UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE ISTORIA EUROPEI CONTEMPORANE Titular : Conf.univ.dr. Ludmila Rotari CUPRINS 1. Consecintele primului razboi mondial si noua ordine internationala 2. Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la Republica sovietica. 3. U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in pe rioada interbelica. 4. tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939) 5. tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939. 6. Al doilea razboi mondial (1939-1945). 7. Organizarea postbelica a lumii si evolutia relatiilor internationale dupa cel de-al doilea razboi mondial. 8. Evolutia economica si politica a tarilor Europei de Vest in perioada postbeli ca. 9. Evolutia tarile din Europa Centrala si de Sud-Est in perioada postbelica (194 5-1989). 10. Evolutia U.R.S.S. in perioada 1945-1985. 11. Dezintegrarea U.R.S.S. 12. Schimbarea regimurilor politice si transformarile economice din statele Euro pei de Rasarit (1989-1991). 13. Sfarsitul "razboiului rece". Formarea unei lumi multipolare. 1. Consecintele primului razboi mondial si noua ordine internationala. Obiectivele capitolului - Evocarea obiectivelor urmarite de marile puteri angajate in primul razboi mond ial. - De a urmari modul in care un "conflict" regional s-a transformat intr-un razbo i mondial si razboi total - De a reliefa impactul razboiului asupra organizarii ordinii politice mondiale postbelice Pana in anul 1914 nu au existat nici un fel de razboaie mondiale, iar continentu l european, incepand cu anul 1871, a cunoscut o perioada de "pace relativa". Echilibrul poli tic era mentinut de cei sase jucatori principali din partida internationala din Europa, cunoscuti su b numele de "Mari Puteri" (Anglia, Franta, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia - din 1871 Germania mare, si dupa unificare Italia) la care se mai adaugau SUA si Japonia. Razboaiele in care au fost implic ate Marile Puteri dea lungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte si cu o participare redusa erau implicate doua sau trei state - cum a fost in cazul Razboiului Crimeii (1853-1856). in vara anului 1914, "undeva in Balcani", un conflict dintre Serbia si Austro-Un garia va genera un adevarat lant al confruntarilor si declaratiilor de razboi. El va capa ta dimensiuni apocaliptice, in urma escaladarii iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambit iilor si provocarilor nemasurate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurand un secol de "violenta" la

scara planetara. in viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea proportii - soldat cu 9 milioane de morti pe campurile de lupta si un bilant al costurilor militare de 961 miliar de franci aur - "a fost generat, in principiu, de un ardent nationalism si de influenta celor doua siste me potrivnice de aliante". Razboiul a inceput la 28 iulie 1914, avand drept pretext asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, savarsit la Sarajevo la 28 iunie. "Conflictul" dintre Austro-Ungaria si Serbia a generalizat iar marile puteri europene au intrat, rand pe rand, in razboi. La 1 august Germania a declarat razboi Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august Frante i, iar la 4 august a declarat razboi Belgiei. intr-un interval de doua saptamani razboiul a primit o dimensiune europeana. in august 1916, Romania a aderat la tabara Antantei pentru eliberarea Transilvaniei de sub stapanirea Austro-Ungariei. in sprijinul Angliei si Frantei in anul 1917 vin Statele Unite ale Americii si Grecia. Angajarea treptata in conflict a unor state din afara contin entului european, animate de aceleasi proiecte imperialiste si colonialiste sau de sentimente nati onale a transformat razboiul intr-un razboi mondial. Nici una dintre marile puteri implicate nu banuiau urmarile gestului lor. German ia si Rusia tarilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria un ei evolutii economice promitatoare si le va expune unor pericole de moarte. Nici Franta si Marea Brita nie nu intuiau ca lupta lor impotriva ascensiunii germane pe continent va duce la "inceputul sfars itului" primatului europenilor si "avanpremiera" hegemoniei SUA. Ignorand aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate in razboi urmare a realizarea unui anumit scop. Austro-Ungaria si-a directionat expansiunea politica si milita ra in Balcani, spre Dalmatia, Albania, Bosnia-Hertegovina. Reichul german, urmarea crearea unei Mitt eleurope prin inglobarea unor teritorii din Europa si Asia si crearea unui imperiu colonial, d esfiintarea Frantei ca mare putere. Celor doua mari puteri - Austro-Ungaria si Germania lui Wilhelm al II-lea le-a r evenit raspunderea directa si imediata pentru declansarea primului razboi mondial. Obiectivele si planurile celor doua mari puteri le situau automat pe pozitii adv erse fata de Italia, Serbia si mai ales fata de Rusia tarista, "protectoarea" slavilor din re giune, prima "putere ortodoxa" a lumii si a continentului si principala competitoare, alaturi de Fran ta si Marea Britanie, in lupta pentru stapanirea stramtorilor Bosfor si Dardanele. Primul razboi mondial a implicat toate marile puteri si toate tarile europene, c u exceptia Spaniei, Olandei, a celor trei tari scandinave si a Elvetiei. S-au confruntat do ua coalitii politicomilitare - Antanta si Tripla Alianta; treptat, in orbita razboiului au fost cuprinse 28 d e state cu o

populatie de 1,5 mlrd. de locuitori. Forta militara angajata a fost impresionant a. Principalele state beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldati la care se a dauga si tehnica militara cu o mare capacitate de a actiona si de distrugere. Utilizarea avionulu i si submarinului a oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat si pe apa, fiind sterse deosebirile d intre front si spatele frontului. Tancul si armele chimice au transformat razboiul de transee intr-unul de uzura. Intrarea in razboi a Statelor Unite de partea Aliatilor, in 1917, a permis acest ora sa il castige in anul 1918. Prabusirea puterilor centrale s-a produs in toamna anului 1918: Bu lgaria a semnat armistitiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiemb rie iar Germania cedeaza dupa abdicarea imparatului Wilhelm al II-lea, armistitiul fiind semnat l a Rethondes, langa Compiegne, la 11 noiembrie 1918. in viziunea istoricului Camil Muresanu acest razboi, in prima sau ultima instant a, a stat la originea tuturor "evenimentelor de cosmar" ce au marcat atat de adanc si de trag ic secolul al XXlea. A fost intaiul razboi total: in actiuni fiind implicate nu numai efectivele arma te ale tarilor beligerante ci si intreaga populatie, antrenata in organizarea unei uriase indus trii militare; urmarile lui au fost resimtite pe intreg teritoriul statelor beligerante (chiar si pe al celor neutre), nu numai in zonele de operatiuni; a fost purtat in toate mediile fizice posibile: pe uscat, in aer, pe apa si sub apa. O alta fateta a razboiului a fost razboiul economic; blocada economica instituit a de Antanta contribuind din plin la infrangerea blocului austro-german. Urmarile sale au fost de o complexitate extraordinara: au fost inlaturate patru dinastii domnitoare - Romanovii din Rusia, Hohenzollernii din Germania, Habsburgii din Au stro-Ungaria si Sultanii din Imperiul otoman; a crescut numarul republicilor in comparatie cu ce l al monarhiilor; mai multe state au adoptat constitutii sau au realizat reforme democratice. Razb oiul a slabit Europa, in primul rand in beneficiul Statelor Unite. Din situatia de debitori inainte de razboi, la sfarsitul acestuia, Statele Unite au devenit creditorii continentului european. Puterile e uropene au iesit din razboi decimate dupa care a urmat falimentul lor moral. Conferinta de pace de la Paris Tratatele de pace au fost pregatite la Conferinta de pace ce s-a reunit la Paris , incepand cu 18 ianuarie 1919. Dezbaterile au fost dominate initial de Consiliul celor zece, din care faceau parte cate doi reprezentanti ai Frantei, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei si Ja poniei, apoi de Consiliul celor patru, care-i reunea pe presedintele guvernului francez, Georges Clemencea u, primul ministru britanic, Lloyd George, presedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson si presedint ele guvernului italian Vittorio Orlando. Un rol determinant l-au jucat doua persoane, Clemencea u si Wilson,

Conferinta de pace semanand adesea "datorita conceptiilor lor opuse cu un duel. Multi au evidentiat, comparativ, realismul, chiar cinismul lui Clemenceau si idealismul l ui Wilson". Principala preocupare a lui Clemenceau era obtinerea de garantii pentru securita tea Frantei in timp ce Wilson voia sa instaureze pacea universala. in acest scop, presedintele ameri can considera ca doua elemente sunt decesive: dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, ce a r determina disparitia principalei cauze a conflictelor si crearea unei "ligi a natiunilor", care sa reglementeze dreptul international prin impunerea autoritatii sale morale asupra tuturor stat elor. Textul ce a servit baza pentru discutii a fost mesajul presedintelui american din 8 ianuarie 1918, Cele 14 puncte, in care pleda pentru dreptul popoarelor la autodeterminare si aplicarea principiulu i nationalitatilor. Presedintele american promova si ideea constituirii unei organizatii a natiunilo r ce trebuia sa garanteze pacea mondiala. in anii razboiului problema organizarii ordinii mondia le a generat numeroase dezbateri care s-au materializat in diverse proiecte, planuri, propune ri de organizare interstatala. Toate aceste cautari urmareau crearea unui sistem prin care pacea sa poata fi aparata, sa fie folosite doar mijloacele pasnice pentru rezolvarea conflictelor si eliminare a pe aceasta cale a razboiului. in proiectele elaborate se preconiza practic crearea unei Europe noi , organizata pe baza principiului nationalitatilor. Diverse documente adoptate in anii razboiului, ca re demonstrau preocuparea pentru organizarea postbelica, contineau principii care se vor regas i in viitorul Pact al Societatii Natiunilor: egalitatea intre state, dreptul de suveranitate asupra te ritoriului national, inviolabilitatea acestui teritoriu, blamarea razboiului de agresiune si nerecuno asterea posesiunilor obtinute prin forta, neamestecul in treburile interne, acceptarea razboiului de aparare, asistenta reciproca a statelor, rezolvarea conflictelor de orice natura pe cale pasnica et c. Au fost semnate tratate intre Aliati si tarile invinse, precedate de un preambul ce marca crearea Societatii Natiunilor. Tratatul de la Versailles, semnat cu Germania la 28 iunie 1919, era foarte dur pentru aceasta: Germania era declarata principala responsabila de dec lansarea razboiului, impreuna cu aliatii sai; a pierdut o parte din teritoriu si cele cateva colonii. Tratatul de la Saint Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), si cel de la Trianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) au consfintit dezmembrarea Imperiului austroungar in noi state: Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria, Ungaria si Polonia si au redat anumite regiuni statelor deja existente: Transilvania Romaniei, Triestul si o parte din Istria Italiei. Tratat ul de la Neuilly cu Bulgaria (27 noiembrie 1919) i-a amputat acesteia teritoriul in favoarea statelo r vecine. Tratatul de la Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat stramtorile si a dezmembra

