I

IOANA CRISTEA DRAGULIN

j-*ffiZn&A,a,rrl U/U2./(2rrhr2-

z;,r4.Ar"; frr-rr*;Prefagi de Angelo Chielli

Cuprins

Forja gramsciand, (Angelo ChielfiPremisi

........ 17

Capitolul 1

Capitolul 2

2.1. Interpretiri ale fenomenului risorgimental .......,.................632.1.1. Curentul neoguelfist...

.......,......632. 1. 1. 1. Interpretlrile autorilor minori neoguelfi ............ 6Z

Capitolul 3

3.1.. Hegemonia................ ..................... 120

3.1.1. Conceptul de hegemonie - intre dictaturd

Ei democrafie .,.........................122

3.7.2. Hegemonia ca direcSie politicd Ei culturald...................,....127

3.1.3. Anii' 6 0 : he gemonia gi aparatul he gemonic ...................... 129

3.1. 4. Anii' 70. He ge moni a Si demotafia ..................................... 1 3 1

3.1.5. Anii'80. Hegemonia qi prestigiul .................132

3.7.6. Hegemonie, iacobini qi iacobinism ..............137

3.l.7.Hegemoniaqiintelectualii,...,...,........ ...........145

3.1.8. Concluzii ..........159

3.2. Transformismul ...... ,..................... 166

3.2.1. Recursul istoric............ ...........I71

3.2.1. Originea termenului ... ...........I75

3.2.3. Caracterizdri, opinii, aborddri ..................... 175

3.2.4. Prima formd de exprimare affansformismului:

iI connubio ...............ir.....! .......181

3.2.4.1. VArsta transformismului. Agostino Depretisgi Giovanni Giolitti .......................191

F

3.2.4.2. Giovanni Giolitti. Apogeul fenomenuluitransformist.. ..........,.200

3.2.5. Concluzii .........27O

3.3. Revolufie pasivi, revoluqie fir[ revolulie,fascismul ca formd a revolugiei pasive................................215

3.3.1. lnterpretarea conceptului revoluHelaVincenzo Cuoco ........... ......216

3.3,2. Interpretdri ale categoriei rcvoluqie pasivigi ate conceptului revoluqie fHrI revoluf,e .....,................... 218

3.3.3. Raportul dintre revolulia pasivd.,

hegemonie qi transformism .........................231

3.3.4. RewoJuSia pasivdr qi fascismul ...................... 238

3.3.4.1. Interpre6ri ale fascismului................................239

3.3.4.2. Fascismul in viziunea luiAntonio Gramsci....... ....................246

3.3.4.3. Fascismul ca ,,form5" a revoluqiei pasive...,.....251

'\. 3.3.5. Concluzii .!.!.!..!.r....i.................259

\_Corlcluzii finale ........... .........................,263

Bibliografie ......................273

r

Forja gramscian[

Angelo Chielli

Caietele din inchisoare scrise de Antonio Gramsci au fost publicatepentru prima datl in anul 19481, intr-o serie de gase volume, Ia EdituraEinaudi din Torino. Aceastl edi(ie a cunoscut lumina tiparului la ini-liativa lui Palmiro Togliatti2, care avea pe atunci funclia de secretaral Partidului Comunist din Italia, fiind ajutat in activitSlile sale de

Felice Platone. Fiecare volum a grupat, in funcfie de tem5, notelescrise de gAnditorul sard in perioada petrecutf, in inchisoare. Inifia-tiva publicirii acestor volume de citre Togliatti a fost considerat5 ca

avAnd un caracter cultural extraordinar. ln aceasti cheie de lecturlse inlelege faptul ci secretarul Partidului Comunist din Italia a pre-ferat si publice textele in volume editate de o prestigioasi editur5,cu impact nafional, 9i nu in cadrul editurii partidului.

A trebuit sd se agtepte pAnI in anul 1975 pentru ca edilia critici aCa.r'erelor si vadl lumina tiparului, sub ingrljirea lui Valentino Gerratana.

