IOSIF MOLDOVANIOSIF MOLDOVAN

INVESTIŢII DIRECTE ŞI FINANŢAREA LORINVESTIŢII DIRECTE ŞI FINANŢAREA LOR

SUPORT DE CURS UNIVERSITAR

SIBIU 2010

1

SURSA: COMISIA EUROPEANA (ESTIMĂRI 2010)

2

CUPRINS

PARTEA I - INVESTIŢII DIRECTE

Introducere

Tema 1 Investiţii – Investiţii directe – Investiţii străine directe pag.8

1.1. Investiţii, definire, clasificare, sferă de cuprindere

1.2.

1.2.1

1.3.

Rolul investiţiilor străine directe, istoric, teorii în domeniu

Investiţiile străine directe, definire şi rol

Investiţiile străine directe şi economiile in tranzitie

Tema 2

2.1

2.2

Investiţiile străine directe şi criza economico-financiară pag.22

Investiţiile directe sub influenţa fluxurilor internaţionale de capital pag.26

Evoluţia investiţiilor străine directe în România

Tema 3

3.1

Studiu privind evoluţia fondurilor suverane de investiţii pag.38

Fondul național de dezvoltare al României pag.47

Tema 4 Investiţii şi dezvoltare durabilă pag.54

Tema 5 Planificarea şi bugetarea multianuală a investiţiilor de capital pag.61

5.1. Cadrul general de abordare

5.2. Istoricul şi oportunitatea activităţii de programare multianuală

5.3. Ghid de utilizare a setului de instrumente GRASP „CIP Toolkit”

Tema 6 Procesul investiţional direct pag.71

6.1. Proiectarea lucrărilor de construcţii

6.2. Devizul general

6.3 Programarea investiţiilor

6.4 Autorizarea lucrărilor de construcţii

6.5

6.6

Urmărirea lucrărilor de construcţii

Controlul calităţii lucrărilor în construcţii

3

PARTEA a II-a - FINANŢAREA INVESTIŢIILOR

Tema 1

Finanţarea investiţiilor din surse interne şi exerne pag.109

1.1. Finanţarea investiţiilor din surse naţionale

1.2. Finanţarea investiţiilor din surse externe

1.2.1 Definiţia beneficiarului şi a proiectului în accepţiunea Fondurilor Structurale

1.2.2 Principiile accesătii fondurilor europene

1.2.3 Cadrul instituţional de accesare al fondurilor europene

1.2.4 Estimarea costurilor în redactarea proiectului, categorii de costuri, factori de influenţă

Tema 2 Cofinanţarea din F.S. a proiectelor de investiţii pag.122

2.1 Reguli pentru cofinanţarea din F.S. a proiectelor de investiţii

2.2 Analiza financiară pentru FS

2.3 Fezabilitatea financiară şi analiza fluxurilor de numerar

2.4 Indicatori financiari ai profitabilităţii

Tema 3 Opţiuni de finanţare pentru proiecte de investiţii pag.139

3.1 Utilizarea creditelor pentru implementarea proiectelor

3.2 Parteneriatul public privat pentru finanţarea proiectelor de investiţii

Tema 4 Factorii care influenţează procesul investiţional în România pag.149

4.1. Planul naţional de dezvoltare al României pentru perioada 2007-2013

4.2. Conformarea cu standardele europene de mediu

4.3. Planul de amenajare a teritoriului la nivel judeţean

Tema 5

Mecanismul Derulării şi monitorizării achiziţiilor publice pag.159

4

5.1 Instituţiile implicate în procesul achiziţiilor publice, principii de atribuire

5.2 Etapele procesului achiziţiilor publice

5.2.1 Planificarea achiziţiilor publice;

5.2.2 Aplicarea procedurilor de achiziţii publice

5.2.3 Atribuirea contractului

5.2.4 Administrarea contractului.

5.3 Atribuţiile şi obligaţiile autorităţii contractante

BIBLIOGRAFIE pag.183

ANEXE

Anexa 1 H.G nr. 28 din 9 ianuarie 2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii (extras) pag.185

Anexa 2 OUG nr. 85 din 24 iunie 2008 (*actualizată*)privind stimularea investiţiilor (actualizată până la data de 13 mai 2010*)aprobata prin Legea 78/2009 privind stimularea investiţiilor pag. 188

Anexa 3 DEVIZUl GENERAL pag.191

Anexa 4 HOTĂRÂRE nr. 273 din 14 iunie 1994 (*actualizată*)privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora

5

INTRODUCERE

România, în efortul de integrare în Uniunea Europeană şi de ieşire din criză, are de rezolvat probleme aparţinînd unor domenii majore ale vieţii social economice

Domeniile cu efect direct asupra procesului investiţional şi care necesită o analiză riguroasă şi care trebuie reconsiderate sub aspect instituţional şi funcţional pentru a deveni performante trebuie să ducă la:

restructurarea cheltuielilor bugetare:

consolidarea şi predictibilizarea sistemului fiscal;

reconsiderarea sistemului public de pensii, a rolului, funcţiilor şi sustenabilităţii financiare a acestuia în concordanţă cu soluţiile complementare oferite de sistemul pensiilor private;

stimularea dezvoltării agriculturii prin programe angajate ferm pe termen lung (subvenţii şi sprijin financiar, reorganizare instituţională adecvată, etc.);

descentralizarea competenţelor administraţiei publice centrale;

asigurarea funcţionării pieţei forţei de muncă;

organizarea relaţiilor patronale în jurul camerelor de comerţ şi industrie ca organism reprezentativ şi ca element coagulant al mediului de afaceri;

revitalizarea acţiunilor legate de susţinerea procesului de cercetare–dezvoltare în sectoare strategice prioritarea (sănătate, energii alternative, mediu, etc.) .

Asigurarea dezvoltării de perspectivă în concordanţă cu Planul Naţional de Dezvoltare, trebuie realizată în contextul în care efectele recesiunii economice persistă iar priorităţile naţionale de investiţii converg spre realizarea unei infrastructuri în primul rând rutiere („ Europa se termină acolo unde se termină autostrăzile”), a unei infrastructuri de mediu la standarde corespunzătoare, dezvoltarea şi modernizarea agriculturii pentru depăşirea stadiului „agricultură pentru subexistenţă”, dezvoltarea turismului de performanţă, etc.

În acest context, cunoaşterea şi influenţarea procesului investiţional cu surse provenind din bugetul public sau privat, din surse interne sau externe capătă valenţe deosebite, dă sens ideilor de dezvoltare durabilă.

Din această perspectivă sunt tratate în lucrare aspecte legate de oportunitatea şi necesitatea investiţiilor de capital în sectorul public sau privat, de respectarea cadrului legal în domeniu, aspecte ce privesc rigurozitatea impusă de procesul de planificare a investiţiilor în funcţie de indicatorii tehnico-economici determinaţi.

6

Temele prezentate asigură bagajul necesar de cunoştinţe teoretice pentru abordarea procesului investiţional la orice nivel, cunoscându-se complexitatea lui deosebită.

În analiza investiţiilor directe în România, un loc important îl ocupă invesiţiile străine directe. Evoluţia acestora în ultimii ani a înregistrat mutaţii profunde. Dacă pană in anul 2006 investiţiile straine erau sustinute de marile privatizari, in ultimii ani fluxul de investitii străine este generat în principal de proiecte greenfield. Investitiile straine directe au înregistrat cifre record în anul 2008 de 9,02 mld. euro, in crestere cu 24% fata de nivelul din 2007, aproape de nivelul din 2006 de 9,2 mld. Euro. Din acestea, 3,75 mld. euro au reprezentat privatizarea BCR.

Investiţiile străine directe pe lîngă faptul că asigură locuri noi de muncă şi venituri la bugetul general consolidat are şi funcţia de acoperire a deficitului de cont curent. În anul 2008 de exemplu, s-a finanţat 53,5% din deficitul de cont curent, după ce in anul 2007 investitiile straine directe au finaţat numai 41,9%.

Din păcate, analiza indicatorilor economici in anul 2008 arată o economie in incetinire bruscă in trimestrul patru, pe fondul căderii productiei industriale care a căzut cu 18% comparativ cu anul 2007. Aceiaşi cădere s-a înregistrat şi pentru fluxul de investiţii străine directe care, în ultima lună a anului 2008 au fost de 384 mi. euro, in scadere fata de nivelul de 492 mil. euro din luna noiembrie. Rezultatul pe 2009 al investiţiilor străine directe a înregistrat rezultate modeste comparativ cu perioada anterioară, 4.7 mld. Euro, influenţate fiind de efectele recesiunii economice.

PARTEA I – INVESTIŢII DIRECTE

Tema 1 INVESTIŢII – INVESTIŢII DIRECTE -INVESTIŢII STĂINE DIRECTE

OBIECTIVE:

Definirea conceptelor de investiţii, investiţii directe, dezvoltare durabilă, etc.;

Înţelegerea conceptului de dezvoltare durabilă ca atitudine de pentru a pregăti dezvoltarea societăţii viitoare;

Cunoaşterea influenţelor ISD asupra economiei din România;

Dobândirea unor cunoştinţe legate de evoluţia fondurilor suverane, ca generatoare de ISD;

7

1.1. INVESTIŢII, DEFINIRE, CLASIFICARE, SFERA DE CUPRINDERE

În sens larg prin investiţii se înţelege „ procesul de plasare a unor sume de bani în domeniul economic, socio-cultural, administrativ, militar, etc. cu scopul de a asigura baza tehnico-materială şi forţa de muncă necesară desfăşurării şi lărgirii activităţii acestora” 1.

Într-o definire mai succintă, cu abordare economică2, investiţiile reprezentâ „totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de noi fonduri fixe precum şi pentru reconstruirea, lărgirea şi modernizarea celor existente”.

Definiţiile prezentate mai sus presupun două faze funcţionale. În prima fază a procesului se parcurg două etape: economisire-investire şi sunt cuprinşi toţi potenţialii investitori (stat, firme de stat sau private, persoane fizice, juridice, etc.). A doua fază se referă la rezultatul procesului investiţional în care evantaiul beneficiarilor se lărgeşte.

Dacă se ia în calcul circulaţia capitalului investit la nivel de operator economic sau persoană fizică investitoare, definirea categoriei economice de investiţii se poate face în următorul sens:” investiţiile înseamnă plasarea unor resurse financiare atât în capital fix, cât şi în capital circulant sau de circulaţie”3.

În sensul legislaţiei specifice4, prin investiţie se înţelege, utilizarea capitalului pentru:

achiziţionarea de active corporale şi necorporale, în legătură cu crearea unei noi unităţi, extinderea unei unităţi existente, diversificarea producţiei unei unităţi prin realizarea de produse noi, schimbarea fundamentală a procesului l de producţie a unei unităţi existente, precum şi achiziţia activelor fixe legate direct de o unitate, atunci când unitatea s-a închis sau s-ar fi închis fără această achiziţie, iar activele sunt cumpărate de un investitor independent;

finanţarea unor proiecte de cercetare-dezvoltare şi inovare; crearea de noi locuri de muncă şi/sau formarea profesională a

angajaţilor; finanţarea unor proiecte pentru valorificarea resurselor de energie

regenerabilă, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;

1 D.E.P. Ed. Politică 19792 Micul dicţionar enciclopedic, Editura ştiinţifică şi pedagogică Bucureşti 19963 D.E.P. Ed. Politică 19744 Art.3 din OUG nr. 85 din 24 iunie 2008 privind stimularea investiţiilor, aprobată prin LEGE nr. 78 din 1 aprilie 2009

8

În procesul investiţional la nivel macro sau microeconomic un rol important în bugetarea investiţiilor îl are activitatea de planificare a investiţiilor, cuprinderea acestora în planul de investiţii.

Planul de investiţii este documentul de planificare care dimensionează indicatorii tehnico-economici pentru un obiectiv de investiţii.

Aceşti indicatori sunt fundamentaţi prin studii de prefezabilitate, de fezabilitate, de marketing sau prin planuri de afaceri, după caz, care fac referiri concrete privitoare la necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii, stabilesc soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice care urmează a fi realizate.

Criterii de clasificare a investiţiilor

În scopul clarificării conceptuale a categoriei economice de investiţie şi pentru a identifica indicatori comuni de analiză pe obiective de investiţii similare, este importantă clasificarea lor.

Există mai multe criterii de clasificare a investiţiilor.

1. În funcţie de modul de realizare a procesului investiţional, investiţiile sunt de două tipuri: directe şi indirecte.

Investiţiile directe, au ca destinaţie economia reală, în domeniile economice, social- culturale, industria de apărare, de mediu, de cercetare, etc. Prin aceste investiţii se realizează în fapt creştere economică, dezvoltarea de ansamblu a societăţii. Investiţiile directe se fac în scopul construcţiei de noi active economice, pentru reconstruirea, extinderea sau modernizarea celor existente.

Investiţiile indirecte se derulează prin instrumente financiare intermediare cum este cazul titlurilor de stat, certificate de trezorerie, obligaţiuni municipale ca formă de angajare a împrumuturilor de stat.Investiţiile indirecte sunt considerate în general investiţii financiare.

2. În funcţie de relaţia investitor – obiectiv de investiţii se deosebesc:

-investiţii directe pentru obiectivul de bază, (construcţii-montaj, utilaje, dotări, etc),

-investiţii colaterale, prin care se asigură utilităţile necesare investiţiei directe (căi de acces, utilităţi, etc)

-investiţii conexe, prin care se realizează în amonte sau în aval faţă de investiţia directă pentru a asigura de exemplu materiile prime necesare pentru realizarea unor produse, şi reţeaua de desfacere a produsului, resursele umane calificate necesare etc.

3. După sursa de finanţare avem investiţii finanţate din surse proprii şi din surse atrase.

9

4. După scopul obiectivului de investiţii, investiţiile se împart în obiective noi, dezvoltări, modernizări, reutilări sau reprofilări a unor obiective existente.

5. După structura lucrărilor avem investiţii în lucrări de construcţii montaj, achiziţii de utilaje, de bunuri imobile, de prospecţiuni geologice şi de foraj, etc.

6. După destinaţia lor, investiţiile pot fi clasificate în: investiţii productive şi investiţii neproductive sau în investiţii economice ( de capital) şi investiţii social-culturale.

7. După modul de realizare al obiectivului de investiţii, influenţat de gradul de complexitate, numîrul specializărilor necesare, mărimea obiectivului şi natura lucrărilor care urmează a fi executate, deosebim:

investiţii executate în regie proprie

investiţii executate în antrepriză.

8. După modul de finanţare se deosebesc investiţii centralizate,incluse în programe naţionale de dezvoltare ( PNDI; PNDR, etc.) şi investiţii descentralizate derulate de regulă la nivel local.

9. După perioada de planificare a bugetării şi realizării obiectivului de investiţii se deosebesc

investiţii anuale

investiţii multianuale.

10. Din punct de vedere al cadrului naţional şi al suportului legislativ, deosebim:

investiţii autohtone;

investiţii mixte;

investiţii străine;

Sfera de cuprindere

Analizate din punct de vedere al sferei de cuprindere, investiţiile capătă două sensuri.

În sens larg sunt abordate investiţiile financiare care sunt definite sau înţelese ca plasamente de capital cu scopul de a obţine un profit. Instrumentele prin care se pot derula aceste investiţii sunt: titluri de valoare, acţiuni sau părţi sociale la agenţi economici, plasamente de sume băneşti la bănci sau fonduri de investiţii, sau societăţi de asigurări, în scopul de a obţine dividente sau dobânzi.

In sens restrîns, investiţiile directe se realizează în scopul construcţiei de noi active economice, pentru reconstruirea, extinderea sau modernizarea celor existente.

10

1.2 ROLUL INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE, ISTORIC, TEORII ÎN DOMENIU

Investiţiile străine directe işi găsesc cimpul de manifestare când într-un stat, nivelul cererii de investiţii este mai mare sau mai mic în raport cu volumul surselor interne de finanţare a investiţiilor. În raport cu această situaţie se creează premise ca economiile din unele state să fie atrase pentru a compensa deficitul intern de resurse financiare pentru investiţii.

De regulă aceste fluxuri financiare provin din statele dezvoltate din care se inregistrează un transfer net de resurse financiare spre alte destinaţii (state) unde există probabilitatea de a obţine un profit mai mare.

Istoric

Transferul unor fluxuri financiare în afara spaţiului naţional, în scop investiţional a început din secolul al XIX-lea. În această perioadă erau predominante investiţiile de portofoliu (financiare). Anglia în special şi Franţa deţineau cea mai mare parte a acestor plasamente în care statul juca rolul important. În acest proces au fost atrase şi firmele private.

Motivaţia principală a acestor investiţii nu era diferenţa de dobânzi ci provocările dezvoltării coloniale. Coloniile aveau rolul de supapă pentru investitori în caz de recesiune în statele furnizoare de capital financiar.

O delimitare conceptuală a investiţiilor străine directe faţă de cele de portofoliu este considerat a fi anul 1914, în condiţiile în care alături de Anglia şi Franţa apar în calitate de investitori peste graniţa naţională, Germania şi Statele Unite ale Americii. Tot în această perioadă apar firme multinaţionale puternice cunoscute ca: Simens, Standard Oil, General Electric, etc.

În prima parte a secolului XX, evoluţia investiţiilor străine directe este marcată de primul război mondial şi de criza economică mondială care schimba ierarhia statelor din punct de vedere al potenţialului investiţional. În această perioadă, SUA ocupă primul loc ca investitor, iar Germania apare ca principal importator de capital.

Al-II-lea război mondial, din punct de vedere economic marchează şi trecerea la o nouă etapă a economiei mondiale, a dominaţiei investiţiilor străine directe (I.S.D.).

Teorii economice în domeniul investiţiilor străine directe.

I.S.D. au suscitat dintotdeauna interes în mediul economic în general, în cel de afaceri în special, fiind cunoscute mai multe teorii în domeniu.

11

1. Teoria concurenţei perfecte a pieţelor (Kindleberger 1969), considera ca factori determinanti în evolutia I.S.D.: concurenţa bunurilor produse, concurenţa perfectă a cererii şi ofertei pe piaţă precum şi restricţiile naţionale de producţie şi dezvoltare.

