatrul,

I'l'trecere a stapanllor, odihna a saracilor", a fost creat

""cmenea mlscarii lumii", di el earn sa fie un "izvor de

Illvatamintc", "un refugiu pentru cei ee trec prin clipe grele" ~i

I.)menirea lui este sa lnfiiti§eze viata, asa cum este. "Trebuie sa

,I' stie di teatrul reprezinta in'intregime actiunile Zeilor ~i alel'itanilor, ale regilor si ale poporului, ale Profetilor, ale

Illvantului s£ant. Orice natura individuala din lume, eu

imestecul ei de fericire §i nenorocire, prezentata prin mimica

trupului §i alte mijloace de exprimare, iata ce se nurneste

Ieatru",

Teatrul hindus

Oespre originile teatrului indian, stiri sigure nu avem,

5 poate face presupunerea ca totul a plecat de la recitari

canturi eroice, acompaniate de dansuri, de gestica, de

instrumentaJe. Dar, ca si la greci §i romani, radacinile sunt

aflat, sub semnul sacrului, in saerificii , procesiuni, ceremonii,vremea, l~i fac loc aluziile mitologice, referirile la £apte

sau la traditiile locale. Un izvor al teatrului hindus ar fi scrieri

precum Vedele (sfar~itul milen. 2 i.Hr.) ~iUpani~adele (sec. Vll-Ill

iHr.), baladele dialogate ~i imnurile din aceste creatii cerand sl

fj • debitate in stil declamator, cu miscari ample §i 0 mimics pe

potriva.

Primele fragmente dramatice, privite ca atare, dateaza din

cc, I d.Hr. Apoi, in epoca preclasica (sec. II-VIII), lnregistram

nume precum Asvaghosa (Asvagosa), brahmanul Bhasa (Basa),Shudraka (Sudraka), autorul ce1ebrei piese Telegiua de lut,

llarshadeva, un rege caruia se prea poate ca textele sa-i fi fost

atribuite, Bavaputi (Bhavabhuti, Bhavabkuti), a carui comedie,

Ci'fsatoria prin surprizii, a infruntat timpul, Visakhadeva

(Visakhadatta). Personalitatea proeminenta, aproape ca intrata

tn legenda, este Kalidasa (sfar§itul sec. N-inceputul sec. V ),

car a dat literaturii lumii 0 capodopera de varf, Sakuntaiii,

impresionanta, ca multe aite scrieri indiene, prin gratie, prin

prospetime §i puritate, proiectand in feerie poezia naturii , 0

natura luxurianta, stilizata cu rafinament.

Alte caracteristici ale teatrului hindus sunt fine tea

miscarilor sufletesti, Impletirea de comic ~i dramatic, plat£orma

morala a povestii, care se sfar§e§te intotdeauna cu bine. E ~i

firesc, dat fiind ca eroii care i§i traiesc sublirna lor poveste de

iubire sunt ei 'in§i~i zugraviti ca niste intruchlparl ale virtutii, E

/105/

Teatrul chinezesc I, u rna in final biruinta virtutii asupra viciului, a adevarului



Ce ~i prin alte locuri unde, in expunerea noastra,

poposit, ~i in China germenii teatrului ta~nesc din

vreunui cult, cum ar fi cultul stramo~ilor, unde se W~"LUf""'' ' ' ' ' '1II

dialoguri cu miscari dansante (preluate din dansurile

sustinute de triluri de flaut ~ide biitai de gong 9i de timpane.

Nici verba de cladiri speciale. Actorii, t agma

sid rata, ca mai pretutindeni la inceputurile teatrului,arnbulanti. Supusi nu rareori persecutiilor, se ajungea pana

ca, pentru 0 vina sau alta, erau condamnati la moarte. I n . .. .. ." ' . 0 l 4 I l

lui Confucius (sec. VI l.Hr.), unor bieti comedieni li s-a

capul pentru ca, Inniizdravaniile lor, comisesera greseala

d a jigni un membru al familiei imperiale. Se juca pe

improvizate, lntr-un decor schematic, cu doar cateva

simbolice. Interpretii apareau lnVe9mantap in matasuri A _ . . .. . .. . . . . ._

costumele indicand starea sociala, varsta, felul de a fi al

najului. Limbajul culorilor era foarte important, spectatorii 9tiindsa-l descifreze. Se juca fara ma9ti, eu chipul fardat (existau 1800

tipuri de machiaj!). Daca fata era vopsita Inalbastru, iar hainele

erau gaIbene, insernna ca s-a infiiti9at insus! imparatul;

earamiziul desemna un mare demnitar, rosul, albastrul - 0 fire

buna, negrul - tradarea, albul - in~latoria, galbenul - vitejia,

auriul- divinitatea. Nu declamatia, ci mirnica 9i pantomima, de

o complexa sugestivitate, conta. Actorii (pana in 1911 numai

barbati) vorbeau subtire, eu intonatii nenaturale 9i se miscau

extrem de lent, rammand in pozitii bizare, alteori tnsa fiieanddovada unei indemanar] acrobatice. Un moment insemnat 1 1

marcheaza aparitia personajului ct intator, care comenta intam-

plarile sceniee 9i stabilea 0 comunicare cu publicu!.

cat despre texte, din vechime prea putine au ramas.

Primele sunt de prin sec. al VII-lea. Pana in sec. al XIV-lea se

lntinde perioada clasica a dramaturgiei. Din sec. al Xll-lea ia

avant drama muztcala. Piesele chinezesti, care serbeaza intot-

/106/

IIpTa minciunii, a binelui asupra raului, se incadreaza in mai

111111 ( \ categorii: drame mitologice, care fac apel la feerie ~i

1I11111culos,rarne istorice (ca, de pilda, N e m a n g a i e r e a lmpiiraiului

/ 1 , 1 1 1 ) , domestice (sau de moravuri), de caracter (celebra este

, 1 ' f O U I bo gaf i i lo r s a l e a lui LiHsing Tao, unde prinde contur un

Ill' de avar), in fine, piese cu subiect judiciar ( C er cu l d e c re ta , de

ItII ~i LiHsing Tao; l-a inspirat pe Bertolt Brecht, 'in C ercul de

1 1 , 1 1 1 caucaziarq. Alte scrieri care trebuie amintite sunt Seducdiorui

,. [ em ei 9i V isu l u nu i fl utu re (sec. XlII) de Kuan Han Ching, a

I ror valoare poetics le-a impus, Orf anul [ am il ie i C i ao (sec. XIV)

.I " Si Sun Hsiang, care a atras atentia, cu profit pentru opera lor,

1 1 1 1 Voltaire, Metastasio, Cozzi. Exegetii se mai opresc asupra

u n u i text cu substanta Iirica, I ub ir ea d e st lb sa le ii. Dintre comedii,

I I I /ar ia liiuiei este apreciata a fi fost 0capodopera.

