46. Metodologia de calcul a IPC corespunde recomandărilor organismelor internaţionale, în special celeiexpuse în manualul Indicii Preţurilor de Consum, elaborat de Oficiul Internaţional al Muncii (OIM),Fondul Monetar Internaţional (FMI), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE),Oficiul Statistic al Comunităţilor Europene (OSCE), Banca Mondială (BM).Elaborarea IPC este realizată de BNS în baza datelor cercetărilor selective privind: 1) variaţia preţurilorde consum la principalele mărfuri şi servicii şi 2) bugetele gospodăriilor casnice, care furnizează datenecesare calculării ponderilor cheltuielilor populaţiei pe grupe de mărfuri şi servicii.Calculul IPC se efectuează în baza structurii cheltuielilor gospodăriilor casnice şi a preţurilorînregistrate lunar la circa 1200 de mărfuri şi servicii reprezentative în circa 900 centre de colectareamplasate în 8 oraşe ale ţării.Din ianuarie 2008 elaborarea şi diseminarea IPC este efectuată conform clasificării Cheltuielilor pentruConsumul Individual ajustat la clasificarea internaţională COICOP a Organizaţiei Naţiunilor Unite(ONU). Clasificarea naţională utilizată este structurată în 12 diviziuni detaliate în 39 grupe şi 93 clase demărfuri şi servicii şi asigură comparabilitatea datelor doar la nivelul de diviziuni. IPC este diseminat lanivel de grupe majore (produse alimentare, nealimentare şi servicii) şi grupe pe categorii de mărfuri şiservicii.

47. Indicele preţurilor de consum (IPC) are destinaţia de a măsura schimbările în dinamică a nivelului general al preţurilor la produsele şi serviciile procurate pentru consum de către gospodăriile populaţiei din ţară. IPC este un indice lunar şi se calculează numai pentru elemente care intră în consumul direct al populaţiei, fiind excluse: consumul de bunuri şi servicii din producţia proprie a gospodăriei casnice, cheltuielile sub forma de investiţii şi acumulare, dobînzile plătite pentru credite, rate de asigurare, amenzi, impozite etc., precum şi cheltuielile aferente plăţii muncii pentru producţia (agricolă etc.) gospodăriilor individuale. IPC măsoară tendinţa generală a evoluţiei în timp a preţurilor de consum.

39. Analiza folosirii timpului de lucru se realizează pe baza datelor din balanţa utilizării timpului de lucru, balanţă ce se întocmeşte numai pentru muncitori, la nivelul întreprinderii şi cuprinde date cumulate de la începutul anului. În balanţa utilizării timpului de lucru sunt cuprinşi următorii indicatori, exprimaţi în om-zile şi om-ore:

1) Fondul de timp calendaristic (Tc), determinat ca un produs între numărul mediu de muncitori ΣTi şi numărul de zile calendaristice ale perioadei (lună, trimestru, semestru, an) (Dc):

T C = DC ∑Ti ⋅

2) Timpul de reapaus săptămânal, sărbători legale şi alte zile nelucrătoare (Tl), ce se calculează ca un produs între numărul mediu de muncitori (ΣTi) şi numărul zilelor libere (Zl):

T l = Z l ∑Ti ; ⋅

3) Concedii de odihnă (Tco). Timpul aferent acestor concedii este preluat din documentele de evidenţă primară.

4) Fondul de timp maxim disponibil pentru lucru (Td) se calculează scăzând din fondul de timp calendaristic timpul aferent zilelor de repaus săptămânal, sărbătorilor legale, altor zile nelucrătoare şi concediilor de odihnă: ( ) Td = Tc − Tl + Tco .

5) Timp efectiv lucrat în program normal reflectă timpul efectiv lucrat într-o anumită perioadă de timp. Se calculează ca diferenţă între fondul de timp maxim disponibil şi timpul nelucrat. Diferenţa se face separat pentru indicatorul exprimat în om-zile, respectiv om-ore. În practică, indicatorul se determină din evidenţa operativă a întreprinderii, respectiv din foaia colectivă de prezenţă.