2. Teoria modelului imperfecţiunii pieţei - Calvet (1981), apare în contrapondere la prima teorie avînd caracteristici mai apropiate de economia reală. După această teorie investiţiile străine directe sunt determinate de următorii factori:

Diferenţe ale ratei profitului în diferite segmente de piaţă,

Distorsiunile provocate de volumul investiţiilor publice,

Politicile naţionale (restricţii concurenţiale) referitoare la nivelul tarifelor, controlul preţurilor şi taxelor pentru serviciile publice furnizate,

Performanţele instituţiilor statului în administrarea fiscală, rata fiscalităţii, nivelul evaziunii fiscale, controlul preţurilor din piaţă, modul de reglementare al taxelor vamale, legislaţia antimonopol etc.,

Imperfecţiunile generate de eşecurile mecanismelor pieţei interne, influenţată de:

- piaţa externă

- productia internă de bunuri publice

- producţia internă, de bunuri industriale şi de larg consum.

3. Teoria excesului de lichiditate pe piaţa internă care este reinvestit în afara spaţiului naţional cu cîştiguri mai mari ca urmare a atractivităţii mediului extern, comparativ cu veniturile mai mici care s-ar realiza dacă s-ar investi pe piaţa internă.

4. Teoria influenţei zonelor valutare a dat naştere unei teorii susţinute de Aliber (1910) care explica investiţiile străine directe ca o consecinţă a influenţei unor monede de circulaţie internaţională. În condiţiile în care fiecare zonă valutară se identifică cu un risc valutar propriu, zona respectivă poate fi destinaţie sau transfer al fluxurilor financiare.

Evoluţia economiei mondiale în a doua jumătate a secolului XX si la începutul secolului XXI, a demonstrat că I.S.D. sunt destinate să asigure cea mai importantă sursă de finanţare externă pentru toate statele lumii indiferent de nivelul de dezvoltare economică. Regulile şi modalitatea de finanţare a I.S.D. oferă stabilitate economică comparativ cu cele de portofoliu Investiţiile străine directe pe lîngă faptul că asigură export şi import de tehnologie, locuri noi de muncă şi venituri sigure la bugetul general consolidat are şi funcţia de acoperire a deficitului de cont curent.

Din această perspectivă trebuie înţeles rolul major, unanim acceptat al I.S.D. de a atrage resurse financiare pentru susţinerea dezvoltării de ansamblu a societăţii.

12

Se justifică astfel atitudinea guvernelor de a căuta soluţii pentru a favoriza I.S.D., sub aspectul atragerii fluxurilor de capital extern.

1.2.1 Investiţiile străine directe, definire şi rol

Investitorul străin direct poate fi o persoană juridică, persoană fizică sau un grup de persoane care acţionează concertat, care deţin cel puţin 10% din capitalul social subscris sau cel puţin 10% din voturi, într-o întreprindere care are sediul social în afara propriului stat de rezidenţă.

În relaţie imediată cu investitorul străin direct, investiţia străină directă poate fi definită ca fiind acea relaţie investiţională de durată, realizată în nume şi prin efort propriu de către un investitor într-un alt stat decît cel resident sau ca urmare a unui raport contractual dintre o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă şi care implică exercitarea de către investitor a unui management semnificativ în întreprinderea în care a investit.

Opiniile specialiştilor converg în a susţine că deţinerea a cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, este considerată condiţie determinantă în stabilirea titlului de investiţie străină directă.

Surse de finanţare

Investiţiile străine directe se pot realiza din următoarele surse:

Din capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident, care reprezintă cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente,

Din creditele acordate de investitorul nerezdent sau grupul de intreprinderi din care acesta face parte, întreprinderii în care a investit

Din profitul reinvestit de către investitorul nerezident.

Din capitalurile proprii ale asociatelor şi filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris.

In raport cu capitalul investit intreprinderile destinatare a fluxurilor străine de capital sunt de următoarele tipuri:

• Întreprindere investiţie străină directă de gradul I- întreprinderea rezidentă, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi.

• Întreprindere investiţie străină directă de gradul II - filiale sau asociate ale întreprinderilor investiţie străină directă. Filialele sunt companiile rezidente în care întreprinderile clasificate ca investiţie străină directă deţin cel puţin 50% din

13

capitalul social subscris iar asociatele sunt companiile rezidente în care întreprinderile investiţie străină directă deţin între 10 şi 50 % din capitalul social subscris.

Tipuri de investiţii străine directe

Investiţiile străine directe pot fi :

Investiţii Greenfield, care presupun înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini (investiţii pornite de la zero);

Investiţii prin fuziuni şi achiziţii care presupune preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenţi;

Investiţii prin dezvoltare de firme : majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi investiţie străină directă .

Investiţii străine de portofoliu şi investiţii străine directe

În procesul investiţional direct se impune a se face distincţie între investiţiile străine de portofoliu şi investiţiile străine directe. Dacă primele, presupun achiziţionarea de pe piaţa financiară a unor valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, etc.), investiţiile străine directe se materializează în achiziţionarea pachetului de acţiuni de control a unor întreprinderi sau prin construirea unora noi.

În literatura de specialitate investiţiile străine directe sunt recunoscute ca fiind acele investiţii care asigură „proprietatea asupra unor active de către un rezident străin, cu scopul de a controla folosirea acestor active” (Grahomg Krugman 1989).

Funcţia de control a investitorului străin este particularitatea care deosebeşte investiţiile de portofoliu, necontrolate direct de investitor, şi controlul direct exercitat de investitor în cazul investiţiilor străine directe.

Întrebarea care se pune este cât din capitalul unei firme trebuie să fie în proprietatea unui investitor pentru a se putea exercita funcţia de control a investitorului.

Există opinii care consideră investiţie străină directă, capitalul investit în capitalul social al unei firme care asigură participarea investitorului între 10-25% din capitalul social al firmei ăn care s-a investit.

Într-o accepţiune mai largă, investitiile străine directe pot fi definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei entităţi străine asupra a cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale unei intreprinderi.

Sunt identificate patru caracteristici care disting investiţiile străine de portofoliu de investiţiile străine directe, care se regăsesc în:

14

1. Funcţia de exercitare a controlul asupra managementului investiţiei care nu implica doar capital investit. Această caracteristică reclamă abilitati manageriale si tehnice sau cunostinte de marketing. Functia de control se analizează proportional cu distribuţia acţiunilor in firmă. Dacă un investitor detine peste 30% din actiunile unei companii si nici un alt investitor nu detine mai mult de 10% aste foarte posibil să exercite controlul cu toate ca este minoritar, nedetinand 51% din actiunile unei companii.

2. Obiectivele investitorului direct şi ale investitorului în investiţii de portofoliu. Investiţiile de portofoliu se realizează in sectoare din alte state pentru a obţine profit superior comparativ cu cel realizabil în statul sursă. Investitiţiile străine directe au destinaţie activităţi în sectoare economice, industrie, agricultură, servicii, comerţ, etc., in care statul sursă înregistrează performanţă care este transferată în sectoare identice din statul destinaţie.

3. Generatorul investiţiei. Majoritatea investiţiilor de portofoliu se realizează de persoane fizice sau institutii financiare prin intermediul mecanismului pietei de capital si nu de persoane juridice sau de companii. Investiţiile straine directe se realizează prin cumpararea unei companii sau a unei parti din aceasta, materializîndu-se într-o extensie geografică a firmei investitoare.

4. Complexitatea formelor de realizare. Investiţiile străine directe nu necesită exclusiv transfer de flux de capital financiar dintr-un stat în altul. Ele sunt gîndite ca o deplasare internaţională a capitalului sub diferite forme: vînzări-cumpărări de acţiuni si obligaţiuni, prin schimburile de titluri de valoare sau prin instrumente de credit pe termen scurt, transfer de know-hou, de management şi de tehnologie.

Avantajele atragerii investiţiilor străine directe

Investiţiile străine directe joacă un rol important in principal, în :

restructurarea şi retehnologizarea economiei nationale ;

asigurarea creşterii economice susţinute ;

transferul unor tehnologii de vîrf şi a unui management modern în statele destinaţie a investiţiei străine directe ;

presiunea competivităţii pusă pe companiile autohtone care sunt obligate, să realizeze modernizări de substanţă pentru a face faţă într-o piaţă concurenţială.

creşterea producţiei, a calitatii produselor, lucrărilor şi serviciilor ca ofertă in concordanţă cu standardele din statele dezvoltate;

15

realizarea unor produse, prestarea unor servicii şi executarea unor lucrări la un nivel de calitate superior şi în volumul necesar, destinate să acopere cererea pieţei interne cu posibilităţi de export;

creerea de locuri noi de muncă;

accesul la pieţe noi;

 Investiţiile străine directe – divergenţe şi convergenţe de interese

In conditiile trecerii la economia de piaţă, in statele est-comuniste proprietatea privată a trebuit să fie reconsiderată să capete dimensiuni reale în raport cu capacitatea de administrare a acesteia. Principalii investitori sunt persoane sau firmele private, care urmăresc cu prioritate realizarea profit, aspect care face ca intre investitorul strain si cel autohton să existe o anumită convergentă de interese.

Dacă discutăm de convergenţa de interese la nivel microeconomic, acestea pot fi divergenţe la nivel macroeconomic. Pentru investitorul privat contează mai putin unde şi in ce domeniu se va inscrie proiectul sau de investiţii. Interesul său este direcţionat spre profituri mari şi sigure, pe cînd interesul macroeconomic cere o anumită orientare a investiţiilor spre domenii de interes naţional.

Practica in domeniul investiţiilor străine directe a dovedit însă că investitorii străini acţionează în majoritatea cazurilor in interes propriu, uneori, în funcţie de capacitatea instituţională a ststului, chiar prin desconsiderarea intereselor nationale ale statelor beneficiare de investitii straine.

Din această perspectivă, la nivelul strategiilor nationale şi locale, studiile şi analizele reclamă transparenţă şi impun ca regulile, procedurile şi facilităţile acordate pentru atragerea investiţiilor străine directe să fie clare, nediscriminatorii şi riguros reglementate.

In condiţiile adîncirii procesului de globalizare, statele in tranziţie trebuie să urmărească o serie de interese care să fie convergente cu cele ale statelor dezvoltate.

Aceste interese comune ar putea fi:

armonizarea nivelului de dezvoltare economică şi identificarea unor posibilitati de revitalizare economică a acestora;

creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă în locul de resedinta al acesteia în scopul prevenirii migraţiei spre state dezvoltate industrial;

contracararea adîncirii diviziunii internationale a muncii in care tot mai multe state sa devina dezvoltate si sa detina rolul de furnizoare de tehnologie in schimbul importurilor;

16

Investiţiile străine directe şi globalizarea

Între globalizare si investitiile straine directe se realizează o relatie biunivocă, investitiile straine directe fiind cauza care stimulează adîncirea globalizarii, dar în acelaşi timp şi o formă de manifestare in plan economic a globalizării.

Evoluţia globalizării produce din punct de vedere al influenţei economice, mutaţii pe harta statelor lumii. Aceste mutaţii vor influenţa nemijlocit şi fluxurile financiare de investiţii. Prognozele arată că în anul 20255, Rusia va ocupa locul şase pe lista celor mai influente state din lume. In acelasi an, Statele Unite isi vor mentine pozitia de lider, dar China va urca pe locul doi, urmată de Uniunea Europeana, India si Japonia, potrivit datelor publicate de serviciul american de informatii şi citate de RIA Novosti.

In stabilirea acestui clasament au fost luati in calcul: valoarea produsului intern brut, cheltuielile militare, populatia si nivelul de dezvoltare a tehnologiilor. Analiza a fost efectuată impreuna cu Institutul pentru studii de securitate al Uniunii Europene (IESUE), cu participarea specialistilor de pe cinci continente. Din punct de vedere al influenţei globale, experţii ruşi care au participat la studiu estimează că in urmatorii 15 ani Rusia, UE si Statele Unite se vor apropia, in timp ce China va juca rolul esential in ceea ce priveşte schimbările care vor interveni in lume.

1.3. Investiţiile străine directe şi economiile in tranziţie

Destrămarea sistemului socialist, a fost o provocare pentru statele din Europa Centrală şi de Est care şi-au reorientat politicile publice în general, cele economice în special, spre susţinerea unor actiuni regionale sau transfrontaliere de cooperare economică, au încheiat acorduri economice cu Comunitatea Europeană (AELS).

În majoritatea statelor est şi central-europene perioada de tranziţie la economia de piaţă s-a caracterizat prin :

Instabilitate politică cu influenţă negativă asupra stabilităţii economiilor nationale ;

Declin economic ;

Criza pieţei de capital ;

Rata mică a investiţiilor, mai ales a celor productive.

Rata scăzută a formării brute a capitalului, (in Romania sub 20% din PIB) datorită atît scaderii productivitatii muncii si a timpului efectiv lucrat cît şi presiunii sindicale asupra salariilor si scaderii capacitatii manageriale a noilor echipe de conducere.

5 National Intelligence Council (NIC)

17

Rata mare a dobînzilor, recunoscută ca şi cauză a scăderii ratei de acumulare şi a inclinatiei spre investitii.

Nivelul scăzut al dotării tehnice, al tehnologiilor utilizate şi al managementului neperformant practicat.

În condiţiile prezentate, efortul de atragere a investiţiilor străine directe pentru economiile în tranziţie apare ca şi consecinţă a incapacităţii economiilor nationale de a acoperi nevoia de capital pentru creştere economică. Riscul pentru aceste state era prelungirea declinului din primul deceniu de după ’90 şi dependenţa totală de statele dezvoltate, cu consecinţe economico- sociale grave pe termen mediu şi lung.

În contrapondere cu efortul statelor în tranziţie pentru a atrage investiţii străine trebuie avut în vedere şi interesul investitorilor straini de a investi în aceste state, motivat de :

Intenţia de a cucerii pietele acestor state, pentru extinderea propriilor segmente de piaţă ;

obţinerea unor produse mai ieftine datorită nivelului scăzut al costurilor cu forţa de muncă ;

calitatea ridicată a forţei de muncă ;

Studiile efectuate au ajuns la concluzii apropiate privind motivatia de a investi in fostele state socialiste. Concluziile unui studiu al OECD (1994), sintetizează în tabelul de mai jos motivele investitorilor străini pe ţări de origine de a investi in Europa de est :

Tara .

 Motivatia

Austria Franta Germania Japonia Anglia SUA TOTAL

Accesul la piaţe noi

12 14 7 2 16 20 71

Extindere pieţe

9 6 3 3 7 14 42

Costul de productie mic

2 3 2 1 5 2 15

Sursa de materii prime

2 1 3 1 1 1 11

Alte motive motivatii

8 2 3 - - 3 16

18

Total intervievati

34 34 20 7 26 41 162

Sursa: OECD

Factorii menţionaţi mai sus au avut un rol major în procesul investiţinal, dar pe lîngă aceştia trebuie consideraţi şi cei care produc rezistenţă procesului investiţional străin direct.

Aceştia sunt generaţi de:

modul în care este garantată proprietatea privată şi este reglementată cea publică,

gradul scăzut de predictibilitate al politicilor publice în general, al celor fiscal - bugetare în special.

incoerenţa politicilor economice şi credibilitatea puterii executive6.

În acest demers s-au angajat atît fostele state socialiste, pentru a-şi recupera decalajele de dezvoltatare, cît şi statele dezvoltate din Uniunea Europeană.

Statele vest-europene dezvoltate s-au dovedit interesate pentru atragerea fostelor state socialiste în mecanismele specifice economiei de piaţă prin promovarea şi finanţarea unor programe de sprijin comunitar menite să :

asigure stabilitate economică si politică ca garanţie a ordinii statului de drept ;

asigure compatibilitate intre economiile naţionale ale acestor state cu statele dezvoltate.

Pentru a sprijini procesul aderării noilor state, Uniunea Europeană şi-a constituit fonduri speciale prin care au acordat finanţări pe baza unor programe comunitare, operaţionale de preaderare şi postaderare. Acestea urmăresc finanţarea unor investiţii publice şi private importante.

Dezvoltarea cooperării economice internaţionale şi accelerarea tranziţiei la economia de piaţă a fostelor economii socialiste a impus noi coordonate, a creat bazele actualei extinderi a Uniunii Europene.

6 In sem I 2010, indicele încrederii oamenilor de afaceri în economie a scăzut în România la 11 puncte în luna iulie, de la 18 puncte în aprilie, potrivit rezultatelor sondajului Reuters şi OEKB Austria.

19

Fondurile de preaderare

Până în anul 2007, anul aderării, au fost accesabile pentru România, fondurile de preaderare, derulate prin programele PHARE, ISPA şi SAPPARD, fonduri care, deşi accesate destul de greoi au rezolvat o parte din problematica aparţinătoare comunităţilor locale.

a fost primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana pentru a sprijini Europa centrală şi de Est in procesul trecerii la economia de piaţă.

A fost înfiinţat în anul 1989 pentru Polonia şi Ungaria, extinzându-se ulterior la alte treisprezece state. Finanţările s-au concentrat pe:

dezvoltarea instituţională pentru traducerea şi implementarea legislaţiei comunitare;

investiţii în industrie şi infrastructură pentru atingerea standardelor Uniunii Europene.

Instrumentele de finanţare s-a derulat în cadrul acestui program pe structura dezvoltării regionale pe următoarele priorităţi:

1. Infrastructura de transport – pentru zone industriale sau de turism;2. Infrastructura de afaceri şi turism în scopul creierii de noi locuri de

muncă şi în general pentru dezvoltarea economică;3. Reabilitarea mediului şi protejarea siturilor industriale părăsite şi a

zonelor cu potenţial turistic şi economic;(Instrument for Structural Politics for pre Accesoriu) a fost conceput ca instrument financiar nerambursabil pentru sprijinirea ţărilor candidate.

Prin acest fond sprijinul financiar s-a acordat pentru investiţi în domeniul protecţiei mediului (gestionare apei potabile, apelor uzate precum şi gestionării deşeurilor menajere şi industriale) şi al infrastructurii de transport naţionale şi europene.

a fost considerat principalul instrument prin care s-au alocat finţări României în procesul de preaderare, pentru intrveţii în domeniile agricol şi al dezvoltării

rurale.Investitiile finanţate prin acest fond au inclus urmatoarele domenii:

îmbunătăţirea prelucrării şi marketingul produselor agricole şi piscicole; dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale; asistenţa tehnică; investiţii în exploataţii agricole; dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de

activităţi multiple şi venituri alternative; silvicultura; îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate

veterinar şi fitosanitar pentru calitatea produselor alimentare; managementul resurselor de apă pentru agricultură constituirea grupelor individuale de producători

20

I. Fondul PHARE

II. Fondul ISPA

III. Fondul SAPARD

îmbunătăţirea pregătirii profesionale

Principalul incovenient al acestui program, care s-a adresat sectorului public şi privat din mediul rural, în procesul de implementare a fost neasigurarea resurselor financiare proprii pentru cofinanţarea cu până la 50 % a proiectului.

