isbn: 978-973-708-855-0insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2014/11/echi.pdfprofilul stĂrii...

Editura Universitarã “Carol Davila”Bucure?ti - 2016

ISBN: 978-973-708-855-0

2015

PROFILUL STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI ROMÂNIEI

Raport Național privind Starea de Sănătate a Populației României 2015

Cuvânt înainte

Mulțumim tuturor celor care au contribuit la realizarea sintezelor naționale care au stat la baza acestui raport: colegilor din Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică (CNSISP), colegilor din Centrele Regionale de Sănătate Publică şi Direcțiile de Sănătate Publică teritoriale.

Material elaborat şi publicat prin Programul național de evaluare și promovare a sănătății și educație pentru sănătate


ISBN: 978-973-708-855-0

Editura Universitară „Carol Davila” Bucureşti a U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti

este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul

Superior (CNCSIS), cu avizul nr. 11/23.06.2004.

În conformitate cu prevederile Deciziei Nr. 2/2009 a Consiliului Naţional din România – privind stabilirea sistemului de credite de educaţie medicală

continuă, pe baza căruia se evaluează activitatea de perfectionare profesională a medicilor, a criteriilor şi normelor de acreditare a educaţiei medicale

continue, precum şi a criteriilor şi normelor de acreditare a furnizorilor de educaţie medicală continuă, Colegiul Medicilor din România acreditează

(recunoaşte) EDITURA UNIVERSITARĂ “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI CA FURNIZOR EMC

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Raport naţional privind starea de sănătate a populaţiei

României - 2015 / dr. Constantina Cristea, prog. Cristian

Calomfirescu, as. Ecaterina Scorţan, ... ; coord.: dr. Maria

Alexandra Cucu. - Bucureşti : Editura Universitară "Carol

Davila", 2016

Conţine bibliografie

ISBN 978-973-708-855-0

I. Cristea, Constantina

II. Calomfirescu, Cristian

III. Scorţan, Ecaterina

IV. Cucu, Maria Alexandra (coord.)

614(498)


Cuprins

1. INDICATORI DEMOGRAFICI ....................................................................................................... 6

1.1. POPULAŢIA ......................................................................................................................... 6

1.1.1. Vârsta medie a populației ...................................................................................... 10

1.2. NATALITATEA................................................................................................................... 11

1.3. SPORUL NATURAL AL POPULAŢIEI .................................................................................. 12

1.4. FERTILITATEA GENERALĂ ................................................................................................ 13

1.5. SĂNĂTATEA REPRODUCERII ............................................................................................ 14

1.5.1. Avortul ................................................................................................................... 14

1.5.2. Sarcina .................................................................................................................... 16

1.6. MORTALITATEA ............................................................................................................... 17

1.6.1. Mortalitatea generală ............................................................................................ 17

1.6.2. Mortalitatea standardizată .................................................................................... 18

1.6.3. Mortalitatea specifică ............................................................................................ 19

1.6.4. Mortalitatea infantilă ............................................................................................. 22

1.6.5. Mortinatalitatea ..................................................................................................... 26

1.6.6. Mortalitatea copiilor 1-4 ani .................................................................................. 27

1.6.7. Mortalitatea maternă ............................................................................................ 28

1.6.8. Natalitatea, mortalitatea și sporul natural ............................................................ 30

2. INDICATORI DE MORBIDITATE ................................................................................................ 31

2.1. SPERANȚA DE VIAȚĂ LA NAȘTERE ................................................................................... 31

2.2. POVARA ÎMBOLNĂVIRILOR ESTIMATĂ PRIN DALY .......................................................... 32

2.3. MORBIDITATEA ............................................................................................................... 38

2.3.1. MORBIDITATEA GENERALĂ (cazuri noi de boli înregistrate de cabinetele

medicilor de familie) .............................................................................................. 38

2.3.2. PRINCIPALELE CAUZE DE MORBIDITATE ................................................................ 41

2.3.2.1. Diabetul .............................................................................................................. 41

2.3.2.2. Cancerul ............................................................................................................. 42

2.3.2.3. Bolile psihice ...................................................................................................... 44

2.3.2.4. Bolile ischemice ale inimii .................................................................................. 45

2.3.2.5. Bolile cerebro-vasculare ..................................................................................... 46

2.3.2.6. Bolile infecțioase și parazitare ........................................................................... 48

3. DETERMINANŢI AI SĂNĂTĂŢII ................................................................................................. 49


3.1. INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ ..................................................................................... 49

3.2. TENSIUNEA ARTERIALĂ ................................................................................................... 49

3.3. PROCENTUL FUMĂTORILOR ............................................................................................ 50

3.4. CONSUMUL TOTAL DE ALCOOL ....................................................................................... 51

3.5. CONSUMUL DE FRUCTE ȘI LEGUME ................................................................................ 51

3.6. EXPUNERI LA PARTICULE (PM10) ................................................................................... 52

4. INDICATORI PRIVIND RESURSELE ŞI ACTIVITATEA REȚELEI SANITARE ................................... 53

4.1. RESURSE .......................................................................................................................... 53

4.1.1. Bugetul ocrotirii sănătăţii ...................................................................................... 53

4.1.2. Asigurarea populaţiei cu personal medical şi personal sanitar mediu .................. 54

4.1.3. Asigurarea populației cu paturi în unitățile sanitare ............................................. 56

4.1.4. Dotarea cu aparatură medicală ............................................................................. 57

4.1.5. Utilizarea serviciilor................................................................................................ 58

4.2. INDICATORI DE ACTIVITATE ............................................................................................. 59


SCOPUL ANALIZEI

Scopul lucrării constă în analiza indicatorilor stării de sănătate a populaţiei României și a determinanților acesteia pe baza indicatorilor colectați de către INSP‐CNSISP, din unitățile sanitare din rețeaua publică (Ministerul Sănătății, Administrația Locală, Academia Română) și a indicatorilor comunitari ECHI.

Obiectivele analizei Analiza vizează trei obiective majore: a. Analiza stării de sănătate a populației în 2014; b. Evaluarea principalelor fenomene demografice, de morbiditate, activitatea și resursele

rețelei sanitare în perioada 2005‐2014; c. Identificarea diferenţelor dintre România şi statele membre UE în privinţa stării de

sănătate și a determinanţilor acesteia.

CADRUL METODOLOGIC

Din punct de vedere metodologic, lucrarea constituie o analiză descriptivă a datelor existente în bazele de date internaţionale şi naţionale pentru anul 2014 (sau, în cazul indisponibilităţii acestora, pentru anii anteriori).

Ca surse de date s‐au utilizat:

Baze de date naționale ‐ Institutul Național de Statistică;

Baze de date naţionale –Institutul Naţional de Sănătate Publică – CNSISP;

Baza de date ale Uniunii Europene – Eurostat

Baza de date ale Uniunii Europene – DG sănătate si siguranță alimentară indicatori de sănătate în Europa (ECHI) ;

Baza de date HFA.

Indicatorii privind sănătatea populației și activitatea rețelei sanitare (cadrul metodologic al analizei) sunt grupaţi astfel:

Indicatori demografici;

Indicatori de morbiditate;

Determinanţi ai sănătăţii;

Indicatori privind resursele şi activitatea rețelei sanitare.

5


1 . INDICATORI DEMOGRAFICI

Indicatorii demografici au fost analizaţi pentru anul 2014 şi în dinamică în perioada 2005‐2014.

Tabel 1. Indicatori și informații demografice

Nr. crt.

Indicator Nr. crt.

Indicator

1.1 Populația 1.6 Mortalitatea

1.1.1 Vârsta medie a populației 1.6.1 Mortalitatea generală

1.2 Natalitatea 1.6.2 Mortalitatea standardizată

1.3 Sporul natural al populației 1.6.3 Mortalitatea specifică

1.4 Fertilitatea 1.6.4 Mortalitatea infantilă

1.5 Sănătatea reproducerii 1.6.5 Mortinatalitatea

1.5.1 Avortul 1.6.6 Mortalitatea copiilor 1‐4 ani

1.5.2 Sarcina 1.6.7 Mortalitatea maternă

1.6.8 Natalitatea, mortalitatea și sporul natural al populației

1.1. POPULAŢIA În urma Recensământului Populației și Locuințelor din anul 2011, România s‐a aliniat

normelor europene privind înregistrarea populației și astfel a fost clasificată populația: ‐ rezidentă ‐ care reprezintă totalitatea persoanelor cu cetățenie română, străini și fără

cetățenie, care au reședința obișnuită pe teritoriul României o perioadă neîntreruptă de cel puțin 12 luni înainte de perioada de referință;

‐ după domiciliu ‐ care reprezintă numărul persoanelor cu cetățenie română și domiciliu pe teritoriul României, delimitat după criterii administrativ‐teritoriale. Populația rezidentă la 1 iulie a anului de referință 2014 a fost de 19.908.574 locuitori, iar populația după domiciliu la 1 iulie a fost de 22.299.730 locuitori.

Tabel 2. Populația rezidentă și populația după domiciliu în anii 2005‐2014

Anul Populația rezidentă

Populația după domiciliu

Anul Populația rezidentă

Populația după domiciliu

2005 21319673 22621457 2010 20246798 22492083

2006 21193749 22594368 2011 20147657 22441740

2007 20882980 22562913 2012 20060182 22401865

2008 20537848 22542169 2013 19985814 22359849

2009 20367437 22520477 2014 19908574 22299730

Populaţia României în perioada 2005‐2014 a urmat un trend constant de scădere, astfel

populația rezidentă de la 21.319.673 locuitori ajunge la 19.908.574 locuitori, deci scade cu 1.411.099 locuitori, reprezentând 6,62% datorită, în bună parte, emigrării peste hotare după revoluţie, dar şi scăderii natalităţii, în contextul menţinerii mortalităţii generale la un nivel ridicat. Populația după domiciliu, tot în perioada 2005‐2014, scade de la 22.621.457 la 22.299.730 locuitori, deci cu 321.727 locuitori, reprezentând 1,42%.

6


Tabel 3. Populaţia României (rezidentă și după domiciliu) pe grupe mari de vârstă (în procente), în anii 2005‐2014

Anul Total

0‐14 ani 15‐49 ani 50‐64 65+ ani

Populația rezidentă

Populația după

domiciliu


Populația după

domiciliu


Populația după

domiciliu


Populația după

domiciliu

2005 100,0 17,2 15,7 51,0 53,0 17,3 16,9 14,5 14,4

2006 100,0 16,9 15,5 50,4 52,7 17,9 17,4 14,8 14,4

2007 100,0 16,6 15,4 49,9 52,4 18,4 17,8 15,1 14,4

2008 100,0 16,0 15,3 48,7 52,0 19,5 18,2 15,8 14,5

2009 100,0 15,8 15,3 48,1 51,7 20,0 18,5 16,1 14,5

2010 100,0 15,8 15,3 48,1 51,4 20,0 18,8 16,1 14,5

2011 100,0 15,8 15,2 48,1 51,2 20,0 19,0 16,1 14,6

2012 100,0 15,8 15,2 48,0 51,1 20,0 19,0 16,2 14,7

2013 100,0 15,6 15,1 48,1 51,1 19,9 19,0 16,4 14,8

2014 100,0 15,5 14,9 48,2 51,1 19,5 18,8 16,8 15,2

În anul 2014 se observă că populația rezidentă se menține la același nivel la grupele de vârstă până în 65 ani, fiind ușor crescută la grupa 65 ani și peste.

Pe grupe de vârstă, structura populaţiei pe perioada studiată, arată aceeaşi tendinţă de îmbătrânire a populaţiei. Consecutiv, pentru populația rezidentă apar modificări în ponderea grupelor de vârstă, astfel: a scăzut în mod accentuat populaţia tânără de 0‐14 ani (de la 17,2% în 2005 la 15,5% în 2014), a scăzut accentuat și populația 15‐49 ani (de la 51% în 2005 la 48,2% în 2014), a crescut populația 50‐64 ani (de la 17,3% în 2005 la 19,5% în 2014) şi cea în vârstă de 65 ani şi peste (de la 14,5% în 2005 la 16,8% în 2014), determinând aşa‐zisa “îmbătrânire demografică a populaţiei” (tabel 3 și fig. 1).

Similar apar modificări și în ponderea diferitelor grupe de vârstă, pentru populația după domiciliu, astfel: a scăzut populaţia tânără de 0‐14 ani (de la 15,7% în 2005 la 14,9% în 2014), a scăzut accentuat și populația 15‐49 ani (de la 53% în 2005 la 51,1% în 2014), a crescut populația 50‐64 ani (de la 16,9% în 2005 la 18,8% în 2014) şi cea în vârstă de 65 ani şi peste (de la 14,4% în 2005 la 15,2% în 2014).

Structura pe grupe de vârstă a populaţiei rezidente și a celei după domiciliu este ilustrată în figurile de mai jos.

15%

48%

20%

17% 0‐14 ani

15‐49 ani

50‐64 ani

65+ ani

15%

51%

19%

15% 0‐14 ani

15‐49 ani

50‐64 ani

65+ ani

Fig. 1 Structura populației rezidente pe grupe de vârstă, în anul 2014

Fig. 2 Structura populației după domiciliu pe grupe de vârstă, în anul 2014

Urmărind evoluţia structurii populaţiei pe grupe de vârstă (tabel 3) în perioada 2005‐2014 și comparând anul 2014 cu anul 2005, se constată o proporţie mare la grupa de vârstă 15‐64 ani în toţi anii şi o scădere permanentă a ponderii grupei de vârstă 0‐14 ani, aceasta ajungând pentru populația după domiciliu la o valoare mai mică de 15% în 2014, ponderea acestei grupe fiind mai mică cu 0,8%, iar pentru populația rezidentă cu 1,7%. Pentru cele două populații (rezidentă și după domiciliu) se constată o scădere la grupa de vârstă 15‐49 ani, mai accentuată pentru populația rezidentă (comparativ cu anul 2005 în 2014 s‐a înregistrat o scădere de 2,8% și 1,9% pentru populația după

7


domiciliu), ceea ce arată că a scăzut populația tânără aptă de muncă. Ponderea populației rezidente atât din grupa 50‐64 ani, cât și 65+ ani crește cu 2,3% în 2014 comparativ cu 2005, iar cea după domiciliu cu 1,9%, respectiv 0,8%. Populația rezidentă prezintă deci o creștere mai accentuată a populației vârstnice. Acest fenomen se produce din cauza scăderii alarmante a natalității.

Structura populaţiei pe vârste poartă amprenta caracteristică a unui proces de îmbătrânire demografică, adică creşterea ponderii populației vârstnice şi reducerea ponderii persoanelor în vârstă de 0‐14 ani. O pondere mai mare a populaţiei vârstnice implică un aspect negativ socio‐economic pentru familie şi întreaga societate. Acest lucru trebuie avut în vedere în ceea ce priveşte politicile de sănătate aplicate în viitor în România şi anume dezvoltarea unor domenii specifice din sistemul de sănătate, care să răspundă nevoilor specifice ale populației vârstnice.

Tabel 4. Structura populaţiei rezidente și după domiciliu a României, pe medii şi sexe, în anii 2005‐2014

Anii Total

La % din total

Urban Rural Masculin Feminin


Populația după

domiciliu


Populația după

domiciliu


Populația după

domiciliu


Populația după

domiciliu

2005 100,0 55,0 56,6 45,0 43,4 48,7 48,9 51,3 51,1

2006 100,0 55,4 56,8 44,6 43,2 48,7 48,9 51,3 51,1

2007 100,0 54,9 56,8 45,1 43,2 48,7 48,9 51,3 51,1

2008 100,0 54,1 56,7 45,9 43,3 48,7 48,9 51,3 51,1

2009 100,0 53,9 56,7 46,1 43,3 48,7 48,8 51,3 51,2

2010 100,0 53,9 56,7 46,1 43,3 48,7 48,8 51,3 51,2

2011 100,0 54,0 56,6 46,0 43,4 48,7 48,8 51,3 51,2

2012 100,0 54,0 56,5 46,0 43,5 48,7 48,8 51,3 51,2

2013 100,0 53,9 56,5 46,1 43,5 48,8 48,8 51,2 51,2

2014 100,0 53,9 56,4 46,1 43,6 48,9 48,8 51,1 51,2

Structura pe sexe a populaţiei este destul de inertă, de aceea transformările demografice în perioada studiată sunt nesemnificative. Pentru populația rezidentă se menţine tendinţa de micşorare a dezechilibrului pe sexe în cadrul populaţiei (tabel 4). Astfel, numărul femeilor s‐a redus cu 762.057, iar al bărbaţilor cu 649.042, această tendinţă având şanse sporite de menţinere şi în următorul deceniu, ponderea femeilor fiind de 51,1% în anul 2014.

Pentru populația după domiciliu se menţine tendinţa de micşorare a dezechilibrului pe sexe în cadrul populaţiei (tabel 4), astfel, din numărul total al populaţiei, în 2014, 51,2% sunt femei și a crescut neesenţial (cu 0,1%) față de anul 2005 ‐ 51,1% femei, astfel că raportul procentual al bărbaţilor a scăzut uşor. În cifre absolute, numărul femeilor s‐a redus cu 146.668, iar al bărbaţilor cu 175.059, această tendinţă având şanse sporite de menţinere şi în următorul deceniu. În 2005 sunt cu 2,2% mai multe femei decât bărbați și urmând un trend ascedent ajung în 2014 să fie cu 2,4% mai multe femei decât bărbați (populația după domiciliu).

Structura pe medii a populaţiei prezintă aceleași caracteristici ca și cea pe sexe, de aceea transformările demografice în perioada studiată sunt nesemnificative.

Pentru populația rezidentă se menţine tendinţa de creștere a populaţiei rurale, mediul urban având o populație mai mare decât cel rural (tabel 4). Astfel, din numărul total al populaţiei, în 2014 trăiesc în mediul rural 46,1%, înregistrându‐se o creștere (cu 1,1%) față de anul 2005 (45% în mediul rural), astfel că raportul procentual urban – rural a scăzut uşor de la o diferență de 10,1% în 2005 la 7,7% în 2014.

Pentru populația după domiciliu se menţine același raport, mediul urban având o populație mai numeroasă decât cel rural (tabel 4). Astfel, în 2014 proporția populației din mediul rural a fost de 43,6%, crescută, dar nesemnificativ cu 0,2%, față de anul 2005 (43,4% în mediul rural). Raportul procentual urban/rural a scăzut uşor de la 13,2% în 2005 la 12,9% în 2014.

8


Numărul mare al populației rurale necesită o atenție sporită pentru dezvoltarea adecvată a

serviciilor de sănătate simultan cu măsurile socio‐economice.

Tabel 5. Corelația procentuală între femei și bărbați pentru populația rezidentă și după domiciliu, în anii 2005‐2014 (‐număr femei la 100 bărbați –)

Anul 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Pentru populația rezidentă

105,3 105,3 105,3 105,4 105,4 105,4 105,5 105,3 104,9 104,5

Pentru populația după domiciliu

104,5 104,6 104,6 104,7 104,7 104,8 104,9 104,9 104,9 104,9

Corelația procentuală între femei și bărbați (numărul de femei la 100 bărbați) pentru populația rezidentă s‐a redus de la 105,3 în anul 2005 la 104,5 în anul 2014, iar pentru populația după domiciliu a crescut ușor de la 104,5 în 2005 la 104,9 în 2014 (tabel 5). Acest aspect, corelat cu numărul mai mare al femeilor vârstnice, comparativ cu bărbaţii, va genera mai multe probleme sociale, economice și sanitare în viitor.

