ISTORIA DEMOCRATIEI-ATENA

CUPRINS

1. Inceputurile Democratiei ateniene

2. Reformatorii

3.Filozofia Democratiei in viziunea lui Platon si a lui Aristotel

4. Bibliografie, materiale de referinta

1.ORIGINEA DEMOCRATIEI ATENIENE

Evolutia politica a Atenei a fost clara pana la inceputul secolului al VI-lea. Cetatea devenise puternica eliberand individul de servitutile patriarhale. Atenienii se laudau ca sunt toti autohtoni, ceea ce insemna ca la ei nu exista o rasa dominanta nici o rasa aservita, cum erau hilotii la spartani. Astfel atenienii aveau aceleasi drepturi, iar Atena devenea capitala unui popor unificat.

Ca pretutindeni, insa, clasele populare au intrat in conflict cu oligarhia opresiva. Taranii, care riscau sa-si piarda libertatea din pricina datoriilor, negustorii carora nici macar averea nu le ingaduia drepturi politice si altii au cerut publicarea legilor care erau tinute in taina de Eupatrizi, obtinand astfel numirea unui themistes insarcinat cu acesta functie. Lucrurile nu s-au imbunatatit insa, si astfel Cilon a incercat sa se aseze ca tiran pe Acropole fara nici un succes.

2. REFORMATORII

DRACON ( secolul al-VII-lea, I.Hr.)

Atunci a aparut Dracon, care a reusit sa sfarseaca in cateva luni opera pe care incercau sa o realizeze de mai multi ani, un intreg grup de oameni. A lasat in urma sa un nume de temut inarmand statul cu putere judiciara; a fost considerat un legiuitor crud, care s-a straduit sa puna capat varsarii de sange. Principala sa contribuție o constituie stipularea preluării și judecării de către tribunale a cazurilor de omucidere (la care, pentru prima oară, se face distincția dintre actul premeditat și cel involuntar), prin care se limita dreptul gentilic al talionului.

SOLON ( n. 640/638 î.Hr. - d. 560/558 î.Hr)

Dar cauza profundă care provoacă tensiunea socială este inegalitatea repartiţiei proprietăţii funciare. Numai Solon, însărcinat ,în urma unui acord unanim ,să restabilească ordinea în oraş (594/593), îndrăzneşte să atace problema respectivă în mod direct. Prin seisahteia (reducerea poverii), măsură revoluţionară ale cărei amănunte sunt incomplet cunoscute, Solon suprimă arestarea pentru datorii, pedeapsă căreia îi căzuseră victime atâţia oameni nevoiaşi, reduşi la sclavie de către marii proprietari.

Este prima dată când, în lumea greacă, se ia o măsură atât de îndrăzneaţă, făcând ca, în mod complet deliberat, interesele statului să treacă înaintea celor particulare, ale marilor proprietari în cazul de faţă, deposedaţi de samavolnicele lor achiziţii din ultimele decenii. Restructurarea sistemului socio-politic atenian, reuseste sa coreleze drepturile si obligatiile cetatenesti cu statutul de proprietar funciar care implica o evaluare riguroasa a veniturilor agricole si a locului in POLIS. (Zoe Petre-“Civilizatia greaca si originile democratiei”, Bucuresti,1993)

Solon îi favorizează de altfel pe ţărani prin măsuri de mai mică importanţă: instituie prime pentru capturarea lupilor, încurajează săparea puţurilor, îi ajută pe cei ce vor să extindă plantaţiile de arbuşti,singurele capabile de un randament satisfăcător,având în vedere solul sărac al Aticii,şi interzice în mod special tăierea măslinilor. Impetuoasa lui solicitudine faţă de ţărani duce la un nou echilibru social,bazat pe solidaritatea unei clase de mijloc construită din proprietari mici şi mijlocii,care va dăinui până spre mijlocul secolului al V-lea. Dar adevărata originalitate a lui Solon constă în faptul că a creat pe de o parte un nou consiliu de 400 de membri,aşa numita BULE, însărcinat să pregătească şedinţele ECCLESIEI, şi care încetul cu încetul va submina prerogativele Areopagului; iar pe de altă parte, un tribunal cu adevărat popular-deoarece membrii săi sunt aleşi din toate cele patru clase -Heliaia,care va deveni treptat-treptat singura instanţă alături de vechile tribunale de sânge. Nu este nici o indoliala ca Solon a incercat sa stabileasca un echilibru intre nobili si DEMOS.