În completarea acestor fonduri europene, tot in scopul pregătirii României din punct de vedere al dezvoltării capacităţii instituţional - administrative, au fost utilizate şi fondurile asigurate prin USAID (Agentia pentru Dezvoltare Intrnationala a SUA), prin Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Marii Britanii, prin Ministerul Federal al Germaniei pentru cooperare economică şi dezvoltare (GTZ), etc.

Fondurile Structurale

Importanţa şi rolul fondurilor structurale alocate din bugetul UE au fost şi sunt intens mediatizate la nivelul statelor membre. Avantajele accesării fondurilor europene pentru statele în tranziţie sunt evidente sub următoarele aspecte:

al asigurării resurselor financare pentru dezvoltare; prin efortul de reducere a decalajelor de dezvoltare faţă de statele dezvoltate; prin instituirea unei unei rigurozităţi necesare în asigurarea dezvoltării planificate.

Asupra ultimului aspect, este redată mai jos o opinie pertinentă supra necesităţii planificării pe suportul cadrului financiar de accesare a acestor fonduri.

„Planificarea este esenţa bunei guvernări. Acesta este obiectivul cadrului financiar 2007-2013, al patrulea din istoria Comunităţii. Această planificare ne permite să definim şi să aplicăm politici pe termen suficient de lung pentru a fi eficace. Cadrul financiar actual marchează o nouă eră în finanţarea UE, resursele fiind orientate în mod semnificativ către progresul economic şi solidaritatea Europei lărgite la 27 state membre... Bugetul UE este un instrument politic. Acţionând împreună la nivel european, vom fi mai bine pregătiţi să facem faţă mondiatizării şi rapidităţii schimbărilor tehnologice”.7

Tena 2 Investiţiile străine directe şi criza economico-financiară

Un document de referinţă care analizează evoluţia investiţiilor străine directe este, Raportul Mondial al Investitiilor publicat anual de Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare8 (UNCTAD). Raportul citat reţine că scăderea fluxului de investitii straine directe la nivel global a inceput să se stabilizeze, incă din a doua jumatate a anului 20099. Această tendinţă de revenire a fost valabilă şi în România. Tema raportului publicat în anul 2010 vizează investiţiile în energia verde, privite ca efort investiţional al marilor corporaţii.

7 Dr. Dalia Grybauskaite, membru al Comisiei Europene, responsabil pentru programarea financiară şi

bugetară.?

8 Raport ONU, Publicat: 23 Iulie 20109Dupa un declin de 16% in 2008, intrarile globale de ISD au scazut cu inca 37%, pana la valoarea de 1 114 miliarde USD, in timp ce iesirile au scazut cu aproape 43%, la 1 101 miliarde USD. 

21

ISD au scăzut in toate cele trei sectoare - sectorul primar, sectorul productiv şi sectorul serviciilor. Doar cateva sectoare au reusit sa atraga in 2009 mai multe ISD decat in 2008 şi anume sectorul energetic, cel al distribuţiei apei şi a gazului, precum şi cel al echipamentelor electronice, constructiilor şi telecomunicaţiilor.

Economiile in curs de dezvoltare şi in proces de tranzitie, atat ca tari de destinatie, cat si ca surse ale ISD globale, sunt asteptate sa isi continue cresterea. Aceste economii, care au absorbit aproape jumatate din intrarile de ISD in anul 2009, sunt cele care conduc revenirea generala a ISD.

Toate componentele fluxului de ISD - investiţiile de capital, imprumuturile intra-companii şi profitul reinvestit - s-au contractat in 2009. Valorile scăzute ale fuziunilor şi achizitiilor transfrontaliere, precum si profiturile diminuate ale filialelor straine, au avut un efect puternic  asupra investitiilor de capital şi a profitului reinvestit. Creşterea profiturilor companiilor a reprezentat, totusi, in cea de-a doua jumatate a lui 2009, un suport pentru o revenire modestă a valorii profitului reinvestit. ISD au demostrat un dinamism reinnoit in primul trimestru al anului 2010. Fuziunile si achizitiile transfrontaliere - inca diminuate, in valoare de 250 miliarde USD in 2009 - au crescut cu 36%  in primele 5 luni ale lui 2010, in comparatie cu aceeasi perioada a anului precedent. 

Factori stabilizatori

Internaţionalizarea firmelorIn ciuda impactului sau asupra fluxului de ISD, criza globală nu a

stopat procesul in expansiune şi de internaţionalizare a productiei. Reducerea vanzarilor si a profiturilor in cazul filialelor straine ale corporatiilor transnationale in 2008 si 2009 a fost mai mica decat contractarea generala a economiei mondiale.Economiile in curs de dezvoltare şi in tranzitie.

Intrările de ISD in economiile in curs de dezvoltare şi in proces de tranziţie au scăzut cu 27%, pană la valoarea de 548 miliarde USD in 2009, dupa 6 ani de creştere neintreruptă. Acest grup de state pare a fi mult mai rezistent in faţa crizei decît cele dezvoltate. Ponderea lor in importul global de ISD a continuat să crească, economiile in curs de dezvoltare si in proces de tranzitie absorb in prezent jumatate din importurile globale de ISD.

Economia verde: Corporatiile transnaţionale în perioada următoare vor urmării trecerea la o

economie cu emisii de carbon reduse deoarece acestea sunt principalii poluatori şi pentru ca sunt primii care pot genera tehnologii si finanta investitii pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon.

Pentru perioada 2010-2015, prognuzele arată ca, pentru a reduce emisiile de GES la nivelul necesar, pentru a atinge tinta de 2 grade Celsius (dupa cum este precizat in Acordul de la Copenhaga), sunt necesare 440 miliarde de dolari pe an reprezentand investitii globale suplimentare. Pentru anului 2030, estimarile sunt chiar mai mari, ajungand pana la 1200 miliarde de dolari pe an.

22

Investitiile straine in reducerea emisiilor de carbon sunt importante, iar potentialul lor este imens. Se estimeaza ca ISD in reducerea emisiilor de carbon  au atins deja un nivel important, cu fluxuri de aproximativ 90 miliarde de dolari in anul 2009, si asta doar in trei industrii cheie:

generarea de energie alternativă/regenerabila; reciclare; fabricarea de produse ce folosesc resursele mediului (precum turbine de vînt,

panouri solare si biocombustibili).

2.1 INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE SUB INFLUENŢA FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE CAPITAL

Circuitul fluxurilor de capital străin, atragerea lor în procesul investiţional este rezultanta combinaţiei următorilor factori:

politicile guvernamentale; atitudini şi acţiuni ale firmelor în procesul investiţional; implicarea autorităţile locale în procesul dezvoltării durabile.

Procesul de extindere al UE a reconfigurat fluxurile de capital, consecinţele fiind resimţite şi în România din poziţia de stat membru. Adoptarea monedei unice, piaţa unică, circulaţia forţei de muncă, a influenţat economiile asanînd din piaţă firmele nerentabile.

Efectele crizei economice și financiare mondiale a influenţat serios fluxurile financiare internaţionale. Pentru analiza acestor influenţe este relevantă Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare și economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare (2009/2150(INI)) 10.

Majoritatea aspectelor reţinute în Rezoluţie, dintr-un total de 78 de puncte prezentate, fac trimitere la identificarea unor soluţii ce privesc creşterea fluxurilor financiare destinate dezvoltării durabile. Aceste soluţii urmăresc: Alocări de sume de la instituţii financiare internaţionale; Surse noi de venituri fiscale: Creștere economică ecologică ; Contracararea efectelor negative ale paradisurilor fiscale,;Investiții în agricultură şi accesul potențialilor întreprinzători la credite și la microcredite

Alocări de sume de la instituţii financiare internaţionale

Potrivit estimărilor reţinute in Rezoluţie, statele în curs de dezvoltare se vor confrunta cu dificultăți bugetare care periclitează cheltuieli vitale în domeniile educației, sănătății, infrastructurii și protecției sociale.În completarea primului aspect se subliniază importanţa sumelor transmise de remitenţi, capitalul ajungând direct la populația-țintă

10 RO C 4 E/40 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.1.2011

23

din țările în curs de dezvoltare, care poate folosi aceste sume pentru nevoi urgente, solicitîndu-se statelor membre și țărilor recipiente să faciliteze aceste transferuri de bani.

Surse noi de venituri fiscale În scopul majorării veniturilor bugetare sunt reţinute următoarele aspecte:

-impozitarea sistemului bancar ar reprezenta o contribuție echitabilă din partea sectorului financiar la justiția socială mondială; - instituirea unei taxe internaţionale asupra tranzacţiilor financiare pentru a acorda sistemului general de impozitare un caracter mai echitabil și pentru a genera resurse suplimentare de finanțare a dezvoltării, inclusiv adaptarea țărilor în curs de dezvoltare la schimbările climatice și la efectele acestora;- instituirea unor taxe voluntare pe emisiile maritime și aviatice, care să contribuie la finanțarea costurilor de atenuare a schimbărilor climatice;- Creștere economică durabilă

Parlamentul, în conformitate cu Rezoluția sa din 21 octombrie 2008, invită statele membre și Comisia să ajungă la un acord de comercializare a cotelor de emisie, urmărindu-se alocarea a cel puțin 25 % din veniturile obținute din licitarea cotelor de emisie de dioxid de carbon în vederea acordării unui sprijin efectiv, prin investiții publice, statelor în curs de dezvoltare pentru a face față schimbărilor climatice.

Comisia europeană și statele membre sunt invitate să acorde o atenție mai mare legăturii dintre criza ecologică și criza din domeniul dezvoltării și le îndeamnă să includă printre prioritățile UE dezvoltarea durabilă și „creșterea economică ecologică”.

Este recomandată sprijinirea inițiativelor pentru dezvoltarea proiectelor de tip public-public și public-privat, conduse de organisme publice cu sprijinul financiar al unor donatori privați și adaptate priorităților țărilor partenere, ca o modalitate de creștere a investițiilor directe cu caracter durabil în țările în curs de dezvoltare și de facilitare a transferurilor de tehnologie.

În rezoluţie se reafirmă faptul că acordurile de parteneriat economic (APE) ar trebui concepute ca instrumente de promovare a dezvoltării și nu ar trebui privite ca simple instrumente din domeniul comerțului internațional. De asemenea, este subliniat faptul că dimensiunea, profunzimea și complexitatea crizei financiare sunt legate de separarea dintre evoluţia sectorului financiar și economia reală, de existenţa unor dezechilibre tot mai accentuate la nivel mondial și de agravarea problemelor de mediu ale planetei, a căror remediere este necesară pentru a reorienta sistemul economic în direcția dezvoltării durabile la nivel mondial;

Contracararea efectelor negative ale paradisurilor fiscaleProblematica legată de paradisurile fiscale ocupă un loc important în rezoluţie,

reţinîndu-se următoarele aspecte:- Efectele negative ale paradisurilor fiscale subminează sistemele naționale de impozitare și majorează costurile fiscalității, incitând la infracțiuni economice şi împiedicând țările în curs de dezvoltare să investească în servicii publice, educație, securitate socială, etc.;- Paradisurile fiscale încurajează strategiile de evaziune fiscală (prin evaluarea incorectă a valorii transferurilor), frauda fiscală și scurgerile ilicite de capital. În țările în curs de

24

dezvoltare, frauda fiscală conduce la o pierdere anuală de venituri fiscale de zece ori mai mare decât cuantumul ajutorului pentru dezvoltare provenit de la ţările dezvoltate; - Statele membre trebuie să facă din combaterea paradisurilor fiscale şi a evaziunii fiscale o prioritate. Schimbul automat de informaţii ar trebui extins la nivel mondial și pus în aplicare într-un cadru multilateral.- Solicită Comisiei Europene să raporteze modul în care schimburile automate de informații pot fi extinse la nivel mondial, modul în care pot fi aplicate sancțiuni împotriva paradisurilor fiscale necooperante și a utilizatorilor acestora, precum și cu privire la posibilitățile de a impune societăților transnaționale din UE o obligație de raportare defalcată pe țări a profiturilor realizate și a impozitelor plătite;- Salută consolidarea de către Banca Europeană de Investiții (BEI) a politicii sale actuale privind centrele financiare offshore; cere UE, statelor membre și BEI să își asume rol de avangardă în lupta împotriva paradisurilor fiscale prin adoptarea de norme privind achiziţiile publice și utilizarea banilor publici, care să împiedice orice societate, bancă sau altă instituție înregistrată într-un paradis fiscal sa beneficieze de fonduri publice;

Investiţii în agricultură, accesul potenţialilor întreprinzători la credite și la microcrediteÎn rezoluţie este remarcată tendința de scădere a investițiilor în agricultură în

statele în curs de dezvoltare începând cu anii 1980 și solicită Comisiei să acorde un loc prioritar securităţii alimentare în politicile de dezvoltare ale Uniunii Europene și să consolideze sprijinul oferit agriculturii, în special celei destinate producerii de alimente, și dezvoltării rurale;

Se consideră că unul dintre obstacolele majore din calea dezvoltării economice în țările în curs de dezvoltare este accesul limitat al potenţialilor întreprinzători la credite și la microcredite. Se subliniază, faptul că de cele mai multe ori garanțiile pentru credite nu sunt disponibile şi invită, Comisia și Banca Europeană de Investiții să sporească considerabil volumul programelor de acces la credite și la microcredite IMM-urilor și micilor agricultori pentru dezvoltare;

Contextul internaţional al ISD În tabloul fluxurilor mondiale de ISD atrage atenţia situaţia Asiei şi Oceaniei, care deţineau 14,6% prin forţa economică degajată de către China şi Hong-Kong, care prin performanţele spectaculoase, privind ritmurile de creştere economică, par să atragă atenţia asupra faptului că viitorul aparţine mai mult Asiei decât Europei. În ultimii zece ani, premergători crizei, Asia a atras fluxuri de ISD reducând rata consumului şi prin investiţii în industrii de vârf (automatică, electronică, etc.) fapt ce le ridică cota de atractivitate pentru capitalul străin.

În cazul statelor din Asia, China se individualizează prin ritmul constant al atragerii de ISD în ultimii ani.

China este singurul stat din lume cu o structură bidimensională prin complementaritatea economiei de piaţă şi a celei centralizate. Cu toate acestea, investitorii au preferat acest mediu economic celui din fostele state socialiste, chiar dacă acestea din urmă dispun de economii mult mai descentralizate. Acest fapt pune în evidenţă importanţa acordată de către investitorii străini, în primul rând, stabilităţii

25

macroeconomice şi climatului de afaceri autohton dar şi mărimii pieţei de desfacere şi capacităţii de absorbţie a acesteia. Sub acest ultim aspect, avantajul revine tot statelor din Asia. Statisticile demonstrează că în Europa rata natalităţii este în scădere şi este de aşteptat ca în viitor pieţele europene să se dezvolte mai lent decît cele din Asia.

Economia Chinei a fost afectată de criza economico-financiară internaţională. Banca Mondiala a revizuit, in scădere11, estimarile privind cresterea inregistrata de economia chineza la 6,5%,în anul 2009, in conditiile in care exporturile si investitiile au scazut, iar somajul a crescut semnificativ, in special in sectorul industrial. Initial, Banca Mondiala estimase o creştere economica de 7,5%.

O poziţie importantă în piaţa mondială a ISD o deţine Japonia, care în anul 2003, au absorbit 14 miliarde dolari, de 4 ori mai mult faţă de 2000. Fluxurile de ISD ale Japoniei către restul lumii au crescut cu 6% reprezentând 23 miliarde dolari La rândul ei, SUA deţin aproximativ 17,5 % din totalul mondial al ISD depăşind cu numai 3 % Asia şi cu 7 % America latină. Fuziunile şi achiziţiile importante din SUA ca şi continuarea creşterii economice din această ţară au făcut ca ea să fie principala destinaţie a capitalului străin – 276 miliarde dolari, adică aproape o treime din totalul mondial (sub aspectul destinaţiei).

Evoluţia investiţiilor străine directe în Europa Centrală şi de Est

În cadrul Europei Centrale şi de Est, Polonia şi Cehia au atras niveluri record de ISD atrăgînd împreună 55% din fluxurile către întreaga regiune12. Această evoluţie semnificativă se explică în principal prin succesul înregistrat de Cehia în domeniul privatizării.

Raportat la mărimea economiilor lor, Estonia, Ungaria şi Cehia au fost principalele destinaţii pentru ISD, ponderea capitalului străin în Produsul lor Intern Brut fiind de 41,5%, 39,6% şi respectiv 30,6%. În comparaţie, pentru România, valoarea acestui indicator este de circa 21%.

Asupra evoluţiei şi focalizării fluxurilor de capital străin la nivel mondial, se pot rezuma următoarele concluzii:

ponderea cea mai mare a fluxurilor de ISD (ca intrări dar şi ca ieşiri) o deţineau companiile din : SUA, Uniunea Europeană, Japonia şi China;

După o creştere sensibilă a poziţiei Japoniei, prognozele arată că în viitor este posibil ca ordinea să devină: SUA, Japonia şi Uniunea Europeană.

11 S. Mihailescu HotNews.ro 18 martie 2009, Economie | Finanţe & Bănci 12 În Polonia investiţiile străine au fost în anul 2001 de 7,5 miliarde dolari (o creştere cu 1 miliard faţă de 2000), investitorii străini fiind fost atraşi de mărimea pieţei interne. În Cehia, capitalul străin atras a fost de 5,1 miliarde dolari, faţă de 2,7 miliarde în 2000 .

26

Interesul mai mare pentru Japonia ţine de stabilitatea economică, dar şi de puterea mai mare de absorbţie a acestei pieţe;

În urmă cu trei-patru ani se estima că un rol important în viitor îl va juca China care câştigă tot mai mult încrederea investitorilor străini şi care, de exemplu, în anul 2004 a dublat volumul de capital atras;

cu siguranţă că aceste orientări ale capitalului străin pot modifica fluxurile de ISD către statele central şi est-europene. Este posibil însă, ca în viitor, ţările est-europene să piardă o parte a fluxurilor de ISD. Pentru a evita acest fapt va fi necesară o atitudine serioasă faţă de problemele de ordin economic proprii şi în special faţă de politicile de stabilizare macro-economică ce trebuie aplicate mult mai ferm ca până acum de către Uniunea Europeană;

modificările rapide ce intervin în orientarea şi reorientarea fluxurilor de ISD, atestă înăsprirea concurenţei la scară mondială pentru atragerea de capital străin.