Acesta a abandonat criteriul tematic adoptat de Togliatri, preferAndu-lpe cel care este mai corect din punct de vedere filologic, gi anume cel

cronologic, chiar dacd aceaste norml a implicat majore dificulGti,deoarece de multe ori a fost dificili identificarea corecti a datelor dinparagrafele ce compun lucrarea.

Caietul dedicat Nsorgimento-ului este cel cu numlrul 9 (Nore

asupra Risorgimento-ului italian)3, insf,, in afari de acesta, trebuie

Edilia publicat[ de Einaudi in anu] r94B era alcetuite din gase volume:Materialismul istoric qi filosofia lui Benedetto Croce, Intelectualii gi organi-zarea atlturii, Nsorgimento, Note despre Machiavelli asupra politicii statuluimodern, Literatura gi via{a nafionald, Trecut gi prezent.

Vezi Daniele, zoo5.Asupra temei risorgimentale la Gramsci, recomand: E. Ragionieri, ,,11 Risor-gimento di Antonio Gramsci", Il Nuovo Corriere, z4 aprilie 1949 (republicat inE. Ragionieri, Storiografiaincammrno,EditoriRiuniti,Roma, ryB7,pp. zt-26);G. Manacorda, ,,Gramsci: Il Risorgimento", Societd, ff. 2,7949, pp. 3o8-3t5(republicat in G. Manacorda, Storiografia e socialismo. Saggi e note critiche,

20 Ioana Cristea Dr5gulin

(L'etA del Risorgirnento, tg2s), Gioacchino voipe (rtalia Modernat8t5-t898,1934) si, desigur, Benedetto Croce (ra itoriu d'tturiu, ,rrul.Dupd incheierea celui de-al Doilea Rizboi Mondial, lucrdriie lri A;;;Gramsci au adus in disculie actorii 9i modalitrqile prin care ;"r,i"gi-au imaginat crearea statului nafional.

Din punctui de vedere ai ,,drumurui" pe care regimurile politicepremoderne sau moderne trebuiau s5-l urmeze, nu au fost dubii.Problema fundamentarr pe care actorii poritici ai vremuriior au

"d;;-;a fost modul in care si se realizeze procesul de modernizare.putem considera ci ,,inapoierea'' evidentr in care anumite teritorii

ale statului itarian se regSseau in raport cu modelur idear ai *urrruimodern a fost o rearitate istoricd specificd intregului spaiiu meaiie_raneean. DupI ce, timp de milenii, acesta a fosl .patl,rl'cutturJ-.;civilizalional al Europei gi a reprezentat modelul a" ."r..irt,"

"i *"_rilor state teritoriale europene, descoperirea noilor teritorii d; ;;.;i,

de mirile gi oceanele cunoscute a creat un dezech,ib.u -u;o., rrtuimult, acest dezechilibru s:a accentuat odatd cu ,,inchiderea,; rutelorcomerciale istorice maritime dinspre Occident cdtre Orient, od"te;;expansiunea turcilor in Europa gi cucerirea Constantinopof"frri fr+iJputem afirma firi si gregim cI evoluflile geopolitice iu u*,

""?ideosebit de important in transferul centrurui de greutate ffi;;Mediterana citre Europa de Vest.

Aceastd schimbare s-a observat foarte bine in cazur Itariei, undediferitele entitrli teritoriale au inceput si decadd din punct de vedereeconomic gi politic incepAnd cu secolul ai XVI_lea, .."u ." ;..;;;';stare de autarhie interni, ce a fost dublatr de o presiune externr totmai mare, veniti din partea marilor puteri europene ale timpului.Acestea au reprezentat,doud.dintre cauzele importante ce au ingreu_nat identificarea unei identitrfi na.tionale incepand .u u aoruiu-?iui"a secolului al XWIIJea.