Indicele de dependenţă al tinerilor și vârstnicilor Un indice important este rata de dependenţă, care arată numărul de tineri şi vârstnici din

populaţie, sub şi peste limita aptă de muncă, ce revin la 1000 de persoane apte de muncă. În anul 2005, indicele a fost de 620,4%o, adică 620 persoane apte de muncă au întreţinut 380 persoane între 0‐14 ani şi 65 ani şi peste; în anul 2014, acest indice a fost de 669,3%o, adică 669 persoane apte de muncă au întreţinut 331 persoane între 0‐14 ani şi 65 ani şi peste. Creşterea rapidă a ponderii populaţiei vârstnice va proveni din totalitatea generaţiilor numeroase născute în perioada anilor 1970‐1990.

Generaţiile mai puţin numeroase născute după anul 1990 vor deţine, după anii 2020‐2030, poziţia centrală atât în populaţia de la care vor proveni viitorii copii ai ţării, cât şi în populaţia economic activă.

Accentuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei pe parcursul următoarelor 2‐3 decenii nu poate fi evitată, de aici obiectivul principal al politicilor în domeniul demografic constă în acomodarea societăţii la un nou profil al structurii pe vârste a populaţiei.

Rata de dependenţă a populației vârstnice și a celei de 0‐14 ani ilustrează magistral cele afirmate mai sus privind îmbătrânirea populaţiei (tabel 6).

Atât declinul demografic cât şi deteriorarea structurii populaţiei pe vârste în ţările cu economii în curs de dezvoltare îşi au originea în primul rând în scăderea natalităţii și îmbătrânirea populației.

Situaţia socio‐economică şi politică din ultimii ani a avut repercusiuni profunde asupra evoluţiei numărului şi structurii pe vârste a populaţiei în România, cu schimbarea semnificativă a caracteristicilor fenomenului demografic.

Tabel 6. Rata de dependență a populației de tineri și vârstnici, în perioada 2005‐2014

Anul Populația 0‐14 ani + 65 ani și peste Populația 15‐49 ani Rata de dependență

2005 6750071 10871981 620,9

2006 6716508 10687762 628,4

2007 6627078 10410278 636,6

2008 6540263 9999733 654,0

2009 6501022 9790013 664,0

2010 6467253 9722333 665,2

2011 6440374 9670636 666,0

2012 6413302 9637800 665,4

2013 6395612 9621231 664,7

2014 6421746 9594661 669,3

9


1.1.1. Vârsta medie a populației Vârsta medie a populației feminine şi a celei masculine a crescut, atât în mediul urban, cât şi

în mediul rural. Pentru populația rezidentă, populaţia rurală este mai îmbătrânită decât cea urbană. Vârsta medie a populaţiei feminine atât în urban cât şi în rural este mai mare decât cea a populaţiei masculine (tabel 7).

Tabel 7. Vârsta medie a populației, pe medii şi sexe, la 1 iulie, 2012‐2014 ( în ani)

Vârsta medie pentru populația rezidentă

2012 2013 2014

Ambele sexe

Masculin Feminin Ambele sexe


Masculin Feminin

Total 40,7 39,1 42,3 41,0 39,4 42,5 41,2 39,6 42,8

Urban 40,4 38,9 41,8 40,7 39,2 42,2 41,0 39,4 42,5

Rural 41,1 39,4 42,8 41,3 39,6 43,0 41,4 39,7 43,2

Vârsta medie pentru populația după domiciliu

2012 2013 2014

Ambele sexe



Masculin Feminin

Total 40,0 38,5 41,4 40,2 38,7 41,7 40,5 39,0 42,0

Urban 40,0 38,6 41,2 40,3 38,9 41,6 40,7 39,3 42,0

Rural 39,9 38,3 41,5 40,1 38,5 41,7 40,7 39,3 42,0

Deşi tendinţa de creştere a vârstei medii este caracteristică ambelor sexe, totuşi acest indicator este mai mare la femei. Vârsta medie a populaţiei diferă în funcţie de mediu. După domiciliu, populaţia urbană are o vârstă medie mai mare comparativ cu cea rurală, ceea ce poate fi explicat printr‐o durată a vieţii mai mare a populaţiei din localităţile urbane, consecinţă a condiţiilor de trai mai favorabile în mediul urban şi a serviciilor de sănătate mai accesibile. Pentru populația rezidentă vârsta medie este mai mare în mediul rural. Procesul de îmbătrânire a populaţiei este o consecinţă a creşterii ponderilor de adulţi şi vârstnici, comparativ cu ponderile de copii şi adolescenţi care scad şi, ca urmare, creşte vârsta medie a populaţiei.

Evoluţia procesului de îmbătrânire se caracterizează prin următoarele particularităţi:

este mai intens la femei decât la bărbaţi, datorită speranţei de viaţă mai mari a populaţiei feminine;

este mai intens în mediul urban comparativ cu cel rural, datorită speranţei de viaţă mai mare în localităţile urbane.

Aşadar, procesul îmbătrânirii populaţiei, în mare măsură, este mai accentuat pentru femei, datorită nivelului înalt al mortalităţii bărbaţilor din grupa de vârstă aptă de muncă.

36 36,8 38,6 39,2 39,2 39,9 40,7 40,8 40,8 40,8 40,9 41,2 41,3 41,3 41,3 41,8 42 42,2 42,4 42,4 42,4 42,5 42,6 42,9 43 43,1 43,2 44,7 45,6

0

10

20

30

40

50

în ani

Fig. 3 Vârsta medie a populației în țările Uniunii Europene, în anul 2014 Sursa: Eurostat

10


Vârsta medie a populației UE în anul 2014 (conform Eurostat) este de 42,2 ani, în timp ce în

România este de 41,4 ani pentru populația rezidentă și 40,7 ani pentru populația după domiciliu. Putem afirma că în România comparativ cu UE vârsta medie este mai scăzută.

1.2. NATALITATEA Natalitatea este un fenomen demografic, complex, de importanţă biologică, socială, politică,

culturală, sanitară, legislativă, ce exprimă frecvenţa sau intensitatea naşterilor în cadrul unei populaţii sau subpopulaţii dintr‐un anumit teritoriu și o anumită perioadă de timp. În anul 2014 rata natalității a fost de 8,3 născuți vii la 1000 locuitori. Rata natalităţii urmează un trend descendent, a scăzut de la 9,8 născuți vii la 1000 locuitori în anul 2005, la 8,3%o locuitori în 2014, cu mici fluctuații în ceilalți ani ai perioadei studiate (fig. 4)

Evoluţia numărului de născuţi vii în perioada de referinţă urmează aceeaşi curbă cu evoluţia natalităţii, scăzând îngrijorător de la 221.020 în 2005, la 185.322 în 2014, cu circa 35.698 (16,2%) în numai 10 de ani, ajungând astfel printre cele mai mici rate pe plan european, mai mică decât media din UE (10,13%o) (harta 1), mai mică decât în Bulgaria și în Ungaria. Portugalia, Italia, Germania sunt țări cu rate ale natalității mai mici decât în România, în timp ce în Irlanda rata crește la 14.43%o, reprezentând cea mai mare rată din UE în 2014. Valori crescute au fost înregistrate și în țări ca: Franța, Anglia, Suedia, Belgia probabil prin măsurile luate pentru susținerea natalității și migrația tinerilor (tineri emigranți care‐și întemeiază o familie în aceste țări).

9.8 9.7 9.59.8 9.9

9.4

8.79.0 8.9

8.3

4

5

6

7

8

9

10

11

2005200620072008200920102011201220132014

Fig. 4 Evoluția ratei natalității în România, în anii 2005‐

2014

Harta 1. Rata natalității în țările Uniunii Europene, în

anul 2014 Sursă: ECHI (European Core Health Indicators)

Comparativ cu statele europene, natalitatea în România scade treptat, în timp ce în unele

ţări europene dezvoltate, această scădere este mai mică, iar în unele ţări natalitatea chiar crește. În acest context, creşterea natalităţii trebuie să fie o problemă cheie a politicilor demografice.

Distribuția geografică a natalităţii în anul 2014 din țara noastră, a înregistrat cele mai mici rate în judeţele Brăila (6,1%o locuitori), Caraş‐Severin (6,5%o locuitori), Hunedoara (6,7%o locuitori), Teleorman (6,9%o locuitori), Olt (7,0%o locuitori), Vâlcea (7,0%o locuitori) şi Gorj (7,1%o locuitori). O rată mai mare se constată în judeţele: Ilfov (10,8%o locuitori), Harghita (9,8%o locuitori), Suceava (9,8%o locuitori), Sălaj (9,6%o locuitori), Covasna (9,4%o locuitori), Bistriţa‐Năsăud (9,4%o locuitori), Iași (9,3%o locuitori) (harta 2). Harta de mai jos arată că sunt zone unde rata natalității a scăzut îngrijorător cum este zona Sud‐Vest și zona de Est a țării.

11


Harta 2. Rata natalității în România în anul 2014

1.3. SPORUL NATURAL AL POPULAŢIEI Ca urmare a dinamicii negative a natalităţii şi mortalităţii generale, rata sporului natural a

scăzut constant de la ‐1,8%o locuitori în anul 2005, la ‐3,1%o în 2014, reprezentând de fapt un deficit de populaţie (fig. 5). Evoluţia natalităţii şi mortalităţii generale au determinat în anul 2013 o uşoară scădere a declinului sporului natural de la ‐54.435 la ‐51.105 locuitori. El nu este spor natural real, ci un deficit de populaţie care se menţine în toată perioada studiată (2005‐2014), începând cu anul 1992. În 2014, deficitul de populație crește la ‐68.472, astfel că indicele ajunge la cea mai mare valoare negativă înregistrată în intervalul studiat (‐3,1%o). În mediul rural în anul 2014, ca şi în anul 2013, sporul natural, deși negativ, este mai mic decât cel din mediul urban. În fig. 5 se remarcă tendința de scădere continuă a sporului natural.

Fig. 5 Sporul natural în România în perioada 2005‐2014

Harta 3. Sporul natural în România în anul 2014

Din perspectiva distribuției teritoriale, cel mai mare deficit de populaţie în anul 2014 a fost înregistrat în judeţul Teleorman, de (‐10,1%o) locuitori, urmat de judeţele: Giurgiu (‐7,2%o), Olt (‐7,2%o), Brăila (‐6,9%o), Mehedinţi (‐6,4%o) şi Buzău (– 6,4%o), iar un spor natural real de populaţie a fost înregistrat doar în judeţul Ilfov (0,7%o), în restul județelor valoarea a fost negativă: Iaşi (‐0,1%o), Braşov (‐0,3%o), Bistriţa‐Năsăud (‐0,5%o), Sibiu (‐0,5%o) şi Suceava (‐0,5%o)(harta 4). Județele din Sud, Sud‐Vest și Est, au cel mai mare deficit al sporului natural, în aceste zone și mortalitatea fiind mai accentuată, iar natalitatea mai scăzută.

12


1.4. FERTILITATEA GENERALĂ Fertilitatea se definește ca numărul de născuţi vii ce revin la 1000 femei de vârstă fertilă, de

15‐49 ani. Fertilitatea a fost în anul 2014 de 33,1%o femei de 15‐49 ani, în timp ce în 2005 indicele a

avut valoarea de 37,4%o femei de 15‐49 ani. Trendul este descendent așa cum arată și fig. 6. Ușoare creșteri s‐au înregistrat în anii 2008‐2009, dar nu depășesc valoarea de 40 la %o femei de 15‐49 ani.

37,4 37,436,9

38,5 38,9

37,3

34,735,7 35,3

33,1

30

32

34

36

38

40

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1000 femei 15‐49 ani

Fig. 6 Rata fertilității în România în anii 2005‐2014

Harta 4. Rata fertilității în România în anul 2014

În anul 2014, cele mai mici rate ale fertilităţii s‐au înregistrat în judeţele Brăila (25,1%o femei de 15‐49 ani), Hunedoara (26,6%o femei 15‐49 ani), Caraş‐Severin (26,8%o femei de 15‐49 ani), Gorj (27,4%o femei de 15‐49 ani), Galați (28,4%o femei de 15‐49 ani), Vâlcea (28,6%o femei de 15‐49 ani), Olt (28,6%o femei de 15‐49 ani). O rată mai mare se constată în judeţele: Harghita (39,8%o femei de 15‐49 ani), Ilfov (39,6%o femei de 15‐49 ani), Sălaj (39,6%o femei de 15‐49 ani), Suceava (39,2%o femei de 15‐49 ani), Covasna (37,8%o femei de 15‐49 ani) (harta 4). Problema care se pune este că mare parte din această populaţie de vârstă fertilă este plecată la muncă în străinătate. Conform hărții de mai sus, cele mai afectate zone sunt zona Sud‐Vest și zona de Est.

Comparativ cu țările UE, România are o rată mai mică a fertilității decât media UE, mai mare față de Ungaria și mai mică decât Bulgaria. Valori mai mici decât România înregistrează Spania, Portugalia, Italia, iar mai mari: Franța (cea mai mare rată din UE), Irlanda, Suedia, Anglia. Conform hărții de mai jos majoritatea țărilor au valori mici.

Harta 5. Rata fertilității în țările Uniunii Europene în anul 2013

Sursă: ECHI (European Core Health Indicators)

13


1.5. SĂNĂTATEA REPRODUCERII

1.5.1. Avortul Avortul se referă la terminarea sarcinii, indiferent de cauză, înainte ca produsul de concepţie

‐ fătul, să fie apt pentru viaţa extrauterină. Numărul total al întreruperilor în 2014 a fost de 78.371 (tabel 8). În anul 2014, cele mai

multe întreruperi de sarcină au fost efectuate în județele: Covasna, Brașov, Ialomița, Teleorman şi M. București, iar cele mai puține în Sălaj, Satu Mare, Ilfov, Hunedoara, Neamț (harta 6). Așa cum rezultă din analiza hărții de mai jos, cele mai multe întreruperi de sarcină se fac în județele din zona de Sud și Sud‐Vest, aceleași zone în care natalitatea este mai mică.

Harta 6. Întreruperile de sarcină în România în anul 2014

Întreruperile de sarcină au următoarea structură: la cerere, avort incomplet, avort provocat.

Tabel 8. Dinamica întreruperilor de sarcină în anii 2005 ‐ 2014

Anul

Intreruperi de sarcină

Total (cifre abs.)

La cerere (cifre abs.)

La cerere(la% din total)

Av.incomplet(cifre abs.)

Av.incomplet(la% din total)

Av.provocat (cifre abs.)

Av.provocat(la% din total)

2005 163359 111951 68,5 51367 31,5 41 0,0

2006 150246 97363 64,8 52830 35,2 53 0,0

2007 137226 85538 62,4 51640 37,6 48 0,0

2008 127907 76611 59,9 51266 40,1 30 0,0

2009 116219 66478 57,2 49688 42,8 53 0,0

2010 101915 54676 53,7 47185 46,3 54 0,05

2011 103386 60786 58,8 42517 41,1 83 0,1

2012 88135 50532 57,3 37484 42,5 119 0,1

2013 86432 49061 56,8 37339 43,2 32 0,0

2014 78371 44283 56,5 33971 43,4 117 0,15

14


Tabel 9. Întreruperi de sarcină la 1000 născuți vii și la 1000 femei fertile (15‐49 ani) în România, în anul 2014

Anul Întreruperi de sarcină la %o născuţi vii Întreruperi de sarcină la %o femei 15‐49 ani

Total La cerere Av.

incomplet Av.

provocat Total La cerere

Av. incomplet

Av.provocat

2005 735,8 504,2 231,4 0,2 28,1 19,2 8,8 0,0

2006 684,6 443,6 240,7 0,2 29,8 17,4 9,4 0,0

2007 639,1 398,4 240,5 0,2 25,1 15,7 9,4 0,0

2008 576,4 345,3 231,0 0,1 23,5 14,1 9,4 0,0

2009 522,6 298,9 223,4 0,3 21,5 12,3 9,2 0,0

2010 480,3 257,7 222,4 0,25 18,8 10,1 8,7 0,01

2011 526,8 309,8 216,7 0,4 19,4 11,4 8,0 0,02

2012 438,3 251,3 186,4 0,6 16,6 9,5 7,1 0,02

2013 436,0 247,6 188,3 0,1 18,5 10,5 8,0 0,01

2014 422,9 239,0 183,3 0,6 16,8 9,5 7,3 0,03

Tabel 10. Dinamica întreruperilor de sarcină pe medii în România, în anii 2005‐2014

Anul Total‐

cifre absolute Urban‐

cifre absolute Urban‐

la% din total Rural‐

cifre absolute Rural‐

la% din total

2005 163359 81309 49,8 82050 50,2

2006 150246 77809 51,8 72437 48,2

2007 137226 70284 51,2 66942 48,8

2008 127907 66325 51,9 61582 48,1

2009 116219 59242 51,0 56977 49,0

2010 101915 52605 51,6 49310 48,4

2011 103386 53146 51,4 50240 48,6

2012 88135 45088 51,2 43047 48,8

2013 86432 43729 50,6 42703 49,4

2014 78371 39956 51,0 38415 49,0

Începând cu anul 2005, întreruperile de sarcină cunosc un trend descendent, ajungând în 2014 la mai puțin de 50% din valoarea întreruperilor din 2005.

Raportat la 1000 născuți vii, valoarea indicatorului a scăzut de la 735,8%o născuți vii în 2005, la 422,9%o născuți vii în 2014 pentru totalul întreruperilor de sarcină, fenomen asemănător și pentru celelalte tipuri de întrerupere a sarcinii (la cerere, incomplet, provocat). Întreruperile de sarcină raportate la 1000 femei de vârstă fertilă, urmează același trend descendent pentru totalul întreruperilor de sarcină, scăzând de la 28,1%o femei de 15‐49 ani în 2005 la 16,8 %o femei de 15‐49 ani în 2014, la fel și pentru celelalte tipuri (la cerere, incomplet) (tabel 9).

Pe medii, cele mai multe întreruperi în 2014 sunt în mediul urban (51%), în timp ce în 2005 valoarea era mai crescută în rural (50,2%) (tabel 10).

Cu toate că nivelul general de cunoaştere a metodelor planificării familiale în rândul populaţiei a crescut, utilizarea metodelor moderne de contracepţie deţine încă o pondere redusă în rândul femeilor fertile tinere, pentru care, din păcate, avortul a rămas principalul mijloc de control şi reducere a dimensiunii familiei, mărind în timp riscul îmbolnăvirilor şi al sterilităţii femeilor. Programul actual al Ministerului Sănătăţii este ambiţios, dar resursele umane şi financiare sunt insuficiente.

Accesul populaţiei la serviciile medicale primare de calitate, inclusiv serviciile de sănătate a reproducerii (mai ales în mediul rural) este departe de a fi mulţumitor.