2.2 EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA

Avantajele României ca locaţie pentru investiţii şi în perioada următoare se regăsesc în: România ca destinatie pentru investitii are avantaje competitive fata de regiune prin :

forta de munca ieftina, impozitarea relativ scazuta a afacrilor dar ridicată a forţei de muncă, posibilitatea de a obtine ajutoare de stat, populaţia de aproximativ 22 milioane de consumatori; poziţia geografică care conferă României potenţial pentru a deveni un centru

regional dezvoltat între Europa de Vest, de est şi ţările balcanice; structura industrială diversificată influenţată de diversitatea resurselor naturale; diminuarea unor riscuri din perioada anterioară provenind din:

o instabilitate economică;

o progresul slab al reformelor,

o sisteme legislative imprevizibile.

îmbunătăţirea mediului de afaceri.

Dezavantajele se concretizează în: costul mare platit de angajator, care include şi impozitarea ridicată a forţei de

muncăi; politicile publice din Romania care nu se concentreaza pe atragerea de

investitori, investitiile nu sunt o prioritate in agenda publică;

27

birocraţia considerată încă excesivă

În context general, evoluţia acestor factori a fost şi este influenţată de stabilitatea macroeconomică cu trimitere directă la deficitul de cont curent. Chiar dacă intrările masive de capital sub forma rezervelor valutare şi a investiţiilor străine au permis puterii executive să întârzie programe de reducere a cheltuielilor publice acest proces este necesar prin înăsprirea politicii bugetare în neacoperirea unor cheltuieli publice ineficiente. Asumarea răspunderii trebuie realizată depăşindu-se interesul politic imediat.

Perspectivele integrării sub impactul creşterii economice

Subiectul privind perspectivele integrării efective a societăţii româneşti în U.E. ca orizont de timp, dovedeşte preocupare în toate mediile din societatea romaneasca.

Opiniile converg în a susţine că în termen de 15 ani , după aderare se vor recupera decalajele faţă de nivelul de dezvoltare al Uniunii Europene mai ales din punct de vedere al infrastructurii13.

Declaraţia acestuia la Gala ZF 2006, „Cred că perspectiva ca România să devină un aşa-numit tip al Uniunii Europene din punctul de vedere al dinamicii economice nu este lipsit de suport, având în vedere că există toate ingredientele necesare”

La capitolul RISCURI este recunoscut cel al stabilităţii politice existând exemplul Ungariei. Instabilitatea politică din România a fost de altfel o constantă în anii 2008 şi 2009.

Asupra fluxurilor de ISD în România un impact pozitiv l-a avut integrarea la 1 ianuarie 2007 a României în U.E. eveniment care dă un sentiment de siguranţă investiţională şi influenţează evoluţia indicatorilor macroeconomici: reducerea inflaţiei, creşterea PIB, reducerea şomajului.

Înfiinţarea ARIS (Agenţia Română de Investiţii Străine), intrarea în vigoare a legii privind investiţiile directe cu impact semnificativ (octombrie 2001) au făcut ca în perioada oct.2001 – oct. 2006 să fie înregistrate 520 proiecte de ISD cu o valoare angajată de 6,4 miliarde dolari, în domenii ca: industria componentelor auto, industria materialelor de construcţii, energie neconvenţională (biodisel, energie eoliană) şi sectorul IT.

Evenimentul ianuarie 2007 a însemnat pentru investitorii străini direcţi însă şi renunţarea la facilităţile acordate de Legea 332/2001 – scutiri de TVA pentru importul de utilaje şi materii prime, sau exceptarea de la plata taxelor vamale pentru importul de utilaje şi echipamente de lucru ce va afecta trendul I.S.D. în viitor dar se considera că se

13 Opinie exprimată de reprezentantul casei internaţionale de consultanţă al cărei nume îl poartă Roland Berger.

28

vor dezvolta investiţiile de tip greenfield pe fondul finalizării marilor privatizări din economia românească.

Potrivit declaraţiilor făcute de Joaquin Almunia comisarul european pentru afaceri monetare, se estima că UE va avea ocazia rară ca în 2007 de a depăşi creşterea economică din SUA pentru care se prognoza o creştere moderată de 2,5 %.

Anul 2008

Investitiile straine directe în România au atins cifra record in anul 2008 de 9,02 mld. euro, in crestere cu 24% fata de nivelul din 2007. In 2008, participatiile la capital si profitul reinvestit au reprezentat 50,1% din investitiile straine directe, in timp ce creditele dintre investitorul strain si firma rezidenta au reprezentat 49,9%.

Dacă până inanul 2006 investitiile straine directe au fost sustinute de marile privatizari, in ultimii ani fluxul de investitii straine reprezintă proiecte greenfield.

Declinul ISD in anul 2009

Spre deosebire de anul 2008, cînd impactul crizei financiare si economice globale asupra ISD a fost inegal prin prisma marilor grupuri de tari – cel mai grav afectate fiind tarile dezvoltate aflate in epicentrul crizei financiare –, in 2009, declinul fluxurilor de ISD a fost generalizat, cuprinzand toate cele trei grupuri majore de economii: dezvoltate, in curs de dezvoltare si in tranzitie.

Investitiile straine directe ca aport la capitalul firmelor din Romania au fost in prima lună a anului 2009 de aproape 417 milioane de euro, potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC).

Chiar daca se inregistra o scadere de 25% fata de prima luna din 2008, ianuarie 2009 se numara printre cele mai bune prime luni la capitolul investitii straine din ultimii cinci ani avand in vedere ca in ianuarie 2008 au fost operate majorari de capital record, de 560 de milioane de euro.

Ca rezultat final, în anul 2009, valoarea investitiilor straine directe a fost de 4,89 miliarde de euro14, jumatate din cea inregistrată in anul2008.

Anul 2010

In competitia pentru investitii straine directe in anul 2010, România aducea ca argumente pozitia geografica, forta de munca ieftina si un mediu politic mai stabil, in masura in care nu sunt programate alegeri după opinia exprimată de oficialii bancii de investitii Natixis din Paris. Experţii aceleiaşi bănci prognozeazau că, concurenţa pentru capitalul strain va fi la un nivel foarte ridicat in Europa de Est.

14 BNR

29

Din grupul statelor central şi est-europene, cel mai bine clasată este Polonia, pe locul al şaselea. Pozitionarea Poloniei este justificata, pentru ca PIB-ul nu a înregistrat evoluţii negative de la inceputul crizei, dezechilibrele macroeconomice sunt limitate, iar climatul de afaceri s-a imbunatatit in ultimii ani.

Romania este inclusa, alaturi de Bulgaria si Ungaria, in categoria statelor cu „risc suveran ridicat“. „Majoritatea factorilor de risc sunt in statele baltice, in special in Letonia. Bulgaria si Romania au un profil de risc similar - ajustari ciclice puternice si imprumuturi in moneda straina. Ungaria şi Polonia sunt penalizate de povara datoriei publice iar Cehia este veriga puternica a grupului.

Investiţii în energie eoliană

Anul 2010 poate fi considerat din punct de vedere al investiţiilor directe anul invstiţiilor in resurse alternative de energie.În acest sens, Compania naţională de transport al energiei electrice Transelectrica15 va investi în următorii ani între 200 şi 250 de milioane de euro pentru infrastructura de racordare a operatorilor din Dobrogea la sistemul energetic naţional. O parte importantă din resursele pentru investiţii vor fi finanţate prin taxele de racordare.Potrivit datelor companiei, la începutul lunii august aceasta avea contracte de racordare la reţea pentru 133 de proiecte cu o capacitate cumulată de peste 3.600 MW. Aceste proiecte reprezintă peste 40% din producţia internă actuală de energie electrică. Energia eoliană este de departe cea mai mare afacere din România în acest moment cu impact economico-social evident dar şi sub aspect de securitate naţională energetică. Investiţiile pentru punerea în funcţiune doar a celor 3.600 MW sunt estimate la peste 5,7 mld. euro, cu trend ascendent.

Riscuri politice

In sectiunea dedicata prognozelor macroeconomice, studiul Natixis estima, in cazul Romaniei, o crestere a PIB-ului de 0,3% in 2010 si de 2,8% in 2011. Deficitul bugetar ar urma sa scada treptat, de la 7,3% in 2010 la 6,5% in 2011, la fel ca si inflatia - 3,8% in 2010 si 3,6% in 2011. In schimb, deficitul de cont curent va atinge cotele de 4,9% in 2010 si 5,1 anul viitor.

Studiul atrage însă atentia ca indicatorii economici nu sunt de ajuns pentru o analiza a riscurilor macroeconomice. „Este, de asemenea, crucial sa iei in calcul alte dimensiuni - geopolitice, institutionale, sociale sau politice. In cazul Romaniei, nivelul primelor de risc a urcat dupa scandalul politic generat de implozia Guvernului. Gradul mare de instabilitate politica poate afecta credibilitatea macroeconomică si este adesea însoţită de volatilitate financiara“, se afirma in raportul citat. Romania ia o pauza electorala pana in 2012, insa mai multe state din jur sunt deja in febra alegerilor. In

15 ZF Anul XII nr 2979/10.09.2010

30

Ungaria, Cehia, Polonia, Letonia si Estonia sunt programate alegeri in acest an sau in 2011.

Rezultatele reale au contrazis toate prognozele. Investitiile straine directe16 au fost in primele sase luni ale anului 2010 de 1,83 miliarde de euro, in scădere cu 28,9% comparativ cu perioada similară din anul 2009, de 2,58 miliarde de euro.

Din totalul investitiilor straine directe, majoritatea au reprezentat participatii la capital, respectiv 1,40 miliarde de euro, faţă de 1,37 miliarde de euro in primul semestru din 2009. Creditele intra-grup au fost de 430 milioane de euro, comparativ cu 1,21 miliarde de euro in aceeasi perioada a anului trecut.

Asupra rezultatelor finale, măsurile de austeritate impuse de executiv, vor avea o influenţă majoră dacă nu vor fi însoţite de alocarea unor fonduri de la buget spre investiţii publice, şi de stimulare a investiţiilor private.

Reorganizarea cadrului institutional

Ca urmare a reorganizării unor autorităţi şi instituţii publice, impusă de necesitatea reducerii cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, Guvernul României a reorganizat cadrul instituţional cu atribuţii în domeniul investiţiilor străine directe17.

În acest sens s-a înfiinţat Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine,CRPCIS18, ca urmare a comasării prin fuziune a Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi a Agenţiei Române pentru Investiţii Străine. (CRPCIS) este instituţie publică cu personalitate juridică ce funcţionează în subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine are atribuţii specifice în domeniul comerţului intern şi internaţional şi în cel al investiţiilor străine directe.

În domeniul investiţiilor străine directe, atribuţiile principale ale CRPCIS sunt:

a) asigură promovarea climatului investiţional din România în mediile de afaceri internaţionale şi desfăşoară activitatea de atragere a capitalului străin în economie, diseminând la nivel naţional informaţiile referitoare la oportunităţile şi facilităţile oferite investitorilor;

b) promovează, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, o imagine atractivă privind politica şi realităţile economice din România în mediile de afaceri internaţionale;

16 BNR17 H.G nr. 1.431 din 18 noiembrie 2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine18 Idem art.1

31

c) stabileşte tehnicile de abordare a potenţialilor investitori străini interesaţi de dezvoltarea unor proiecte de investiţii în România, aplicând cele mai bune practici în domeniu;

d) monitorizează respectarea prevederilor legale privind regimul investiţiilor în România şi face propuneri ministrului întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri pentru îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu;

e) identifică, în colaborare cu ministerele, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu celelalte instituţii publice, cu societăţile comerciale şi regiile autonome interesate, proiecte noi de investiţii în sectorul privat şi de stat şi asigură prezentarea acestora investitorilor străini;

f) asigură legătura dintre investitorii străini şi Ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri, în vederea concretizării cât mai rapide a proiectelor;

g) examinează propunerile investitorilor străini pentru efectuarea de investiţii în România şi stabileşte acţiunile pentru implementarea acestora, consultând, după caz, instituţiile şi societăţile comerciale implicate;

h) acordă, la solicitarea investitorilor străini, asistenţă de specialitate, împreună cu instituţiile competente, pentru realizarea proiectelor de investiţii străine directe;

i) acordă, la cerere, asistenţă investitorilor străini în teritoriu pentru identificarea celor mai atractive amplasamente pentru investiţii, inclusiv prin acordarea de informaţii de specialitate referitoare la mediul de afaceri românesc în perioada anterioară şi ulterioară realizării investiţiei;

j) evaluează reacţiile investitorilor străini în legătură cu problemele curente ale activităţii de investiţii în România, cu informarea operativă a factorilor de decizie, pentru a acţiona în consecinţă;

k) organizează, împreună cu alte organisme guvernamentale şi neguvernamentale, în ţară şi în străinătate, seminare, conferinţe, mese rotunde şi dezbateri pe teme de investiţii străine directe şi participă la manifestări similare iniţiate de alte instituţii sau de organizaţii române ori străine;

Anul 2011România a urcat 37 poziţii, pe locul 4819, într-un clasament privind libertatea economică. Climatul economic din România a obţinut 7,08 puncte, dintr-un total posibil de zece în ediţia 2011 a topului, faţă de 6,58 puncte în ediţia de anul trecut.

Datele folosite în raportul Fraser privesc economia a 141 state analizate si sunt aferente anului 2009, ultimul an din care sunt disponibile date suficiente.

Studiul analizează măsura în care reglementările şi instituţiile statelor susţin libertatea economică, folosind 42 de indicatori, grupaţi în cinci categorii generale, respectiv

19 Raportul -Economic Freedom of the World 2011 realizat de Institutul canadian Fraser

32

dimensiunea aparatului bugetar, sistemul legislativ şi drepturile de proprietate, accesul la finanţare, libertatea comerţului internaţional şi gradul de reglementare.

În privinţa aparatului bugetar, România a urcat cu 53 de poziţii, pe locul 76, iar în cazul sistemului legislativ şi al dreptului de proprietate a avansat cu 5 poziţii, pelocul 61.

La criteriul referitor la libertatea pentru comerţul internaţional, raportul Fraser a plasat România pe locul 25, în urcare cu 9 poziţii, iar în funcţie de gradul de reglementare20 economia românească a ocupat poziţia 74, în creştere cu 6 locuri.

Avansul în clasament al României s-a datorat şi declinului libertăţii economice în alte state, care au sporit intervenţia guvernamentală în încercarea de combatere a crizei.

Clasamentul este condus în ordine, ca şi anul trecut, de Hong Kong, Singapore şi Noua Zeelandă. Între statele din Europa Centrală şi de Est, cel mai bine s-a clasat înaintea României, Slovacia (13), Estonia (15), Ungaria (15), Bulgaria (28) şi Cehia.

În urma României se află state precum Polonia (53), Slovenia (74) şi Croaţia (89).

Tema 3 Studiu privind evoluţia fondurilor suverane de investiţii

Fondurile suverane de investiţii sunt percepute ca o nouă atitudine în procesul investiţional, în care, statele cu potenţial economic dezvoltat apar în postura de actori principali.

Ca modalitate de investire a unor acumulări financiare importanta, fondurile suverane de investiţii au o istorie de câteva decenii dar influenţa lor asupra fluxurilor financiare mondiale s-a accentuat în ultimii ani pe fondul unor acumulări de resurse financiare la câţiva poli mondiali de dezvoltare.

Fondurile Suverane de Investiţii îşi au originea în statele din Orientul Mijlociu cu resurse importante de petrol şi din Asia care au moneda naţională puternică şi excedent comercial ridicat.

Ele s-au manifestat pentru prima dată in anii `50 pe fondul unor căutări ale statelor exportatoare de bunuri, în special petrol, care investigau oportunităţi de investiţii pentru lichidităţile financiare importante de care dispuneau.

Definire, categorii, caracteristici

Un Fond Suveran de Investiţii (Sovereign Wealth Fund - SWF) este perceput ca un fond creat şi deţinut de un stat cu potenţial financiar ridicat, fiind format din active financiare concretizate în acţiuni, obligaţiuni, proprietăţi sau alte instrumente financiare.

20 Gradul de reglementare a pieţei este calculat în funcţie de trei criterii, respectiv legiferarea pieţei creditelor, a pieţei muncii şi a mediului de afaceri.

33

Fondurile suverane sunt destinate pentru investiţii în beneficiul economiei şi populaţiei statului care îl deţine.

Fondurile Suverane de Investitii (FSI) sunt definite, ca vehicule investiţionale cu un portofoliu diversificat de active atît pe piaţa naţională cît şi pe cea internaţională.

În raport cu obiectivul urmărit de către deţinători în constituirea şi alocarea lor, fondurile suverane se împart în două categorii:

fonduri de stabilizare economico-financiară, care adoptă şi aplică strategii pe termen scurt;

fonduri "pentru generaţiile viitoare" care produc efecte pe termen lung;

Caracteristica fundamentală a fondurilor suverane de investiţii constă în faptul că ele sunt finanţate de stat, din rezervele valutare (excedente bugetare şi comerciale) sau din veniturile obţinute prin vînzarea unor resurse naturale ale statelor în care sunt constituite, Aceste fonduri suverane sunt gestionate separat de rezervele oficiale. Administrarea lor presupune o strategie diversificată de investiţii, cu un nivel mai ridicat al riscului acceptat şi al nivelului cîştigurilor urmărite.

Portofoliul fondurilor suverane de investiţii

Portofoliul Fondurilor Suverane de Investiţii este constituit din active financiare, patrimoniu mobiliar cu venit fix sau din patrimoniu imobiliar. Spre deosebire de portofoliul băncilor centrale materializat în rezerve de aur, în titluri de trezorerie sau obligaţiuni ale unor companii cu rating mare, fondurile suverane sunt materializate în instrumente financiare cu venit fix, acţuni, real estate sau derivate.

Tot specific fondurilor suverane de investiţii este faptul că, acestea sunt deţinute de acţionarii unei companii sau de guverne, care, pot controla astfel activele strategice ale altui stat. Acest ultim aspect stîrneşte îngrijorare.

În general fondurile suverane sunt considerate factori de stabilitate a pieţei financiare. Tranzacţiile realizate în ultima perioadă au generat o serie de dezbateri internationale pe tema implicaţiilor generate de dezvoltarea pieţei fondurilor suverane care se consideră că vor schimba harta investiţiilor la nivel mondial.

Evoluţia şi modul de alocare a fondurilor suverane de investiţii trebuie analizat în relaţie directă cu evoluţia indicatorilor macroeconomici. În situaţia unei creşteri economice şi a majorării preţului activelor deţinute şi implicit a veniturlor din astfel de investiţii, fondurile suverane se transformă într-un mijloc de absorbţie a surplusului de lichiditate din piaţă.