La nivel european, incepAnd cu secolul al XVIIJea gi continuAndcu secolul ar XVIII-rea, s-a observat cd existau fSri ce se aflau i.r,..*stadiu accelerat de modernizare, in timp ce alte state, printre care seregrsea gi spagiul itarian, prreau blocate intr-un modei civilizaqionarde, tip patriarhal-agricol. pe fondul acestor experienfe c*ifiraglrafediferite, au apdrut abordrri de tip mental .u." u, influenfat iltrr]de gAndire european. Aldturi de aceste realitdqi .. ii" d;;;;il;societSlii europene, in general, s_au addugat cele de'tip g.;p;iil.Mental, deoarece, odatd cu marile descope-riri geografice, a ar,ut loc

Orearea statului italian tn viziunea lui Antonio Gramsci

lltutarea centrului economic dinspre spafiul italian gi mediteraneeanctrtre Mediterana 9i Pacific. Noile reaiitefl au condus la aparilia unorrnutafii la nivelul concepliilor despre lume gi via!5 ce au permis dez-voltarea burgheziei gi a elementelor de pia[5 de tip burghezl.

Aceste transformiri au alut loc in condiliile in care spaqiul medi-teraneean intrase de mai multe secole intr-un proces accelerat declecidere. Cu toate acestea, nu a existat o reactie la acest fenomen.Respectiva-stare-de pasivitate poate fi explicatl prin existenfa uneiculfuri milenare ileqice, care a respins de facto toate valorile gi prac-ticile burgheze. \

i ,,superioritatea' rt'odului de via!5 al unei societSf, de tip patriarhalI inletu.u sentimentelb egoiste gi spiritul practic, elemente ciracteris-i tice unei mentaliteli burgheze ce punea banul gi profitul intr-o pozigie' important5. tn acest plan, pentru menfinerea unor valori tradilio-

. nale, influenla catolicismului a fost important5. ln spaqiul european,diferenqele au apdrut odati cu marea schismd religioasl cunoscutlsub numele de ,,Reform6" (ce s-a declangat odatd cu publicarea laWittenberg a celor 95 de teze, intitulate Disputatio pro declarationevirtutis indulgentiarum, de cltre Martin Luther, in r5r7) gi au condusIa constituirea unui spafiu dinamic in !5rile protestante, ce au deve-nit mult mai deschise liberului schimb gi acumulf,rilor de capital.

Max Weber a identificat foarte bine aceste diferenfe la nivelul va-lorilor de referinlS, intre etica protestantd gi cea catolicS. tn timp,explicalia teoriei weberiene a genezei capitalismului ca rezultat alapariliei eticii protestante ce a impdcat principiile dogmei creqtine cuacumul5rile de bogf,lie a fost acceptatl de istoriografia mondial5.Concluzia autorului a fost cI etica protestantl a influenlat pozitivaparilia gi dezvoltarea capitalismului, iar toate aceste valori au fostcele care au permis mai tArziu aparilia Iluminismului (WebeE zooT).

Revenind la Braudel, putem considera ci Marea Mediteranl s-adefinit in timp ca obiect plural. Istoria spafiului mediteraneean a

fost datl de varietatea de forme umane, societSli gi culturi care auprodus de-a lungul timpului fizionomii istorice ce reprezintl ,,ca-racterul morfologic fondator al spa(iului" (Migliorini, zor3, p. rr).Pornind de la aceasti realitate, putem identifica dificultatea majoria interconectdrii Europei gi Mediteranei. Prima dintre acestea s-aconstruit conform paradigmei temporale, pe cAnd cealaltd a inclinat

21

1. Pentru ex?unerea completi a teoriei, vezi Braudel, 1985/1986.

Ioana Cristea Drigulin

rrr,ri rrr'1I;rrrii cirtre suprapuneri temporale. Aga cum a aretat gi weber,,,rrr('rr'.r l,,rrrrrl:ei moderne a insemnat o separare de Mediterana, v5_/'r,1 ('ir , su,rtr de varori ce igi au originea gi legitimitatea in perioadaA,ticllitiltii. Iar aceastl separare, arati Migliorini, a fost "J;;;t',ligat<lrie

pentru a putea sE se dezvorte o istorie in care ..ro.-L.cligi,astr, statul postfeudar, civilizafia noilor iumi, a"s.nia"."a .atr"scntimentur naqionaritSqii au creat premisere nagterii modernitSqii.l',ndat pe principii pozitiviste, nour moder al nafiunilor a creat ,",i;-tcm al ierarhiilor in care ,,tot ceea ce vine dupi (...) este in mod nece_sar mai bun decat ceea ce a fost anterior'i se dezvortd urtt t, f. u-u'Juacestui pricipiu fondator, o antinomie progres/inapoiere ce *;';;;;de referintd un model conceptual pur (lfighorini, zor3, pp , Ol.iiJf"pare cazul crasic in care diferen(ere dintre modelul p".^ri ."Ji