6) Timpul nelucrat în cadrul programului normal de lucru. Timpul nelucrat în cadrul programului normal de lucru este evidenţiat în balanţă în zile întregi, care se transformă în ore, prin multiplicarea acestuia cu durata medie normală a zilei de lucru. Timpul nelucrat se determină ca diferenţă între fondul de timp maxim disponibil şi timpul efectiv lucrat.

Tnelucrat = Td − Tef Durata normală a zilei de lucru (ore/zi) este durata stabilită prin lege, contracte colective de muncă sau sentinţe

judecătoreşti şi variază pe ramuri ale economiei, sectoare de producţie, categorii de salariaţi etc. Nivelul maxim al acestui indicator, stabilit prin lege, este de 8 ore. Durata medie a zilei de lucru evidenţiază numărul mediu de ore lucrate de o persoană într-o zi (dz) şi se calculează ca un raport între timpul efectiv lucrat exprimat în om-ore (Th) şi timpul efectiv lucrat exprimat în om-zile (Tz):

d z= ∑ T hi /∑ T zi = ore / om-zi.

În analiză se lucrează şi cu durata normală a lunii de lucru, determinată ca diferenţă între durata calendaristică a lunii şi numărul de zile libere şi sărbători legale.

Durata medie a lunii de lucru reflectă numărul mediu de zile lucrate de un salariat într-o lună ( d1 ) şi se determină ca un raport între timpul efectiv lucrat exprimat în om-zile şi numărul mediu de personal:

d l = ∑ T z /∑ T = zile / persoană / lună.

Durata normată a lunii de lucru se obţine ca raport între fondul de timp maxim disponibil însumat cu fondul de timp aferent concediilor de odihnă (fonduri de timp exprimate în om-zile) şi numărul mediu de muncitori.

Indicatorii enumeraţi anterior se reprezintă în cele două capitole ale balanţei: capitolul de resurse de timp de muncă şi capitolul de utilizări ale resurselor de timp.

33. Indicatori ce caracterizeaza populatia

Populatie (în sens demografic) reprezinta totalitatea persoanelor care locuiesc pe un anumit teritoriu. Populatia unei tari este un macroagregat ce presupune însumarea pe vârste a numarului de persoane la un moment dat.

Pi = numarul de persoane din generatia i, la momentul t.

Dat fiind faptul ca populatia reprezinta baza de pornire pentru toti ceilalti indicatori ce caracterizeaza resursele de munca, este necesar sa se faca precizari în ceea ce priveste acest indicator.

Acest indicator se obtine pornind de la datele ultimului recensamânt la care se adauga intrarile (nou nascuti, imigrari) si se scad iesirile (decese, emigrari).

(1.2)

unde:

- Pt = populatia calculata la momentul t;

-P0 = populatia la ultimul recensamânt;

-N = numarul nascutilor vii în perioada care a trecut de la ultimul recensamânt pâna la momentul pentru care se face calculul;

- D = numarul deceselor pentru aceeasi perioada;

-I = numarul persoanelor care au imigrat în perioada analizata;

-E = numarul persoanelor care au emigrat în perioada analizata.

Numarul nascutilor vii si al decedatilor se obtine din evidenta curenta a evenimentelor demografice1.

Numarul persoanelor care au emigrat (imigrat) se obtine din evidenta institutiilor care urmaresc aceste fenomene (directii de pasapoarte, directii consulare etc.).

Alti indicatori ce caracterizeaza populatia

În analizele macroeconomice, ca de altfel si în cazul comparatiilor internationale sunt utilizati si alti indicatori demografici, indicatori ce permit atât caracterizarea nivelului de dezvoltare al unei economii, cât si fie nivelul de trai al populatiei. În aparenta acesti indicatori nu au continut economic, dar ei reflecta într-un mod indirect nivelul de dezvoltare al unei tari.

                                                       (1.3)

Rata natalitatii  se exprima în promile.

         

                                                        (1.4)

Rata mortalitatii se exprima tot în promile.

                                                  (1.5)

          unde:

-         M0 = numarul deceselor sub un an.