Nici numărul avorturilor efectuate în clinicile particulare nu se cunoaşte cu exactitate. De aceea, numărul actual al avorturilor din România, deja mare, este mult subevaluat. Rata avorturilor se menţine încă ridicată, chiar în condiţiile înfiinţării centrelor şi cabinetelor de planificare familială cât şi a eforturilor depuse de acestea împreună cu organizaţiile neguvernamentale de a educa populaţia în privinţa utilizării metodelor contraceptive.

15


Întreruperile de sarcină reprezintă un indicator fidel al lipsei de educație sanitară care ar trebui să se facă femeilor începând încă din şcoală.

1.5.2. Sarcina Sarcina şi naşterea sunt fenomene naturale, nu reprezintă o boală. Sarcina este starea fiziologică a femeii ajunsă la maturitate sexuală, prin care trupul şi

psihicul ei realizează armonia deplină, împlinirea menirii sale biologice şi sociale, o perioadă de schimbări fizice şi psihice. Sarcina este un proces fiziologic, o perioadă de aproximativ 9 luni (40 săptămâni) cuprinsă între fecundare şi naştere. Sarcinile cunosc un trend descendent, astfel că în 2014 comparativ cu 2005 au fost cu 121167 mai puține (fig. 7).

385641 370872 352963 350800 339576 314970 300439 290018 285419 264474

150000

350000

550000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Număr sarcini Linear (Număr sarcini)

Fig. 7 Număr sarcini în România în anii 2005‐2014

Aceste scăderi ale numărului de gravide în mod continuu și alarmant, atrag după sine un fenomen demografic şi anume îmbătrânirea populaţiei, datorită modificării structurii pe vârste a acesteia cu consecinţe în viaţa socială, unde se modifică ratele de dependenţă precum şi modelul ratelor de activitate ale populaţiei active.

Principalele fenomene demografice legate de sarcină sunt redate în tabelul de mai jos. Dacă în anul 2005, întreruperile de sarcină reprezentau 42,4% din total sarcini, în 2014 se ajunge la 29,6% din total. Procentual numărul întreruperilor de sarcină a scăzut, însă și numărul sarcinilor a scăzut considerabil (tabel 11).

Tabel 11. Număr sarcini și ponderi din total sarcini în România, în anii 2005‐2014

Anii

Total sarcini

Total sarcini

Prin naştere Prin întrerupere curs sarcină

Născuţi vii % Născut mort % Număr întreruperi %

2005 385641 221020 57,3 1262 0,3 163359 42,4

2006 370872 219483 59,2 1143 0,3 150246 40,5

2007 352963 214728 60,8 1009 0,3 137226 38,9

2008 350800 221900 63,3 993 0,3 127907 36,5

2009 339576 222388 65,5 969 0,3 116219 34,2

2010 314970 212199 67,4 856 0,3 101915 32,4

2011 300439 196242 65,3 811 0,3 103386 34,4

2012 290018 201104 69,3 779 0,3 88135 30,4

2013 285419 198216 69,4 771 0,3 86432 30,3

2014 264474 185322 70,1 781 0,3 78371 29,6

Numărul sarcinilor a scăzut considerabil în perioada 2005‐2014, menținându‐se însă

aproximativ aceleași proporții pe grupe de vârstă (tabel 12).

16


Tabel 12. Număr gravide nou depistate în România, în anii 2005‐2014

Anii

Total gravide nou

depistate

Grupa de vârstă a gravidei

sub 15 ani

15‐19 ani

20‐24 ani

25‐29 ani

30‐34 ani

35‐39 ani

40‐44 ani

45‐49 ani

50+ ani

2005 187833 887 21468 57598 63252 32457 10623 1418 128 2

2006 178160 649 20872 54271 59586 31355 10160 1200 66 1

2007 172376 643 19309 51963 56946 32035 9933 1492 51 4

2008 170795 619 17766 48559 56338 34972 10454 1999 86 2

2009 169266 683 17096 48967 56026 34535 9941 1906 112 0

2010 142728 524 13601 39645 47420 30072 9551 1805 108 2

2011 130756 588 13010 35314 39881 27567 11589 2566 238 3

2012 129380 619 12073 33849 42474 28366 10108 1816 70 5

2013 135615 734 12456 33499 45615 29035 12048 2134 90 4

2014 129723 654 12675 31160 44466 27897 11076 1726 68 1

1.6. MORTALITATEA

1.6.1. Mortalitatea generală Mortalitatea măsoară totalitatea deceselor în cadrul unei populaţii pe parcursul unei

perioade definite de timp. Variaţia ratelor de mortalitate, în mare măsură, determină nivelul sporului natural şi al speranţei de viaţă. La rândul ei, mortalitatea este indicatorul cel mai sensibil influenţat de factori socio‐economici şi biologici (mediul ambiant, stilul de viaţă), precum și de serviciile de sănătate.

În anul 2014, numărul deceselor a fost de 253794, ceea ce corespunde unei rate brute de mortalitate de 11,4‰ locuitori. Se remarcă în continuare în anul 2014 o supramortalitate masculină (132420 decese ‐ 12,2‰) în comparaţie cu cea feminină de 121374 decese (10,6‰) și, de asemenea, o mortalitate mai mare în mediul rural (135459 decese ‐ 13,9‰) decât în urban (118335 ‐ 9,4‰). Valori mai mari ale ratei brute de mortalitate în 2014 se constată în judeţele Teleorman (17‰), Giurgiu (15,1%o), Olt (14,1‰), Buzău (14‰), Mehedinți (13,7‰), iar cele mai mici rate în judeţele Iaşi (9,5‰), Braşov (9,6‰), Sibiu (9,8‰), Bistriţa‐Năsăud (9,9‰), Ilfov (10,0‰) (harta 7).

Harta 7. Rata mortalității brute în România, în anul 2014

11,6

11,4

11,211,2

11,4

11,5

11,2

11,4

11,2

11,4

10,8

11,0

11,2

11,4

11,6

11,8

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1000 locuitori

Fig. 8 Rata mortalității generale în România, în anii 2005‐2014

Rata brută a mortalităţii generale are un trend descendent (fig. 8), a scăzut în perioada 2005‐2014, de la 11,6‰ locuitori (anul 2005) la 11,4‰ locuitori (anul 2014), având în această perioadă mici oscilații, cea mai mare valoare înregistrându‐se în anul 2010 (11,5‰ locuitori), dar nedepășind valoarea din anul 2005.

17


1.6.2. Mortalitatea standardizată Rata mortalităţii standardizate urmează același trend descendent, de la 10,3‰ locuitori în

2005 la 8,3‰ locuitori în 2014 (fig. 9).

Pentru compararea nivelelor de mortalitate generală interjudeţene și internaționale se utilizează rata standardizată de mortalitate (RSM), ratele brute de mortalitate generală nefiind comparabile. Calcularea unor rate standardizate permite compararea populațiilor, eliminând diferențele generate de structura diferită pe grupe de vârste. Conform valorilor RSM, în plan european, România se situează printre ţările cu cele mai mari nivele alături de Letonia şi Bulgaria (care înregistrează cea mai mare rată a mortalității) (fig. 10), mai mare față de media Europeană (cu 1,5‰) și mult mai mare față de țările UE (cu 3,2‰). Rate mici ale mortalității se înregistrează în Spania, Italia, Franța, Suedia.

Fig. 10 Rata mortalității standardizate în țările Uniunii Europene, în jurul anului 2012 Sursa: (H.F.A. septembrie 2015)

În profil teritorial, în anul 2014 valori mai mari ale mortalității standardizate se constată în

judeţele: Teleorman (10%o), Călărași (9,5%o), Giurgiu (9,5%o), Mehedinți (9,5%o), Satu Mare (9,5%o), Olt (9,4%o) iar cele mai mici rate în judeţele: Vâlcea (6,6%o), M, București (6,7%o), Cluj (7,5%o), Brașov (7,5%o), Sibiu (7,6%o), Timiș (7,7%o). (harta 8).

10,39,9

9,5 9,3 9,2 9,18,6 8,6

8,3 8,3

6,0

7,0

8,0

9,0

10,0

11,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1000 locuitori

Fig. 9 Rata mortalității standardizate în România, în anii 2005‐2014

Harta 8. Rata standardizată de mortalitate în România în

anul 2014

Pe medii se menţine tendinţa cu mai multe decese în mediul rural decât în urban, iar pe sexe

mai multe decese la sexul masculin decât la sexul feminin. Fenomenul se poate datora îmbătrânirii populaţiei mai ales în mediul rural, migraţiei populaţiei tinere către zonele urbane în căutare de locuri de muncă.

Rata mortalității brute crește pe seama deceselor din mediul rural și a celor înregistrate la bărbați, conform graficelor de mai jos (fig. 11 și fig. 12).

18


Fig. 11 Rata mortalității brute pe medii în România, în anii 2005‐2014

Fig. 12 Mortalitatea generală pe sexe în România, în anii 2005‐2014

Diferențele mari între decesele pe medii urban–rural și pe sexe masculin–feminin explică celelalte fenomene demografice. Vârsta, sexul, ereditatea sunt determinanți ai stării de sănătate asupra cărora indivizii au un control redus, însă la aceștia se adaugă condițiile de viață, de muncă, alimentația, furnizarea de servicii de sănătate, adresabilitatea indivizilor.

1.6.3. Mortalitatea specifică Mortalitatea specifică pe cauze de deces identifică principalele afecțiuni care generează

decese, unele dintre ele prevenibile prin strategii preventive. Mortalitatea pe cauze de deces în perioada 2005‐2014 păstrează aceeaşi evoluţie

multianuală, primul loc fiind ocupat de decesele prin boli ale aparatului circulator, urmate de tumori. Aparatul respirator a fost pentru o lungă perioadă de timp a treia cauză de deces. În perioada studiată (2005‐2014) bolile aparatului digestiv s‐au situat pe poziţia a treia, urmate de decesele prin boli ale aparatului respirator și apoi de decesele prin accidente (tabel 13).

Tabel 13. Mortalitatea pe principalele cauze de deces în România, în anii 2005‐2014 (la 100000 locuitori)

Cauze de deces 2005 2006

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Boli aparat circulator

720,5 709,6 684,8 679,3 686,2 695,2 675,3 684,6 659,3 667,6

Tumori 198,5 201,2 201,1 206,2 210,4 211,2 215,5 219,0 222,3 226,6

Boli aparat digestiv 65,0 62,9 64,6 68,6 73,1 73,8 64,6 64,6 62,8 65,2

Boli aparat respirator

59,0 56,1 56,1 54,6 57,2 56,6 55,5 59,2 56,7 60,0

Accidente 57,6 56,5 54,3 56,8 54,1 53,5 46,9 47,3 45,0 44,3

Din analiza datelor din tabelul de mai sus se desprind următoarele aspecte:

mortalitatea specifică prin bolile aparatului circulator scade de la 720,5%ooo în 2005 la 667,6%ooo în 2014, cu mici oscilații fără a ajunge la valoarea anului 2005;

mortalitatea specifică prin tumori prezintă un trend ascendent în perioada 2005–2014 cu valori de la 198,5%ooo în anul 2005 la 226,6%ooo în 2014;

evoluţia mortalităţii specifice prin bolile aparatului respirator este în creștere de la 59%ooo în 2005 la 60%ooo în 2014, singurul an al intervalului în care se ajunge la valoarea de 60%ooo;

mortalitatea prin bolile aparatului digestiv este în creştere de la 65%ooo în 2005 până la 65,2%ooo în 2014, cu valori mai mari în 2009 (73,1%ooo) și 2010 (73,8%ooo); mortalitatea prin accidente are o tendinţă de scădere de la 57,6%ooo în 2005 la 44,3%ooo în 2014. Începând cu anul 2011 nu se mai depășește valoarea de 50%ooo (fig. 13).

19


0

200

400

600

800

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


Tumori

Aparat digestiv

Aparat respirator

Accidente

Fig. 13 Mortalitatea specifică pentru principalele cauze de deces în România, în anii 2005‐2014

În anul 2014, au decedat 50.589 (226,9%ooo locuitori) prin boli ischemice ale inimii, reprezentând aproximativ o treime din decesele înregistrate prin boli ale aparatului circulator.

Bolile ischemice dețin o pondere mare în cadrul cauzelor de deces în România (41,14%ooo loc.). Comparativ cu alte țări și zone putem spune că România are valori mari față de media UE (17,64%ooo loc.), de două ori mai crescute și valori aproximativ egale cu valoarea medie pentru Regiunea Europa. Față de țările dezvoltate ale Europei se înregistrează valori de aproximativ patru‐cinci ori mai mari (vezi tabelul 14).

Același lucru se poate spune și despre bolile cerebro‐vasculare, România a înregistrat o valoare a mortalității prin boli ischemice (26,17%ooo loc.) de trei ori mai mare decât în UE (7,9%ooo loc.) și cu o treime mai mare decât în Regiunea Europa (18,79%ooo loc.). Față de țările dezvoltate ale Europei valorile sunt mult mai mari.

Tabel 14. Rata mortalității standardizate prin boli ischemice ale miocardului și prin bolile cerebro‐vasculare la populaţia de 0‐64 ani, la început de secol XXI (la 100.000 locuitori) Sursa: (H.F.A. septembrie 2015)

Nr. crt. RSM prin boli ischemice ale miocardului la pop.0‐64 ani Nr. crt. RSM prin boli cerebro‐vasculare la pop. 0‐64 ani

Rate mari Rate mici Rate mari Rate mici

1 Lituania 65,89 Franța 7,77 1 Bulgaria 29,47 Cipru 2,86

2 Letonia 61,47 Portugalia 8,08 2 România 26,17 Suedia 4,19

3 Slovacia 45,08 Olanda 8,65 3 Letonia 25,08 Austria 4,41

4 Ungaria 44,57 Luxemburg 9,24 4 Lituania 22,52 Franța 4,52

5 Europa 41,6 Danemarca 9,47 5 Europa 18,79 Olanda 4,53

6 România 41,14 Spania 10,45 6 Ungaria 16,58 Spania 4,61

7 Estonia 34,48 Italia 10,49 7 Slovacia 16,04 Malta 4,82

8 UE 17,64 8 UE 7,9

În profil teritorial, ratele specifice de mortalitate prin boli ischemice ale inimii sunt neuniform distribuite, astfel, valori crescute se înregistrează în județele: Bihor 453,2%ooo locuitori, Alba 373,6%ooo locuitori, Bistrița‐Năsăud 371,7%ooo locuitori, Sălaj 360,1%ooo locuitori, Hunedoara 323,6%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Iași 84,2%ooo locuitori, Constanța 121,0%ooo locuitori, Vâlcea 146,4%ooo locuitori, Buzău 147,2%ooo locuitori, Vrancea 157,6%ooo locuitori. Diferențe mari, pot avea drept cauză, atât profilul demografic diferit al județelor, cât și diferențele în calitatea procesului de codificare a cauzelor de deces.

În anul 2014 au decedat prin boli ischemice ale inimii la grupa de vârstă 0‐64 ani (decese care se încadrează la decese evitabile) 8.048 persoane, reprezentând 15,9% din decesele înregistrate în această grupă.

În profil teritorial, mortalitatea prin boli ischemice ale inimii la grupa de vârstă 0‐64 ani este de 42,5%ooo locuitori, prezentând variații de la un județ la altul; astfel valori crescute s‐au înregistrat în județele: Hunedoara 84,8%ooo locuitori, Bihor 77,6%ooo locuitori, Satu‐Mare 76,2%ooo locuitori, Alba 65,9%ooo locuitori, Caraș‐Severin 62,4%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Iași 16,7%ooo locuitori, Vaslui 22,2%ooo locuitori, Neamț 26,5%ooo locuitori, Vrancea 26,6%ooo locuitori, Buzău 28,3%ooo locuitori.

În anul 2014 au decedat 44.627 persoane prin boli cerebro‐vasculare (200,1%ooo locuitori), reprezentând aproximativ o treime din decesele înregistrate prin boli ale aparatului circulator.

20


În profil teritorial, decesele prin boli cerebro‐vasculare nu sunt uniform distribuite în teritoriu, astfel, valori crescute se înregistrează în județele: Timiș 477,4%ooo locuitori, Prahova 436,8%ooo locuitori, Gorj 412,4%ooo locuitori, Galați 373,8%ooo locuitori, Harghita 342,8%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Ilfov 95,7%ooo locuitori, Suceava 107,0%ooo locuitori, Tulcea 116,2%ooo locuitori, Covasna 123,8%ooo locuitori, Arad 125,8%ooo locuitori. Diferențele foarte mari înregistrate în raportarea deceselor prin boli cerebro‐vasculare pot fi reale, însă există și posibilitatea de codificare greșită fără respectarea regulamentelor OMS de codificare a cauzei de deces.

În anul 2014 au decedat prin boli cerebro‐vasculare la categoria de vârstă 0‐64 ani (decese care se încadrează la decese evitabile) 4.833 persoane, reprezentând 10,8% din decesele înregistrate în această categorie. Toate aceste decese evitabile au o amprentă negativă asupra sistemului sanitar românesc, iar distribuția geografică a lor ne poate ghida în a trage unele concluzii privind managementul de sănătate în zonele respective.

În profil teritorial, decesele prin boli cerebro‐vasculare la grupa de vârstă 0‐64 ani cu o rată medie de 25,5%ooo locuitori, nu sunt uniform distribuite în teritoriu; astfel, valori crescute se înregistrează în județele: Dolj 50,1%ooo locuitori, Olt 45,6%ooo locuitori, Teleorman 41,8%ooo locuitori, Ialomița 41,7%ooo locuitori, Giurgiu 40,3%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Iași 11%ooo locuitori, Alba 14,8%ooo locuitori, Sibiu 16,3%ooo locuitori, Neamț 16,3%ooo locuitori, Mureș 17,3%ooo locuitori. Toate aceste decese au valori mai mari în județele din zona de sud a țării, acolo unde ratele de mortalitate sunt cele mai mari, ele ar putea fi evitate dacă populația ar fi asigurată corespunzător cu medici, servicii medicale și educație sanitară, ceea ce ar crește adresabilitatea pacienților, depistarea la timp a cazurilor de îmbolnăvire și tratarea lor corectă.

Rata mortalităţii generale a populaţiei este influenţată semnificativ de o multitudine de factori:

de structura pe vârstă a populaţiei: cu cât populaţia este mai tânară, cu atât mortalitatea generală este mai redusă;

de tipul de morbiditate înregistrat în populaţia respectivă: prevalenţa ridicată a bolilor cronice degenerative predispune la un nivel mai ridicat al mortalității generale;

de nivelul de dezvoltare socio‐economică şi de nivelul de trai: ţările dezvoltate au o mortalitate generală mai redusă, în ciuda ponderii importante a populației vârstnice;

de gradul de dezvoltare a serviciilor medicale şi, în special, asistenţa de urgenţă şi îngrijirile la domiciliu;

de nivelul de educaţie şi instruire a populaţiei. Tabelul de mai jos (tabel 15) arată valoarea ratelor mortalității specifice calculate ca rată

brută și rată standardizată, precum și anii pierduți prin decese de diferite cauze. În anul 2014, cele mai mari pierderi (număr de ani potențiali de viață) au fost cauzate de bolile aparatului circulator, tumori şi accidente. Din cauza deceselor premature (evitabile) se înregistrează numeroși ani de viață pierduți, cei mai mulți prin decese cauzate de boli ale aparatului circulator, urmate de decesele prin tumori.