","1practicr s-au datorat invaziilor striine, dinastiilor impuse ar, "-i".i",de-a lungul timpului ce au fost inllturate gi reinstaurat" $i i6;;i;;

dintre bogali 9i siraci,. dintre burghezie gi proleta.i"t frUJ"rrr,'p. i).Aceasta ar fi, in cheie braudeliand gi weberiand, formuia *pifJ"#

a intArzierii unificirii teritoriale in spafiul peninsular, *"r1i.r"..u rrrJmentalitiqi la nivel social ce a rupt spalU italian de _*il" ;;;;iburgheze care au creat statul modern. Mai murt, aparifia .,u*rrt ,iu-qional nu a fost opera existengei unei mentaritali majoritare, lai*"rales rodul unor idealuri romantice, idealiste, ce s_au suprapus cuinteresele unor grupuri burgheze. Astfel, pe intrega perioade ,iro.gi_mentalS, se observl aceastd ambivalenld intre nou gi vechi, intrerevoiufionar gi retrograd, intre ac{iune gi reacfiune. E*irt"rqu ,rno,diferenfe majore de mentaritate ra niveiul corpului politic iiarian aimpus menlinerea unui statu-quo ce a blocat desfrgurarea

"^". ;;,i;tdfi revolulionare. Acest blocaj reciproc a creat condiliile gi caarur unuimodel de guvernare de tip transformist in perioaila ,i.orgi-".r;e(Bollati, 1983, p.7il.

Partea pozitivl a acestui proces se manifestl atunci cAnd in_troducerea unei uniformiziri datl de modelul pur, ce .or;;;"-l;aparilia unor ierarhizSri, este un egec istoric pentru multe dintrenaliunile europene. Afunci, acesta se transformi, f"l"rirJ .;;;i;;care Edgar Quinet r-a dat condiliei istorice a^raportului airt." r.r.oiugi Mediterana, intr-un factor de diversitate. ln iceasta cheie interpre_tativS, pluralitatea experienfelor istorice ale naliunilo.

"rr.op"ra iui"au condus in mod inexorabil la aparilia unor stadii diferite de mo_dernitate trece de la categoria ierarhiz,r,or ra aceea a diversit,q,or.

1

(lrearea statului italian in viziunea lui Antonio Gramsci

ln acest mod, nu se mai poate raliona in termeni de ,,intirziere",,,inapoiere" gi ,,defazare", ci de complementaritate de tip cultural, ce

imbog5legte universul civilizafional de tip occidentai european prinrecllperarea mogtenirii spatiului mediteraneean.

1.1,1, Problema unifrcdrii Italiei

Studierea bibliografiei de specialitate axate pe tema unificlrii Italieia relevat ci istoria a fost interpretati in mod diferit de citre istorici,biografi, filosofi sau gAnditori politici. insi elementul comun al acestor

versiuni este dat de o istorie evenimenlial5 care nu a fost contestatf,.