t Imperiul otoman. Harta Europei a fost schimbata prin crearea unor state nationale sau unificarea altora. Franta recapata Alsacia si Lorena, Germania pierdea o septime din teritoriu si era desp artita de Prusia Orientala prin coridorul Danzig, destinat sa permita Poloniei accesul la mare pr in portul cu acelasi nume, declarat oras liber. Pe harta politica a Europei a reaparut ca stat Polona care cuprindea in granitele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania si Rusia tarista. i n urma destramarii imperiului dualist Boemia, Moravia si Slovacia s-au unit in 1918 si au format Ce hoslovacia. in sud, Croatia, Bosnia si Dalmatia au format in jurul Serbiei si Muntenegru un alt stat , Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria si Ungaria au fost separa te definitiv si reduse teritorial; Austriei i-a fost interzisa unirea cu Germania. Turcia, mostenitoarea Imperiului otoman, a fost redusa la litoralul european al Constantinopolului si la Asia Mica iar stramtorile Bosfor si Dardanele erau desc hise comertului liber. Bulgaria in calitate de stat invins a fost nevoita sa accepte cedarea uno r teritorii in favoarea Greciei si Iugoslaviei. Au loc modificari pe harta politica si in estul Europei, unde in urma dezintegrarii fostului Imperiu tarist au obtinut independenta Letonia, Lituania, Estonia si Finlanda, recunoscute oficial de sovietici in 1920. La Conferinta de la Paris dintre marile puteri care decideau anterior soarta con tinentului a lipsit Rusia, din cauza nerecunoasterii regimului instaurat de Lenin in octombri e 1917. A fost prezenta insa o delegatie de rusi care pretindeau ca reprezinta interesele viito arei Rusiei Mari, pentru care luptau armatele albe pe fronturile razboiului civil din Rusia. Noua configuratie a frontierelor europene, fondata pe principiul nationalitatilo r, era departe de a fi perfecta. Noua ordine nu a reusit sa rezolve toate pretentiile teritoria le ale invingatorilor iar dupa incheierea tratatelor au ramas multe nelamuriri: anumite regiuni vor fi obl igate sa decida prin referendum carei tari vor sa ii apartina, in timp ce anumite orase sunt declarat e libere. O alta problema cu care se vor confrunta noile state este cea a minoritatilor nationale , care au acceptat cu greu sa se integreze. Nemultumirile celor invinsi precum si cele aparute in rand ul unor minoritati au contribuit la aparitia revizionismului. Tratatele, laborios si dificil elaborate, desi au rezolvat o serie de probleme, au generat si altele noi. Ele au fost semnate intr-o atmosfera incordata, dominata mai mult de insatisfactie decat de multumire, toata lumea fiind constienta de faptul ca "desi nu fusese posibil sa se realizeze ceva mai bun, aceste tratate creau numeroase tensiuni, nu multumeau pe nimeni, revolt au pe multi". Principala consecinta a razboiului pentru Europa a fost semnalul propriului ei d eclin. in viziunea unor autori razboiul a contribuit la aparitia unei Europe "si mai fragi la decat era dinainte

de razboi, o Europa la fel de invrajbita, discreditata - si saracita pe deasupra ". 2. Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la republica sovietica. Obiective: - De a urmari evolutia evenimentelor din februarie 1917 - Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapaci tatea Guvernului Provizoriu si rolul liderului bolsevicilor V.I.Lenin in organizarea i nsurectiei. - Activitatea noului regim bolsevic si lupta pentru mentinerea puterii in anii 1 918-1921. La inceputul secolului al XX-lea Rusia era o tara a contrastelor, fapt ce se ref lecta in structura sociala a populatiei: clasa conducatoare - 0,5 %; clasa dominanta - 12 %; clasa comerciantilor, proprietarii de fabrici si bancherii - 1,5%; clasa muncitoare 4,0 %; taranimea 82,0%. Imperiul rus era guvernat in mod autocratic de catre tarul Nicolae al II-lea (18 94-1917), ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. in anul 1906 a fost creata o adunare r eprezentativa, Duma de Stat care avea functii legislativ-consultative, dar in plan politic avea un rol limitat. Opozitia urmarea transformarea regimului autocratic intr-unul constitutional, ia r Duma trebuia sa aiba rolul de parlament, dar n-a reusit, Rusia ramanand in continuare o monarhie autocratica. Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice for mate in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat in viata politica a tarii. in Rusia a existat o puternica opozitie politica, divizata in partide care pleda u pentru reforme - Partidul Constitutional democrat (cadetii) din randul carora se vor de sprinde dupa 17 octombrie 1906 octombristii care urmareau instaurarea unui regim constitutional, si opozitia radicala alcatuita din Partidul social-revolutionar (eserii), ce optau pentru un socialism, bazat pe economia rurala; Partidul social-democrat, care s-a scindat in anul 1903 in doua fractiuni mensevicii ce pledau pentru un partid de masa si bolsevicii, condusi de Lenin, a deptul unui partid centralizat si disciplinat, mai putin numeros dar eficient. Pe eschierul politic care s-a mentinut pana in octombrie 1917 cadetii vor detine pozitia centrala, octombristii se vor situa in dreapta lor iar radicalii vor domina polul de stanga. Unele partide vor ocupa pozitiile extreme si vor lupta prin diverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijiniti in demersurile lor s i de forte din afara tarii. Rusia in ajunul revolutiei din februarie 1917 Primul razboi mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urmari profunde a supra Imperiului rus. Conducatorii Rusiei n-au retinut din lectia oferita de razboiul ruso-japonez impactul pe care il poate avea o noua conflagratie pentru monarhie. in acel razboi infran gerea a fost urmata de o revolutie. Un nou razboi insemna pentru Rusia caderea imperiului iar impara tul Nicolai era

constient de acest lucru. Pentru monarh si pentru viitorul imperiului cel mai bi ne ar fi fost sa evite participarea la primul razboi mondial. Conditiile politice si economice create d e razboi accelereaza caderea tarismului. Inertia si incompetenta puterii i-a determinat pe rusi sa se organizeze si sa an ticipeze, de fapt revolutia. Cauza directa a declansarii revolutiei a fost prabusirea structurilor politice fragile sub loviturile razboiului. in 1905 guvernul si monarhul au fost aliati si au reusit sa restabileasca vechea ordine, chiar daca au fost nevoiti sa accepte promovarea unor reforme si crearea Dumei. Pe timp de pace si cu o armata prezenta si pregatita sa puna capat dezordinilor o revolutie putea fi mult mai putin violenta, iar fortele moderate, reformatoare, aveau mai multe sanse sa pre ia puterea. in anul 1914, pentru Rusia aceasta optiune nu figura in planurile sale, chiar daca unii politicieni erau constienti de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa si Rusia. Pe de alta parte, Rusia nu era pregatita de a duce un razboi de durata in care avea sa se transforme con flictul dintre Serbia si Austro-Ungaria. Planurile militare aveau in vedere un razboi scurt, dupa mode lele celor din secolul precedent, in care deciziile erau luate cu rapiditate, mizandu-se pe ara njamente intre cei care vizau mentinerea echilibrului de putere pe continentul european. Razboiul va sco ate la suprafata o serie de probleme, nu numai cele privind pregatirea armatei, dar si cele de ordi n economic, care demonstreaza incapacitatea Rusiei in acea perioada de a face fata unui razboi in delungat. Au existat insa unele spirite clarvazatoare ce au realizat care erau riscurile c e le presupunea un razboi pentru stabilitatea tarii. Printre cei ce au pledat pentru pastrarea n eutralitatii intr-un posibil conflict european s-au aflat persoane devotate tarului, cum ar fi Witte si Stoli pin, sprijiniti, de altfel, in alte proiecte. Cel mai bine a reusit sa surprinda impactul unui razboi pentru Rusia fostul ministru de interne si seful Departamentului Politiei, Piotr Durnov, care intr-un memoriu adresat tarului in februarie 1914 mentiona ca in eventualitatea unor infrangeri militare >. Experienta sa i n calitate de ministru si sef al politiei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revolutii, care va ince pe cu blamarea guvernului de catre toate categoriile societatii pentru esecurile de pe campuril e de lupta; cei care vor incita masele vor fi chiar politicienii din Duma. Razboiul va duce la slabirea p otentialului armatei si a fortelor de ordine care nu vor reusi sa sprijine guvernul sa restabileasca ord inea si sa impiedice exaltarea maselor, in special pe tarani. in aceasta agitatie partidele de opozit ie nu vor reusi sa restabileasca autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular, iar Rusia >. Cele mentionate mai sus demonstreaza perspicacitatea fostului ministru de interne car e a reusit sa surprinda in acest document principalele amenintari care planau deasupra puterii in cazul unui razboi si in special in cazul unei infrangeri, in Rusia existand deja un precede nt in anul 1905. Revolutia din februarie 1917 Revolutia din februarie din Rusia a fost precedata de unele modificari ce s-au p rodus la nivelul mentalitatilor colective ale populatiei din tarile beligerante. Dupa doi ani si jumatate de razboi tot mai multe forte politice incep sa-si puna intrebari in legatura cu se nsul sau eficienta efortului depus in conditiile in care nimeni nu putea anticipa care va fi deznod amantul conflagratiei. in randul opiniei publice se manifesta doua curente care vor influenta evolutia ulterioara a evenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei pana la castigarea victoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de alta parte existau forte care isi exprimau indoiala asupra necesitatii acestui efort, contestand insusi ratiunea lui de a fi si pled au pentru incetarea ostilitatilor si restabilirea pacii. Curentul pacifist se bucura in special de s prijinul partidelor socialiste, care luptau pentru >. in cazul Rusiei criticile la adresa politicii de razboi se alatura celor referit oare la formele de guvernare. in Duma, incepand cu 1915, opozitia liberala critica deschis incapaci tatea serviciilor de administrare a razboiului, anarhia birocratiei ministeriale, carentele guvernari i. incepand din septembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alcatuit din trei partide: c onstitutionaldemocratii, progresistii si octombristii, care grupeaza doua treimi din deputati. Opozitia s e pronunta pentru un guvern care sa fie responsabil in fata Dumei si sa fie capabil sa > razboiul. Aceste demersuri denota intentia opozitiei de a reforma regimul autocratic si er au o amenintare directa la adresa puterii. in randul opozitiei unii s-au pronuntat chiar pentru o > daca tarul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit in ultimile luni a le anului 1916, iar tarul, lipsit de sprijin si de aliati de nadejde a fost nevoit sa asiste la acest spect acol in calitate de spectator si nu de actor principal. El va reveni pe scena politica prea tarziu, cand nu se mai putea salva prea mult, si fortat de imprejurari se va dezice de principala sa preocupa re - mentierea autocratiei. Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a ser vit drept semnal pentru declansarea actiunilor de protest, iar in fruntea manifestantilor se situeaza unii militanti socialisti care, insa, nu erau pregatiti sa-si asume responsabilitatea pentru soarta tarii. in acelati timp conducatorii Dumei au reactionat prompt, formand un birou executiv, alcatuit din 12