Solon respinge tirania din considerente umanitare dar si din considerente morale: nu si-ar fi patat renumele, dar stia o metoda mai buna de a-si depasi oamenii, iar asta a fost virtutea esentiala a lui Solon: justitia lui era sub protectia lui Zeus. ( “The Cambridge Ancient History”, III, Part 3; The Expansion of the Greek World Eighth To Sixth Century B.C.,IV. The grouth of the atenian state-SOLON; Cambridge University Press, 1982)

PISISTRATE

Pisistrate a pus mana pe tirania oferita mai inainte lui Solon si a reglementat pentru totdeauna problema agrara, impartind pamanturile nelucrate si domeniile confiscate de la nobili.; in felul acesta s-a format o patura puternica de mici proprietari agrari care a prins radacini in pamantul tarii si s-a deprins cu treburile comunale. Tirania lui Pisistrate a fost, parţial, un element de progres, contribuind la slăbirea aristocraţiei şi la fixarea democraţiei

CLISTENE

Clistene realizează astfel o contopire a corpului civic,sustrăgându-l în felul acesta influenţei locale a eupatrizilor. Fiecare atenian este indicat acum prin numele său urmat nu de numele tatălui(patronim),ci de al demei sale(demotic),ceea ce contribuie la diminuarea importanţei rangului nobiliar. În funcţie de cadrele respective, Clistene trece la restructurarea organelor de guvernământ. Avem de-a face cu un joc foarte caracteristic spiritului grec în această de-a institui democraţia pe piramida grupurilor civice. Sigur, Clistene nu este un revoluţionar: el menţine cadrele vechi moştenite din trecutele timpului ale statului aristocratic şi religios şi care se bucurau de un imens prestigiu. Dar,datorită inovaţiilor şi completărilor sale,el pune bazele unui stat cu adevărat nou,laic şi scutit de insuportabilele privilegii dobândite prin naştere. Căci acest eupatrid este într-adevăr creatorul democraţiei ateniene.

O cotitură decisivă în organizarea cetăţii este realizată la Atena prin reforma iniţială în 507 de Clistene.

PERICLE

Are o inteligenţă lucidă: concepe un sistem politic de mare amploare pe care încearcă să-l pună în practică,în loc să se mulţumească, aşa cum au făcut mai târziu atâţia alţi demagogi,cu improvizaţii de moment,şi merită,de asemenea,calificativul de înţelept,pe care i-l dă Aristotel. . Pericle a introdus în armată ,,solda”, pentru ca chemarea sub arme să nu însemne pentru cei săraci ruinarea familiei; şi un mic stipendiu pentru juraţii din tribunale, tocmai pentru ca această funcţie delicată să nu rămână un monopol al bogaţilor. Acesta a extins atribuţiile Adunării Poporului, care hotăra în toate chestiunile politice, economice, militare, culturale, juridice şi controla executarea hotărârilor. O importanţă deosebită a fost acordată colegiului strategilor, membrii săi nu puteau fi traşi la răspundere decât pentru trădare sau eşec militar. Pentru a asigura drepturi egale tuturor cetăţenilor, funcţiile erau ocupate prin tragere la sorţi. Pericle a introdus remuneraţia pentru participarea la activitatea în diferitele organe ale statului.

3. FILOSOFIA DEMOCRATIEI IN VIZIUNEA LUI PLATON

PLATON - “ REPUBLICA”

Conform dialogului “Republica”, forma originara sau primitiva a societatii care se aseamana cel mai indeaproape cu Forma de Ideal sau Ideea de stat, cu “statut ideal”, este un regat al oamenilor celor mai intelepti si asemanatori cu zeii. Statul ideal al lui Platon era un stat aristocratic - acest termen desemnând însă altceva decât înţelegem noi astăzi. La temelia edificiului social se afla temelia cea mai numeroasa, clasa lucratoare-negustori, mestesugari, tarani.