Dupf, izbucnirea gi desfigurarea Revolufiei Franceze de la 1789,

au pitruns in Europa ideile gi principiile publicate in Declaralia drep-turilor omului qi ale cetdleanului (26 august 1789). Acfiunile arma-telor napoieoniene 9i ale guvernelor impuse de acestea in Italia au

permis difuzarea ideilor la nivelul elitelor. tnfrAngerea lui Napoleon

Bonaparte (Waterloo, zo noiembrie t8t5) gi cdderea Imperiului Fran-cez nu au adus cu sine invalidarea ideilor promovate de Revolulia

Francezi. intre r8r4, anul revenirii regimuriior conservatoare odaticu reinstaurarea Dinastiei de Bourbon in Franfa, crearea ,,SfinteiAlianqe" (26 septembrie r8r5), gi anul 1848, cAnd se va declanga o

nou6 revolufie, de data aceasta a nafiunilor, in care s-a trecut la a]tstadiu al societdlii.burgheze, de la nivelul revendicSrilor de tip indi-vidual la acela de tip comunitar, a existat o perioadi de gestalie, de

pregf,tire in care spafiul deosebit de firAmilat al Italiei a inceput sise familiarizeze cu ideea unei nafiuni unice. Sd nu uitlm c5, dupf,

cdderea Imperiului Roman de Apus (+26), pe intreaga perioadf, is-

torici ce a trecut pAnd la aparilia statului italian, peninsula a fost

divizati din punct de vedere teritorial gi poiitic. Din acest motiv,

Revolulia de la 1848 a fost fundamental5 pentru istoria nafionalS a

Italiei. A fost momentul in care ideologiile nalionaliste au inceput sipitrundi in congtiinla elitelor peninsulare de la sud la nord, creAnd

premisele realizlrii unui obiectiv comun: crearea statului nalional.

Iar acest eveniment nu ar fi putut avea loc fdrl efortul depus de mai

multe generafii. Numai in acest mod Italia a reugit sd iasl din starea

de ,,inferioritate" in care se gdsea de secole, transformAndu-se dintr-o

,,expresie geografici" (Beales, Biagini, zoo2, p. z4) intr-o realitate

nalionali. Desigur, acest efort nu a fost ugor de f5cut, fiind nevoie

23

131Crearea statului italian in viziunea lui Antonio Gramsci

3.1.4. Anii'7O, Hegemonia gi democrafia

La jumdtatea deceniuiui al Ml-lea ai secolului trecut s-a deschis o

nouf, pagin6' in modul in care s-a evaluat raportul dintre hegemonie

gi democrafie. Inifiatorii acestor anaiize au fost intelectualii de stAnga

reunili in jurul ziarului Mondoperaio. Disculia ce il avea pe Gramsci

ca obiect de studiu privea modul in care migcarea socialisti 9i cea

comunistd se raportau la regimul democratic. Astfel, socialigtii ii acu-

zau pe comunigti ci in tradilia lor culturalS existau idei 9i concepqii

nedemocratice. Cel mai important reprezentant al acestei abordiri a

fost Massimo Salvadori. Acesta considera cf, ,,Gramsci ar fi realizat un

fel de <rotalie> teoretic5, in care Ia inceput s-ar fi gisit in interiorul

semnificaliei ieniniste, pentru ca ulterior si deschidi prin intermediul<teoriei hegemoniei> drum strategiei actuale a PCI" (Salvadori, t977,

pp. 33-34). Concluzia lui Salvadori era cd sensul pe care Gramsci l-a

dat conceptului nu este nimic altceva decAt acela de dictaturd. a pro-

letariatului gi ci practic teoreticianul sard nu s-a depirtat prea mult

de Lenin, ,,teoria gramsciani a hegemoniei este expresia cea mai inaltf,

gi complexi a leninismului" (1977, p. 4il.R5spunsul la ofensiva teoretici deschisi de intelectualii socialigti

a venit pe parcursul a doui evenimente ce i-au avut ca subiect pe

Gramsci gi opera sa.

Primul dintre acestea a a\,'ut loc in ianuarie ry77 9i a fost organi-

zat de P.C.I cu titlul ,,Hegemonia, statul, partidul la Gramsci".

Al doiiea eveniment a fost congresul dedicat categoriilor teore-

tico-politice din Caletg unde alSturi de analiza conceptului hegemonie

s-a evidenliat gi acela al revolutiei pasive.

Cel mai important autor care a prezentat pozifia despre hege-

monie nu a fost altul decAt Valentino Gerratana. AnalizAnd Caietele,

acesta a identificat o teorie generali a hegemoniei inleleasi ca o cate-

gorie interpretativi a istoriei gi drept urmare atribuibilS unor clase

diferite sau unor grupuri sociale gi politice ce ac(ioneazd in interiorul

aceleiagi clase.