membri, intitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ord inii in Capitala si Stabilirea legaturii cu Persoane individuale si Institutii, in frunte cu Rodz ianko, presedintele Dumei. Acest organ era alcatuit din 10 reprezentanti ai Blocului Progresist si d oi reprezentanti ai socialistilor revolutionari, printre care se afla si A. Kerenski. in paralel, in Petrograd in cursul zile de 28 februarie se formeaza Sovietele, d upa exemplu celor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor si soldatilor. Aceste i nstitutii erau constituite la initiativa mensevicilor. Autoritatea decizionala a Sovietelor a t recut in seama Comitetului Executiv (Ispolkom). Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea sa devina in curand Guvern Provizoriu, si -a asumat teoretic intreaga raspundere a guvernarii, in timp ce Ispolkom-ul ramane un soi de curte suprema a constiintei revolutionare. Astfel, in Rusia a luat nastere un sistem de guvernar e neobisnuit, numit "dvoevalstie" - puterea dualista sau "diarhie" ce a durat pana in octombrie 1917 . tarul Nicolai al II-lea a fost obligat sa abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, cand se sfarseste perioada de domnie a dinastiei Romanov (1613-1917) si a Imperiului rus, iar Rusia se va tran sforma in perioada urmatoare intr-o republica. Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, in frunte cu prin tul Gheorghe Lvov, a preluat conducerea tarii, acordand libertati fundamentale de opinie, de expresie si de intrunire si promitea alegerea democratica a unei Adunari Constituante. Dezmembr area structurii militare ierarhice a fost declansata de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care s e infiintau sovietele soldatilor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau sa se in deplineasca. Dupa revolutia din februarie 1917, in spatiul fostului Imperiu rus s-a pus in mo d acut chestiunea realizarii dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare a problemei nationale. in aceasta perioada au aparut un sir de state care s-au declarat auto nome sau chiar independente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republ ica Populara Ucraineana, Autonomia Cocand, Republica Democratica Moldoveneasca, Republica Fed erativa Transcaucaziana etc. Finlanda, tarile baltice isi vor proclama independenta in t oamna anului 1917. Polonia isi va redobandi independenta la 18 noiembrie 1918. in faza initiala a revolutiei influenta fractiunii bolsevice asupra muncitorilor si soldatilor era redusa. V.I. Lenin, liderul bolsevicilor, se afla in momentul declansarii revolu tiei in Elvetia. Fiind ajutat de guvernul german, vazand in el un pacifist, in aprilie 1917 a revenit i n tara. in Tezele din aprilie el isi enunta principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imed iata si neconditionata, nationalizarea pamanturilor, controlul muncitoresc in uzine. Prabusirea monarhiei in Rusia, in primul moment, a linistit guvernele aliate ce

se temeau ca tarul va incerca sa semneze o pace separata pentru a scapa de amenintarile crize i interne si pentru asi salva coroana. in aprilie la Petrograd au loc demonstratii antirazboinice, prime le semne ale nemultumirii populare fata de Guvernul Provizoriu. in paralel, la 24 martie Sovi etul din Petrograd cerea inceperea negocierilor de pace si abandonarea politicii de anexiuni. Guver nul Provizoriu se afla intr-o situatie de criza. La 1 mai s-a format o coalitie guvernamentala din cadeti, mensevici, social-revo lutionari, sub conducerea lui Alexandru Kerenski. infrangerea militara, suferita in urma of ensivei in Galitia, inflatia galopanta si lipsurile de tot felul, ca si dorinta Guvernului Provizori u de a duce pe front garnizoana din Petrograd, au provocat mobilizarile de masa din iulie 1917. in re presiunea ce a urmat bolsevicii au fost nevoiti sa se ascunda, Lenin este obligat sa plece din nou in exil in Finlanda. Kerenski, presat de aliati, a inceput discutii cu Comandamentul Suprem . Socialrevolutionarii dominau acum coalitia guvernamentala (ministrii cadeti o parasisera in iulie), i ar mensevicii dominau Sovietul. Lovitira de stat din octombrie 1917 Lenin considera ca in octombrie situatia era favorabila pentru a trece la al doi lea stadiu al revolutiei, adica preluarea puterii de catre bolsevici, in pofida unor rezerve d in partea unor membri ai conducerii partidului bolsevic. Garzile Rosii au ocupat punctele strategice gari, poduri, centrale electrice - fiind in asteptarea semnalului pentru a inlatura Guvernul Provizoriu . La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitura de stat, odata cu asaltul Palatu lui de Iarna si capitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, fara varsare de san ge, dar la Moscova lupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anunta crearea guvernului sovietic Consiliul Comisarilor Poporului - si emitea primele decrete: Decretul asupra pamantului si Decretul asupra pacii. Bolsevicii erau insa, un partid minoritar in octombrie (la alegerile din noiembrie pentru Adunarea Constituanta ei au obtinut 25%, in comparatie cu 38% pentru socialistii revolutionari). Noua conducere bolsevica a Rusiei a respins principiile democratiei parlamentare , dizolvand la 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituanta. in decembrie 1917 bolsevicii au semnat armistitiul cu Puterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnata pacea car e incheie participarea Rusiei la primul razboi mondial. Pentru mentinerea puterii, Lenin si Guvernul de la Petrograd au fost nevoiti totusi, sa faca unele compromisuri. Decizia bolsevicilor a fost contestata de unii conducatori ai armatei ruse sau " albe", fideli obligatiilor asumate in anul 1914. Bolsevicii, prin actiunile lor antidemocratic e au declansat, de fapt, un razboi civil in Rusia. Primii s-au ridicat impotriva uzurpatorilor caza

cii de pe Don, afectati profund de efectele politicii de nationalizare, promovate de bolsevici. in april ie 1918 a fost creata o Armata a Voluntarilor, alcatuita in fond din ofiteri, condusa de generalul A. De nikin. Armate de acest gen sunt constituite si in alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii K ornilov, Vranghel, amiralul Kolceak. in sprijinul lor intervin tarile Antantei, ostile noii puteri instaurate la Petrograd, considerand ca au fost tradate de fostul aliat. Situatia dificila in care se afla noua putere ii accentueaza tendintele dictator iale. Fortele nebolsevice sunt eliminate treptat, functiile represive ale aparatului de stat s unt intarite. A fost creata o politie secreta - Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolut iei - C.E.K.A. (ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condusa de Feliks Dzerjinski, omiprezenta si omnipotenta. Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului in Rusia a fost co nsfintita prin promulgarea primei Constitutiei sovietice la 10 iulie 1918. in iulie 1918, la Ekaterinburg (mai tarziu Sverdlovsk) bolsevicii l-au omorat pe fostul imparat al Rusiei, Nicolae al II-lea, impreuna cu intreaga familie. Scopul acest ui masacru sangeros a fost lichidarea simbolului fortelor restauratoare din Rusia. in anii razboiului civil puterea sovietica a supus intreaga activitate interna i ntereselor victoriei. in ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de razboi: c olectarea de la tarani, in mod obligatoriu, a surplusurilor de paine, apoi si de celelalte produ se alimentare. Pentru a depasi criza alimentara si a inviora economia dupa victoria puterii sov ietice in razboiul civil V.I.Lenin a propus sa fie inlocuit sistemul de rechizitionare obl igatorie - comunismul de razboi - printr-o politica liberala numita Noua Politica Economica - NEP-ul. Rechizitionarea era inlocuita prin plata unui impozit in produse catre stat, stabilit din timp, iar surplusul taranul avea dreptul de al vinde liber pe piata. Pentru a depasi criza din industrie bolsevic ii au apelat la investitii straine, dezicandu-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privata. Noua Politica Economica a fost o decizie curajoasa a noii conduceri bolsevice ce s-a mentinut pana in anul 1927. Concluzii: in 1917 in Rusia au avut loc transformari radicale care au avut un im pact deosebit asupra noii ordini mondiale : s-a prabusit dinastia Romanov si dispare de pe harta politica Imperiul rus, primul dintre cele patru care s-au prabusit in urma razboiului; a fost instaurat o noua forma de guvernare, cea republicana, chiar daca a avut o scurta perioada de exis tenta; printr-o lovitura de stat, fiind sprijiniti de guvernul german, bolsevicii au preluat put erea si au reusit sa instaureze o noua forma de guvernare, republica sovietica; noua conducere a Rusi ei nu a fost recunoscuta de aliati dar si de forte din interiorul tarii, fapt ce va duce la u n razboi civil in urmatorii

