iris moore - promisiunea trecutului

8/10/2019 Iris Moore - Promisiunea Trecutului

http://slidepdf.com/reader/full/iris-moore-promisiunea-trecutului 1/156

IRIS MOORE

Promisiunea

trecutului

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ION GEICU

ALCRIS



Capitolul 1

– Cu alte cuvinte, Stefan Bjornson ar fi singura [i unicapersoan` care v-a f`cut o ofert`?

– Nu pot s` v` ascund nimic. Dac` vremurile nu ar fi atâtde grele, am fi avut probabil [i alte propuneri, dar \n acestmoment majoritatea oamenilor au, dac` \ndr`znesc s` spun,cu]itul la gât. Conjunctura economic` nu preveste[te nimicbun [i ei trebuie s` se gândeasc` \nainte de toate s`-[ipl`teasc` \mprumuturile. Oricum, dup` p`rerea general`,Stefan a meritat achizi]ionarea acestor p`mânturi.

Fa]a lui Karen se \n`spri. – Nici nu se pune problema s`-i vând lui Stefan Bjornson!

zise ea cu o voce crispat`. Agentul imobiliar Arnold Teiger \ncepu s` dea semne de

ner`bdare. Cu fruntea \ncruntat` [i bra]ele \ncruci[ate lapiept, \[i roti fotoliul la stânga [i la dreapta, apoi o privi pe

Karen drept \n ochi.



– |mi place s` v-o repet, domni[oar` Haig, o vânzare este o vânzare. Dar da]i-mi voie s` v` pun o \ntrebare indiscret`: \nm`sura \n care nu inten]iona]i s` locui]i aici, de ce v`intereseaz` dac` x sau y achizi]ioneaz` proprietatea tat`luidumneavoastr`?

– |i acord o mare importan]`, asta-i tot, r`spunse earidicându-se.

Dup` [ocul mor]ii subite a tat`lui ei, trebuia acum s`\nfrunte un trecut asupra c`ruia aruncase un v`l de mul]i anide zile. Se duse pân` la fereastr` [i privirea ei r`t`ci dincolode casele din c`r`mid` din Crookston, la [irul de arbori careprotejau or`[elul de apele umflate ale lui Red Lake River.Timpul se scursese, dar \mprejurimile nu se schimbaser`

deloc. De la postul ei de observa]ie, putu s` vad` c` toategarajele purtau \nc` acelea[i firme [i c` strea[inacinematografului atârna \nc` \n buc`]i \n col]ul stâng.

Dac` reg`sea neschimbat ora[ul copil`riei sale, nu acela[ilucru putea spune despre ea. Karen se schimbase. Cândp`r`sise locuin]a familei ca s` plece la universitate, acumtreisprezece ani, era \nc` o tân`r` fat` naiv`... Atât de naiv`

\ncât s` cread` c` b`iatul pe care-l iubea \[i va ]inepromisiunile, c` va veni curând s-o \ntâlneasc` [i c` viitorul le

va apar]ine.Cuprins` de un val de nostalgie, \nchise ochii [i suspin`

u[or. Apoi \[i veni \n fire [i f`cu stânga-mprejur. – Domnule Teiger, a]i \ncercat totu[i s` g`si]i un alt

cump`r`tor? insist` ea.

6 IRIS MOORE



– Drept s` spun, n-am v`zut necesitatea. Când ne-a]i sunatdin Arabia Saudit`...

– Din Kuweit, rectific` ea ma[inal. – S` admitem. Nu este mai pu]in adev`rat c` \n momentul

acela mi-a]i cerut s` vând proprietatea f`r` s` m` preocupeprea mult pre]ul. Oferta lui Stefan fiind cea mai onest`, n-amconsiderat necesar s`...

– Asta v` repro[ez!|n realitate, pentru Karen nu era o prblem` de bani, ci de\ncredere [i aflase pe pielea ei c` Stefan nu era un om decuvânt. Purta \nc` inima ei urmele tr`d`rii lui [i pentru nimic\n lume nu-i va ceda nici cea mai mic` buc`]ic` din terenulfamiliei Haig.

– Nu uita]i, domni[oar`, c` tat`l dumneavoastr` [i Stefan

erau foarte lega]i. Ei se ocupau de terenurile lor ca [i cum ar fi fost vorba de o singur` [i mare exploata]ie, Stefan oferindu-[i\ntotdeauna serviciile pentru lucr`rile cele mai grele.

Preocupat s`-[i conving` clienta, b`rbatul scund [idurduliu vorbea cu o voce calm` [i sigur`, accentuând cuvintele.

– Ca to]i oamenii din micul nostru ora[, nu m` \ndoiescnici o clip` c` \n mintea tat`lui dumneavoastr`, amabilitatea [igenerozitatea lui Stefan meritau o compensa]ie.

Dar Karen nu \n]elegea astfel. Ea considera c` nu-i maidatora nimic lui Stefan Bjornson [i prefera s` taie definitiv leg`turile cu el, \ntr-un fel cât mai radical cu putin]`.

Totu[i, \n sufletul ei, ideea de a-i provoca necazuri oindispunea [i trebui s` se sileasc` pentru a face s` tac`

protestul din inima ei.

PROMISIUNEA TRECUTULUI 7



– V` cer s` binevoi]i s` g`si]i un alt cumnp`r`tor, \l anun]èa hot`rât`.

– N-o s` fie u[or. Cum v-am explicat, oamenii, pe aici... – Ei bine, cùta]i \n alt` parte! La Minneapolis, sau la

Chicago.Nemaiavând argumente, agentul imobiliar r`mase gânditor

câteva clipe.

– Voi \ncerca, zise el \n sfâr[it, frecându-[i b`rbia, dar asta v` va pricinui costuri suplimentare. – Asculta]i-m`, domnule Teiger, eu n-am s` a[tept la

nesfâr[it. |ntr-o lun` m` \ntorc la Londra, [i trebuie neap`ratca aceast` afacere s` se termine pân` atunci.

– O lun`? repet` el, cu \ndoial`. Nu pot s` v` promit nimic. – Foarte bine. |n cazul acesta, \n]elege]i c` voi apela [i la

altcineva.|[i lu` po[eta [i adùg` pe un ton sfid`tor:

– Aceast` proprietate va fi vândut` \n urm`toarele treizecide zile [i nu lui Stefan Bjornson. Acestea sunt preten]iile mele.

Asta-i tot.F`r` a renun]a la calmul lui, interlocutorul ei se ridic` s-o

conduc` la u[`. – Sunte]i liber` s` m` scoate]i din aceast` afacere, spuse el,

dar \nainte de a lua o asemenea hot`râre, ar trebui s` v`gândi]i de dou` ori. Crede]i-m`, nu i-ar fi f`cut o mai marepl`cere tat`lui dumneavoastr` decât s`-l vad` pe Stefanpreluând [tafeta [i continuând s` lucreze p`mânturile lui.

***

8 IRIS MOORE



Gr`bit` s` rezolve aceast` problem` cât mai repede, Karense hot`r\ s`-i fac` o vizit` lui Stefan pentru a-i expune limpedeinten]iile ei.

A[a \ncât se g`sea la sfâr[itul acestei dup`-amieze calde [iumede gata s` traverseze un câmp de sfecl` de zah`r \npantofi de ora[. Ie[ise atât de contrariat` de la \ntrevederea cuagentul imobiliar, \ncât n-avusese timp s` treac` pe acas` ca s`

se schimbe. Ajunse curând la planta]ia de molizi [i brazi care separadomeniul familiei Haig de cel al familiei Bjornson. „P`dureanoastr` fermecat`“, \i spuneau ei odinioar`. Cu emo]ie, c`lcasolul acoperit de ace de brad \n timp ce o mierl` fluiera cât o]inea gura pe ramurile cele mai \nalte. Era un loc minunatunde, cândva, Stefan [i cu ea veneau s` se vad` pe ascuns, o

oaz` de vis unde schimbau s`rut`ri pasionate [i \[i jurau iubirepe via]`.

Dar aceste frumoase timpuri trecuser` pentru totdeauna. Atâtea \ntreb`ri r`mase f`r` r`spuns, atâtea incertitudini [ifrustr`ri, sfâr[iser` prin a \ntuneca cele mai frumoase amintiri[i a-i zdruncina \ncrederea.

Nu mai erau acum decât câ]iva metri pân` la casa cu[arpant` de lemn. |n fa]`, \l v`zu pe Stefan, cu bustul gol, cucapul dat pe spate, bând ap` cu l`comie dintr-un furtun destropit. Cu inima strâns`, se opri s`-l priveasc`. La prima

vedere, timpul p`rea c` nu avusese nici o influen]` asupra lui.Nici un dram de gr`sime nu-i \ngreuna talia. Dar, trist` ironiea sor]ii, purta de acum \nainte pe gât [i pe bra]ele musculoase

urmele maieului, semn dup` care se recuno[teau oamenii cu




pielea ars` de soare, care munceau p`mântul cât e ziua delung`. Odinioar`, Stefan se amuza de asta cu atât mai mult`pl`cere cu cât nutrea planuri de viitor care, spunea el, \l vor scuti de munca ingrat` a p`mântului.

Atunci, de ce \[i schimbase brusc p`rerea? De ce-i \ntorsesespatele lui Karen [i curmase visele lor de evadare?

Ca pentru a r`spunde acestor \ntreb`ri, chiar \n clipa aceeaStefan \ntoarse capul \n direc]ia ei. El \ncerc` s` nu lase s` se

vad` nimic din tulburarea lui; \nchise \ncet apa, \[i lu` c`ma[adin zbor [i porni \n \ntâmpinarea ei.

Abia putea s` cread` v`zând-o pe frumoasa Karen \ntoars`printre ei s`i. Dar o Karen atât de schimbat` fa]` de tân`racare-l p`r`sise cu atâ]ia ani \n urm`! |n timp ce ea str`b`tuselumea \ntreag` intervievând zeci [i zeci de celebrit`]i, el

prinsese r`d`cini \n Crookston, \nconjurat de mica lui familie[i de cele câteva hectare de teren cultivabil. A[a hot`râse soarta, dar nu regreta nimic. Ast`zi, putea fi

mândru de copiii lui [i r`mânea convins c` f`cuse, \n urm` cutreisprezece de ani, o alegere bun`.

Dar iat` c` ea se \ntorsese. Pe teritoriul ei. |n propria eicurte. Era oare un semn al destinului? O invita]ie s`-[i spun`

c` nu era pierdut` orice speran]`? – Helo Karen! |mi face al naibii de mare pl`cere s` te rev`d,zise el acordându-i un zâmbet.

Ea nu r`spunse nimic. Nervoas`, nu-[i putea lua privirea dela bustul lui Stefan, pe care str`luceau câteva pic`turi de ap`.Când, \n sfâr[it, \[i ridic` ochii spre gura lui senzual`, sim]i unnod \n gât [i se gr`bi s`-i spun` scopul vizitei, \nainte s-o

p`r`seasc` tot curajul.

10 IRIS MOORE



– Am venit numai ca s` te anun] c` refuz s`-]i vând terenul,zise ea \ntr-un murmur.

Stefan o cercet` \ndelung, cu o figur` imperturbabil`. – Credeam c` am f`cut o ofert` echitabil`, dar dac` tu

consideri c` terenul valoreaz` mai mult... – Nu vreau nimic de la tine [i nu vei ob]ine nimic de la

mine. Prefer chiar s`-mi vând proprietatea pe nimica toat`

decât s`-]i revin` ]ie. – Pe cuvântul meu, dac` a[a vezi tu lucrurile... l`s` el s`-iscape, vrând s` se arate \mp`ciuitor.

Surprins` s`-l vad` renun]ând atât de u[or, Karen \i aruncò privire suspicioas`.

– Ai g`sit un alt cump`r`tor? se interes` el. – |nc` nu, dar acesta n-o s` \ntârzie.

Mai trebuia s` porneasc` \n cùtarea unui agent imobiliar mai cutez`tor [i ca [ansa s`-i surâd`. Dar despre asta nu-i suflò vorb` lui Stefan.

– M` dete[ti \nc` tot atât de mult? – Oh, da! r`spunse ea f`r` s` ezite, ca [i cum voia s` se

conving` [i mai bine. – P`cat! Speram c` \ntoarcerea ta s` ne dea ocazia s`

relu`m leg`turile.El \[i puse c`ma[a [i cu un gest dezinvolt \[i aranj` p`rul

decolorat de soare. Karen remarc` atunci c` ridurile din col]ulochilor se accentuaser` cu trecerea anilor [i datorit` munciigrele pe câmp.

– |]i imaginai poate c` am putea \ntre]ine raporturi de

bun` vecin`tate, ca \n trecut? zise ea cu ironie.




– Da, cam a[a ceva.Deodat`, expresia fe]ei lui se \ntrist` [i adùg`:

– |mi pare sincer rù de moartea tat`lui tù. Era un om detreab`, foarte apropiat.

Acest elan de simpatie \i merse drept la inim` lui Karen [i,pentru o clip`, \[i uit` ranchiuna.

– Abia pot s` cred! Vorbisem câteva zile mai \nainte [i n-am

sesizat nimic nelini[titor... P`rea chiar c` este \n plin` form`.|mi amintesc c` l-am sunat de la Londra, exact \nainte de apleca pentru un reportaj \n Orientul Mijlociu...

– Mi-a spus c` i-ai telefonat. {tii, era grozav de mândru detine. P`stra cu grij` toate articolele tale.

– Da. {i când le-am g`sit \n biblioteca din salon, clasate [iaranjate \ntr-o map` mare cartonat`, m-am sim]it teribil de

r`v`[it`. Eram la fel de emo]ionat` ca [i când a[ fi r`sfoit unalbum cu fotografii.

– Nu regreta decât un lucru, c` nu veneai mai des s`-l vezi.Dar poate c` era din cauza mea?

– Cutreieram lumea \n lung [i-n lat. O jurnalistìndependent` nu face \ntotdeauna ce vrea sau când vrea.

Atunci când am [ansa s` mi se propun` un reportaj undeva,nu-mi pun prea multe \ntreb`ri, m` reped acolo... pentru c`,la sfâr[itul lunii, \n]elegi, trebuie s`-mi pl`tesc facturile.

Adev`rul era cu totul altul, bine\n]eles, dar cum s`recunoasc` f`r` s` deschid` vechile r`ni sau f`r` a-[i pierdedemnitatea? Dac` \n decursul anilor \[i r`rise vizitele, fusesenumai din cauz` c` nu suporta ideea c` la câ]iva pa[i de casa

ei, Stefan ducea o via]` fericit` cu alt` femeie. Fiecare din

12 IRIS MOORE



scurtele ei [ederi la Crookston o marcaser` teribil [i, dinaceast` cauz`, pleca \ntotdeauna cu sentimentul c` era jupuit`de vie.

– Inten]ionez s` angajez pe cineva pentru seceri[, aunun]èa, revenind brusc la ceea ce o adusese acolo.

– De ce? Pot foarte bine s` m` ocup eu. Tat`l tù [i cu minene-am \mp`r]it munca \ntotdeauna.

– Timpurile s-au schimbat, Stefan. Va trebui s` teobi[nuie[ti cu asta.

– Pentru tine, ar fi o cheltuial` inutil`. Te asigur c`... – Nu te ocupa de asta. Sunt banii mei [i-i cheltuiesc cum

cred de cuviin]`.Descump`nit de atâta agresivitate, Stefan \ncerc` s-o aduc`

pe Karen la sentimente mia bune. Veni foarte aproape de ea [i

o privi \n ochi. – Dac` vom continua s` ne cert`m, nu vom ajunge la nimicbun. De ce s` nu redevenim prieteni?

Propunerea era desigur atr`g`toare, dar Karen [tia preabine c`, acceptând, \nsemna pierderea ei. Oice rela]ie cu Stefanrisca s` alunece pe un teren periculos [i ea nu voia s` ajung` adoua oar` victima sl`biciunilor ei. Faptul c` Stefan era v`duv

de trei ani – [i, \n consecin]` liber – cum tat`l ei nu uitase s`-iaminteasc` \n scrisorile lui, nu schimba nimic. Trecutul seridica \ntotdeauna \ntre ei ca o fort`rea]` de necucerit.

– Acum, vezi tu, am devenit mai exigent`, r`spunse ea cuo voce tìoas`. A[tept de la prietenii mei o mare loialitate [i,s` fiu sincer`, nu cred c` tu ai aceast` calitate.

Stefan nu clipi, dar o lic`rire de ciud`, sau poate de regret,

trecu prin ochii lui.




|n acel moment, autobuzul [colar se opri pe drum. Treicopii surescita]i s`rir` pe asfalt, f`când semne vioaie colegilor de clas`.

Copiii lui Stefan! se gândi Karen mâhnit`. Sim]i dintr-odat` un mare gol [i regret` c` nu putea fugi la cel`lalt cap`t allumii pentru a sc`pa de acest trecut care o h`r]uia.

Dar cei trei pu[ti traversau deja curtea \n fuga mare,

ciond`nindu-se. Trei capete blonde, de culoarea aurului,replici perfecte ale tat`lui [i ale unchiului Jack.

Cea mai mare ajunse prima la ei. Era o lungan` pu]in camstângace, cum sunt toate fetele de vârsta ei.

– Ei, papa, pot s`...? – D`-mi m`nu[a! url` fratele ei, ajuns \n spatele ei. Tat`,

mi-a luat m`nu[a [i nu vrea s` mi-o dea \napoi! – |nceteaz` s` te smiorc`i! }ine, iat` m`nu[a ta! ce a[ puteaface cu urâ]enia asta?

Stefan \[i trecu un bra] dup` gâtul fiicei lui [i o strânselâng` el cu tandre]e.

– O clip`, v` rog! zise el cu o aparen]` de seriozitate. Vreaus` v` prezint pe cineva. Karen, nu cred c` i-ai cunoscut pe

copiii mei. Micul spiridu[ care \ncheie alaiul este Shelly;neastâmp`ratul acesta dezordonat este Bobby; [i iat-o [i pefiica mea mai mare, Bonnie.

Karen \i privi pe rând, ne[tiind prea bine ce s` spun`. Apoi,privirea ei se opri asupra celei mai mari, care \i sem`na leittat`lui ei: aceia[i ochi alba[tri, acela[i oval al fe]ei, accea[i

siluet` alungit`. Devenind brusc con[tient` c` avea \n fa]a ei,

14 IRIS MOORE



\n persoana lui Bonnie, dovada clar` a infidelit`]ii lui Stefan,\[i pierdu complet cump`tul. Se sim]i p`lind [i avu impresiac` p`mântul \i fuge de sub picioare.

Stefan puse cu delicate]e o mân` pe um`rul ei. – Te sim]i bine? o \ntreb` el \n [oapt`. – Da, foarte bine.Ea f`cu instinctiv doi pa[i \napoi, pentru a evita orice

contact fizic cu Stefan [i se for]` s` zâmbeasc` celor trei copii. – Sunt foarte mul]umit` s` v` cunosc pe to]i.Bonnie se mul]umi s`-i r`spund` cu un surâs politicos

\nainte de a-i atrage din nou aten]ia tat`lui ei asupraproblemei care-i st`tea pe inim`.

– Mary Ellen m-a invitat s` ascult ultimul album al lui

Stompint Wild. Se pare c`-i genial. |]i promit c` m` \ntorc\nainte de cin`. – Grupul `sta e o nulitate, trâmbi]` Bobby, punându-[i

m`nu[a de baseball, sub privirile amuzate ale tat`lui s`u.Bonnie se preg`tea s-o [tearg`, dar Stefan o re]inu de bra].

– Nu atât de repede, domni[oar`! Mi se pare c` ai uitat s`faci ceva azi-diminea]`, nu?

– Oh, tat`, te rog, nu acum, altfel voi pierde autobuzul! \limplor` ea.

|n timp ce \[i pleda cauza, Bobby se \ndrept` spre cas`, jucându-se vesel cu mingea. Probabil c` acest mic dr`cu[or denou` ani era mai interesat de delicioasele fursecuri preg`titede doamna Johnson, decât de o discu]ie contradictorie \ntre

sora [i tat`l lui.




– Dac` n-a[ fi observat, iapa ta n-ar fi avut nimic demâncare toat` ziua, zise Stefan.

– Dar pentru c` te-ai ocupat tu, n-a fost nimic grav, seap`r` Bonnie. Mâine am s` r`mân mai mult timp cu ea, ca s`\ncerc s` m` fac iertat`.

– Oh, s` fii sigur` c` nu vei sc`pa, draga mea. Te sf`tuiescs` pui ceasul s` sune cu o jum`tate de or` mai devreme ca de

obicei, ca s` ai timp s` faci tot ce trebuie. Pân` atunci, uit`-]iprietena [i gr`be[te-te s` faci curat \n boxa lui Patch [i s`-ischimbi a[ternutul de paie.

– Tat`... N-ai dreptul! strig` ea indignat`.El veni \n fa]a ei, \i lu` b`rbia \ntre degetul mare [i ar`t`tor

[i o privi \ncruntâdu-[i sprâncenele.

– Ce ]i-ai f`cut la ochi? S-ar spune c` ai primit o lovitur` depumn. – Foarte nostim! |]i atrag aten]ia c` asta se nume[te

machiaj, tat`. Ar trebui s` te ]ii la curent. Toate fetele, ast`zi,\[i fac ochii.

Stefan \nghi]i lovitura nu f`r` oarecare iritare: latreisprezece ani abia, fata lui urma deja exemplul fetelor mai

mari ca ea! – Nu vreau s` [tiu ce fac celelalte fete. Ceea ce este sigur,

este c` vei mai a[tepta câ]iva ani ca s` te machiezi, \i replic` elcu autoritate. Prin urmare, când te duci sus s` te schimbi,profit` [i-]i spal` fa]a. {i s` [tii c` lui Patch pu]in \i pas` dac`semeni sau nu cu Madonna.

Vexat`, Bonnie porni din loc cu un aer demn, morm`ind:

16 IRIS MOORE



– Ur`sc via]a la ]ar`! O ur`sc! O ur`sc!Stefan \[i aminti c` o auzise adesea pe Karen proferând

acelea[i cuvinte amare, cu ani \n urm`, dar pe vremea aceea el\n]elegea acest spirit de revolt`. Ast`zi, era tat` de familie [i ogrea responsabilitate ap`sa pe umerii lui.

|[i aminti deodat` c` cea mic` a[tepta cu r`bdare s`-iacorde aten]ie [i se gr`bi s`-[i repare gre[eala. Shelly merita cu

atât mai mult aten]ia lui deoarece dup` moartea mamei saleavusese tendin]a s` se retrag` periculos \n ea \ns`[i. – A[adar, p`pu[ica mea, cum a fost ast`zi la [coal`? \ntreb`

el mângâindu-i frumoasele bucle blonde. – Am luat un zece la tema de matematic`, anun]` ea cu

mândrie.Stefan o ridic` de la p`mânt [i o s`rut` ap`sat pe obraji.

– Tu e[ti cea mai bun`, micu]a mea... la fel de istea]` cab`trânul t`u tat`, zise el \nvârtind-o \n jurul lui. – Tu nu e[ti b`trân, tat`! protest` ea \n hohote de râs.|n tot acest timp, Karen nu se clintise din loc. Privea scena

for]ându-se s` nu se ghiceasc` nimic din sentimentele ei. – Mai ales, nu purta copiilor pic`, o rug` el. Ei n-au nici o

leg`tur` cu povestea noastr`.

– Sunt pe deplin con[tient`. Nu te nelini[ti, [tiu foarte binea cui este vina.




Capitolul 2

– Nu este cinstit s` te \ntorci astfel \mpotriva mea, mai alesc` n-ai vrut niciodat` s` afli adev`rul.

– Mi se pare c` faptele vorbesc de la sine, r`spunse ea cuo voce f`r` inflexiuni. Dup` to]i ace[ti ani, n-ai cu siguran]`inten]ia de a t`g`dui paternitatea acestor trei copii \ncânt`tori.

Stefan vru s` r`spund`, apoi se r`zgândi. S` readuc` \ndiscu]ie un subiect atât de delicat, \n prezen]a micu]ei saleShelly, \l tulbura teribil.

– Cred c` nu-i momentul cel mai nimerit s` discut m despre trecut.

– Pentru prima dat` sunt de acord cu tine. Ca s`-]i spuntotul, nici m`car nu \n]eleg necesitatea de a discuta, r`spunseea \ntorcându-i spatele.

Stefan scoase un u[or suspin [i asist`, descump`nit, laplecarea ei precipitat`. Ce i se repro[a, oare, lui care \[i f`cuse\ntotdeauna o chestiune de onoare de a ac]iona \n orice

\mprejurare din dragoste pentru aproapele lui?



Faptul c` reluase lucrarea terenului familial dup` ce tat`lsù f`cuse o criz` cardiac`; c` o l`sase pe Karen s` plecepentru a \nflori departe de el; sau asumându-[iresponsabilit`]ile \n locul fratelui sù Jack, de fiecare dat`d`duse dovad` de abnega]ie pentru a asigura fericirea altuia.Deoarece, credea el cu bun-sim], \n toate \ncerc`rile trebuie sìei via]a a[a cum este: c` plou`, bate vântul, sau arde soarele,

c` evenimentele \]i sunt favorabile sau nu, trebuie s` [tii s` teadaptezi.

Cu toate acestea, r`m`sese \ntotdeauna cu o greutate peinim` [tiind c` ea credea c`-i fusese infidel. De aceea, dacèxista o cât de mic` [ans` s` fie din nou \mpreun`, trebuia mai\ntâi s-o determine s`-i asculte povestea.

Dar orice \i rezerva viitorul, cei trei copii ai lui vor r`mânepentru totdeauna ce avea mai de pre] pe lume.Se trezi din reveria lui \n momentul când Karen disp`ru la

ad`postul arborilor. – Vrei s` vii s` conduci tractorul cu mine? \i propuse el lui

Shelly.Micu]a \[i ascunse capul \n scobitura um`rului tat`lui ei

[i-[i trecu bra]ele dup` gâtul lui. – Te iubesc, t`ticule! Spune-mi, n-ai s` pleci ca mama? – N-am s` te p`r`sesc niciodat`, inimioara mea. Niciodat`,

o asigur` el strângând-o cu putere la piept, emo]ionat pân` \nadâncul sufletului.




***

A doua zi diminea]`, Karen se trezi foarte devreme,surâz`toare [i relaxat`. |mbr`c` o bluz` [i ni[te blugi [i ie[i \ngr`din`. Reg`si imediat senza]iile de mult uitate, ca parfumulflorilor de câmp, care se \ntindeau cât vedeai cu ochii,

zgomotele motoarelor de tractor, cântecul ciocârliilor sauu[orul fo[net al frunzelor.

Era ora cea mai pl`cut` a zilei, momentul când era bine s`nu faci nimic, doar s` profi]i de binefacerile naturii. Soarele vaurca \n curând pe cer [i \ncetul cu \ncetul o c`ldur` jilav` [isufocant` \[i va \ntinde mantia ap`s`toare peste câmpie. Dar,

pân` atunci, ce pl`cere s` savurezi aceast` pace matinal`.O pace totu[i foarte fragil`, se gândi ea \ntorcând privireaspre casa lui Stefan. Locuin]a familiei Bjornson, cu camereleei mansardate, \i era la fel de familiar` ca propria ei cas`. |icuno[tea toate col]urile [i cotloanele, \[i mai amintea cuemo]ie de mama lui Stefan forfotind \n fa]a ma[inii de g`tit,având mereu grij`, iarn` sau var`, s` aib` la \ndemân` mici

dulciuri pentru unii [i al]ii. Vis`toare, merse de-a lungul [irului de pomi care separau

cele dou` propriet`]i, dep`[i locul unde construise o caban`de lemn cu Stefan, apoi atinse perimetrul unde \ncercaser`zadarnic, \n cursul unei ierni deosebit de aspre, s`construiasc` un iglu. Un surâs \i lumin` fa]a când \[i aminti b`taia

cu bulg`ri de z`pad` [i crizele de râs nebun care urmaser`.

20 IRIS MOORE



Pe vremea aceea, Stefan [i Karen erau tineri, plini de via]`[i de nedesp`r]it. Stefan \i spunea Kari-Kari [i \mp`r]ea cu eacele mai mari secrete ale lui. Pu]in mai târziu, cunoscuser`\mpreun` primii fiori ai dragostei [i el \i [optea \nc` \nureche numele Kari-Kari, care le evoca amândurora o pas`reexotic`.

F`r` \ndoial`, Karen ar fi suferit mai pu]in din cauza

tr`d`rii lui sau ar fi acceptat s`-l ierte dac` n-ar fi fost atât deintim lega]i, atât de \ncrez`tori unul \n cel`lalt.

|n acea fatidic` lun` septembrie a anului 1982, cândp`r`sise Crookston, avuseser` o mic` ceart` care, crezuse ea,nu va avea consecin]e. |[i spusese c` atunci când se va\ntoarce \n vacan]` de Ziua Recuno[tin]ei, vor fi atât de ferici]i

s` se reg`seasc`, \ncât se vor iubi [i mai mult. Dar cândrevenise acas`, o a[tepta o foarte nepl`cut` surpriz`: \nabsen]a ei, Stefan Bjornson se c`s`torise. Deodat`, vraja\ncetase s` mai aib` efect, visele se spulberaser`. Dar niciatunci, nici ast`zi, nu vrusese s` [tie ce se \ntâmplase.

Abandonat` tristei sale sor]i de logodnic` p`r`sit`, plecase dinnou, cu inima zdrobit`, c`tre orizonturi \ndep`rtate, c`utând

cu disperare refugiu \n munca ei de reporter.Pierdut` \n evocarea acestor amintiri ap`s`toare, ajunse

f`r` s`-[i dea seama la marginea [oselei. Se preg`tea s` se\ntoarc` din drum, când o umbr` se profil` la mai pu]in detrei metri de ea, apoi se ghemui lâng` trunchiul unui bradenorm. Cine putea hoin`ri prin preajm` la o or` atât de

matinal`?