Teatrul japonez

Vechimea teatrului japonez, care nu poate fi IUCl ea

rlctenrunata, e considerabila. Dacii la inceput precumpanea

ispectul religios, legat de dansurile cu caracter ritualic, clemen-

u-le profane 1 9i vor face 9i ele loco0 forma pregatitoare a genului

.pecific nipon N o ar putea fi specia numita monogaiori, care

1 mbina, pe un fond liric, declamatia cu pantornima, intercaland

,Iscurte dialoguri. Nu trebuie pierduta din vedere influenta

teatrului chinezesc,

Din sec. al XIV-lea putem vorbi de No, care i~iare epoca

de inflorire in urmatoarele trei secole. Texte nu s-au pastrat

(dupa 1450 nici nu s-au mai alcatuit), dar se stie ea ele aveau un

caracter poetic, ingemanand versul 9i proza ritmata. S-a convenit

impartirea lor 'in cinci categorii - cele cu eroi din lumea zeilor,

cele care exalts eroismul, eroismul razboinic mdeosebi, piese

care aduc pe scena spirite rele, demoni, texte unde se acorda

/107/



/108/

atentie personajelor feminine si temei iubirii Am fine s•• ... ,1U~, cnen

ancorate inotidian. Totul, sub un nimb de spiritualitate. Un No,s~unea Ezra Pound, lise citeste cum ai asculta 0 muzidi". La fel

gandea un anume Umekama Minoru, in a doua jumatate a sec.

al XIX-lea: "Materia noastra este spirituI".

C~ s~ desf~9o~ra un spectacol No? Pe 0estrada lipsita de

d.ecor .(exista, ca m mtreg continentul asiatic, doar punctari

simbolice), fara cortina, doi interpreti - protagonistul, shites .condat de un caIugar, w aki - ofera un recital de virtuozitate

PLl~tOmimi.ca. Poarta ~ti de lemn, date cu lac (masca este un

atribut mal ales al aparitiilor feminine sau supranatura1) . f. ~. tiliza e §1 acrmscan s te, cu 0 precizie nemaipomenita. Evolueaza cand

lent, punand in evidenta marca ritualica, cand cu 0 agilitate rara,

aproap~ un~verosm:'~a. Se dezvolta 0 vibratie §i poetica §i

dram~tica, __mterludille bufe ( K yo g e n, K iy o g h en ) avand menirea de

a destinde incordarea spectatorilor.

~e distin~ doua nume: Yoraki Kiyotsugu (1333-1384) §i fiulace tuia, ~e~u Motokiyo (1363-1445), eel caruia ise datoreste

forma d~finiti~a, canonizata, a teatrului No (in P ri ni es a Na lb a

T ran~af iY l e, f nvmg iUoru l, V iz it ii l a OJw r a) . in seenariile 10I , spiritul

relrgios se atenueaza, in orice eaz nu mai este exclusiv,

$i poeticitatea prinde sa scada, ceea ee, in sec. XVII-XVIII,

va antr~. t:at~ul japonez in faza de decadents, Se pune pret pe

dans, rrunuca §1, ca 0 noutate, se recurge la marionete.

$i asa, mizand pe un realism pe care teatrul No n efuz. r ~

: e aJllr:tgeIa 0maniera mult mai lejera, Kabuki. Dispare corul , numsa. 9 .1 or~estra care acompaniaza lnterpretii cu instrumente

spe~ficA onentale. Nici mii§ti nu sunt, expresivitatea figurii

depmzand de machiaj. Decorul auster este 'inlocuit cu

scenogra£ie bogata, plina de culori §i fantezie, care lncearca s~

compenseze rarefierea continutului. Ca 0 inovatie tehnica din

1789 se foloseste scena turnantii. Cel mai eelebru autor care s-a

consacrat teatrului Kabuki este Shikamatzu Monzaernon: mai

poate fiamintit Takeda Izumo. '

Dupa 1860 (detaliu contrariant. am gasit intr-o istone

lilt nua un an cat se poate de precis: 1868!), era medievala se

.uisidera a fi incheiatl i in msulele dinspre soare-rasare. De un

Itllservatorism ostil oricarei lncerdiri de modernizare, teatrul

Iljlonez 'i~i va rnentine, insa, prin seeole formele prin care s-a

, .msacrat.

Teatrut in Sumer, Babilon si Egipt

in Mesopotamia, in Sumer ~i apoi in Babilon, se faceau

mscenari axate pe faptele zeilor. Erau gAzduite in temple, dar

I'0leau fi vazute ~i 'in pietele unde se aduna multa lume sau pe

II'~zi. Succesiunea anotimpurilor, implicand fecunditatea, viata

I moartea, era ~i ea 0 sursa de insplratic pcntru ritualurile cu

Illst spectacular. in Sum.er, eroul mitie este zeul razboiului,

lamuz (care moare ~i revine printre cei vii grap.e zeitei iubirii,"'lar), In Babilon, zeul Marduk, iar in Egipt, Osiris. Exista un cor

IIIre schimba replici cu eroul principal. Se poate observa ca 0

,I('\iune ce revine in spectacolcle misterialc este coborarea In

Infem, care pastreaza un sens initiatic.

Se merge 'inspre 0 rare£iere a caractcrului religios in

[avoarea unei treptate laicizari. Poemul dramatic sumerian

f ll li l1gere despre Ur, plasat de cercetatori la inceputul milen. 2

IHr., sm marturie.

in Egipt, ca peste tot, tea tru I se naste In sanul cultuluireligios. SarbAtoarea zeite! Isis ~i a zeului Mantu contineau

clemente de spectacol. Despre moartea, intr-o bataIie cu Seth, a

lui Osiris, care va tnvia dupa descinderea in Infem a zeitei Isis,

vorbeste Misterullui Osiris, care s-a reprezentat 1ntre 569 9i 526

i.Hr., la Abydos. in P lang er ea z eu el or I si s ~i Neftis, intre eele doua

zeite ~ipreotul care conducea ceremonia se tncropea un dialog.

De aici incepe 0 evolutie ...

/109/

Teatrul persan



Au existat, 1ntai, 0 seama de texte scrise 1n araba ~i jucate

'In aceeasi limba. in sec. al XV-lea, VOl fitranspuse inpersana, Se

poate detecta, in treazies-urile care au strabatut secolele panii

astaz], 0 influenta greceasca. Ciudat, fiindca persanii nutreau

dispret pentru greci.

Ca ~i in toate tragediile antice, eroii sunt supusi

incercarilor soartei, pe care, cu suferinta, cu jertfe, le lnirunta

Iiindca Ie da putere credinta, Subiectele, cu irizari de sacru, yin

de la musulmani (cucerirea musulmana a fost, aici, benefica),

vibrand 'indeosebi la tot ce are atingere eu profetul Mahomed:

T rimi su l l ui D umne ze u, M oa rt ea p ro fe tu lu i M ahomed, F e de le ,M oa rt ea

lui Ali. Mai patrunzatoare era coarda lirica, care IImisca pana la

lacrimi §i suspine pe privitorii ingenui ai vremii,

Scenariile, care sunt gandite 1n asa fel m c a t sa fie incluse in

reprezentatii ~i marionetele, solicitau din partea actorilor mai

ales usurinta de a reeita ~i'in vaga masura usurinta de a se misca,

Protagonistul ia loeul corului, 1nganand, cu inflexiuni stranii,

imnuri ~ rugaciuni. Femeile nici aid nu erau primite. Spectatorii

d1deau lesne prada unei confuzli, nemaideosebind intre actor §i

persona]. A~ eli aruncau cu pietre sau acopereau cu injurii pe

interpretii care aveau sarcina ingrata sa intruchipeze "negativi".