ani din care bolsevicii vor iesi invingatori. 3. U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in pe rioada interbelica. Obiective: - Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a pr oiectelor care au existat initial; - De a urmari lupta pentru putere dupa moartea primului lider al statului soviet ic V.I.Lenin. - De a prezenta modul in care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat in Uniunea Sovietica un regim totalitar; Marea Teroare - cauze si consecinte. - Elucidarea rolulului Internationale Comuniste in realizarea obiectivelor polit icii externe sovietice. Spre sfarsitul razboiului civil, bolsevicii si-au instaurat puterea aproape pe i ntreg teritoriul fostului Imperiu rus. Afara de Rusia care era o republica sovietica federativa s -au constituit si alte formatiuni statale dupa acealasi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici cauc aziene: Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. in Asia Centrala s-au constituit republicile po pulare Buhara si Horesm. in martie 1922, regimul bolsevic a format o uniune, pe baze federative, a celor trei republici caucaziene - Republica Sovietica Federativa Socialista Transcaucaziana (R.S.F.S.T.). Constituirea U.R.S.S. Conducerea centrala de la Moscova discuta tot mai des problema formarii unui sta t care sa cuprinda toate formatiunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme nationale in cadrul Consiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei in cadrul Federatiei R use. Lenin s-a opus acestui proiect, vazand in varianta lui Stalin expresia ascunsa a "sovinism ului velicorus", propunand un alt proiect, cel al uniunii de state, creata pe principii federale dar in care, teoretic, fiecare subiect al uniunii adera binevol si avea dreptul de a o parasi, aplicand principiul autodeterminarii. Toate republicile, inclusiv Federatia Rusa, urmau sa formeze o uniune de state, dispunand de drepturi egale, iar conducerea era exercitata de popor prin interme diul sovietelor, in urma unui sufragiu universal. La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a f ost adoptat Tratatul unional, semnat de reprezentantii Federatiei Ruse, Ucrainei, Bielorusie i si R.S.F.S.Transcaucaziana. Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Soci aliste. Pentru a stabiliza politic noua formatiune, in ianuarie 1924 a fost adoptata Constitutia U.R.S.S. Organul suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, intre congrese Comitetul Executiv Central (C.E.C.). La 21 ianuarie 1924 a incetat din viata primul conducator al statului sovietic, V.I. Lenin.

Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat in timpul vietii, dupa moarte sa declansat o adevarata lupta pentru putere. Conducerea se afla in acel moment in mainile secr etarului general al partidului comunist, I.V.Stalin. Profitand de absenta lui Trotki in momentul fun erariililor lui Lenin, unul dintre potentialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reusit sa se impuna in fata conducerii partidului, prezentandu-se ca exegetul autorizat al gandirii leniniste. I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin si politica noii conduceri sovietice in fruntea Secretariatului Stalin si-a dezvaluit talentele sale de manipulator a l oamenilor si mandatelor. El a inlaturat pe membrii opozitiei dar a promovat in Biroul Politic pe aliatii sai fideli Molotov, Vorosilov, Kalinin. Dupa Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 dece mbrie 1925) incepe de facto ceea ce avea sa devina mai tarziu "marea teroare"- eliminarea in itial de pe scena politica apoi si fizica a adversarilor. Trotkii si Zinoviev au fost exclusi din Comitetul Central in octombrie 1926, iar in ianuarie 1927 Trotki a fost exilat la Alma-Ata. in 1929 e l va fi exilat din U.R.S.S., stabilindu-se in Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin l a 20 august 1940. Prin aceste actiuni Stalin a reusit sa-si impuna controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat de persoane loiale si devotate pe care i-a promovat in functii de conducere dupa el iminarea a celor care faceau parte din vechea generatie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exempl u cazul lui Mihail Frunze, comandant al Armatei Rosii in razboiul civil si Comisarul apararii in 19 25, unul dintre victimele asasinatelor politice. Dupa eliminarea treptata a adversarilor, Stalin devine stapan absolut pe putere si va trece la actiuni concrete pentru consolidarea regimului, declarandu-se adeptul principiul ui > spre deosebire de predesesorul sau, V.I.Len in care era adeptul revolutiei mondiale si a exportului de revolutiei. Primele actiuni concrete in aceasta directie vizau socializarea integrala a URSS si, in primul rand, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasata linia politica generala in domeniul industrializarii tarii. Conducerea sovietica se va dezice t reptat de Noua Politica Economica, care in viziunea lor nu a reusit sa contribuie la progresul economic al tarii si va relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, inca in februarie 1922 a fost cre ata Comisia de Stat pentru Planificarea Generala (Gosplan) care trebuia sa elaboreze planuri cincina le prin care se impuneau in mod imperativ fiecarei republici, fiecarei regiuni si intreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al productiei ce trebuia atins in perioada planificata. Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea central izata a economiei si eliminarea definitiva a economiei private. Prin planurile cincinale se introd ucea controlul din partea statului in toate ramurile industriei. in domeniul industrial a fost acor

data prioritate industriile grele in dauna industriilor usoare producatoare de bunuri de larg co nsum, iar cererile considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate in mod artificial pri n importuri si printr-o rationalizare extrem de severa. in domeniul agriculturii colectivizarea generala a zonelor rurale era asigurata prin organizarea sovhozurilor, gospodarii de stat in care membrii erau redusi la conditia de sala riati agricoli, si colhozuri, gospodarii colective ai caror membri erau repartizati in grupuri si e rau retribuiti pe baza beneficiilor realizate prin vanzarea catre stat a produselor la preturi stabilit e de acesta. Scopul colectivizarii era de a impune controlul statului asupra pamantului si de a elim ina initiativa privata din perioada NEP-ului. in paralel, bolsevicii doreau sa lichideze clasa taranilo r instariti ce a aparut la sate - asa-numiti "culaci"- care in viziunea lor era o clasa burgheza, ei dev enind tinta propagandei staliniste, fiind supusi persecutiilor, deposedati de pamant, repres ati si dislocati in alte zone. in pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec atat in industrie cat si in domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar in unele domenii cum a fost de exemplu domeniul constructiei de masini, pe cand in celelalte productia nu a atins limit ele stabilite. Un adevarat esec a fost inregistrat in sectorul agricol. Au fost luate masuri concr ete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin insusi numind anul 1929 "anul marii cotituri", adic a anul cand taranii au fost obligati sa intre masiv in colhozuri. in 1930 au fost luate unele decizi i importante la nivelul conducerii centrale: lichidarea "culacimii" si promovarea colectivizarii fortate . Colectivizarea a avut urmari tragice pentru taranime: rechizitionarea fortata a produsele agricol e a generat foametea ce a avut consecinte dramatice, in deosebi in anii urmatori, 1932 si 1933. Confo rm unor surse numarul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variaza intre 10 si 15 mi lioane de oameni. Stalin a fost nevoit sa intervina pentru a redresa situatia, fiind obligat sa re cunoasca unele greseli comise in procesul colectivizarii public intr-un articol intitulat >. Prin acest demers Stalin urmarea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece in unele regiuni ale tarii au fost inregistrate valuri de nemultimiri care puteau evolua dar pe de alta par te era o actiune tipica de manipulare a maselor carora li se inducea ideea unui conducator infailibil, p reocupat de soarta lor. In U.R.S.S., in anii `30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparat represiv. "Represiunile" din randul partidului, incepute la sfarsitul anilor `20 , au fost extinse la nivelul intregii tari, fiind vizati toti cetatenii sovietici. Cei represati erau deportati in lagare de reeducare prin munca, infiintate pentru prima oara in 1919, destinate adversaril

or politici ai bolsevicilor. in anii `30 a fost creat "Gulag"-ul- Directia generala a lagarelor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv. Stalin a creat in partid si in stat o atmosfera de incertitudine si nesiguranta. La 1 decembrie 1934 a fost asasinat liderul organizatiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Sta lin s-a folosit de aceasta crima, de altfel, organizata chiar de el, dupa cum demonstreaza document ele, pentru a declansa un val de represiuni. Dupa masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stap anul absolut asupra partidului. in anii urmatori Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de ceea ce se va numi "marea teroare", ce a afectat intreaga populatie si a carui dramatism a culminat cu pro cesele publice din anii 1937-1939. in 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, impreuna cu alti s apte generali, eroi ai razboiului civil, invinuiti ca au creat in armata o "conspiratie gigantica". Conform unor estimari, in U.R.S.S. pana in 1937 au fost represati peste 17 milio ane de oameni, dintre care peste 10 milioane au murit in lagare. Pana in 1939 au mai fost repre sati alte 5-10 milioane, peste un million au fost impuscati, alte doua milioane au murit in lag are. Politica externa a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) in anii 1921-1939. in domeniul politicii externe guvernul sovietic urmarea iesirea din izolarea pol itica si economica. Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Frantei, Ital iei, Japoniei prin care isi exprimau dorinta de a colabora in domeniul economic. in aprilie 1922 Rusia s ovietica a fost invitata sa participe la Conferinta internationala de la Geneva, care, insa, s-a soldat cu esec pentru ea, datorita pretentiilor expuse si refuzului de a-si asuma obligatia de a achit a datoriile guvernului tarist. Prima realizare in domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, l a 16 aprilie 1922, la Rapallo, prin care ambele parti au renuntat la pretentiile reciproce. i n acest fel, sovieticii au iesit din izolare iar germanii au incalcat prevederile Tratatului de la Versaill es. in 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Franta, Italia, Norvegia, Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, in 1925 de Japonia, Raporturile cu Germania au fost deosebit de stranse, guvernul sovietic contribui nd la refacerea si intarirea fortelor armate germane. Desi dupa 1933 ele s-au deteriorat, in aug ust 1939 Stalin a raspuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul a fost semnat la 23 august 1939, fiind insotit de un Protocol aditional secret, prin care au imparti t sferele de influenta in Europa Rasariteana. in 1934 Uniunea Sovietica a fost admisa in Societatea Natiunilor, unde s-a impus activ prin diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectiva in Eur opa, promotor fiind Mixim Litvinov, ministrul al afacerilor straine.