– Oh, v` implor, nu-i spune]i tatei c` m-a]i v`zut! o implor`Bonnie ridicând ochii ei mari, \ncercui]i cu negru.

Nec`jit` c` se l`sase surprins`, \nchise repede mica trus`de machiaj, pândind cu coada ochiului reac]ia lui Karen.

Expresia lui Karen r`mase impenetrabil`. Dac` exista uncopil pe lume cu care [i-ar fi interzis orice complicitate,aceasta era fata mai mare a lui Stefan. Dar, amintindu-[i cum

fuseses ea la aceea[i vârst`, nu putu s` \ncerce decât simpatiepentru Bonnie [i micile ei secrete.

– Tu e[ti mai abil` decât eram eu, remarc` ea. Eu nu m-a[fi gândit niciodat` s` m` machiez pe ascuns, a[teptândautobuzul. A[teptam \ntotdeauna s` ajung la liceu [i atunci m`repezeam la toalet`, asigurându-m` c` nu venea nimeni s` m`

deranjeze.Bonnie \i arunc` o privire perplex`. – |n]elegi, tat`l meu era la fel ca al t`u, nu m` l`sa s` m`

machiez. La [aisprezece ani, n-aveam \nc` dreptul s`-mi daucu rimel sau cu pudr` pe obraji.

– Nu este un viciu! suspin` Bonnie. Tata nu \n]elege nimicdin asta. Dar \mi \nchipui c` dac` locuiam \ntr-un ora[ mare ca

Chicago de exemplu, sau Minneapolis, s-ar fi ar`tat mai tolerant.Karen nu f`cu nici un comentariu. La urma urmei, nu era

problema ei dac` Bonnie nu-l ascult` pe tat`l ei sau c` d`deadovad` de prost-gust \n alegerea produselor de machiaj.

– Mary Ellen crede c` ar trebui s` folosesc fard de pleoapealbastru. Ea spune c`-mi va pune \n valoare ochii.

Dumneavoastr`, ce crede]i?

22 IRIS MOORE



– Fiindc` ai un ten deschis, te sf`tuiesc s` folose[ti maidegrab` un gri deschis sau un roz pal, dar este o p`rere cutotul personal`.

– Gri? repet` Bonnie, f`când o mutr` dezgustat`. – Un gri pastelat, da. Mi se pare c` un albastru pronun]at

]i-ar da un aer prea...Cuvântul „vulgar“ \i veni \n minte, dar se opri, ezitând. Nu

dorea s` fie dezagreabil`, nici nu dorea s` discute despreastfel de lucruri cu fata lui Marvis Bjornson.

– Prea sofisticat, poate, insinu` ea, for]ându-se s` par`conving`toare. |n locul t`u, a[ rezerva albastrul pentru mariocazii, petrecere o dansant`, sau o ie[ire la teatru.

– {i pentru rujul de buze, ce m` sf`tui]i? continu` Bonnie.

Mi-ar trebui ceva discret, altfel tata risc` s` fac` o dram` din asta. – Po]i foarte bine s` nu folose[ti. Buzele tale sunt evidentde un roz frumos.

Buze pline [i senzuale, ca cele ale lui Stefan, se gândi Karencu o mic` \mpuns`tur` \n inim`.

Se \ndep`rtase câ]iva metri, când vocea lui Bonnie o ]intuilocului.

– Dup` doamna Johnson, odinioar`, tata [i dumneavoastr`a]i avut o sl`biciune unul pentru altul.

– Am crescut \mpreun`, se mul]umi s` r`spund` Karen.De fapt, nu exista persoan` \n Crookston care s` nu fi fost

la curent cu leg`tura ei cu Stefan. – Dac` am \n]eles bine, era]i mai mult decât prieteni,

insist` Bonnie.




– Ce s`-]i spun? A trecut atât de mult timp. Lumea s-aschimbat de atunci, [i noi la fel.

Dup` ce-[i ascunse trusa de machiaj \n scorbura copacului,Bonnie vru s` [tie dac` o cunoscuse pe mama ei.

– Nu foarte bine. Locuia \n ora[, [i \n liceu n-am fost \naceea[i clas`. Cred c` era cu o clas` sau dou` \n urma mea.Totu[i, am avut uneori ocazia s` facem mici plimb`ri\mpreun` cu iubi]ii no[tri respectivi.

Karen \[i amintea de Mavis ca de o fat` mai curândsimpatic`, dar c`reia \i lipsea ambi]ia. Poate pentru c` era preapreocupat` s` plac`. Nu este mai pu]in adev`rat c` pe vremeacând se \ntâlnea cu Jack, fratele lui Stefan, \[i luaser` amândoiprostul obicei de a se s`ruta \n public, astfel \ncât, \n cele dinurm`, Karen [i Stefan hot`râser` s` nu mai ias` cu ei.

Claxonul autobuzului [colar puse cap`t brutal acesteiconversa]ii \n care s`riser` de la una la alta. Bonnie \[i lu`lucrurile de [coal`, \[i scutur` de praf ciorapii albi [i se r`suci\n minijupa ei.

– |mi promite]i s` p`stra]i secretul? \ntreb` ea \nc` o dat`.Tata nu trebuie s` [tie c` m-a]i \ntâlnit \n aceast` diminea]` [imai ales ce f`ceam.

– Po]i pleca lini[tit`, am s` fiu mut` ca un pe[te. – Mai era ceva ce vroiam s` v` spun. Dac` o s` vre]i s` ie[i]idin nou cu tata, eu personal n-am nimic \mpotriv`. |mi dauseama c`, dup` moartea mamei, sufer` de singur`tate [i astam` mâhne[te.

F`r` s` mai a[tepte, se avânt` spre [osea.„Hot`rât lucru, copiii cresc prea repede. Nimic nu le

scap`“, se gândi Karen descump`nit`.

24 IRIS MOORE



***

Dup` \ntoarcerea acas`, d`du mai multe telefoane unor agen]i imobiliari din zon`, dar f`r` rezultat. Ca [i cum se\n]eleseser` cu to]ii s` sus]in` c` domnul Teiger [tia cuexactitate ce f`cea [i c` nu va g`si un cump`r`tor mai bun

decât Stefan Bjornson.Furioas`, nu se recuno[tea \nc` \nfrânt` [i consult` anuarul

ora[ului Grand Forks. Acestea \i vor lua poate timp [i energie,dar va sfâr[i prin a reu[i s` g`seasc` pe cineva c`ruia s`-i\ncredin]eze aceast` afacere, o persoan` eficace [i obiectiv`,atent` s`-i dea deplin` satisfac]ie.

Abia \[i \ncepuse c`ut`rile când sun` telefonul. – Hello, frumoasa mea, ce faci? \ntreb` o voce familiar`, dela cel`lalt cap`t al firului.

Karen \ncercase de nenum`rate ori s`-l conving` peagentul ei s`-i spun`, ca toat` lumea, pe numele mic, dar degeaba. Max nu pierdea niciodat` ocazia s`-i demonstreze c`]inea mult la ea.

– Nu sunt aici decât de dou`zeci [i patru de ore [i e[ti gatas` m` h`r]uie[ti! se plânse ea cu amabilitate. Ce vrei de lamine?

– Am o mic` treab` pentru tine \n Turcia. – |mi pare r`u, dar deocamdat` sunt blocat` aici. {i-]i

amintesc c` am \nc` dou` articole de scris pân` la sfâr[itul

lunii.




– {tiu, [tiu... N-ai pretins \ntotdeauna c` adori Turcia? C`este o ]ar` minunat` [i c` oamenii de acolo sunt adorabili?insist` el cu o voce dulceag`. A[ putea s`-]i rezerv un bilet deavion pentru poimâine, [i te vei putea \ntoarce \n zece zile,ceea ce \]i va l`sa tot timpul s`-]i termini articolele.

– Imposibil, Max. Trebuie neap`rat s` rezolv problema vânz`rii propriet`]ii tat`lui meu [i m` tem c` voi fi re]inut`

mai mult timp la Crookston decât am prev`zut. – Este \ntr-adev`r p`cat! Puteai s` câ[tigi o mul]ime de bani

din deplasarea asta.El continu` s-o momeasc`, dar Karen nu se l`s` convins`.

{tia c` Max \[i mu[ca degetele c` nu putea câ[tiga comisionulde zece procente.

– O s` r`mân` pentru alt`dat`, zise ea, regretând sincer c`nu putea merge la Istanbul. – Tu [tii de ce \mi place s`-mi asigur serviciile tale. Pentru

c` pot conta pe tine c` po]i acoperi un subiect pe nepus`mas`, oriunde \n lume. Tu n-ai o leg`tur`, n-ai familie ca s` tere]in` acas`. O veritabil` inimoas`, ce mai!

Era, din p`cate, tristul adev`r. Nimeni nu-[i \mp`r]ea via]a cu

Karen. N-avea pe nimeni care s-o iubeasc`. Nimeni s` senelini[teasc` [tiind c` este \n Turcia sau la Tombouctou. Cândse \ntorcea de la un reportaj [i revenea \n apartamentul ei dinNew York, nimeni nu se gr`bea s-o \ntâmpine, cu bra]ele\ntinse. Nici so], nici amant, nici copii. Suferea teribil de acest gol,dar nu se plângea niciodat`, nici chiar \n discu]iile cu prietenele.

|n orice \mprejurare, se ar`ta surâz`toare [i disponibil`.

26 IRIS MOORE



– Cred c` totul se va aranja \n cincisprezece zile, \l asigur`ea cu mult optimism.

– Perfect. |n acest caz, am s` te \ntâlnesc proasp`t` [idispus` pentru un interviu cu membri ai familiei regaleengleze. Nu uita c` poate vom folosi ocazia s` scoatem o carte.

– Nu te nelini[ti, m` voi str`dui s` fie o reu[it`.

***

La ora unu dup` prânz, se \ntorcea, transpirat` toat`, cumâinile jilave, dup` o rapid` c`l`torie la Grand Forks, undereu[ise totu[i s` ob]in` o \ntâlnire cu un agent imobiliar.

Acum era ner`bd`toare s` se \napoieze acas`, s` fac` un

du[ bun [i s` se cuib`reasc` \ntr-un fotoliu cu o carte bun`, \napropierea ventilatorului. Dar dac` nu voia s` se mul]umeasc`doar cu o sup` la pachet, trebuia mai \ntâi s` se opreasc` lasupermarket s`-[i fac` ceva provizii.

Dup` ce cump`rase ce-i trebuia s`-[i fac` o salat` mare, seplimbase ma[inal printre rafturi [i se oprise la raionul cuproduse de machiaj. Din toat` gama de produse expuse, alese

cu grij` un fard de pleoape gri deschis [i un ruj de buze celmai discret posibil. Apoi \[i spuse c` nu era treaba ei s-osf`tuiasc` pe Bonnie [i le puse pe toate la loc pe raft. |nminutul urm`tor \[i schimb` p`rerea, se \ntoarse [i le lu` petoate. Prima reac]ie fusese cea bun`: biata copil` nu s-ar descurca niciodat` singur` [i cu siguran]` nu tat`l ei o va ajuta

s` g`seasc` ceea ce se potrivea cel mai bine tenului ei!




Dar, dac` Stefan nu voia ca fiica lui s` se machieze, ce dreptavea avea Karen s`-i \ncalce autoritatea?

– Dac` ai inten]ia s`-i oferi astea lui Bonnie, nu te jena dincauza mea, murmur` vocea lui Stefan \n spatele ei.

Karen f`cu stânga-mprejur [i r`mase f`r` glas, cu inimab`tând s`-i sparg` pieptul.

– Te-am v`zut vorbind cu ea de diminea]`, \i spuse el cu un

zâmbet amuzat \n col]ul gurii. Tocmai descoperisem c` acolo\[i ascundea trusa de machiaj, dar n-am [tiut niciodat` exact ceatitudine s` iau \n leg`tur` cu treaba asta.

|[i aranj` cu degetele lui lungi [i fine o [uvi]` de p`r [icontinu`:

– Crezi c` sunt prea sever cu ea?

– Nu cred c` e treaba mea s`-]i spun cum trebuie s`-]i cre[ticopiii. – Dac` \mi vei spune p`rerea ta, am s` ]in seama de ea.

Mi se pare c` fac totul ca to]i copiii mei s` fie ferici]i, dar m`izbesc câteodat` de probleme la care nu cunosc r`spunsul.{i acestea sunt cazurile când mama lor le lipse[te cel maimult.

Karen r`mase cu ochii pleca]i pe tubul de ruj de buze pecare-l ]inea \n mân`. Nu \ntrebarea lui Stefan o f`cea s` sesimt` stingherit`, dar era profund tulburat` s` discute \nmijlocul magazinului, ca doi prieteni vechi ce schimb` dou`

vorbe pe marginea trotuarului. {i faptul c` era \ntotdeaunaatât de seduc`tor [i atent sem`na [i mai mult` panic` \n

mintea ei.

28 IRIS MOORE



Trebui s` fac` un mare efort de voin]` ca s` alungeimaginile ispititoare a unei mari intimit`]i cu Stefan [i s`revin` la realitate.

– Cred c` pentru Bonnie a se machia este ceva simbolic. Asta \i permite s` se identifice cu colegele ei, [i la vârsta ei, s`[tii, prietenii conteaz` mai mult decât p`rin]ii.

– Am mai curând tendin]a s` cred c` nimic nu poate

\nlocui familia. – Copiii se consider`, \n principiu, c` pe m`sur` ce cresc,

\[i câ[tig` independen]a. – A[a ai f`cut tu. – Ce vrei, aveam impresia c` m` \n`bu[ aici. Dar dac` am o

memorie bun`, pe vremea aceea nici ]ie nu-]i pl`cea via]a la ]ar`.

– |mi amintesc c` n-aveai decât o idee \n minte: s` pleci!zise el cu o not` de am`r`ciune \n glas. Din fericire, am\nv`]at, \n cele din urm`, s` pre]uiesc via]a \ntr-o comunitatemic`. Este pl`cut s` [tii unde ai r`d`cinile.

Cum putea un b`rbat ca Stefan s` se complac` \ntr-un locizolat cum era Crookston? se \ntreb` Karen, indignat`.

– Aminte[te-]i, Stefan, voiai s` devii un mare arhitect, \i

spuse ea pe un ton de repro[. Voiai s` vezi toat` lumea [i s` vizitezi cele mai frumoase monumente...

– Am g`sit o alt` form` de frumuse]e, aici, la fel decaptivant`. C` este vorba de copiii mei, de tinerele ml`di]efragile de sfecl` de zah`r sau de apusurile de soare pestecâmpie, toate acestea \mi procur` o pl`cere mereu re\nnoit`.

|n definitiv, sunt mai curând un om satisf`cut.




Pentru prima dat`, Karen avu sentimentul c` se \n[elase\ntotdeauna \n privin]a lui Stefan. Dac` st`teai s`-l ascul]i,dezgustul lui pentru via]a la ]ar` nu fusese niciodat` la fel deputernic ca al ei. Poate c` nu \mp`rt`[ise niciodat` cu adev`rat

visele ei de evadare? Poate c` o tratase doar cucondescenden]`, sperând \n sinea lui s` g`seasc` \ntr-o zi ofat` mai pu]in preten]ioas`, o fat` care s` nu fac` mofturi s`

culeag` legumele proaspete din gr`dina de zarzavat, s`prepare mâncare [i s` scuture a[ternuturile pe fereastr`.

Dar poate c` nici ea nu [tiuse s` se arate destul defeminin` cu el, se gândi ea cu o not` de melancolie. Aceast`mic` figur` a amorului ei propriu \i pusese de altfel destuleprobleme \n cursul ultimilor ani. De fiecare dat` când

\ncercase s` aib` leg`turi mai strânse cu ceilal]i b`rba]i,amintirea e[ecului ustur`tor ce-l avusese cu Stefan venea s-oobsedeze.

– |mi permite]i?Pierdut` \n gândurile ei, nu-[i d`duse seama c` bloca

trecerea cu c`ruciorul ei. Se scuz` \n fa]a clientei [i \[i relu`expresia obi[nuit`.

– Cred c` ar fi mai bine s`-i dai tu astea lui Bonnie, zise ea,punând cele dou` produse \n co[ul lui Stefan. Asta o va scutipe viitor s` fie obligat` s` se ascund` ca s` se machieze.

– Nu m` \ndoiam c` \ntr-o zi sau alta voi pierde aceast`b`t`lie!

P`ru c` se gândea la ceva care-l fr`mânta [i-[i frec` ceafa

privind-o fix pe Karen.

30 IRIS MOORE



– Ar mai trebui s` [tie s` le foloseasc`, dac` nu vreau s-o v`d plecând la [coal` fardat` ca un clovn, remarc` el cu un aer preocupat. Spune-mi, Karen, n-ai vrea s`-i dai unul sau dou`sfaturi \n acest sens? Tu ai [tiut \ntotdeauna s` te machiezi cumult talent.

Complimentul lui \i merse drept la inim` [i sim]i c`ro[e[te. Dar imediat \[i repro[` c` se purta ca o pu[toaic`. Ce

nevoie avea s` se \nfl`c`reze la cea mai mic` m`gulire a luiStefan, de vreme ce de mult` vreme nu mai aveau nimic unulpentru altul?

– Nu m` consider drept o expert` \n domeniu! spuse eaizbucnind \n râs. Te asigur c` atunci când plec la un reportaj\ntr-o zon` de lupt` nu simt nevoia s` m` machiez.

– Oricum, n-ai nevoie. Cu sau f`r` machiaj e[ti superb`,zise el cu frumoasa lui voce cald`.

Ce urm`rea oare, de fapt? se nelini[ti brusc Karen. |ncercaoare s`-i dovedeasc` faptul c` \nc` mai putea, cu câtevacuvinte dulci [i o privire insistent` c`-i poate suci capul?

Ei bine, era zadarnic.

– Iart`-m`, dar trebuie s` plec, \l anun]` ea pe nea[teptate,\ncepând s`-[i \mping` c`ruciorul.

Stefan \i bloc` imediat trecerea. – Trebuie s` st`m de vorb`, Karen. – Despre ce, pentru c` sunt de acord s`-i dau lui Bonnie

câteva sfaturi sau c` te-am informat deja c` vreau s`-]i vând

ferma?




– Nu te preface c` nu \n]elegi. Acum treizprezece ani, n-ai vrut s` [tii nimic din ce mi s-a \ntâmplat, dar ast`zi sunt foartedecis s` nu te las s` pleci f`r` s` m` ascul]i.

– Adev`rat? {I cum inten]ionezi s` procedezi? s` m` \nchizi\ntr-o camer` cu muzic` de fond pân` m` vor l`sa nervii?

– Dac` trebuie s` trec prin asta, sunt gata, spuse el cu aerulcel mai serios.

{i ca [i cum voia s-o fac` s` \n]eleag` mai bine cât dehot`rât era, puse o mân` ferm` peste cea a Karinei [i a[tept`cu r`bdare s`-i r`spund`.

Dar Karen nu-[i putea g`si cuvintele. – Haide s` lu`m prânzul \mpreun`, la restaurantul din

cealalt` parte a str`zii, \i propuse el, tulburat de t`cerea ei.Nu-]i cer mare lucru, doar o or` din timpul t`u. Po]i s`-mi

acorzi asta, nu? – Cred c` n-avem nimic de câ[tigat ocupându-ne din nou

de trecut, murmur` ea. – Dimpotriv`, avem totul de câ[tigat. {i pentru \nceput, vei

cunoa[te \n sfâr[it adev`rul.

32 IRIS MOORE



sinea lui n`zuia s` se apropie din nou mai mult de ea, [tia c`drumul era \nc` lung [i nesigur pân` când o s`-i fie permiss`-[i strecoare o mân` pe sub p`rul ei m`t`sos pentru a-imângâia pielea fin` a gâtului.

– Am uitat s` te \ntreb ce nout`]i ai despre p`rin]ii tì, sescuz` ea, dup` o lung` t`cere.

– Nu s-au sim]it niciodat` atât de bine. Tata nu [i-a

rec`p`tat \n totalitate folosin]a mâinii drepte [i merge \nbaston, dar asta nu l-a \mpiedicat s`-[i recapete gustul de via]`\n de[ert.

– |n Arizona? – Da. Ei locuiesc de acum \nainte \ntr-o mare remorc`

de camping fixat` pe un teren special amenajat pentru

pensionari [i o mul]ime de activit`]i recreative. Mamas-a \nscris la cursuri de gimnastic` acvatic` [i pare\ncântat`.

– M` bucur pentru ea... cu toate c` m` surprinde, c`cimi-e greu s` mi-o imaginez altfel decât \n buc`t`ria ei, spuseKaren. {i fratele tù?

– Nu mai avem ve[ti de la el, r`spunse Stefan vizibilsup`rat. Tot ce-]i pot spune este c` trìe[te la Las Vegas. Credc` s-a \nsurat, acum câ]iva ani.

– Crezi? repet` Karen uimit`. Ce \n]elegi exact prin asta?Sosirea patroanei \i permise lui Stefan s` beneficieze de un

scurt r`gaz, sperând s` profite de prilej ca s` devieze

conversa]ia spre alt subiect.

34 IRIS MOORE



– Iat` ceva pentru voi, prieteni! anun]` Pauline punând \nfa]a lor dou` por]ii copioase de crochete de cartofi pr`ji]i [i

dou` fripturi de vit` f`cute ca la carte.Proprietara acestui mic bar-restaurant familial nu era

altcineva decât una dintre fostele lor colege de clas`, o

frumoas` femeie planturoas`, vioaie [i vesel`. – |mi face mare pl`cere s` te rev`d, Karen! exclam` ea cu

un zâmbet larg. Acum c` e[ti din nou printre noi, sper c` vom

avea ocazia s` ne vedem mai des. – Din nefericire, nu inten]ionez s` r`mân mult timp la

Crookston. – A venit s` \ncerce s` vând` ferma tat`lui ei, explic`

Stefan, for]ându-se s` par` cât mai firesc [i indiferent posibil. – Ce p`cat! Când te-am v`zut intrând aici cu Stefan, m-amgândit imediat c`...

Ea \i m`sur` rând pe rând [i \n cele din urm` l`s` sfâr[itul

frazei \n suspensie. – Voi pleca imediat ce voi g`si un cump`r`tor, continu` cu

abilitate Karen. Dar contez pe tine s` transmi]i salut`ri tuturor din vechiul nostru grup de prieteni. – N-am s` uit. M` crezi dac`-]i spun c` \ntr-o zi am fost la

Jojo [i ne-am petrecut cea mai mate parte din sear` evocândanii aceia nebuni când ne distram atât de mult. Tinere]eanoastr`, ce mai! Apropo, ai aflat c` Willy Davenport s-a

c`s`torit cu un manechin din Chicago?




– Ah, nu. {i cum este ea? – N-a[ vrea s` trec drept bârfitoare, dar sincer, era fata cea

mai aiurit` din câte mi-a fost dat s` v`d. Completneinteresant`. Nu ]i-am spus, dar puteai s` ghice[ti [i singur`c` Willy [i Lizbeth au divor]at. |]i aminte[ti cu siguran]` deLizbeth, fata care \[i d`dea ifose f`r` \ncetare \n fa]a profesoruluide gimnastic`? Ei bine, ast`zi st` la Minneapolis, cu copiii ei.

Stefan \[i \n`bu[i un mormìt la gândul c` aceast` guralivò s` treac` \n revist` aventurile tuturor fostelor lor cuno[tin]e.

Deoarece, dup` toate aparen]ele, n-avea [ansa s` spun` o vorb`, se ocup` de ce avea \n farfurie [i \ncepu s`-[i taiefriptura. Când ridic` privirea, o \ntâlni pe cea a lui Karen [i fucomplet tulburat. Doamne ce frumoas` era!

Un zâmbet frumos \i lumina fa]a, descoperindu-i din]ii albi[i ochii str`lucind de o pl`cere mali]ioas`, ascultând pove[tileprietenei ei. Avea tr`s`turile atât de fine, atât de delicate, segândi el, \ncât \i era greu s`-[i imagineze c` fusese pe vremuriun adev`rat bìe]oi. Dar Stefan, care o cuno[tea din cea maifraged` copil`rie, p`stra \ntotdeauna despre ea amintirea uneifete mândre [i pline de energie, care nu se d`dea \n l`turi dela nimic. {i drept dovad` era locul pe care [i-l câ[tigase \nprofesiunea de ziarist reporter.

|ncetul cu \ncetul, ajunse s` se \ntrebe dac` avea dreptul s`spere c` va accepta, dup` atâ]ia ani \n care cutreierase lumea,s`-[i schimbe via]a.Cât despre eventualitatea c` nu mai aveaunimic s`-[I spun`, c`nu mai aveau nimic de \mp`r]it, refuza s`

ia acest lucru \n considerare.

36 IRIS MOORE



Un client \[i ceru cu insisten]` cafeaua [i spre mareau[urare a lui Stefan, Pauline disp`ru \n spatele tejghelei.

– Extraordinar! exclam` Karen. Este o veritabil`enciclopedie aceast` Pauline, memoria vie a Crookstonului!

– Am remarcat [i eu. Când \ncepe s` vorbeasc`, nu maipoate fi oprit`.

– Asta face parte din farmecul ei, nu-i a[a? Nu-]i aminte[ti

c` atunci când eram \n liceu, \[i petrecea timpul flec`rind?Directoarea liceului, acea b`trân` scorpie, doamna Cobb,trebuia chiar...

– Doar n-o s` \ncepi [i tu s` bârfe[ti pe unul [i pe altul? o\ntrerupse Stefan, agasat. A[ vrea s` vorbim pu]in despre noi,Karen.

Riposta lui Karen nu se l`s` a[teptat`. Ea \[i \ncrunt`sprâncenele, ridic` cu fermitate b`rbia [i-[i \ncruci[` bra]ele\ntr-un gest de sfidare.

– Dojene[te-m` dac` spun prostii, dar mi se pare c` \ncursul acestor ultimi treisprezece ani, n-a fost vorba nici m`car o singur` dat` despre noi! Trebuie de altfel s` recunosc c`te-ai str`duit \n acest sens cu un zel absolut excep]ional.

– Admit c` ai dreptate, dar ]in s` precizez c` n-a fostdeliberat dinspre partea mea.

– Ce ai putea s` inventezi pentru a te putea justifica? C`te-ai l`sat dep`[it de evenimente? C` sub incitareamomentului n-ai [tiut s`-]i controlezi pornirile sexuale, saualtceva de genul acesta, [i c`, pentru a nu-]i pierde prestigiul,

ai luat-o de so]ie pe noua ta cucerire?




Ochii lui Karen aveau \nc` aceea[i str`lucire, remarc` el,dar acum aceast` str`lucire exprima ranchiuna ei.

– Oricare ar fi motivele tale, n-am s` te pot ierta! continu`ea cu o voce caustic`. Trebuia s` ne c`s`torim, tu [i cu mine,când am fi terminat studiile. Ne-am promis asta, ne-am jurat-o.Te iubeam la nebunie [i tu m-ai l`sat balt` \n mod la[.

Stefan ar fi putut profita de acest moment pentru a-i

explica \n ce \mprejur`ri renun]ase la visele lui, dar consider`c` avea altceva mai urgent de spus. Se a[ez` mai bine pescaun, inspir` adânc [i o privi pe Karen drept \n ochi.

– Mavis nu fusese \ns`rcinat` cu mine când a n`scut-o peBonnie, anun]` el.

Iat`. |n sfâr[it, scosese adev`rul la lumin`. Acest teribil

adev`r pe care Mavis [i cu el se legaser` s`-l p`streze secret cusingura inten]ie de a o proteja pe Bonnie de eventualele bârfe.Cu toate eforturile de a nu fi auzit de nimeni, el avu

deodat` \ngrozitoarea impresie c` dezv`luise vestea \ntr-undifuzor, atât de ap`s`toare era t`cerea cu care ea \i \ntâmpin`spusele.

– Nu te cred, [opti Karen, cu buzele uscate [i cu un nod \n gât.

– De ce a[ vrea s` te mint, dup` to]i ace[ti ani? – |n cazul acesta, cum \]i explici asem`narea frapant`

dintre tine [i Bonnie? – Bonnie seam`n` cu fratele meu. – Jack? insist` ea, ne\ncrez`toare. – Am vrut s`-]i spun chiar atunci adev`rul, dar ai refuzat s`

m` ascul]i.

38 IRIS MOORE



|nm`rmurit` pe bancheta ei, Karen \l privea cu un aer buim`cit, ca [i cum avea de-a face cu un nebun sau cu unextraterestru.

– Nu pot totu[i s` te cred. Pentru ce motiv te-ai fi c`s`toritcu o fat` l`sat` \ns`rcinat` de fratele t`u?

– Din cauza familiei. Când Jack a aflat c` Mavis a[tepta uncopil, a intrat \n panic`. Nu mai voia s` aud` nici de ea, nici de

copila[. El [tia foarte bine c` dac`-[i asum` responsabilitatea, va r`mâne blocat la ferm` toat` via]a; \ntr-adev`r, lipsi]i deposibilit`]i cum erau, n-aveau alt` solu]ie decât s` vin` s` seinstaleze la p`rin]i [i el s` munceasc` p`mântul. F`r` \ndoial`,aceast` perspectiv` nu-l entuziasma deloc, de vreme ce aplecat f`r` s` se uite \napoi.

Dac` Stefan a[tepta pu]in` compasiune din partea luiKaren, era osteneal` zadarnic`.