Folosind analiza oferiti de Gramsci atunci cAnd vorbegte de mo-

dera[i vs radicali, Gerratana exemplifici exercitarea hegemoniei prin

intermediul transformismului. Totugi, modelul burghez nu a fost pro-

pus de autorul sard ca ,,model de strategie politici valabil 9i pentru

clasa muncitoreascS". Dacd o clasi exploatatoare are nevoie de ,,forme

L32 Ioana Cristea Dragulin

de hegemonie ce suscitd consensul in interiorul ciaselor aliate,,, o clasice luptd pentru a pune sfArgit oricirui tip de exploatare doregte o,,hegemonie flri aliaqi subalterni, o hegemonie ca educatie continuda autoguvernirii (Gerratana, tg79, pp. 40, 50-51).

3.1.5. Anii'8O. Hegemonia qi prestigiul

tn anul rgV,Perry Anderson a publicat un studiu in revista New LeftReview, in care sublinia existenla anumitor alunectri semantice aleconceptului hegemonie. Opinia sa este cd termenul era folosit ,,in Rusiapentru a defini raportul dintre proletari gi firani in cadrul unei revo-lufii burgheze", in timp ce ,,Gramsci il importl in Europa Occidentalipentru a defini raportul dintre burghezie gi proletariat in cadrul uneisocietdqi capitaliste bine definite (rg78, p. 7g). Mai mult, autorul con_sideri ci teoria gramscianr conform crreia este necesar sd de,tii hege-monia inainte de cucerirea puterii in stat nu este posibilr (Liguori,zoo6, p. t45).

Franco Lo Piparo, in lucrarea Lingua, intellettuali, egemonia inGramsci (Limba, intelectualii, hegemonia la Gramscl, observa ci auto_rul sard incepuse sr foloseascr termenul in sensul de direc;ie etico-cul-ruraldincd din r9r8 (rgZg, p.BZ).

Prima noutate oferitd de autor este cr interpreteazi categoriahegemonie prin sensul de consens, care este opus celor de for;d sicoerci,tie (ibidem, p. 14o).

A doua noutate este ce dilueazr foarte mult influenla sovieticd cefusese argumentati de P. Anderson gi C. Buci-Glucksmann, frri sI negefaptul cr Gramsci a fost influenqat de ideile vehiculate pe parcursulInternafionalei a III-a. Totugi, acesta sustine cr sensurile in care erafolosit termenul in r9z4 erau supremalie qi superioritate, in timp ceulterior, atunci cand Gramsci ajunge la maturitatea intelectuali, il vafolosi sub forma de prestigiu (ibidem, p. 145).

Se observl agadar c5, in concepfia specialigtilor ce au analizat gAn-direa teoretic5. gramscianS, autorul sard a extins ulterior semnificaqiaconceptului hegemonie - care, in prima acceplie, exprima rolul pro_letariatului in interiorul unei migcdri conduse de burghezie impotrivaregimului feudal - spre un sens mai larg, ce privegte mecanismul do-minaliei burgheze in raport cu proletariatul in cadrul unei societrticapitaliste. Aceastd schimbare s-a realizat ca urmare a introducerii

Crearea statului italian in viziunea lui Antonio Gramsci

unei analize diferen.tiate a structurilor de putere burgheze din Occident(Anderson, rg7g, p. 34).

Hegemonia apare ca rezultat al unei reatt5ti istorice foarte clare,gi anume aceea a existenqei problemei meridionale in Italia. Conceptul

reprezinttr o sintezl a unei analize gramsciene asupra structurii so-

ciale italiene in care, pe filierl marxistd, sunt identificate rolurile speci-

fice ale intelectualit5lii, firanilor, muncitorilor, a forqelor politice etc.

(Ragazzini, 1978, p. 7).Conceptul hegemonie devine, a$a cum a observat Bobbio, inelul

de leglturd ,,intre anumite condiqii obiective determinate qi domina;iade facto a unui anumit grup conducdfor: acest element de legiturise exprimi in interiorul societf,fii civile" (Bobbio, t976, p. 49).