Uniunea Sovietica a semnat in 1935 tratate de ajutor mutual cu Franta si Cehoslo vacia. in 1938, cand Cehoslovacia a fost sacrificata prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovieti ca nu si-a respectat obligatiile asumate privind sprijinul militar in cazul unei agresiuni. Politica externa sovietica a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urmarea stabilirea unor relatii diplomatice cu statele europene si respectarea obligatiilor inscrise in tratate, pe de alta parte nu s-a dezis de tactica exportului de revolutie, organizand si intretinand o amp la miscare subversiva in aceste tari. Internationala Comunista - stat major al revolutiei mondiale in organizarea miscarii subversive rolul primordial il detinea Internationala II I-a Comunista (Kominternul) ce trebuia sa devina, in opinia organizatorilor, stat major al rev olutiei mondiale. Creata la Moscova, la 2 martie 1919, din initiativa lui Lenin, avea scopul de a organiza si coordona grupurile si partidele comuniste la nivel mondial, intretinerea lor prin mijloac e financiare. Toate aceste formatiuni trebuiau sa lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatulu i in intreaga lume. Internationala Comunista a actionat in paralel cu diplomatia sovietica dar pe al te cai: propaganda, organizarea actiunilor subversive, destabilizarea ordinii in tarile europene, ac te teroriste si declansarea insurectiilor etc. A fost desfiintata in 1943, drept dovada a faptul ui ca Uniunea Sovietica s-a dezis de aceste servicii si va practica numai diplomatia oficiala. Pe de alta parte era o tactica de a insela fostul inamic, pentru ai castiga increderea si sprijinul nec esar pentru a duce pana la sfarsit razboiul. 4. Tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939): Obiective - Prezentarea principalelor transformari ce s-au produs in tarile Europei de Ves t dupa primul razboi mondial. - Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist in Italia si a celui nazist in Germania. - De a unrmari unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Brit anie si Franta in ajunul celui de-al doilea razboi mondial. Odata cu incheirea razboiului tarile europene descopera cu groaza consecintele l ui: pierderi umane considerabile, orase ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceni u, o prabusire financiara care a transformat zona ce fusese cea mai bogata din lume. Europa a i ncetat sa mai fie centrul de gravitatie al planetei. Razboiul a tulburat echilibrele sociale pentr u un timp iar democratia liberala, aparent triumfatoare in 1918, va fi repusa in curand in dis cutie intr-un sir de state. in continuare vom urmari principalele transformari inregistrate in evolut ia tarilor Europei de Vest in perioada interbelica. Expunerea a fost realizata pe tari pentru a scoate in evidenta aceste modificari si a contura o imagine cat mai completa a statelor occidentale in ace

asta perioada. Marea Britanie La terminarea razboiului Marea Britanie era condusa de un guvern de coalitie. in decembrie 1918 s-au desfasurat alegeri parlamentare, victoria obtinand-o conservatorii si liberalii. A fost creat un guvern din reprezentantii acestor doua partide, prim-ministru fiind numit Dav id Lloyd George. in structura politica interna a Imperiului Britanic a aparut un element nou -"te ritorii sub mandat". O alta problema cu care se confrunta Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 i anuarie 1919, 27 de deputati irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein ("Noi insine") au const ituit la Dublin un Parlament si au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - "natiune suveran a si independenta". Presedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care insa , nu a fost recunoscut de catre britanici. Englezii au incercat sa inabuse prin forta armelo r noua Republica dar nu au reusit. in decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform c aruia partea de sud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu dr epturi de dominion iar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numita Ulster a ramas in componenta R egatului Unit. in alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a obtinut majorit atea voturilor. Conform traditiei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guve rnul au fost laburistii. La 23 ianuarie 1924 a fost alcatuit primul guvern laburist din istor ia Marii Britanii, condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. in octombrie 1924 Parlamentul a acordat vot de neincredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi aleger i parlamentare. Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guv ern, condus de Stanley Baldwin, ce a guvernat tara pana in iunie 1929. in perioada stabilizarii economice (1926-1929) tarile occidentale, luate in ansa mblu, au iesit din criza de productie, financiara, comerciala in care s-au pomenit dupa primul razb oi mondial, economia britanica insa, nu a reusit sa-si reia ritmul de dezvoltare de dinainte de razboi. Partidul Laburist in anii 1924-1929 s-a aflat in opozitie. Ei au adoptat un nou program electoral care continea teze redactate in maniera liberala. Astfel, in timpul alegerilor d in mai 1929 ei au reusit sa obtina cele mai multe voturi in comparatie cu liberalii si conservatorii si a u constituit guvernul in frunte cu R.MacDonald. Guvernarea laburista a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, fapt ce a schimbat programul propus electoratului. in anul 1931 a fost creata o Comisie regala meni ta sa elaboreze recomandari pentru a scoate tara din criza. Ele prevedeau reducerea cheltuielilo r sociale ale guvernului si au fost acceptate de MacDonald si unii membri ai guvernului dar al tii s-au opus.

Aceasta situatie a provocat o criza in Partidul Laburist. Unii ministrii laburis ti si-au dat demisia iar in locul lor MacDonald a chemat reprezentanti ai conservatorilor si liberalilor, constituind un guvern numit "national" care a condus tara pana in 1935. Guvernul "national" a c ontribuit la scoaterea Marii Britanii din criza economica, promovand o politica protectionist a. La 14 noiembrie 1935 in Marea Britanie s-au desfasurat alegeri parlamentare. Par tidul Conservator a iesit invingator: el a obtinut 387 de locuri in Parlament, iar lab uristii -154. Noul guvern conservator a fost alcatuit de S.Baldwin, inlocuit la 28 mai 1937 de Arth ur Neville Chamberlain. Politica externa a Marii Britanii in perioada interbelica in domeniul politicii externe dupa primul razboi mondial Marea Britanie s-a conf runtat cu mai multe probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. in 1921 in cadrul Co nferintei Imperiale au fost ascultate opiniile reprezentantilor dominioanelor referitoare la modificarea statutului acestora. O noua Conferinta, care are loc in 1926, a pus bazele trans formarilor structurii constitutional-juridice a Imperiului, incepand de la suprimarea termenului propr iu-zis si inlocuirea lui cu cel de Commonwelth. Guvernul britanic a promovat in anii `30 o politica duplicitara fata de agresori . Astfel, desi in cadrul Societatii Natiunilor agresiunea italiana asupra Etiopiei a fost acuzata, blocada economica nu prevedea un embargou asupra unor marfuri de natura strategica: petrol, carbune, minereu de fier etc. Marea Britanie a promovat o politica de neamestec in razboiul civil din Spania, in conditiile cand Hitler si Mussolini l-au sustinit masiv pe generalul F. Franco. La inceputul anu lui 1937 Marea Britanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele parti s-au obligat sa-si r especte interesele in Marea Mediterana. Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrata in mod convingator in septembtrie 1938 la Mnchen, cand Cehoslovacia a fost lasata la discretia Germanie i naziste. in ajunul celui de-al doilea razboi mondial relatiile cu Germania s-au inrautatit. Marea Britanie a semnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, Romania, Grecia, Turcia care, insa, au fost respectate doar partial. Franta Franta a iesit invingatoarea din primul razboi mondial dar a simtit din plin oro rile conflagratiei. Franta a devenit dependenta financiar de Marea Britanie si SUA. Restituirea Alas aciei si Lorenei a marit considerabil potentialul industrial al Frantei. Franta era condusa de o un iune de partide, numita Blocul National. in 1919, au avut loc alegeri parlamentare in care Blocul National a iesit invingator. in 1921 Franta a fost cuprinsa de o profunda criza economica. Guvernul a cautat iesirea din

situatia creata prin actiuni externe, contestate atat in interior cat si de cerc urile conducatoare ale Marii Britanii si S.U.A. in anii stabilizarii economice (1926-1929) in Franta sa dezvoltat rapid unele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimica . in 1924, socialistii si radicalii au constituit un nou bloc electoral numit "Blo cul celor de stanga". Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost castigate de acest Bloc, care a form at guvernul, condus de Edouard Herriot. in iulie 1926, partidele au format guvernul numit al Unitatii Nationale, in frun te cu Raymond Poincare. Guvernul a reusit sa stabilizeze francul pe contul majorarii impozitel or directe si indirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovata de guvernul P oincare a dus la inviorarea economiei, la cresterea rezervelor de aur ale tarii, au fost acordate credite unui sir de state - Italia, Polonia, Cehoslovacia etc. Franta a fost afectata ceva mai tarziu de criza economica decat alte state: scad erea productiei industriale a fost resimtita abia la sfarsitul anului 1930. Aceasta intarziere s e datora faptului ca ea primise teritorii industrializate, beneficia de reparatii din partea Germaniei. Criza economica ce afectase Franta nu a fost atat de profunda ca cea din S.U.A. si Germania dar a f ost mai indelungata, fiind inregistrate doua caderi economice: in 1932 si in 1935. Criza economica a dus la slabirea pozitiilor internationale ale Parisului. Viata politica in perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimba ri de guvern: din noiembrie 1929 pana in mai 1932 Franta a fost guvernata de 6 cabinete de ministr i. in mai 1932 sau desfasurat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor si socialistilor care au constituit din nou "Blocul celor de stanga", iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Gu vernul a depus un efort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confrunt at cu numeroase probleme ce au dus la demiterea lui in decembrie 1932. in anul 1933 s-au succeda t inca 7 cabinete de ministri. in situatia instabilitatii politice in tara s-au activizat fortele de extrema dr eapta. in februarie 1934 ei au incercat sa puna maina pe putere, organizand o lovitura de stat ce sa scondat cu o nereusita. in aceste conditii liderii comunisti si-au revizuit si ei tactica si s-au apropiat de socialisti si radicali. Astfel, in Franta a aparut ideea Frontului Popular. Alegerile parla mentare din mai 1936 au fost dominate de candidatii Frontului Popular, cu 57 %, obtinand si dreptul d e a forma Guvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat functia de prim-ministru. Guvernu l era alcatuit din socialisti si radicali. Divergentele aparute in cadrul Frontului Popular au dus la caderea guvernului. Presedintele Frantei, A.Lebrun, i-a incredintat radicalului, Camille Chautemps, misiunea de a crea