– Iat` cum v`d eu lucrurile! se revolt` Karen. Dup` toateeforturile pe care le-am f`cut s` nu comitem aceea[i gre[eal`,care ar fi riscat s` contracareze planurile noastre, n-ai ezitat s`\ncaleci pe calul t`u alb [i s` sari \n ajutorul unei tinere fete

pe cât de nep`s`toare, pe atât de necugetate. – Am f`cut-o numai pentru c` Mavis purta copilul lui Jack...

nepoata mea, \ntr-un fel.Karen nu putea admite un asemenea lucru. Era peste

puterile ei, \i dep`[ea \n]elegerea. Revoltat`, \n[f`c`paharul cu atâta furie \ncât Stefan se temu s` nu-l sparg` \n

mân`.




– N-aveai de ce s` te amesteci \n povestea lor! se revolt` ea.Din câte [tiu Mavis, n-ar fi fost singura [i unica mam`celibatar` din ]inut [i aventura ei n-ar fi ajuns \n paginileziarelor.

– Trebuie s` rea[ezi lucrurile \n contextul lor. Biata Mavisera complet r`t`cit`, \nnebunit`. Pe de o parte familia ei oamenin]a c` o d` pe u[` afar`, de cealalt`, Jack refuza s`-[i

asume r`spunderea. – {tii foarte bine c` p`rin]ii t`i n-ar fi l`sat-o niciodat` balt`

[tiind c` urma s` le dea un nepot sau o nepoat`. – Aminte[te-]i, Karen. Pe vremea aceea, tata tocmai f`cuse

un nou atac de inim`... ceea ce, \n trecere fie spus, m-aconstrâns s` t`mân la Crookston, \n loc s` merg cum

prev`zusem, s`-mi continuu studiile la universitate, cu tine.Cum o nenorocire nu vine niciodat` singur`, Jack a disp`rutdup` aceea de azi pe mâine [i p`rin]ii mei [i-au f`cut multsânge r`u. }inând seama de toate acestea, am considerat [icred c` pe bun` dreptate, c` ar fi fost deplasat s` le dau un altmotiv de sup`rare.

– Exista cu siguran]` o alt` solu]ie, se \nc`p`]ân` Karen.Stefan, ab`tut, nu-[i putu st`pâni un suspin. Karen putea

m`car s`-[i imagineze prin ce chinuri trecuse pentru a \ncercas` rezolve aceast` problem` \n care fusese amestecat f`r` voialui? Inten]ionase chiar s` plece s`-[i caute fratele [i s`-l aduc`cu for]a \napoi la Crookston, dar \n]elepciunea \i dictase s`

r`mân` la ferm`. Era pe deplin con[tient c` dup` doi ani de

40 IRIS MOORE



recolte slabe, cu \mprumuturile din ce \n ce mai grele, [i acum[i cu tat`l ]intuit \n pat, toat` r`spunderea treburilor c`dea peumerii lui.

– Mavis n-a avut o via]` u[oar` s` [tii, \ntre un tat` alcoolic[i o mam` dominant`, care nu [tia cum s` ias` din\ncurc`tur`. Când s-a trezit \ns`rcinat` [i p`r`sit` de to]i, eraatât de disperat` \ncât uneori, mi-a m`rturisit, era tentat` s`-[i

pun` cap`t zilelor. Sper c` \n]elegi c` nu puteam s-o las s` fac`a[a ceva... ]inând seama c` purta \n pântece un mic Bjornson.

– {i atunci te-ai hot`rât s-o iei de so]ie pe dr`gu]a [inevinovata Mavis, concluzion` Karen pe un ton batjocoritor.

– Exact. – Ai vrea poate s` m` \nclin \n fa]a ta, Stefan Bjornson,

cavaler viteaz [i justi]iar! exclam` ea cu o privire t`ioas`. Dar ai uitat un mic detaliu: \n timp ce te c`s`toreai cu acte \nregul` cu domni[oara Mavis, eu eram dat` uit`rii. {i asta, dup`toate aparen]ele, nu te-a tulburat peste m`sur`.

Cu toate c`-i \n]elegea resentimentele, fiecare cuvânt al ei\i str`pungea inima.

–Mavis n-avea nici o [ans` s` se descurce singur` cu un

bebelu[ \n bra]e. |n timp ce tu ai fost \ntotdeauna puternic`.{tiam c` orice s-ar \ntâmpla, \]i vei reveni.

Se aplec` pe deasupra mesei [i se apropie de Karen cusperan]a c` va descoperi \n adâncul ochilor ei dovada c`, \npofida celor \ntâmplate, [tia c` nu \ncetase niciodat` s-o iubeasc`.

– |n]elege-m`, Karen, spuse el cu o voce extrem de cald`.

Dac` dou` persoane au nevoie de tine [i nu po]i ajuta decât




una singur`, ce-ai face? Ai veni \n ajutorul celei care ]i se parecea mai disperat`, nu? Ei bine, asta am f`cut. |n cazul care nepreocup`, se \ntâmpl` ca aceast` persoan` se numea Mavis. {i,crede-m`, dac` ar trebui s-o fac din nou, a[ ac]iona la fel.

Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi [i buzele tremurând, Karen\[i \ntoarse privirea.

– Bonnie [tie c` nu e[ti tat l ei? \ntreb` ea când \[i reveni \n fire.

– Dar sunt! protest` Stefan. Eu am fost primul care am]inut-o \n bra]e [i eu sunt acela care vegheaz` asupra ei decând s-a n`scut.

– Oamenii din Crookston nu [i-au pus niciodat` \ntreb`ri?Totu[i, toat` lumea era la curent cu faptul c` Mavis ie[ea cu Jack.

– Poate c` unii [i-au pus \ntreb`ri privind originea luiBonnie, dar n-au avut niciodat` ecou. Cred foarte sincer c`

este de preferat ca oamenii s` se gândeasc` de dou` ori\nainte s`-mi comunice b`nuielile lor, deoarece nu r`spundde reac]ia mea. Bonnie este fata mea [i sunt gata s-o ap`r \mpotriva tuturor.

Karen r`mase pe gânduri. Cu privirea absent`, lu`incon[tient o crochet` \ntre degete, o studie pe toate p`r]ile ,apoi o puse la loc \n farfurie.

– Foarte bine. S` admitem deocamdat` c` vreau s` te credc` te-ai c`s`torit numai din noble]e sufleteasc`. Dar asta nuexplic` prezen]a lui Bobby [i a lui Shelly.

– Poate c` am o inim` mare, dar nu sunt un sfânt, zise el,amintindu-[i cât suferise de singur`tate \n primii ani dec`s`torie. {i chiar dac` o iubeam enorm pe Bonnie, doream s`

am copii din sângele meu.

42 IRIS MOORE



– Este foarte firesc. Mavis [i-a f`cut o datorie din a-]i\ndeplini cele mai scumpe dorin]i. Dar presupun c`, \ntr-unfel, v-a convenit la amândoi.

– Nu fi jignitoare, te rog. – Este straniu, [opti ea ca pentru sine. Ce naivitate din

partea mea s` cred c` nu te po]i c`s`tori f`r` dragoste, s` credc` m` iubeai cu adev`rat! Mizasem totul pe un cal prost [i uite

unde m-a dus asta... S` pl`tesc oalele sparte. – Nu m` judeca \n prip`, Karen. – Treisprezece ani s` meditezi, g`se[ti f`r` \ndoial` c` nu

este destul de mult?Cu un aer dezgustat, \mpinse farfuria de care nu se atinsese

[i se ridic`. Sim]ea o greutate \n stomac, ca \n faimoasa zi când

se urcase la bordul unui MIG cu un pilot rus foarte fot`rât s`-ifac` via]a amar`. – Plec, anun]` ea luându-[i lucrurile. Trebuie s` scriu un

articol.F`r` o privire spre Stefan, travers` sala [i ie[i.Pe strada pustie, c`ldura \n`bu[itoare o \nv`lui, strângând

[i mai tare menghina din jurul inimii ei. Aceast` discu]ie cu

Stefan nu schimbase cu nimic, se gândi ea \ndreptându-sespre ma[in`. C` a f`cut-o sau nu pentru a ap`ra o cauz`nobil`, Stefan nici m`car n-a ales s`-[i refac` via]a cu alt`femeie. Va pleca deci cum venise, cu acela[i sentiment deabandon, cu aceea[i durere ascu]it` \n inim`.

***




Mai târziu \n cursul dup`-amiezii, \n timp ce lucra lacalculator, fu cuprins` brusc de un sentiment de descurajare.Cu toate c`-[i luase precau]ia s` se simt` comod, \n [ort [itricou scurt f`r` mâneci [i d`duse drumul la sistemul de

ventila]ie, avea dezagreabila impresie c` este \nchis` \ntr-oetuv`.

|n aceste condi]ii, i se p`rea dificil, ba chiar imposibil s`-[i

g`seasc` inspira]ia. Dar la drept vorbind, mai mult decâtc`ldura \nconjur`toare, tulburarea ei interioar` o \mpiedica s`se concentreze asupra lucrului.

|n teorie, \[i repeta ea pentru a mia oar`, se putea spune c`Stefan n-o tr`dase, pentru c` nu se culcase cu Mavis \naintede c`s`torie. {i totu[i... da, totu[i, \i fusese infidel. Deoarece

din momentul \n care se hot`râse s` ia asupra lui copilul lui Jack [i Mavis, renun]ase totodat` la planurile lui cu Karen.Cu coatele pe mas`, \[i prinse capul \n mâini [i scoase un

suspin adânc. Niciodat` nu va reu[i s`-[i scrie articolul dac` vacontinua s` se gândeasc` la Stefan.

Agasat`, s`ri \n picioare, se duse s` bea un pahar mare deap` [i reveni bomb`nind.

„Blestemat` s`-mi fie propria sl`biciune! \[i spuse ea. Lanaiba cu noble]ea lui sufleteasc`!“

***

Când Stefan se urc` \n camioneta lui, avea nervii \ntin[i la

maximum. Norii mari [i negri care alergau pe cer nu

44 IRIS MOORE



prevesteau nimic bun [i Karen nu p`ruse foarte bucuroas`ascultându-i dest`inuirile: atâtea motive de sup`rare pe carele târa dup` el ca o ghiulea de tun de-a lungul drumului de\ntoarcere.

|ndat` ce se angaj` pe drumul regional, deschise aparatulde radio, \ncercând s` scape de gânduri.

„...sosirea iminent` a unei tornade \n toat` valea lui

Mississippi, anun]` crainicul. Mi[c`rile turbionare [i grup`rilede nori ne-au permis s` localiz`m principalele fronturi aleperturba]iilor atmosferice. Starea de alarm` a fost declan[at`la Hillsboro, Grand Forks, Mahnomen...“

Stefan se aplec` u[or pentru a cerceta cerul spre est.Peste câteva minute, uraganul se va abate asupra regiunii,

devastând totul \n trecerea lui. Arunc` o privire rapid` spreceas: n-avea de ce s` se team` pentru copii, la ora aceea eraubine ad`posti]i \n cl`direa [colii, cât despre doamna Johnson,ea trebuia s` fie \n ora[, la fiica ei, a[teptând \ntâlnireas`pt`mânal` a enoria[ilor din parohie.

{tiind c` avea timpul limitat, ap`s` pedala de accelera]ie [i

privi la dreapta [i la stânga, cople[it la vederea tulpinilor derogoz [i de sfecl` de zah`r aruncate de vânt. Recoltele vor fidin nou f`cute una cu p`mântul.

Aplecat peste volan, transpirat, se rug` ca elementeledezl`n]uite s` aib` mil` s`-[i schimbe drumul. Dar alerteledifuzate pe calea undelor deveneau tot mai st`ruitoare,

risipind orice speran]`.




|n fapt, câteva minute mai târziu, o coloan` noroas` \nform` de pâlnie cobor\ \n tromb` din cer, linse suprafa]ap`mântului, apoi fu aspirat` din nou de nori. Uria[ul vârtejprovoc` un vânt \n rafale \n timp ce presiunea atmosferic`sc`zu brutal. Câ]iva metri mai departe, o enorm` crac` de ulmse pr`v`li pe [osea, un iepure nefericit fu proiectat \n aer [iStefan pierdu controlul ma[inii.

Mul]umit` calmului [i hot`rârii, reu[i totu[i s` se descurce.{i atunci, se gândi din nou la Karen. Dac` nu asculta radioul,nu putea s` b`nuiasc` pericolul care o pândea.

Aproape simultan, o alt` tornad` lu` form` la orizont, izbip`mântul cu viteza unui fulger [i zgârie solul. O gr`mad` der`m`[i]e informe zburau prin aer.

Stefan continu` s` ruleze, supraveghind traiectoria

ciclonului. Cursa contra cronometru era angajat`. Vuietulsurd al tornadei se apropia amenin]`tor. Aerul cald [i umed,\mbibat de praf, se condensa amenin]ând cu ploaia.

|n sfâr[it, intr` pe drumul fermei familiei Haig. Frân` brusclâng` cas`, cobor\ din ma[in` \nainte chiar ca motorul s` seopreasc` [i se repezi pe peron.

F`r` s`-[i dea osteneala s` se anun]e, d`du la o parte dintr-olovitur` plasa de mu[te [i \mpinse violent u[a. – Karen! url` el cu respira]ia t`iat`.

46 IRIS MOORE



Capitolul 4

Karen ie[i brusc din toropeala ei auzind vocea lui Stefan. – Ce faci aici? \ntreb` ea stând drept \n mijlocul camerei.

– Gr`be[te-te! Vino repede!{i luând-o de bra], o trase \n direc]ia coridorului. Ajuns` \npragul u[ii, Karen se zb`tu s`-i scape.

– Ai \nnebunit? – Nu eu sunt nebun, ci elementele naturii. Tornada nu va

cru]a nimic [i pe nimeni. Trebuie s` coborâm imediat lasubsol, \n]elegi?

– Oh, Doamne, Dumnezeule!Ea se \ndrept` \n mare grab` spre u[a pivni]ei, aprinse

lumina [i cobor\ scara cu Stefan pe urmele ei. – De ce nu mi-ai spus de la \nceput ce se \ntâmpl`, \n loc

s` m` bruschezi? \i repro[` ea. – Iart`-m`, dar eram \ntr-o asemenea stare de nervi...

– Copiii t`i sunt la loc sigur?



– Da. La [coal`.Karen nu mai avu timp s` afle mai multe. Un vuiet surd \i

acoperi vocea [i \ntreaga cas` \ncepu s` se cutremure dintemelii. Suflul catastrofei trecu pe deasupra capetelor lor [iimediat dup` aceea se \ntrerupse curentul electric.

Din fericire, Stefan cuno[tea locul ca pe propriile luibuzunare. F`r` s`-[i piard` calmul, \[i trecu un bra] \n jurul

taliei lui Karen [i o ghid` prin bezn` pân` \ntr-un ungher al\nc`perii unde o mas` solid` le oferea un ad`postprovizoriu.

Afar`, vântul \[i spori violen]a. Era suficient s` auzi vuietulrafalelor, care suflau cu peste dou` sute de kilometri pe or`,pentru a-]i da seama c` tot ce era \n jur se transformase \ntr-un

veritabil câmp de lupt`.Karen r`mase ab`tut` sub masa de tâmpl`rie. Era ceva mult

mai \nsp`imânt`tor \n acest uragan decât tot ce tr`ise \n ]`rileaflate \n r`zboi. Probabil pentru c` se sim]ea completneputincioas`, dar [i pentru c` nu fusese cu nimic preg`tit`.

A[a cum nu avusese timp s` se preg`teasc` din punct de

vedere psihologic pentru aceast` retragere for]at` \n subsol cufostul ei logodnic.

Cum putea s`-[i p`streze mintea limpede când tot corpul \ilua foc la simpla atingere a mâinii lui Stefan pe umerii ei goi?Lipi]i unul de altul, \nv`lui]i \n t`cere [i \ntuneric, p`reauc`-[i re]ineau r`suflarea. |n timp ce deasupra lor totul zbura

\n aer, Karen sim]i r`suflarea cald` a lui Stefan mângâindu-i

48 IRIS MOORE



obrajii [i nu putu s` nu se gândeasc` la faptul c` era suficients`-[i \ntoarc` u[or capul \ntr-o parte ca buzele ei s` le ating`pe cele ale lui Stefan!

Stefan... atât de aproape [i atât de inaccesibil!Se \nfior` la amintirea tuturor acelor momente fericite pe

care le \mp`rt`[iser` \n tinere]ea lor, când Stefan o ducea s`fac` un tur cu trenule]ul aerian, o ]inea de asemenea de um`r

[i asta o lini[tea. Iarna, când luau telefericul pentru a urca peculmile \nz`pezite, niciodat` nu uita s`-[i treac` un bra] \n

jurul ei, [i de sute de ori când st`teau al`turi \n miculcinematograf din Crookston priviser` \ntotdeauna un film]inându-se de mân`.

Retr`ia toate acestea ca [i cum se \ntâmplaser` ieri, dar cu

lacrimi \n ochi [i cu inima frânt`. – {tii unde pot g`si o lantern`? \ntreb` brusc Stefan

sp`rgând lunga t`cere. – |ncearc` \n sertarul de sus, la stânga ta, r`spunse ea,

for]ându-se s` alunge imaginile din trecut. Cred c` tata p`stra\ntotdeauna una acolo, dar nu pot s` garantez c` bateriile nu

s-au consumat. Abia se \ndep`rt` Stefan câ]iva pa[i [i ea sim]i o lips`, având

\ngrozitoarea impresie c`-l pierde a doua oar`. Dar imediat \[ireveni [i impuse t`cere sensibilit`]ii ei exagerate. Nu voia s` fiedependent` de Stefan. Nu mai era vorba s` conteze pe el, s-oapere, s-o consoleze... sau pur [i simplu s-o iubeasc`. De acum

\nainte, \n mintea ei, cuvântul „\ncredere“ era atins de nulitate.




– Ai g`sit? – Cred c` da.{i totu[i nu se gr`bi, profitând de \ntuneric ca s`-[i

potoleasc` tulburarea [i s`-[i vin` \n fire. Un sfert de or` mai\nainte, nu [tiuse ce teribil` \ncercare va fi pentru el s-o ]in`\n bra]e pe Karen, f`r` m`car s` aib` dreptul s-o s`rute.

Când \n sfâr[it aprinse lanterna, Karen ie[i din

ascunz`toarea ei. – E[ti bine? se \ngrijor` el cu o voce cald`. – Dac` vrei s` cuno[ti sentimentul meu personal, am s`-]i

spun c` am petrecut momente mai bune cu taifunul Andrew.Dar \n fine, lini[te[te-te, sunt bine .

Un zâmbet ap`ru pe buzele lui Stefan. Asta \i pl`cuse atâta

la Karen, spiritul ei vioi [i sim]ul replicii prompte. – Ar trebui totu[i s` mergem s` vedem ce stric`ciuni

sunt. – Nu sunt sigur` c` am chef s` v`d.Stefan ar fi fost f`r` \ndoial` cel mai fericit dintre b`rba]i

dac` ar putea s`-[i g`seasc` din nou loc al`turi de Karen [i s`

vorbeasc` ore \ntregi cu ea, dar [tia sigur c` n-avea nici o[ans`, orice ar fi vrut ea s` sugereze.

– Putem s` mai st`m pu]in aici, dac` vrei, dar asta nu vaschimba mare lucru, din p`cate.

– Mi-e team` c` ai dreptate. Dar cum am s` fac s` vând o gr`mad` de resturi, dac` din nenorocire asta vom

g`si sus?

50 IRIS MOORE



Stefan nu l`s` s` se vad` nimic, dar fu teribil de afectat de vorbele lui Karin care, \n mod incon[tient, \i amintea deinten]ia ei de a p`r`si Crookstonul cât mai repede.

***

O veritabil` scen` a dezol`rii \i a[tepta la etaj: ferestre

sparte, perdele smulse, vesel` spart` \n mii de buc`]i, mobiler`sturnate, covoare \nmuiate de ap`. Dar natura\nconjur`toare oferea un spectacol [i mai dezolant.

– Ai avut totu[i noroc \n toat` aceast` nenorocire, remarc`Srefan din mijlocul cur]ii.

Karen ridic` ochii spre casa copil`riei ei pe jum`tate

d`râmat`. O parte a acoperi[ului fusese smuls`, verandaspulberat`.

– Este adev`rat, putea s` fie [i mai r`u, admise ea,con[tient` din ce sc`pase. Sper numai c` n-o s`-mi fie greu s`g`sesc pe cineva pentru a executa repara]iie. Dac` judec dup`tot ce s-a \ntâmplat aici, to]i dulgherii [i zidarii din ]inut vor fi

solicita]i... [i probabil nu sunt cea mai de plâns. – Nu te nec`ji, am s` m` ocup eu de repara]ii. – Dar nu, n-ai absolut nici un motiv s-o faci, protest` ea

\ndatoritoare.Deoarece chiar \n acel moment \[i aminti cu groaz` cât de

prompt` fusese, la \ntoarcerea la Crookston, s`-i interzic`

accesul pe proprietatea ei.




– Nu-i a[a c` la asta ai dreptul s` te a[tep]i de la un vecincare vine s`-]i dea o mân` de ajutor \n momentele dificile?

|ntotdeauna am ac]ionat dup` principiul tat`lui t`u [i nu v`dde ce n-a[ face acela[i lucru cu tine.

|ncurcat`, ea \[i \ntoarse privirea [i f`cu câ]iva pa[i prin

curte. – Nu crezi c` ar trebui s` te duci s` vezi dac` [i casa ta n-a

avut de suferit? zise ea revenind \n apropierea lui.

– Dac` a[ fi avut cea mai mic` \ngrijorare a[ fi plecat demult. Dar venind aici, am avut posibilitatea s` studiez pestecâmp traiectoria tornadei [i am dedus c` [i-a schimbat drumul

ca s` se apropie de casa ta.

Karen [tia c` putea s` aib` \ncredere \n ce spunea. Ca to]ifermierii din \mprejurimile Crookstonului, Stefan cuno[teaperfect terenul [i avea experien]a acestui gen de catastrof`natural`.

– |n orice caz, dac` tu vei face lucr`rile, am s` te pl`tesc. – Nu-i nevoie de a[a ceva, \ntre noi! exclam` el.

Stefan merse \n direc]ia peronului [i, urcând sc`rilead`ug`: – Ai face mai bine s`-]i aduni lucrurile. |n ceea ce prive[te

acoperi[ul, o s`-l \nlocuim provizoriu cu o prelat` [i mâine ams` m` duc s` cump`r [indril`.

– De ce vrei s`-mi iau lucrurile? \ntreb` ea cu o mân` pe

u[a care abia se mai ]inea.

52 IRIS MOORE



– Doar n-o s` r`mâi aici, f`r` acoperi[ [i f`r` curent! Vei stacâteva zile la mine.

Ea \l privi, uluit`, [i avu nevoie de câteva secunde ca s`-[iadune gândurile.

– La tine? – Da, la noi. Este o camer` liber`. Nimic deosebit, dar

suficient de agreabil` ca s` te sim]i bine.

– Nu cred c` este o idee bun`, Stefan. – De ce? Cu cei trei copii \ncânt`tori \n preajma noastr`, nu

ri[ti nimic, o asigur` el cu o privire mali]ioas`.Karen \ncerc` s`-[i imagineze ce se va \ntâmpla dac`

accepta propunerea lui [i r`mase f`r` glas. Asta \nsemna c` \nfiecare diminea]`, deschizând ochii, prima persoan` pe care o

va vedea va fi Stefan. C` \n tot cursul zilei va \mp`r]i cu elmesele, a[ezat` \n fa]a lui, cum visase \ntotdeauna. {i c` seara va fi ultima persoan` cu care va vorbi \nainte de culcare,sigur` c`-l va reg`si a doua zi de diminea]` al`turi de ea.

Bunul sim] \i [optea s` refuze aceast` propunere, oricât deademenitoare era, dar ceva nedefinit – un amestec decuriozitate [i de nep`sare – o incita s` primeasc` ceea ce i se

p`rea o provocare.Ezitarea ei nu f`cu decât s`-i sporeasc` stânjeneala [i se

sim]i pe nea[teptate ca o proast`, ne[tiind \ncotro s` priveasc`[i ce putea face cu mâinile.

– Numai câteva zile, zise ea cu fermitate, ca pentru a seconvinge mai bine sau ca s`-l conving` c` r`mânea st`pân`

asupra \mprejur`rilor. Nu vreau mai cu seam` s` m` impun.




– Sunt sigur c` to]i copii vor fi foarte mul]umi]i s` te aib` cu ei.Karen nu cerea decât s`-l cread`, dar r`mânea cu toate

acestea foarte rezervat` asupra acestui punct. – Pentru cât de pu]in i-am v`zut, vor fi mai curând amabili,

zise ea cu pruden]`. – Oh, nu sunt ni[te \ngera[i, dar vei vedea, merit` s`-i

cuno[ti.

Karen nu trebui s`-l \ntrebe mai multe pentru a \n]elege ceavea \n minte. Putea citi \n el ca \ntr-o carte deschis`. Privirile,timbrul vocii lui, t`cerile lui, totul ar`ta c` dorea s` profite deaceste câteva zile de via]` comun` pentru a se face iertatpentru gre[elile lui din trecut [i s-o fac` s`-i accepte copiii.

Dar nu \nsemna s`-i cear` prea mult?

***

– Bobby Bjornson, gr`be[te-te s` te ridici s`-]i speli mâinile\nainte ca cineva s` aib` ideea s` te foloseasc` dreptsperietoare! exclam` doamna Johnson, o femeie de vreo

cincizeci de ani, \nalt` [i puternic`, pe cât de generoas`, peatât de vesel`.

– Le-am sp`lat deja! se plânse [trengarul aruncândocheade spre ma[ina de g`tit, \ncercând s` descopere cebun`t`]i se preg`teau.

– Ei bine, nu se vede. Haide, pleac`, fugi! zise ea agitând

cârpa de vase \n direc]ia sc`rii.

54 IRIS MOORE



Karen \l \ncuraj` pe Bobby cu un surâs complice, apoipropuse buc`t`resei s-o ajute. O cuno[tea pe doamna

Johnson din copil`rie [i p`stra despre ea amintirea uneimame foarte grijulii, gata \ntotdeauna s` fac` glume cu copii.

– Ce pot face s` fiu folositoare? – Absolut nimic. |]i mul]umesc, dar cina este practic gata.

Nu [tii cât` pl`cere \mi face s` v` rev`d \mpreun`, pe

amândoi, dup` to]i ace[ti ani. – Stefan a fost amabil s`-mi propun` ajutorul, se gr`bi s`

precizeze Karen, jenat`. Va repara acoperi[ul casei, ca s-o potpune \n vânzare.

– Am spus mereu c` dac` ceva trebuie s` se \ntâmple,Dumnezeu va g`si \ntotdeauna un mijloc ca s` reu[easc`,

remarc` doamna Johnson, continuându-[i ideea. Fire[te,câteodat` \i ia mai mult timp decât ne-am dori noi...

Karen arunc` o privire disperat` \n direc]ia lui Stefan. Cea[tepta oare s`-i explice doamnei Johnson c` era pe un drumgre[it?

– Vrei pu]in` ap` rece? o \ntreb` el, pref`cându-se c`-i

ignor` apelul ei cu piciorul. – Nu mul]umesc, r`spunse ea cu o imperceptibil` ridicare

din umeri, \nainte de a se adresa doamnei Johnson. Pot s`pun masa?

– Ah, asta este treaba lui Shelly. {i o face foarte bine. Nu-ia[a, draga mea?

O trase pe fat` lâng` ea [i o mângâie cu tandre]e pe p`r.




– Pentru c` \n]eleg c` ai preparat un sos de salat`, nu vreis` m` duc s` culeg o l`ptuc` mare din gr`din`?

– E[ti dr`gu]` Karen, dar Bonnie s-a ocupat de astaadineaori, \n timp ce tu te instalai [i Stefan se dusese s`-]ipun` o prelat` pe acoperi[. Simte-te bine [i stai lini[tit`. Totce vrem de la tine este s` te sim]i aici ca acas`.

Ah! dac` lucrurile ar putea fi atât de simple, se gândi Karen.

Dar de când intrase \n aceast` cas` pentru ultima oar` trecusemult` vreme. Ce r`m`sese oare din trecut? Practic, nimic.Buc`t`ria fusese \n \ntregime ref`cut` [i modernizat`.Doamna Johnson luase locul mamei lui Stefan [i fusese\ntemeiat` o nou` familie.

|n timp ce ea medita la aceste profunde schimb`ri care

marcaser` ultimii zece ani, Shelly scoase farfurii, furculi]e [icu]ite din dulap [i le a[ez` cu meticulozitate \n jurul mesei.

– Ai uitat s` pui un tacâm pentru Karen, pui[orul meu,\i atrase aten]ia Stefan. Ea va r`mâne s` m`nânce cu noi,seara asta.

Shelly nu se ar`t` nici surprins`, nici contrariat`. Ea se

mul]umi s` adauge un tacâm suplimentar la unul din col]urilemesei. Karen ghici c` pentru feti]`, locul din capul mesei erarezervat \ntotdeauna mamei absente. Ceea ce era u[or de\n]eles. Dar aceast` aten]ie emo]ionant` nu se voia oare \nacela[ timp o punere \n gard` din partea copilei, un fel de a-iaminti lui Karen c` nu va fi niciodat` decât o str`in` \n sânul

familiei?

56 IRIS MOORE



Câteva minute mai târziu, doamna Johnson \[i scoase[or]ul [i-[i lu` r`mas bun. Atunci, Stefan \[i invit` copii la mas`[i când toat` lumea era a[ezat`, el servi din tocana din carnede oaie preg`tit` ca la ]ar`.