Aveau cautare, In popor, §i farsele, Indeobste improvizate,

eu glume decoltate ~iscalarnbaieli de tot felul, care presupuneau

totusi virtuozitati pantomimlce.

/110/

II

E V UL MED IU

Lumini ~iumbre

Privit cand ca 0 perioada de intuneric ~i mcrancenare,

I.md ca 0 epoca prielnica elanurilor idealiste, Evul Mediu, in

I mopa, se intinde intr-un arc de timp ce depaseste 0mie de ani

din sec. V (476 - caderea lmperiului Roman de Apus) pana in

,I'C. XVI-XVII (izbucnirea revolutiilor burgheze). Se imparte,

II nventional, 1n doua faze: timpuriu (476-1000) si tarziu (1000-

1453 - caderea Constantinopolului, sau 1492 - descoperirea

Americii, sau 1517 - reforma lui Luther). 0 alta periodizare: Evul

Mediu timpuriu (476-1000), Evul Mediu de mijloc (sec. XI-XIII),

tvul Mediu tarziu (sec. XIV-XV). Actorii principali ai mileniului,

daea ilasam dec-parte, cufundat in nevoi, pe iobag, sunt regele,

•-niorii ~i, ea exponent al Bisericii, papa. lntre ei au loc adeseori

ronflicte, fiecare incercand sa aiba ultimul cuvant.

E adevarat, Evul Mediu poate primi 0 serie de bile negre:

lI\zboaie peste razboaie (de jaf si cuceriri sangeroase), sinistra

prezenta a Inchizitiei, care osandeste sute de mii de nevinovati la

turturi bestiale §i la "puruicatoare" arderi pe rug, "vanatoarea de

vrajitoare", psihoza nascuta din superstitii.intr-un c1imat de

uspiciune ~i teroare (in bula emisa In 1484, papa Inocentiu vmformula enormitatea ca "vrajitoarele" fac intr-ascuns dragoste cu

II iga-l crucea). Nu-i de mirare dl, 'intr-un tangaj caracteristic,

t' tazul mistic, patosul trairii Intru cele sfinte (Johan Huizinga:

.,patosul crancen al vietii medievale") coexists cu terna nebuniei

I eu aeeea a mortii (M e me nto m on ), exprimata prin dansul

niacabru (cuvantul "macabru" este atestat din sec. XIV) al unui

mfricosator schelet.

/111/

111 . lr ip . i (solemne o ri , d im p o tr iv a, desucheate) ce satisfaceau



/112/

II.llpa omului medieval pentru forme1e de comunicare vizuale.

Forfoteau prin balciuri, prin iarmaroace artistii ambulanti.

II Irionii care, indeosebi de prin sec. XI ~i etaleaza dexteritatile,

II Iiind acrobati, gimnasti, dansatori, muzicanti, prestidigitatori,

Illblanzitori de animale, povestitori, actori, in fine, papusari.

I hili ajung ~i la Curtile voievodale din Moldova ~i Tara

I flmaneasca.

i~iuasera nasul la purtare, incrucau prea sfruntat

uroanele randuite? Oricum, autoritatile ecleziastice nu-i iubeau

Ill~ide putin. Se poate vorbi chiar de prigoana. La 791, un

II'll. op atragea atentia, incruntat: "Omul care ingaduie in curtea

, histrioni ~i dansatori nici nu stie ce rnultime de duhuri

II IIIrate a lasat sa intre odata cu ei". tn 815, la Aachen, 0

II pozitie strictii interzicea clericilor sa ia parte la vreun

!'IOt'taco!popular. In acelasi veac, al IX-lea, in Scotia se cerea

Id epsirea cantiiretilor ~i jonglerilor cu lovituri de bid ~i de

IIII 'a. I n c a §i la 13130 congestionata fa~abisericeasca iiafurisea

I· bietii artisti vagabonzi, lnvinuiti c a lIse dezbraca fiiIa rusine"

I .poarta ma§ti ingrozitoare". Pentru inaltii ierarhi, teatrele erau

Iw surile diavolului, locuri rusinoase, scoli ale dcsfraului",

IIorii, dansatorii ~i top. cei cuprinsi de patima exhibitiei

" buind "izgoniti din comunitatea crestina".

Actorii, dansatorii... Cine sunt ei, inFranta, 'in ltalia ~i'in alte

I til t n afara de cei ~iruiti p a n a aid, sunt de amintit clericii

I. citori (va~antes),goliarzti, niste vagabonzi cu0

anume instructieI I II aptitudini artistice, exersate in diapazon satiric; ei i§i bat

)1", de pilda, de solemnitatile bisericesti. Apoi, truverii, carora

(tll~lerii (care ii continua pe mimii rom ani), menestrelii le

! rilau, de-a lungul ~i de-a latul unor tinuturi, compozitiile.

IlIllglerii se diferentiau: epici ~i lirici, cantareti de c ha nso ns d e

',.Ie ~ histrioni. tn Germania, prin sec. XII, ' i~i fac aparitia

uunnesingerii (germ. M inne - dragoste, sin ge n - a canra), urmati,

III«-c. XIV, de maestrii cantareti.

Dar Evului de Mijloc ise cuvin ~i 0 seama de bile

aparitia oraselor, constituirea statelor nationale, nasterea

burgheze, formarea literaturilor nationale (specia "invoga"

poezia cavalereasca), inaugurarea unor universitati, "n.""'1-~

unor impresionante catedrale gotice, cu sageata din varful

indreptata spre Cer, suprema aspiratie a vremii. Biserica

doar 0focta opresiva, ci ea 'indepline~te, cu excesele cunoscute,

importante rosturi culturale ~i civilizatorii. Papa stavilestezurile puterii imperiale ~i agresivitatea centrifugala a ~'_"''''Q.'UU'&.

Cruciadele nu lnsearnna numai 0 cruds, epuizanta aventura,

stopand expansiunea musulmana, Ar mai fi de adaugat

tantele descoperiri geografice (descoperirea Americii , in 1

deschizatoare de noi orizonturi.