un nou guvern, ce va conduce Franta timp de noua luni de zile. in aprilie 1938, a fost constituit un nou guvern in frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronuntat impotriv a programului Frontului Popular. Politica externa a Frantei in perioada interbelica Politica externa s-a caracterizat prin promovarea unor tendinte hegmoniste. in 1 920-1921 a sprijinit ideea crearii Micii intelegeri, a semnat un tratat de asistenta mutual a cu Polonia. incercarea Frantei de a pune sub control, pe cale militara zona Rhurului a esuat datorita a titudinei SUA si Marii Britanii, fiind obligata sa accepte Planul Dawes de acordare a creditelor Germaniei. in problema coloniilor a promovat o politica de neutralizare a miscarilor de eliber are nationala. A promovat o politica de conciliere fata de statele agresoare, tolerand cotropirea Austriei si dezmembrarea Cehoslovaciei in 1938. Italia La sfarsitul primului razboi mondial Italia se afla in grupul tarilor invingatoa re. in anul 1920 se confrunta cu o acuta criza economica: a scazut volumul productiei industriale, a crescut numarul somerilor, a sporit inflatia. Viata politica era dominata de Partidul Liberal, care detinea majoritatea locuri lor in parlament si forma guverne. in ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat l a initiativa Vaticanului si urmarea scopul de a contracara influenta fortelor de stanga. In primavara anului 1919 fostii veterani ai primului razboi mondial au creat pri mele bande de fascisti. Unul dintre ideologii miscarii era poetul Gabiel d`Annunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat in fruntea detasamentelor "Fasci di combatimento", care atacau cu violenta organizatiile muncitoresti, devastau s ediile Partidului Socialist. La prima intrunire a fascistilor, ce a avut in martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propa garea nationalismului. in 1920, Italia a fost cuprinsa de mari greve nationale. Guvernul Italian in fru nte cu Giovanni Giolitti a reusit sa canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindica tele. Odata cu activizarea fortelor de stanga s-au inviorat si cele de extrema dreapta. La 28 o ctombrie 1922, Mussolini a organizat un mars spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-l ea il insarcineaza pe Mussolini sa formeze guvernul. Initial, a fost un guvern de coalitie, dar tre ptat s-a impus caracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electorala pentru a invinge la viitoarele alegeri :partidul care obtinea mai mult de 1 din voturi primea 2/3 din mandate i n parlament. La alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, in bloc cu alte forte de dreapta, a castigat mai mult de jumatate din voturile alegatorilor. incepand din 1925, facsistii au trecut la ofensiva.

Mussolini, printr-o lege speciala, a obtinut imputerniciri suplimentare. Partide le politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permisa doar activitat ea sindicatelor fasciste. Astfel, in Italia s-a instaurat dictatura fascista. Fascizmul a fost o reactie la miscarea de extrema stanga, dar si o reactie la id eile liberale. in centrul sistemului a fost plasat conducatorul partidului, numit "Il Duce", consi derat de propaganda oficiala drept infailibil. Legea electorala, adoptata in 1928, prevedea ca alege rile parlamentare sa se desfasoare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului Na tional Fascist. Fascistii au promovat o politica de creare a unei economii nationale inchise, nu mita autarhie, ce va putea asigura independenta economica a tarii. Economia Italiei a suferit deosebit de mult in anii crizei economice mondiale: g uvernul a promovat corporatismul - sindicatele patronatului impreuna cu sindicatele salari atilor din economie alcatuiau corporatii. in 1934 au fost decretate prin lege 22 de corporatii care cuprindeau diferite ramuri ale industriei. Corporatiile erau prezentate drept un model de depasire a disensiunilor dintre salariati si patroni ce s-au unit in vederea servirii "intereselor generale ale natiunii". Acordurile de la Lateran. Papa de la Roma se afla intr-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentantii statului italian. B.Mussolini era interesat in obtinerea unui sprijin permanent, acordat de Vatica n regimului fascist. in 1929, la Palatul Lateran au fost semnate cateva acorduri prin care s-a consfi ntit "impacarea". Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfantul Scaun, la randul sau, a recunoscut Italia in frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturi le Vaticanului in statul italian: casatoria religioasa, predarea religiei in scoala, neamestecul s tatului si a partidului fascist in afacerile interne ale organizatiei "Actiunea catolica", menita sa pro page principiile catolicismului. Politica externa a Italiei in perioada interbelica In anii `30 politica externa italiana a suferit unele modificari, fiind dominata de tendinte expansioniste. La 3 octombrie 1935, fara a declara razboi, Italia a inceput oper atiunile militare impotriva Etiopiei. Societatea Natiunilor a declarat Italia stat agresor si a in stituit un embargou economic si financiar. in mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia a incetat sa existe ca stat independent, impreuna cu Eriteria si Somalia, formand "Africa de Est Italia na". Regele Italiei a fost investit cu titlul de imparat. Razboiul etiopian a dus la o apropiere intre Roma si Berlin. in octombrie 1936 a u semnat un acord politic, numit de Mussolini axa, prin care au stabilit formele de comporta ment in cadrul relatiilor internationale; au impartit sferele de influenta in Balcani. in noiem brie 1937, Roma a

aderat la Pactul Anticomintern, iar o luna mai tarziu a parasit Societatea Natiu nilor. in anii razboiului civil din Spania Mussolini l-a sustinut activ pe F. Franco. Mussolini nu s-a opus Anschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de pozitia adoptata in anul 1934. Italia a sustinut deschis pretentiile Germaniei fata de regiunea Sudeta din Cehoslovacia si a part icipat la Acordul de la Mnchen. in aprilie 1939, fortele armate italiene au atacat Albania, care a fos t ocupata si anexata la Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat "Pactul de otel" dintre Germania si Ita lia, conform caruia daca una dintre parti va intra in razboi urma sa fie sustinuta imediat de cealal ta. Germania in perioada interbelica. La sfarsitul primului razboi mondial Germania, prin semnarea armistitiului cu de legatii Puterilor Antantei, a recunoscut infrangerea sa. Sub presiunea valului revolutionar, decla nsat de rascoala marinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, imparatul Wilhelm al II-lea a abdicat si a fugit in Olanda. Social-democratii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern Consiliul imputernicitilor Poporului, in frunte cu Fredrich Ebert si Hugo Haase. Noul guve rn a proclamat Reich-ul german Republica libera. La sfarsitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist ger man, nucleul fiind alcatuit de grupul "Spartacus"- social-democratii de stanga in frunte cu Karl Li ebknecht si Roza Luxemburg, care s-a situat pe pozitii sectariste - au boicotat alegerile in Adun area Constituanta, au refuzat sa colaboreze cu sindicatele. in vederea consolidarii pozitiilor sale, Consiliul imputernicitilor Poporului a trecut la actiuni ferme. Au fost arestati si omorati liderii miscarii comuniste Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, iar comunistii au trecut in ilegalitate. in aprilie 1919, o alta tentativa de a decl ansa o revolutie se produce in Bavaria. in ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea Nationala. La sedinta din 11 fe bruarie 1919, F.Ebert a fost ales in functia de presedinte al Germaniei iar conducerea guvernu lui a fost incredintata lui Philipp Scheidemann. in orasul Weimar, ulterior in capitala, Adunarea nationala a Germaniei a adoptat Constitutia, document cunoscut drept "Constitutia de la Weimar", iar suprastructura politica instituita - regimul de la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvernama nt, bazat pe noua Constitutie. Conform Constitutiei Germania era o republica parlamentara. Pa rlamentul Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. Constitutia consfintea drept urile si libertatile democratice ale cetatenilor. in Germania s-au constituit sute de societati militare si civile, organizatii, p artide ce exprimau opinii extremiste, revansarde. in 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc Natio nal-Socialist

German, in fruntea caruia ceva mai tarziu se va situa Adolf Hitler. Nazistii pro povaduiau teoria pseudo-stiintifica a inegalitatii raselor umane si a superioritatii rasei ariene , rolul deosebit al germanilor in Europa si in lume. in viziunea lor, Germania trebuia sa lupte pent ru a-si ocupa un loc sub soare, sa reuneasca toti germanii intr-un singur stat, bazat pe principii ra siale. Statul urma sa fie condus de Fuhrer iar in plan extern, germanii trebuiau sa se razbune pe Franta a poi sa-si largeasca spatiul vital din contul Europei de Est si Sud-Est. Din 1921, Germania a inceput sa plateasca reparatiile de razboi. La sfarsitul an ului 1922, a cerut sa i se ofere un moratoriu in privinta achitarii reparatiilor. Actiunile francez ilor si belgienilor in bazinul Rhur si regiunea Rinului au agravat situatia economica si financiara. in noiembrie 1923, la Munchen, Adolf Hitler si generalul Ludendorff au incercat sa realizeze o lovitur a de stat. Ei intentionau sa organizeze in mars spre Berlin, dar fortele de ordine au respins aceasta tentatva. "Puciul de bere" a esuat. Stabilizarea economica s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. si alt e state occidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de c redite, imprumuturi, investitii de capital, in scopul restabilirii potentialului industr ial al Germaniei, precum si esalonarea platii reparatiilor. La renasterea potentialului economic al Germa niei si-a adus contributia si U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul d e colaborare economica sovieto-german ce a marcat iesirea din izolare a celor doua tari. Criza economica mondiala a avut urmari deosebit de grave asupra economiei german e, care depindea de investitiile straine. Guvernul cancelarului H.Muller si-a dat demisi a, sef fiind numit Heinrich Bruning, care a propus un program de iesire din criza pe contul angajat ilor salariati. in martie 1932, au loc alegeri prezidentiale unde este ales pentru un al doilea mandat feldmaresalul von Hindenburg. in toamna aceluiasi an au loc alegeri pentru Reich stag. Cele mai multe voturi au fost obtinute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru social-demo crati au votat 7,2 mln., iar pentru comunisti - 5,9 mln. Comunistii nu au dorit sa se coalizeze cu social-democratii, fapt ce a permis ascensiunea nazistilor. Dupa anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar in unul prezidential, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parl amentara. in cele din urma aceasta a netezit calea pentru ascensiunea national-socialismului, numi rea liderului partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 si suspendarea constitutiei de la Weimar. Astfel, pe cale legala, la putere in Germania au venit fortele dictatori ale de extrema dreapta. Ajunsi la putere fara prea mare efort, nazistii au luat masuri pentru a-si conso