– Se pare c` vântul a luat ferma lui Corkwin, anun]`Bobby. Dup` cum spunea Brady Thomasin, când doamnaCorkwin a fugit pe drum, ar`ta ca o vr`jitoare pe o coad` de

m`tur`. – Cred c` prietenul t`u Brady exagereaz`, b`iete. Dar de

când vorbe[ti cu gura plin`? \i repro[` Stefan. – M`nânci ca un adev`rat ]`r`noi! exclam` Bonnie.

Prive[te, e[ti plin de sos pe c`ma[`. – Vezi-]i de treburile tale, lingu[itoareo!

– Bobby, fii atent cum vorbe[ti! {i tu, tân`r`domni[oar`, dac` te pretinzi a fi atât de mare pentru a aveadreptul s` te machiezi, cred c` ar trebui s` vorbe[tipoliticos la mas`.

– Oricum ar fi, nu-mi dai voie s` m` machiez. – Am vorbit despre asta cu Karen [i m-a convins. Am s`

accept un machaj discret. Karen a ales pentru tine câtevamonstre [i [i-a propus s`-]i arate cum...

– Iupii! Super! Oh, sunte]i \ntr-adev`r simpatic`!|n acea clip` Shelly \[i v`rs` paharul cu lapte [i Bonnie s`ri

brusc ca s` evite s`-[i p`teze pantalonii. – Puteai s` fii atent`! Un adev`rat bebelu[, aceast`

pu[toaic`!




– Tat`, tat`, nu face decât s` ]ipe tot timpul la mine! Este rea!|n timp ce Stefan \[i pierdea r`bdarea [i Karen [tergea

masa, Bobby continua imperturbabil s` m`nânce. Avea opoft` de mâncare serioas` [i nimic nu-l putea distrage de lafarfuria lui \n timp ce era la mas`. Ceea ce nu era cazul tat`luilui, care p`rea serios tulburat de atmosfera tensionat` de laaceast` mas`. Nu [i-ar fi putu imagina un scenariu mai r`u

pentru a-i alunga lui Karen pofta de a se implica \n via]a luide familie.

Dar, spre marea lui surpriz`, Karen nu-[i pierdu nicicalmul, nici sim]ul umorului. Ea chiar zâmbea! Un surâsdiscret, desigur, dat cât de lini[titor!

Din fericire, sfâr[itul mesei se desf`[ur` f`r` alte

complica]ii. Cu toate c` nu participase decât rareori laconversa]ie, Karen, care suferise \ntotdeauna c` fusesesingur` la p`rin]i, se bucur` de compania lor. Ea se imagina\n personajul unei m`tu[i sau a unei veri[oare f`când o

vizit` unor rude \ndep`rtate. O situa]ie nu prea comod`,dar provocatoare \n multe privvin]e. Cea mai delicat` consta

probabil c` acceptase s`-l vad` pe b`rbatul care contase celmai mult \n via]a ei, \nconjurat de trei copii pe care-iavusese cu o alt` femeie.

Dar prefer` s` nu \ntârzie asupra problemei. |n timpce savurau pl`cinta cu mere preparat` de doamna

Johnson, Bonnie \i atrase aten]ia asupra unui subiect

ce-i st`tea la inim`.

58 IRIS MOORE



– Mai târziu, voi face ca dumneavoastr`, am s` c`l`torescprin toat` lumea. Va fi de mii de ori mai pasionant decât s`-mipetrec toat` via]a plictisindu-m` \n acest loc uitat de lume!

– Nu [tiu dac` ar fi mai bine, dar va fi \n mod sigur cevadiferit, r`spunse cu pruden]` Karen. |n orice caz, pot s` teasigur de un lucru: chiar aici, [i nu mai târziu decât \n aceast`dup`-amiaz`, am trìt momentul cel mai intens din via]a mea.

Tornada mi-a provocat cea mai mare spaim` din via]a mea [icred c` am avut atâtea emo]ii cât pentru urm`torii zece ani!

– Este cu siguran]` foarte spectaculoas`, dar nu dureaz`decât câteva minute. Asta nu-i suficient s`-]i umple o via]`!N-are nimic de-a face cu pl`cerea de a descoperi ]`ri, de acunoa[te oameni noi sau de a intervieva personalit`]i. Tata

mi-a povestit c` a]i fost \n Bosnia [i eu nici m`car nu [tiu undese afl`. Mi-a spus de asemenea c` a]i f`cut un reportaj laMoscova [i asupra r`zboiului din Golf, c`...

– Nu trebuie s` amesteci totul, explic` r`bd`toare Karen.|mi iubesc meseria, dar asta nu \nseamn` c` m` distrez \nfiecare zi. O jurnalist` corespondent` \n strìn`tate, ca mine,nu vede numai oameni frumo[i, boga]i [i inteligen]i, care

trìesc o via]` de vis \n palatele lor. |n majoritatea timpului,sunt confruntat` cu situa]ii foarte dure [i te anun] c` \n unelezile trebuie s` ai mult curaj pentru a nu ceda \n fa]a tuturor acestor suferin]e, acestor mizerii etalate sub ochii tì. Uneori,\]i ri[ti via]a pentru un articol... [i alteori te sim]i teribil desingur`, adùg` ea cu o voce \nceat`, aruncând pe furi[ o

privire spre Stefan..




Lingura lui Stefan r`mase nemi[cat` \n aer o frac]iune desecund`, apoi o puse pe farfurie.

|i recep]ionase oare mesajul? {tia sau \n]elegea cât de mult\i lipsise \n to]i ace[ti ani?

Nu era mai pu]in adev`rat c` Bonnie nu p`rea convins` decuvintele lui Karen. Ea persist` s` fie entuziasmat` de meseriade reporter, refuzând s` vad` partea rea a lucrurilor. Ceea ce,

bine\n]eles, Karen nu putea s`-i repro[eze, deoarece la vârstaei, manifestase [i ea aceea[i hot`râre s` plece s` cucereasc`lumea. Toat` energia ei fusese cocentrat` \ntr-o singur`direc]ie: s` g`seasc` cel mai bun mijloc de a sc`pa demonotonia vie]ii \ntr-o mic` ferm` din Minnesota.

– Te sup`r` dac`-mi dai o mic` lec]ie de machiaj acum?

\ntreb` Bonnie când \[i termin` pl`cinta. – Ai putea cel pu]in s-o la[i pe Karen s` termine de mâncat,

\i f`cu observa]ie tat`l ei. Apropo, spune-mi, nu este rândult`u la sp`lat vasele, din \ntâmplare?

– Nu mai [tiu! r`spunse ea. M`car o dat` Bobby poatefoarte bine s` m` \nlocuiasc`, nu?

– Nici vorb` s-o fac dou` zile la rând! exclam` indignatfratele ei.

{i pentru a fi sigur c` scap` de aceast` corvoad`, alunec`de pe scaun [i disp`ru \n goana mare, f`r` s` uite s` ia \ntrecere câteva fursecuri de pe bufet.

– Am s`-i \mpac pe to]i, anun]` Karen ridicându-se. Pentru

c` n-am participat la preg`tirea mesei, m` voi ocupa eu de

60 IRIS MOORE



vesel`, [i \n acest timp, Bonnie, ai putea s` te duci s` facicâteva \ncerc`ri de machiaj. Când voi termina, am s` m` urc s`

v`d cum te-ai descurcat. – Ce spui de asta, tat`? – Pe cuvântul meu... Dac` asta convine tuturor, s` facem

a[a.Bonnie, surescitat` ca o adolescent`, le mul]umi la

amândoi cu strig`te de bucurie, \nainte de a fugi \n camera eisub privirile amuzate ale lui Karen.

– {i tu, dr`gu]a mea, vrei s` ne aju]i, pe tata [i pe mine, s`sp`l`m vasele?

Shelly ridic` frumo[ii ei ochi alba[tri spre Karen [i, deloctulburat`, r`spunse:

– Nu. Eu am pus deja masa.Karen r`mase aplecat` peste mas`, cu gura c`scat`. F`r`

discu]ie, mica Shelly tocmai \i d`duse o aspr` lec]ie, f`când-os` \n]eleag` c` la cea mai mic` gre[eal`, sentin]a ei va finemiloas`.

La rândul ei, Shelly p`r`si masa. |[i lu` farfuria [i tacâmul,

le puse \n sp`l`tor [i se duse \n camera ei. – Cina nu are loc \n fiecare sear` ca ast`zi, o asigur` Stefan. – Nu-i nevoie s` te scuzi. Totul a fost foarte bine. – Voiam s` spun c` uneori este mai r`u. Amândoi izbucnir` \n hohote de râs. — Asta nu te \mpiedic` s` fii fericit c`-i ai cu tine, remarc`

ea umplând cuva sp`l`torului.




Karen nu avea decât rareori ocazia s` se g`seasc` \ncompania copiilor, din cauza muncii ei, dar \n aceast` sear`,mai mult ca niciodat`, \ncercase un sentiment de frustrare fa]`de ei. Ea sim]ea un gol teribil \n via]a ei, geloas` pe fericirealui Stefan [i aspira [i ea s` cunoasc` cea mai mare bucurie careexist`, aceea de a fi mam`.

Totu[i, avu \n]elepciunea s` nu-[i comp`timeasc` soarta,

pentru a fi atent` la ce trebuia s` fac`. {i \n câteva minute,buna echip` pe care o formase \ntotdeauna cu Stefan duse labun sfâr[it sarcinile gospod`re[ti.

Imediat dup` aceea disp`ru, speriat` de ideea de aprelungi mai mult decât trebuie acest tête-à-tête.

Tot timpul pe care-l petrecu apoi cu Bonnie, nu se putu

\mpiedica s` nu se gândeasc` la Jack, adev`ratul ei tat`. {iacum când [tia toat` povestea, \l \nvinua teribil c` o f`cuse s`pl`teasc` atât de scump iresponsabilitatea lui. Dac` Stefan nufusese nici el scutit, el cel pu]in putea acum s` se bucure c`are trei copii de iubit. Ea \ns` pierduse totul.

Când ajunse \n camera care i se d`duse, cei mai micidormeau deja adânc. |[i aranj` \n dulap pu]inele lucruri ce le

luase cu ea, apoi se dezbr`c` [i d`du la o parte cuvertura. – Oh! Ce faci tu aici?Un u[or râs cristalin punct` exclama]ia ei de surpriz`.

62 IRIS MOORE



Capitolul 5

Recuno[tea pozna copil`reasc`? se gândi ea luând cudelicate]e \n mân` mica n`pârc`, de o culoare brun-verzuie.

Dar dac` Bobby, deoarece era convins` c` nu putea fi vorba decât de el, sperase s`-i smulg` ]ipete de groaz`, seostenise degeaba. Karen nu numai c` nu se temuse niciodat`de [erpi, dar când era mic`, \i f`cea pl`cere s`-i prind` [i s`-i]in` la ea ca pe orice alt animal de cas`.

Preocupat` s` g`seasc` un ad`post acestei s`rmanecreaturi care se \ncol`cise pe mâna ei, cercet` odaia cu

privirea [i \n sfâr[it g`si \n fundul dulapului o cutie de pantofi.O goli de con]inut, câteva fotografii [i vechi articole din ziare,depuse [arpele \n ea [i o strecur` sub comod`.

|n momentul când se \ntorcea \n pat, fu deodat` cuprins`de o teribil` b`nuial`: [i dac` Bobby nu voise s`-i fac` doar o fars`, ci s-o fac` s` \n]eleag` c` prezen]a ei \n cas` nu era

bine venit`?



|ngrozit` de acest gând, ezit` s` se ridice [i s` se duc` s`-ispun` lui Stefan [i consider` \n cele din urm` c` este mairezonabil [i mai \n]elept s` r`mân` acolo. Dac` ap`rea \n fa]alui, la ora aceea, \n c`ma[` de noapte, nu r`spundea de nimic.

„Situa]ia este deja suficient de complicat`“, se gândi ea,adâncindu-se \n lectura unei reviste.

Câteva minute mai târziu, ghici, auzind scâr]âitul unei

trepte, c` Stefan urca s` se culce. Aproape imediat, raza delumin` ce se strecur` pe sub u[` l`s` locul \ntunericului [it`cerea nop]ii \nv`lui casa.

***

Diminea]` devreme, \l g`si pe Stefan \mbr`cat doar \ntr-unpantalon de pijama, cu p`rul zburlit, a[teptându-[i rândul \nfa]a u[ii de la baie.

Lipsit` prea mult timp de prezen]a acestui b`rbat pe care-liubea, se sperie [i-[i pierdu cump`tul.

– }i-e frig? se interes` el, v`zând-o strângându-se \n ea\ns`[i, cu bra]ele \ncruci[ate la piept.

– Nu, nu tocmai... – Ai dormit bine, cel pu]in?Dac` ar fi vrut s` fie sincer`, ar fi recunoscut c` pentru ea

fusese un adev`rat supliciu s` doarm` sub acela[i acoperi[,dar nu cu el.

– Da, foarte bine zise ea, for]ându-se s`-[i ascund`

tulburarea. {i tu?

64 IRIS MOORE



judecat`. Chiar dac` nu va renun]a pentru nimic \n lume lacopiii lui, poate c` trebuia s` admit` c` se gr`bise s` ia asupra

lui problemele altora? Poate c` d`duse dovad` de un exageratsim] al sacrificiului?

– Este rândul lui Bobby? \ntreb` Karen, când Shelly

p`r`si baia. – Nu, po]i s` te duci, el a fost primul. Dup` cum po]i s`

consta]i, am pus la punct un fel de sistem.

Un sistem care elimina autoritatea, bine\n]eles, se gândi eacu o mic` \n]ep`tur` \n inim`. Dar va putea p`trunde \ntr-o zi\n aceast` familie, sau era condamnat` s` nu fie niciodat`

decât a cincea roat` de la c`ru]`?

– Ce proast` sunt! suspin` ea câteva minute mai târziu,strecurându-se sub du[. De ce s`-mi fr`mânt minteaimaginându-mi imposibilul?

***

Când \[i f`cu intrarea \n buc`t`rie, copii erau deja a[eza]ila mas` \n fa]a micului dejun. Cereale, suc de fructe proasp`t[i felii de pâine pr`jit` cu unt, compuneau masa echilibrat` de

diminea]`. – Am impresia c` dac` nu vreau s` trec drept o lene[`, va

trebui s` m` trezesc mai devreme, se m`rgini s` spun`, cu un

surâs larg.

66 IRIS MOORE



– Nu te scuza, spuse Stefan, ocupat s` prepare sandvi[uripentru masa de prânz a copiilor. Suntem foarte bine

organiza]i [i totul decurge foarte bine.Karen \naint` \n camer`, [i \n modul cel mai firesc, puse \n

fa]a lui Bobby micu]a cutie de pantofi.

– Cred c` ai uitat asta \n camera mea. – Ce este?El ridic` spre Karen ni[te ochi mari nevinova]i, apoi ridic`

pu]in capacul cutiei [i-[i \ncrunt` sprâncenele. – Shinky! exclam` el.

– L-am g`sit \n patul meu asear`, când m-am dus s` m` culc[i m-am gândit c` vei fi mul]umit dac` ]i-o dau \napoi. Nu [tiu

unde o ]ii de obicei, dar ar trebuit s` g`sesc un mijloc s` nu telipsesc de compania ei. – Sigur! Mul]umesc mult, zise el mul]umindu-se s`-[i

priveasc` [arpele cu un aer ne\ncrez`tor.

– Bobby, uit`-te la mine! \i ceru Stefan. Tu ai pus aceast`lighioan` \n patul lui Karen?

Stânjenit`, Karen \[i lu` o cea[c` din dulap [i-[i turn`cafea. – Nu, tat`. |]i jur c` nici nu [tiam c` Shinky a disp`rut.

– {i voi fetelor? insist` Stefan, interogându-le cuprivirea. Voi sunte]i de acord c` cineva apus-o \n patul luiKaren?

Shelly cu gura \nc` plin` de cereale, scutur` din cap.




Dup` mai pu]in de zece minute, se auzi ca o [arj` decavalerie pe scar`, apoi u[a de la intrare pocnind de trei opri.

Dup` plecarea tinerilor Bjornson la [coal`, \n \ntreaga cas` sea[ternu t`cerea.

– Calmul dinaintea furtunii, glumi Karen cu capul \nc` plin

de ]ipetele pu[tilor.Stefan \[i trecu o mân` prin p`r [i se l`s` s` cad` pe un

scaun.

– |mi imaginez c` descoperi aici un univers cu care nu e[tideloc familiarizat`! exclam` el.

Rezemat` de mas`, ea \[i sorbea gânditoare cafeaua. – Cred c` cea mai mare dezordine domne[te peste tot \n

lume, remarc` ea cu \n]elepciune. – Mi-ar fi pl`cut ca pu[tii mei s`-]i fac` o impresie maibun`. Dar \ntre masa de asear` [i...

– Te asigur c` n-are nici o importan]`, Stefan.

|n ciuda complicit`]ii care o lega de Bonnie, a priviriiindulgente [i amuzate cu care privea comportamentul tipic

de b`rbat a lui Bobby sau afec]iunii pe care o \ncerca pentruShelly, nu voia s` se ata[eze de copiii lui Stefan. Era pentru eao problem` de supravie]uire. Suferea deja destul c`-l pierduse

pe el, ca s` nu ri[te s` p`r`seasc` aceast` cas` cu inima sfâ[iat`de o dubl` desp`]ire.

– Ce le repro[ezi? se mir` ea. Sunt veseli [i plini de via]`,

ca to]i copiii de vârsta lor.




– Chiar [i atunci când strecoar` o n`pârc` \n patul tù? – Tu singur m-ai prevenit c` nu sunt ni[te \ngeri, [i totu[i,

\n aceast` diminea]`, aveau cu to]ii un aer atât de nevinovat camielu[eii abia n`scu]i, nu?

– {tiu, dar nu-mi pot explica. De obicei, n-au atâteascrupule s`-[i revendice glumele proaste.

– Bobby p`rea \ntr-adev`r surprins. Nu cred c` se pref`cea.

La fel, nu cred s`-i fi venit ideea lui Bonnie s` fac` a[a ceva. Eaera atât de mul]umit` c` am reu[it s` te \mbunez \n privin]amachiajului ei.

– Shelly n-are nici un amestec \n treaba asta, sunt sigur.|ndat` ce se roste[te cuvântul [arpe, o ia la fug`.

Karen veni s` se a[eze \n fa]a lui.

– |n cazul acesta, zise ea privindu-l drept \n ochi, nu po]i fidecât tu vinovatul. Ai vrut f`r` \ndoial` s` te r`zbuni.

– Eu, s` m` r`zbun? repet` el, stupefiat. Despre ce vorbe[ti?

– |mi amintesc foarte bine c` pe când aveam vreodoisprezece ani, m-am strecurat \ntr-o zi \n casa ta [i am

ascuns o n`pârc` de dou` ori mai mare ca asta \n patul tù.Po]i s` m` crezi, \n noaptea aceea urletele tale s-au auzit pânàcas` la mine.

– Pacoste mic`! M-ai l`sat s`-l acuz pe Jack pe nedrept!|n timp ce ea afi[a un zâmbet satisf`cut, el f`cu \nconjurul

mesei. {i ca [i cum pândea de mult` vreme aceast` ocazie, \[i

puse mâinile pe mâinile ei, o oblig` s` se ridice [i o s`rut` cu

70 IRIS MOORE



ardoare. Un s`rut \nfl`c`rat, dar prea rapid dup` gustul luiKaren. Dintr-o dat`, redobândi toat` pasiunea celor dou`zecide ani, flac`ra dorin]ei o cuprinse [i, \n câteva secunde, secufund` \ntr-o stare de beatitudine c`reia pe de alt` parte, ar fi trebuit s` refuze s` i se abandoneze.

– Doream s` te strâng de gât, [opti el cu voce seduc`toare.Karen n-avea nevoie s` fac` prea multe specula]ii pentru a

[ti cu certitudine c` Stefan n-avea nicidecum a[a ceva \nminte. Se \n]elegeau dintr-o privire, vibrau amândoi la unison.

Ea c`uta cu disperare s`-[i potoleasc` b`t`ile dezordonateale inimii, concentrându-se asupra celui mai banal subiect pecare-l putea g`si.

– Vei \ncepe s` repari acoperi[ul \n aceast` diminea]`?

\ntreb` ea dup` ce-[i drese vocea.Stefan \[i sl`bi \mbr`]i[area. Degetele lui alunecar` \ncet \n

lungul bra]elor goale ale lui Karen. – Cred c` ar fi un lucru bun, r`spunse el cu privirea

pironit` \n ochii ei.Imperceptibil, ca atras` de o for]` magnetic`, Karen se

apropie din nou de el pân` când sim]i c` vor fi curând osingur` fiin]`. Mâinile lui Stefan \i mângâiau u[or \ncheieturile[i, \n clipa urm`toare, ca piesele unui puzzle care se potrivescperfect, degetele lor se \mpletir`.

Soneria telefonului \i opri brutal din elanul lor. Stefan se\ndep`rt` f`r` tragere de inim` pentru a se duce s` r`spund`

[i Karen, \nc` tulburat` de ceea ce se \ntâmplase, profit` ca s`




\ncerce s`-[i revin` \n fire. Nu mai era o pu[toaic`, [tia cum sena[te dorin]a. {tia de asemenea c` putea fi st`pânit` sau\n`bu[it`. Asta trebuia s` se str`duiasc` s` fac`.

Dar va avea oare for]a s` reziste atrac]iei pl`cerii, asaltuluitandrelor amintiri?

– |n]eleg foarte bine, r`spunse Stefan la aparat. Nu v`\ngrijora]i, o s` ne descurc`m foarte bine singuri. Principalul

este s` v` restabili]i repede. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Karen când puse aparatul \n

furc`. – Doamnei Johnson i-a \n]epenit spatele vrând s-o ridice

pe nepoata ei. Nimic grav, dar doctorul a sf`tuit-o s` stealungit` [i s` se odihneasc`.

– S`rmana! se lament` Karen, regretând cu atât mai multcu cât aceast` \ntâmplare neprev`zut` risca s` pun` \n pericolbunele ei hot`râri.

– Ai dreptate. Dac` exist` o femeie care merit` pu]in` vacan]`, este doamna Johnson. P`cat c` spatele o face s`sufere [i c` nu poate s` profite din plin de concediul ei.

El r`m`sese \n cealalt` parte a camerei, cu mâna petelefonul din perete. Ceva p`rea s`-l preocupe. F`r` \ndoial`,se nelini[tea c` nu putea s` reg`seasc` acea dulce intimitate cese stabilise \ntre ei [i pe care ar fi dorit atât de mult s-oprelungeasc`.

– |n consecin]`, relu` el, va trebui s` ne lipsim câteva zile

de serviciile ei.

72 IRIS MOORE



– Am s` fac tot ce pot s-o \nlocuiesc, propuse spontanKaren. De exemplu, am s` m` ocup imediat s` preg`tesc masade sear`.

– Asta nu te sup`r`? – |]i datorez asta, nu, \n schimbul repara]iei acoperi[ului

meu? – Bine, dar te previn c` n-am nici o idee ce provizii sunt \n

cas`. Am luat prostul obicei s` m` las \n seama doamnei Johnson.

– N-are importan]`. Voi g`si cu siguran]` ceva de g`tit [idac` va fi necesar, m` duc s` fac cump`r`turi \n ora[.

Dar mai \ntâi trebuia s` caute o carte de bucate c`ci va fipentru prima dat` \n via]a ei când va fi nevoit` s` fac` mâncare

pentru o \ntreag` familie. O familie de cinci persoane.Imediat \[i f`cu repro[ul de a se considera ca un membru

deplin al familiei Bjornson. |[i pierduse oare capul? Uitase c`nu este decât un element \n plus [i c` tocmai \[i fixase ca liniede conduit` s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i s` t`g`duiasc`eviden]a, [tiind c` era \nc` \ndr`gostit` de Stefan?

***

Nimic mai bun decât o munc` sus]inut` pentru a-]i eliberamintea [i a-]i limpezi gândurile! se convinse Stefan.

De când sosise, Karen nu \ncetase s`-i transmit` mesaje

contradictorii [i nu mai [tia ce s` cread`. De fiecare dat` când




fuseser` singuri, de fiecare dat` când fusese mai aproape deea sau când o s`rutase, \i d`duse motive s` spere. Dar \nacela[i timp, se \nc`p`]âna s` doreasc` s` p`r`seasc`Crookston cât mai repede. Aceast` dorin]` pe care omanifestase din prima zi n-o p`r`sise.

|ngenuncheat pe acoperi[ continua s` bat` cuie destinates` fixeze [indrila, f`r` s` \nceteze \n acela[i timp s` se

gândeasc` la Karen.|n sinea lui, nu putea totu[i s`-i poarte pic`. |n]elegea c`

nu dorea s`-[i piard` libertatea atât de scump cucerit`. {i cândtotu[i ezita, era pe deplin con[tient c`, \n momentul alegerii,monotonia vie]ii \ntr-o ferm` [i cei trei copii ai s`i f`cu]i cu oalt` femeie vor cânt`ri greu \n balam]`.

***

Karen privea distrat` pe fereastra deschis`. |i era imposibils`-l vad` clar pe Stefan din cauza dep`rt`rii [i a rândului decopaci care separau cele dou` domenii, dar ridicând u[or

capul [i mijindu-[i ochii, ghicea conturul siluetei lui. {i astaera suficient s`-i alimenteze reveria.

Se instalase la masa din buc`t`rie cu ferma inten]ie de a-[i scriearticolele, dar creionul ei, parc` \nghe]at, refuza s`-i sufle cea maimic` idee. Cu atât mai pu]in o idee jurnalistic` interesant`.

La ora unu, descurajat`, \nchise calculatorul, \[i aranj`

noti]ele [i decise c` era timpul s`-i propun` lui Stefan o pauz`

74 IRIS MOORE



de prânz. O s` prepare ni[te sandvi[uri [i se va duce s` stea de vorb` cu el câteva minute. Va fi poate ocazia s` clarifice unelelucruri din trecut r`mase nel`murite.

G`si \n frigider un pachet de cârn`ciori aromatiza]i cuchimen [i-i puse la pr`jit. Pentru Stefan nu uit` s` pun` multmu[tar, \[i aminti ea tìnd pâinea. Puse apoi salat` \ntre feliilesub]iri de [vai]er.

|n timp ce cârna]ii se pr`jeau, f`cu alte dou` sandvi[uri cusalam, alese dou` mere frumoase [i umplu o sticl` cu ap`rece. Când \n sfâr[it totul fu gata, se coco]` pe un taburet [ideschise dulapurile unul dup` altul, cùtând micul co[ der`chit` pe care mama lui Stefan \l folosea pentru picnic pemalul râului.

Câteva minute mai târziu, foarte emo]ionat`, porni ladrum.

Era una din acele zile frumoase de toamn` care te invitaula lungi plimb`ri pe câmp. Fluturii [i insectele zburau \n toatedirec]iile \n aerul impregnat de un miros de p`mânt umed,tulpinile de sfecl` cru]ate de vijelie se \n`l]au spre cerul

str`lucitor [i frunzele pomilor se mi[cau u[or \n adiereabrizei.

Nu este nimic rù, \[i repet` ea, s` petrec un moment \ncompania lui Stefan. Cine [tie, chiar, dac` o conversa]iedeschis` n-o va elibera definitiv de greutatea trecutului?

– Iu-hu! Stefan! strig` ea cu vocea-i frumoas` [i clar`,

leg`nând co[ul la cap`tul bra]ului.




Capitolul 6

De câteva minute, Stefan pusese mâna strea[in` la ochi [iurm`rea \naintarea lui Karen peste câmp.

Lui Mavis nu-i venea niciodat` ideea s`-i fac` o astfel desurpriz`, se gândi el cu pu]in` am`r`ciune. Nici m`car o dat`nu venize s` \mpart` masa cu el sau doar s` discute pu]in cuel. Nu c` nu i-ar fi p`sat de el, dar credea c` rolul femeii eras` vegheze ca locuin]a s` fie bine ]inut` [i s` se ocupe decopii. De asemenea, \n timpul tuturor acestor ani de via]`comun`, n-avuseser` mare lucru de \mp`r]it. Copiii fuseser`

cei care i-au legat unul de altul, dar \n via]a lor, dragostea afost \ntotdeauna marea absent`.

Karen era diferit` \n toate privin]ele. Simpla ei vedere \lumplea de bucurie.

|ndat` ce o auzi chemându-l, puse ciocanul \n buzunarullateral al salopetei de lucru [i cobor\ lunga scar` de lemn.

Ajuns jos, o privi \ndelung, \n t`cere. Fascinat. Fericit.



– Alt`dat` s`reai \ntr-un picior fluierând peste brazde [icând te c`]`rai lâng` mine pe tractor erai cu respira]ia t`iat`.Dup` aceea, vorbeam, vorbeam ore \ntregi. Nici un subiectnu ne sc`pa. Important sau f`r` importan]`, le treceam petoate \n revist` cu acela[i entuziasm. |mi amintesc chiar c`\ntr-o zi, asalta]i de un nor de ]ân]ari, ne-am luat cu t`rie dep`s`rile care nu-[i f`ceau treaba de pr`d`toare. Dup` care am

\nceput o mare dezbatere asupra ecologiei [i a ap`r`riimediului \nconjur`tor.

– |mi amintesc foarte bine, zise ea cu un zâmbet nostalgic. – Plecarea ta din Crookston a pus cap`t acelor frumoase

momente. N-am mai avut cu cine s` vorbesc. – {i Mavis, atunci?

Ea nu se voia deloc agresiv` [i \[i regret` imediat tonulpu]in cam aspru. – Nu era acela[i lucru...El \i lu` co[ul din mân`, \[i trecu un bra] dup` mijlocul ei

[i o conduse c`tre peronul casei. – {i tu ai g`sit pe altcineva cu care s` vorbe[ti cu inima

deschis`, cum f`ceam noi?