Drept urmare, conceptul hegemonie incepe sd reprezinte capaci-

tatea de a infelege procesele reale, identificabile din punct de vedere

istoric, in care au fost individualizate forqele sociale care pot gi trebuie

si fie implicate in procesul revolu$onar (Gruppi, rg7z, p. 76).Observf,m ci Gramsci folosegte termenul for,te sociale. Din punchrl

de vedere al lui Gruppi, acest termen este foarte important, deoarece

a permis dezvoltarea teoriilor gramsciene. Prin intermediul acestor

forte sociale este deschisf, calea cf,tre alianle intre diferitele straturisociale, pentru a se incerca o unificare a cererilor sociale ale acestora

intr-o propunere organici ce punea in discu{ie marile probleme so-

ciale. Numai aqa, for;ele sociale puteau si se transforme din grupurisubalterne in grupuri conducdtoare: ,,Proletariatul poate sf, devinf,

clasS conducStoare gi dominantl doar in mlsura in care reugegte s5

creeze un sistem de alianqe de clas5, care s5 ii permiti mobilizarea

populaqiei muncitoare impotriva capitalismului gi a statului burghez"(Gramsci, 2015, p. zt7).lar aici sensul de forfe sociale poate fi vizutin formi restrictiv5, incluzAnd doar proletariatul; insi, avAnd in ve-

dere particuiarit6file Italiei risorgimentale, sensul este mult mai larg

gi prevedea includerea, am putea spune obligatorie, in viziunea luiGramsci, a populaqiei rurale.

Conceptul gramscian al hegemoniei se contrapune in Calefe cu

ideea de dominatje. Aceastd afirmalie implici faptul ci hegemonia

reprezintS. capacitatea de a conduce. Pentru a exemplifica, Gramsci

folosegte exemplul lregemonieiexercitate in Franla secolului al XIX-lea,

ca gi in ltalia, de cdtre moderali. Observalia pe care Gramsci o face

cu privire Ia capacitatea de dominare a modera[ilor este c5" acegtia

133

t34 loana Cristea Drdgulin

au folosit in Franla violenfa pentru a gi-o impune, ceea ce in Italianu s-a intAmplat.

Un alt element important pe care Gramsci il aduce in discu_tie esteci doar o lectur5 sumarS" gi lipsiti de profunzime a lui Marx ar puteasi conducd la ideea cI suprastructurile au un raport de dependenqimecanicl cu structurile. Faptul c5. la Marx se vorbegte despre supra-structuri ca aparenfe trebuie sI fie vf,zut ca o formf, de discurs,,me-taforic" pentru explicarea rnaselor a noilor realteU ale societlqii.

Prin cuvAntui ,,aparen[5", Gramsci consideri cd Marx dorea sdindice ,,caracterul istoric" al ,,suprastructurilor" etico-politice, cultu-rale gi ideale, in opozifie cu concep(iile dogmatice ce se tind a fi con-siderate absoiute. Aici, Gramsci se apropie de Croce pe tema comunea nevoii studierii istoriei din punctul de vedere etico-politic. El sedesparte totugi de Croce cAnd afirml cI istoria nu poate sI fie inter-pretate doar din acest punct de vedere: aspectul etico-politic poate sA.

explice procesul de afirmare a hegemoniei a unei formaqiuni econo-mico-sociale, dar asta nu inseamnS cI explicd pe deplin intregul procesistoric (Tortorella, 1987, p. 92).

De aceea, termenul hegemonie Ia Lenin nu trebuie si fie infeles, ininterpretarea lui Gramsci, ca o afirmare a dominafiei, ci ca o afirmarea unei capacitlfi superioare de interpretare a istoriei gi a solufiilor ceapar din aceasta. in acest mod, Gramsci se elibereazl de orice formd deinterpretare de tip mecanicist a istoriei sau de orice viziune reductivlsau autoritard asupra funcqiei vechilor sau noilor clase conducltoare.DacI acestea pierd hegemonia culturalS, ideali gi morald, inceteazl sIfie conducrtoare gi trec delafaza exercitirii unei dominafii destinatesi se pribugeascS" sau sd decadS. in acest mod, Gramsci se desprindede conceplia ,,tiranicf," a formulei de ,,dictaturd a proletariatului,,.