lida pozitiile. in februarie 1933, a fost incendiata cladirea Reichstag-ului, fiind invinuiti comun istii, pentru a-i inlatura de la putere. A urmat interzicerea activitatii Partidului Comunist, Par tidului SocialDemocrat, a fost suspendata activitatea sindicatelor. Au fost curatate si randurile Partidului Muncitoresc National-Socialist, fiind i nlaturati cei care nu impartaseau politica promovata de A.Hitler. La 1 august 1934, dupa moartea pr esedintelui von Hindenburg, functia de cancelar si presedinte au fost unificate; prin decretul d in 2 august 1934, Hitler si-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer si cancelar al Reichului. Venirea nazistilor la putere a coincis cu depasirea momentului culminant al criz ei economice. Economia a fost trecut pe picior de razboi. in anii 1933-1939 cheltuielile milit are au sporit de 10 ori. in 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o incalc are a prevederilor Tratatului de la Versailles. Politica externa a Germaniei naziste in domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O atentie deosebita se acorda ciceririi "spatiului vital" in Est. in 1935 a fost prin pleb iscit alipita regiunea Saar, iar in 1936 au ocupat zona demilitarizata Rehnana. Tot atunci a fost semna t Pactul Anticomintern cu Japonia la care a aderat in 1937 si Italia. Germania s-a implicat activ in razboiul civil din Spania (1936-1939) de partea l ui Franco. in martie 1938 a fost anexata Austria in urma Anschluss-ului. in urma acordului de la Mnchen, din septembrie 1938, dintre Franta, Marea Britanie, Italia si Germania, Cehoslovacia a fost dezmembrata si a incetat sa existe ca stat. Ultima achizitie a Germaniei inainte de declansarea razboiului a fost orasul-port Memel (Klaipeda) care a apartinut Lituaniei. Urmat oarea victima ale intentiilor agresive ale nazistilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului pr opus Germania a incheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul Ribbentrop- Mo lotov, semnat la 23 august 1939. Concluzii tarile Europei de Vest au cunoscut transformari radicale in perioada interbelica . in Franta si Marea Britanie fortele politice pentru a depasi situatiile de criza au apelat to t mai des la guverne de coalitie, alcatuite din repezentantii mai multor partide, fapt ce a permis bloca rea accesului fortelor extremiste la guvernare, astfel traditiile democratice fiind salvate, chiar daca au existat si momente dificile. in alte tari precum Italia, Germania, Spania urmarim ascensiunea forte lor extremiste de dreapta care reusesc sa cucereasca puterea si sa impuna regimuri dictatoriale: r egimul fascist in Italia, nazistii in Germania si regimul lui Franco in Spania. Toate aceste regim uri au aparut in urma unor profunde crize politice si incapacitatii guvernelor de a le solutiona. Poli tica de conciliere

promovata de state precum Franta si Marea Britanie sau cea de neinterventie a SU A a permis pe de o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de alta parte la transformarea ace stora in focare de razboi care ameninta securitatea europeana. 5. tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939. Obiective: - De a prezenta principalele transformari produse in spatiul Europei Centrale si de Sud-Est in perioada interbelica - Elucidarea cauzelor instabilitatii politice si formelor de guvernare in statel e noi formate, precum si in cele care si-au reunit teritoriile dupa razboi. - De a evoca unele trasaturile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce impact au avut ele asupra evolutiei interbelice si asupra relatiilor internationale. in urma disparitiei celor patru mari imperii pe harta politica a Europei Central e si de Sud-Est au aparut noi state care au fost create in urma aplicarii principiului nationali tatilor iar altele au reusit sa-si reintregeasca teritoriile sale. in perioada urmatoare noile state se vor i mplica activ in crearea unor sisteme politice democratice, dupa modelul francez. Antrenandu-se in aceast a misiune dificila aceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafata si unele trasaturi care reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permitand altor forte sa obtina controlul si instaurarea unor regimuri dictatoriale. in continuare vom evoca unele dintre ace ste transformari ce s-au produs in aceasta zona a Europei care si-au lasat amprenta asupra evolutiei ulterioare a acestor state. Prezentarea a fost structurata pe tari, in ordine alfabetica. Albania Albania era stat independent din 1912, iar dupa primul razboi mondial continua s a fie ocupata de Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul National de la Lushvija a adoptat textul unei noi Constitutii, ce prevedea mentinerea monarhiei, dar cu conditia inlaturarii printului Weid si constituirea unei Regente. in august 1920, italienii au fost obligati sa-si retraga trupele de pe teritoriul Albaniei, cu exceptia insulei Sazan. Conferinta reprezentantilor Marii Britanii, Frantei, Ita liei si Japoniei de la Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independenta statului albanez si a fixat granitele lui (au ramas cele din 1913). Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat in tara un regim dictatorial. in urma unei insurectii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urmarea rasturnarea d ictaturii, Zogu a fugit in Regatul sarbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan S. Noli. Spijinit de anumite cercuri din tara, Ahmed Zogu s-a intors la Tirana la 21 ianu arie 1925 si a proclamat Albania republica, fiind ales in calitate de presedinte. in noua sa ca litate el s-a orientat spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influentei economice si po litice a acestei tari in Albania.

Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o detine . El a convocat la 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituanta in cadrul careia s-a adoptat deci zia ca Albania sa devina monarhie, dar in calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel de Zogu I, iar tronul trebuia sa fie un drept ereditar al familiei Zogu. La 1 decembrie 1928 a fost adopatata o noua Constitutie conform careia Albania d evenea o Monarhie democratica, parlamentara si ereditara, cu un Parlament unicameral. Zog u I a condus Albania pana in 1939, mentinand un regim dictatorial ce apara interesele unei el ite nu prea numeroasa. Bulgaria. Bulgaria dupa primul razboi mondial facea parte din randul tarilor invinse. taru l Ferdinad a fost obligat sa abdice in favoarea fiului sau Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918. Bulgaria era o monarhie constitutionala, in care puterea legislativa revenea Adu narii Nationale, puterea executiva - tarului si Consiliului de Ministri iar puterea judecatoreasc a - tribunalelor. Constitutia adoptata in 1879, a fost completata cu unele amendamente in 1893, 19 11 si 1920 si a functionat in Bulgaria pana in 1934. in august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea nationala, castigate de Uniunea Po pulara Agrariana Bulgara (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost incerdintata lui Alexan dar Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politi ca cabinetului agrarian a avut intr-o mare masura, consecinte nefavorabile, atat asupra economiei cat si asupra partidului. Politica externa a lui Alexandar Stamboliiski era orientata spre mentinerea de b une relatii cu Marea Britanie, SUA, Franta si Italia. O idee originala a guvernului a fost crearea un or trupe de munca, o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limi ta mentinerea unei armate regulate in Bulgaria. La 9 iunie 1923, Alianta Militara, formata in 1919 din ofiteri, organizeaza o lo vitura de stat. Guvernul Stamboliiski este inlaturat iar premierul omorat. Este format un nou gu vern din reprezentanti ai intelegerii Populare, in frunte cu profesorul Alexandar tankov. Principala sarcina a noii puteri era normalizarea vietii politice si economice a tarii. Puterea se bu cura de un larg sprijin social, ce a contribuit la crearea intelegerii Democratice, formatiune in care s -au contopit unele partide traditionale - intelegerea Populara si Alianta Militara. Scimbarea forta ta a puterii de la 9 iunie 1923 si rascoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vietii sociale din Bu lgaria. in 1924 a fost adoptata o lege privind protectia statului, ce a ramas in vigoare pana la 9 sept embrie 1944, care limita libertatile civice. Dupa guvernarea lui tankov, urmeaza un al doilea cabinet al partidului inteleger ea Democratica (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si alte doua guverne ale Blocu

lui Popular (1931-1934) in frunte cu Alexandar Malinov si Nikola Musanov, asigurand o linist e relativa in tara. in domeniul politicii externe diplomatia bulgara urmarea revizuirea Tratatului d e la Neuilly- surSeine. Criza economica mondiala de la sfarsitul anilor `20 a lasat urme adanci in viata economica si politica a Bulgariei. Depresiunea economica a polarizat societatea bulgara. Se m anifesta Miscarea Social-Populara, de extrema dreapta, a profesorului Alexandar tankov si cercul p olitic "Zveno" (Veriga). Adeptii schimbarilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvern ari autoritare. inceputul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizata de Alianta M ilitara si "Zveno". Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politica de apro piere de Franta si Marea Britanie. Teama de a-si pierde coroana intensifica activitatea politica a lui Boris al III -lea. Capatand o experienta considerabila ca monarh si dorind sa guverneze, el reuseste sa-i inde parteze pe miltari de la putere, dupa un an si jumatate. Regele incepe sa desemneze guverne si sa inst aureze un regim personal in tara. Puterea autoritara, militara evolueaza, transformandu-se intro forma de monarhie autoritara. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, in noiembrie 1935, guve rneaza Bulgaria pana la inceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guverne lor anterioare suspendarea Constitutiei, dizolvarea Adunarii Nationale, interzicerea activitati i partidelor politice, care mai sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscuti membri, l ichidarea activitatii sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentar-constitut ional din tara - n-au fost abrogate. Bulgaria incepe sa intretina intense relatii economice cu al Treilea Reich. in a junul celui de al Doilea Razboi Mondial, Bulgaria se orienteaza spre Germania, avand un interes co mun - revizuirea statu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considerand ca au fost dezavantajate si urmareau modificarea granitelor. Cehoslovacia Cehii si slovacii se inscriu in randul popoarelor care in timpul primul razboi m ondial au luptat pentru eliberare nationala si crearea unui stat independent. in viziunea unor autori "Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului razboi mondial". Consil iul National Cehoslovac, infiintat la Paris in anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si Milan Stefanik, pleda pentru independenta fata de Imperiul Habsburgic. in iulie 1918, pe fondul tulburarilor sociale tot mai pronuntate, gruparile politice cehe de la Praga s-au reunit, formand un Consiliu National intern, sub conducerea lui Kramar. in octombrie 1918, Consiliul National s-a proclamat guvern provizoriu al Republi