În momentul finalizării ciclului de creştere economică şi al intrării într-o perioadă de contracţie economică, fondurile suverane dispun de lichidităţi pentru a efectua investiţii şi pentru a susţine pieţele financiare proprii. În aceste condiţii, deprecierea monedei

34

naţionale şi scăderile înregistrate pe piaţa de capital pot fi mai bine controlate şi menţinute la un nivel rezonabil.

Diverse studii evaluează rezervele acestor fonduri suverane la suma de 2800 miliarde dolari21 reprezentând 2,5 % din resursele financiare mondiale. Ultimele estimări apreciază nivelul acestora la 3500 de miliarde dolari. Trendul lor este ascendent, estimîndu-se o creştere a lor în următorii ani, ajungînd la 9% din resursele financiare mondiale.

Raportat la nivelul ridicat al fondurilor suverane de investiţii22, specialiştii sunt de părere că activele lor ar putea depăşi 12.000 de miliarde dolari până în anul 2015, aspect ce justifică atenţia care li se acordă acestora în raport cu intenţiile şi cu investiţiile efectiv derulate.

Cea mai mare parte a creşterii valorii activelor fondurilor suverane este aşteptată în Asia, însă nu este exclus ca fondul constituit de Rusia (Russia's National Wealth Fund) preconizat să ajunga la 619 miliarde de dolari până in 2019, de la 32 de miliarde in 2003 să devină cel puţin la fel de important.

În ultima perioadă, atât banci din Statele Unite cît şi din Europa au apelat la investiţii din partea fondurilor suverane (UBS, Merrill Lynch, Morgan Stanley şi Citigroup) dar solicitările s-ar putea extinde şi în alte sectoare precum investiţiile în infrastructură sau tehnologie.

Unele state şi-au creat astfel de fonduri pentru a-şi diversifica fluxurile de venituri încasate. De exemplu, Emiratele Arabe Unite, care realizează venituri importante din exporturile de petrol, alocă o parte din sursele financiare obţinute unui fond suveran care investeşte în alte tipuri de active pentru a se apăra de riscurile generate de fluctuaţia preţului petrolului.

Activele fondurilor suverane reprezintă, ca valoare, mai puţin de jumătate din rezervele valutare la nivel mondial, sub 1/6 din activele fondurilor de pensii şi mai puţin de 1/10 din capitalizarea pieţelor bursiere, şi numai 3% din activele deţinute de bănci.

Asia şi Europa sunt în continuare direcţiile favorite ale fondurilor de investiţii, 31% din sume îndreptându-se spre Asia, 30% în Uniunea Europeană şi 20% în Statele Unite ale Americii.

21 studiu realizat de Morgan Stanley

22 Valoarea activelor detinute de fondurile suverane de investitii a scazut la trei mii de miliarde in 2009,

fata de nivelul de 3,6 mii de miliarde atins la sfarsitul anului 2007, din cauza crizei financiare, conform

unui studiu realizat de Deutsche Bank

35

În cadrul Uniunii Europene, Marea Britanie este principala ţintă a investiţiilor fondurilor suverane.

Efecte posibile

Guvernele unor state din Asia şi Orientul Mijlociu, cu rezerve valutare impresionante, au început să investească în companii precum EADS, Sainsbury, London Stock Exchange sau Nasdaq, dar si Morgan Stanley sau Citigroup, prin intermediul unor fonduri de investiţii suverane. De la începutul anului 2006, aceste guverne au investit aproximativ 35 de miliarde dolari în acţiunile unor bănci internaţionale, obligaţiuni garantate cu active imobiliare sau fonduri mutuale.

Analiştii Morgan Stanley estimează că numai fondul din Singapore, Temasek, a realizat plasamente de aproape 26 miliarde de dolari, în anul 2006.

După cum arată structura portofoliului Temasek, fondurile suverane par să agreeze investiţiile în sectorul financiar cu expunere pe pieţele emergente, pentru că segmentele respective aduc cel mai înalt randament.

Analistul Stephen Jen de la Morgan Stanley consideră că, pe termen lung, evoluţia fondurilor suverane va avea implicaţii monumentale pentru pieţele financiare.

Dacă până acum, fondurile suverane jucau un rol mai degrabă pasiv prin participaţiile mici pe care le deţineau în companiile occidentale şi vizau doar obţinerea unui profit mai mare, acum investitorii străini transformaţi din creditori în proprietari produc reacţii defensive din partea statelor care se consideră beneficiare a acestor investiţii, dar care subestimează efectele procesului de globalizare. Îngrijorarea se justifică pentru că, se ia în calcul posibilitatea ca fondurile suverane de investiţii în perioada următoare să fie interesate de companii din sectoare strategice ale economiilor puternice, companii cu know-how şi tehnologie avansată care vor avea un rol important în economia mondială globalizată asupra statelor mai puţin dezvoltate şi acest aspect este mai greu de controlat.

Un lucru este cert, piaţa financiară globală devine tot mai sensibilă la activitatea fondurilor suverane, urmărindu-se cu atenţie orice nouă mutare făcută de investitorii de acest tip.

Principalele Fonduri Suverane de Investiţii

Ca arie geografică, fondurile suverane care stârnesc îngrijorare şi atrag atenţia marilor puteri economice ale lunii sunt cele din Singapore, din Rusia, Emiratele Arabe Unite la care s-a adăugat şi China.

Cele mai importante 10 fonduri suverane de investiţii se găsesc în:

36

1. Emiratele Arabe

Sub denumirea de Abu Dhabi Investment Authority (ADIA) cu o valoare de 875 miliarde dolari a fost creat în anul 1976 cu banii rezultaţi din exploatarea petrolului şi este cel mai mare investitor în piaţa de capital a economiilor emergente.

2. Singapore

Cele două fonduri suverane ale guvernului, Temasek Holdings şi Government of Singapore Investment (GIC) au o valoare de 438 miliarde dolari şi funcţionează din anul 1974 şi, respectiv, 1981.

3. Norvegia

Fondul Guvernamental de Pensii al Norvegiei cu o valoare de 327 miliarde dolari, a fost creat în 1990 din veniturile din resursele de petrol extrase din Marea Nordului.

4. Dubai - Dubai International Capital (DIC), ISITHMAR

Rezervele monetare ale Dubaiului sunt administrate de două fonduri, cu capital necunoscut, Dubai International Capital şi ISITHMAR fiind considerate cele mai puţin transparente.

5. Kuwait - Kuwait Investment Authority (KIA)

KIA a fost înfiinţat în anul 1953 cu o valoare de 250 miliarde dolari cu scopul de a manageria fondurile rezultate din surplusul de venituri din petrol.

6. China - China Investment Corporation (CIC)

A fost lansat în septembrie 2007 cu o valoare de 200 miliarde dolari şi gestionează resursele financiare care provin din rezervele valutare acumulate din excedentul comercial.

7. Hong Kong - Hong Kong Monetary Authority Investment Portfolio

A fost înfiinţat în anul 1998, cu o valoare de140 miliarde de dolari, sumă provenită din comerţ.

Scopul înfiinţării fondului este menţinerea stabilităţii sectorului financiar şi de susţinere a monedei naţionale.

8. Rusia - Stabilization Fund of the Russian Federation (SFRF)

Cu o valoare de 127 miliarde dolari, Fondul de Stabilizare al Kremlinului, reprezintă în jur de 10% din PIB-ul Rusiei. A fost înfiinţat în anul 2003, iar banii au fost investiţi în afaceri cu petrol.

Poziţia de investitor internaţional important câştigată de Rusia este considerată un exemplu al modului în care explozia preţurilor materiilor prime remodelează harta economică a lumii.

37

Dacă cu un deceniu în urmă, statul rus angaja credite pentru a depăşi criza financiară ce a cauzat căderea rublei, redresarea economică venită pe fondul creşterii preţurilor la exporturile ruse de petrol şi alte materii prime a făcut posibilă plata datoriilor şi crearea unor rezerve de peste 500 de miliarde de dolari.

Pentru a-şi valorifica mai bine activele, Rusia urmează exemplul Norvegiei, Chinei şi al statelor din Golful Persic şi pune bazele acestui instrument financiar de acumulare şi investire. Deşi a realizat pînă acum investitii numai în obligaţiuni de stat, fondul de investiţii al Rusiei îşi propune să achiziţioneze participaţii la companii străine. Mai multe capitale europene au început să-şi pună semne de întrebare cu privire la investiţiile Kremlinului în ianuarie 2006, când gigantul rus de stat Gazprom a suspendat temporar livrările către Ucraina.

9. Qatar - Qatar Investment Authority (QIA)

Fondul suveran al Qatarului are o valoare de 40 miliarde dolari. După ce a încercat să cumpere lanţul de supermarketuri J Sainsbury, s-a investit în cumpărarea a 20% din operatorul bursier britanic London Stock Exchange (LSE) şi 10% din cel suedez OMX. A fost înfiinţat în anul 2000 şi rivalizează cu cel deţinut de Dubai pentru poziţia de cel mai important centru financiar din Golf.

10. Australia - Australian Government Future Fund (AGFF)

Fondul australian pentru generaţiile viitoare este un fond de investiţii de 60 miliarde de dolari administrat independent, în care guvernul de la Sydney plasează surplusul bugetar, pentru a susţine în întregime pensiile anuale ale angajaţilor din sectorul public.

Atitudinea UE faţă de Fondurile Suverane de Investiţii

Angajamentul în favoarea deschiderii pieţei faţă de investiţii şi a liberei circulaţii a fluxurilor de capital a fost un principiu consacrat al Uniunii Europene şi a fost considerat cheia succesului într-un sistem internaţional în proces de globalizare.

În calitatea sa de putere comercială importantă, de sursă şi de destinaţie a investiţiilor străine directe, Uniunea Europeană este unul dintre principalii beneficiari ai unui sistem economic mondial deschis. Este motivată astfel hotărîrea de a menţine în continuare pieţele sale deschise pentru investiţii, recunoscându-se implicit rolul ascendent pe care fondurile suverane de investitii îl au pe pieţele financiare mondiale.

În concordanţă cu aceste recunoaşteri, Comisia Europeană a abordat la nivel de principii problematica specifică fondurilor suverane de investiţii. În acest sens a supus atenţiei un set de principii si de măsuri - la nivelul statelor membre şi la nivel comunitar – pentru a maximiza beneficiile şi a minimiza riscurile pe care le implică ascensiunea Fondurilor Suverane de Investiţii în interiorul Uniunii Europene.

38

Comisia Europeană a luat în analiză şi prezintă activităţile specifice desfăşurate prin Fondurile Suverane de Investiţii, impactul lor asupra economiilor care beneficiază de asemenea investiţii, cadrul legal european si chiar internaţional şi creează baza pe care statele membre să poată lua o decizie pentru o abordare comună la nivel european în privinţa efectelor acestora.

Practic se propune o abordare comună la nivelul Uniunii Europene cu privire la aceste noi instrumente financiare investiţionale, care să respecte principii care privesc: libera circulaţie a capitalului, transparenţa si proporţionalitatea, respectarea prevederilor Tratatului şi a angajamentelor internaţionale ale Uniunii Europene. Sentimentul creat este că prin utilizarea de către statele membre a instrumentelor deja existente, se poate face faţă riscurilor legate de investiţiile transfrontaliere.

Abordarea Comisiei Europene se adaugă la eforturile FMI pentru stabilirea unui Cod de Conduită pentru abordarea problematicii de tratare a fondurilor suverane si pentru OECD care lucrează în vederea stabilirii unor principii aplicabile statelor care deţin astfel de fonduri.

Interes pentru fonduri suverane de investiţii are şi Fondul Monetar Internaţional care are nevoie de infuzie de capital23 şi incearcă să obţină fonduri de la statele cu mari excedente de cont curent şi rezerve valutare, pentru a putea spori ajutoarele acordate economiilor cu probleme în viitor (Asia, Africa, Europa Centrală, America Latină).

Fără îndoială o politică comună este necesară în condiţiile în care activele fondurilor suverane ar putea depăşi valoarea totalaă a rezervelor valutare ale băncilor centrale, existînd premise ca aceste fonduri să se transforme în principalul instrument financiar de investiţii la nivel global.

Comisia europeană a adoptat un set de comunicări privind fondurile suverane de investiţii în scopul adaptării sistemelor financiare europene şi mondiale pentru promovarea stabilităţii financiare.

Obiectivul urmărit este menţinerea unui mediu investiţional deschis. Aceasta presupune obţinerea unei mai mari clarităţi şi o mai bună cunoaştere a efectelor, precum şi îmbunătăţirea calităţii informaţiilor pe care fondurile respective le furnizează pieţelor cu privire la dimensiuni, obiective investiţionale, strategii proprii, precum şi provenienţa resurselor.

Comunicarea Uniunii Europene stabileşte cinci principii şi anume:

angajamentul în favoarea unui mediu investiţional deschis, deopotrivă în interiorul şi în afara UE, inclusiv în state terţe care gestionează astfel de fonduri;

susţinerea eforturilor multilaterale, desfăşurate în organizaţii internaţionale, precum FMI şi OECD;

23 Dominique Strauss-Kahn, director general al FMI

39

utilizarea instrumentelor financiare existente la nivel comunitar şi naţional;

respectarea obligaţiilor care decurg din Tratatul UE şi a angajamentelor internaţionale asumate;

proporţionalitatea şi transparenţa.

Preocupările sunt justificate datorită faptului că activitatea unor fonduri suverane se desfăşoară într-o manieră lipsită de transparenţă, fără a se face publice, de exemplu, valoarea activelor, obiectivele investiţionale şi natura sistemelor de gestionare a riscurilor. De asemenea, există semne de întrebare pentru că statele deţinătoare pot utiliza aceste fonduri pentru a se susţine interese strategice, înaintea celor strict economice, ceeace ar putea avea efect perturbarea funcţionării pieţelor şi cauzarea de potenţiale probleme de securitate pentru UE şi statele membre.

Faptul ca Rusia are şanse să devină un investitor global a declanşat semnale de alarmă în Europa şi în Statele Unite, unde liderii devin atenţi în legatură cu controlul în creştere pe care Rusia îl exercită asupra economiei ruse şi cu extinderea puterii sale comerciale peste graniţa naţională.

În cadrul Uniunii, opinie separată fac însă state ca Germania, Franţa şi Marea Britanie. Legislaţia germană de exemplu permite guvernului să blocheze achiziţia a minimum 25% din acţiunile unei companii germane, atunci când consideră că achiziţia pune în pericol securitatea naţională sau ordinea publică

Autorităţile germane au început să instituie restricţii asupra investiţiilor finanţate de stat după ce o bancă de stat din Rusia a achiziţionat o participaţie în cadrul EADS (un conglomerat din sectorul aerospaţial care deţine producătorul de aeronave Airbus), iar Statele Unite ale Americii la rândul lor analizează dacă este necesară impunerea unor restricţii mai dure faţă de evoluţia fenomenului.

Trezoreria americană şi FMI consideră că investiţiile prin aceste tipuri de fonduri au ajutat firmele financiare occidentale prinse în criza pieţelor de credit şi adoptă aceaşi poziţie ca şi Uniunea Europeană. Astfel, pentru asigurarea transparenţei alocărilor din fonduri structurale, cer deţinătorilor să respecte reguli transparente privitoare la strategia de investiţii pentru a arăta clar că investiţiile au la bază decizii comerciale.

Consideraţii finale

Evoluţia economiei mondiale în a doua jumătate a secolului XX şi la începutul secolului XXI, a făcut ca investiţiile străine directe susţinute ca proces economic şi de fondurile suverane de investiţii să devină cea mai importantă sursă de finanţare externă pentru toate statele lumii indiferent de nivelul lor de dezvoltare .

Din această perspectivă trebuie analizate şi fondurile suverane de investiţii care sunt atractive prin volumul resurselor financiare investite, prin implicaţiile pe care le au

40

utilizarea lor asupra dezvoltării economiilor naţionale, fiind justificată atitudinea statelor de a căuta soluţii pentru a le atrage la un nivel cît mai ridicat.

Dar devine o certitudine faptul că piaţa financiară internaţională este sensibilă la activitatea fondurilor suverane de investiţii. Orice mutare făcută de investitorii de acest tip este monitorizată cu atenţie iar riscurile sunt luate în considerare în măsura în care acumulările zonale de resurse financiare pentru investiţii, care se concentrează pe acţiunile companiilor listate public şi pe alte investiţii majore pot destabiliza pieţele financiare şi nu numai. Unul din riscuri este ca prin preluarea unor obiective strategice să se poată controla şi influenţa decizii de ordin politic sau economic.

În acest context evoluţia fondurilor suverane de investiţi datorită volumului mare şi al agresivităţii lor pe pieţele financiare, stârneşte îngrijorare în zona ţărilor dezvoltate care deţineau până acum controlul absolut în domeniu.

Studiile întocmite care analizează evoluţia fondurilor suverane de investiţii arată că acestea crează sentimente de îngrijorare la nivel de securitate naţională, în raport cu investitiile strategice24, chiar dacă majoritatea fondurilor suverane îşi concentrează investiţiile asupra dezvoltării economice a statului deţinător şi nu achiziţionează active strategice sau economice importante, pentru a promova interesele politice ale unui stat.

Aceste fonduri au o influenţă investiţională crescândă, datorită evoluţiei rapide a plasamentelor. Ele au ajuns la 92 miliarde în tranzacţii publice de capital social, în 2007,25 de la 3 miliarde dolari cât se înregistra în anul anul 2000.

Problemele care se pun în perioada următoare se leagă de transparenţa sau mai exact de suspiciunile create de posibila agendă ascunsă a statelor care deţin fonduri suverane. În acest sens Comisia Europeană intenţionează să propună modelul Norvegiei sau pe cel al statului Singapore ca modele consacrate, motivat de faptul că aceste state au făcut până acum dovada unei conduite exemplare în utlizarea acestui instrument financiar.

În perioada următoare o atitudine comună a statelor prin organismele internaţionale şi instituţii financiare clasice este de aşteptat să se contureze şi consolideze cu mai mare claritate. Asigurarea transparenţei utilizării fondurilor suverane de investiţii este necesară în raport cu efectele benefice ale alocării lor. Trebuie avut însă în vedere că piaţa financiară mondială este într-o continuă mişcare iar evoluţia acesteia nu este întotdeauna previzibilă iar contracararea efectelor negative necesită întotdeauna effort general.

3.1 Fondul naţional de dezvoltare al României

24 Studiu realizat de Monitor Group 25 Idem

41

Constituirea fondului naţional de dezvoltare a fost aprobată in anul 2006 prin legislaţia specifică26. Argumentele care pledau în favoarea constituirii fondului erau generate de faptul că România mai avea de privatizat o parte din sectorul de stat pe care-l deţinea iar pentru sumele obţinute se intenţiona o utilizare transparentă pe baza unor prevederi clare. Justificarea venea şi din faptul că, puterea executivă trebuia să asigure finanţarea unor proiecte ce priveau investiţii majore în infrastructură, să susţină cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri structurale, după aderarea României la Uniunea Europeană şi să asigure fondurile necesare pentru rezolvarea problemelor create de retrocedarea unor imobile.