Tabel 15. Ratele brute și standardizate ale mortalității pe principalele cauze de deces și anii de viață pierduți din cauza decesului în România, în anul 2014 (la 100000 locuitori)

Boli aparat circulator Tumori Boli aparat respirator Accidente Boli aparat digestiv

Rata brută 667,6 226,6 60 44,3 65,2

Rata standardizată 448,3 176,8 45,7 39,6 52,6

Ani pierduți de viață 816780,6 654096,6 155948,4 237512,1 213594,5

Valorile înregistrate pentru România sunt mari în comparație cu țările dezvoltate din Europa. Ca o concluzie se poate spune că, dacă asupra natalității se poate interveni mai greu, fenomenul fiind dependent și de voința de a mai naște copii, asupra mortalității există o posibilitate mai mare de acțiune, ea fiind determinată de o multitudine de factori ce pot fi influențați de o politică corespunzătoare în domeniul sănătății populației: creșterea nivelului de trai, creșterea calității

21


asistenței medicale, creșterea gradului de cunoștințe medicale ale întregii populații, scăderea poluării mediului ambiant, conștientizarea necesității medicinei preventive. De asemenea, tendința evidentă de îmbătrânire a populației impune atât măsuri coerente de control și prevenție a bolilor specifice vârstei a treia dar mai ales, stimularea (prin diverse facilități) a creșterii natalității.

1.6.4. Mortalitatea infantilă Mortalitatea infantilă este un indicator important care oglindeşte atât starea socio‐

economică a unei populaţii, cât şi activitatea generală a sectorului sanitar în totalitatea sa. Decesele sub un an îşi continuă trendul descendent, de la 3310 decese în anul 2005 la 1628

decese în anul 2014, astfel încât rata mortalității infantile este în scădere semnificativă, de la 15 la 1000 născuţi vii în anul 2005 la 8,8%o născuți vii în 2014, ușor crescut comparativ cu 2013 când a avut valoarea de 8,5%o născuți vii (fig.14).

15,013,9

12,011,0

10,1 9,8 9,4 9,0 8,5 8,8

0

2

4

6

8

10

12

14

16

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1000 născuți vii

Fig. 14 Evoluția ratei mortalității infantile (0‐1 an) în România, în perioada 2005‐2014

Harta 9. Rata mortalității infantile în țările Uniunii Europene, în anul 2013 Sursa: ECHI (European Core

Health indicators)

Rata mortalităţii infantile din țara noastră este cea mai mare pe plan european (harta 9). În

anul 2013, alături de Bulgaria (care a înregistrat valori mai mici cu 1,9 decât România) și Ungaria (cu valori mai mici cu 4,2 decât România), România are valori cu 5,5 mai mari comparativ cu UE. Valori mici la nivel european, mult sub medie se înregistrează în Cipru, Finlanda, Spania, Suedia, Italia.

Pe medii, mortalitatea infantilă este mult mai mai mare în mediul rural decât în mediul urban.

În România cele mai mari rate ale mortalităţii infantile în anul 2014 s‐au înregistrat în judeţele: Călăraşi (16,8%o), Giurgiu (14,0%o), Botoşani (13,5%o), Vrancea (12,6%o), Constanța (11,9%o), iar cele mai mici rate în judeţele: Ilfov (4,7%o), Municipiul Bucureşti (5,2%o), Bihor (6,8%o), Bistrița‐ Năsăud (7,1%o) şi Cluj (7,3%o) (harta 10).

22


Harta 10. Mortalitatea infantilă în România, în anul 2014

12,411,2

10,2

8,5 8,1 7,8 7,56,6 6,8 6,5

17,917,1

14,1 14,012,6 12,4 11,8 11,8

10,411,5

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Urban Rural

Fig. 15 Mortalitatea infantilă (0–1 an) la 1000 născuţi vii pe medii în România, în anii 2005‐2014

Tabel 16. Mortalitatea infantilă (0–1 an) la 1000 născuţi vii pe sexe şi medii în România, în anii 2005‐2014 (la 1000 născuți

vii)

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Total 15,0 13,9 12,0 11,0 10,1 9,8 9,4 9,0 8,5 8,8

Urban 12,4 11,2 10,2 8,5 8,1 7,8 7,5 6,6 6,8 6,5

Rural 17,9 17,1 14,1 14,0 12,6 12,4 11,8 11,8 10,4 11,5

Masculin 16,8 15,1 13,4 12,4 11,3 10,9 10,6 9,6 9,3 10,2

Feminin 13,1 12,6 10,5 9,5 8,9 8,6 8,2 8,4 7,6 7,3

Mortalitatea infantilă în mediul rural este mai mare decât în mediul urban, din cauza condițiilor de viață uneori precare, a nivelului mai scăzut de educaţie şi cunoştinte despre sănătatea copilului ale părinţilor din mediul rural, dar și datorită accesului mai redus la servicii de sănătate.

4

6

8

10

12

14

16

18

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


MasculinFeminin

Fig. 16 Mortalitatea infantilă (0–1 an) la 1000 născuţi vii pe sexe în România, în anii 2005‐2014

0

2

4

6

8

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


masculin feminin

Linear (masculin) Linear (feminin)

Fig. 17 Mortalitatea neonatală precoce (0‐6 zile) la 1000 născuți vii pe sexe în România, în anii 2005‐2014

Mortalitatea infantilă la sexul masculin prezintă un nivel mai înalt decât la sexul feminin,

constituie o temă importantă de studiu pentru specialiști. În cadrul mortalităţii infantile, mortalitatea neonatală precoce (0‐6 zile) rămâne constantă în

2014, iar cea neonatală (din prima lună de viață) crește uşor comparativ cu 2013, însă ambele au un trend descendent începând din 2005.

23

PROFILUL STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI ROMÂNIEI Tabel 17. Mortalitatea neonatală precoce (0‐6 zile) la 1000 născuţi vii în România, în anii 2005‐2014 (la 1000 născuții vii)

Anul

Total Masculin Feminin Urban Rural

cifre absolute

Indici cifre

absolute Indici

cifre absolute

Indici cifre

absolute Indici

cifre absolute

Indici

2005 1325 6,0 812 7,1 513 4,8 675 5,7 650 6,3

2006 1191 5,4 708 6,3 483 4,5 626 5,2 565 5,7

2007 1025 4,8 606 5,5 419 4,0 511 4,4 514 5,2

2008 919 4,1 557 4,9 362 3,4 425 3,5 494 4,9

2009 824 3,7 496 4,3 328 3,0 396 3,3 428 4,3

2010 783 3,7 474 4,4 309 3,0 370 3,1 413 4,4

2011 695 3,5 420 4,2 275 2,9 331 3,1 364 4,1

2012 639 3,2 364 3,5 275 2,8 267 2,5 372 4,0

2013 700 3,5 405 4,0 295 3,1 338 3,1 362 4,0

2014 645 3,5 391 4,1 254 2,8 271 2,7 374 4,4

Pe sexe și medii, mortalitatea neonatală precoce urmează același trend descendent

începând din 2005 până în 2014, mai multe decese se produc la sexul masculin și în rural (vezi tabelul 17 și fig. 17 și 18).

Mortalitatea infantilă postneonatală (28‐365 zile) deși a fost în scădere este încă foarte ridicată: 40,6%o, reprezintă aproape jumătate din decesele înregistrate la copiii sub 1 an, care se înregistrează după prima lună de viaţă, ceea ce înseamnă mari deficienţe în educaţia sanitară a mamelor respective privind creșterea și îngrijirea copilului, a scăderii nivelului de trai şi, bineînţeles, a supravegherii insuficiente din partea personalului sanitar (fig. 19). Mortalitatea postneonatală cunoaşte o tendinţă de scădere în intervalul de timp 2005‐2014, de la 6,5%o la 3,6%o născuţi vii. În 2014, rata cea mai mică de 1,5%o născuţi vii s‐a înregistrat în judeţul Ilfov, iar cele mai mari valori s‐au înregistrat în judeţele Călărași (7,8%o născuţi vii), Vaslui (7,5%o născuţi vii), Iaşi (6,3%o născuţi vii), Mureș (5,8 %o născuţi vii), Giurgiu (5,4%o născuţi vii) şi Teleorman (5,1%o născuţi vii).

0

2

4

6

8

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


Urban Rural

Linear (Urban) Linear (Rural)

Fig. 18 Mortalitatea neonatală precoce (0‐6 zile) la 1000 născuți vii pe medii în România, în anii 2005‐2014

0

5

10

15

20

2 0 0 5 2 0 0 6 2 0 0 7 2 0 0 8 2 0 0 9 2 0 1 0 2 0 1 1 2 0 1 2 2 0 1 3 2 0 1 4

la 1000 nascuti vii

0‐6 zile 0‐27zile 28‐364 zile total

Fig. 19 Evoluţia mortalităţii infantile pe vârste în România, în anii 2005‐2014 (la 1000 născuţi vii)

0,540,740,830,86

0,981,091,241,31

1,511,661,661,72 1,8 1,831,831,881,931,931,941,99

2,062,132,212,29 2,3 2,34

3,113,233,533,63

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4


Fig. 20 Mortalitatea 0‐6 zile în țările Uniunii Europene, în jurul anului 2013 Sursa: (H.F.A. septembrie 2015)

24


Pentru mortalitatea neonatală precoce, graficele de mai sus ilustrează trendul ratelor mortalității infantile pe medii și pe sexe, arătând diferențele menționate: rate mari la sexul masculin și în mediul rural.

Comparând cu celelalte țări din Regiunea Europa și membre ale UE, România are valori mari ale ratelor mortalității infantile, ocupând locul doi, după Malta, fiind urmată de valoarea medie pentru regiunea Europa și mult mai mare față de valoarea din UE. Valori mari ale acestui indicator se înregistrează și în Bulgaria, Anglia, Ungaria, și valori mici în Cipru, Estonia, Suedia.

Conform tabelului 18 și fig. 19 cele mai frecvente cazuri în cadrul mortalității infantile sunt datorate mortalității neonatale (0‐27 zile). În ceea ce privește cauzele de deces, principala cauză de deces este prin cauze perinatale, care a înlocuit‐o pe cea prin bolile aparatului respirator, cea care a deţinut primul loc înainte de anul 2005 (fig. 19). În ţările europene occidentale, decesele infantile prin boli ale aparatului respirator sunt mult mai puţin frecvente, fiind considerate drept decese evitabile, România încadrându‐se astfel în categoria acestor țări în ceea ce privește decesele prin bolile aparatului respirator.

Tabel 18. Rata mortalităţii infantile (la 1000 născuţi vii) pe vârste în România, în perioada 2005–2014

Anii Mortalitate infantilă 0–6 zile

(neo.precoce) 0‐27 zile

(neonatală) 28‐365 zile

(postneonatală)

2005 15,0 6,1 8,5 6,5

2006 13,9 5,5 7,7 6,2

2007 12,0 4,9 6,9 5,1

2008 11,0 4,2 6,2 4,8

2009 10,1 3,7 5,7 4,4

2010 9,8 3,7 5,5 4,3

2011 9,4 3,6 5,3 4,1

2012 9,0 3,2 4,7 4,3

2013 8,5 3,5 4,9 3,5

2014 8,8 3,5 5,2 3,6

Această remarcă rezultă şi din evoluţia ratelor de mortalitate infantilă pe cauze de deces (tabelul 19). Anomaliile congenitale se află la o valoare ridicată, însă au un trend descendent din 2005 până în 2014 (fig 21).

Tabel 19. Mortalitatea infantilă pe principalele cauze de deces în România, în anii 2005‐2014 ‐ număr decedați sub 1 an la 1000 născuți vii ‐

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Total, din care: 15,0 13,9 12,0 11,0 10,1 9,8 9,4 9,0 8,5 8,8

aparat respirator 4,1 3,8 3,4 3,3 2,9 2,8 2,6 2,6 2,0 2,2

cauze perinatale 5,7 5,3 4,5 3,9 3,6 3,4 3,3 3,1 3,3 3,5

anomalii congenit, 3,6 3,1 2,7 2,4 2,4 2,4 2,2 2,1 2,0 1,9

boli infecț, şi parazitare 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,2

aparat digestiv 0,1 0,2 0,2 0,1 0,2 0,1 0,2 0,1 0,2 0,3

accidente, otrăviri 0,6 0,6 0,4 0,5 0,4 0,4 0,3 0,4 0,3 0,3

25


0

20

40

60

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014la % din total decese 0‐1

an

Ap.resp Cauze perin. Anom. Cong. Alte cauzeLinear (Ap.resp) Linear (Cauze perin.) Linear (Anom. Cong.) Linear (Alte cauze)

Fig. 21 Evoluția deceselor 0‐1 an pe principalele cauze de deces în România, în anii 2005‐2014

1.6.5. Mortinatalitatea Mortinatalitatea se referă la născuţii morţi raportaţi la 1000 de născuţi vii + născuţii morţi.

Rata mortinatalităţii are o tendinţă de scădere, având valoarea de 4,2 la 1000 născuţi vii şi morţi în anul 2014, față de anul 2005 în care se atingea valoarea de 5,7%o născuţi vii şi morţi (fig. 22).

5,75,2

4,7 4,5 4,34,0 4,1 3,9 3,9

4,2

0,0

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

6,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014născuți m

orti la 1000

născuți vii+născuâi

morți

Mortinatalitate

Fig. 22 Evoluția mortinatalității în România, în anii 2005‐2014

Harta 11. Mortinatalitatea în România, în anul 2014

Judeţele cu cele mai mari rate de mortinatalitate în 2014 au fost: Mureș (8,1%o), Arad (8,1%o), Harghita (7,2%o), Sălaj (7,1%o), Sibiu (7%o), Hunedoara și Vrancea (6,6%o), iar cu cele mai mici rate: Dolj (0,5%o), Cluj (1,6%o), Bacău (1,8%o), Galaţi (2,1%o), Olt (2,2%o), Gorj (2.6%o) (harta 11).

În ceea ce priveşte repartiţia pe medii, indicele de mortinatalitate crește uşor în 2014 comparativ cu 2013 în mediul urban şi scade cu 0,1%o în mediul rural (tabel 20, fig. 23). Această tendinţă de scădere poate fi datorată politicilor Ministerului Sănătății privind mama şi copilul, precum şi dezvoltării mijloacelor care permit mamelor să aibă acces la informaţii privind sănătatea mamei şi a copilului.

Specialiştii din domeniu susţin că nivelul înalt al mortinatalității este direct determinat de starea sănătăţii femeii. Astfel, starea de sănătate a femeii gravide, condiţionată de alimentaţie insuficientă, utilizare de alcool, tutun sau droguri, sporeşte riscul pentru viaţa şi sănătatea copilului născut.

26


Tabel 20. Evoluția mortinatalității pe sexe și medii în România, în anii 2005‐2014

(la %o născuți morți + născuți vii)

Anul Total Urban Rural Masculin Feminin

cifre abs. indici cifre abs. indici cifre abs. indici cifre abs. indici cifre abs. indici

2005 1262 5,7 589 5,0 673 6,5 696 6,1 566 4,9

2006 1143 5,2 538 4,5 605 6,0 630 5,6 513 4,5

2007 1009 4,7 498 4,3 511 5,2 546 4,9 463 4,2

2008 993 4,5 468 3,8 525 5,2 541 4,7 452 3,9

2009 969 4,3 474 3,9 495 4,9 526 4,6 443 3,9

2010 856 4,0 420 3,6 436 4,6 463 4,2 393 3,6

2011 811 4,1 363 3,4 448 5 416 4,1 395 3,9

2012 779 3,9 348 3,2 431 4,6 445 4,3 334 3,2

2013 771 3,9 325 3,0 446 4,9 410 4,0 361 3,5

2014 781 4,2 372 3,7 409 4,8 415 4,3 366 3,8

Figurile de mai jos reflectă tendințele de scădere ale mortinatalității pe sexe și medii.

0

2

4

6

8

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

născ

uți m

orți

la 1

000

născ

uți v

ii +

născ

uți

morți

urban rural

Linear (urban) Linear (rural)

Fig. 23 Mortinatalitatea pe medii în România, în anii 2005‐2014

0

2

4

6

8

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

născuți m

orți la 1000 născuți vii + născuți

morți

masculin femininLinear (masculin) Linear (feminin)

Fig. 24 Mortinatalitatea pe sexe în România, în anii

2005‐2014

1.6.6. Mortalitatea copiilor 1-4 ani Mortalitatea copiilor 1‐4 ani reprezintă numărul de decese din perioada 1‐4 ani, raportat la

populația de aceeași vârstă. Este un indicator studiat de Organizația Mondială a Sănătății, care se referă la sănătatea copiilor mici, influenţat în cea mai mare măsură de îngrijirile mamei, dar şi de supravegherea copilului mic de către personalul sanitar. Rata deceselor copiilor 1–4 ani s‐a îmbunătăţit în perioada 2005‐2014, dar este încă mare, de 34,2%o copii 1‐4 ani în anul 2014, față de la 62,1%o copii 1‐4 ani, valoare înregistrată în 2005 (fig. 25).

27


62,1 61,0

52,047,2

44,7 46,1 45,0

35,4 34,9 34,2

0

10

20

30

40

50

60

70

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Mortalitate 1‐4 ani

Fig. 25 Evoluția mortalității copiilor 1‐4 ani în România, în anii 2005‐2014

0

5

10

15

20

25

2005200620072008200920102011201220132014

%ooo copii 1‐4 ani

leziuni traumatice ap. respirator

tumori anomalii congenitale

boli sistem nervos Linear (leziuni traumatice)

Linear (ap. respirator) Linear (tumori)

Linear (anomalii congenitale) Linear (boli sistem nervos)

Fig. 26 Mortalitatea copiilor 1–4 ani pe primele cauze de deces în România, în anii 2005‐2014

Urmărind ratele de mortalitate specifică la copii de vârstă 1‐4 ani pe cauze de deces, se

constată că sunt în scădere în 2014 comparativ cu 2005 și ele respectă structura ponderilor pe cauze, astfel, primul loc fiind ocupat de accidente (care scad de la 20,9%o în 2005 la 9,8%o în 2014, atingând cea mai mare valoare a intervalului în 2006 de ‐ 21,4%o, urmate de bolile respiratorii, tumori, anomalii congenitale, boli ale sistemului nervos, toate fiind în scădere comparativ cu 2005 (tabel 21, fig. 26).

Tabel 21. Mortalitatea copiilor 1–4 ani, pe primele cauze de deces în România, în anii 2005–2014 ‐ la 100.000 copii de vârstă 1‐4 ani ‐

Cauze deces 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Leziuni traumatice 20,9 21,4 16,1 15,2 14,9 13,4 14,7 9,5 12,1 9,8

Aparat respirator 13,6 13,7 12,3 12,3 9,3 13,3 11,5 10,6 8,2 9,3

Anomalii congenitale 9,6 8,3 8,4 5,6 6,6 4,9 5,7 5,2 3,5 3,6

Tumori 6,1 5,7 6,6 6,4 5,2 5,2 4,0 3,5 3,6 3,4

Boli sistem nervos 5,2 4,6 4,0 3,8 2,8 4,3 3,8 2,1 2,8 2.7

1.6.7. Mortalitatea maternă Decesul matern este decesul unei femei în cursul sarcinii sau într‐o perioadă de 42 zile de la

terminarea sa (oricare ar fi durata sau localizarea sarcinii, prin orice cauză determinată sau agravată de sarcină sau de îngrijirile pe care aceasta le‐a solicitat) şi 30 de zile post‐abortum. Mortalitatea maternă, calculată ca raport al numărului de decese prin complicaţii ale sarcinii, naşterii şi lăuziei (avort + risc obstetrical direct) la 1000 născuţi vii scade, ajungând în 2014 la valoarea de 0,13 la 1000 născuți vii (fig. 27).