Un mare paradox domina lungul rastimp de care

ocupam. Filosofia, de substanta cl'e§tina, propovaduita

lndeamna sever la un mod de viata ascetic (Plotin: "Miirepa

suflet este dispretul lucrurilor din Lumea aceasta"),sacikacios §i presarat cu suferinte izbavind, potrivit

reLigioase, pe muritori de pacate ~ichezasumd fericirea in

de dincolo. insa omul medieval nu-i deloc 0 fiipturii care sa

inscrie inaceste norme. El debordeaza de vitalitate, iiplace

petreaca, sa danseze, sel se tnfrunte 'in violente turniruri,

cand nu se arunca in vreo batalie. Se dii invant dupa carna

~i, in genere, vadeste un nestiivilit apetit pentru spectacol.

epoca Ii ofera spectacole berechet: cortegii -

predicatori exaltati, amenintand cu judecata de apoi,publice, care atata instinctele rele ale prostimii.

p a . n a la ivirea unor forme de teatru religios, timp

700-800 de ani, teatrului antic i-a urmat un mare

Instabilitatea vremurilor (mlgratii , ciocniri armate), ca ~i .."'.tAU.V ;

oprelisti nu au incurajat niddecum dezvoltarea acestei arte.

mentinut, in cadrul sarbatorilor sacre, jocurile ritualice

fie fortelor naturii, fie unor lucrari ale campului. Aveau loc, cu

diferite prilejuri, procesiuni desfasurate cu mare fast, lngadufnd

/113/

I '" 'I, pe langa cei din c1asele ma:te~ ~i oameni simpli. Prin



/115/

1111 ,1 re, aceste miracole (sec. XII-sfar~ltul sec. XN) accepta 0

IIllll.ie de continuturi realiste (scene de taverna, jargonul unor

II, l.rsati s.a.m.d.), nurnai finalul oferind 0 rezolvare de ordin

lllll.m~tural, tnterventia providenpaHi 'i n fav~~rea celor ~ mare

ul\pana fund datorata Fecioarei Maria. Aparitie solemna, d~ un

I " , I t ism nira umbre. Poate pentru destinderea atmosferei de

II I gere, dupa unele rniracole urmau momente de satira

I,(lrntois).Se afirma ~i autori dedicati acestui nou gen: Jean Bodel

lI,rt 'i n 1210), care semneaza scrieri precum Jocul lu i Adam,

"II' ,iderata a fi cea dintfii lucrare dramatidi in limba nationals,

[ocu! Sfantului Nicolae, Rutebeuf (1230-1285)~ c~r~ 'i n MiTac~lul

II 'l'eofil cauta s a surprinda unda unor framantan sufletesti. E

'11 ba, In "miracolul" lui, de un calugar care ~i-a vandut sufletul

I .ivolului - motiv dramatic, existent ~i inRobert Diaoolui, sortit

IIwi faimoase cariere. Un diavol, de altfel, cu 0 putere de

, t1uctie careia nici femeile nu-i rezista. Femeia, fnndca a venit.uba, nu se bucura de multa consideratie. Cele dislHorite, insa,

IIpira respect. Exista 9i tipul inocentei, care are de suportat, pe

u-drept, invinuiri . Dar, in genere, sexul frurnos e tratat cu

III incredere, eu malitie, cu sarcasm. Mustrarile de euget sunt

'ilolnajul personajelor masculine. Barbati] traiesc drame, care.se

It r.olva prin remuscari ce due la redemppune printr-o convertire

h.firrit iva la valotile crestine. Daca se fac primii pasi, inca incerti ,

p I' Uiram psihologic ~i,ici-colo, motivatia etica s~oate co~ictu1

" sub crugul misticismu]ui, nu se poate mea ~~rbl. deI11Ilfigurarea unor caractere. S-ar eontura, poate, eu trasarn:1 :e

" vor regasi in dramaturgia de mai tarziu, tipul avarulw (l~

I' t -s e ea Un negutiitor ~i un evreu sau Petre Zaraful). Altfel, mal

,vem de asteptat, . .Tot in piete, dar ~iin amfiteatre, in cimitire, printre rume

," joaca, din sec. XV, niste drame religioase purland numele ~e

I,lIstere (denumirea nu se trage, cum s-a crezut 0vreme, din

Dar, sa nu ne lndepartam prea mult de inceputuri. inX, ceremonialul liturgic 'incepe sa-~i piarda din

dogmatics. Ca sa inlature monotonia, preotii (primii, se pare,

de la biserica Monteeassino, din nordul ltaliei) introduc in

pe care 0 oficiaza la Pasti si Ia Craciun secvente noi. Pentru

capta ~i mai mult atentia celor de fata, ei insaileazii undialog (in latineste: din sec. XIII, bilingv), legat de

biblice cum sunt Iisus Hristos ~i Maria Magdalena. Un dialog

care se evoca evenimente din Sfanta Scriptura: Nasterea 1Y.ldULLL.I-'

itorului, Buna Vestire, Botezul, Patimile, kal~a. Preotul,

asadar, 'imbracat inodajdii somptuoase, indecorul impunator al

catedralei, facea schimb de replici cu cantarepi ajutatori,

Interventiile corale contribuiau ~ ele la atmosfera. Liturghia

devine, cu spusele teologului Honore d'Autun, un "teatru

bisericii". Se plange, pentru a sporl efectul predicii, se facanumite miscari semnificative, la expresivitatea unor momente

participand ~i mimica. S-au pastrat, chiar, indicatii de, a~a-

zicand, punere In scena,

Cu timpul, versurile (tropii) ca~tiga, in serviciul religios,

tot mai mult teren. E 0 incipienta literaturizare a unui discurs

care pana acum refuza orice inventie. Mai mult, decat atat.

incet-incet aluzii profane se strecoara, din ce in ce mai

numeroase. Sunt semnele declinului dramei l iturgice , careia liau

locul alte forme de spectacoL lntr-un spirit mai larg, mai aerisit,intr-un amplu decor.

Cu timpul, incinta Casei Domnului a parut "actorilor" ce

luau parte Ia sacra "dramall prea stramta. lncat, din sec. XII, ei

ies inaer tiber, inplata din fata sfantului lacas. Eliberandu-se de

servituti canonice, textele (acum 'in limba nationala, deci

accesibile oricarui privitor), care nu ancoreaza intr-un timp

anume, cuprind nu episoade evanghelice, ci, chiar daca se mai

face apel la imaginar, intamplari de zi cu zi, in care personajele

/114/

"misterium" -"secret", ci din "misterium", insemnand "servidu ·uire ce aducea cu psalmodierea de amvon. {nsa trairea lor,



divin"). Punand in miscare sute de personaje, se bazau pe texte

de dimensiuni impresionante (zed de mil de versuri), care

istoriseau fapte din istoria sfanta, dar faceau ~iunele trimiteri la

istoria politica ~i profitau de nascocirile unor creatii populare.

Erau concepute in cicluri: ciclul Vechiului Testament ~i eel al

Noului Testament, ciclul Sfintilor, cic1u l misterelor rblete. Puteau

dura ~icateva zile sau chiar cateva saptamaru.