– Nu tocmai. Dar [tii, când e[ti tot timpul \n deplas`ri, nueste u[or s` stabile[ti leg`turi puternice cu oamenii.

|n loc c-o comp`timeasc`, Stefan se bucur`. Se sim]eau[urat, aproape mândru, c` nu fusese \nlocuit de pe o zi pe alta.

– {i nu te-ai gr`bit s` te duci s`-]i g`se[ti un iubit la New York sau Mexico? insist` el totu[i.

Ea \i arunc` o privire b`nuitoare.




– Stefan, nu cumva \ncerci, din \ntâmplare, s` te informezidespre via]a mea privat`?

– Nicidecum... |n fine, da, pu]in, recunoscu el cu unrâs for]at.

Karen se a[ez` pe trepte [i-i f`cu foarte firesc un loclâng` ea.

– |mi pare r`u pentru tine dar curiozitatea nu-]i va fi

satisf`cut`! Nu-]i voi mai spune nimic, dar asta nu \nseamn`totu[i c` orice femeie tân`r` care se respect` nu va bate tobac` unul sau altul vine s-o s`rute sau s`-i propun` s` se culcecu ea.

Stefan nu mai putea decât s` tac`, mesajul era suficient declar.

– Sper c`-]i mai place \nc` la nebunie mu[tarul? \ntreb` eadându-i un sandvi[.„Sunt mai ales nebun dup` tine“, ar fi vrut s`-i r`spund`,

dar se temu atât de mult de reac]ia ei \ncât \[i impuse cea maimare re]inere.

– Absolut. Pentru c` nu vrei s`-mi dezv`lui via]a tasentimental` [i s`-mi poveste[ti ispr`vile tale amoroase...

Karen fu cât pe ce s` se \nece auzindu-l vorbind despreispr`vile ei amoroase. Fu cuprins` de un acces de tuse [iStefan se gr`bi s-o lini[teasc` b`tând-o u[or cu palma pespate.

– S` vorbim mai degrab` despre munca ta. De exemplu,dintre toate reportajele care le-ai f`cut \n ultima vreme, care

te-a marcat cel mai mult?

78 IRIS MOORE



– Greu de spus... Poate cel asupra copiilor orfani dinRomânia, pentru c` articolul meu a avut un mare r`sunet.Oamenii au fost imediat mobiliza]i, s-au organizat colecte dedona]ii, au pus la punct o re]ea de cereri de adop]ii. Astapoate s`-]i par` o prostie, dar mi-a \nc`lzit inima. N-am speratniciodat` s` stârnesc un asemenea elan de generozitatepublicând povestea anchetei mele la fa]a locului.

– Mul]umit` tat`lui t`u, am avut ocazia s`-]i citescnumeroase articole. Po]i s` m` crezi, dac` vrei, dar am [tiut\ntotdeauna c` \n spatele jurnalistei experimentate KarenHaig se ascundea o inim` cald`.

– S` nu-i spui niciodat` asta agentului meu! exclam` ea,amuzat` [i emo]ionat` totodat`. El este \ncredin]at c` am o

rezisten]` psihic` [i moral` de toat` isprava.Stefan \i puse atunci o mie [i una de \ntreb`ri despre

diferitele ]`ri \n care fusese. Voia s` [tie totul despre oameni,despre modul lor de via]`, despre sistemele politice,arhitecturale... {i Karen \i relat` cu multe detalii tot ce v`zuse[i tr`ise. Ea puse tot sufletul s`-l fac` s` \mpart` cu ea pasiunea

ei de reporter`. – Voiam s` descop`r lumea cu tine [i... – Ai ales s` r`mâi la ferm`. – Da. Am f`cut ce trebuia s` fac... dar asta nu m-a

\mpiedicat, \n unele zile, s`-]i invidiez reu[ita. {tiam c`drumul pe care te-ai angajat te va duce cu siguran]` s`-]i

realizeze visurile.




{i totu[i, uneori se surprinsese c` o detesta. Pentru c` \[icâ[tigase libertatea [i c` el [i-o pierduse pe a lui. Pentru c`-i\ntorsese spatele \n momentul \n care avea cea mai marenevoie de ea.

– |n to]i ace[ti ani, nu m-am gândit niciodat` c` ai puteaavea regrete, admise ea ru[inat`.

Imperceptibil, privirea ei alunec` spre b`l`riile care

crescuser` \necând curtea [i apoi mai departe spreterenurile arate. Ferma familiei Buelton [i cea a familieiFerguson ap`rur` ca un fundal \n câmpul ei vizual. De când\[i amintea, aceste dou` familii tr`iser` \ntotdeauna acolo.Ca [i familiile Bjornson [i Haig, f`când parte din peisaj degenera]ii.

Dar iat` c` ea, Karen, venise s` tulbure ordinea perfect` alucrurilor. |nc`p`]ânându-se s` vrea s` ias` din tipare,pretinzând c` poate dovedi locuitorilor din Crookston [i \nspecial lui Stefan c` totul \i era accesibil rupsese ciclul imuabilal vie]ii din sânul acestei mici comunit`]i.

– Spune-mi sincer, Stefan, crezi c` sunt r`spunz`toare deceea ce ni s-a \ntâmplat? \ntreb` ea pe nea[teptate, cu privirea

fixând \n continuare orizontul. – Ce \ntrebare! – Privind \napoi, \mi spun c` poate am p`c`tuit prin

egoism. De exemplu, când tat`l t`u a f`cut criza de inim`,eram realmente \ntristat` pentru c`-l iubeam mult, dar \nacela[i timp nu suportam gândul c` vom fi obliga]i s`

suport`m consecin]ele. G`seam c` este teribil de nedrept.

80 IRIS MOORE



– |n]eleg.Ea \ntorse capul [i \ndr`zni \n sfâr[it s`-l priveasc` \n fa]`.

– |]i aminte[ti c` ne-am certat chiar \naintea plec`rii mele? – Bine\n]eles. Cum a[ putea s` uit? – {i \mi imaginez c` mai [tii de ce m-am sup`rat. Ei bine...|[i plec` ochii, \[i mu[c` buzele, apoi ad`ug` cu vocea

gâtuit` de emo]ie.

– Dac` cel pu]in ]i-a[ fi dat un telefon... Dac` mândria num-ar fi oprit s`...

|n]elegând cât de dureros de greu \i era s` revin` asupratrecutului, Stefan \[i strecu` o mân` sub p`rul ei [i-i mas`\ncet ceafa pân` f`cu s`-i dispar` orice tensiune.

– N-ai nimic s`-]i repro[ezi, o asigur` el.

– Ba da! Eram atât de decep]ionat`, de nefericit` c` nupleci cu mine, \ncât am vrut s` m` r`zbun. M` decisesem s`nu-]i dau nici o veste pân` la \ntoarcerea mea, \n vacan]`.Dup` aceea, bine\n]eles, te-a[ fi iertat...

– Asta n-ar fi schimbat nimic, Karen. – De ce?|n loc de r`spuns, el o cuprinse cu bra]ele lui puternice

[i-[i cufund` privirea \n ochii ei \nce]o[a]i de lacrimi.Niciodat` pân` acum n-o sim]ise atât de fragil` [i de

vulnerabil`. |n sufletul ei, Karen era capabil` s` dep`[easc`orice \ncercare dac` [i el nu se sacrificase \n zadar.

Cu o infinit` tandre]e, \i lu` fa]a \n mâini [i-[i ap`s` gurapeste buzele ei tremurânde. Abia atunci se abandon` \n

bra]ele lui care \[i sporir` ardoarea [i o s`rut` cu pasiune.




Arzând de dorin]`, Karen \[i strecur` degetele \n p`rul lui.Ca \n timpul primei lor iubiri, ea reg`si instinctiv mirosul lui,atingerea lui [i se d`rui cu totul acestui s`rut f`r` sfâr[it.

Dar când crezu c` cerul se luminase definitiv, c` nimicnu-i \mpiedica s` se iubeasc` din nou, imaginea celor treicopii ai lui Stefan se strecur` tulbur`toare \n mintea ei.

„{i ast`zi, ar accepta oare s` m` urmeze?“ se \ntreb` ea

atunci. Ner`bd`toare s` afle, se hot`r\ s`-i acorde a doua[ans`.

– Putem \nc` descoperi locuri minunate \mpreun`, zise ea,alint`toare, mângâind u[or cu degetul b`rbia lui Stefan.Trebuie s` merg \n Anglia la sfâr[itul lunii, pentru a face uninterviu. Dac` m-ai \nso]i, ai avea ocazia s` vezi operele

arhitectului Christopher Wren, de care mi-ai vorbit atât demult.Cu privirea vis`toare [i trist`, Stefan obiect`:

– Haide, Karen, va fi tocmai \nceputul seceri[ului. {i ce voiface cu copii?

– Bine\n]eles! r`spunse ea resemnat`.Cum putuse s` fie atât de proast` s`-[i \nchipuie c` Stefan

era \n stare s-o urmeze oriunde? Nu, nimic nu se schimbase.Situa]ia era la fel de blocat`, de disperat`. Orice s-ar \ntâmpla,Stefan \[i va favoriza \ntotdeauna familia [i muncap`mântului.

|nc` cinci sau zece ani [i poate va fi capabil` \n fine s`arunce o privire senin` asupra trecutului [i s` nu mai resimt`

am`r`ciune gândindu-se la tot ce ar fi putut tr`i \mpreun`.

82 IRIS MOORE



timp, ea \[i luase zborul [i se l`sase purtat` de curent. Acumdorea cu ardoare s` se stabileasc` undeva, dar din p`cate, nug`sea pe nimeni s-o \ncurajeze s`-[i strâng` aripile.

– Dac` nu v` deranjeaz`, domni[oar` Haig putem \ncepeprin a arunca o privirea asupra st`rii lucrurilor, propuseHolingswood pornind cu pa[i fermi spre peron. O s` fi]imul]umit`, cred c` am g`sit un cump`r`tor. Un cuplu tân`r,

foarte simpatic, cu doi copii. Caut` de câtva timp o mic`ferm`, dar n-au g`sit nimic la banii lor. Aici, sper s` m` \n]elegcu ei... dându-v` deplin` satisfac]ie, se \n]elege.

Karen \l preced` \n cas`, cu sentimentul straniu c` face omare gre[eal`. Când \[i pusese \n minte s` vând` aceast`proprietate n-o f`cuse ca s`-[i recupereze banii, ci ca s-o rup`

definitiv cu Crookston [i cu trecutul. Or, dup` aceea \lrev`zuse pe Stefan, vorbise \ndelung cu el [i \[i d`duse \n celedin urm` seama c` nu va putea niciodat` s`-l renege cu totul.Era deci drept ca aceast` ferm`, la care muncise benevolpentru tat`l ei, s`-i revin`.

Gândindu-se mai bine, cel mai important \n ochii ei [i deasemenea mai reconfortant, era s` p`streze o leg`tur`, chiar

firav`, cu Stefan. {tia c` propriet`]ile lor vor forma curând untot indivizibil, ceea ce va fi, \ntr-un fel, un balsam pentruinima ei.

– Domnule Hollingswood, \l anun]` ea când ajunser` \nsalon, mi-e team` c` v-a]i deranjat degeaba. Mi s-a f`cut dejao alt` propunere, care corespunde mai bine preten]iilor

mele.

84 IRIS MOORE



Agentul imobiliar \ncerc` totu[i, de ochii lumii, s-oconving` s`-[i schimbe p`rerea, dar \n zadar.

Câteva minute mai târziu, Karen \l conduse la ma[ina lui,apoi \[i lu` co[ul de picnic [i se \ntoarse la casa lui Stefan.

***

La extremitatea gardului viu care separa cele dou`propriet`]i, exista un drum de pietri[ care cobora [erpuindpân` la un mic pârâu. {i pe malul pârâului, un p`trat de

verdea]`, cu mult` umbr`, unde lui Karen \i pl`cea pe vremuris` se abandozene vis`rii.

|n aceast` dup`-amaz`, acolo se instal` pentru a lucra la

baza unui enorm stejar cu trunchiul noduros. O briz` u[oar`sufla prin frunzi[ [i razele soarelui care se strecurau printrecrengile groase f`ceau s` danseze pe ap` mii de reflexeargintii.

Karen puse \n func]iune calculatorul portabil [i seconcentr` asupra temei articolului ei: povestea femeilor dintr-un

mic sat din Orientul Mijlociu care pierduser` totul – case, so]i,[i copii – \ntr-un r`zboi pe care nu-l \n]elegeau. Nu atâtdespre curajul lor voia s` scrie, cât despre atitudinea lor \nfa]a mor]ii, despre sim]ul lor \nn`scut de \ntrajutorare.

Pasionat` de subiectul ei, nu-[i d`du seama cum trecusetimpul [i nu remarc` prezen]a lui Stefan decât când aceasta

\i vorbi.




– Eram aproape sigur c` te g`sesc aici. Sper c` nu te deranjez? – Deloc. Am avansat destul de bine cu articolul meu,

explic` ea ap`sând pe tasta de salvare a calculatorului.Stefan se ghemui aproape de ea. El smulse câteva fire de

iarb` [i le strivi distrat \ntre degete. – |]i aduci aminte când am construit un baraj pentru

amenajarea unei piscine?

– Oh, da! exclam` ea cu un zâmbet larg. {i dac` vrei s` [tiitotul, \mi amintesc de asemenea c` tu [i prietenii tì v`sc`lda]i complet goi.

– Glume[ti? Cine ]i-a povestit asta? – Nimeni. Am v`zut cu proprii mei ochi. Dup` ce v-am

ajutat zile \ntregi s` c`ra]i tone de pietre, voi m-a]i rugat cu

amabilitate s` m` duc s` m` joc \n alt` parte sub pretextul càici nu eram la mine acas` [i c` acest mic col] de rai f`cea partedin proprietatea familiei Bjornson. Atunci, sup`rat` [i nebun`de furie, m-am \ntors... [i m-am oprit mai sus pe mal s` v`privesc pe \ndelete.

|[i aminti cu emo]ie acea var` dinaintea intr`rii la liceu. |nplin` criz` adolescentin`, erau [i unul [i cel`lalt foarte pudici,

se sup`rau foarte tare pentru nimica toat`, \nainte de a devenicei ai buni prieteni din lume.

– Nu pot s` cred! râse \n hohote Stefan. Trebuia s -]i fie ru[ine. – Pe vremea aceea, dac` nu m` \n[el, Peter Southwood era

\ntr-adev`r un bìat foarte frumos. Nu face mutra asta, nici tunu ar`tai prea rù, pentru c` \n clasamentul meu veneai

imediat dup` el!

86 IRIS MOORE



– Ei bine, dac` l-ai vedea acum, ai avea o mare surpriz`.Trebuie s` cânt`reasc` aproape o sut` de kilograme [i mergecu gra]ia unui elefant.

– Bietul de el!Cu toate acestea, nu se putea opri s` se gândeasc` la faptul

c` dac` l-ar fi reg`sit pe Stefan \n aceast` stare, asta i-ar fi pututu[ura via]a.

|n loc de asta, Stefan i se p`rea ast`zi mai seduc`tor decâtpe vremuri, ceea ce era pentru ea un adev`rat supliciu s`-ireziste.

– {i \]i mai aminte[ti, evenimentul extraordinar la care amasistat \n prim`vara anului urm`tor?

– Nu mai [tiu... Se \ntâmplau atunci atâtea lucruri

fantastice, r`spunse ea cu pu]in` nostalgie. – Na[terea unui mic pui de c`prioar`. – A[a este! Ce amintire nemaipomenit`! C`prioara cu

privirea ei atât de mi[c`toare, culcat` \n iarba moale... probabilse gândea c` era \n siguran]` aici.

La fel cum Karen putuse s` cread` c` Stefan nu va fi

niciodat` capabil de infidelitate. – {i ce s-a \ntâmplat cu bazinul? – L-am demolat când Bonnie era mic`. Se adunaser` multe

de[euri \n el [i nu voiam s` fie tentat` s` se scalde acolo.Stefan, cavalerul f`r` team` [i f`r` prihan`, \[i petrecuse

astfel jum`tate din via]` veghind asupra unora [i altora... cu

excep]ia iubitei sale, se gândi ea cu mare triste]e.




Capitolul 7

Karen era aproape sigur` c` le face pl`cere copiilor s` lepreg`teasc` hamburgheri pentru cin`; nu era suficient` doar

buna inten]ie, trebuia s` se str`duiasc` s-o pun` \n aplicare.|ntr-adev`r, copiii lui Stefan, obi[nui]i s` fie r`sf`]a]i dedoamna Johnson, se ar`tar` \n seara aceea deosebit deexigen]i [i d`dur` dovad` de un redutabil sim] critic.

Bobby fiind cel mai mânc`cois, fu cel care \ncepuostilit`]ile.

– Pâinea este prea moale, se plânse el cu o grimas` de dispre].

– Ei bine, serve[te-te de o furculi]` [i un cu]it, \l sf`tuitat`l lui.

– E o prostie! Ai mai v`zut pe cineva mâncând unhamburgher cu tacâmul?

– Descurc`-te cum vrei, dar s` nu te mai aud smiroc indu-te.Sora lui mai mic` prelu` atunci [tafeta, etalând cu un aer

dezgustat o buc`]ic` de ceva ce era incapabil` s` identifice.



– Este ha[m`, un soi de ceap`, \i explic` politicos Karen. – Pfui! Mi-e groaz` de asta, e iute! – |mi pare r`u, Shelly, nu puteam s` [tiu c` nu-]i place. Dar

po]i s-o pui pe marginea farfuriei, nu este prea mut`. – N-ai uitat s` pui la fiert brocoli? \ndr`zni Bonnie,

aruncând o privire b`nuitoare la ce ]inea loc de salat`. – Bine\n]eles c` nu. Te asigur c` este delicioas` crud`,

r`spunse cu calm Karen, al c`rui moral \ncepea s` deaserioase semne de sl`biciune.

– Când tata preg`te[te hamburgheri, sunt \ntotdeaunaplini de suc de carne, \nt`ri Shelly.

Stefan se \ncrunt` [i se sili s` lini[teasc` spiritele. – Nu [tiu dac` v` da]i seama, dar este un noroc s-o avem

pe Karen \n cas` pân` când doamna Johnson s` serestabileasc`.

O t`cere jenat` se l`s`, dovad` c` nu convinsese pe nimeni.Nici m`car pe biata Karen care \[i pierdea speran]a c` va puteacâ[tiga \ntr-o zi \ncrederea copiilor.

– Pot s` [tiu ce avem la desert? \ntreb` Bobby ner`bd`tor

s` savureze ni[te dulciuri. – M-am l`sat prins` de munca mea [i n-am avut timp s`

improvizez ceva, se scuz` Karen. Dar \n principui trebuie s`mai fi r`mas ni[te fursecuri.

– Nici m`car unul! Le-am mâncat pe toate când m-am\ntors de la [coal`, m`rturisi el. Oricum, nu erau destule

pentru toat` lumea.

90 IRIS MOORE



– Ei bine, o s` deschidem o cutie de fructe \n sirop. – Mama f`cea mici pr`jituri cu ciocolat` [i \nc` \n fiecare zi!

strig` \n gura mare Shelly. Atacat` din toate p`r]ile, Karen \[i pierdu r`bdarea [i se

decise s` pun` lucrurile la punct. – Asculta]i-m`, copii. M` numesc Karen Haig [i n-am avut

niciodat` preten]ia c` pot s` v` preg`tesc masa la fel de bine

ca mama voastr` sau ca doamna Johnson. Munca mea const`\n a scrie articole pentru ziare. Nu g`tesc des, nu fac practicniciodat` pr`jituri [i dintre toate treburile casnice, detest \nspecial s` sp`l pe jos. Iat`, acum [ti]i aproape totul.

Cei trei copii, cu gurile c`scate, o priveau cu ochii mari,speria]i, ca [i cum le dezv`luise un lucru absolut teribil.

– Ierta]i-m`, nu [tiu ce m-a apucat... bâigui ea, stânjenit`. – Nu tu trebuie s` te scuzi, ci ei! o lini[ti Stefan.{i f`r` s` mai a[tepte, b`tu cu pumnul \n mas` [i adres`

copiilor o dojan` sever`.Karen nu mai [tiu ce s` fac`. Dac` m`car ar fi r`spuns cu

pu]in umor observa]iilor lipsite de bun`voin]` ale copiilor, eiar fi sfâr[it f`r` \ndoial` prin a se plictisi [i totul ar fi intrat \n

normal f`r` ca Stefan s` intervin`. Acest incident \i furniz` totu[i ocazia s` cunoasc` mai bine

rela]iile p`rinte-copil care guvernau \n familie. Ca un tat` bun,con[tient de responsabilit`]ie lui, Stefan p`rea autoritar, dar drept. C` \[i adora copiii nu era nici o \ndoial`, dar asta nu\nsemna c` era gata s` tolereze orice. {i copiii lui \n]eleseser`,

iubindu-l [i respectându-l la rândul lor.




Lâng` el, Karen nu putea pretinde c` face figur` bun`. Or dac` Stefan se decidea \ntr-o zi s` se rec`s`toreasc`, se gândiea, va ]ine cu siguran]` o s` g`seasc` o femeie care s` se\n]eleag` bine cu copiii lui. Ceea ce, desigur, nu era cazul ei.

|n pofida atrac]iei puternice pe care o sim]eau \nc` unulpentru cel`lalt, trebuia s` se obi[nuiasc` totu[i cu ideea c` nuera femeia care-i trebuia. Poate c` nu fusese niciodat`.

Cu toate acestea, când calmul reveni [i fiecare termin` demâncat hamburgherul ratat, ea sim]i nevoia s`-[i cear` iertarepentru nepriceperea ei.

– V` propun ca dup` ce strângem [i sp`l`m vasele, s`mergem s` mânc`m o \nghe]at` \n ora[. V-o ofer eu,bine\n]eles... dac` tat`l vostru este de acord.

– Este! este! exclamar` \n cor, Bobby, Shelly [i Bonnie,\ncânta]i de propunere.Karen c`ut` sprjinul lui Stefan, adresându-i o ochead`

discret` la care el r`spunse printr-un zâmbet. – Cred c` dac` a[ refuza, cele trei fermec`toare capete

blonde s-ar transforma imediat \n ni[te mon[tri periculo[i [imi-ar face via]a amar` timp de s`pt`mâni...

Dar zâmbetul lui Stefan ascundea gânduri sumbre. C` ceitrei copii n-o pl`ceau pe Karen nu era decât cel mai micneajuns. Cu timpul, asta se putea aranja. Ceea ce-l sup`ra maimult, era c` ea nu se sim]ea \n apele ei cu copiii [i c` nureu[ea s`-[i g`seasc` locul \n aceast` cas`.

De fapt, nodul problemei consta \n inten]ia ei ferm` [i

definitiv` de a vinde proprietatea tat`lui ei. {i Stefan, \n

92 IRIS MOORE



aceast` dup`-amiaz`, fusese teribil de contrariat c` trebuises-o abandoneze \n mâinile agentului imobiliar f`r` s` fi avuttimpul s`-i spun` c` dorea din toat` inima s` revin` s` trìasc`\n Crookston.

Dup` marele moment de tandre]e pe care-l trìser` petreptele peronului, dup` s`ruturile pasionate pe care leschimbaser`, refuza s` cread` c` putea s`-l p`r`seasc` din

nou. I se p`rea imposibil s` nu fi \n]eles c` numai ea puteas`-i umple golul din suflet.

Dar nu era oare prea orgolios s` [i-o imagineze peKaren aruncându-se \n bra]ele lui, dup` tot rùl pe carei-l f`cuse? {i ast`zi, nu mai mult decât ieri, sim]ea c` n-aveadreptul s`-i impun` o via]` pe care ea niciodat` n-o dorise.

Cum \i explicase atât de bine, Karen \[i punea tot sufletul\n reportajele ei, \n toate col]urile lumii. Iar el, Stefan nuputea spera s-o reg`seasc` decât prin intermediularticolelor ei.

Trebuia oare s` se resemneze astfel, pân` la sfâr[itul vie]ii?Copiii nu puseser` niciodat` atâta suflet ca s` se achite de

corvoada sp`l`rii vaselor [i \n câteva minute toat` lumea era

gata de plecare. – Haide]i, sus! ordon` Stefan deschizând portiera din spate

a Buikului. – E rândul meu s` stau \n fa]`, \i aminti politicos dar ferm

Bobby. – Nu \n seara asta, bìatul meu. Karen este invitata noastr`

[i deci este normal s`-i cedezi locul.




Dar \n sinea lui se gândea c` lucrurile sunt diferite. Ar fidorit ca aceast` mic` escapad` \n ora[ s` semene cu oadev`rat` ie[ire \n familie. Cu so]ia lui, Karen. {i cu copiii lui,Bonnie, Bobby [i Shelly!

***

Cofet`ria Inverson, singurul magazin cu \nghe]at` dinCrookston nu se schimbase de cinci ani. |n centrul s`lii, treimese de bistrou dreptunghiulare, scaune de lemn negre [ide-a lungul pere]ilor decora]i cu afi[e publicitare, o serie deboxe agrementate cu banchete de scai ro[u. Iarna, ca [i vara,

ventilatorul cu pale mari ag`]at de plafon mi[ca un aer

\nc`rcat de mirosuri subtile. Acolo se \ntâlneau, \n fiecare vineri seara, tinerii suporteri

ai meciurilor de fotbal. Era locul unde pe vremuri Stefan [iKaren veneau s` stea de vorb` [i s` glumeasc` cu toat` bandade prieteni, dup` ce ie[eau de la cimenatograf. Râdeau,[u[oteau, se ]ineau de mân` sorbindu-se din ochi, f`când

planuri dintre cele mai \ndr`zne]e...|n timp ce Karen \[i aducea aminte toate aceste frumoase

momente, iar copiii se delectau cu \nghe]at`, Stefan\ncepuse s` sculpteze \n cea din bolul lui, cu ajutorullinguri]ei.

– Ar fi trebuit s` [tii c` nu ne juc`m cu mâncarea, glumi

Karen dându-i cu cotul. Dai un prost exemplu copiilor t`i.

94 IRIS MOORE



– Nu m` bate la cap! Sunt pe cale s` fac o treab` deprecizie: \ncerc s` reproduc Catedrala Saint Paul din Londra.

Shelly \[i linse buzele [i pufni \n râs. – Asta \nseamn` c` te-ai decis s` vii cu mine \n Anglia? \l

tachin` mai departe Karen.Bonnie \[i abandon` imediat \nghe]ata.

– Este adev`rat, tat`, vei pleca \n Angia? Oh, spune-mi, ai

s` m` iei [i pe mine? Te rog, drag` tat`! \l implor` ea. Ar fi\ntr-adev`r formidabil. Mult mai bine decât s` mergi laChicago!

– F`-mi pl`cere, tat`, ia-o cu tine! \nt`ri Bobby cu guraplin`. Cel pu]in, timp de câteva zile, voi avea lini[te [i n-o s`fie nevoie s` mai a[tept ore \ntregi \n fa]a u[ii de la baie, s` se

machieze. – |mi pare r`u, dar deocamdat` n-am inten]ia s` plec,anun]` Stefan mereu foarte concentrat asupra lucrului lui. |nschimb, m` gândesc serios s` m` prezint la concursul desculptur` \n \nghe]at` la viitorul carnaval.

Reac]ia nu se l`s` a[teptat`. Râsul lui Karen se amestec`imediat cu cel mult mai zgomotos, al lui Bonnie, Bobby [i

Shelly.Dar dac` ea avea cel pu]in un motiv de satisfac]ie, acela de

a fi câ[tigat, chiar provizoriu, stima copiilor, Karen avea deasemenea de ce s` fie dezolat` pentru c` Stefan \i respinsese\nc` o dat` propunerea.

Dintr-o dat`, micul clopot de deasupra u[ii de intrare

r`sun` [i un om foarte b`trân \n salopet` \[i f`cu apari]ia.




El cercet` sala cu privirea, salut` pe toat` lumea ridicându-[ibastonul, apoi se \ndrept` spre ei cu mersul lui \ncet.

Karen n-avu nici o greutate s` dea un nume acestei fe]ezbârcite, ars` de soare, acestui trup sl`b`nog cu mâininoduroase. Toat` lumea din Crookston \l cuno[tea pe Henry Schmedling [i povestea trofeelor lui la bowling. Era un ]`rancare se \ndârjise toat` via]a s`-[i cultive micul petic de p`mânt

[i care \[i meritase pensia pentru a-[i duce lini[tit zilele grele.Când Karen f`cea primii ei pa[i era deja b`trân [i ast`zi trebuias` se apropie de nou`zeci de ani.

– Ce mai faci tinere prieten? \ntreab` el b`tându-l pe um`r pe Stefan. Ai ie[it cu toat` familia \n ora[, seara asta?

– Karen a avut amabilitatea s` ne invite. V` aminti]i f`r`

\ndoial` de Karen Haig, nu? – Bun` seara, domnule Schmedling. |mi face pl cere s` v` rev d. – Haig... Haig, repet` el \ncruntându-se. Ah, biata mea

memorie \mi joac` uneori feste. Puteam totu[i s` jur c` sunte]ic`s`tori]i amândoi de o bun` bucat` de timp!

– Te \n[eli, domule Schmedling. Cu Mavis Anderson eramc`s`torit... [i din nenorocire, so]ia mea a murit acum trei ani

\ntr-un accident de ma[in`. – Pace sufletului ei. Dar ace[ti trei minuna]i copii? se

interes` el, tot nedumerit. – Sunt ai mei. Bonnie, cea mai mare, Bobby fratele ei [i cea

mai mic`, Shelly.Copiii \i spuseser` politico[i bun` seara noului venit, [i se

\ntoarser` imediat la \nghe]atele lor.