Rata mortalităţii materne în anul 2014 a fost de 0,13 la 1000 născuţi vii, a scăzut de la valoarea de 0,17%o născuţi vii din anul 2005. Valori crescute au fost înregistrate în intervalul studiat în anul 2009 (0,21%o născuţi vii), în 2010 (0,24%o născuţi vii) și în 2011 creşte la 0,26%o născuţi vii, înregistrând valori diferite pe cele două componente: risc obstetrical‐cauze directe şi avort (fig. 28).

28


0,20,2 0,2

0,1

0,2

0,20,3

0,10,1 0,1

0,0

0,1

0,1

0,2

0,2

0,3

0,3

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


Fig. 27 Mortalitate maternă prin complicații ale sarcinii, nașterii și lăuziei în România, în perioada 2005‐2014

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


mortalitatea maternămortalitate risc obst.mortalitate avortLinear (mortalitatea maternă)

Fig. 28 Mortalitatea maternă în România, în perioada 2005 ‐2014

Începând cu anul 2009, cauzele indirecte de decese materne (risc obstetrical indirect şi

cauze colaterale), se codifică cu codurile de la O95 la O99, exceptând cauzele colaterale adică leziunile traumatice şi otrăvirile. Astfel se permite identificarea deceselor materne prin risc obstetrical indirect, care, până în acest an, se codificau la codul de boală respectiv (tabel 22).

Tabel 22. Decesele materne pe cauze în România, în anii 2005‐2014

Cod ICD10 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Decese prin avort O00‐O08 15 12 11 9 8 11 6 3 6 6

Decese prin risc obstetrical direct

O10‐O16 2 4 5 1 3 8 7 1 4 3

O20‐O29 2 2

O30‐O48 5 1 4 5 3 2 3 4 2 2

O60‐O75 7 7 6 6 4 6 7 1 6 2

O85‐O92 8 10 7 7 13 4 6 5 2 4

Decese prin risc obstetrical indirect

O95‐O99 16 18 21 9 7 7

TOTAL 37 34 33 30 47 51 50 23 27 24 Legendă cod ICD10: O00 ‐ O08 Sarcină terminată prin avort, O10 ‐ O16 Edem, proteinurie și hipertensiune în cursul sarcinii, nașterii și lăuziei O20 ‐ O29 Alte tulburări materne legate în mod predominant de sarcină; O30 ‐ O48 Îngrijiri acordate mamei legate de făt, cavitatea amniotică și eventuale distocii; O60 ‐ O75 Complicațiile travaliului și nașterii; O85 ‐ O92 Complicațiile legate în principal de lăuzie; O95 ‐ O99 Alte afecțiuni obstetricale, neclasificate altundeva

0,00

0,00

0,01

0,01

0,01

0,01

0,02

0,02

0,02

0,03

0,03

0,04

0,04

0,04

0,05

0,05

0,05

0,06

0,06

0,07

0,07

0,07

0,07

0,09

0,11

0,12

0,14

0,15

0,16

0,24

0,00

0,05

0,10

0,15

0,20

0,25

0,30


Fig. 30 Mortalitatea maternă în țările Uniunii Europene, în jurul anului 2013 Sursa: (H.F.A. septembrie 2015)

29


Tabel 23. și fig. 29 Decesele și mortalitatea maternă pe medii în România, în anii 2005‐2014 ‐ la 1000 născuți vii ‐

Anul Decese materne Mortalitatea maternă

0

5

10

15

20

25

30

35

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


urban rural

Total Urban Rural Total Urban Rural

2005 37 17 20 16,7 14,4 19,4

2006 34 14 20 15,5 11,7 20,0

2007 33 13 20 15,4 11,2 20,3

2008 30 15 15 13,5 12,3 14,9

2009 47 25 22 21,1 20,5 21,9

2010 51 22 29 24,0 18,7 30,7

2011 50 23 27 25,5 21,6 30,1

2012 23 10 13 11,4 9,2 14,0

2013 27 11 16 13,6 10,2 17,8

2014 24 14 10 13,0 14,0 11,7

Mortalitatea maternă pe medii are același trend descendent pentru rural și ușor crescător pentru urban. În perioada 2009‐2011 s‐a înregistrat un vârf, ca la totalul pe țară.

Deşi, în conformitate cu definiţiile OMS în vigoare, decesele prin risc obstetrical direct, risc obstetrical indirect şi cele prin avort se includ în calculul mortalităţii materne, nu toate ţările includ şi decesele prin risc indirect în calculul mortalităţii materne. De aceea, comparaţiile cu celelalte ţări pot să fie distorsionate.

Totuşi, pe plan european, deţinem o rată mare de mortalitate maternă (fig. 30). Cele mai mari rate se înregistrează în Letonia, Luxemburg, Ungaria, apoi România și Regiunea Europa. UE înregistrează valori mici comparativ cu România. Valori mici se înregistrează în Malta, Slovenia, Grecia, Spania etc.

1.6.8. Natalitatea, mortalitatea și sporul natural Așa cum se vede în graficul de mai jos (fig. 31) există o strânsă corelație între natalitate,

mortalitate și spor natural. Unul dintre factorii care influenţează semnificativ indicatorul natalităţii este migraţia populaţiei şi, în special, a celor în vârstă aptă de muncă. Pe parcursul ultimilor 10 ani, numărul persoanelor de 15 ani şi peste, aflate la lucru sau în căutare de lucru în străinătate are tendinţă semnificativă de creştere.

Fig. 31 Natalitatea, mortalitatea și sporul natural al populației în România, în anii 2005‐2014

Astfel, putem concluziona că, scăderea drastică a natalităţii precum şi migraţia masivă

generează sporul negativ al populaţiei şi îmbătrânirea demografică. Una din consecinţele acestei

30

-4

-2

0

2

4

6

8

10

12

14

mortalitate natalitate spor naturalLinear (mortalitate) Linear (natalitate) Linear (spor natural)

2005 2006 2007 2018 2009 2010 2011 2012 2013 2014


situaţii va fi micşorarea populaţiei apte de muncă şi îmbătrânirea forţei de muncă în ţară, ceea ce va influenţa raportul dintre populaţia activă şi cea inactivă şi creşterea nevoilor de servicii de sănătate, cu efecte asupra sistemului de sănătate şi societății în ansamblu.

În acest context semnalăm că este necesară elaborarea unor strategii la nivel naţional, care ar putea asigura încurajarea creşterii natalităţii.

2 . INDICATORI DE MORBIDITATE

2.1. SPERANȚA DE VIAȚĂ LA NAȘTERE Speranța medie de viață este numărul mediu de ani pe care o persoană, născută în anul

pentru care se calculează, are speranța de a‐l trăi. Durata medie de viață este un indicator calculat care exprimă vârsta medie pe care o poate atinge o persoană, dacă nu se schimbă modelul de mortalitate din anul calculării acesteia.

În anul 2014, speranța de viață la naștere (SVN) în România era de 75,47ani, pentru persoanele de gen feminin (78,93 ani), valoarea SVN a fost cu 6 ani mai mare față de valoarea înregistrată pentru persoanele de gen masculin (72,04 ani). Speranța de viață în anul 2013 în România era de 75,2 ani, aceasta situându‐se sub media UE (80,6 ani) cu 5,4 ani și cu 8 ani sub media din Spania care avea cea mai mare valoare în 2013 (83,2 ani). (harta 12).

Harta 12. Speranța de viață la naștere (în ani) în țările Uniunii Europene în anul 2013 Sursa: ECHI (European

Core Health Indicators)

66

68

70

72

74

76

78

80

2005 2007 2009 2011 2013

ani

Total

Masculin

Feminin

Urban

Rural

Fig. 32 Speranța de viață la naștere pe sexe și medii în România, în anii 2005‐2014

Creșterea speranței de viață pe fondul reducerii ratei de fertilitate determină îmbătrânirea populației, iar această tendință de creștere a speranței de viață la naștere se va menține și în viitor, fiind un proces caracteristic țărilor europene.

Analiza speranţei de viaţă pe sexe şi medii de rezidenţă în anul 2014 faţă de anul 2013 arată valori mai mari în anul 2014 pe total și pe sexe. Față de anul 2005, în 2014 a crescut speranța de viață per total cu 2,86 ani, cea mai mare creștere fiind în urban (3,33 ani) și pentru sexul masculin (2,87 ani). Speranța de viață în rural (2,33 ani) și pentru sexul feminin (2,79 ani) a înregistrat valori mai mici.

31


Tabel 24. Speranţa de viaţă la naştere pe medii și sexe, în perioada 2005‐2014, în ani

Anii Total Urban Rural Masculin Feminin

2005‐2007 72,61 73,34 71,645 69,17 76,14

2006‐2008 73,03 73,76 72,05 69,49 76,68

2007‐2009 73,33 74,16 72,23 69,68 77,09

2008‐2010 73,47 74,38 72,26 69,76 77,30

2009‐2011 73,77 74,62 72,63 70,11 77,53

2010‐2012 74,26 75,05 73,21 70,72 77,86

2011‐2013 74,26 75,05 73,21 70,72 77,86

2012‐2014 75,47 76,67 73,97 72,04 78,93

Pe judeţe şi sexe, în intervalul 2012‐2014, speranţa medie de viaţă la naştere rezultă din tabelul 25. Pentru sexul masculin, cea mai mare speranță de viață este în județul Vâlcea, după care urmează M. București, iar pentru sexul feminin, cea mai mare speranță de viață este în M. București, apoi în județul Vâlcea. Speranța de viață cea mai mică se înregistrează în județele Satu‐Mare și Giurgiu, pentru ambele sexe.

Tabel 25. Speranţa de viaţă la naştere, pe sexe în România, în intervalul 2012‐2014

Judeţe cu o situaţie favorabilă

Judeţe cu o situaţie nefavorabilă

Judeţe cu o situaţie favorabilă

Judeţe cu o situaţie nefavorabilă

Masculin eo Masculin eo Feminin eo Feminin eo

Vâlcea 75,08 Satu‐Mare 69,36 M,Bucureşti 80,79 Satu‐Mare 77,05

M.Bucureşti 74,67 Giurgiu 69,75 Vâlcea 80,72 Călăraşi 77,22

Cluj 73,64 Călăraşi 69,86 Iaşi 79,85 Giurgiu 77,28

Braşov 73,48 Tulcea 70,02 Cluj 79,74 Mehedinţi 77,35

Timiş 73,08 Brăila 70,36 Braşov 79,72 Caraş‐Sev. 77,73

Un alt indicator important al stării de sănătate (inclusiv al celui educativ‐cultural) este speranţa de viaţă la naştere şi la diverse vârste.

Acest indicator nu s‐a mai îmbunătăţit începând cu anii ’60, în timp ce în celelalte ţări occidentale, nordice şi sudice prezintă ameliorări accentuate deceniu după deceniu.

Ţara noastră, alături de Bulgaria, Ungaria, Lituania şi Letonia, prezintă printre cei mai scăzuţi indicatori ai speranţei de viaţă la naştere şi la orice vârstă, ceea ce indică o stare de sănătate nesatisfăcătoare, ca urmare, în primul rând, a unei situaţii socio‐economice grele (harta 12).

32


2.2. POVARA ÎMBOLNĂVIRILOR ESTIMATĂ PRIN DALY Povara îmbolnăvirilor se măsoară prin ani de viață ajustați pentru dizabilitate, DALY (Disability

Adjusted Life Years), care reprezintă suma anilor de viaţă pierduți prin decese premature și a anilor trăiţi cu dizabilitate dată de prezenţa bolii sau a accidentelor, ajustați pentru gravitatea bolii.

Tabelul 26 prezintă povara îmbolnăvirilor exprimată în DALY la 100000 locuitori în anul 2012, în România, unele țări din centrul și estul Europei (Bulgaria și Polonia) și unele țări din vestul Europei (Germania, Olanda și Marea Britanie). Pentru toate cauzele, aceasta este în România mai mare cu aproximativ 20‐40% decât în țările din vestul Europei, cu aproximativ 10% mai mare decât în Polonia și cu aproximativ 15% mai mică decât în Bulgaria.

Cauzele importante de îmbolnăviri pentru care DALY la 100000 locuitori sunt mai mari în Romania decât în țările din vestul Europei sunt:

Boala cardiacă ischemică, cea mai frecventă cauză de DALY în majoritatea țărilor este de 2‐3 ori mai mare în România decât în țările din vestul Europei, cu circa 10% mai mare decât în Polonia și cu circa 50% mai mică decât în Bulgaria;

Accidentul vascular cerebral, a doua cauză ca frecvență în țările din estul Europei este de 3‐4 ori mai mare în România decât în țările din vestul Europei, cu circa 30% mai mare decât în Polonia și cu circa 60% mai mic decât în Bulgaria;

Boala hipertensivă cardiacă este în România de 18 ori mai mare decât în Olanda, de 15 ori mai mare decât în Marea Britanie, de 4 ori mai mare decât în Germania, de 5 ori mai mare decât în Polonia și cu circa 75% mai mare decât în Bulgaria;

Ciroza hepatică este în România de 11 ori mai mare decât în Olanda, de aproape 4 ori mai mare decât în Marea Britanie, de 3 ori mai mare decât în Germania și de peste 2 ori mai mare decât în Polonia și în Bulgaria;

Infecțiile respiratorii inferioare sunt în România de peste 2 ori mai mari decât în Olanda și Germania, cu circa 40% mai mari decât în Marea Britanie, cu circa 70% mai mari decât în Polonia și cu circa 30% mai mari decât în Bulgaria;

Accidentele rutiere în România sunt de circa 2 ori mai mari decât în țările din vestul Europei și la valori similare cu țările din estul Europei;

Bolile organelor de simț sunt în România de aproximativ 2 ori mai mari decât în Olanda, Germania și Marea Britanie și similare cu Polonia și Bulgaria;

Diabetul zaharat este în România de circa 2 ori mai mare decât în Marea Britanie, cu circa 40% mai mare decât în Olanda, cu circa 30% mai mic decât în Germania și Polonia și cu circa 75% mai mic decât în Bulgaria;

Cancerul de col uterin este în România de peste 6 ori mai mare decât în Olanda, de 5 ori mai mare decât în Marea Britanie, de peste 4 ori mai mare decât în Germania, de 2 ori mai mare decât în Polonia și cu 50% mai mare decât în Bulgaria;

Cancerul de stomac este în România de circa 2 ori mai mare decât în Marea Britanie și în Olanda, cu circa 50% mai mare decât în Germania, cu peste 30% mai mare decât în Polonia și similar cu Bulgaria;

Cancerul hepatic este în România de circa 3 ori mai mare decât în Olanda și Polonia, de peste 2 ori mai mare decât în Marea Britanie, cu circa 60% mai mare decât în Germania și cu 15% mai mare decât în Bulgaria;

Autoagresiunea este în România cu 75% mai mare decât în Marea Britanie, cu 30% mai mare decât în Olanda, cu 15% mai mare decât în Germania, similară cu Bulgaria și cu 60% mai mare decât în Polonia;

Tuberculoza este în România de peste 21 ori mai mare decât în Olanda și Germania, de 12 ori mai mare decât în Marea Britanie, de 4 ori mai mare decât în Polonia și de 3 ori mai mare decât în Bulgaria;

33


Complicațiile prematurității sunt în România de 3 ori mai mari decât în Olanda și Germania, cu circa 65% mai mari decât în Polonia, cu 30% mai mari decât în Marea Britanie și cu 15% mai mari decât în Bulgaria;

Anemia feriprivă este în România de 5 ori mai mare decât în Germania, de 4 ori mai mare decât în Olanda, de peste 3 ori mai mare decât în Marea Britanie și cu circa 15% mai mare decât în Polonia și Bulgaria;

Anomaliile congenitale cardiace sunt în România de aproape 3 ori mai mari decât în Olanda și Germania, de 2 ori mai mari decât în Marea Britanie, similare cu Polonia și cu 40% mai mici decât în Bulgaria;

Înecul este în România de 8 ori mai mare decât în Germania, de 7 ori mai mare decât în Olanda și în Marea Britanie, cu 55% mai mare decât în Bulgaria și similar cu Polonia;

Violența interpersonală este în România de circa 2 ori mai mare decât în Germania, Olanda și Marea Britanie și cu circa 10% mai mică decât în Bulgaria și Polonia.

Cauzele importante de îmbolnăviri pentru care DALY la 100000 locuitori sunt similare în

Romania cu cele din țările din vestul Europei sunt:

Cancerul bronhopulmonar este în România cu aproape 10% mai mare decât în Marea Britanie, similar cu Bulgaria și Germania și cu aproape 20% mai mic decât în Polonia și Olanda;

Depresia este în România cu 35% mai mare decât în Marea Britanie, cu aproape 10% mai mare decât în Polonia, cu 10% mai mică decât în Bulgaria și Germania și cu 70% mai mică decât în Olanda;

Durerile lombare și cervicale sunt în România similare cu Polonia și Bulgaria, cu 10% mai mici decât în Olanda, cu peste 15% mai mici decât în Marea Britanie și cu 30% mai mici decât în Germania;

BPOC este în România similară cu Polonia și Germania, cu peste 10% mai mică decât în Olanda, cu 30% mai mică decât în Marea Britanie și cu 70% mai mică decât în Bulgaria;

Căderile sunt în România cu 15% mai mari decât în Marea Britanie, cu aproape 10% mai mari decât în Olanda, similare cu Bulgaria și cu 10% mai mici decât în Germania și Polonia;

Cancerul de sân este în România cu 15% mai mare decât în Polonia, cu 10% mai mic decât în Marea Britanie, cu 20% mai mic decât în Bulgaria și cu aproape 30% mai mic decât în Olanda și Germania;

Cancerul de colon și rect este în România cu 15% mai mare decât în Marea Britanie, similar cu Polonia și Germania, cu 10% mai mic decât în Olanda și cu 30% mai mic decât în Bulgaria;

Cauzele importante de îmbolnăviri pentru care DALY la 100000 locuitori sunt mai mici în România decât în țările din vestul Europei sunt:

Tulburările legate de alcool sunt în România de circa 3 ori mai mici decât în Marea Britanie și Polonia, de 2 ori mai mici decât în Bulgaria și Germania și de 2 ori mai mari decât în Olanda;

Boala Alzheimer și alte demențe sunt în România de peste 2 ori mai mici decât în Germania, Olanda și Marea Britanie și similare cu Bulgaria și Polonia;

Cancerul de prostată este în România cu aproximativ 60% mai mic decât în Germania, Olanda și Marea Britanie, cu 20% mai mic decât în Bulgaria și similar cu Polonia.