Aristocraţii reprezentau o elită spirituală, şi nicidecum una financiară. În funcţie de gradul de elevare ale acestei elite, statul platonic conţinea patru tipuri de oameni:

1. Oamenii de aur- înţelepţii - se aflau în vârful piramidei statului. Ei erau cei care cunoşteau diferenţa dintre bine şi rău, dintre drept şi nedrept. Fiind în permanentă legătură cu divinitatea, se aflau dincolo de morala comună.  Ei nu puteau fi dominaţi de aspectele personale

2. Oamenii de argint- În statul lui Platon, ei erau reprezentaţi de către filosofi. Ei erau cei care acţionau din datorie. Cu timpul, din rândul lor se ridicau înţelepţii.E de inteles faptul ca nici ei nu erau dominati de aspectele personale, de egoism. Intreaga lor viata era dedicate unui ideal moral si educational.

3. Oamenii de bronz- agricultorii

4. Oamenii de fier- negustorii

Ultimele categorii reprezentau baza piramidei, ei având dreptul la fericirea umană.In statul platonic, proprietatea nu putea fi un mod de existenta a societatii. Platon a schiţat şi evoluţia sistemelor politice din stat, definind cinci tipuri de sisteme politice:

1. Sistemul politic aristocratic- reprezenta în concepţia sa, după cum am spus, cel mai evoluat sistem. Conducerea aparţinea înţelepţilor.

2. Timocratia- este sistemul politic în care conducerea aparţine oamenilor onorabili. Aceştia acţionează din datorie, dar nu deţin înţelepciunea, nu au acces la iluminare. Ei vor începe să adune valori materiale: averea.

3. Plutocratia(oligarhia)- apare atunci când cei bogaţi preiau puterea. Societatea nu mai poate fi durabilă, fiind constituită pe criterii nedrepte. Clasele sociale

apărute prin acest proces determină constituirea unui edificiu social deformat. În mod inevitabil, apare lupta de clasă.4. Democratiei- este sistemul politic în care conduc masele. Departe de a-l considera un progres, Platon spune că acesta este cel mai corupt sistem. Atunci când se apelează la "mulţime", şi nimeni nu-şi ia răspunderea în mod individual, se ajunge, în cele din urmă, la anarhie. 5. Tirania- este o consecinţă directă a democraţiei, dar şi o consecinţă a decăderii morale a omului, a ruperii sale de valorile originare. Acest sistem produce suferinţă, care constituie un "instrument de trezire". În mod paradoxal, în timp, sistemul tiranic va permite reapariţia germenilor aristocraţiei - a "oamenilor de aur". Şi acest lucru a fost probat în istorie...Şi apoi, ciclul sistemelor politice se reia.

Pentru Aristotel democratia este situata intre formele degenerate, ca putere exercitata nu "de cei multi", ci "pentru cei saraci", adica in vederea unui interes partinitor. Modelul aristotelic (care considera ca fiind, in cele din urma, formele de guvernamant cele mai indicate formele "mixte") va fi acceptat in repetate randuri de gandirea occidentala.

BIBLIOGRAFIE, MATERIALE DE REFERINTA

1.ZOE PETRE – “Civilizatia greaca si originile democratiei”,Bucuresti,1993

2.The Cambridge Ancient History III Part 3, The Expansion of the greek World, Eighth to Sixth century B.C., Cabmbridge University Press,1982, Chapter-The growth of the atenian state-SOLON, pag. 375,376,377..)

3.André Bonnard – “Civilizatia greaca” vol. III, Cap. “Marele plan al lui Platon”,Ed. Stiintifica, Bucuresti,1969

4.Cynthia Farrar – “The origins of democratic thinking-The invention of Politics in classical ATHENS”,1989

5.Wikipedia

6. http://www.onlinestudent.ro/universitati/referate/democratia-aparitia-si-evolutia-istorica-a-democratiei-politice

7. http://politeia.org.ro/magazin-istoric/platon-despre-democratie-in-republica/4214/