96 IRIS MOORE



Era limpede c` domnului Schmedling \i f`cea pl`cere s`stea de vorb` cu Stefan.

– Ah, iat` c`-mi amintesc! exclam` el. Fratele tù era\ndr`gostit de o alt` fat`... Cum o chema? Ce asem`nare!adùg` el observând-o cu aten]ie pe Bonnie.

Presim]ind ce putea fi mai rù, Stefan se ridic` brusc [iab`tu aten]ia domnului Schmedling spre un alt subect.

– Presupun, Henry c` ai venit s` m`nânci o \nghe]at`? ziseel cu toat` amabilitatea.

– Ai ghicit, fl`cùle! Excelenta \nghe]at` de la Inverson, iat`ce m` ]ine \n via]`... Sunt izvorul tinere]ii mele!

– |n acest caz, ar fi p`cat s` te lipse[ti de ele, remarc`Stefan, antrenându-l spre tejghea.

Karen \nchise ochii [i sc`p` un suspin de u[urare. Cuacest om cumsecade, fuseser` la un pas de o catastrof`.C`ci chiar dac` Bonnie nu acordase o aten]ie deosebit` lace se discuta, trebuie s` fi auzit f`r` \ndoial` un cuvânt saudou` pe ici pe colo, [i dac` Stefan n-ar fi intervenit rapid...Karen nu \ndr`znea nici m`car s`-[i imagineze amploarea

dramei.

***

|ntor[i acas`, copiii urcar` direct la culcare, ghiftui]i [imul]umi]i. Karen se instal` pe canapea s` citeasc`, iar Stefan

\ntr-un fotoliu.




Ce mare \i fu surpriza când dup` câteva minute de lini[tedeplin`, \l v`zu cufundat \n studiul unei bro[uri intitulate: „|naten]ia cresc`torilor de p`s`ri de curte“.

– De ce cite[ti asta? Tu nu cre[ti g`ini! – Nu, dar poate am s` m` lansez \n cre[terea curcilor. – Care este problema cu sfecla de zah`r? Este totu[i mai

curat` decât cre[terea curcilor sau curcanilor [i din câte [tiu ai

ob]inut pân` acum un bun randament. – Deocamdat`, n-am de ce s` m` plâng, slav` Domnului.

Dar \n sânul federa]iei agricole unii sunt nelini[ti]i pentru viitor. Dac` \n alte ]`ri produc`torii de zah`r \[i sporescproduc]ia, concuren]a va fi crunt` [i pre]urile noastre vor sc`dea mult.

Karen r`mase gânditoare. Trecuse mult` vreme de cândproblemele agricultorilor n-o mai preocupaser` [i uitase c`trebuia s` se lupte f`r` \ncetare cu tot felul de greut`]i...intemperiile, seceri[ul [i m`surile guvernamentale.

– |n consecin]`, contnu` el, voi fi poate nevoit s` diversificactivit`]ile. Trebuie s` m` gândesc la viitorul copiilor mei.Studiile cost` mult. Peste doi ani, Bonnie va intra la liceu [i

pu]in dup` aceea va veni rândul lui Bobby. – |mi amintesc c`, \ntr-un an, un fel de mic` insect` a

atacat sfecla [i a distrus toat` recolta. Ei bine, dac` tata n-aveabuna idee s` planteze mai multe hectare cu lucern`, am fi fostruina]i.

– Din fericire, tat`l t`u nu l`sa nimic la voia \ntâmpl`rii. Era

foarte inteligent [i se gândea la toate.

98 IRIS MOORE



– F`r` \ndoial`, [i totu[i asta nu l-a \mpiedicat s` fac`gre[eli. De exemplu, \n anul acela, am sim]it c` p`rin]ii meierau foarte \ngrijora]i, dar nu [tiam de ce, pentru c` se fereaus` discute problemele lor \n prezen]a mea. Atunci,bine\n]eles, am f`cut presupuneri [i-mi imaginam c` li se vor \ntâmpla tot felul de lucruri teribile...

– Asta nu m` mir` la tine, ai avut \ntotdeauna o imagina]ie

bogat`! – S` admitem. Dar r`mân convins` c` dac` mi-ar fi explicat

limpede ce se va \ntâmpla, nu m-a[ nelini[tit atât de mult. Terog s` m` crezi c` eram [i mai nefericit` b`nuind ce era mair`u dac` mi-ar fi spus adev`rul.

– Cred c` asta pornea dintr-o bun` inten]ie. Nu po]i totu[i

s` le repro[ezi c` au vrut s` te ocroteasc`. – |n toat` aceast` stare de lucruri, au e[uat \n modlamentabil. Dup` p`rerea mea, dac` vrei prea mult s`-]iprotejezi copii, cel mai adesea le faci un r`u.

Stefan \i adres` un surâs condescendent [i \[i relu` lectura.Se pare c` nu stabilise o apropiere \ntre povestea pe care i-orelatase [i ignoran]a \n care o ]inea pe Bonnie \n privin]a

paternit`]ii ei. Dar Karen nu insist`.La urma urmei, fiecare se descurc` a[a cum poate cu

problemele lui, \[i spuse ea.Mai citi câteva pagini, apoi sim]i oboseala cuprinzând-o [i

c`sc` de mai multe ori. – Cred c` m` duc la culcare.

Stefan \[i l`s` imediat bro[ura [i se ridic` la rândul lui.




– |mi pare r`u c` pu[tii au fost atât de duri cu tine \ntimpul mesei, zise el.

Ea r`spunse printr-o mic` ridicare din umeri, mult maitulburat` de privirea lui Stefan decât de agresivitatea copiilor.Dup` \ntoarcerea acas` se sim]ise mai degrab` destins`, dar acum când se afla periculos de aproape de Stefan, \[i pierdudin nou capul.

– Karen, a[ vrea s` te duc mâine sear` la „CJ’s“, o anun]` elpe nepus` mas`.

– Popasul de la ie[irea din ora[? \ntreab` ea surprins`. – Da. N-am fost acolo niciodat` \mpreun`. Se pare c` fac

fripturi la gr`tar foarte bune [i chiar se poate dansa.Karen \[i imagina localul ca un bar lipsit de interes, dar

\[i amintea bine c`, pentru tinerii din Crookston, a mergela „CJ’s“ \nsemna ceva foarte important. Era un simbol,semnul c` treceai de la statutul de adolescent la cel deadult.

Stefan [i Karen se desp`r]iser` prea repede, prea tineripentru a avea dreptul s` intre acolo. Ast`zi, se prezenta ocazia

s` \ndrepte aceast` gre[eal`, dar nu era deloc sigur` c` era oidee bun` s` mearg` acolo cu Stefan.

– {i cine va avea grij` de copii? \ntreb` ea c`utând un motiv plauzibil ca s` refuze.

– Bonnie este destul de mare ca s`-[i supravegheze fratele[i sora. |i las \n grija ei de fiecare dat` când plec la o \ntrunire

a camerei sindicale a agricultorilor.

100 IRIS MOORE



– {tiu pe cineva care va fi \ncântat, Bobby! – Te surprinde poate din partea lor, dar pân` acum n-am

avut nici un incident grav. I-am g`sit \ntotdeauna pe to]i treidormind cumin]i \n paturile lor. Atunci, e[ti de acord?

Nici m`car un \nger nu putea rezista tenta]iei acesteipriviri fermec`toare, acestui surâs seduc`tor! se gândi ea,\nainte de a ceda tenta]iei.

– Sunt de acord, dar cu condi]ia s`-mi promi]i c` nu va fio problem` cu copiii. – |]i promit. Jur.Se preg`tea s` intre \n camera ei, când Stefan o re]inu

amabil de bra]. – Odinioar`, ne s`rutam \nainte de a ne desp`r]i pentru a

merge la culcare.

– Stefan, te rog, poate c` nu este...Nu avu timp s`-[i termine fraza, deoarece Stefan punea

deja st`pânire pe buzele ei. {i \n timpul acestui s`rut plin depasiune, uit` de prezen]a copiilor la etaj, uit` de trecut,pentru a se d`rui pl`cerii de a fi \n bra]ele lui Stefan.

– Somn u[or [i pe mâine, [opti el la urechea ei.Ea p`r`si \nc`perea cu inima b`tând s` se rup`. {i \n timp

ce urca scara \n vârful picioarelor, respinse dorin]a arz`toarede a face uite stânga \mprejur pentru a alerga s` se arunce \nbra]ele lui.

Dar trebuia s` fie scris undeva c` n-o va face. La fel cumStefan n-o urma pe scar` [i nu va veni cu ea \n Anglia.

Mâine, \n schimb... Pentru o sear`, o singur` sear`, cei doi

iubi]i vor fi din nou \mpreun`...




Capitolul 8

Datorit` meseriei sale, Karen avusese numeroase ocazii s`\nso]easc` oameni din lumea bun` \n locurile cele mai celebre

din capitalele str`ine.{i totu[i, din câte \[i amintea, niciodat` nu fusese atât desurescitat` de apropierea unei mare dineu cum era ast`zi\nainte de a ie[i cu Stefan \ntr-un loc mediocru din fundulMinnesotei.

Toat` ziua fu incapabil` s` se concentreze mai mult decinci minute asupra treburilor ei. Nici m`car nu se \ntreb`

cum se va \mbr`ca. Pentru c` la „CJ’s“ ]inuta aproapeobligatorie pentru b`rba]i erau blugii cu centur` lat`, cizmesau ghete de piele, se va \mbr`ca foarte simplu.

Oricum, nu se ducea acolo pentru a se ar`ta, ci pentru a ficu Stefan, eroul copil`riei sale. Singura mare iubire. B`rbatulcu care visase s` se c`s`toreasc` [i care nu-i p`r`sise niciodat`

gândurile.



Ora cinei apropiindu-se, \ncepu s` se gândeas` ce puteapreg`ti pentru masa copiilor. Escalop pane [i spaghetenapolitane trebuia, \n principiu s` mul]umeasc` pe toat`lumea. {i dac`, \n plus, \i reu[ea crema cu ciocolat`, va fi oadev`rat` zi binecuvântat` de Dumnezeu.

Treb`luia \n buc`t`rie, cu inima u[oar`, cu fereastradeschis` pentru a se bucura de blânde]ea serii, când o auzi pe

Bonnie trântind cu violen]` poarta gr`dinii. |n clipaurm`toare, intr` furioas` \n buc`t`rie.

– |l ur`sc! \l ur`sc! repet` ea \nconjurând masa cu pumniistrân[i.

– Pe cine? Credeam c` ai plecat c`lare s-o vezi pe prietenata, Mary Ellen.

– Asta am [i f cut [i tocmai când plecam de acolo, a sunat-o.Richard Wilcox, acest f`]arnic, aceast` nulitate, a \ndr`znits`-i telefoneze lui Mary Ellen!

– Ah! A[teapt` o clip`... Mi se pare c` am idee despre ces-a \ntâmplat. E[ti sup`rat` pe el pentru c` ai fi vrut s` te sunepe tine.

– Bine\n]els c` nu. Este atât de... atât de...Deodat`, ca prin minune, toat` furia ei disp`ru [i fa]a ei \[i

rec`p`t` candoarea obi[nuit`. – Credeam c` m` iube[te, m`rturisi ea cu triste]e. – Oh, biata de tine, draga mea.Karen \[i trecu un bra] dup` mijlocul lui Bonnie [i o

strânse cu tandre]e la piept. |n aceste momente, se gândi ea,




nu e nevoie s` fii mam` pentru a \n]elege sup`rarea luiBonnie. Toate fetele, \n perioada adolescen]ei, erau \ncercate\ntr-o zi sau alta de p`surile inimii.

– Dar e[ti sigur` c`-i place de colega ta? – Nu [tiu. El i-a telefona pentru o problem` de matematic`

pe care n-o putea rezolva. Trebuie spus c` Mary Ellen e foartetare, ia \ntotdeauna cele mai mari note din clas`.

– Ei bine, dac` asta voia, nu dorea nimic altceva decât unsfat, suger` Karen.

– Da, poate... admise Bonnie, aproape u[urat`. – {i, spune-mi, Richard [tie c`-l iube[ti? – N-a[ putea niciodat` s` i-o spun \n fa]`. Mi-a fost prea

team` de reac]ia lui.

Karen \i d`du cu delicate]e p`rul pe spate [i o privi drept\n ochi. – Ei bine, n-ai dreptate! |n general, la vârsta asta, b`ie]ii nu

sunt foarte siguri pe ei, nu prea [tiu cum s` s` poarte cu fetele Atunci, trebuie s` le dai mici semne de \ncurajare. {i le revinefetelor s` fac` primul pas, ad`ug` ea amintindu-[i propria eiexperien]`.

Un demers cu siguran]` nu simplu, \ncununat adeseori desucces. {i asupra acestui punct, cel pu]in Stefan n-o vacontrazice.

– La urma urmei, nu este decât o chestiune de orgoliu.|ncearc` s` g`se[ti cel mai bun mod de a-i spune lui Richardc` ]ii la el [i vei vedea apoi c` te vei sim]i mai lini[tit` [i mai

\ncrez`toare.

104 IRIS MOORE



Karen regret` numai c` sarcina nu era la fel de u[oar`pentru adul]i. Mizele par atunci mult mai importante [iperspectiva de a suferi o respingere brutal` cerea pruden]`.

***

Când se \nnopt`, cobor\ \ncet scara la fel de emo]ionat` [i

surescitat` ca atunci când ie[ise prima dat` cu Stefan. Inima \ib`tea cu putere, obrajii \i luaser` foc [i mâinile umede l`sauurme pe balustrada de lemn.

Stefan o a[tepta la baza treptelor. |mbr`cat cu o c`ma[`bleumarin pus` \n valoare de un tiv alb [i \n blugii impecabili,n-o sl`bea din ochi.

Karen p`r`sise un tân`r frumos de optsprezece ani [ireg`sea un b`rbat de treizeci de ani, teribil de seduc`tor.

Ajuns` \n dreptul lui, se opri o clip` [i-l privi intens \nt`cere, pe Stefan. Un zâmbet str`lucitor \i lumina toat` fa]a,reflectând imensa bucurie pe care o sim]ea.

– E[ti superb`! murmur` el sorbind-o din ochi. P`cat c` nu

mergem \ntr-un loc mai deosebit. – Este foarte bun [i acela.De fapt, locul n-avea importan]`, din moment ce era cu

Stefan. Aceast` ie[ire la „CJ’s“, era ie[irea pe care pl`nuiser` s-o

fac` \mpreun` \n vara celor dou`zeci [i unu de ani. Chiar

dac` [tia c` era imposibil s` dea timpul \napoi, pentru




– |]i aminte[ti c` \ntr-o zi, cu prietenii tì, a]i instalat uncort pe acoperi[ul s`lii de gimnastic` a liceului?

– Eu? Glume[ti! de altfel, Jerry Kohler a fost celexmatriculat.

– Pe nedrept, nu? – Greu de spus... dar [tii ce-a devenit? Casierul Federa]iei

Agricole. Când era tân`r, era o adev`rat` curc` plouat` [i

ast`zi, crede-m`, se descurc` bine.Ea sim]i un fior str`b`tând-o când el urm`ri cu degetul

liniile palmei. – |n privin]a glumelor proaste, mi se pare c` fetele nu erau

mai prejos, dar ele n-aveau nici m`car curajul s`-[i asumeprostiile. Tu, de exemplu când ai aruncat o petard` \n plin`

adunare a profesorilor, n-ai fost [ocat` c` unul dintre noi o s`fie f`cut r`spunz`tor? – Nicidecum. Dac` ai fi avut primul ideea, sunt sigur` c` ai

fi f`cut acela[i lucru. |ntr-un anumit sens, era a[adar logic s`fii sanc]ionat.

Dup` ce se amuzar` \n leg`tur` cu micul r`zboi ce se purtaatunci \ntre fete [i bìe]i, practic \n toate domeniile, ajunser`

treptat s` evoce subiecte care-i aduser` mai aproape deprezent.

Admi]i c` nu exist` nimic mai fin [i mai delicioas decât unbiftec perfect preg`tit ca acesta, remarc` ea pu]in mai târzu,când \mp`r]eau o superb` bucat` de carne de vac`.

– Ui]i vânatul.

– Ah da, este adev`rat c` tat`l tù era un mare vân`tor.




– Mi-ar fi pl`cut s` am, ca el, congelatorul plin \n fiecaretoamn` de vânat, dar nu [tiu de ce nu g`sesc niciodat` timps` merg la vân`toare.

Karen puse jos furculi]a [i cu]itul [i-i spuse ce gândea. – Ai putea u[or s` dep`[e[ti aceast` lips` lansându-te \n

cre[terea c`prioarelor. Ar fi suficient s` amenajezi un fel derezerva]ie lâng` pârâu [i treaba a fi f`cut`! suger` ea cu

entuziasm. – Dac` ar fi atât de simplu... – Te asigur c` \n Europa, mai ales \n Germania [i \n Austria,

vânatul este din ce \n ce mai c`utat. |n Noua Zeeland`, deexemplu, se folosesc coarnele de cerb [i c`prioar` caafrodisiace [i se pare c` au o pia]` \nfloritoare.

– |ncerci s` insinuezi c` acest gen de substa]e vor fisusceptibile s` ne fac` cel mai mare bine, nou` s`rmanilor fermieri din Minnesota? ironiz` el.

– Nu mi-a[ putea permite, \l asigur` ea cu un zâmbet falstimid.

– Cu atât mai bine. Dar, oricum, o s` avem ocazia s` verific`m curând.

Ciocnir` [i terminar` \n lini[te s` m`nânce sporov`inddespre oamenii din Crookston.

{i când Stefan o conduse pe micul ring de dans, ea fusigur` la gândul c` nici unul nici cel`lalt n-aveau nevoie s`recurg` la un artificiu oarecare pentru a-[i stimula dorin]a.

Nu mai aveau dou`zeci de ani, dar se iubeau [i acum la

nebunie. |nl`n]ui]i \n \ntuneric, se l`sau mai \ntâi leg`na]i de

108 IRIS MOORE



muzic`, apoi, dintr-o dat`, focul care-i mistuia le cuprinsetrupurile, [i ignorând chem`rile la ordine ale ra]iunii, sededar` f`r` re]inere jocului subil al mângâierilor \ndr`gosti]ilor.

Dup` o lung` [i dureroas` desp`r]ire, sim]eau acum nevoiaurgent` a \ndrept`rii erorilor destinului de a-[i satisface, celpu]in \mp`rt`[indu-[i gândurile, acea pl`cere suprem` de care

fuseser` lipsi]i pân` acum.Fur` printre ultimii care p`r`sir` localul [i când urcar` \n

ma[in`, Karen se ghemui \n bra]ele lui [i \nchise ochii.|n aceast` noapte, va face dragoste cu Stefan. Acest vis care

o urm`rea de atâta timp, se va realiza \n sfâr[it.

***

Stefan avu grij` s` opreasc` motorul la intrarea pe alee [icontinu` s` ruleze liber pân` acas`, pentru a nu-i trezi pecopii.

|n clipa urm`toare, ]inându-se de mân` urcar` scara \n vârful picioarelor. Ajun[i \n fa]a u[ii camerei ei, Stefan lu` \n

mâini fa]a lui Karen [i puse st`pânire pe gura ei \nsetat` des`rut`ri.

|n timp ce o strângea cu putere \n bra]e, ea \[i \n`bu[i ungeam`t de pl`cere dorind din toat` inima s`-i [opteasc` laureche Karina. Acest mic nume care-i evoca el singur amintirea unor zile fericite [i promisiunea unei nop]i [i mai

frumoase.




***

Nici a doua zi, nici \n zilele urm`toare, nu f`cu nici ceamai mic` aluzie despre acest incident. Pe de o parte pentruc` nu se putea \ntoarce acas` cât timp Stefan nu terminasede reparat acoperi[ul, pe de alt` parte pentru c` nu voia s`

provoace o alt` dram` \n familie. Singura schimbarenotabil` \n comportamentul ei fu fa]` de Stefan. Se for]` s`p`streze distan]a fa]` de el, \n special când copiii erau prinpreajm`.

Dac` invita]ia s` p`r`seasc` locul fusese cum nu se puteamai clar`, putea s` fac` prinsoare care dintre copii era

r`spunz`tor. Bobby nu s-ar fi str`duit s` aranjeze cumeticulozitate hainele \nainte de a le pune \n geant`. Câtdespre Bonnie, p`rea de neconceput s` fac` un joc dublu: s`gr`beasc` plecarea lui Karen [i \n acela[i timp s-o ia dreptconfident`. R`mânea mica [i adorabila Shelly, pe care nimenipe lume n-ar fi \ndr`znit s-o b`nuiasc` de vreo r`utate.

{i ca pentru a-i confirma aceast` analiz`, sâmb`t` dup`-

amiaz` Bonnie f`cu din nou apel la Karen pentru a o ajutas`-[i \mpleteasc` p`rul \n codi]e africane. Dup` ce ezit` pu]in,Karen accept` [i se \nchiser` \n camera lui Bonnie.

Adolescenta profit` \nc` o dat` de ocazie s`-i vorbeasc` f`r`team` despre problemele care o preocupau [i spre mareasurpriz` a lui Karen, puse numeroase \ntreb`ri despre rela]iile

dintre unchiul Jack [i mama ei.




Deosebit de emo]ionat` de \ncrederea pe care i-o acorda,Karen \ncepu s` regrete c` nu avusese un copil cu care s`\mp`rt`[easc` momente excep]ionale ca acesta. Dar Bonnie ar fi putut s`-i fie fiic`, dac`...

– Vii cu noi s`-l vezi pe Bobby jucând fotbal? \ntreb` ea,pentru a nu se l`sa prad` nostalgiei...

– Sunt obligat`, familia \nainte de toate, râse ea ironic

imitând vocea tat`lui ei.Un zâmbet \nduio[`tor se ivi pe buzele lui Karen. Bonnie

n-ar fi putut traduce mai bine gândurile lui Stefan, se gândi eas`rutând-o pe p`r.

Tocmai cobora când sun` telefonul. – Karen, strig` Bobby. E pentru tine. E un tip care vrea

s`-]i vorbeasc`. – Vin!Impresionat` de l`]imea umerilor pu[tiului, \mbr`cat ca

un gladiator, scoase o exclama]ie admirativ` [i lu` telefonul. – Bun` ziua, Max. C`rui fapt datorez onoarea acestui

telefon? – Cum ai ghicit c` sunt eu?

– Intui]ia. |ntotdeauna m` folosesc de telepatie. N-airemarcat?

– |mi pare r`u c` te dezam`gesc, dar dac` ar fi a[a, ai fi [tiutc` \ncerc s` te prind de dou` zile. De ce nu r`spunzi lanum`rul pe care mi l-ai dat?

– Pentru c`, din cauza tornadei, casa mea nu mai este de

locuit. Provizoriu, m-am instalat la un vecin.

112 IRIS MOORE



– E[ti bine, cel pu]in? se nelini[ti el. – Da, da.... – Perfect! {i n-ai avut printr-o \ntâmplare fericit`, buna

idee s`-]i schimbi p`rerea \n leg`tur` cu Turcia? S` [tii c`propunerea r`mâne valabil` [i este vorba de mai mul]i banidecât ]i-am spus.

– Nu cred c`...

|[i ridic` ochi [i-l v`zu pe Stefan, non[alant sprijinit detocul u[ii, cu degetele mari \nfundate \n buzunarele blugilor,ca un cow-boy. Era \ntr-adev`r b`rbatul cel mai viril pe care-lcunoscuse vreodat`. Nimeni nu putea rivaliza cu el sau s`pretind` c` o tulbura la fel de mult.

– Ei, p`pu[o, mai e[ti acolo?

– Sigur c` da, Max. Acum c` se hot`râse s`-i lase lui Stefan exploatarea fermeitat`lui s`u, i-ar fi fost suficiente patruzeci [i opt de ore pentrua pune la punct lucrurile [i a zbura \n Turcia. Dar problemaera c` nu voia s` plece. {i din acest motiv \nc` nu-i spusese luiStefan hot`rârea ei.

Oricât de prostesc putea s` par`, nu se putea hot`r\ s`-l

p`r`seasc` \n mod brutal pe Stefan. Faptul c` cel pu]in unuldintre copiii lui fusese tentat s` se descotoroseasc` de ean-avea la urma urmei mare importan]`. Era chiar gata s`accepte s` fie a cincea roat` la c`ru]`, numai s` i se permit` s`r`mân` \n preajma lui Stefan cât mai mult timp posibil.

Pentru c` \l iubea. O jum`tate de zi cu el conta mai mult

decât orice contract mirific. Dar se sim]ea totu[i incapabil` s`




urmeze sfatul pe care i-l d`duse lui Bonnie. Dac` Stefan nu-i va spune primul c` o iubise \ntotdeauna, nici ea nu va vorbi.Teama de a se vedea respins` a doua oar` o paraliza.

– Leg`tura este \ntr-adev`r proast`, se plânse Max. Karen...m` auzi?

– Iart`-m`, m` l`sasem purtat` de gânduri... Ascult`, \nleg`tur` cu Turcia, mi-e team` s` nu fie \n mod definitv

compromis`. Am \nc` multe lucruri de f`cut aici. |ndat` cesitua]ia va fi limpezit`, am s` te sun s`-]i spun de la ce dat`

vei putea conta din nou pe mine.Mai schimbar` câteva cuvinte, apoi \nchise.

– Era agentul t`u? \ntreb` Stefan, care, \mpins de gelozie,se nu se putuse \mpiedica s` nu trag` cu urechea.

– Da. Degeaba este extrem de amabil, câteodat` g`sescc`-mi cere \ntr-adev`r prea mult!Stefan \i purta pic` lui Max mai ales pentru c` \ncercase s`

i-o ia pe Karen, dar \[i ]inu gura, deoarece cuno[tea dinainterezultatul confrunt`rii. Singura propunere pe care era \nm`sur` s` i-o fac` era de a \mp`r]i via]a cu el, la Crookston.Dar asta i-ar fi spus prea pu]in \n compara]ie cu via]a

pasionant` pe care ea o dusese pân` acum.

***

|ntâlnirea dintre cele dou` echipe de juniori de fotbalamerican se desf`[ura \ntr-o ambian]` familiar`. Publicul,

instalat pe gradene improvizate, era compus \n special din

114 IRIS MOORE



p`rin]i care \[i \ncurajau sau fluierau rând pe rândprogeniturile [i din surori sau fra]i care agitau cu puterebanderolele lor de suporteri.

– Presupun c` te plictise[ti de moarte, remarc` Stefanprofitând de o pauz` a jocului.

– N-am fost niciodat` foarte amatoare de masacre, admiseKaren. Prive[te pu]in juc`torii echipei adverse, sunt ni[te

veritabili colo[i \n compara]ie cu bìatul tù [i coechipierii lui!Sincer, g`sesc c` lupta este inegal`.

– Eu nu vorbeam despre ei, ci de aceast` reuniune demici provinciali la o manifestare sportiv`. Prin compara]ie cutot ce ai v`zut [i ai f`cut \n ace[ti ultimi ani \n cele maifrumoase ]`ri din lume, Crookston trebuie s` ]i se par`

foarte banal, nu? – S` asi[ti la o inaugurare preziden]ial` \ntr-un frig glacialsau s` traversezi sate devastate de r`zboi, n-are nimic deosebitsau incitant, po]i s` m` crezi!

„Mai ales dac` e[ti disperat de singur \n via]`“, adùg` ea \nsinea ei.

La drept vorbind, \n seara aceea, g`sea o cert` pl`cere

\ncercând s` ghiceasc` ai cui erau copii de pe teren, dintre ceipe care-i cunoscuse odinioar`. B`nuia de exemplu c` aripadreapt` trebuia s` fie bìatul fostei ei prietene Jody, [i c` unuldin funda[i avea o leg`tur` de rudenie cu bravul [i greoiulRalph Kellerman.

Pu]in mai târziu, avu ocazia s` schimbe câteva cuvinte cu

Pauline Thruman, tân`ra femie care ]inea micul restaurant




unde prânzise cu Stefan nu cu mult timp \n urm`. Paulineumbla de colo colo, f`r` \ndoial` \n cùtarea unei bârfesusceptibile s` alimenteze conversa]iile din barul sù.

Karen nu se mai recuno[tea \n tân`ra fat` care se\nc`p`]ânase cu s`lb`ticie s` p`r`seasc` aceast` comunitate.Dup` toate peregrin`rile ei prin toat` lumea, Crookston i sep`rea o oaz` de lini[te unde era pl`cut s` trìe[ti.

|ntoarse spre Stefan o fa]` luminat` de un zâmbet [i-l privi\ndelung, vis`toare. Tulburat, el sim]ea dorin]a s-o ia \n bra]e[i s`-i strige dragostea lui. Dar n-avea dreptul s`-i impun` o

via]` ritmat` dup` lucr`rile câmpului, meciurile de fotbal,reuniunile comitetului agricol [i lec]iile copiilor. Karenrenun]ase la toate astea acum treisprezece ani [i judecânddup` r`ceala pe care o afi[a de câteva zile, nu era dispus`

s`-[i schimbe p`rerea. Poate dac` n-ar fi p`r`sit-o atât de brusc\n fa]a u[ii \n acea noapte, totul ar fi fost \nc` posibil, se gândiel cu pu]in` am`r`ciune.

Ca [i cum ar fi f`cut-o inten]ionat, \n clipa aceea Shelly \[if`cu loc \ntre ei.

– M` duc s` caut ceva de bùt. Vrei s` m` \nso]e[ti la stand?\i propuse cu amabilitate Karen.