Concluzii despre evoluţia Fondului Naţional al României, despre modul cum aceste resurse publice au fost utilizate, se pot desprinde din Raportul misiunii de audit al Curţii de Conturi a României. Documentul întocmit şi dat publicităţii a avut in vedere interesul societăţii civile faţă de maniera ineficientă in care sunt utilizate veniturile obţinute din privatizarea sectorului de stat, diverse opinii exprimate, dar şi posibile repartizări ale unor sume din acest fond pe criterii de natură politică sau pentru rezolvarea unor interese personale sau de grup.

Necesitate, surse de finanţare

Motivele constituirii acestui fond şi elementele care-l pot clasifica ca fond suveran de invesiţii cu un caracter limitat la nivel naţional, au fost:

- necesitatea asigurării prompte şi transparente, începând cu anul 2007, a finanţării proiectelor de investiţii în infrastructură, a necesităţilor provocate de retrocedarea imobiliare, ca şi pentru a se suplimenta fondurile necesare derulării unor programe/proiecte care beneficiază de finanţare din fonduri europene,

- asigurarea unui mecanism de utilizare a veniturilor încasate din procesul de privatizare.

Sursele de constituire a fondurilor provin din veniturile din privatizare existente în contul curent al Trezoreriei Statului sau în contul în valută deschis la Banca Naţională a României. Avantajele acestor surse de finanţare vin din faptul că pot fi utilizate rapid şi nu au asociate alte costuri. Sunt considerate cele mai ieftine surse de finanţare la dispoziţia Guvernului.

Mecanismul de constituire şi utilizare al FND

Fondul Naţional de Dezvoltare la dispoziţia Guvernului, se constituie pe trei componente cu următoarele destinaţii 27:

finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructură şi a altor proiecte prioritare;

26 Legea bugetului de stat pe anul 2006 şi OUG nr. 113/2006.27 O.U.G nr. 113 din 21 decembrie 2006 privind înfiinţarea Fondului naţional de dezvoltare art.1.

42

finanţarea necesităţilor care privesc retrocedarea activelor imobiliare;

suplimentarea fondurilor necesare derulării unor programe care beneficiază de finanţare din fonduri europene, inclusiv pentru prefinanţarea şi cofinanţarea acestora.

Actul normativ citat prevede o serie de reguli deosebit de clare care trebuiau respectate.

1. Finanţările din Fond se repartizează, la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, cu respectarea legii finanţelor publice.

2. Bugetele ordonatorilor principali de credite care se suplimentează cu sumele aprobate, vor fi evidenţiate distinct şi nu vor putea fi utilizate decât pentru destinaţiile pentru care au fost aprobate. Angajarea, ordonanţarea şi plăţile din aceste sume se fac în condiţiile prevederilor legislaţiei incidente28.

3. Ordonatorii principali de credite raportează lunar Ministerului Finanţelor Publice modul de utilizare a sumelor alocate.

4. Deficitul anual al bugetului de stat, rezultat din plăţile efectuate din sumele repartizate din Fondul naţional de dezvoltare, se acoperă din următoarele surse:

a) venituri din privatizare de la instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestora;

b) sume încasate din vânzarea acţiunilor rezultate din conversia creanţelor bugetului de stat;

c) sume existente în contul curent general al Trezoreriei Statului şi în contul valutar al Ministerului Finanţelor Publice, din venituri din privatizare.

Constatări și concluzii ale Raportului Curţii de Conturi

Contrar estimărilor, nivelul FND prevăzut in bugetul de stat, după rectificările bugetare anuale, a avut un trend descendent de la 600,0 milioane lei (179,8 mil. euro) in anul 2007 la 101,7 milioane lei (27,7 mil. euro) in anul 2008. Prin legile bugetare anuale au fost stabilite pentru FND valori relativ modeste, nesemnificative faţă de valoarea totală in „echivalent lei” a disponibilităţilor din privatizare de la începutul anului: 5,1% in anul 2007; 0,9% in 2008 și de la sfârșitul anului: 5,5% in 2007 și 0,9% in 2008;

28 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

43

În realizarea misiunii, la nivel central, s-au verificat șase entităţi ale administraţiei publice centrale: Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Finanţelor Publice și patru ministere iar în profil teritorial, verificările s-au efectuat in 38 de judeţe, inclusiv municipiul București. Eșantionul de audit a fost format din 94 de entităţi, selectate dintr-un număr de 140 entităţi finanţate din FND in anii 2007 și 2008.

Constatările și concluziile raportului se adresează autorităţilor publice centrale şi locale care au responsabilităţi în destionarea Fondului.

La nivel guvernamental:

infiinţarea FND nu a depășit, in practică, nivelul bunelor intenţii, căci a fost urmată de un mod de aplicare restrans, temporizat și ezitant, care a vizat mai degrabă prezervarea disponibilităţilor din privatizare, gestionate de Ministerul Finanţelor Publice, decat introducerea lor in circuitul investiţional;

nu se poate afirma că repartizarea FND a stat sub semnul risipei și al unor interese politice evidente, chiar dacă au fost constatate și unele disfuncţionalităţi, mai ales in procesul de utilizare a sumelor de către beneficiarii lor;

nu există argumente pertinente și verificabile care să certifice că programele/proiectele pentru care au fost repartizate sume din FND au fost cu adevărat prioritare, deoarece nu a fost reglementată legal o procedură unitară cu privire la modalitatea de selecţie a lor;

nu a existat suficientă preocupare pentru efectuarea, la nivelul Guvernului, a unor analize și evaluări periodice de tip feed-back asupra modului de derulare a finanţărilor din FND și de implementare a programelor/proiectelor finanţate;

Concluzia generală a misiunii de audit a fost că dezideratele pentru care a fost înfiinţat FND au fost realizate într-o manieră nesistematică faţă de nivelul așteptărilor generate de actualitatea, necesitatea și ineditul obiectivelor propuse.

La Secretariatul General al Guvernului etapele și procedurile specifice repartizării Fondului naţional de dezvoltare au fost similare cu cele pentru Fondul de rezervă bugetară și Fondul de intervenţie. Avînd în vedere importanţa şi scopul acestui fond considerăm că era nevoie de o procedură specială, restrictivă.

La Ministerul Finanţelor Publice:

Normele metodologice de aplicare a actului normativ de infiinţare a FND au fost elaborate și aprobate cu o intarziere de peste cinci luni;

44

nu au fost stabilite nici procedura și nici criteriile de fundamentare, de către MFP, a nivelului FND propus in bugetul de stat;

au fost acceptate, ca pe economii bine-venite la FND, atat renunţările ordonatorilor principali de credite, cat și sumele rămase neutilizate la sfarșitul anului, fără a fi cerute explicaţii referitoare la cauze, fără o analiză serioasă și fără a fi informat Guvernul;

nu au fost solicitate ordonatorilor principali de credite, conform legii, propuneri de alocări de sume din FND, in vederea cuprinderii acestora in proiectul bugetului de stat, alocările căpătînd un caracter subiectiv.

La ministerele beneficiare de sume repartizate din FND:

in afară de Ministerul Transporturilor, care a derulat proiecte de interes central (infrastructură rutieră și aeriană), celelalte trei ministere care au primit finanţare din FND – Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Mediului și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinţelor – au derulat programe destinate cu precădere comunităţilor locale: așezăminte culturale in mediul rural și mic urban, asigurarea surselor de apă și protecţia impotriva inundaţiilor, reabilitarea sistemelor de apă-canal și construcţia de locuinţe sociale;

propunerile de programe/proiecte destinate finanţării din FND nu au fost rezultatul unei selecţii bazate pe proceduri interne și criterii de eligibilitate, la fel și introducerea la finanţare a unor proiecte propuse de entităţi exterioare ministerelor și stabilirea cuantumurilor individuale de finanţare pe fiecare obiectiv și entitate in parte (excepţie a făcut numai programul derulat de Ministerul Culturii și Cultelor);

nerealizarea programelor finanţate, precum și neutilizarea sumelor din FND au avut drept cauză principală atat fundamentările nerealiste, cat și capacitatea tehnico-organizaţională insuficientă a unor entităţi beneficiare;

nu au fost elaborate proceduri interne specifice finanţării din FND și nici nu a fost stabilită o structură distinctă, cu sarcini și responsabilităţi precise in ce privește coordonarea și monitorizarea derulării programelor și a finanţării;

nu a existat preocupare, la nivel decizional, pentru analiza și evaluarea periodică a modului de implementare a programelor și de derulare a finanţării din FND.

La entităţile teritoriale auditate de camerele de conturi

au fost constatate unele abateri de la legalitate și regularitate, suma totală a prejudiciilor estimate fiind de 20.386 mii lei, reprezentand 3,9% din FND repartizat, in perioada 2007–2008, entităţilor din eșantionul auditat;

abaterile de la legalitate și regularitate se referă, de regulă, la plăţi nelegale sau nejustificat efectuate pentru lucrări de construcţii-montaj, la

45

neconstituirea garanţiilor de bună execuţie, la aplicarea prevederilor legale privind achiziţiile publice ș.a;

La autorităţile administraţiei publice locale:

Din această categorie fac parte primăriile care au implementat „Programul prioritar naţional pentru finalizarea lucrărilor de construcţie a așezămintelor culturale de drept public, din mediul rural și mic urban, finanţat prin Ministerul Culturii și Cultelor și Programul „Construcţii de locuinţe sociale conform Legii nr. 114/1996”, destinate cu precădere chiriașilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foștilor proprietari:

sumele solicitate de către primării nu au avut un grad suficient de certitudine, deoarece nu au fost fundamentate pe date certe;

nu in toate cazurile au fost disponibilizate la timp și utilizate efectiv sumele prevăzute in bugetele locale ca obligaţii eligibile de cofinanţare;

au existat cazuri in care sumele primite din FND au fost utilizate și pentru efectuarea altor cheltuieli legate de proiecte, dar care trebuiau suportate din alte fonduri;

nu intotdeauna primăriile au ţinut o evidenţă financiar-contabilă distinctă pentru sumele primite și utilizate din FND.

Alte disfuncţionalităţi constatate

In cazul așezămintelor culturale au mai fost constatate și o serie de alte disfuncţionalităţi manifestate după darea in folosinţă a așezămantului cultural, și anume:

nu au fost elaborate programele anuale/lunare de activitate și nu au fost asigurate din bugetul local sumele necesare pentru echipamente și dotări specifice, pentru salarizarea personalului, plata cheltuielilor de intreţinere și a utilităţilor ș.a;

locaţiile au fost utilizate și pentru alte activităţi decat cele culturale, fiind rezervate și amenajate spaţii, uneori cu titlu permanent, in detrimentul spaţiilor culturale.

Concluzia generală a auditului este că:

interesul manifestat de primării, în faza de solicitare a finanţării, s-a bazat mai mult pe dorinţa de a obţine gratuit fonduri suplimentare de la buget, decât pe locul ocupat de programele respective printre priorităţile reale de la nivel local.

repartizarea sumelor din FND nu și-a atins scopul pentru care a fost făcută,excepţie făcând sumele repartizate pentru Primăria Bacău.

Principalele recomandări ale auditului

Conform procedurii interne, instituţia de audit a făcut unele recomandări entităţilor auditate dintre care merită reţinute:

46

Recomandări la nivelul Guvernului: stabilirea unor ponderi anuale minime, faţă de disponibilităţile din privatizare, sub care să nu se situeze nivelul FND aprobat în bugetul de stat;

reglementarea legală a unei proceduri unitare cu privire la modalitatea de selecţie a programelor pentru care urmează a se repartiza sume din FND și realizarea unui portofoliu unic de programe/proiecte prioritare elaborat de un organism interministerial;

reglementarea legală a obligaţiei ordonatorilor de credite de a elabora și aproba proceduri interne specifice privind toate operaţiunile legate de FND, inclusiv stabilirea unor structuri distincte cu sarcini și responsabilităţi precise;

analizarea oportunităţii modificării/completării cadrului legal, astfel încât sumele repartizate din FND și neconsumate până la sfârșitul anului să poată fi reţinute și utilizate pentru aceeași destinaţie, iar entităţile care primesc finanţare din FND să fie obligate să ţină o evidenţă distinctă pe fiecare obiectiv, sursă de finanţare ș.a;

reglementarea procedurii de efectuare, la nivelul Guvernului, a unor analize și evaluări periodice de tip feed-back asupra modului de derulare a finanţărilor din FND.

Recomandări pentru Ministerul Finanţelor Publice:

- stabilirea și aprobarea unor criterii cuantificabile în vederea fundamentării nivelului FND propus în bugetul de stat;

- elaborarea și aprobarea unor proceduri interne distincte cu privire la gestionarea unitară a FND, inclusiv o singură structură responsabilă și o coordonare unitară;

- dispunerea de măsuri concrete, pe baza analizelor efectuate asupra cauzelor pe care le invocă ordonatorii principali de credite, atunci când renunţă sau nu utilizează sumele primite din FND;

- stabilirea unui cadru procedural cu privire la analiza, evaluarea periodică și dispunerea de măsuri cu privire la modul de derulare, coordonare și monitorizare a operaţiunilor aferente FND.

La nivel local:

47

- fundamentarea sumelor solicitate din FND se va face pe baza unor date certe din evidenţa economico-financiară și tehnic-operativă;

- elaborarea de proceduri cu privire la modul de derulare, coordonare și monitorizare a programelor finanţate din FND și a sumelor aferente;

- constituirea, la nivelul administraţiei locale, a comisiilor destinate verificării situaţiilor de lucrări și a stadiului fizic de execuţie;

- disponibilizarea la timp și utilizarea efectivă a sumelor prevăzute în bugetele locale destinate cofinanţării unor cheltuieli aferente implementării proiectelor respective;

- organizarea unei evidenţe financiar-contabile distincte pe fiecare obiectiv, sursă de finanţare ș.a;

- asigurarea resurselor necesare funcţionării obiectivelor finanţate din FND ulterior dării în folosinţă și stabilirea unui cadru procedural cu privire la analiza și evaluarea periodică a modului de implementare a programelor și de derulare a finanţării din FND.

Concluzii

Concluzia generală a misiunii de audit, faţă de multitudinea aspectelor negative procedurale constatate, a fost că dezideratele pentru care a fost înfiinţat FND au fost realizate într-o manieră nesistematică faţă de nivelul așteptărilor generate de actualitatea, necesitatea și ineditul obiectivelor propuse.

Cu toate concluziile şi recomandările raportului, în România, s-a anuntat de curînd, că se lucrează la un proiect pentru constituirea unui fond de investitii al statului prin care să fie susţinute proiectele majore de investitii. Infiintarea acestui Fond s-ar înscrie în măsurile de relansare a economiei justificat în lipsa promovării unor pîrghii economico-financiare adecvate. Practic statul vrea sa sustina economia printr-un fond suveran în condiţiile în care există constituit Fondul Naţional de Dezvoltare a cărui evoluţie este descrescătoare.

Fără îndoială, problematica fondurilor suverane (sau naţionale) de investitii este o problemă actuală care suportă diverse abordări29. Dintre statele care au fonduri suverane, exemplul pozitiv de dat este cel al Norvegiei30. Majoritatea acestor fonduri s-au constituit din surplusuri create din exploatarea unor resurse naturale sau din operaţiuni comerciale avantajoase în condiţii de creştere economică. A recurge la utilizarea unor astfel de instrumente în România este inoportun şi dificil de realizat în condiţii de recesiune economică, cu un grad de îndatorare publică în creştere, cheltuieli bugetare exagerate în

29 Vezi I. Moldovan „Studiu privind fondurile suverane de investiţii”, Rev. Transilvania nr.12 /200930 Vezi I. Moldovan “Norvegia, finantator european” Revista Transilvania nr. 9/2009

48

anumite domenii (pensii, salarizare personal bugetar s.a.) politici fiscale incoerente, nivel în scădere al investiţiilor străine directe etc.

Cel mai interesant de identificat sunt sursele de constituire a acestui fond în condiţiile în care nici un domeniu al economiei nu înregistrează performanţă. A finanţa acest fond din bugetul de stat este total neproductiv în condiţiile în care există un sistem legislativ bine conturat care reglementează procesul bugetar şi care va fi îmbunătăţit prin Legea responsabilităţii fiscale.

Dar argumentul cel mai important vine din constatările Raportului Curţii de Conturi care scoate în evidenţă că autorităţile statului nu dovedesc rigurozitate în utilizarea banului public.

Tema 4 INVESTIŢII DIRECTE ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ.

Ultimele decenii ale secolului XX au adus în atenţia statelor lumii o nouă provocare ca rezultat al căutării unor răspunsuri, al unor soluţii pentru contracararea consecinţelor negative pe care le poate avea o dezvoltare economică necontrolată.

Aceste căutări au impus un nou concept ce priveşte dezvoltarea durabilă.

Exprimat sintetic noul concept presupune dezvoltarea pe termen lung în condiţiile armonizării celor trei sisteme: social, economic şi de mediu.

Istoricul dezvoltarii durabile

Evoluţia cercetărilor legate de dezvoltarea durabilă a fost determinată de analiza problemelor globale cu care se confruntă omenirea, analize ce au făcut obiectul unor rapoarte interdisciplinare de geniul celor emise de (Clubul de la Roma, documentaţii ale ONU, sau alte organisme ale societăţii civile).

Un prim astfel de eveniment a fost Conferinţa ONU asupra Mediului de la Stockholm din anul 1972 unde s-a pus accentul pe probleme de mediu natural, sănătate umană din perspectiva om – natură în viziune ecologică.

In anul 1983 , isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare(WCED) condusa de Gro Bruntland , dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

Doi ani mai tarziu , este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta.

49

In anul 1987 , la un an dupa catastrofa de la Cernobal , apare asa-numitul Raport Brundtland , al WCED , cu titlul “Viitorul nostru comun” care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile(“sustainable devolepment”):”Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Comisia constata in raportul sau faptul ca ajutoarele de dezvoltare nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele ce urmeaza sa apara.Este necesara , se mai spune , o schimbare a stilului de viata distructiv adoptat de statele industriale din nord , de exemplu prin diminuarea consumului pe cap de locuitor de energie , apa,minerale si alte resurse naturale.Ajutorul pentru dezvoltare nu ar mai trebui folosit la exploatarea resurselor de materii prime,iar tehnologiile ecologice,precum combinatiile moderne de carbune si gaz, instalatiile de purificare,precum si tehnica de reciclare a deseurilor ar trebui raspandite la scara mondiala.