34


Tabel 26. Povara îmbolnăvirilor la toate vârstele, DALY la 100000 locuitori, România și unele țări europene, anul 2012 Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables 2014, http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/

Cauza DALY la 100000

România Bulgaria Polonia Germania Olanda Marea BritanieToate cauzele 38068 43419 34167 30821 26772 28441

Boli infecțioase și parazitare 717 595 347 543 416 393

Tuberculoza 325 109 76 15 14 27

HIV/SIDA 77 205 29 32 27 34

Boli diareice 64 65 60 165 98 118

Infecții respiratorii 1036 799 637 478 535 740

Infecții respiratorii inferioare 949 714 559 403 458 661

Afecțiuni neonatale 499 525 305 204 234 342

Complicații ale prematurității 341 297 207 128 112 257

Asfixie și traumatism la naștere 106 164 69 44 67 62

Deficiențe nutriționale 347 298 410 86 121 130

Anemie feriprivă 305 259 269 61 73 89

Tumori maligne 6202 6547 6178 6060 6233 5443

Cancer al gurii și orofaringelui 352 239 191 204 115 114

Cancer de esofag 108 70 100 170 266 293

Cancer de stomac 428 442 318 275 211 162

Cancer de colon si rect 666 860 661 684 747 579

Cancer hepatic 338 293 125 206 119 150

Cancer pancreatic 322 356 305 416 364 280

Cancer bronhopulmonar 1311 1396 1559 1281 1563 1213

Cancer de sân 872 1045 763 1121 1125 984

Cancer de col uterin 582 393 287 133 90 114

Cancer de ovar 265 335 378 311 309 293

Cancer de prostată 393 474 421 659 630 647

Limfoame, mielom multiplu 181 214 203 286 274 274

Leucemii 176 170 177 210 192 176

Alte tumori maligne 942 978 1213 892 905 829

Diabet zaharat 703 1225 888 927 544 368

Tulburări mentale și de comportament 2744 3475 3730 3604 3610 3886

Depresie 1184 1273 1090 1329 2011 873

Tulburare bipolară 202 196 197 177 173 173

Schizofrenie 253 256 243 236 215 236

Tulburări legate de alcool 411 955 1098 808 180 1229

Tulburări legate de droguri 171 238 244 224 173 493

Anxietate 282 320 595 518 521 567

Afecțiuni neurologice 1213 1221 1243 1868 1922 1982

Boala Alzheimer și alte demențe 406 406 395 952 1028 955

Epilepsie 194 172 201 178 135 158

Migrenă 399 390 393 262 290 366

Boli ale organelor de simț 852 819 819 459 337 437

Boli cardiovasculare 12459 16738 8977 6654 4182 4579

Boala hipertensivă cardiacă 2136 1222 408 495 118 138

Boala cardiacă ischemică 4863 7418 4403 2710 1352 2149

Accidentul vascular cerebral 3651 5788 2836 1182 904 1113

Cardiomiopatia, miocardita, endocardita 426 565 383 220 145 123

Alte boli circulatorii 1322 1454 779 1987 1645 1020

Boli respiratorii 1414 2070 1410 1521 1528 2191

BPOC 952 1621 984 982 1081 1238

Astm 216 158 266 294 239 492

Boli digestive 2356 1192 1267 1181 685 1137

Ciroza hepatică 1575 681 670 514 146 428

Boli genitourinare 650 750 649 809 628 799

Boli renale 343 335 302 450 271 230

Hiperplazia de prostată 258 283 241 275 148 433

Boli ginecologice 275 255 266 236 246 247

Boli musculoscheletale 2325 2532 2349 2825 2422 2647

Osteoartrita 475 550 475 326 246 360

Dureri lombare și cervicale 1177 1251 1164 1556 1308 1383

Anomalii congenitale 379 450 318 201 247 270

Anomalii congenitale cardiace 157 220 142 56 60 80

Afecțiuni ale cavității bucale 374 310 324 293 309 227

Leziuni fără intenție 2779 2652 2793 1903 1670 1836

Accident rutier 876 872 924 467 427 411

Căderi 948 984 1034 1017 876 854

Înec 167 108 159 21 23 25

Leziuni cu intenție 695 720 1035 534 495 376

Autoagresiune 555 566 875 476 424 317

Violența interpersonală 140 154 160 58 70 55

35


32,72%

16,29%

12,77%

9,59%

7,30%

7,20%

6,18%

6,10%

5,61%4,13%

Bolicardiovasculare

Tumori maligne

Boala cardiacaischemica

AccidentulvascularcerebralLeziuni faraintentie

Tulburarimentale si decomportament

Fig. 33 Povara îmbolnăvirilor la toate vârstele, pentru primele 10 cauze DALY, la 100000 locuitori, România, anul 2012

Tabel 27. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 0‐4 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2012

Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables

Loc Cauza DALY la 100000

1 Infecții respiratorii inferioare 6,058

2 Complicații ale prematurității 6,029

3 Anomalii congenitale cardiace 2,719

4 Alte anomalii congenitale 2,624

5 Anemie feriprivă 1,519

6 Asfixie și traumatism la naștere 1,209

7 Alte afecțiuni neonatale 777

8 Alte leziuni fără intenție 581

9 Boli diareice 518

10 Alte boli infecțioase 383

11 Accident rutier 285

12 Infecții neonatale 256

13 Meningita 237

14 Afecțiuni endocrine, de sânge și imune 228

15 Leucemii 212

16 Defecte de tub neural 194

17 Alte boli digestive 188

18 Alte tumori maligne 182

19 Alte boli respiratorii 177

20 Malnutriție protein‐calorică 149




1 Depresie 1,174

2 Accident rutier 1,105

3 Dureri lombare și cervicale 765

4 Autoagresiune 544

5 Migrena 526


7 Tulburări legate de alcool 385

8 Tulburări legate de droguri 381

9 Alte afecțiuni musculoscheletale 364

10 Boli ginecologice 357

11 Anxietate 352

12 Infecții respiratorii inferioare 290

13 Căderi 242

14 HIV/SIDA 231

15 Tulburare bipolară 229

16 Epilepsie 214

17 Astm 204


19 BPOC 190

20 Schizofrenie 188

36





1 Anemie feriprivă 643

2 Depresie 631

3 Astm 499

4 Tulburări comportamentale ale copilului 354

5 Accident rutier 338

6 Dureri lombare și cervicale 327


8 Înec 249


10 Epilepsie 209


12 Alte boli infecțioase 170

13 Alte afecțiuni neurologice 163

14 Anxietate 155

15 Boli ale pielii 139

16 Migrena 138

17 Tulburări de dezvoltare generalizată 129

18 Caăeri 122

19 Afecțiuni ale cavității bucale 122

20 Afectiuni endocrine, de sânge și imune 87




1 Boala cardiacă ischemică 10,533

2 Accidentul vascular cerebral 7,353

3 Cancer bronhopulmonar 4,245

4 Ciroza hepatică 4,135

5 Boala hipertensivă cardiacă 3,910

6 Alte tumori maligne 2,384

7 Cancer de sân 2,031

8 Alte boli circulatorii 2,016

9 BPOC 2,001

10 Cancer de colon și rect 1,941

11 Căderi 1,887

12 Dureri lombare și cervicale 1,834

13 Diabet zaharat 1,734

14 Boli ale organelor de simț 1,727

15 Alte boli digestive 1,451

16 Depresie 1,310

17 Cancer de stomac 1,254

18 Osteoartrita 1,185


20 Cancer de col uterin 1,141






3 Depresie 1,424

4 Dureri lombare și cervicale 1,380



7 Accident rutier 1,025


9 Cancer de sân 965

10 Căderi 885

11 Cancer de col uterin 834

12 Autoagresiune 810

13 Alte boli digestive 758

14 BPOC 737


16 Alte boli circulatorii 686

17 Boala hipertensivă cardiacă 663

18 Alte afecțiuni musculoscheletale 649

19 Tulburări legate de alcool 627


Tabel 32. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă de

70+ ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2012 Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables




3 Boala hipertensivă cardiacă 13,493

4 Alte boli circulatorii 7,411

5 Boli ale organelor de simț 4,527

6 BPOC 3,567

7 Boala Alzheimer și alte demențe 2,998

8 Cancer de prostată 2,898


10 Căderi 2,824

11 Cancer de colon și rect 2,485

12 Diabet zaharat 2,344


14 Alte tumori maligne 1,975

15 Dureri lombare si cervicale 1,868

16 Cancer de sân 1,867

17 Alte boli digestive 1,796


19 Cardiomiopatia, miocardita, endocardita

1,445

20 Cancer de stomac 1,373

37


Tabelele 27‐32 prezintă clasamentul celor mai frecvente 20 de cauze de DALY în România pe grupe de vârstă. Pe grupe vârstă cele mai frecvente cauze de DALY sunt următoarele:

la 0‐4 ani infecții respiratorii inferioare, complicații ale prematurității, anomalii congenitale cardiace, alte anomalii congenitale și anemia feriprivă, primele două și ultima putând fi prevenite;

la 5‐14 ani anemia feriprivă, depresia, astmul, tulburările comportamentale ale copilului și accidentul rutier, toate beneficiind de intervenții preventive sau curative precoce;

la 15‐29 ani depresia, accidentul rutier, durerile lombare și cervicale, autoagresiunea, migrena; pentru primele două potențialul de prevenție este mare;

la 30‐59 ani boala cardiacă ischemică, ciroza hepatică, depresia, durerile lombare si cervicale, accidentul vascular cerebral; alte boli pentru care potențialul de prevenție este mare, clasate între primele 20 sunt: cancerul de sân (locul 9) și cancerul de col uterin (locul 11);

la 60‐69 ani boala cardiacă ischemică, accidentul vascular cerebral, cancerul bronhopulmonar, ciroza hepatică, boala hipertensivă cardiacă, toate fiind boli cu potențial de prevenție mare; alte boli pentru care potențialul de prevenție este mare clasate între primele 20 sunt cancerul de sân (locul 7), cancerul de colon și rect (locul 10) și cancerul de col uterin (locul 20);

la peste 70 de ani boala cardiacă ischemică, accidentul vascular cerebral, boala hipertensivă cardiacă, alte boli circulatorii, boli ale organelor de simț; pentru primele trei, potențialul de prevenție sau intervenție curativă precoce este mare; alte boli pentru care potențialul de prevenție este mare, clasate între primele 20 sunt: cancerul bronhopulmonar (locul 9), cancerul de colon și rect (locul 11) și cancerul de sân (locul 16).

2.3. MORBIDITATEA

Morbiditatea reprezintă fenomenul îmbolnăvirilor în populație şi este influențată de totalitatea determinanților sănătății, ce conduc la creşterea valorii indicilor de morbiditate şi implicit a valorii indicilor de mortalitate.

Morbiditatea înaltă influențează nu numai speranța de viață la naştere, însă în ultimii ani, în literatura de specialitate din domeniul sănătății publice, tot mai frecvent se menționează analiza calității vieții membrilor unei comunități şi nu doar enumerarea numărului de ani trăiți.

2.3.1. MORBIDITATEA GENERALĂ (cazuri noi de boli înregistrate de cabinetele medicilor de familie)

Numărul cazurilor noi de îmbolnăvire în perioada 2005‐2014 variază între 16.158.631 în 2005 şi 14.286.645 în 2007. Cea mai mare valoare a intervalului este de 16.232.615 în 2011 și scade la 14.670.014 în 2014. Numărul cazurilor noi de îmbolnăvire s‐a micşorat semnificativ în anul 2014 comparativ cu anul 2005, cu 9,2% (‐1.488.617 cazuri noi de boală), pentru ceilalți ani ai intervalului observându‐se o oscilare a procesului.

Rata de morbiditate generală sau incidența generală (fig. 34) a oscilat între 75792,1 cazuri noi la 100000 locuitori în 2005 şi 73686,9 în anul 2014.

38


0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Boli aparat respirator

Boli aparat digestiv

Boli sistem osteo‐muscular

Boli org. genito‐urinare


Boli piele, ţes. subcutanat

Boli infecţ. şi parazitare

Fig. 34 Morbiditatea generală pe principalele clase de boli în România, în anii 2005‐2014

Pentru cazurile noi de îmbolnăvire pe sexe putem spune că, în timp ce pentru sexul feminin cresc de la 7255970 (67728,1%ooo femei) în 2007 la 8376180 (82336,3%ooo femei) în 2014, pentru sexul masculin scad de la 7030675 (69134,3 %ooo bărbați) în 2007 la 6293834 în 2014.

Pentru cazurile noi de îmbolnăvire pe medii putem spune că, în timp ce pentru mediul urban

scad de la 9610584 (81911%ooo locuitori) în 2005 la 8378103 (78123 %ooo locuitori) în 2014, pentru mediul rural cresc de la 6548047(68303,3%ooo locuitori) în 2005 la 6291911(68507,1%ooo locuitori) în 2014 (fig.35).

Fig. 35 Dinamica incidenței pe total, medii și sexe în România, în anii 2005‐2014

Structura pe clase de boli în anul 2014 se păstrează pentru primele două clase de boli, și anume bolile aparatului respirator (reprezentând 38.1% din numărul total al îmbolnăvirilor), urmate de boli ale aparatului digestiv, boli ale sistemului nervos şi organelor de simţ (inclusiv ochiul şi urechea), bolile sistemului osteo‐articular (fig. 36a și 36b). În 2005, pe locul trei se află bolile sistemului osteo‐muscular, urmate de boli ale organelor genito urinare.

5%

6%

5%

48%

10%

6%

5% 7%

boli infecţioase şiparazitaretumori

nutriţie şi diabet

boli sânge

tulburări mintale

sistem nervos

ap. circulator

ap. respirator

ap.digestiv

org. genito‐urinare

complic. sarcină,naştere şi lăuzieboli de piele

Fig. 36a Structura morbidității generale (cazuri noi) (la 100000 loc.) pe clase de boli, în România, în anul 2005

4%4%

9%

6%

38%

11%

7%

5%

9%

boli infecţioase şiparazitaretumori

nutriţie şi diabet

boli sânge

tulburări mintale

sistem nervos

ap. circulator

ap. respirator

ap.digestiv

org. genito‐urinare

complic. Sarcină,naştere şi lauzieboli de piele

Fig. 36b Structura morbidității generale (cazuri noi) (la 100000 loc.) pe clase de boli, în România, în anul 2014

39


La nivelul cabinetelor medicilor de familie se ţin în evidenţă bolile cronice conform reglementărilor legislative în vigoare. Redăm în tabelul următor (tabelul 33).

Tabel 33. Boli cu alură de cronicitate în evidenţa cabinetelor medicilor de familie în România în anul 2014

– la 100000 locuitori –

Boala hipertensivă 11793,8

Cardiopatia ischemică 5734,9

Diabetul zaharat 3667,7

Boli pulmonare cronice obstructive 1876,2

Boli cerebro‐vasculare 1590,9

Boala ulceroasă 1547,9

Ciroza hepatică 1480,4

Calculoza renală 815,8

Anemia 807,9

Guşa 797,5

Epilepsia 588,6

Nefritele 292,5

Cord pulmonar cronic 214,1

Evidenţa bolnavilor cronici la nivelul cabinetelor medicilor de familie este mult sub cea reală,

datorită necomunicării informaţiilor de către medicii de familie (aproximativ 80% din medicii de familie raportează date privind incidența și prevalența). Iată câteva exemple privind discordanţa datelor de la cabinetele medicilor de familie şi cele din cea de‐a 5‐a Anchetă naţională medicală din 1997 (tabel 34).

Tabel 34. Boli cu caracter de cronicitate

Boala Număr bolnavi

Ancheta medicală În evidenţa medicilor de familie (2014)

Boala hipertensivă 3028000 2347973

Cardiopatia ischemică 2828000 1141732

Boli cerebro‐vasculare 422000 316716

Diabetul zaharat 575000 730190

Boli pulm. cr. obstructive 856000 373518

Boala ulceroasă 572000 308174

Boli renale 459000 58239

2.3.2. PRINCIPALELE CAUZE DE MORBIDITATE

2.3.2.1. Diabetul

Numărul bolnavilor de diabet nou depistaţi la nivelul cabinetelor de nutriție și boli metabolice în perioada 2005‐2014 a crescut de la 51194 la 68807, determinând o incidență prin DZ de 247,1 %ooo locuitori în 2005 și de 344,9%ooo locuitori în 2014 (fig. 37), având un trend ascendent în această perioadă.

Incidența a avut un vârf de creștere în 2008, reprezentând perioada în care a fost făcută evaluarea stării de sănătate a populație, după care a urmat o ușoară scădere în 2011 la o valoare a incidenței DZ de 303,0%ooo locuitori.

40


247,1262,3

392,8

445,3

336,3337,7303,0317,7

337,3345,6

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 37 Incidența prin diabet zaharat (cazuri noi‐total) în

România, în perioada 2005–2014

Harta 13. Incidenta prin diabet zaharat, în anul 2008, în

EU

Incidenţa diabetului la copii urmează același trend uşor ascendent şi ajunge la valori ale

incidenței specifice pe grupe de vârstă astfel, de 6,7%ooo la copiii 0‐14 ani în 2005, de 9,9%ooo la copiii din grupa de vârstă 0‐14 ani în 2011 şi de 11,4%ooo la copii 0‐14 ani în anul 2014 (fig. 38).

6,77,7

8,88,3 7,9

8,7

9,99,1

8,7

11,4

0

2

4

6

8

10

12

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 copii 0‐14 ani

Fig. 38 Incidența prin diabet zaharat (cazuri noi – copii 0‐14 ani) în România, în perioada 2005‐2014

2248,22424,6

2749,63134,3

3452,53685,83792,7

4150,24377,4

4615,5

0

1000

2000

3000

4000

5000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 39 Prevalența prin diabet zaharat în România, în anii 2005‐2014

Numărul bolnavilor rămaşi în evidenţa cabinetelor de diabet, nutriţie şi boli metabolice creşte an de an, de la 479306 (determinând o prevalență de 2248,2 la 100000 locuitori) în 2005 la un număr de 918886 (4615.5 la 100000 locuitori) în 2014 (fig. 39).

În profil teritorial, cazurile de diabet zaharat nu sunt uniform distribuite. Cele mai mari, respectiv cele mai mici rate de bolnavi în evidenţă în anul 2014 se constată în judeţele (tabel 35):

Tabel 35. Prevalența diabetului zaharat în evidenţă (la 100000 locuitori), în România, în anul 2014

Judeţe cu rate mai mari la 100000 locuitori Judeţe cu rate mai mici la 100000 locuitori

Timiş 6533,2 Giurgiu 1643,9

Hunedoara 6494,1 Călăraşi 2547,1

Municipiul Bucureşti 6102,6 Olt 2721,2

Arad 5822,8 Bistriţa‐Nasăud 2829,1

Dolj 5792,0 Covasna 2951,1

Sălaj 5777,9 Mehedinţi 2952,3

Sibiu 5615,1 Ilfov 2958,0

Satu‐Mare 5522,7 Harghita 3361,4

Bihor 5224,4 Vrancea 3375,8

41


Harta 14. Incidența prin diabet în România în anul 2014 Harta 15. Prevalența prin diabet în România, Europa și Uniunea Europeană în jurul anului 2013

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database, November 2015

Deși cazurile de bolnavi de diabet zaharat rămași în evidență au crescut mult și în România,

comparativ cu Europa și UE avem o prevalență sub valorile înregistrate în cele două zone (harta 15).