Shelly \ntoarse repede capul [i-l ascunse \n puloverultat`lui sù.

Spre marea mirare a lui Stefen, Karen p`ru contrariat` derefuzul lui Shelly. Totu[i, \[i amintea foarte bine c` atuncicând erau tineri, ea nici nu voia s` aib` copii. „Nu \nainte dea face de mai multe ori \nconjurul lumii“, \i promitea ea, cu un

aer decis.

116 IRIS MOORE



***

|ncepând in joia urm`toare, situa]ia \ncepu s` se clarifice.Karen terminase practic articolele. |n ceea ce-l privea, Stefanavansase mult cu lucr`rile [i \ntoarecerea doamnei Johnsonera prev`zut` pentru a doua zi.

|n mijlocul dup`-amiezii, atunci când era singur` \ncas`, sun` telefonul. Ea se gr`bi s` r`spund`, dar nu auzidecât o serie oribil` de ]ârâituri care-i chinui durerostimpanul.

{i apoi, brusc, leg`tura se restabili. – Alo?

– Am gre[it cumva num`rul? |ncerc s`-l g`sesc pe Stefan,fiul meu...

– Doamna Bjornson? Bun` ziua, Karen la telefon. – Karen? Oh, Doamne, nu pot s` cred! Mica noastr` vecin`,

Karen Haig? – Da, eu sunt, dar am crescut de atunci, s` [ti]i! râse ea cu

amabilitate. |mi pare r`u, doamn` Bjornson, dar Stefan nueste aici. Se ocup` de repararea acoperi[ului meu.

– Nu-i nimic. Sunt atât de bucuros` s` pot vorbi câtevaminute cu tine!

– Nu vre]i s` m` duc s`-i spun lui Stefan s` v` sune el? – Nu, nu te deranja. Nu-]i po]i imagina cât` pl`cere \mi

face s` [tiu c` sunte]i din nou \mpreun`, voi doi!




– Nu sunt aici decât pân`... – |i spusesem totu[i s` nu te lase s` pleci f`r` el. Dar

vezi tu... cred c` voi muri f`r` s` \n]eleg de ce s-a c`s`toritcu Mavis, de vreme ce ]inea atât de mult la tine... Pe vremeaaceea, când i-am vorbit despre asta, m-a asigurat c` cel mai

mare serviciul pe care putea s` ]i-l fac` era s` te lase s`pleci.

– Pentru binele meu? se mir` Karen.

– Da. Nu vei afla nimic nou spunându-]i c` Stefan s-agândit \ntotdeauna la ceilal]i \nainte de a se gândi la el. Setemea s` nu fii nefericit` dac` erai obligat` s` r`mâi la ferm`,

fie doar câ]iva ani, timp \n care lucrurie s` se aranjeze pentru

noi. Dar \mi imaginez c`, dup` aceea, a]i avut ocazia s`discuta]i pe \ndelete.Karen o asculta pe doamna Bjornson cu o expresie

r`v`[it`.

– |mi amintesc foarte bine c` Stefan m` asigurase c` va putea s` mi se al`ture \nainte de sfâr[itul anului,

insist` ea. – Din p`cate, draga mea, cum ar fi putut, cu so]ul meubolnav [i toate notele spitalului de pl`tit? Crede-m`, eram

teribil de nec`jit` c` Stefan nu-[i putea continua studiile.Ne-am gândit chiar s` vindem ferma, dar Stefan s-a \mpotrivit[i [i-a asumat toat` munca \n locul tat`lui s`u. Ce b`iat bun!

exclam` ea cu voce \nduio[at`.

118 IRIS MOORE



– Este adev`rat. Asta era tot ce g`si Karen s` spun` pentru a scurta

convorbirea. Apoi, dup` dou` minute, \nchise telefonul,furioas` [i trist` totodat`.

Cum \ndr`znise Stefen s` hot`rasc` ce era bine pentru ea,f`r` m`car s`-[i dea osteneala s`-i vorbeasc`? Dac` i-ar fi expuscu claritate situa]ia, ar fi putut s` se c`s`toreas` imediat dup`

terminarea liceului, ca majoritatea prietenilor lor, l-ar fi ajutats` se ocupe de ferm`... [i apoi ar fi putut merge amândoi launiversitate. Totul s-ar fi aranjat foarte bine.

Dar el nu-i l`sase posibilitatea s` aleag`!To]i ace[ti ani pierdu]i, risipi]i!Foarte hot`rât` s` aib` o explica]ie serioas` cu Stefan,

porni spre u[` cu pa[i hot`râ]i... cât pe ce s-o r`stoarne peShelly care tocmai se \ntorcea de la [coal`.

– Bonnie nu s-a \ntors cu noi, o inform` copila. – {i de ce m` rog? – Nu [tiu, r`spunse ea, gr`bit` s` mearg` s` se joace \n

camera ei.

Karen vru atunci s`-l \ntrebe pe Bobby, dar acesta o \ntreb`pe nea[teptate:

–Ce avem la mas`? – Mere, banane [i pr`jituri cu ciocolat` [i cu ment`, cum \]i

place ]ie. – Super! strig` el avântându-se pe coridor.

– Stai o clip`. {tii unde este Bonnie?




– N-am nici cea mai mic` idee! zise el ridicând din umeri. Azi diminea]`, \n orice caz, s-a purtat foarte ciudat. Aproapemi-a fost ru[ine. A \nceput s` m` alinte [i chiar m-a s`rutat peobraz. Ptiu!

– Ai v`zut-o la [coal`? – Nu, dar nu vreau s-o mai v`d niciodat`. |n autobuz, i-am

auzit colegii spunând c` n-a fost la ore toat` ziua.

Karen \ncepu s` se nelini[teasc` [i cu atât mai serios cu câtmai multe lucruri tulbur`toare \i revenir` \n memorie:numeroasele \ntreb`ri ale lui Bonnie despre unchiul ei;Bonnie [i Pauline Thurman \ntr-o discu]ie \nsufle]it` lastadion, fotografiile lui Mavis [i ale lui Jack, r`spândite peetajera dulapului, la etaj.

– Bobby, du-te [i cheam`-l pe tat`l t`u, te rog! – Dar mi-e foame, protest` el. – Haide, fugi, Bobby! {i spune-i s` se gr`beasc`.Sperând c` a \n]eles din tonul vocii ei c` era ceva urgent,

Karen se repezi la etaj.

120 IRIS MOORE



unchiul ei. Cred c` atunci când a g`sit acest caiet, trebuie s` fiavut un [oc teribil. |mi pare rù, Stefan. Dac` nu m`\ntorceam la Crookston...

Distrus, incapabil s` scoat` cel mai mic cuvânt, Stefanscutur` din cap \n semn de t`g`duire.

– Mi-a l`sat totu[i un bilet, \nainte de a pleca. – }ie? \ntreb` el stupefiat.

– Da. |[i repro[eaz` c` s-a interpus \ntre noi [i dore[te cadup` plearea ei s` putem \n sfâr[it s` ne c`s`torim [i s` trìmferici]i... |i las` calul ei lui Bobby... repet` de mai multe ori c`ne iube[te mult pe amândoi, dar c` este preferabil s` nep`r`seasc`.

– Cum vrei s` \n]eleag` ce s-a \ntâmplat? se revolt` Stefan.

Biata micu]`, ea n-are nici o vin` c` noi nu ne-am c`s`torit! – Noi suntem singuri care [tim, Stefan. Nu lua \n nume derù ce vreau s`-]i spun, dar cred sincer c` dac` cineva i-ar fispus adev`rul, n-ar fi ...

– Singurul adev`r, o \ntrerupse Stefan, este c` Bonnie estefata mea [i c` ]in la ea ca la ochii din cap! Dumnezeule, câttrebuie s` m` urasc` acum, suspin` el ascunzându-[i fa]a \n

mâini.Karen \i \n]elegea atât de bine durerea, \ncât \l trase spre

ea [i-l strânse \n bra]e. Stefan se ag`]a de ea cu toat` energiadisper`rii! I se p`rea dintr-o dat` cu groaz` c`-[i ratase toat`

via]a. Cu treisprezece ani \n urm`, o \ndep`rtase cu bun`credin]` pe Karen de el. {i ast`zi, fiica lui era cea care-l

respingea.

122 IRIS MOORE



Considerând c` Stefan era mult prea nervos [i nelini[titpentru a conduce cu pruden]`, Karen se instal` cu autoritate

la volanul Buikului. Abia intrar` pe breteaua autostr`zii c` ea ap`s` pedala de

accelera]ie. Pierdu]i \n gânduri amândoi, nici m`car nu

vedeau peisajul defilând. Singura lor preocupare era s`parcurg` cât mai mul]i kilometri [i cât mai repede posibil.

Karen nu-l v`zuse niciodat` pe Stefan atât de ab`tut [i

suferea pentru el. Dac` pân` acum nu realizase amploareadragostei ce i-o purta lui Bonnie, ast`zi o v`zuse \n toat`

dimensiunea ei. {i-l admir` [i mai mult pe Stefan. Un b`rbatca el, care-[i cre[tea singur copii [i care se precupa atâta de

fericirea lor, merita mai mult ca oricine s` fie iubit de ofemeie, se gândea ea.Recuno[tea totodat` c` avea o parte de r`spundere \n fuga

lui Bonnie [i-[i repro[a s` avusese sl`biciunea s` locuiasc`,

chiar pentru câteva zile, sub acela[i acoperi[ cu Stefan.Dar ce era f`cut era bun f`cut, iar regretele [i remu[c`rile

nu schimbau nimic. Acum Stefan [i cu ea n-aveau alt` solu]iedecât s` roage ca totul s` fie \n ordine când o vor reg`si peBonnie.

– Ce ]i-a spus fratele t`u când l-ai sunat? \ntreb` ea,rupând t`cerea ap`s`toare.

– Ce voiai s`-mi spun`? Era r`v`[it. Cum b`nuiam, nu i-a

telefonat. Trebuie s`-i fi aflat num`rul de telefon prin serviciul




de informa]ii. |n fine, mi-a promis, a jurat, c` o s` seinformeze asupra orarului autobuzelor [i s`-i pândeasc`

sosirea la Las Vegas.Cu ochii ]intui]i pe asfalt, Karen r`mase gânditoare. |i era

greu s`-i ierte lui Jack gre[elile. Prin singurul fapt c` fusese

iresponsabil, nu numai c` distrusese visele lui Mavis, dar ainfluen]at [i cursul vie]ii altor dou` persoane strìne depovestea lui.

Totu[i, trebuia s` se str`duiasc` s` se gândeasc` mai \ntâide toate la Bonnie. Bonnie nu era decât un copil [i aveanevoie s` fie protejat` [i lini[tit`.

– Acum c` este la curent, nu va fi poate un lucru rù dac`-l

\ntâlne[te pe tat`l ei, suger` ea. – Se pare c` a[a crede [i Jack. Vom vedea... – |nc` n-ai \ncredere \n el, nu-i a[a? Totu[i, cu timpul,

trebuie s` se fi cumin]it. Nu mi-ai spus c` s-a \nsurat? Este

totu[i fratele tù, Stefan. Va trebui s` dai dovad` de mai mult`\n]elegere sau de indulgen]`.

– N-am uitat c` le-a abandonat ca pe un la[ pe Mavis [i Bonnie. – Dar cât timp a trecut de atunci Stefan? Crede-m`, ai faceo grav` gre[eal` refuzându-i lui Bonnie dreptul s`-[i vad` tat`l

biologic. Mai ales dac` [i el este de acord s-o \ntâlneasc`. – Bonnie este copilul meu! – Nu te \n]eleg. De ce te temi? C` Bonnie nu te mai

iube[te, sau o s` te mai iubeasc` mai pu]in dac`-[i vede tat`l?

126 IRIS MOORE



– Tat` ei sunt eu! repet` el pentru a nu [tiu câta oar`, peun ton vindicativ.

– {i, \n mod evident, pretinzi c` [tii ce este bine pentru ea[i ce nu este, replic` ea cu mâinile crispate pe volan.

– Exact! Cine [i-a luat t`lp`[i]a dup` ce a conceput-o

[i n-a mai dat nici un semn de via]`? Jack! {i cine, dinprima zi, a iubit-o, a hr`nit-o, a \nf`[at-o [i a i-a purtat degrij`? Eu!

– {i cine ]i-a permis s` crezi c` puteai decide asupra sor]iimele, \n locul meu? \ntreb` ea f`r` nici o ostilitate.

– Despre ce vorbe[ti? – Nu ghice[ti? zise ea luând cu abilitate un viraj larg. Atunci

las`-m` s`-]i \mprosp`tez memoria. De ce nu mi-ai spusniciodat` c` p`rin]ii t`i o duceau greu s` n-aveau mijoaceles`-]i pl`teasc` studiile de arhitect?

Gânditor, Stefan fix` un punct imaginar la orizont.

– Cine ]i-a spus asta? – Am vorbit cu mama ta la telefon \n aceast` dup`-amiaz`,

m`rturisi ea cu greutate. – Visai s` pleci s` cucere[ti lumea [i când tat`l t`u a avutaccidentul cardiac, am \n]eles c` tot ce-mi mai r`m`sese s`-]i

propun era o via]` grea de munc` de diminea]` pân` seara, vara ca [i iarna.

– Dar te iubeam, Stefan! Tu reprezentai tot ce aveam mai

scump pe lume! Atunci, de ce nu m-ai l`sat s` hot`r`sc ce-mi




doream mai mult? De ce mi-ai ascuns adev`rul? Acum suntsigur` c` te-ai certat dinadins cu mine. Ca s` fii sigur c` am

s` plec.El puse o mân` pe coapsa ei [i se instal` astfel \ncât s-o

poat` vedea \n timp ce-i vorbea.

– Sincer, Karen, crezi c` s-ar fi schimbat ceva dac` ai ficunoscut situa]ia mea? Nu crezi c` dac` ne c`s`toream [ir`mâneai cu mine la ferm` ajungeai mai devreme sau mai

târziu s` m` dete[ti, repro[ându-mi c` ]i-am stricat via]a?Ea se for]` s`-[i \n`bu[e dorin]a care sim]ea c` o cuprinde

sub efectul mângâierii lui [i-[i impuse un timp de gândire

\nainte de a-i r`spunde cu cea mai mare sinceritate.

La fel de mult cât \l iubea pe Stefan, trebuia s` recunoasc`totu[i c` la vremea aceea, pentru ea ar fi fost o teribil` [idureroas` \ncercare s` renun]e la visele ei de evadare.Bine\n]eles, ast`zi nu mai vedea lucrurile \n acela[i fel, dar nu

era oare prea târziu? – Nu pot s`-]i spun cum a[ fi reac]ionat, admise ea, dar nu

pot s` cred c` nu te-a[ mai fi iubit. |n schimb, este adev`rat c`a[ fi preferat s` hot`r`sc singur` \n privin]a viitorului meu \ndeplin` cuno[tin]` de cauz`.

– Eu m` gândeam numai s` te ajut s` ai o via]` agreabil`. – {i ai repetat aceea[i gre[eal` cu Bonnie. Vrând prea mult

s-o protejezi, i-ai tr`dat \ncrederea. Pentru o adolescent`, este

mai r`u ca orice.

128 IRIS MOORE



Cople[it, Stefan se \ntoarse din nou cu fa]a spre [osea,\[i d`du capul pe spate cu ochii pe jum`tate \nchi[i.

Soarele cobora deja spre orizont [i drumul era \nc` lung.{i-o imagina pe Bonnie r`t`cind pe str`zile din Minneapolis lac`derea nop]ii [i \[i st`pâni cu greutate spaima.

– Va putea oare Bonnie s` m` ierte \ntr-o zi? [opti el cu orug`minte.

Emo]ionat` pân` la lacrimi, Karen \[i ap`s` cu tandre]e

mâna peste a lui. – Asta \i va cere poate ceva timp s`-[i recapete toat`

\ncrederea, dar nu te nelini[ti, va reu[i, \l asigur` cu vocea eicald` [i iubitoare.

Stefan nu cerea mai mult ca s-o cread`. Nu putea suportagândul c` Bonnie \l va respinge pentru c` o \n[elase. La felcum alt`dat` o minciun` \l costase dragostea Karinei.

***

El crezu c` le[in` când o descoperi \n sfâr[it \n spateleautobuzului, cu capul sprijinit de fereastr`, cu privirea trist` [i vis`toare.

F`r` s` piard` o secund`, s`ri \n autobuz [i se strecur` pebanc` al`turi de ea.

– Bonnie draga mea, vino, s` ne \ntoarcem acas`,\i [opti la

ureche, cu un bra] dup` gâtul ei.




– Nu... nu pot... bângui ea ridicând spre el ochii ei marialba[tri, plini de lacrimi.

– Haide, te rog, Bonnie. Am gre[t, admit, dar te iubesc! – Karen trebuie s` fie teribil de sup`rat` pe mine, zise ea

cu o voce tremurând`.

– Nicidecum. De altfel, ne a[teapt` afar`. Ea a ]inut s` vin`cu min,e gândindu-se c` va fi mai u[or pentru tine s` tedest`inui unei femei.

Bonnie arunc` o privire pe geam [i z`ri spatele lui Karen,apoi se \ntoarse din nou spre tat`l ei.

– De ce m-ai min]it tat`? De ce?

– Este o poveste lung`, draga mea.

El se ridic` [i-i \ntinse mâna. – Vino. Am s`-]i povestesc totul \n ma[in`. – Unchiul Jack n-a vrut niciodat` s` m` vad`? Nici m`car

o dat`?

– Ast`zi, \n orice caz, [i-a manifestat dorin]a. Dac` [i so]ialui va fi de acord, vei putea merge s`-l vezi \n timpul vacan]ei

de Cr`ciun. – Crezi c` o s` m` accepte? insist` ea strecurându-[i mâna\n a lui.

– Sunt sigur.De data asta, Stefan va veghea ca fratele lui s` nu se

sustrag` de la r`spunderile lui.

130 IRIS MOORE



Dup` ce Bonnie urc`, Stefan mul]umi c`lduros doamnei Johnson pentru cooperare [i o conduse pân` la ma[ina ei.

|ntorcându-se, stinse luminile [i o ajunse pe Karen \n susulsc`rii.

– |]i mul]umesc c` ai venit cu mine. Nu [tiu dac`...

– E[ti un tat` minunat, Stefan [i cred c` ai fost \ntotdeauna. – N-am acest sentiment \n seara aceasta. Nici de tat` bun,

nici de...

– Sst! murmur` ea punându-i un deget pe buze. Nu estemomentul s` discut`m, e[ti epuizat. Du-te la culcare, vom

vorbi despre asta mâine, dac` vrei.

Ea deschise f`r` zgomot u[a camerei ei aprinse lumina... [i,

cu capul sprijinit de tocul u[ii, scoase un adânc suspin dedescurajare. – Stefan, vino s` vezi!Toate hainele lui Karen erau aruncate pe jos \n dezordine,

paginile ei scrise fuseser` rupte \n mii de buc`]i [i \mpr`[tiatepeste tot ca ni[te confeti. Oglinda era mânjit` cu ruj de buze,

cear[afurile strânse ghem. – Care este imbecilul care a putut face un asemenea lucru?\ntreb` Stefan uluit.

– Din p`cate, nu mai este decât o simpl` fars` de copil,Stefan. Este a doua oar` când \mi g`sesc camera \n aceast`stare. Nu ]i-am spus \nainte pentru a evita complica]iile [i \n

speran]a c` totul se va aranja, dar este foarte limpede c`

132 IRIS MOORE



unul din copiii t`i nu suport` prezen]a mea \n aceast` cas`.{i sunt din ce \n ce mai convins` c` este vorba de Shelly.

Stefan \i arunc` o privire ne\ncrez`toare. Spontan, eratentat s`-[i apere fiica, dar ceva \l nec`jea.

– Am remarcat c` \n ultimele zile se purta ciudat, tottimpul se ag`]a de mine.

– De la sosirea mea, nu? – Cam a[a, da, admise el frecându-[i nervos b`rbia. Dar

asta nu poate s` mai dureze, trebuie s`-i vorbesc! – Acum? – Da, acum!Karen a[tept` câteva minute pe culoar, apoi se apropie cu

pa[i furi[a]i de camera lui Shelly. – Spune-i s` plece, tati! \l implor` ea cu voce \necat de

sughi]uri de plâns. Când se va \ntoarce mama, nu va fi mul]umit`!Incapabil` s` asculte mai mult, Karen se \ntoarse \n camera

ei. Vorbele lui Shelly o loviser` drept \n inim`. Niciodat` nusim]ise o durere atât de profund`, de când aflase de c`s`torialui Stefan cu Mavis.

{i totu[i, Karen [tia foarte bine: via]a nu este \ntotdeaunadreapt` [i nenorocirea poate bate de dou` ori la acea[i u[`.



Capitolul 10

O ploaie m`rut` se scurgea pe stre[ini [i sp`la delicatfrunzele sfeclei de zah`r. Ploua atât cât s` umezeasc`

p`mântul, f`r` s` transforme câmpul \n mla[tin`.|n picioare \n fa]a sp`l`torului din buc`t`rie, Stefanurm`rea gânditor mi[carea norilor pe cerul \nnorat.

Karen nu coborâse ca de obicei s` ia micul dejun cu copiii.Dar cine \ndr`znea s-o condamne, dup` veritabila palm` pecare o primise ieri sear` la \ntoarcerea acas`?

Dup` plecarea copiilor la [coal`, o auzi agitându-se la etaj.

F`r` \ndoial`, nu va \ntârzia s` se arate. El \[i fr`mânta mintea[i nu voia s`-i spun` decât c` dorea s` mai r`mân` m`car cinciminute \n aceast` cas`.

Când ap`ru \n pragul u[ii, \mbr`cat` \n blugi [i o bluz`decoltat` din m`tase, era palid` la fa]` [i cu cearc`ne sub ochi.Ea accept` bucuroas` cafeaua pe care i-o preg`tise Stefan,

schi]` un zâmbet [i se a[ez` la mas`.



– Ai dormit târziu, remarc` el b`nuind c`, la fel ca el, nu\nchisese ochii toat` noaptea.

– N-am vrut s` risc s` perturb ritualul familiei. – Doamna Johnson a adus ieri chifle cu lapte. Vrei s`-]i

\nc`lzesc una? – Nu, mul]umesc. Copiii n-au avut probleme ca s` plece la

[coal`? \ntreb` ea, cu mâinile crispate pe cea[ca ei.

– Bonnie [i Shelly nu erau trezite de-a binelea, dar aureu[it de bine de rù s` fie gata la timp.

Karen \nghi]i o gur` de cafea [i r`mase mult timpgânditoare.

– Te admir sincer, Stefan. Nu [tiu cum faci s`-]i asumigreaua responsabilitate de cap de familie.

– Slav` Domnului, zile ca cea de ieri sunt rare!El lu` un scaun [i se a[ez` \n fa]a lui Karen, oprindu-se cu

greu s` nu \ntind` mâinile peste mas` s-o ia pe a ei. – A[ vrea mai cu seam` s` [tii c` sprijinul tù de ieri mi-a

fost extrem de pre]ios, adùg` el. {i datorit` ]ie, Bonnie atrecut peste aceast` \ncercare cu \n]elepciune [i inteligen]`. |n

aceast` diminea]`, chiar m-a reconfortat asigurându-m` c` ammult mai multe calit`]i decât defecte. Nu e rù, nu?

– Sunt mul]umit` de tine. – |mi imaginam c` \ncepând de asear` \mi va repro[a c`

sunt \ngrozitor de retrograd, pentru c` nu-mi place grupulStompin Wild sau nu [tiu ce altceva, dar cel pu]in ar fi dovada

c` este bine [i din nou \ncrez`toare.




– N-a[ spune acela[i lucru despre Shelly. – {tiu, dar din p`cate, problema ei nu este de ieri! I-a fost

\ntotdeauna greu s` accepte c` Mavis nu mai este cu noi. {idup` cele ce mi-a povestit azi noapte, ieri i-a fost foarte fric`atunci când ne-a v`zut plecând cu ma[ina \n c`utarea luiBonnie. Nu mi-a spus-o explicit, dar am \n]ees c` se temea c`n-am s` m` \ntorc, la fel ca mama ei.

– S` mori \ntr-un accident de ma[in` este mult mai teribilpentru ceilal]i cred, pentru c` n-au avut timp s` se preg`teasc`pentru ideea mor]ii.

– To]i au fost zdrobi]i, aflând vestea. – {i Shelly era \nc` foarte mic`. |mi \nchipui c` pentru ea,

\ngroparea lui Mavis n-avea nici o leg`tur` cu realitatea.

– Dar ea n-a fost prezent`! Avea abia patru ani... La fel debine se putea spune c` era \nc` un bebelu[... {i n-am vrut s`fie traumatizat`.

Karen, tulburat` ca de o vedenie, b`tu nervoas` culinguri]a \n cea[c`.

– Ai dus-o la mormântul mamei ei dup` \nmormântare?\ntreb` ea, temându-se c` [tie dinainte r`spunsul.

– Ascult`, Karen, Shelly [tie foarte bine c` mama ei a murit!I-am explicat, i-am spus [i i-am repetat de sute de ori. Faptulc` este \n continuare fr`mântat` nu este deloc extraordinar.

– Dar nici m`car nu i-ai oferit posibilitatea s` mearg` s`-[iia r`mas bun de la mama ei, cu cuvintele ei! se indign` Karen,care \[i amintea \ntreaga importan]` a acestui demers dup`

moartea propriei sale mame.

136 IRIS MOORE



– Nu vreau s-o v`d plângând. A fost [i a[a destul demâhnit`. Mai târziu, bine\n]eles, va putea merge la cimitir oricât de des va dori.

– Am \n]eles. Nu vrei s-o faci s` sufere, repet` Karen,consternat`.

Refuz` s` mai continue discu]ia. Dac` Stefan nu deschideaochii [i nu lua atitudine, Shelly risca f`r` \ndoial` s` aib`

nevoie cât de curând s` consulte un psiholog, dar asta n-oprivea pe ea. Stefan \[i cre[tea copiii cum credea de cuviin]` [iea n-avea nici un drept s`-l judece.

– Vreau s` m` \ntorc la mine acas`, anun]` ea dup` ot`cere jenant`. Cred c` este preferabil s` r`mâne]i \ntre voi.Sunt sigur` c` va fi mult mai bine când n-o s` mai ave]i o

intrus` \ntre voi.El \i strânse mâna cu delicate]e [i o privi \n ochi. – Tu nu e[ti o intrus`, spuse el cu mult` tandre]e. – Ba da, \n ochii copiilor t`i.Stefan se pr`bu[i pe un scaun, cu umerii c`zu]i, l`sând

s`-i scape un suspin.|n timp ce Karen nu a[tepta decât un cuvânt de-al lui

pentru a reveni asupra hot`rârii, el ridica steagul alb,acceptând \nfrângerea. {i Karen nu avu curajul [i nici putereanecesar` s` lupte \mpotriva fatalit`]ii [i s` \ncerce s` \ntoarc`mersul implacabil al vie]ii.

– Vrei s` pleci imediat la New York? – Mai am o s`pt`mân` \ntreag` \naintea mea. Vreau s`

profit pentru a pune ordine \n lucrurile tat`lui meu.




– {i dup` aceea, vei vinde ferma? – Da. }ie, Stefan. Era dorin]a tat`lui meu [i am s-o respect. – Nimic nu te oblig` s-o vinzi. Dac` \]i convine, voi putea

cultiva p`mântul [i apoi s` \mp`r]im beneficiile. Vei puteap`stra un loc al t`u la Crookston [i vei putea veni cât de des

vei dori.De ce s-o fac`? se \ntreb` ea cu o privire trist`. Pentru a sta

ore \ntregi postat` la fereastr`, sperând s` z`reasc` de departeb`rbatul pe care-l iubea [i copiii pe care i-ar fi pl`cut s`-i fid`ruit ea? Nu, niciodat`! Dar nu era tot atât de insuportabilgândul de a \ntoarce definitiv spatele lui Stefan [i micii luifamilii?

O jum`tate de or` mai tâziu, \[i duse toate lucrurile acas`.

O cas` lipsit` de via]`, unde o t`cere adânc` plutea \n aer.Cu sufletul pustiit, deschise larg fereastra salonului,deschise combina muzical` [i ascult` un disc.

***

Dup`-amiaz`, la pu]in timp dup` trecerea autobuzului

[colar, Bobby veni \ntr-o vizit` spontan`. Era prima dat` când\l vedea atât de contrariat, de debusolat.

Cu toate c` \[i f`cea o datorie de a nu se amesteca \ntreburile familiei Bjornson, nu putea s`-l lase pe bietul Bobby s` se nelini[teasc` f`r` motiv [i s` denatureze realitatea.

Dup` ce-l instal` confortabil lâng` ea cu cutie de dulciuri

[i un pahar cu lapte, \ncepu s` restabileasc` adev`rul,

138 IRIS MOORE



explicându-i \n cuvinte simple câteva lucruri esen]iale: Mavis\ndr`gostit`, apoi \ns`rcint` cu Jack, c`s`toria lui Stefan cuMavis, dubla paternitate a lui Bonnie [i farsele urâte ale luiShelly.

Ca s` nu-l tulbure prea mult, evit` cu pruden]` s` vorbeasc` despre rela]iile ei cu Stefan [i \ncheie insistândasupra faptului c` aveau norocul s` aib` un tat` minunat, care-i

iubea enorm pe to]i trei. – Asta-i tot? Atunci, nu-i nimic grav! exclam` el s`rind ca

un dr`cu[or pe canapea.Karen râse din toat` inima [i cu o mi[care a mâinii, ciufuli

p`rul copilului. – Nimic grav... cu condi]ia s` nu te demobilizezi din nou la

fotbal! glumi ea. – S`pt`mâna viitoare vom câ[tiga! O s` dovedim tuturor c`spartanii sunt doar ni[te curci plouate! O s` vii?