Emancipate de sub tutela stricta a Bisericii, misterele eraurealizate prin efortul unor bresle mestesugarest], sub coor-

donarea unui IIregizor". Acest IIregizor" exista §i la mira cole ~i

nu se poate spune ca-i lipsea competenta de vreme ce putea sa

dea asemenea sfaturi: actorii trebuie "sa aiba debitul vocii bine

cumpanit, sa faca gesturi corespunzatoare cuvintelor rostite"

§.a.m.d. Decorul (care putea sa masoare 60 m in lapme §i 25 min

adancime) ingaduia deplasarea personajelor la Betleem, In

Nazaret, la Ierusalim §i inca in alte locuri, toate existand pe

podium simultan, in zed de compartimentari. Nu era zugravit,ci construit anum.e pentru 0 reprezentatie, fiind lasat apoi in

parasire. De 0 parte a "scenei" era figurat Raiul, de cealalta

Iadul, unde se auzeau tipete Infrico~toare ~i de unde izbueneau

limbi de foe. Senzatiile tari (executii, torturi, cu sange gaigaind)

intrau in regula jocului. Uimitoare se dovedea a fi tehnica, grape

careia publicul, numai ochi §i urechi, vedea ingeri zburand prin

vazduh, sfinti venind din cer, animale (serpi, balauri) ce pareau

eli se mi§ca singure §i alte asemenea minunatii. Conventia

atingea un grad mare de sehematism. Ca sa dam un exemplu, unhardau banal desemna Marea Tiberiadei. Costume le erau eloc-

vente: soldatii purtau armuri, ingerii - aripi, iar dracii, care mai

vicleni, care mai natar!i, corespundeau iconografiei binecu-

noscute, posedand coarne, copite, coada.

Evolutia interpretilor, carora Ii se cerea nu numai 0

memorie ic§ita din comun, ci ~i 0 rezistenta fizica exceptionala,

avea 0 linie oarecum irnpersonala, ell gesturi ample, lente si 0

/116/

II. lin naturalism impins la limita, urea spre insuportabiJ. Prin

I I 17, un preot care 11mtruchipa pe Iisus, daruindu-se rolului cu

111 .1 imum de credinta, era sl! moara pe crucea pe care era

ugnit, Un alt zelos, in rolul ingrat allui Iuda, a fost la un pas

, spanzure cu adevarat.

Misterele, indircate de sacrosancte semnalizari, erau in

tlll\~ rnasura conectate la cotidian, ceea ce perturba solemnitatea

1I1111uicrestin. Rugaciunea tolereaza bufoneria, piosenia nudude spiritul parodic (era parodiat parra gi serviciul divin!).

I h' aceea, la un moment dat (17 noiembrie 1548, in Franta, 1549-

I J oma, 1594 -in Anglia), vor £ i interzise. Acuzele procurorului

I' neral al Frantei sunt graitoare: "Ei dintr-o intrebare fac 0

I clamare sau alt gest, sau semn care s a fie pe dos de aceea ce

11111\,e unde adeseori se intampla mare bataie de joc ~i zarva

1III.If in teatru. In felul acesta, jocul lot, in loc sa tntareasca In

1IIIItimecredinta, ajunge pricina de scandal §irat:8cire". Cu voie,

I I, de voie, teatrul prindea sa fisureze, asadar, autoritateaIt';oluta a Bisericii: ,,$i toata vremea cat au tinut sus-aratatele

•It'uri, prostimea de la opt sau noua de dimineata, in zilele de

rbatori, fugea de la slujba pnut! in parohii le ei , nu mai asculta

I n-dicile, pentru a alerga la numitele jocuri sa-~i pastreze locul ~i

uide ramaneau pana seara la cinci, $i n-au mai fost predici,

IlI'ntru ea n-ar mai fi avut predicatorii cui sa predice. $i intor-

indu-se de la sus-numitele jocuri multimea t~i batea joc, pe

11~'zi,in gura mare §i in fata lumii, de jocul celor care au jucat,

iu.umutarind §i inganand vorbirile gresite pe care le va fi auzit" 010 sau tazandu-~i de cine stie ce alt lucru neizbutit, strigand

iISfantul Duh n-a vrut sa se coboare §i alte blestematii. $i de

urulte ori preotii parohiilor, pentru ca sa-~i faca :?i ei timp sa

11I1'arga la numitele jocuri sau nu mai citeau vecerniile, sau le

Iucau de unul singur la namiezi, cand e un ceas neobisnuit, $i

I Ina si diaconii §i paracliserii de 1a capela acestui palat, atata

Ierne cat au tinut jocurile, au citit in zilele de sarbatori

/117/



/ UBI

Ilc're (tumire, de exemplu) si, mai ales, cu ingeniozitati de

ulm tehnic, mecanic (ingerii si alte entitati zburau prin vazduh,

ltlmd naivii spectatori). Un pictor important, Brunelleschi,

~Iline plastica acestor sacre reprezentatii.

Originile teatrului italian, fiindca tot suntem in aceasta

I I gcografica, ar fi fiind detectabile in sec. XIlI. Sunt invocate,

toriile teatrului , jocurile de Craciun. Asemenea jocuri au fost

'1,' rnizate de Francisc d' Assisi, 'in anul de grape 1223. S-au

rat doua tragedii, imitatii dupa Seneca, una apartinand lui

u-rtino Mussato (1261-1330), alta lui Antonio Loschi. Textele

IlCl1t1ticeIn limba italiana, deci nu 'in latina, dateaza din sec.

Nu au avut viata lunga. Printre autori, Feo Belcari

1 0 1454), Bernardo ~i Antonio Pulci, Castellano Castellani,

111< ' 11 :£0 de Medici insusi. In scrierile lor, In care finalul e

l'lld auna fericit, sceneJe terifiante (suplicii ~i alte cruzimi)

III intretaiate de zbantuieli cornice. In aventurile care se

I.~oarii nu lipseste componenta erotica.

Ar trebui sa vorbim acum ~i des pre teatrul studentese,

IoIfdic, care promoveaza comicul buf. Trebuie spus ca

Ihitii carnavalesti, ajungand la orgii, se intamplau ~i in

I mile sfinte. Y n biserici, cu anumite prilejuri, clericii lepadau

hulinea solemna, i~ipuneau ma.~ti~idantuiau frenetic, facand

I l t l t b i l ~i glume ... necatolice.

o farsa deocheata, Janus Sacerdos, face Inceputul teatrului

I III italian. Prima compunere 'in domeniu ar fi, se pare, Paulusl'ietro Paolo Vergerio (nascut In 1370), 0 imitatie dupa

I.ntiu. Alti autori : Leon Battista Alberti, Tito Livio Frulovisi,

ui.rrdo Bruni, Ariosto, cu care ne vom reintalni. Scrierile lor

I'ltlsioneaza (rejnasterea teatrului profan. In latura comica,

II II ' insiruit Ugolino Pisani (prima jum. a sec. XV), Mercurino

IIII, Antonio Barzizza. S e cultiva parodia, al carei efect

IIIste prin limbajul asa-numit macaronic.