cii Cenoslovace, in numele careia Comitetul National Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. in conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului razboi mondia l, la 28 octombrie 1918, este proclamata la Praga Republica Ceha Independenta, care se uneste la 30 octombrie 1918 cu Slovacia. Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ national, care s-a declarat drept Adunare Constituanta. Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Kramar - prim-ministru, a fost elaborata o Constitutie provizorie. Viteza si eficienta cu care se miscau cehii inca din ace asta perioada se datora in mare masura experientii si subtilitatii lor politice pe plan intern, ca si ab ilitatii diplomatice in relatiile cu aliatii in exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi si slovaci, intr-o singura unitate. Cu exceptia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabila. Criza eco nomica mondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind inregistrati peste un milion de someri. in anii crizei s-au activizat elementele extremei drepte, in deosebi in regiunea muntilo r Sudeti, care sustineau unirea Sudetilor cu Germania. Politica externa a Cehoslovaciei in perioada interbelica era orientata spre alia nte cu statele vecine, Franta si Marea Britanie. impreuna cu Romania si Iugoslavia Cehoslovacia creaza in 1921 Mica intelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Frant a si Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaza regiunea Sudeta. La 1 octomb rie 1938, Polonia ocupa regiunea Teschin, iar in urma "primului arbitraj de la Viena" (2 n oiembrie 1938), Ungaria anexeaza Slovacia meridionala si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia i si proclama la 14 martie 1939 independenta, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexeaza intreaga Ucraina Subcarpatica, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupata de trupele german e, (Protectoratul Boemiei si Moraviei). in 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac in ex il. Grecia in perioada interbelica. Grecia, la sfarsitul razboiului, facea parte din tabara Antantei. in perioada 19 19-1922 este antrenata intr-un razboi cu Turcia, care se incheie cu un esec dramatic pentru g reci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoiti sa se refugieze din Asia Mica. Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constitutionala la republi ca, apoi iarasi monarhie, care in cele din urma se transforma in regim autoritar. Pana in anul 1 924, Grecia era o monarhie constitutionala. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost s ilit sa abdice, Grecia proclamandu-se republica, la 25 mai 1924. Urmeaza o perioada de instabili tate politica,

instaurarea unor guverne de coalitie, este promulgata o noua Constitutie la 2 iu lie 1927. in octombrie 1935, regimul republican a fost inlaturat in urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumandu-si si titlul de regent. A fost organizat un referendu m, unde 97,8 % din populatie s-a pronuntat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, rege le Georgios al IIlea si-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o noua lovitura de stat, general ul monarhist Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se mentine pana in 1941. A fost introdusa starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiintate partidele politice, suspenda te unele articole din Constitutie, introdus un control strict asupra cetatenilor. in domeniul politicii externe a fost adepta securitatii colective si regionale; ea urmarea mentinerea integritatii teritoriale, fiind amenintata de politica revizionista a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. in anul 1934 a fost printre statele care au infiintat intelegerea Balc anica. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atacta ta de trupele italiene, la 28 octombrie 1940, pe care a reusit sa le respinga, fiind insa obligata sa capit uleze in fata trupelor germane la 23 aprilie 1941. Iugoslavia. Popoarele slave din Balcani, in anii primului razboi mondial, si-au intensificat lupta pentru independenta. La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, in frunte cu A.Trumbic, care pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Se rbia si Muntenegru. in iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnata o declaratie de catre A. Trumbic si premierul sarb, Nicolas Pasic, prin care se recunostea unitatea nationala a sarbilor, croatilor si slovenilor. La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in frunte cu reprezentantul dinastiei sarbe Karagheorghevici, printul Alexandru I. Regatul cu prindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croatia, Dalmatia, Vojvodina si Bosnia-Hertegov ina. Nivelul de dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a rasfrant negativ as upra situatiei interne a tarii. in viata politica a tarii rolul principal pana in ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical promotor al nationalismului sarb. Au existat forte care au criticat caracterul c entralzat al regimului si dominatia politica a sarbilor in timpul domniei lui Alexandru I. in calitate de lider s-a afirmat Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorista a ustas ilor dupa ce s-a refugiat in Italia in 1929. La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaza Constitutia, dizolva parlamentul (Scupstina Populara), interzice activitatea partidelor si organizatiilor politice. El conce ntreaza in mainile sale puterea legislativa si executiva iar guvernul condus de Petor Zivkovici era subo rdonat direct regelui.

in septembrie 1931, a fost promulgata o noua Constitutie ce prevedea instituirea unui parlament bicameral. La fel ca si alte state din zona, Iugoslavia a fost afectata puternic de criza economica mondiala, fiind o tara cu o economie preponderent agrara. in perioada interbelica politica externa a Iugoslaviei era axata pe mentinerea s tatu-quo-ului teritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectiva. tara era ade pta politicii securitatii regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica intelege re in 1921, alaturi de Romania si Cehoslovacia. in 1934 participa la crearea intelegerii Balcanice, ala turi de Turcia, Grecia si Romania. in octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugosla viei, Alexandru I, impreuna cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai miscarii teroriste a ustasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Cons iliu de Regenta in frunte cu printul Paul. Intervin unele schimbari si in domeniul politicii externe, noul guvern condus de Milan Stojadinovic (1935-1939) orientandu-se spre colaborare cu Germania si Italia. in 1937 a fost semnat la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slabirea intel egerii Balcanice. Polonia in perioada interbelica. Statul polonez disparuse ca entitate organizatorica din 1795. Polonezii erau div izati in cadrul Imperiului austro-ungar, rus si cel german. in secolul al XIX-lea si la inceputu l secolului al XX-lea, propaganda poloneza pentru emancipare nationala era deosebit de activa. De altfe l, punctul 13 dintre Cele 14 din Declaratia presedintelui american stipula necesitatea infiint arii unui stat polonez cu iesire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea u n stat national independent. Primii au reusit sa se elibereze polonezii din componenta fostului Imperiu rus, dupa disparitia lui. La 15 octombrie 1918, deputatii polonezi din Parlamentul de la V iena au declarat ca polonezii inceteaza sa se mai considere cetateni ai Imperiului habsburgic. La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fost proclamata Republica Polona independenta, in frunte cu generalui Jsef Pilsudski. La 20 februarie 1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Consti tutie. La 17 martie 1921 a fost votata noua Constitutie a Poloniei, care garanta noua forma de stat - republica prezidentiala, presedintele fiind ales pe un termen de sapte ani. Puterea legisl ativa apartinea Seimului si Senatului, cea executiva presedintelui si ministrilor. Constitutia o ferea largi drepturi si libertati democratice cetatenilor tarii. Primul presedinte al tarii, Jsef Pilsudski, in 1922 s-a retras de la putere ca sa revina in mai 1926, instaurand un regim autoritar, pe care il mentine pana in 1935, cand a inc etat din viata. Noul regim politic, intitulat Sanacja, urmarea scopul de "redresare" a tarii (asanare

morala). Dupa preluarea puterii, Pilsudski a afirmat ca nu doreste introducerea in Polonia a u nei dictaturi. El intentiona sa tina armata departe de mainile politicienilor, sa stabilizeze econ omia, sa puna capat nedreptatilor sociale, sa-i uneasca pe toti cetatenii polonezi sub semnul respec tului fata de stat si sa faca din Polonia o mare putere europeana. La 2 august 1926, a fost aprobata o no ua Constitutie, ce consacra regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite. Politica externa a Poloniei, in perioada interbelica, era orientata spre alianta cu Franta ; intre cele doua tari au fost semnate doua acorduri militare in 1921 si 1925. La 3 mart ie 1921, a semnat un Tratat cu Romania, dar a refuzat sa faca parte din Mica intelegere. Polonia s-a apropiat de tarile nordice, statele baltice, urmarind crearea unor aliante regionale in care sa joa ce un rol predominant dar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus . Pilsudski a participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alaturi de Jsef Beck, ministrul de externe. Fata de Germania si U.R.S.S., cei "doi dusmani " ai Poloniei, Pilsudski era adep tul unor relatii bune, dar nu aliante cu ele. Doctrina nu excludea, insa, pacte de neagresiune, p rimul fiind incheiat cu U.R.S.S. in 1932, iar cu Germania dupa venirea lui Hitler la putere, in ianua rie 1934. Pactul cu Hitler a avut consecinte pozitive pe termen scurt, permitand rezolvarea catorva dintre disensiunile existente intre cele doua state, reducerea temporara a presiunilor germane asupr a Danzigului si coridorului polonez. Dezavantajele aveau sa se vada ceva mai tarziu. in noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind spri jinita de Germania si Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia sa s e reorienteze iarasi spre Franta si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacata de G ermania nazista, iar la 17 septembrie de catre U.R.S.S., teritoriul ei fiind impartit pentru a patra oara intre cele doua state. Ungaria Dupa infrangerea si destramarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, est e proclamata Republica Ungara. Puterea politica a fost preluata de un Consiliul National, alc atuit din liberali si conservatori, in frunte cu Mihly Kroly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-a proclamat libertatea adunarilor, au fost luate unele masuri de improprietarire a taranilor . La inceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criza politica. Socialdemocratii au apelat la ajutorul comunistilor unguri, partid creat in noiembrie 1918, in fr unte cu Bla Kun, pentru a forma un guvern de coalitie. La 21 martie 1919, a fost proclama ta Republica Ungara a Sfaturilor, in frunte cu Sndor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numit ministru de externe. Treptat, comunistii si-au extins autoritatea si au proclama

t Republica Sovietica Ungara, mizand pe sprijinul promis de Lenin. in iunie 1919, Ungaria a fost procl amata Republica Sovietica Unionala, unita cu Rusia sovietica. Republica Ungara a Sfaturilor a ex istat timp de 133 de zile. Existenta ei a fost curmata de interventia externa, dar si a fortelor inte rne. Un rol important in inlaturarea comunistilor de la putere si infrangerea Republicii Sfaturilor l-au jucat trupele romane. La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupata de trupele conduse de amiralul Mi klos Horthy, care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica in ianuarie 1920, iar Miklos Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar in Ungaria ce s-a m entinut in perioada 1920-1944. Conducerea Ungariei in perioada interbelica a depus eforturi diplomat ice considerabile in vederea rev