– Nu-]i pot promite nimic. Dac` reu[esc s`-mi rezolv problemele aici, voi pleca f`r` \ndoial` \n misiune \n câtevazile, zise ea cu un nod \n gât. Apoi va trebui s` merg \n Angliapentru un interviu important.

– Ah, da, cu regina... sau cineva asemenea! – Da, cam a[a ceva. – |n orice caz, dac` vei fi \nc` aici, vino la meci!El vâr\ un pumn de biscui]i \n buzunarul pantalonilor [i

plec` acas`, abandonând-o pe Karen singur`t`]ii. Atunci când, \n clipa urm`toare, se apropie de fereastr`, \l

v`zu repezindu-se pe alee f`cându-i semne de r`mas bun.




***

Aproximativ dup` o or`, \n timp ce clasa facturi \n vechiulbirou al tat`lui ei, auzi b`tându-se u[or la u[`.

Se ridic` s` deschid` [i avu marea surpriz` s-o descoperepe micu]a Shelly, cu p`rul ciufulit, cu tricoul murdar [i cu o

cr`ticioar` de aluminiu \n mân`. – Doamna Johnson a spus c` dac` nu mai faci mâncare,

asta nu \nseamn` c` nu mai trebuie s-o \mpar]i cu noi! Suntmacaroane.

Karen \i zâmbi [i-i deschise larg u[a. – Miros delicios. Vrei s` le duci \n buc`t`rie?

Shelly accept` cu un semn din cap. Ducând cr`ticioara cubra]ul \ntins, ca [i cum a fi fost vorba de un tort princiar, intr`\n cas` [i travers` coridorul cu pa[i solemni. Ajuns` \nbuc`t`rie, puse cu mii de precau]ii cr`ticioara pe mas`, apoise \ntoarse spre Karen [i ad`ug` cu o voce \nceat` [i timid`:

– Tata vrea s -]i cer iertare pentru r`ut ]ile pe care ]i le-am f cut.Tulburat`, Karen, ascultându-[i doar inima, \ngenunche

lâng` Shelly [i o strânse \n bra]e. C` voia sau nu [i \n pofida atot ce se \ntâmplase, nu se putu \mpiedica s` poarte o mareafec]iune copiilor lui Stefan. La fel cum continuase s`-liubeasc` \n to]i ace[ti ani, \n ciuda desp`r]irii lor. Dinmomentul când germenii dragostei fuseser` sem`na]i \n inimaei, nimic nu-i mai putea izgoni, chiar dac` n-avea nici o

speran]` s`-i vad` \ncol]i]i \ntr-o zi.

140 IRIS MOORE



Tocmai \nchisese televizorul [i se preg`tea de culcare cândse b`tu din nou la u[`. „Din fericire, Stefan n-are decât treicopii, altfel a[ fi bun` s` stau de vorb` toat` noaptea“, \[ispuse ea parcurgând coridorul, decis` totu[i s` dea dovad` depu]in` autoritate.

Dar abia deschise u[a [i inima \i tres`ri [i r`mase f`r` glas. – Am v`zut lumin` la tine [i mi-am \ncercat norocul, zise

Stefan. Pot s` intru cinci minute? – Sigur, intr`! – Copiii sunt deja \n bra]ele lui Morfeu. Mi s-a p`rut ciudat

s` [tiu c` nu erai cu noi la cin`.El \[i lu` foarte firesc locul pe canapea. Era aceea[i pe care

st`tea \n tinere]e ca s` urm`reasc` \mpreun` cu Karen

serialele la televizor... [i pe care, câ]iva ani mai târziu, sededau tandrelor jocuri amoroase de adolescen]i. – Am v`zut aproape toat` familia Bjornson defilând pe aici

dup`-amiaza asta. – Sper c` nu te-au b`tut prea mult la cap. – Nicidecum. Dimpotriv`, au fost adorabili.Ea se a[ez` lâng` el, dar nu prea aproape, [i remarc`

imediat c` era proasp`t ras [i-[i d`duse cu ap` de colonie. Cen-ar fi dat s` aib` dreptul s` poat` testa cu el ma[ina de dattimpul \napoi, s`-[i reg`seasc` planurile din vremea când sebucurau din plin de via]` [i se iubeau f`r` griji!

– M` \n[el sau te fr`mânt` ceva? \ntreb` ea. A spune c` Stefan era preocupat era un eufemism.

Problema lui n-avea mare leg`tur` cu copiii. Karen era cea

142 IRIS MOORE



care-l \nnebunea [i s` [tie c`-l va p`r`si \n timp ce el o doreamai mult cu fiecare zi \l ducea la disperare. Voia s`-i simt`trupul frem`tând sub mângâierile lui, s-o aud` gemând depl`cere. |nsetat de iubire [i de tandre]e, nu visa decât s` setopeasc` \n ea. |mpreun`, ar atinge cele mai \nalte culmi aleextazului [i vor reveni \n c`dere liber` \nainte de a se avânta\n cucerirea unor noi piscuri ale pl`cerii.

Dar n-o putea lipsi de ceea ce cucerise cu atâta \ndârjire[i cu atât succes: independen]a, reu[ita, curiozitatea de acuno[ate o lume \n permanent` evolu]ie... toate lucrurilepe care nici el, nici Crookston nu erau \n m`sur` s` i leofere.

|n câteva zile, a[adar, Karen va zbura spre noi orizonturi, [i

el va fi condamnat s` asiste neputincios la plecarea ei. – N-ai remarcat dac` exist` scurgeri? se interes` el, evitânds` r`pund` la \ntrebarea ei.

– Nu. Totul pare perfect. |]i mull]umesc c` te-ai gândit s`\nlocuie[ti geamul spart.

El \i puse o mân` pe ceaf` [i se juc` distrat cu p`rul ei. – Bobby mi-a spus c` poate vei pleca \n misiune?

– A[a am de gând, r`spunse ea apropiindu-se imperceptibilde el.

– |mi \nchipui c` nu este nimic care s` te re]in` aici. – Pe cuvântul meu, dac` a[a crezi, trebuie s` fie adev`rat. – Totul este deci cât se poate de bine, spuse el cu un aer

fatalist.

Jignit`, Karen se redres` brusc [i reveni la locul ei.




– Tu ai hot`rât c` asta ar fi cel mai bine! \l corect` ea. – }inând seama de meseria ta, mi se pare logic, nu? – Mul]umesc c` te preocup`. Dar ce crezi c` s-ar \ntâmpla

dac` n-am s` fac decât dup` capul meu [i am s` m` hot`r`scs` r`mân?

Stefan, surprins, ridic` din sprâncene [i se pref`cu c`reflecteaz`.

– Dup` o lun`, te-ai plictisi atât de mult \ncât i-ai telefonaamicului tù Max ca s`-l implori s` te trimit` s` faci un reportaj\n Mongolia.

– Am fost deja acolo, mormì ea, [i am fost decep]ionat`. – Totu[i, a[ fi foarte fericit dac` ai veni din când \n când s`

petreci câteva zile la Crookston, continu` el, ignorând

remarca ei. – Ca s` fac ce, Stefan? \ntreb` e cu un aer fals \ngrozit,exasperat`.

– Cuno[ti sentimentele mele pentru tine. M` gândeam càm putea...

Karen nici nu mai asculta ce voia s`-i spun`. {tia cuexactitate la ce se gândea el. Insultant. Degradant. Nici nu voia

s` aud` de o leg`tur` trec`toare cu Stefan sau cu copiii lui.Pentru ea, era totul sau nimic. {i de când se cuno[teau, Stefanar fi trebuit s-o [tie.

R`nit` \n amorul sù propriu, se hot`r\ s` se r`zbune. Va\ncepe s`-i dea lui Stefan o impresie despre ce avea depierdut, apoi \[i va face bagajele [i va pleca. Pentru a nu se mai

\ntoarce niciodat`.

144 IRIS MOORE



|n clipa urm`toare, punea \n aplicare prima faz` ar`zbun`rii. Se apropie din nou de Stefan, \i lu` cu tandre]efa]a \n mâini [i depuse pe buzele lui un s`rut u[or ca o boare.

Apoi se consacr` perfec]ion`rii lui, s`-i dea pu]in mai mult`armonie [i atrac]ie. Cu vârful limbii, desen` conturul gurii luiStefan apoi \i mu[c` u[or buza inferioar`, cea mai carnal`, ceamai senzual`... [i se \ntreb` deodat` cu spaim` dac` dorin]a ei

de r`zbunare nu cumva se va \ntoarce \mpotriva ei. Deja,b`t`ile inimii i se accelerar`, dorin]a o cuprindea [i trebui s`fac` un mare efort ca s`-[i p`streze controlul emo]iilor.

– Karen!Dac` ar fi murmurat numele dulce de Karina, f`r` \ndoial`

c` i-ar fi iertat totul [i [i-ar fi sporit \mbr`]i[area. Dar el n-o

f`cuse [i ea se \ncord`. – Este destul de aproape de ceea ce te gândeai c` am puteaface \n timpul scurtei mele [ederi la ferm`? \ntreb` ea.

Dar Stefan, prins de pl`cerea acestei intimit`]i reg`site, numai sesiz` ironia amar` a \ntreb`rii ei.

– Pe deplin! Trebuie s` recunosc c` este un \nceputpromi]`tor, zise el \nl`n]uindu-i talia.

– Nu te temi c` ai s`-]i [ochezi copii? – Cred c` ar fi de preferat ca ei s` nu [tie nimic.Karen nu-[i credea urechilor. Era revoltat` de egoismul lui

Stefan care, f`r` nici o ru[ine, \i propunea s-o iubeasc` peascuns!

Continuându-[i totu[i jocul, \[i strecur` degetele \n p`rul

lui Stefan [i-l sorbi din ochi.




– O s` ne vedem de exemplu, de dou` sau trei ori pe an,suger` ea, ironic.

– Sau mai mult... Asta va depinde de disponibilit`]ile tale. – Tu crezi c` ai s` po]i fi liber? – Atât de des cât vei dori!{i \n timp ce ea se gândea la toate nop]ile, el \i descheie

\ncet nasturii bluzei [i puse st`pânire pe sânii ei \nt`ri]i de

dorin]`. Cu violen]` [i brusche]ea unei emo]ii vulcanice, totcorpul lui Karen lu` foc. |nchise ochii [i gemu \ncet, cu capull`sat pe spate.

Dar trebuia s` pun` cap`t cât mai repede acestei delicioasetorturi destinat` din nefericire s` se adauge listei nesfâr[itede amintiri ce-i obsedau visele de aproape cincisprezece ani.

– Propunerea ta nu-mi convine cu adev`rat, spuse ea\ndep`rtându-l u[or. – De ce? Asta ar trebui s` ne mul]umeasc` pe amândoi.El \ncerc` s-o re]in` de mân` când se ridic`, dar \i sc`p`.

– Pe mine nu! Prefer o ruptur` cinstit` [i definitiv`. Se vindec` mai u[or... chiar dac`, uneori, las` cicatrice adânci.

– Haide, Karen.

– Ascult`-m`, Stefan. Am s`-]i spun ce mi-ar pl`cea s` fac\nainte de a trage o linie peste povestea noastr`. Am s` v` ducla picnic pe tine [i pe copiii t`i, duminica viitoare. Voi aducece trebuie [i vom petrece dup`-amiaza \mpreun`.

– Nu te \n]eleg deloc. |n pofida durerii ei, g`si puterea s`zâmbeasc`.

– Vei \n]elege duminic`.

146 IRIS MOORE



Capitolul 11

Karen p`r`si [oseaua principal` [i se angaj` pe o frumoas`alee umbrit`.

– Dar asta nu duce nic`ieri! exclam` Stefan, surprins. – Ba da. La cimitir, [i gr`dina este deosebit de frumoas`.

Exist` chiar o mic` balt` cu ra]e. Cred c` este un loc bunpentru picnic.

– Doar nu vrei... – Putem s` d`m de mâncare ra]elor? \ntreb` Shelly, a[ezat`

cuminte \ntre fratele [i sora ei, pe bancheta din spate. – Sigur! \i r`spunse Karen. Am luat special pâine [i boabe

de porumb. – Nu ne putem instala acolo. O s`-i deranj`m pe cei veni]i

s` se reculeag` la morminte, protest` Stefan. – Dac` nu vom ]ipa cât ne ]ine gura [i nu vom arunca hârtii

murdare peste tot, n-avem nici un motiv ca prezen]a noastr`



– Eu propun s` r`mânem pu]in aici [i pe urm` mergem \nparc. |n felul acesta, \n timpul picnicului, Bobby ar putea s` se

joace cu mingea. – {i eu? reclam` Shelly. Eu vreau s` dau de mâncare la

ra]e.

– Nu te \ngrijora, o s` te ocupi de r`]u[tele tale urâte! Oironiz` Bobby.

Coborâr` din ma[in` [i scoaser` din portbagaj saco[a de

plastic cu mâncarea pentru ra]e.Bonnie o lu` atunci de mân` pe sora ei mai mic`. Bobby,

uimitor de serios, trecu \n dreapta lui Shelly, luându-i cealalt`mân`. Se \ndreptar` to]i trei spre mormântul mamei lor,

ad`postit sub frunzi[ul auriu al unei splendide s`lciiplâng`toare. – Bonnie s-a f`cut mare acum, remarc` Stefan, cu o not` de

mândrie \n glas.

El r`m`sese lâg` ma[in` cu Karen [i-[i privea cu dragostecopiii a[eza]i la piciorul copacului.

– {i curând, o s` fie o adev`rat` domni[oar`. Ce noroc ais`-i ai pe to]i trei! – Este adev`rat. |n fiecare zi, prezen]a lor m` umple de

fericire.O familie fericit` [i unit`. O asemenea fericire o f`cea \n

secret geloas` pe Karen. Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, f`cu

câ]iva pa[i ca s`-[i revin`.




– Inten]ionez s` plec mâine, anun]` ea revenind lâng`Stefan. Am trecut vineri pe la notar pentru a semna actul de

vânzare [i i-am spus c` te las pe tine s` hot`r`[ti pre]ul.Oricum, pre]ul t`u va fi [i al meu.

Stefan r`mase mult timp t`cut, \ncât Karen se \ntreb` dac`auzise ce-i spusese sau dac`, \n panica ei, doar \[i \nchipuiac`-i vorbise.

– |n Turcia? – Nu. La New York, pentru câteva zile. Max ]ine cu tot

dinadinsul s` m` \ntâlnesc cu un editor care ar fi eventualinteresat de reportajele mele.

– Formidabil!El se aplec` s` rup` un fir de iarb` pe care-l puse \ntre din]i

[i-l mestec` distrat. – Copii te vor regreta.„{i tu Stefan?,se gândi ea. }ie \]i voi lipsi oare?“

– Poate c` mai târziu o s` ai ocazia s`-]i iei câteva zile deodihn` s` vii s` m` vezi, suger` ea. La New York sau \n alt`parte.

– Ar fi minunat. Orice s-ar \ntampla, de acum \ncolo o s`ne ]inem la curent.

Dar Karen nu se l`s` \n[elat`. Jucau teatru. Ea [tia cucertitudine c`, pentru Stefan, familia, munca la ferm`,activit`]ile din cadrul federa]iei agricole, treceau \naintea ei.

– Dac` reu[esc s` g`sesc documenta]ia privind cre[terea

cerbilor \n Noua Zeeland`, am s`-]i trimit o copie.

150 IRIS MOORE



– Aprioric, ideea de a \nchide \ntr-un ]arc animales`lbatice nu m` \ncânt`, dar pot reflecta la asta. Cuno[ti zicala?Numai pro[tii nu-[i schimb` p`rerea.

***

Stefan g`sea c` a disputa o partid` de fotbal \ntr-un parc

municipal era un fel ciudat de a-]i lua adio de la familia pecare o iube[ti, dar se dedic` bucuros jocului.

– Opre[te-o tat`! ]ip` Bobby, c`zut la p`mânt, \n timp ceKaren fugea spre poart`.

Stefan porni imediat \n urm`rirea ei. Era surprins s` vad`c`-[i p`strase toat` agilitatea [i rapiditatea de odinioar`, dar

luând-o \n diagonal`, era aproape sigur c` o s-o opreasc` \nplin` curs`.

Ajuns \n dreptul ei, \ntinse bra]ul... [i nu prinse decât vântul. Karen \i sc`pase cu un hohot de râs.

Jignit, porni din nou \n urm`rirea ei, dar alunec` pe iarbagras` chiar \n momentul când era gata s-o ating`. Karen \l

ocoli cu abilitate. Cu p`rul \n vânt [i obrajii \n fl`c`ri, \[icontinu` alergarea.

Stefan nu se putu atunci \mpiedica s` vad` \n acest jocaparent nevinovat reflexul realit`]ii. Pe terenul de fotbal ca [i\n via]`, Karen ap`rea ca un vis de neatins.

|n timp ce Bobby venea s`-i dea o mân` de ajutor tat`lui

lui, \n echipa advers` Bonnie se plas` \n a[a fel \ncât Karen




s`-i poat` da o pas` lateral`, iar micu]a Shelly profit` deneaten]ia lui Stefan ca s` se aga]e cu toat` puterea de piciorullui. Dar Stefan o prinse de mijloc, o ridic` de la p`mânt [i oroti \n aer.

Impresionat de strig`tele ei de ajutor, o puse pe iarb` [i \nclipa urm`toare reu[i \n sfâr[it s-o ajung` pe Karen.

– Acum c` te-am prins n-am s`-]i mai dau drumul! strig` el.

|n loc s-o blocheze pentru a recupera mingea, \i prinsepicioarele, o ridic` pe sus [i travers` terenul \n fuga mare.

– N-ai dreptul! se plânse ea zb`tându-se \n bra]ele lui. – Nu ]i s-a spus niciodat` c` la fotbal este ca la r`zboi?El se poticni [i se rostogolir` amândoi pe iarb`, cu

r`suflarea t`iat`. Râsetele lor nep`s`toare disp`rur` ca prin

farmec, când privirile li se \ncruci[ar` [i când valul devastator de dorin]` puse st`pânire pe trupurile lor \ntâlnite \ntr-oepuizare voluptuoas`.

Dar aceast` ame]eal` nu dur` decât câteva secunde.Cei trei copii \i ajunser` [i se aruncar` asupra lor ca ni[te

pui de lei hârjonindu-se cu p`rin]ii.

– Bravo, tat , asta \nseamn` dou` puncte pentru noi! strig` Bobby. – Glume[ti! Nu este o penalitate, este o repunere de tu[`,

protest` Bonnie, \mpingându-l cu cotul. – Ce [tii tu? Nu [tii nimic despre fotbal! – Ba da! |nchipuie[te-]i c` atunci când asist \n fiecare

sâmb`t` la meciurile tale stupide, urm`resc [i ascult tot ce

spune arbitrul.

152 IRIS MOORE



– {i eu la fel! \i \nt`ri spusele Shelly.Karen [i Stefan schimbar` o ultim` privire, apoi se ridicar`

pentru a pune cap`t acestui mic diferend \nainte s`degenereze \ntr-o \nc`ierare.

***

Niciodat` lui Karen nu-i fusese atât de greu s`-[i fac`bagajele. Nu pentru c` ar fi avut multe lucruri de luat, dar pentru prima dat` \n via]a ei era \n situa]ia s` plecedefinitiv.

{i perspectiva de a se g`si singur` la New York \n mareleei apartament gol, \i sporea [i mai mult sentimentul de

abandon. Dou` scurte s`pt`mâni au fost suficiente s`-i redeagustul pentru marile spa]ii din Minnesota [i s-o ini]ieze \nbucuriile [i grijile vie]ii de familie. Dar din nefericire, toateasta veniser` prea trâziu \n via]a ei pentru a influen]a cursulevenimentelor.

Ea nu-[i va pleda cauza \n ultimul moment aruncându-se la

picioarele lui Stefan. Dup` cum o \nv`]ase mama ei,demnitatea era ultimul refugiu al femeii.

|ntorcându-se \n salon, descoperi cu stupoare c` geanta eidiplomat fusese deschis` [i toate hârtiile [i documeteleamestecate cu grij`. Câteva zile \n urm`, ar fi b`nuit-o imediatpe Shelly, dar \n mod ciudat, ast`zi aceast` ipotez` i se p`rea

neverosimil`.




Mai mult intrigat` decât nelini[tit`, se post` la fereastr`.Shelly luase loc \n vechiul leag`n ruginit, la umbra nucului, iar Bobby [i Bonnie se amuzau f`când-o s` se urce cât mai susposibil, smulgându-i ]ipete de bucurie amestecat` cu team`.

Karen era atât de emo]ionat` s`-i vad` jucându-se \n curteacasei sale \ncât n-o l`sa inima s`-i acuze c` au vrut s`-i fac`rù, chiar \naintea plec`rii.

Hot`rât` s` nu acorde prea mare importan]` acestuiincident, \ncepu s` fac` ordine \n actele ei. {i abia atunci \[id`du seama c` pa[aportul ei disp`ruse.

Nu mai exista nici o \ndoial`. Ace[ti mici [napani trebuies`-i fi subtiliat pre]iosul document \n timp ce le preg`teagustarea de dup`-amiaz`.

***

Stefan era iritat. Cu doamna Johnson care mormìatrecând \ncoace [i-ncolo cu cârpa ei de praf \n jurul biroului,nu se putea concentra asupra lucrului sù.

– Nu crede]i c` a]i putea s-o face]i pu]in mai târziu? seplânse el. |ncerc s` pun la zi contabilitatea [i crede]i-m`, nueste u[or!

Sarcina lui era \ntr-adev`r cu atât mai anevoioas` cu cât eraobsedat de iminenta plecare a Karinei.

– Ca [i cum m-a[ distra! protest` doamna Johnon. |]i

imaginezi pu]in cât` munc` \nseamn` s` preg`te[ti masa, s`

154 IRIS MOORE



faci cur`]enie, s` speli rufe pentru toat` familia? Ah, dac` aiavea m`car o so]ie care s` se ocupe de copii, \n loc s` m`nec`jesc ore \ntregi pentru ei, a[ fi putut [i eu profita pu]inmai mult de nepo]ii mei!

Stefan \nchise registrul de conturi [i se resemn` s` ascuterepro[urile doamnei Johnson.

– Unde vre]i s` ajunge]i, de fapt? \ntreb` el.

Doamna Johnson se post` \n fa]a lui, cu mâinile \n[olduri.

– {tiu bine c` nu-i treaba mea, dar m` cuno[ti: dac` nu-]ispun ce am pe suflet, voi bomb`ni toat` ziua [i pân` la urm`furia mea va exploda, [i toat` lumea va fi foarte deranjat`. A[ac`, uite ce-i! Am auzit spunându-se c` domni[oara Karen va

pleca. {i eu te \ntreb: ai s-o la[i \nc` o dat` s` plece? – Are o meserie nemaipomenit`, care-i permite s`

c`l`toreasc` [i s` \ntâlneasc` o mul]ime de oameniinteresan]i. De ce a]i vrea s` r`mân` aici?

– Pentru c` b`rbatul pe care-l iube[te locuie[te aici. – Ce v` face s` crede]i asta? \ntreb` el cu pruden]`.

– Ar trebui s` fii orb sau senil ca s` nu-]i dai seama c`sunte]i \ndr`gosti]i nebune[te unul de cel`lalt. Era]i deja cândavea]i optsprezece ani [i, \n treac`t fie spus, la vremea aceeanimeni n-a \n]eles de ce v-a]i desp`r]it.

– Am avut motive \ntemeiate. – S` admitem. Dar \n ceea ce prive[te prezentul, nu crezi

c`, totu[i, copiii t`i au mare nevoie de o mam`?




– {ti]i la fel de bine ca mine c` Shelly nu [i-a revenit \nc`dup` moartea lui Mavis. {i \n acest moment, Bonnie trece

printr-o perioad` dificil`. }inând cont de toate acestea,consider c` n-ar fi foarte delicat din partea mea s`-i propun luiKaren s` vin` s` trìasc` \mpreun` cu noi.

– Baliverne! Pe de o parte, ar fi cel mai bun lucru pentrucopii. {i pe de alt` parte, tân`rul meu prieten, ar trebui s` tegânde[ti serios s` te rec`s`tore[ti. {i ce so]ie poate fi mai

bun` decât Karen? zise ea cu convingere, agitându-[i cârpa depraf pe sub nasul lui Stefan.

Stefan nu putea nega c` ea fusese dintotdeauna raza de

soare care d`dea un sens vie]ii lui. {i totu[i, \nc` se \ndoia.

– Nu dore[te s` se c`s`toreasc` cu mine. – Ce vorbe[ti? Totu[i, nu asta citesc \n ochii ei. Dar m`car i-ai pus \ntrebarea?

Evident c` nu. Stefan se gândea c` ea \i cuno[tea

sentimentele [i c` n-avea nevoie s`-i spun` c` o iubea ca s` fieconvins` de acest lucru.

S-o lase s` plece ca s`-[i trìasc` via]a, era \nc` o dovad` deiubire.F`cea asta pentru binele ei, ca s` fie pe deplin fericit`.

Cu mintea fr`mântat`, cùta cu disperare o solu]ie fericit`problemei lui când \i reveni \n memorie explica]ia pe care oavusese cu câteva zile \n urm` cu Karen [i repro[urile pe care

i le adresase.

156 IRIS MOORE



M`car dac` ar asculta-o, o dat`. Dac` s-ar fr`mânta s` [tiece gândea, mai curând decât s` hot`rasc` singur ce este binesau nu pentru ea, poate c`...

Dar timpul lui era num`rat. |n câteva ore, Karen va fiplecat`. Departe, foarte departe. {i pentru totdeauna. Acumsau niciodat`, trebuia s` ac]ioneze.

***

Karen plec` \n c`utaea celor trei mici diavoli, foartehot`rât` s` le sucesc` gâtul dac` nu voiau s` m`rturiseasc`unde-i ascunseser` pa[aportul.

– Shelly! Bonnie! strig` ea. Bobby unde e[ti?

– Le-am cerut s` plece s` se joace \n alt` parte.Surprins` c`-l aude pe Stefan r`spunâzndu-i, se \ntoarse [i\ncremeni locului.

– Voiam s` avem o mic` discu]ie \n particular.Ea \l v`zu apropiindu-se ca prin vis. Chiar dac` se

\mbr`case foarte simplu [i \nc`l]ase cizmele uzate, \i p`rea deo sut` de ori mai maiestuos decât un prin] \mpodobit pentru

c`s`torie... dar la fel de inaccesibil. St`teau fa]` \n fa]` \nmijlocul gr`dinii, ca doi boxeri cânt`rindu-[i [ansele – Stefancu mâinile \nfundate \n buzunarele blugilor, Karen cu bra]ele\ncruci[ate la piept.

O adiere de vânt mi[ca ramurile nucului. Una câte una,frunzele moarte se desprindeau [i c`deau pe p`mânt \ntr-un

frumos vârtej.




– Stefan, eu... – Karen...Râsul lor conjugat destinse atmosfera.

– Tu mai \ntâi, insist` Karen.Ea n-ar fi [tiut s` spun` care dintre ei f`cuse un pas unul

c`tre altul sau dac`, \mpin[i de acela[i elan, se apropiaser`f`r` m`car s`-[i dea seama.

– Tu [tii c` n-am fost niciodat` un bun vorbitor... cel pu]inpentru a exprima ce simt.

– Am remarcat, \ntr-adev`r, zise ea cu un zâmbet. – Poate c` nu este nevoie s` devin ridicol din nou. Dac`

vrei, voi \ncerca o alt` metod`.|i lu` mâinile \n ale lui [i le trecu \ncet dup` spatele lui,

aducând-o din aceea[i mi[care la pieptul lui.O lini[te sacr` \i \nv`lui. Se sorbeau din ochi, l`sându-se

cuceri]i de focul arz`tor al dorin]ei, abandonându-se visurilor celor mai nebune[ti.

{i Stefan \[i eliber` inima \nainte s`-i explodeze \n piept.Cu privirea a]intit` \n ochii lui Karen, puse st`pânire pe

buzele ei [i \[i puse tot sufletul \n pasiunea acestui s`rut. – Karen, a[ vrea atât de mult s` te \ntorci la mine, [opti el

la urechea ei. Dac` vrei s` continui s` c`l`tore[ti, n-am s` te\mpiedic. Dar a[ vrea s` fii so]ia mea. Mama copiilor mei.

Ea se \nfior` toat`, dominat` cu totul de sim]urilesurescitate, sim]ind tremurând de dorin]` trupul musculos al

lui Stefan, dar ea mai voia [i altceva.

158 IRIS MOORE



– {i dac` nu vreau s` mai plec niciodat`? – Cred c` te-ai plictisi dac` vei r`mâne la ferm`. Din câte

[tiu, menajul [i g`titul nu ]i-au f`cut niciodat` mare pl`cere. – Este adev`rat. Dar asta nu \nseamn` c` n-a[ fi fericit`. Te

iubesc, Stefan, dar dac` m` c`s`toresc cu tine va fi cu singuracondi]ie s`-mi petrec restul vie]ii lâng` tine.

Niciodat` nu v`zuse un zâmbet mai frumos luminând fa]a

lui Stefan. – Vorbe[ti serios când spui asta? – Cât se poate de serios! Am obosit s` c`l`toresc. Am

obosit s` fiu singur`. Nu mai am decât o singur` dorin]`:s`-mi g`sesc locul undeva, s` tr`iesc \n sânul unei familii. |nfamilia ta... pe care nimic nu ne opre[te s-o m`rim, ad`ug` ea


iris moore - promisiunea trecutului

Documents