In Spania, misterele se numesc auto sacramentales (inceputul

IV-sec. XIX). Matca acestora 0gasim in Serbarile Corpus

vecerniile la miezul zilei §i atunci inca pe fuga, pentru ca s A

alerge ~iei la amintitele jocuri".

Scenariile misterelor nu sunt productii colective. Ele au,

desigur, autori. Numele unora s-a pierdut, altii au avut m al

mu1t~ §ansa. Patimile Mantuitorului inspira pana lui Arnould

(nascut in 1420), Simon Greban, Eustache Mercade, Jean Michel,

care, ell inzestrarea ce le-a fost Mrazita, se sustrag atmosferei desolcmnitate, degajmdu-se oarecum de strictetile ce risca

s 1 rozeze genul. Un text anonim, un "mister razlet",

d >spre eliberarea orasului Orleans de catre Jeanne d'Arc,

ad varat, unpinsa inlupta de 0 transa mistica, Miscarea

ingl ze, scenele de batalie, toata aceasta agitatie insufla

s inzatie de viata. Despre distrugerea Troiei scrie Jacques

( 1425-1466), mobilizand In actiune eroi homerici ~i nu

.Ilrtile sfinte. In sec. XVI se distinge Pierre Gringoire (c. 1

1544), care in S fa nt ul L ud ov ic se departeaza ~i mai multl!xig ntele, cate erau, ale miracolelor, Personajclc, cu un

alegortc, nu au nimic suprafiresc, iar paradisul §i infemul,

d eelre sccnografia reprezentatiilor de gen nu era de conceput,

dispar. lmaginea lor, 'in economia piesei, nu conteaza, La

anume Chevalet, in S fa nt ul C ri sto f, l~i fac loc exc

llcentioase §i rasar personaje cu 'incarditura comica

nebuna) sau rupte din medii sordide (0 patroana de, cum a

zice astazi, casa de toleranta). Conternporaneitatea l§i

mesaje ~i In textele, de un naiv lirism, aled' Angouleme, nu alta decat regina Margareta de Navarra.

Un echivalent al misterelor din Franta, lnsa lips it

amploarea de acolo, este la sacra rappresen ta z ione, care

InItalla, Insec. XV. Provine, dupa cat se pare, din cantice

din speta dramei liturgice §i au generat spectacole populare

un continut religios. De unde, denumirea pe care 0poarta. Nu

rezuma la dialogurile teologice, care probabil ar fi

multimea, ci intercala ~iscene cornice ~i scene de balet.

montarile erau luxoase, cu 0 figuratie Impresionanta, cu lupte

/119/



/120/ /121/

Domini. Ca ~iinalte locuri, ~iaici preotii oficianti, pentru a

impactul parodiilor, includ procedee dramatice. Personajele

sfinti, ingeri ~i demoni, ceea ce asigura contrastul. Prin sec.

inventivitatea infaptuitorilor acestor spectacole ce

intre sobrietatea in cheie alegorica ~i divertismentul care face

ochiul se face simtita,

Amprentele de realism sunt mai pregnante inAnglia,

referiri la manifestari ce au tangenta cu teatrul exista din sec.

Din sec. XVI , avem ~i texte. Misterele, rnoralitatile din

insula de dincolo de Marea Manecii, Mira cl e P la ys , Mo ral it y

pot fi documentate de prin 1327-1329. Un autor cu vana, al

nume, din pacate, nu se cunoaste este "maestrul dinW

care a scris la inceputuJ sec. XV. Era un artist, dupa cum

dovedeste Iectura unor piese ca Noe , A1 doi le a pas to r, Omordr ea

Abel s.a.

I n general scenariile cauta sa se desprinda de constran

gerile dogmatice, incalca ritualul liturgic, in profitul tentelor

realism, fie in diapazon dramatic, .fie in viziune

Personajele (tiranul Irod, Nee ~i certareata lui nevasta)

crusta schematismului, dobandind un anume contur

$ i interpretarile actoricesti mergeau Inaceasta directie, dar

prea departe. Iar fortarea notei p e linie satiridi putea duce la

consecinte, Un actor, Spencer, a fost ars p e rug fiindca,

moralitate care ridiculiza preotii, depusese un prea mare zel.

Se poate sesiza, instructura alegoriei - care e celalalt pol

productiilor dramatice englezesti -, ~i 0 predispozitie

filosofare. Conflictul mora] duce la reflectii despre

moarte, despre destinul omenesc.

Proiectii de iad (cu un personaj de un

primejdios, Anticrist, ivit pe la 1160) alterneaza cu clipe de

in cotidian in misterele, la inceput pur latinesti, apoi bilin

din Germania. Dupa un "VaT! " , pe care it inregistram insec.

cand Dietrich Schemberg da la iveala piesa D oam na J utte (1

care abordeaza istoria insolita a papesei Ioana, survine dedinul.

Ca sa ne mai cufundam odata in tunelul timpului, avern

.nnsemnat, 1a jumatatea sec. X, 0 aparitie neobisnuita.

IIII~rita Hroswitha, "minunea Germaniei", superioara manas-

rlln Gonderscheim. Nu vazuse in viata ei nimic asemanator

!",Itrul, dar citise mult. Incitata, se apuca ~i ea sa scrie, in

III'~te, piese cu subiect din vietile sfintilor ~i martirilor, cu 0

, III. te moralizatoare. Au fost considerate, cu exagerare,

IJllldopere de gratie ~i de simplitate eleganta". Cititorii se

'l'll'sionau desigur urmarind patimirile eroilor, palpitau 1a

mplanle incare acestia erau antrenati. se bucurau, la urma,

I I I binele triumfa, virtutea primindu-si rasplata. H,incele sase

,I ale Hroswithei, 0 replica la comediile lui Terentiu, unde

IIwile erau persiflate ca fund atrase irezistibil de pacat. La

" witha, ele sunt 0 icoana a castitatii. Curios, insa, sfintenia

. II puirilor calugaritei e contrazisa de scene mai mult decat

I Iludice. Reflex al refularilor impuse de c1austru ... .

Tot in latineste, ca ~i maica Hroswitha, i~j elaboreaza

III",diile autorii francezi Vital de Blois, Guillaume de Blois,

I tlueu de Vendome eu doua secole mai tarziu. Modelul este

III (Menandru, Plaut), iar inspiratia In buna parte mitologidi.

Sa trecem arum Ia lumea slava. Despre rei din Bo e m ia nu

III multe de spus. Poate doar sa aducem indiscutie un soi de

I h'T, mister al Patimii, Mastikar, eonceput inprima [umatate a

XII sau in prima jumatate a secolului urmator. $i aici

II mbul de replici pare luat din viata, mai ales in partile mai

umlce.

inPolonia, reprezentatii semanand a teatru aveau loc, prin

II XII, poate ~i mai devreme, la Curte sau, chiar cu

I"uviintarea papei, 'in biserici. Recitari dialogate care, cum am

li t ~i aiurea, au facut inceputul. Textele, pe care le putem

I dra Ia mistere, s-au produs, potrivit martunilor din arhive,

" •'C. XVI. Alt£el, insa, decat 'in alte locuri, 'in Polonia nu

II.unele sacre au initiat procesu1 de constituire a genului

", unatic, ci dramele (tragediile, mai curand) profane. Umorul

I

Teatrul religios, cu impuritatile, prolixitatile §i anacr



/122/

pigmenteaza, cateodata de-a dreptul neobrazat (de pilda,

u sugereaza lui Iuda sa se spanzure doar in gluma),

care nu-si propun sa urmeze parcursul evanghelic.