Conceptul hegemonie la Gramsci are sensuri diferite, pentru cimodul in care acesta a lecturat opera lui Marx gi Lenin nu s-a incadratin linia in care a fost cititi in cadrul Interna(ionalei a III-lea. De aceea,la Gramsci este gregit s5. se considere cd hegemonla poate fi interpre_tate ca o dictature de partid (Tortorella, $87, p.93). Aici, conceptulare un sens mai larg, inglobAnd gi aspecte ale culturii (Lencan-Stoica,1987, pp. 143-144).

Este mai degrabS, a$a cum aratS specialigtii gramscieni, capacita_tea de a conduce, o capacitate care furnizeazd dictaturii proletariatu-lui bazele sociale necesare (ibidem, p. 13g). Din aceste considerente,

It!

Crearea statului italian tn yiziunea lui Antonio Gramsci 135

conceptul hegemonie nu poate fi redus la semnificalia strAmtl a ,,dic-taturii proletariatului" sau a unei simple ,,dictaturi de partid" (Tortorell4

1987, p. 93).Pornind de la conceptele de cJasd dominantd gi clasii conducdtoare,

Gramsci consideri cd este aproape obligatoriu si existe o hegemonie

politicd chiar 9i ,,inainte de a ajunge la putere" (Gramsci, zoo7,vol.I,p. +t). in acest moment al analizei, apare un concept-cheie in gdndi-rea gramscianf,, gi anume acela de hegemonie politicd ce este strAns

legat de cel de pufere exercitatl de o ciasd dominantd. Avem agadar

doul concepte gramsciene strAns legate intre ele: hegemonie politicdgi clasi dominantd.

O altd semnificalie a conceptului hegemonie la Gramsci poate fiprivit ca direc;ie, ca dominafe (Ragazzini, L978, p. u) sau poate avea

ambele valenfe in acelagi timp (Gruppi,1967, p. 3): ,,Supremafia unuigrup social se manifestd in doul moduri, ca <dominafie> gi ca o<conducere intelectualf, qi morali>. Un grup social este dominant inraport cu grupurile adversare atunci cdnd tinde si <lichideze> sau sf,

supunl prin for!5 grupurile adversare gi este conducltoare a grupu-

rilor asociate sau aliate" (Gramsci, zoo7, vol. III, p. zoro).Aserfiunea gramscianf, ce se referl Ia raportul dintre grupuri

este deosebit de interesantd. Autorul considerl cf, raporturile diferi-telor grupuri din interiorul societiqii umane sebazeazd pe principiide forfi sau de dominalie de tip intelectual. Apar aici doui elemente

interesante ale teoriei gramsciene, deoarece, odati cu aparilia inte-lectualului organic, s-a deschis calea citre identificarea hegemoniei

ca direcgie, in timp ce lupta in interiorul societetii, fondatl pe rapor-

turi antagonice, conduce la ,,lichidarea" sau ,,supunerea prin fo45 a

grupurilor adversare'1

GAndirea marxistd este prezent5, deoarece lupta de clasdimaginatS

de Marx este vf,zut5 de Gramsci prin intermediul conceptului hege-

monie. Spaliul social este un cdmp de lupti in care diferitele grupuri

sau clase sociale apeleazd la violenf5. Pe filierd marxisti, Gramsci nu

iqi poate imagina o societate burghezl bazatd pe principiul distribu-

tivitetii. Pentru acesta, conflictul dintre clase conduce la o hegemonie

politicd. in care clasele sau grupurile subordonate sunt supuse prinforff,. Este afirmarea principiului revolusiei active. Este evident c5

aceasta abordare a conceptului a fost influenlat de perioada pe care

Gramsci a petrecut-o in Rusia sovietic5.