In finalul raportului Comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile.

Concluziile comisiei s-au constituit în Raportul Brundtland, în care se instituia necesitatea unui „alt tip de dezvoltare” capabil să asigure pe termen lung creşterea economică, îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi conservarea resurselor naturale.

Raportul Brundtland identifică problemele de mediu care ameninţă direct dezvoltarea statelor: creşterea demografică excesivă, despăduririle şi păşunatul excesiv care provoacă deşetificări, distrugerea pădurilor tropicale, exploatarea combustibililor fosili şi despăduririle care produc efectul de seră, ploile acide, eroziunea stratului de ozon al atmosferei etc.

Problemele prezentate mai sus trebuie analizate în contextul în care, statele dezvoltate care reprezintă 26% din populaţia globului produc şi consumă 80% din resursele mondiale de energie, petrol şi hârtie şi 40% din producţia alimentară.

În aceste state chiar dacă se produc dezechilibre ambientale ele pot fi şi remediate, în timp ce în statele în curs de dezvoltare se pune problema supravieţuirii şi asigurării unor nevoi esenţiale.

Evoluţia conceptului a fost marcată de alte două sesiuni internaţionale de prestigiu, Conferinţa ONU asupra Mediului şi Dezvoltării desfăşurată la Rio de Janerio în anul 1992 şi Conferinţa de la Johannesburg din anul 2002 au impus o definire mai largă dezvoltării durabile şi anume aceea : „ a trăi echilibrat în limitele impuse de natură”.

Rezultatele directe ale Conferinţei de la Rio s-au concretizat în două declaraţii de principiu: „Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi dezvoltării”, şi „Declaraţia asupra pădurilor”, două acorduri internaţionale care au caracter de lege „Convenţia asupra modificărilor climatice” şi „Convenţia asupra Biodiversităţii” şi un plan de acţiune Agenda 21.

50

Domeniile de interes ale Agendei 21 sunt: Comerţul mondial, evoluţia demografică mondială, cooperare internaţională, aşezări umane durabile.

Din perspectiva aşezărilor umane durabile, vectorii de interes sunt: mediul urban, utilizarea materialelor de construcţie locale, randamentul energetic al construcţiilor, energii regenerabile, eficienţa transportului public în defavoarea celui individual, proiecte private şi publice de restructurare urbană, dezvoltare aşezări urbane mici.

În Uniunea Europeană s-a pus problema dezvoltării durabile cu ocazia încheierii Tratatului de la Maastricht, semnat în februarie 1992. La art. 2 se propune ca obiectiv principal promovarea unei dezvoltări durabile care respectă mediul iar la art. 3 promovarea de politici ambientale în scopul protejării mediului.

De altfel, Uniunea Europeană şi-a creat un organism propriu de monitorizare a politicilor ambientale Agenţia Europeană de Mediu (E.E.A.) cu sediul la Copenhaga. Pe baza datelor furnizate de Agenţie a fost fundamentat al V-lea program cadru intitulat „Către o dezvoltzare durabilă”.

S-au delimitat domeniile de acţiune la nivel local: energie, transporturi, industrie, agricultură şi silvicultură, gestionarea şi organizarea spaţiului, educaţie, managementul dezastrului.

Pentru a se asigura eficienţa acestor domenii de acţiune se impune participarea autorităţilor publice de la toate nivelurile: internaţional, european, regional, prin formarea unor mecanisme legislative şi instituţionale precum şi prin asigurarea surselor financiare necesare.

La fel de important este şi formularea unui plan naţional însoţit de politici sectoriale integrate unei politici ambientale naţionale.

Raportul Brundtland şi Declaraţia de la Rio au stabilit principiile dezvoltării durabile dar o prezentare mai concentrată a acestora o face Banca Mondială. Aceste principii se regăsesc în metodologiile de elaborare a strategiilor de dezvoltare durabilă.

Sunt definite trei principii:

1. Principiul protecţiei sănătăţii oamenilor, plantelor, conservarea biodiversităţii şi a peisajului natural, într-o viziune de lungă durată;

2. Principiul eficienţei capitalului natural, uman, financiar şi a acumulărilor antropice (infrastructurii existente);

3. Principiul corectitudinii şi echităţii între generaţii, în interiorul aceleaşi generaţii şi între ţări.

51

Problema dezvoltării durabile este deosebit de importantă şi la începutul mileniului trei, obiectivele ei fiind: dezvoltarea economică sustenabilă, asigurarea calităţii vieţii pentru întreaga populaţie, protecţia mediului înconjurător.

În acest context, dezvoltarea durabilă trebuie definită ca o nouă atitudine pentru viitor, care susţine dezvoltarea şi progresul uman, pe termen lung prin armonizarea dezvoltării economico-sociale cu mediul înconjurător.

Conceptul de dezvoltare durabilă

Termenul "durabilitate" provine din domeniul silviculturii, desemnând proceduri conform cărora capacitatea de producţie a pădurilor şi lemnul recoltat se află în echilibru, astfel încât, pe termen lung, să poată fi recoltat cât mai mult material lemnos, dar, în acelaşi timp, pădurile să nu aibă de suferit de pe urma defrişărilor. Astfel, nu trebuie să tăiem mai mulţi copaci decât pot fi cultivaţi prin replantare. Putem astfel formula următoarea maximă: Să trăim din produţie, nu din substanţă!

Conceptul de durabiliate desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economica,al caror fundament il reprezinta in primul rand asigurarea unui echilibru intre aceste sisteme socio-economice si elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) in raportul “Viitorul nostrum comun”,cunoscut si sub numele de raportul Brundtland”dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului,fara a compromite pozibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi”.

Desi initial dezvoltarea durabila s-a vrut a fi o solutie la criza ecologica determinată de exploatarea excesivă a resurselor si degradarea continuă a mediului,in prezent obiectivul dezvoltarii durabile este preocuparea pentru dreptate si echitate intre state, nu numai intre generatii.

Despre dezvoltarea durabilă există exprimări diverse:

“Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului, in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg- prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor, biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza… Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice”.31

“Cuvantul durabil (de sustinere) are radacini in limba latină, subtenir insemnînd “a stavili/retine” sau “a sprijini de jos”. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos-de catre

31 William D. Ruckelshaus, “Toward a Sustainable World,” Scientific American, September 1989

52

locuitorii actuali si viitori. Unele locuri, prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice, culturale si poate spirituale, inspiră oamenii să aibă grij de comunitatea lor. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)”32.

Obiectivele Uniunii Europene ce privesc dezvoltarea durabilă

Obiectivele generale incluse în Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene sunt:

Limitarea schimbărilor climatice si a costurilor si efectelor sale negative pentru societate si mediu

Asigurarea că sistemul de transport satisface nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societatii si mediului.

Promovarea modelelor de productie si consum durabile

Îmbunatatirea managementului si evitarea supraexploatarii resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor.

Promovarea unor politici de sănătate publice echitabile, imbunatatirea protectiei impotriva amenintarilor viitoare asupra sănătăţii.

Creerea unei societăţi a includerii şi securităţii sociale prin luarea in considerare a solidaritatii intre si in cadrul generatiilor, menite a creste calitatea vietii cetatenilor ca o preconditie pentru pastrarea bunastarii individuale.

Promovarea activă a conceptului de dezvoltare durabilă pe scară largă, asigurarea că politicile interne si externe ale UE sunt in accord cu dezvoltarea durabila si angajamentele internationale ale acesteia.

Criterii de evaluare a dezvoltării durabile

Faţă de preocupările ce privesc conceptual dezvoltarea durabilă, lucrurile au intrat în sfera pragmatismului . În acest sens s-au identificat nu mai puţin de 22 de criterii de evaluare a dezvoltării durabile după cum urmează:

1. Calitatea vieţii;

2. Gradul de asigurare al hranei;

3. Apă potabilă suficientă;

4. Salubrizare corespunzătoare;32 Muscoe Martin, “A Sustainable Community Profile,” from Places, Winter 1995.

53

5. Oportunităţi de educaţie;

6. Egalitate între sexe;

7. Calitatea aerului

8. Calitatea apelor de suprafaţă;

9. Calitatea pământului;

10. Guvernare bună;

11. Şomaj;

12. Creşterea populaţiei;

13. Distribuţia veniturilor;

14. Datoria publică;

15. Reciclarea deşeurilor;

16. Folosirea resurselor regenerabile în special apa;

17. Consumul de energie regenerabilă;

18. Starea pădurilor;

19. Conservarea biodiversităţii;

20. Emisiile de gaze cu efect de seră;

21. Efectelc ecologice;

22. Cooperare internaţională.

Pe baza acestor criterii de evaluare, care arată nivelul dezvoltării durabile într-o societate (stat) se alcătuieşte indexul „societăţii durabile”. Analiza atentă a acestui nivel, oferă concluzii asupra domeniilor în care trebuie să se intervină.

Indexul a fost lansat pentru prima dată în anul 2006 în Olanda cînd au fost analizate pe baza criteriilor prezentate mai sus 250 de state, printre care şi România.

Pentru România care a ocupat locul 82 (Olanda 12), cele mai ridicate punctaje au fost obţinute la: hrană suficientă, egalitate de sex, datoria publică, creşterea populaţiei şi cooperare internaţională. Cel mai scăzut punctaj s-au primit la reciclare deşeuri, consum de de energie regenerabilă, calitate apă de suprafaţă şi salubritate.

Procesul de evaluare parcurge trei etape. În prima etapă se colectează şi procesează datele, în a doua etapă au loc întâlniri şi ateliere de lucru cu factori de opinie: politici, instituţii interesate, parteneri din societatea civilă care au capacitate de analiză faţă de rezultatele obţinute referitor la indicatorii de evaluare.

54

În ultima etapă au loc desiminarea informaţiilor obţinute în cadrul unei conferinţe cu scopul sensibilizării factorilor de decizie.

Economia de piaţă şi dezvoltarea durabilă

Există opinii după care, durabilitatea şi capitalismul - cel puţin în forma sa curentă - sunt incompatibile în ceea ce priveşte obiectivele şi principiile care le conduc.

Este cunoscută opinia exprimată de specialistul în psihanaliză şi socio-psihologie, Erich Fromm33, care dă următorul diagnostic:

Capitalismul modern are nevoie de oameni care să funcţioneze, în număr mare, fără probleme, care să dorească să consume din ce în ce mai mult (...). El are nevoie de oameni, care să creadă despre sine că sunt liberi şi independenţi şi care să pretindă că, în ceea ce îi priveşte, nu există nici o autoritate care să îi conducă, nici un fel de principii şi nici o conştiinţă - şi care să fie gata, în ciuda acestui fapt, să se lase conduşi în a face lucrurile care se aşteaptă de la ei, şi care să se integreze fără probleme în maşinăria socială (...). Şi care ar fi rezultatul? Omul modern se înstrăinează de sine, de semenii săi şi de natură (...)". El "îşi surmontează ... disperarea inconştientă prin cultivarea propriilor plăceri (...), şi, în plus, prin plăcerea de a-şi putea cumpăra permanent lucruri noi, pe care să le înlocuiacă în curând cu altele (...). Caracterul nostru este astfel constituit, în a ne deschide în faţa acestor schimbări, în a achiziţiona lucruri, în a face comerţ şi a consuma. Absolut toate bunurile noastre - fie ele spirituale sau materiale - devin obiecte de schimb şi de consum."

Având în vedere efortul de a se aborda o dezvoltare durabilă, această analiză poate fi considerată corectă. Gândirea exclusiv economică consideră de multe ori greţit că toate problemele îşi găsesc rezolvare prin creştere economică. Faţă de această atitudine, mai noile reguli impuse de dezvoltarea durabilă se impun cu greutate.

Problema principală a dezvoltării durabile este, după fizicianul Fritjof Capra34, faptul că nu se renunţă la principii depăşite, date de o imagine mecanistă a vieţii, bazată pe fizica lui Newton. Capra descrie această paradigmă în lucrarea sa "The Turning Point" (1982) după cum urmează: Imaginea sau paradigma care pare acum să pălească încetul cu încetul, a predominat în cultura noastră vreme de mai multe secole, influenţând în tot acest timp întreaga lume. Ea cuprinde o serie de idei şi valori, printre care şi concepţia conform căreia universul ar fi un sistem mecanic, bazat pe o fundaţie pur materială; imaginea corpului omenesc ca o maşinărie; înţelegerea vieţii în societate ca o luptă permanentă pentru supravieţuire; încrederea într-un progres material nelimitat prin creşterea economică şi tehnică; şi - nu în ultimul rând! - credinţa că o societate, în care femeile sunt inferioare bărbaţilor la toate nivelele, se bazează pe o lege fundamentală a

33 Erich Fromm, "Die Kunst des Liebens" ("Arta de a iubi"), München 2000, p. 100-102]34 Fritjof Capra, Wendezeit. Bausteine für ein neues Weltbild, prefaţă la ediţia germană, München 1991, p. IX

55

naturii. Toate aceste idei s-au dovedit a fi, în ultimele decenii, extrem de limitate, fiind astfel nevoie să fie reformulate într-un mod cu totul radical."

Această reformulare va trebui să urmeze o nouă paradigmă, ideologia holistă sau ecologistă. Capra mai foloseşte în acest sens şi termenul de "gândire sistemică": "În ştiinţele naturale, teoria sistemelor vii, dezvoltată în ultimele decenii, pune la dispoziţie cadrul ştiinţific ideal în vederea formulării noii gândiri ecologiste (...).

Centrul aceastei abordări sistemice este convingerea că întregul este întotdeauna altceva decât suma părţilor componente. După aceste teorii, doar acele măsuri ar trebui să fie considerate acceptabile, care sunt şi durabile şi care nu afectează sistemele vii. În acest sens, această nouă paradigmă ecologică constituie un fundament ideal pentru dezvoltarea durabilă. Figura de mai jos schiţează felul în care se presupune că se vor schimba valorile ca urmare a aplicării acestei paradigme.

Piedici şi riscuri în calea adoptării unui comportament durabil, ecologic35

Probleme la nivelul conştientizării: problemele de mediu nu pot fi aflate în mod direct

Probleme la nivelul informării: relaţiile cauzale sunt greu de realizat

Probleme la nivelul emoţional: temeri, suprimări, scuze

Probleme la nivelul mediatizării: lipsa informaţiilor şi imaginilor clare

Bariere antropologice: Civilizarea ecologică se află într-un conflict clar cu modelele elementare de comportament

Bariere socio-culturale: Comportamentul ecologic nu este decât cu greu compatibil cu valorile existente

Problema cauzată de pasarea responsabilităţilor: dilema socio-ecologică (Allmende-Klemme)

Problema privind perspectiva temporală în sensul că indivizii nu percep de regulă consecinţele negative unui comportament excesiv de prudent.

Protecţia mediului - un risc ce trebuie reconsiderat

Identificarea unor probleme globale ca schimbarea climei dau o nouă dimensiune dezvoltării durabile. De exemplu, în timp ce problemele de mediu existente sunt cauzate în principal de către statele dezvoltate, repercusiunile, precum formarea deşerturilor sau apariţia unor evenimente meteorologice extreme, vizează în mod supra-proporţional pe cele mai puţin dezvoltate. Toate acestea pot duce până la ameninţarea existenţei a unui

35 din: Horst Neumann, Agenda 21. Aspekte einer nachhaltigen Entwicklung; în: Politik & Unterricht 4/1999, p. 21

56

număr mare de mici state insulare, care vor pieri de pe hartă dacă nivelul mărilor va continua să crească.

Exemplul elocvent sunt emisiile de dioxid de carbon din statele dezvoltate, prezentate mai jos:

Riscurile generate de protecţia mediului apar şi se manifestă la nivel local dar se cuantifică, se evaluează şi produc consecinţe dacă nu sunt stopate la timp la nivel global. Experienţa ultimelor două decenii ale secolului xx a arătat că resurse naturale ca: apa, lemnul, petrolul, minereurile etc., suprafeţele construibile destinate aşezărilor şi infrastructurii, ariile naturale, depresiunile (sol, mări, atmosferă) reclamă exploatare responsabilă în condiţiile în care acestea nu sunt inepuizabile şi nu sunt uniform repartizate la nivel mondial.

Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă

Incepînd cu noiembrie 2008, România a construit o Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabilă, elementul definitoriu al acesteia fiind racordarea deplină la o nouă filosofie a dezvoltarii, caracteristică Uniunii Europene.

Se porneşte de la constatarea ca, la sfarsitul primului deceniu al secolului XXI, după o tranzitie prelungită la democratia pluralista si economia de piata, România mai are de recuperat decalaje considerabile fata de celelalte state membre ale Uniunii Europene,

57

simultan cu insusirea si transpunerea in practica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in contextul globalizarii.

Cu toate progresele realizate in ultimii ani, este o realitate ca România are incă o economie cu o infrastructură modestă, bazata pe consumul intensiv de resurse, o administratie a cărei capacitate trebuie serios îmbunătăţită sub aspect instituţional şi al resurselor umane dar beneficiază de un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni ireversibile.

Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă dă o viziune a dezvoltarii Romaniei in perspective urmatoarelor două decenii, cu obiective care depăşesc durata ciclurilor electorale si riscul unor politici conjuncturale, pe trei orizonturi de timp:

- Orizont 2013: Incorporarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei;

- Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al statelor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile;

- Orizont 2030: Apropierea semnificativă a Romaniei de nivelul mediu din acel an al statelor UE.

Indeplinirea acestor obiective strategice trebuie să asigure, pe termen mediu si lung, creştere economică si reducerea decalajelor economico-sociale dintre Romania si celelalte state membre ale UE.

Directiile principale de actiune, pe sectoare şi orizonturi de timp sunt:

    * Corelarea obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investitionale in profil inter-sectorial si regional, cu potentialul si capacitatea de sustinere a capitalului natural;

    * Modernizarea sistemelor de educatie si formare profesionala, sanatate publica si servicii sociale, tinand seama de evolutiile demografice si de impactul acestora pe piata muncii;

    * Folosirea generalizata a celor mai bune tehnologii existente, din punct de vedere economic si ecologic, in deciziile investitionale; introducerea ferma a criteriilor de eco-eficienta in toate activitatile de productie si servicii;

    * Anticiparea efectelor schimbărilor climatice si elaborarea din timp a unor planuri de masuri pentru situatii de criza generate de fenomene naturale sau antropice;    * Asigurarea securitatii si sigurantei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale Romaniei, fara a face rabat de la exigentele privind mentinerea fertilitatii solului, conservarea biodiversitatii si protejarea mediului;

58

    * Identificarea unor surse suplimentare de finantare pentru realizarea unor proiecte si programe de anvergura, in special in domeniile infrastructurii, energiei, protectiei mediului, sigurantei alimentare, educatiei, sanatatii si serviciilor sociale;

    * Protectia si punerea in valoare a patrimoniului cultural si natural national; racordarea la normele si standardele europene privind calitatea vietii.