2.3.2.2. Cancerul

Numărul bolnavilor de cancer nou depistaţi (sursa: registrul de cancer până în 2007, pentru 2007‐2014 cabinetul de oncologie) în perioada 2005‐2014 a crescut de la 52040 la 65793, incidenţa bolnavilor de cancer în aceeaşi perioadă variind între 244,1%ooo locuitori în 2005 şi 330,5%ooo locuitori în 2014 (fig. 40).

Prognoza privind incidența prin cancer până în anul 2024 arată tendința de creștere a cazurilor noi de bolnavi de cancer, ceea ce impune o mai mare atenție acordată profilaxiei acestei boli prin screening‐uri, unde este posibil, pentru a determina o reducere a costurilor și a mortalității prin această boală (fig. 40 bis).

244,1263,7 251,5

294,9 298,0 291,6 283,5 292,3 305,2 330,5

0

50

100

150

200

250

300

350

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 40 Incidenţa prin cancer în România, în anii 2005‐2014

0

100

200

300

400

500

2005 2007 2009 2011 2013 2015 2017 2019 2021 2023

la 100000 locuitori

Fig. 40bis Prognoza ratelor de incidență prin cancer în

România până în anul 2024

Conform raportărilor cabinetelor de oncologie, cazurile noi de cancer în anul 2014 nu sunt

uniform distribuite în profil teritorial, astfel cea mai mare incidență se înregistrează în: M.București 2179,9%ooo locuitori, Bihor 918,0%ooo locuitori, Mureș 890,7%ooo locuitori, Neamț 800,8%ooo locuitori, Constanța 788,8%ooo locuitori și cea mai mică în județele: Ilfov 53,3%ooo locuitori, Prahova 88,7%ooo locuitori, Covasna 101,3%ooo locuitori, Tulcea 111,8%ooo locuitori, Sălaj 139,4%ooo locuitori (harta 16).

42


Harta 16. Incidența cancerului în România în anul 2014

Harta 17. Incidență cancer, an 2013, România și Europa

Numărul bolnavilor de cancer rămaşi în evidenţă a crescut de la 354572 (2005) la 445646 (2014), prevalenţa variind între 1663,1%ooo şi 2238,5%ooo de locuitori (fig. 41).

1663,11709,21822,31874,5

1975,32064,02138,4

2198,12235,52238,5

0

500

1000

1500

2000

2500

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 41 Prevalenţa prin cancer în România, în anii 2005‐2014

Harta 18. Prevalența prin cancer în România, Europa și

Uniunea Europeană în jurul anului 2013

Bolnavii de cancer rămași în evidență în anul 2014 nu sunt uniform distribuiți în profil

teritorial, astfel cea mai mare prevalență a cancerului se înregistrează în județele: M. București 11167,9%ooo locuitori, Constanța 6869,4%ooo locuitori, Dolj 6122,1%ooo locuitori, Neamț 6098,7%ooo locuitori, Mureș 5952,4%ooo locuitori și cea mai mică în județele: Ilfov 283,1%ooo locuitori, Prahova 456,4%ooo locuitori, Tulcea 599,2%ooo locuitori, Covasna 738,1%ooo locuitori, Mehedinți 988,1%ooo locuitori.

Comparativ cu Europa și UE, valorile ratelor de prevalență privind cancerul în România sunt mai mici, deși înregistrează valori mai mari an de an (harta 18).

2.3.2.3. Bolile psihice

Datele înregistrate privind incidenţa şi prevalenţa bolnavilor psihici sunt mult subevaluate în rapoartele periodice.

Analizând incidenţa bolnavilor cu tulburări mentale şi de comportament, înregistrată în cabinetele medicilor de familie pe perioada 2005–2014, se constată o creştere de la 517,6%ooo locuitori în 2005 la 1184,9%ooo locuitori în 2014, cu un vârf în 2011 de 1494,2%ooo locuitori și în 2012 de 1495,6 la 100.000 locuitori (fig. 42), creştere care poate fi explicată prin acţiunea de evaluare a stării de sănătate din anul 2007‐2008, continuată cu politica de simplificare a aparatului economic şi administrativ al statului (cu probabilitate şi acordarea de concedii medicale cu aceste diagnostice)(fig. 43).

43


517,6 530,6

1005,5

1174,41212,0

1428,11494,21495,6

1175,31184,9

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 42 Incidenţa bolnavilor cu tulburări mentale şi de comportament în România, în anii 2005‐2014

Harta 19. Incidența tulburărilor mentale în România, Europa și Uniunea Europeană în jurul anului 2013, la

100000 persoane

Prevalenţa în perioada 2005‐2014 a crescut de la 1002,6%ooo locuitori în 2005 la 1956,7%ooo locuitori în 2014, umând același trend ascendent ca și incidența (fig. 43).

1002,61081,41143,4

1224,71313,1

1433,61491,21566,3

1820,71956,7

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 43 Prevalenţa bolnavilor cu tulburări mentale şi de comportament în România, în anii 2005‐2014

Harta 20. Prevalența tulburărilor mentale în România, Europa și Uniunea Europeană în jurul anului 2013

Ratele de prevalență pentru bolnavii cu tulburări mentale și de comportament rămași în evidență în anul 2014 nu sunt uniform distribuite în profil teritorial, astfel cele mai mari rate se înregistrează în județele: Vâlcea 4068,1%ooo locuitori, Olt 3319,0%ooo locuitori, Hunedoara 3238,3%ooo locuitori, Argeș 3086,6%ooo locuitori, Timiș 2796,0%ooo locuitori și cele mai mici în: Ilfov 205,9%ooo locuitori, Vrancea 411,4%ooo locuitori, Satu‐Mare 833,3%ooo locuitori, Alba 1257,8%ooo locuitori, Mehedinți 1261,9%ooo locuitori. (tabelul de mai jos).

Tabel 36. Prevalența bolnavilor cu tulburări psihice în România, în anul 2014

Judeţe cu rate mari de cazuri prevalente aflate în evidențele medicilor e familie

Judeţe cu rate mici de prevalenţă

‐ la 100000 locuitori ‐

Vâlcea 4068,1 Ilfov 205,9

Olt 3319,0 Vrancea 411,4

Hunedoara 3238,3 Satu‐Mare 833,3

Argeş 3086,6 Alba 1257,8

Timiş 2796,0 Mehedinţi 1261,9

Vaslui 2573,7 Bistriţa‐Năsăud 1298,0

Constanţa 2535,8 Suceava 1321,1

44


2.3.2.4. Bolile ischemice ale inimii În anul 2014 au fost înregistrate 185.681 cazuri noi de bolnavi prin boli ischemice ale inimii

reprezentând o rată de incidență de 932,7 %ooo locuitori. Toate aceste cazuri au o pondere de 19,6% din numărul total de bolnavi înregistrați cu boli ale aparatului circulator (947.557).

În profil teritorial, ratele incidenței prin boli ischemice ale inimii nu sunt uniform distribuite,

astfel, valori crescute se înregistrează în județele: Covasna 3797,1%ooo locuitori, Hunedoara 2330,7%ooo locuitori, Caraș‐Severin 2192,1%ooo locuitori, Botoșani 1873,1%ooo locuitori, Mehedinți 1856,5%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Olt 268,7%ooo locuitori, Vaslui 287,1%ooo locuitori, Constanța 290,4%ooo locuitori, Vrancea 311,6%ooo locuitori, Cluj 329,1%ooo locuitori. Diferențele foarte mari în raportarea cazurilor noi de bolnavi cu boli ischemice ale inimii (între județe) pot fi reale, însă există și posibilitatea de a avea o subraportare (harta 21).

Harta 21. Incidența prin bolile ischemice ale inimii în

România, în anul 2014

Harta 22. Prevalența prin bolile ischemice ale inimii în


Conform raportărilor DSP‐urilor teritoriale, bazate pe datele statistice transmise de către

furnizorii de servicii (CMI), prevalența bolii ischemice a fost de 5734,9 %ooo locuitori, reprezentând un număr de 1.141.732 bolnavi rămași în evidență prin boli ischemice ale inimii.

În profil teritorial, ratele prevalenței prin boli ischemice ale inimii nu sunt uniform

repartizate, astfel, valori crescute se înregistrează în județele: M. București 34286,6%ooo locuitori, Brașov 23355,9%ooo locuitori, Bihor 16347,6%ooo locuitori, Cluj 14327,0%ooo locuitori, Neamț 14018,4%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Tulcea 1197,2%ooo locuitori, Ilfov 1319,0%ooo locuitori, Satu‐Mare 1745,0%ooo locuitori, Prahova 1975,6%ooo locuitori, Mehedinți 2029,6%ooo locuitori. Diferențele foarte mari în raportarea cazurilor de bolnavi în evidență cu boli ischemice ale inimii (între județe) pot fi reale, însă există și posibilitatea de a avea o subraportare sau un nivel diferit de adresabilitate la serviciile medicale (harta 22).

45


4013,24285,6

4507,34740,5

4936,25168,65296,6

5428,35585,65734,9

0,0

1000,0

2000,0

3000,0

4000,0

5000,0

6000,0

7000,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 44 Prevalenţa bolnavilor cu boli ischemice ale inimii în România, în anii 2005‐ 2014

0,0

1000,0

2000,0

3000,0

4000,0

5000,0

6000,0

7000,0

8000,0

9000,0

2005 2007 2009 2011 2013 2015 2017 2019 2021 2023

la 100000 locuitori

Fig. 44bis Prognoza ratelor de prevalență prin boli ischemice ale inimii în România, până în anul 2024

Prognoza ratelor de prevalență a bolilor ischemice ale inimii ne indică o tendință continuă de creștere în anii următori în România (fig. 44, 44 bis).

2.3.2.5. Bolile cerebro-vasculare

În anul 2014 au fost înregistrate 78.777 cazuri noi de bolnavi cu afecțiuni cerebro‐vasculare (BCV) care au determinat o incidență prin BCV de 395,7%ooo locuitori (fig. 45),. acestea reprezentând 8,3% din numărul total de bolnavi înregistrați cu boli ale aparatului circulator (947.557).

182,0212,9 229,7 224,5

282,4

346,6

449,8479,8

382,1 395,7

0,0

100,0

200,0

300,0

400,0

500,0

600,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 45 Incidența bolnavilor cu boli cerebro‐vasculare în România, în anii 2005‐2014

0,0

100,0

200,0

300,0

400,0

500,0

600,0

700,0

800,0

900,0

2005 2007 2009 2011 2013 2015 2017 2019 2021 2023

la 100000 locuitori

Fig. 45 bis Prognoza ratelor de incidență prin boli cerebro‐vasculare în România, până în anul 2024

Atât tendința cât și prognoza ratelor de incidență prin bolile cerebro‐vasculare prezintă un

trend crescător (fig. 45, 45 bis). În profil teritorial, cazurile noi înregistrate prin boli cerebro‐vasculare nu sunt uniform

distribuite în teritoriu, astfel, valori crescute ale incidenței se înregistrează în județele: Mehedinți 1217,6%ooo locuitori, Hunedoara 1202,7%ooo locuitori, Vâlcea 1161,7%ooo locuitori, Caraș‐Severin 1104,6%ooo locuitori, Alba 1104,0%ooo locuitori, iar valori mai mici în județele: Vrancea 118,9%ooo locuitori, Vaslui 119%ooo locuitori, Cluj 135,5%ooo locuitori, Sibiu 154,9%ooo locuitori, Constanța

46


165,7%ooo locuitori. Diferențele foarte mari înregistrate în raportarea bolilor cerebro‐vasculare pot fi și din cauza subraportării din unele județe (harta 23).

Harta 23. Incidența prin bolile cerebro‐vasculare în


Harta 24. Prevalența prin bolile cerebro‐vasculare în


În profil teritorial, bolnavii rămași în evidență prin boli cerebro‐vasculare nu sunt uniform repartizati astfel, valori crescute ale prevalenței se înregistrează în: M. București 10742,1%ooo locuitori, Brașov 3940,1%ooo locuitori, Cluj 3751,7%ooo locuitori, Bihor 3545%ooo locuitori, Iași 3450,3%ooo locuitori, iar valori mai mici în: Satu‐Mare 357,4%ooo locuitori, Tulcea 381,7%ooo locuitori, Prahova 422,8%ooo locuitori, Covasna 428,7%ooo locuitori, Ilfov 471,8%ooo locuitori. Diferențele foarte mari în raportarea cazurilor de bolnavi în evidență cu boli cerebro‐vasculare (între județe) pot fi reale, însă există și posibilitatea de a avea o subraportare (harta 24).

2.3.2.6. Bolile infecțioase și parazitare

În dinamică, în anii 2005‐2014 se constată:

scăderea accentuată a morbidităţii prin hepatita virală de tip A (deşi aflată încă la valori mari) şi de tip B;

menţinerea la nivele mici a morbidităţii prin: botulism, tetanos şi tuse convulsivă;

scăderea accentuată a incidenţei prin tuberculoză de la 103,3%ooo locuitori la nivelul anului 2005, la 62,8%ooo în 2014 (fig. 46), acelaşi trend descendent având şi incidenţa la copiii 0–14 ani, de la 32,1%ooo în anul 2005 la 20,5%ooo în anul 2014;

sifilisul, în prezent în scădere în 2014 comparativ cu 2005 (fig. 47), ca și parotidita epidemică. Vom prezenta dinamica principalelor boli infecțioase și transmisibile (2005‐2014) precum și

distribuția în profil teritorial pentru anul 2014. Incidenţa tuberculozei a înregistrat valori de 103,3%ooo în anul 2005 şi 62,8%ooo în 2014 (fig.

46), în anul 2014 se constată valori mai crescute în județele: Giurgiu (96,2%ooo), Dolj (95,0%ooo), Teleorman (93,3%ooo), Mehedinți (92,8%ooo), Tulcea (92,7%ooo), iar valorile mai mici în judeţele: Covasna (17,8%ooo), Harghita (21,6%ooo), Brașov (30,3%ooo), Cluj (33,9%ooo), Sibiu (35,2%ooo).

Din totalul cazurilor de bolnavi nou depistaţi cu tuberculoză în anul 2014, 5,05% au fost copii 0–14 ani, având o incidenţă de 20,5%ooo copii 0‐14 ani, în scădere faţă de indicii înregistrați în perioada analizată (fig. 46).

47


10,0

30,0

50,0

70,0

90,0

110,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 46 Incidența prin tuberculoză în România, în anii 2005‐2014

Harta 25. Incidența prin tuberculoză în România, Europa

și Uniunea Europeană în anul 2013

Concordanţa trendului curbelor infecţiei tuberculoase la copii şi adulţi reflectă relaţia şi

importanţa adulţilor ca sursă infectantă pentru copii. Deși în scădere accentuată în România, comparativ cu regiunea Europa, incidența

îmbolnăvirilor prin tuberculoză este mai mare aproximativ de două ori și de aproximativ cinci ori față de UE (harta 25).

În cazul incidenţei prin sifilis (fig. 47) (31,7 %ooo în anul 2005 şi 6,5 %ooo în 2014), rate mai

mari se observă în judeţele Brăila 20,6 %ooo, Galaţi 19,8 %ooo, Bacău 15,5 %ooo, Buzău 10,5 %ooo, Arad 10,3 %ooo iar cele mai mici în judeţele: Vâlcea ‐ 0, Ilfov ‐ 0, Bistrița‐ Năsăud 1,1 %ooo, Giurgiu 1,4 %ooo, Prahova 1,6 %ooo, Dâmboviţa 1,8 %ooo, Olt 2,4 %ooo.

Analizând evoluţia incidenţei prin sifilis în perioada 2005–2014 rezultă că a scăzut în această

perioadă aproximativ de cinci ori (fig. 47). Valoarea incidenței prin sifilis din România ne plasează sub media celei din regiunea Europa

și mult peste media din UE (harta 26).

31,7

26,222,7

18,715,1

10,910,38,5 6,9 6,5

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

30,0

35,0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 47 Incidenţa prin sifilis în România, în anii 2005‐2014

Harta 26. Incidența prin sifilis în România, Europa și

Uniunea Europeană în anul 2010

Incidenţa prin hepatită virală a scăzut în perioada 2005–2014 de la 51,7%ooo la 24,6%ooo

locuitori în 2013 şi creşte la 37,1%ooo locuitori în 2014 (fig. 48). Valoarea cea mai mică a intervalului se înregistrează în 2011 ‐ 16.2%ooo locuitori.

48


51,7

36,231,8

22,5 21,6 21,116,2

22,3 24,6

37,1

0

10

20

30

40

50

60

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 100000 locuitori

Fig. 48 Incidenţa prin hepatită virală în România, în anii

2005‐2014

45,87

44,42

19,8

0 20 40 60

Europa

România

UE 28

la 100000 locuitori

Fig. 49 Incidența prin hepatită virală în România, Europa și Uniunea Europeană, în anul 2013 Sursa: (H.F.A. septembrie 2015)

În profil teritorial, distribuția cazurilor este neuniformă. Comparativ cu rata medie a incidenţei hepatitei virale de 37,1%ooo în 2014, valori mai crescute în anul 2014 se constată în judetele : Covasna (210,4%ooo), Mureș (158,1%ooo), Constanța (155,0%ooo), Călărași (154,0%ooo), Brașov (88,8%ooo), iar valorile cele mai mici se constată în judeţele: Maramureș (2,3%ooo), Gorj (3,0%ooo), Dolj (3,2%ooo), Giurgiu (3,6%ooo), Caraș‐Severin (3,8%ooo).

Comparativ cu regiunea Europa și cu UE, România se situează puțin sub media regiunii Europene și de aproximativ două ori mai mult față de UE (fig. 49).

49


3 . DETERMINANŢI AI SĂNĂTĂŢII

În această grupă sunt şase indicatori (Tabelul 37).

Tabel 37. ECHI ‐ Indicatori ai determinanţilor stării de sănătate

Nr. crt. Indicator

1 Indicele de masă corporală

2 Tensiunea arterială

3 Procentul fumătorilor

4 Consumul total de alcool

5 Consumul de fructe şi legume

6 Expuneri particulare

3.1. INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ Indicatorul reflectă proporţia persoanelor adulte cu IMC de 30 şi peste. În anul 2014,

România are o prevalenţă a obezităţii la adult <= 22,8% (harta 27) . Aceast context trebuie menţinut sub control în viitor prin politici publice de promovare a

nutriţiei sănătoase.

Harta 27. Prevalența obezității, populație totală, OMS EU, 2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

3.2. TENSIUNEA ARTERIALĂ

Acest indicator măsoară proporţia persoanelor care au raportat că au fost diagnosticate cu tensiune arterială crescută în ultimele 12 luni. Datele provin din prima rundă de anchete ale stării de sănătate prin interviu (EHIS) efectuate de Eurostat în 17 state membre, între 2006 şi 2009. După cum rezultă din figura 50, în anul 2008, România prezintă o situaţie favorabilă (16,5%), numai Franţa raportând mai puţine cazuri de HTA.

Datele trebuie interpretate cu precauţie deoarece ele au provenit din ancheta prin interviu, care poate subestima numărul real de cazuri. Sunt de mai mare încredere datele care provin din ancheta stării de sănătate prin examinare (EHES), deoarece aceasta prinde şi cazurile diagnosticate cât şi pe cele nediagnosticate.