Teatrul, in Rusia, are 0 dubla sorginte: jocurile cu

ritualic, ritualurile deci (cum at fi ritualul nuntii) ~i

populara, care lasa camp deschis improvizatiei, satira fund

In Largul ei. Despre un teatru religios putem vorbi in sec.

cand 11identificam - nimic nou sub soarel - in desfasurareaprocesiuni de Craciun §i de Past i . De altfel, in sec. XVI I

configureaza un tip de drama populara care se bizuie pe

usturatoare a interpretilor, sarantoci pizmasi pe cei avuti.

La ivirea dramaturgici culte contribuie, ca §i ln

teatrul scolar, reperabilla finele sec. al XVI-lea. Nu e 0

anonima. C a autori, istoriile teatrului Iiretin pe monahul

Polotki (1629-1690) §i mitropolitul Dmitri Rostovski

Un monah, un mitropolit, §i totusi, incet-lncet, fluxul

scade vizibil.La inceputul sec. XVIII, intra... in scena

cantareti §i actori, putem sa le spunem, profesionisti,

polivalenti: cantau, dansau, faceau glume, probabil nu de eel

bun gust, etalau dexteritati de papusari. Ei sunt,

initiatorii teatrului de papusi In pravoslavnica tmparape

Rasarit.

Asupra teatrului popular romanesc nu vom insista.

prelectiuni (Istoria teatrului romanesc, Istoria teatrului de

~i marionete) se ocupa mai indeaproape de acest subject.Y i cl eimui ( Ir oz iz ) de origine apuseana, plecand de la moartea

Iisus, [ocul cu pomul, Mironosiieie, Orasiile de nuniii,

dar §i Caloianul, L ii za re lu l, Dragai ca , Papa rude le , Capra. Forme

teatru popular care ~i iau avant sunt, de asemenea, CaJ.u~arii

la noi, dar in Peninsula Balcanica, in genere), [ocul Cucilor

sudu1 Dunarii), [ oc ul U nc hi es ilo r (pe 0 suprafata intinsii

Carpati la Marea Baltica).

III 1IH'le lui, nu performeaza in plan literar, ci in acela at

I ' Itacolului. Compozitia e 1~ ingaduind hiiladuiri in medii ~i

",purl £el de £el. Comicul concureaza t ragicu1, uneori in

I. tuirea aceluiasi persona; (cum este Diavolul). Nebunul aduce

IIntil de sprinteneala poznasa. caUiul, surprinzator, I1Ue privit

II ostilitate, fiind 0 aparitie pitoreasca, dar stamind totusi un

III

«in. $ L fi indca a venit yorba de personaje, cele de prim-plan,I I bstracte (Iisus, sfintii, apostolii, martirii), sunt plasate in

I rola conventiei. Clerul, nobilii, uneori monarhul au parte de un

IIt.ment neconcesiv, cu tmpunsaturi care tradeaza 0 atitudine de

, ,. Cei ce for£otesc in plan secund, negustori, vagabonzi,

,Itlu~i,servitori, cersetori, aduc un suflu de viata , slabind corsetul

I. care canoanele ecleziastice incercau sa-l impuna.

Teatrul prolan

o specie care cunoaste 0 anume dezvoltare 'insec. XV-XVI

It , mcraliiatea, care tine de teatrul comic. Nu apela la scenariul

lublic, la mitologia crestina ~i nici nu escalada In supranatural.

hlpa cum arata §i denurnirea, se situa intr-un plan pur eric,

rombatand viciul ~i premiind virtutea. Luera numai cu

hstractiuni, sentimentele ~iideile puse inconflict fiind intrupate

.I,' personaje alegorice (Ratiunea, Credinta, Umilinta s.a.). Viata

I, de aceea, a fost destul de scurta.Un titlu demn de a fi retinut este Everyman, piesa

urrprinzator de bine construita, cu 0 anume respiratie filosofica

( toposul viata ca 0 cmtorie), miez etic (rostuI mantuitor al "faptei

I " me") ~i0 surprinzatoare aplecare spre £ramant!rile constiintei.

IIn autor de comedii, care a scris si 0 tragedie, este teologul

Iheodore de Beze (1513-1605). Piesa lui, P ap a b olna v ~i tragand s a

l/t(1ara,este 0 violenta, in fond, satira antiecleziastica, ce i1 asociaza

I)l~sfantul parinte al catolicimii printului lntunericului, Satan.

/123/

Un alt scriitor, Inca mai important § i care de fapt irllTl."". Arnintind de jocurile de carnaval, avandu-si de fapt



/124/

teatrul profan, es~~ Adam de la Halle (1230-1286), truver

menestrel. Comediile lui, cu 0 boare de naturalete denotaanume ascutims . . .. T '~ • A a pnVIrU. ema iubirii (adoratia femeii §.

IOvMulta In feerie, antreneaza un anume lirism

lns~ de ~orul caruia, tmpro§cand pe alocurea ~

nU-1 pasa de convenienrs. Se presimte,

v acuri pana atunci, suflul Renasrent.

T eatr ul d e J a c tu ra p opul ar ii.

A In para~el cu teatrul cult, a carui evolutie In rnedievalitate

am mcercat sa 0 schitam, ia nastere un teatru de obarsle §i de

fa tura populara. cat~ vreme nu erau tinuti In frau ..t '1' '" urffia§Uac on or romaru (ai mimilor) lc:i't .

• penni eau cu ocazia unorsarbatori tot felul de nebunii contrazican" d .

.. . ,. - reverurn asu praacestei idei - irnaginea propusa de unii diti" . . eru "anume aceea amtuneneulw compact al Evului Mediu, Solemnltattl . I .

1 Ii . rapre, inc USIV

ce e tur~ce, Ie atatau pofta de a lade, mai propriu spus, de a

profana, In mascarade care nu duceau lipsa de spectatoriProvenite din saturnalii asernenea ghid .. chi .

, 1 U§U ar asa se chernau:S~rbatoarea~nebunilor sau a magarilor. Ncbunul, unul din tipuril~

~u .~re . ca~tare pe atunci §i de atunci, purta 0 costumane

fistic~e, jumatate galbena-jumatate verde, 0 boneta cu clopotei,

~rechi ca de magar. Un personaj burlesc, dar, nu mai putin,

mconfortabil. Scapand de sub control vagantii" tinand d.. . It " I- '- ' , j-'-'«.U u-se e

sotn §l de farse, lansau adevaruri neconvenabiJe si bat} .derani P . A Y ocun care

jau. rmtre cantecIHe necuviincioase si topaieli b.. y t 0 scene,

!,ozna§ll n~u .prege.tau Asa arunce §i sagep ascutite, lovind cu

mdrazneala ~l cruzune m institutii (cler J·ustif.ie)"I' px...._. ial(

• ~ Y" " I-' y dUll SOCl eeel mstariti) care Ie trezeau resentimente.