Acest indicator este des utilizat în comparatiile internationale atunci când se studiaza nivelul de bunastare al unei populatii.

                                                         (1.6)

În analizele statistice referitoare la populatie, se utilizeaza de regula sporul natural la 1000 de locuitori, determinat ca diferenta între rata natalitati si rata mortalitatii.

                (1.7)

    (1.8)unde:

- = durata medie de viata;

- = numarul de ore-om pe care îl au de trait o cohorta de supravietuitori (100.000) care începe viata în anul pentru care se face calculul, si care traiesc în conditiile mortalitatii specifice din acel an, pâna la disparitia ei completa;

- = cohorta ipotetica a supravietuitorilor la vârsta de 0 ani.De cele mai multe ori prin notiunea de "durata medie a vietii" se întelege "speranta medie de viata la 0 ani".

34. Indicatori ce caracterizeaza structura populatiei

Din punct de vedere al analizei structurale a populatiei intereseaza:

-struc. pe sexe;

- str. pe vârste;

- str. pe grade de pregatire;

-str. pe medii;

-st. în profil administrativ teritorial;

- str. dupa statutul social.

Fiecare din aceste elemente structurale îsi pune amprenta mai mult sau mai putin asupra dezvoltarii activitatii economice la un moment dat sau în modul cum acesta evolueaza în timp.

Indiferent de tipologia structurilor analizate principalii indicatori statistici determinati sunt exprimati ca marimi relative de structura.

                                  (1.9)

gi = ponderea sau greutatea specifica categoriei "i" de populatie.

Pi = numarul de persoane care se încadreaza în categoria "i".

= populatia totala.

Analiza structurii populatiei poate avea atât ratiuni demografice (natalitate, fertilitate, grad de îmbatrânire) cât si ratiuni economice (populatie în vârsta de munca, populatie ocupata, grad de ocupare, gradul de dependenta economica etc.).

Având în vedere scopul acestei lucrari, ne vom opri asupra analizei structurii populatiei din perspectiva indicatorilor care au utilizare economica.

a)    structura pe sexe:

               (1.10)

          -  = ponderea populatiei masculine în total populatie;

 -  = ponderea populatiei masculine de vârsta "i" .

                                         (1.11)                 

-  = ponderea populatiei feminine în total populatie;

-  = pondera populatiei feminine de vârsta "i" în total populatie de vârsta "i".

Analiza structuri pe sexe este utilizata în vederea fundamentarii politicilor economice si sociale care au drept scop realizarea unui echilibru în ceea ce priveste ocuparea fortei de munca, crearea de locuri de munca pentru femei etc.

b)    structura pe vârste a populatiei.

Din punct de vedere economic, la determinarea structuri pe vârste a populatiei intereseaza:

- ponderea populatiei în vârsta de munca  ;

-ponderea populatiei tinere  ;

-ponderea populatiei vârstnice 

-ponderea populatiei aflate peste vârsta limita de munca  .

 Ponderea populatiei în vârsta de munca

Populatia în vârsta de munca reprezinta totalitatea persoanelor cu vârste între 16 ani si 65 de ani (barbatii) sau 16 si 60 de ani (femeile). 2

       (1.12)

-  - populatia masculina de vârsta "i";

-   - populatia feminina de vârsta "i";

-    - populatia totala de vârsta "i".

 Ponderea populatiei tinere

 Populatia tânara este formata din totalitatea persoanelor care au vârsta sub 16 ani.

                                                             (1.13)

 Ponderea populatiei vârstnice

       Populatia vârstnica este populatia care are vârsta situata peste vârsta legala de munca.

           (1.14)

-         Ponderea populatiei aflate peste vârsta limita de munca

-   Populatia în afara vârstei de munca reprezinta totalitatea persoanelor care se afla în afara vârstei de munca.

                (1.15)

                                 (1.16)

Determinarea structurii pe vârste permite:

-         analiza gradului de îmbatrânire a populatiei din punct de vedere demografic;

-         analiza raportului dintre populatia potential activa (în vârsta de munca) si populatia întretinuta (populatia tânara + populatia vârstnica).

10.