50


Fig. 50 Proporţia persoanelor care au raportat tensiunea arterială crescută în ultimele 12 luni, UE, 2008 Sursa: ECHI – List of

Indicators (http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm)

3.3. PROCENTUL FUMĂTORILOR

România are o pondere a fumătorilor de 27,2% din populaţia adultă, care o situează între statele cu nivel mediu al prevalenţei fumatului (harta 28). Există diferenţe mari între genuri (40,8% la bărbaţi, faţă de 22% la femei) (Fig. 51).

0

10

20

30

40

50

60

2000 2005 2010 2015 2020 2025barbati femei ambele sexe

Fig. 51 Prognoza ratei de prevalență a fumătorilor din România, 2000‐2025 Sursa: WHO global report

2015(http://www.who.int/tobacco/publications/surveillance/reportontrendstobaccosmoking/en/index4.html)

Harta 28. Prevalența fumatului, populație totală, OMS EU, 2011 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

Mortalitatea prin cancer pulmonar, care se corelează în general cu prevalenţa fumătorilor

este foarte ridicată în România, inclusiv la femei. De aceea sunt necesare studii ulterioare pentru înţelegerea magnitudinii fumatului ca problemă de sănătate publică, inclusiv cea a fumatului pasiv.

51


3.4. CONSUMUL TOTAL DE ALCOOL

Măsoară consumul total de alcool (în litri alcool pur) pe cap de locuitor şi pe an, în populaţia de peste 15 ani. Se iau în calcul producţia şi importurile, dar nu şi consumul neînregistrat. Datele disponibile provin din baza de date a OMS, pentru anul 2011. România se situează aproape de media UE, cu 10,54 litri alcool pur/locuitor/an (harta 29).

Dacă analizăm consumul în dinamică, se constată că în România exită un consum relativ stabil, apropiat mediei UE (fig. 52). Precizăm însă că luarea în considerare a consumului neînregistrat, poate afecta acest clasament convenabil.

3.5. CONSUMUL DE FRUCTE ȘI LEGUME

Consumul de fructe se calculează ca procent al persoanelor care consumă fructe cel puţin o dată pe zi. Pentru anul 2009 există date pentru 15 state, iar România ocupă locul 2 după Franţa (28,7%) (fig. 53).

Consumul de legume se calculează ca procent al persoanelor care consumă legume cel puţin o dată pe zi. Pentru anul 2009 există date pentru 15 state, iar România ocupă locul 3 după Franţa şi Malta, cu o pondere de 36,9% (fig. 54).

Harta 30. Prevalența consumului de fructe si legume o dată pe zi, populație totală, OMS UE, 2009

În figurile de mai jos se observă distribuția prevalenței consumului de fructe şi legume o dată

pe zi, la populația din regiunea europeană în anul 2009.

Harta 29. Consumul de alcool pur în populația de peste 15 ani, OMS EU, 2011

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

Fig. 52. Consumul de alcool pur în populația de

peste 15 ani în România și în UE, 2005‐2011

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

0

2

4

6

8

10

12

14

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

litri pe cap

de locuitor

RO UE

52


Fig. 53 Prevalența consumului de fructe o dată pe zi,

populație totală, UE, 2009 Sursa: ECHI – List of Indicators

(http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm)

Fig. 54 Prevalența consumului de legume o dată pe zi,

populație totală, UE, 2009 Sursa: ECHI – List of Indicators

(http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm)

3.6. EXPUNERI LA PARTICULE (PM10)

Cuantifică expunerea medie anuală a populaţiei urbane la poluare atmosferică (PM10). În anul 2012, România s‐a situat peste media UE, cu o expunere medie anuală de 33, faţă de 24,9 (harta 31). Datele în dinamică arată o scădere a poluării atmosferice în România, de la 49,4 în anul 2005 la 33 în 2012 (fig. 55).

Harta 31. Expunerea la PM10, populația urbană, UE, 2012

Sursa: ECHI (http://ec.europa.eu/health/indicators/indicators/index_

en.htm)

0

10

20

30

40

50

60

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

expunere medie anuala PM10

UE RO

Fig. 55 Expunerea la PM10, populația urbană, România si UE, 2000‐2009

Sursa: ECHI – List of Indicators (http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_

en.htm)

53


4 . INDICATORI PRIVIND RESURSELE ŞI ACTIVITATEA REȚELEI SANITARE

Tabel 38. Indicatorii activității rețelei sanitare

Nr. crt.

Indicator

1 RESURSE

1.1 Bugetul ocrotirii sănătății

1.2 Asigurarea populației cu paturi

1.3 Asigurarea populației cu personal medical și personal sanitar mediu

1.4 Dotarea cu aparatură medicală

1.5 Utilizarea serviciilor

2 INDICATORI DE ACTIVITATE

2.1 Consultații și tratamente

2.2 Număr internări în spitale

2.3 Om zile spitalizare

2.4 Utilizarea paturilor în spital

2.5 Durata medie de spitalizare

4.1. RESURSE

Tabel 40. Indicatorii privind resursele rețelei sanitare

Nr.crt. Indicator

1 Bugetul ocrotirii sănătății

2 Asigurarea populației cu personal medical și personal sanitar mediu

3 Asigurarea populației cu paturi

4 Dotarea cu aparatură medicală

5 Utilizarea serviciilor

4.1.1. Bugetul ocrotirii sănătăţii

Ponderea cheltuielilor publice pentru sănătate din P.I.B. este mică, în 2014 este de 4% din PIB, în creștere față de anul 2005, de 3,9%, cu doar 0,1% (tabel 45).

Tabel 45. Dinamica cheltuielilor publice pentru sănătate în România, în anii 2005‐2014 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

2005 2006 2007 2008 2010 2011 2012 2013 2014Chelt. publice consolidate (mil. lei) 11270,4 11297,1 17283,2 24221,7 21278,2 20524,7 22183,8 27427,3 26660,9

‐ pentru un locuitor (lei) 521,2 580,0 802,5 1126,4 992,9 961,1 1105,9 1372,3 1339,2

‐ la% din PIB 3,9 3,9 4,3 4,8 4,1 3,5 3,8 4,4 4,0

Comparativ cu celelalte țări europene, în anul 2013, bugetul acordat sănătății reprezintă mai puţin de jumătate din cât cheltuie unele țări pentru sănătate și mult mai mic decât media din Europa și din UE (fig. 61).

54


Fig. 61 Cheltuieli pentru sănătate din PIB (%), în ţările Uniunii Europene, în anul 2013

Sursa: (H.F.A septembrie 2015)

4.1.2. Asigurarea populaţiei cu personal medical şi personal sanitar mediu

Numărul şi rata densităţii personalului sanitar în anii 2005‐2014:

Tabel 41. Dinamica personalului sanitar în România, în anii 2005‐2014

2005 2006 2007 2008 2010 2011 2012 2013 2014

Nr. medici (fără stomatologi)

47388 46936 48199 50267 52204 52541 53681 54086 54929

‐ la 10.000 locuitori 21,9 21,7 22,4 23,4 24,4 25,1 26,8 27,1 27,6

‐ nr. locuitori/un medic 456 460 447 428 411 406 374 370 362

Nr. stomatologi 10249 10620 11651 11901 12990 13355 13814 14282 14879

‐ la 10.000 locuitori 4,7 4,9 5,4 5,5 6,1 6,3 6,9 7,1 7,5

‐ nr. locuitori/un stomatolog

2110 2032 1849 1807 1650 1599 1452 1399 1338

Nr. farmacişti* 9283 9932 11108 11704 13624 14575 15435 16301 17099

‐ la 10.000 locuitori 4,3 4,6 5,2 5,6 6,4 6,8 7,7 8,2 8,6

‐ nr. locuitori/un farmacist 2329 2173 1939 1837 1573 1465 1300 1226 1164

Nr. personal sanitar mediu 123455 126613 136353 132464 126656 125992 125141 126860 128899

‐ la 10.000 locuitori 27,1 58,7 63,3 61,6 59,1 59,0 62,4 63,5 64,7

‐ nr. loc. ce revin/un pers. san. mediu

175 170 158 162 169 169 160 158 154

Harta 32 arată numărul mare de județe în care există deficit de medici și numărul mare de locuitori ce revin la un medic, explicând și numărul mare de îmbolnăviri. Față de media pe țară (536,7 locuitori/ medic) sunt puține județele cărora le revine un număr mic de locuitori la un medic.

Harta 32. Asigurarea populației cu medici în România, în

anul 2014

Harta 33. Asigurarea populației cu medici de familie în


În ceea ce privește ponderea medicilor în România, pe grupe de vârstă, în anul 2014 (fig 58), situația se prezintă astfel: ponderea cea mai mare 28,66% (15742 medici) este dată de grupa de

55


vârstă 25‐34 ani, însă acest procent este crescut prin faptul că la această grupă de vârstă sunt cuprinși și medicii rezidenți în număr de 13613 (86,48% din această grupă de vârstă). Se constată un număr crescut de medici (11638 medici ‐ 21,19%) la grupa de vârstă 55‐64 ani și chiar și la peste 65 ani (1800 medici ‐ 3,28%), în timp ce medicii care termină rezidențiatul nu au locuri de muncă sau lucrează în alte țări.

În anul 2014, indicele de asigurare a populației cu medici de familie (harta 33) este de 6,4%oo locuitori (12.655 medici de familie), revenind 1573 locuitori la un medic de familie. Distribuția teritorială semnalează o acoperire redusă în județele: Ilfov, Botoșani, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu.

Analizând asigurarea populației cu medici pe specialități se constată că, cei mai mulți sunt în județele care sunt centre universitare cu profil medical. Indicii de morbiditate sunt mai crescuți în județele unde asigurarea cu medicii de specialitate este mai mare.

Este un fenomen îngrijorător de care trebuie să se țină seama.

0,03

28,66

24,4222,42 21,19

3,28

0

5

10

15

20

25

30

35

<25 ani 25‐34 ani 35‐44 ani 45‐54 ani 55‐64 ani 65+ ani

la % din total

Fig. 58 Ponderea medicilor pe grupe de vârstă în


Harta 34. Numărul total de medici la 100000 locuitori în

țările Uniunii Europene în anul 2013 Sursa: ECHI (European Core Health indicators)

Raportat la țările UE (harta 34), România are un număr mic de medici la 100000 pacienți

(264,4), în timp ce Bulgaria (397,7) se apropie de valorile din țările cu cei mai mulți medici, iar Ungaria (320,9) are indici mult mai mari decât țara noastră. Cele mai mari valori se înregistrează în Lituania (427,7) și Germania (401,7).

În anul 2014, indicele de asigurare a populației cu asistenți medicali (harta 35) cel mai redus a fost în județele: Ilfov, Călărași, Giurgiu și Ialomița.

Harta 35. Asigurarea populației cu asistenți medicali în


Harta 36. Asigurarea populației cu asistenți medicali

comunitari în România, în anul 2015

56


4.1.3. Asigurarea populației cu paturi în unitățile sanitare

Analizând în dinamică, în perioada 2005‐2014, numărul de paturi în spitale, sanatorii tbc, preventorii şi creşe se constată că s‐au înregistrat scăderi spectaculoase, urmând politica și strategia MS (tabel 42).

Tabel 42. Dinamica paturilor în unitățile sanitare în România, în anii 2005‐2014

2005 2006 2007 2008 2010 2011 2012 2013 2014

Nr total Paturi în spitale 142377 141225 137029 137016 129268 125147 125456 125798 125369

‐ la %o locuitori 6,6 6,5 6,4 6,4 6,0 5,9 6,3 6,3 6,3

Nr Paturi în sanatorii tbc 1437 1437 909 918 610 470 410 410 410

pat‐ la %ooo locuitori 6,7 6,7 4,4 4,3 2,8 2,2 2,0 2,1 2,1

Paturi în preventorii 555 495 420 420 370 320 312 297 297

‐ la %ooolocuitori 2,6 2,3 2,0 2,0 1,7 1,5 1,6 1,5 1,5

Paturi în creşe 14310 13220 13135 13569 14880 15206 15920 17425 ...

Consecutiv etapelor succesive de reformă, conform tabelului de mai sus se observă scăderea numărului de paturi în spitale în perioada 2005‐2014 într‐o proporţie de 11,9%, fără afectarea acoperirii populației cu paturi de spital care rămâne de 6,3%o, una dintre cele mai mari din UE.

Numărul de paturi din sanatoriile TBC scade în proporție de 71,5%, în preventorii a scăzut cu

46,5 %, aşa cum rezultă şi din indicii de asigurare a populației cu paturi pe diferite tipuri de unităţi sanitare cu paturi. Numărul de paturi din creşe înregistrează o creştere în perioada 2005‐2013.

Harta 37. Asigurarea populației cu paturi pe județe în România, în anul 2014

4.1.4. Dotarea cu aparatură medicală

Dotarea cu aparatură performantă este foarte importantă deoarece ajută la precizarea diagnosticului și în adoptarea măsurilor terapeutice. Aparatura de înaltă performanță, conform raportărilor unităților sanitare este puțină, raportat la 100000 de locuitori și neuniform distribuită în profil teritorial. Astfel, aparatele CT în România revin 1 la 100000 locuitori. În anul anul 2014 au fost efectuate 284821 CT‐uri.

Comparând cu celelalte țări membre UE, datele din 2013, România este dotată cu mai multă

aparatură raportată la 100000 locuitori decât Ungaria (0,8%ooo), dar mult mai puțină decât Danemarca (3,8%ooo locuitori), Lituania, Grecia, Bulgaria (3,4%ooo locuitori). Așadar, aparatura este puțină și de multe ori nefolosită.

57


Tabel 43. Dotarea unităților sanitare cu echipamente medicale cu tehnologie avansată în România, în anul 2014

Aparate (scannere) pentru:

Aparate Gamma

Aparate pentru:

tomografie computerizată (aparate TC)

tomografie cu emisie

de pozitroni (aparate PET)

rezonanţă magnetică (aparate RMN)

angiografie digitală (aparate DSA)

mărunţirea calculilor renali – litotriptor

(aparate LSI)

terapie cu

radiaţii (aparate RAD)

mamografii

Total 214 5 44 94 56 46 71 150 Rețea publică

121 1 35 36 44 28 62 96

Rețea privată

93 4 9 58 12 18 9 54

Harta 38. Numărul de aparate CT la 100000 locuitori în

țările Uniunii Europene, în anul 2013 Sursa: ECHI (European Core Health indicators)

Fig. 59 Numărul de examinări CT/1000 locuitori

Harta 39. Nr. de examinări RMN/1000 locuitori în țările Uniunii Europene în anul 2013

Sursa: ECHI (European Core Health indicators)

Fig. 60 Numărul de aparate RMN la 100000 locuitori

58


Un alt tip de aparatură de înaltă performanță este reprezentat de RMN. În anul anul 2014 au fost efectuate 39.442 RMN‐uri.

România se clasează pe locul doi, cel mai nefavorabil privind dotarea cu aceste aparate în anul 2013, revenind 0,4 la 100000 locuitori. Comparând cu aparatele (RMN) din dotarea altor țări, depășim Ungaria (0,3%ooo locuitori), dar avem mult mai puțin decât Grecia (2,4%ooo locuitori), Finlanda, Cipru, Austria, Bulgaria (0,7%ooo locuitori) etc. Implicit şi numărul de examinări este cel mai redus din UE.

4.1.5. Utilizarea serviciilor

Ca indicatori de utilizare a serviciilor am selectat numărul de tratamente și numărul de consultații pentru un locuitor. Dinamica ambilor indicatori este una descendentă, conform tabelului 44.

Tabel 44. Indicatorii activităţii reţelei sanitare în România, în anii 2005‐2014

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Consultaţii pentru un locuitor 4,6 4,5 4,5 4,3 3,7 3,8 3,8 4,1 4,0 4,1

Tratamente pentru un locuitor 1,3 1,1 1,1 1,1 1,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0,8

Distribuția teritorială evidențiază o acoperire cu consultații mai redusă în județele, Ilfov, Braşov, Călăraşi, Giurgiu, Suceava, Satu Mare, unele justificate de apropierea de marile centre universitare (harta 40).

Harta 40. Asigurarea populației cu consultații pe județe, în România, în anul 2014

Harta 41. Asigurarea populației cu tratamente pe

județe, în România, în anul 2014

Distribuția teritorială evidențiază o utilizare a tratamentelor mai redusă în județele, Ilfov,

Timiş, Arad, Bistrița, Vrancea și Braşov (harta 41).

59


4.2. INDICATORI DE ACTIVITATE

În continuare redăm doar unele dintre activităţile reţelei sanitare din anii 2005‐2014 (tabel 39).

Tabel 39. Indicatorii activităţii reţelei sanitare în România, în anii 2005‐2014

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Consultaţii pentru un locuitor 4,6 4,5 4,5 4,3 3,7 3,8 3,8 4,1 4,0 4,1

Tratamente pentru un

locuitor 1,3 1,1 1,1 1,1 1,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0.8

Internări în spitale la 100 loc. 24,6 24,1 24,0 24,8 24,9 23,6 21,3 21,8 21,9 20,9

Om zile spitalizare la 100 loc. 196,2 188,3 182,7 187,9 185,1 174,2 160,5 165,6 163,1 156,0

Utilizarea pat. spital (zile) 305,1 291,7 291,8 299,2 294,7 287,2 277,7 273,1 267,7 256,1

Durata medie de spitalizare

(zile) 8,0 7,8 7,6 7,6 7,4 7,4 7,5 7,6 7,5 7,5

În tabelul de mai sus sunt cuprinse consultațiile acordate de medicul de familie, cabinetele

de specialitate din rețeaua publică și camera de gardă. Este evidentă scăderea accentuată a activităţii sanitare în ultimul deceniu, a serviciilor

ambulatorii, ceea ce necesită studii concrete cu privire la necesarul asigurării populaţiei cu asistenţă medicală şi măsuri corespunzătoare.

60

Director: Prof. Dr. Ing. Victor Lorin Purcărea

Secretar Ştiinţific: Conf. Dr. Bogdan Voiculescu

Autor coordonator: Conf. Univ. Dr. Maria Alexandra Cucu

Autori: Dr. Constantina Cristea, Prog. Cristian Calomfirescu, As. Ecaterina Scorțan, Ec. Ecaterina Matei, Ec. Ana Constantin, Dr. Carmen Domnariu, Dr. Ioana Filip, Dr. Laura

Bălăşan, Ing. Adriana Galan, Dr. Ciprian Ursu, Dr. Silviu Rădulescu, Dr. Lăcrămioara Brînduşe, Dr. Silvia Teodorescu

Editare grafică: Ing. Cristina Chiriță, Dr. Ciprian Ursu, Dr. Silvia Teodorescu

Redactare: Autorii

Tehnoredactare: Consuela-Mădălina Gheorghe

Format: A4

Bun de tipar: aprilie 2016

Apărut: mai 2016

© Copyright 2016

Toate drepturile aparţin Editurii Universitare

“Carol Davila”

Editura Universitară „Carol Davila”

B-dul Eroii Sanitari nr. 8, sector 5, Bucureşti

Tel: 021.318.08.62 int. 199

isbn: 978-973-708-855-0insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2014/11/echi.pdfprofilul stĂrii...

Documents