I ;llIl'a in acele jocuri, farsele si s oi is el e ( so t ii le , go ti il e) (sec,

II VI) sunt expresia acestei exuberante, care se exprirna intr-o

III('r~ mai degraba rudimentara. Grimase peste grimase, cat

trambacioase, ca sa provoace ilaritatea, bastonade energice

"I etate, tumbe executate eu maiestrie, ciondaneli (protago-

'"' galcevilor fiind femeia, care nu-l numai scandalagioaica, ci

"I'rfida, de-l intrece §i pe dracul, ~ivicioasa, cu simturile greu

I potolit). S e adauga aeestui arsenal de rnijloace cornice

I IlIhJjul stropsit, menit sa declanseze hohote de ras. Andre de la

' , : 1 \ ' §i Jean d' Abundance scriu ~i ei farse in care, prin

II'( -niile lor, nevestele i~i 'incomoreaza sotii incredibil de

"'lIl"i. I n c a 0 data, daca ne inchipuiam ca inEvul Mediu femeia e

Iionna angeUicata, iat-o cum apare sub pana muiata in rautap a

nur comediografi: usuratica, infideIa, lacoma de bani, cicalitoare.

II ()parte, Fecioara Maria, de alta, Eva. Boccaccio, Shakespeare,

II1Jierevor exploata, cu geniullor, aceasta oferta.

o farsa celebra, a1 carei autor, francez, a ramas necu-

' ''I.eut, este Farsa maesirului Paihelin, care se joaca ¢in zilele

,IIIstre. 0 portretistica morals se distinge inacest text spumos,

1Illl pe sablonul pacalitorilor care se pacalesc 'intre ei. Rostirea e

I' §i, inlinie caricaturala, caracterizanta. Un nume proeminent,

II care ne reintalnim, este Pierre Gringoire (Gringore), prin

I" mtul caruia sotisa, dar ~i farsa, dar §i moralitatea (reunite 1 n

II tul eelebru [ocul Priniului Prostilor ~ al Mamei Nebune) , creeaza

lrsconfort Bisericii Catolice.

In Germania, tarii In care umorul, dupa cat se spune, nu da

1 ' 1 ' dinafara, se bucura de mult succes "farsele de carnaval"

U'astnachtsspiele), unde nu lipsesc sugubetii, nici muierustile

durisite sau prostanacii pe care sotioarele Ii due de nas. Autorii

care au trait in sec. XV - aveau ~i alte meserii. Cura-rea Hans

kosenblut era topitor In aramli §i armurier; Hans Folz, un

maestru cantaret, era barbier ~i0 facea ~i pe chirurgul.

/125/

Dad am vorbit de jongleri, de truveri, de trubaduri,

l~j diutau inspiratia peregrinand pe drumurile Frantei, din III. R E N A ~ T E R E A



'in castel, unde u priveau ochii lucitori ai domnitelor, nu-i

trece eu vederea pe minnesingeri, care ~i ei cantau drazosteas

Unor Walter von der Vogelweide (1170-1228), Heinrich

Ofterdingen, Nikolaus Klingsor, Gottfrid von

Wolfram von Eschenbach (m. 1230), Heinrich von

(1260-1318) lis-au deschis ~iportile literaturti. Cultivau

ales, cu vibrari poetice, Inrecitalurile pe care,

creatia, le sustineau. in a doua jumatate a sec. a1 XIV-lea

rnaestrii cantarep. (Meistersinger), vaganti ~iei 1ainceput, care

strang 'in asociatii poeticesti, Tinerii care voiau s a acceada

lumea artei veneau aici sa se instruiasca, sub Indrumarea

maestri, Pana sa devina carrtarep-poep aveau de parcurs "."."",...&

de ucenic ~ide calfa, incorsetarea in prea multe reguli a fost

meteahna a acestei institutii, care totusi a contribuit 1a " I \ . . . . .u...:.

unor texte dramatice nu lipsite de importanta. Numele eel

celebru, cu care ne vom mai intersecta, este acela a1 lui Hans

Sachs (1494-1576), animator al scolii lirice din Niirnberg.1n afar

de tragedii, comedii, povestiri ~i snoave, a izvodit ~i farse

carnaval (Dracul ~ifemeia b l i t r a n a , Scolaru: rat iU; itor in parad is s.a.),

Insopnd drama magica, apoi desprinzandu-se de ea, in

Europa Occidentale, in Rusia, la turci, Inprovinciile rornanesti

~i face aparitia teatrul de papu~i.

o era de efervescenta

Dupa Evul Mediu, cu luminile ~i tenebrele lui, Renasterea

It', asa cum si denumirea 0 sugereaza, 0 epoca de inflorire. Se

utinde din sec. XIV (Umanismul, prima faza a Renasterii) ~i

!,lima jumatate a sec. XV (Renasterea propriu-zisa), pana In a

.tulia jumatate a sec. XV (Renasterea tarzie), fiind precedata 'in

II Ilia de ceea ce s-a numit Prerenastere (sec. XllI).

Renasterea s-a desfasurat ca 0 reactie la tot ceea ce inEvul

1.. diu era inchidere de orizonturi, stagnare, intunecare. Relatiile

I ipitaliste de productie, care se dezvolta in industrie, cornert

II,subrezesc regimul feudal, piin1i ce ilfac sa dispara. Regele

IIlntinua sa fie figura centrala, el urrnarind ca prin stopa rea

procesulul de faranutare, specific feudalitatii, sa instituie 0

iuonarhie absolute, in.tr-un stat eentralizat, condus eu 0mW de

lu-r. Aliatul suveranului, in aceasta lupta impotriva seniorilor

lurbulenti, va fi burghezia, class In ascensiune, viguroasa .

ntreprinzatoare. Conternplativitatii (cu ochii inspre tariile

I -resti ...) din veacurile precedente ti ia locul un principiu

r l inam ic de existenta.

Dominatoare in Evul Mediu, Biserica Catolica i~i vede

rontestata suprematia. Cultivarea limbii nationale ~i introdu-

rerea ei Inslujbele tinute 'in sfintele lacasuri u dlminueaza treptat

.rtotputernicia. Dogmele inguste ~i,parra la urma, inumane care

ugrumau elanul bucuriei de a trai, propovaduind suferinta

("Fericip cei ce sufera, ci i aceia se vor bucura"), sunt inlaturate

din prim-planul vietii spirituale, ele neavand de altfel cum sa

reziste in. climatul intens, ozonat de descoperirile stiintifice

(mventarea busolei, a tiparului s.a.) ~i caiatoriile peste rnari ~i

istoria teatrului universal

Documents