Pentru ducerea la indeplinire a obiectivelor si măsurilor formulate in Strategie, putere executivă are obligaţia de a stabili mecanismele de implementare, monitorizare si raportare la nivelul autoritatilor publice precum si cele de consultare a societatii civile si a cetăţenilor pe intreg parcursul procesului. Din anul 2009 a inceput procesul de reevaluare complexă a documentelor programatice, strategiilor si programelor nationale, sectoriale si regionale pentru a le pune de acord cu principiile si practicile dezvoltarii durabile si cu evolutia dinamica a reglementarilor UE.

Planul local de dezvoltare durabilă

Capitolul 28 al Agendei 21 din cadrul Conferintei de la Rio este dedicat nivelului regional “Agenda 21 locala”.Prin intermediul ei s-a raspîndit la nivelul comunităţilor din intrega lume chemarea la initierea unui dialog cu cetatenii,pentru a identifica stategii potrivite pentru dezvoltarea durabilă. Demersul are în vedere că, o dezvoltare durabila trebuie sa aiba loc acolo unde traiesc oamenii, unde merg la cumparaturi, unde sunt create locuri de munca,unde sunt construite scoli si locuinte,adica la nivelul localităţilor.

Astfel s-a nascut ideea Agendei 21 locale reprezentate schematic mai jos sub aspectul procedurilor şi obiectivelor de urmat.

59

Fiecare comunitate, judeţ, municipiu, oraş, comună sau sat aparţinător trebuie să-şi găsească propriul mod de acţiune, care schematic ar putea fi reprezentat astfel:

Cerinţele care trebuie îndeplinite pentru întocmirea unei Agende 21 Locale ar putea fi:

participarea administraţiei locale;

participarea populaţiei şi în special a femeilor şi tinerilor, a ONG-urilor şi economiei;

activitatea de planificare şi de discuţii pe termen scurt, care să urmărească o linie integratoare, cuprinzând aşadar aspecte de ordin ecologic, economic şi social;

realizarea unui program de acţiune, asupra căruia toţi participaţii să fie de acord (consens) şi care să se orienteze după principiul dezvoltării durabile;

cunoaştere reciprocă a participanţilor, însuşirea politicilor propuse (cooperare şi consens);

stabilirea unui mod de urmărire a obiectivelor asumate care va fi verificat permanent prin intermediul unor indicatori simpli şi clari.

Tema 5 PLANIFICAREA ŞI BUGETAREA MULTIANUALĂ A INVESTIŢIILOR DE CAPITAL

OBIECTIVE:

- Cunoaşterea avantajelor pe care le pot avea titularii de investiţii ca urmare a unui proces de planificare judicios aplicat

- Stabilirea paşilor de urmat în planificarea investiţiilor

- Prezentarea unui ghid de utilizare pe fiecare pas în parte

5.1 Cadrul general de abordare

60

Legislaţia specifică în domeniul finanţelor publice36, stabileşte cerinţele referitoare la informaţiile financiare şi nefinanciare pe care trebuie să le conţină programele de investiţii pentru a fi aprobate. Planificarea multianuală a investiţiilor publice a căpătat consistenţă şi rigurozitate în condiţiile integrării României în Uniunea Europeană şi ca urmare a noilor reglementări de ordin fiscal/bugetar, ca urmare a apariţiei Legii privind responsabilitatea fiscală37.

Principalele prevederi ale Legii responsabilitatii fiscale, cu trimitere la subiectul abordat, se referă la următoarele restricţii :

Interdictia majorării cheltuielilor de personal cu 6 luni inainte de alegeri prezidentiale sau parlamentare;

Cheltuielile de personal nu pot fi majorate prin rectificări bugetare;

Sumele alocate pentru investitii nu vor putea căpăta alte destinaţii;

Institutiile publice vor avea stabilite limite de cheltuieli multianuale;

Pînă la 30 mai a fiecărui an, Guvernul va trebui sa elaboreze o Strategie fiscal-bugetara pentru urmatorii trei ani;

S-a infiinţat Consiliul Fiscal, menit sa asigure calitate prognozelor macroeconomice si bugetare;

Premierul si ministrul finantelor vor semna o declaratie de raspundere pentru evaluărle bugetare incluse in Strategie;

Cu 60 de zile inaintea alegerilor generale liderii partidelor politice pot solicita premierului sau Consiliului Fiscal calcularea impactului financiar al politicilor propuse în agendele electorale;

Acestor cerinţe legiferate, le răspunde un set de instrumente de programare multianuală, denumit "CIP Toolkit", care se bazează pe următoarele documente şi metode:

Manualul de planificare şi bugetare a Investiţiilor de capital;

Modele de dispoziţie de constituire a grupului de lucru şi a planului de acţiune ;

Analiza sistemului informaţional al activităţii de planificare multianuală a investiţilor de capital, şi proiectul de regulament ;

Aprobarea şi implementarea formularelor şi a instrucţiunilor;

36 Legea 500/2002 privind finanţele publice şi Legea 273-2006 privind finanţele publice locale37 Legea 69/2010

61

Planificarea financiară

Stabilirea criteriilor pentru analiza şi prioritizarea proiectelor;

Participarea cetăţenilor ( a beneficiarilor) în procesul de luare a deciziilor de investiţii.

Setul de instrumente este propus de către specialiştii GRASP („Governance reform and Sustainable Partnerships” – Reforma administraţiei publice locale prin parteneriate durabile) urmare programelor de asistenţă derulate sub autoritatea Agenţiei Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internaţională – USAID).

Planificarea multianuală a investiţiilor vine să răspundă unui demers care urmăreşte intrarea în practica curentă a întocmirii programelor multianuale şi a bugetelor de investiţii, în condiţiile în care, procesul şi metodologia de planificare a investiţiilor are efect benefic procesului administrativ.

Schema de planificare prezentată în acest capitol are la bază experienţa acumulată în gestionarea investiţiilor din municipii din România, modele de lucru din Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, strategii de dezvoltare regională şi locală, programe ale agenţiilor de dezvoltare din ţară şi internaţionale.

Avantajele planificării investiţiilor de capital

Planificarea investiţiilor de capital oferă administraţiilor care utilizează acest instrument următoarele avantaje:

1. asigură dezvoltarea locală durabilă a localităţilor, prin elaborarea unor programele locale de infrastructură ( de sistenţă socială, de educaţie, de transport, de gestionare a deşeurilor, pentru reţele de alimentare cu apă şi canalizare, etc);

2. pune în relaţie directă, investiţiile publice cu programele de dezvoltare ale operatorilor economici ;

3. corelează obiectivele de dezvoltare ale unei comunităţi cu capacitatea financiară a acesteia , pe baza programării financiare;

4. ajută la stabilirea priorităţilor dintre nevoile de investiţii prezente şi viitoare, în raport cu potenţialul financiar;

5. asigură informarea locuitorilor asupra nevoilor şi obiectivelor de investiţii, contribuie la formarea susţinerii publice pentru proiectele de investiţii;

6. consolidează credibilitatea financiară (bonitatea) şi asigură stabilitatea prin controlul impozitelor, evitând, astfel, împrumuturile neanticipate şi maximizând paleta opţiunilor financiare alternative;

7. identifică sursele cele mai eficiente şi mai economice de finanţare a obiectivelor de investiţii;

62

Documentul rezultat în urma acestui proces de planificare este planul investiţiilor de capital, ca instrument de management la îndemâna administraţiilor publice locale care dobândeşte legitimitate şi prin girul cetăţenesc.

Componentele setului de instrumente "CIP Toolkit" pot fi utilizate şi de către serviciile, compartimentele, direcţiile şi regiile subordonate autorităţilor publice locale şi chiar în sectorul privat.

Perioada de timp necesară

Durata de elaborare a primului plan multianual diferă de la o administraţie la alta, având ca variabile dimensiunile municipalităţii, gradul de deschidere a decidenţilor locali, omogenitatea, calificarea şi disponibilitatea componenţilor grupului de lucru. Practica a arătat că perioada necesară pentru acoperirea întregului proces se întinde pe durata a 5-7 luni dintr-un an bugetar.

Domenii de aplicabilitate, resurse necesare

Bazat pe nevoia identificată la nivelul fiecărei administraţii publice locale pentru eficientizarea gestionării fondurilor destinate investiţiilor, şi având în vedere precizările OUG 34/2006 privind întocmirea programelor de investiţii pe 3 ani ca anexă la proiectul de buget, „CIP Toolkit" poate fi utilizat de către toate administraţiile publice locale indiferent de dimensiune, dar şi de către serviciile, compartimentele, direcţiile şi regiile subordonate autorităţilor publice locale.

Principala resursă utilizată în derularea procesului de planificare este cea umană. Abordarea propusă de specialiştii GRASP presupune în primul rând constituirea unui grup de lucru interdisciplinar cu o componenţă care să acopere domeniile specifice autorităţilor publice locale: buget, tehnic-investiţii, urbanism şi dezvoltare strategică, taxe şi impozite locale, patrimoniu, programe internaţionale, managementul resurselor umane.

Resursele financiare necesare procesului, în afara celor alocate salariilor şi drepturilor care decurg din lucrul peste program, se limitează la costuri de funcţionare şi costuri de organizare a unor evenimente cu caracter public (audiere publică, tipărire de chestionare şi operarea acestora, publicitate, tipărituri şi distribuţie).

Mai trebuie avut în vedere asigurarea cu calculatoare şi echipamente de informatică la un nivel minimal pentru utilizarea modelelor de calcul puse la dispoziţie de GRASP, asigurarea unor condiţii de publicitate şi informare a cetăţenilor cerute de altfel prin lege.

5.2. ISTORICUL ŞI OPORTUNITATEA ACTIVITĂŢII DE PROGRAMARE MULTIANUALĂ

63

Programul GRASP („Governance reform and Sustainable Partnerships” – Reforma administraţiei publice locale prin parteneriate durabile) a propus, începând cu iulie 2003, pachete de asistenţă tehnică pentru planificarea şi bugetarea investiţiilor de capital şi a asistat administraţiile publice locale38 în implementarea acestor instrumente la nivel local. S-a răspuns astfel la nevoile identificate la nivelul administraţiilor publice locale privind managementul financiar şi, în mod deosebit, eficientizarea gestionării fondurilor destinate investiţiilor.

Programul multianual de investiţii pune în evidenţă nevoia de a corela sursele de finaţare cu proiectele de investiţii, opinia cetăţenilor, a beneficiarilor directi si indirecti, cu decizia aleşilor locali, cu regulamentele locale şi cu structura organizaţională.

Un principiu care trebuie respectat în utilizarea banilor publici este obţinerea unei valori cît mai mari pentru fiecare leu investit, maximizarea rezultatelor economice şi sociale. Pentru atingerea acestui deziderat, modelul de programare multianuală a investiţiilor propune parcurgerea unor paşi, care vizează identificarea problemelor cu care se confruntă comunitatea, definirea clară a scopului şi obiectivelor de atins, a soluţiilor alternative şi evaluarea acestora comparând costurile cu beneficiile.

Programarea multianuală a investiţiilor se dovedeşte oportună prin faptul că:

- Se creează premisele folosirii resurselor financiare în mod consecvent şi coerent.

- Se stabileşte legătura dintre strategia de dezvoltare şi bugetele anuale, dintre programarea financiară şi cea de execuţie a obiectivelor de investiţii.

- Se stabilesc fundamentat priorităţile de investiţii , aspect ce contribuie la atingerea obiectivelor strategice ale comunităţii. Metodologia utilizată înlătură subiectivismul. Includerea în program a proiectelor de investiţii implică în mod obligatoriu identificarea resurselor de finanţare, ca urmare a unui exerciţiu de prognoză bugetară. în practica curentă, pentru a putea reflecta toate schimbările ce apar inerent de-a lungul unei perioade de timp mai întinse, programul se actualizează anual.

- Asigură colaborarea departamentelor implicate în procesul de planificare.

38 Începând cu luna noiembrie 2003, 13 administraţii publice locale au solicitat sprijin pentru derularea procesului de

planificare a cheltuielilor de capital pe modelul propus de specialiştii GRASP. În luna iunie 2004, toate cele treisprezece autorităţi publice locale aveau elaborat planul multianual. Zece dintre acestea au supus planul multianual dezbaterii şi aprobării consiliilor locale. Toate planurile multianuale au fost aprobate de consiliile locale, iar celelate trei au fost aprobate de către primarul în exerciţiu. Acoperind o paletă largă de administraţii publice, de la nivelul consiliilor judeţene, municipii şi oraşe până la comune, prin asistenţa tehnică oferită, GRASP a evidenţiat potenţialul local pentru investiţii publice în următorii 5 ani şi a reuşit să determine un nou mod de lucru, pentru planificarea investiţiilor.

64

- Planificarea şi bugetarea investiţiilor ca practică presupune şi face posibilă ajustarea şi aprobarea anuală a planului prin intermediul unui regulament local.

- Aprobarea planului multianual de investiţii şi a regulamentului de către consiliul local asigură sustenabilitatea lui.

5.3. GHIDUL DE UTILIZARE A SETULUI DE INSTRUMENTE GRASP „CIP Toolkit”

Respectare modelului de planificare multianuală a investiţiilor propus de GRASP, presupune parcurgerea a 12 paşi:

PASUL 1Determinarea structurii organizaţionale

PASUL 2 Stabilirea politicilor si a modului de lucru

PASUL 3Elaborarea formularelor şi a instrucţiunilor

PASUL 4 Evaluarea nevoilor de investiţii

PASUL 5 Analiza capacităţii financiare

PASUL 6 Pregătirea cererilor de proiecte

PASUL7. Analiza cererilor de proiecte

PASUL 8 Stabilirea priorităţilor PASUL 9 Evaluarea opţiunilor financiare

PASUL10. Întocmirea programului şi bugetului de investiţii

PASUL 11Publicarea proiectului Planului de Investiţii de Capital

PASUL 12. Aprobaarea planului şi a bugetului de investiţii

Parcurgerea fiecărui pas presupune realizarea unor activităţi specifice.

1. Determinarea structurii organizaţionale

Parcurgerea acestui pas presupune constituirea unui grup de lucru interdisciplinar cu o componenţă care să acopere domeniile de activitate specifice autorităţilor publice locale: buget, tehnic-investiţii- patrimoniu, urbanism şi dezvoltare strategică, programe cu finanţare internaţională, managementul resurselor umane, etc.

Componenţa grupului de lucru se stabileşte de către ordonatorul de credite şi depinde de structura organizaţională a instituţiei. Este recomandat ca structura grupului de

65

lucru să fie suficient de flexibilă şi uşor de coordonat (7-11 funcţionari publici cu funcţii de decizie).

Grupul de lucru va pregăti planul de lucru cu responsabilităţi, termene şi rezultate aşteptate.

Rezultatele cheie sunt:

• Dispoziţie pentru stabilirea grupului de lucru;

• Planul de acţiune pentru grupul de lucru, aprobat de către ordonatorul de credite;

• Seminar pentru înţelegerea procesului de planificare şi bugetare a investiţiilor de capital de către grupul de lucru .

2.Stabilirea politicilor

În acest pas se vor face cunoscute politicile publice în general, cele financiare în special promovate la nivel naţional (ex, PNDI) şi local în domeniul investiţiilor publice. Pentru eficientizarea cunoaşterii acestora va fi analizat sistemul informaţional. Utilizarea unui chestionar de evaluare poate fi eficientă pentru a fundamenta propunerile de îmbunătăţire a sistemului informaţional existent.

Rezultate cheie pentru pasul 2:

• Cunoaşterea orientărilor de politică financiară neformalizate printr-un enunţ explicit al ordonatorului de credite;

• Colectarea unor observaţii şi propuneri pentru îmbunătăţirea sistemului informaţional.

3. Elaborarea formularelor şi instrucţiunilor -

Grupul de lucru va stabili calendarul activităţilor şi şi va elabora formularele necesare, astfel încât acestea să satisfacă cerinţele aşteptate , respectiv, formulare tip cerere-de-proiect şi tip centralizator, cu posibilitatea ca acestea să fie standardizate.

Rezultate cheie pentru pasul 3:

• Elaborare modele de formulare şi instrucţiuni;

• Stabilire calendar de implementare a activităţilor aferente planificării.

Evaluarea nevoilor de investiţii –

Activităţile din acest pas se realizează prin verificarea informaţiilor privitoare la evaluarea activelor din patrimoniu şi a propunerilor de viabilizare a stării lor. Aspectele de urmărit vor rezulta din master plan-uri,

66

din studii de oportunitate sau de fezabilitate, din informaţii privind standardele serviciilor publice furnizate precum şi din sondaje de opinie.

Rezultate cheie pentru pasul 4:

• Obţinerea unor liste provizorii, actualizate, cu proiectele de investiţii care necesită intervenţie.

4. Analiza capacităţii financiare –

În acest pas se realizează analiza capacităţii financiare a unităţii administraţiei publice locale, a capacităţii de finanţare a unor viitoare proiecte de investiţii de capital.

Aspectele vizate sunt:

- estimarea pe 3 - 5 ani a veniturilor şi ,a cheltuielilor;

- proiecţia pe 3-5 ani a viitoarelor surse de venituri, cheltuieli, rezerve curente;

- analiza capacităţii de îndatorare şi a serviciului datoriei publice, a datoriilor suprapuse, dacă este cazul, provenind din altă categorie bugetară, dar suportate pe aceeaşi bază de impozitare.

Planificarea financiară poate utiliza un model elaborat în EXCEL, preluând date istorice din execuţiile bugetare ale anilor precedenţi (cinci ani de analiză) modelul propune o soluţie simplă de prognozare bazată pe identificarea unor tendinţe în evoluţia anterioară a veniturilor şi cheltuielilor şi extrapolarea acestora pentru următorii 5 ani. Este recomandată prezentarea informaţiei sub formă grafică pentru a face modelul mai atractiv şi uşor de utilizat.

În realizarea acestui pas activitatea este avantajată de abordarea construcţiilor bugetare în România după anul 2003 bazată pe evoluţia indicatorilor macroeconomici şi pentru următorii 3 ani faţă de bugetul de referinţă aprobat.

Rezultate cheie pentru pasul 5:

• Cunoaşterea evoluţiei viitoare a veniturilor şi cheltuielilor avându-se în vedere cadrul legal, strategia de dezvoltare locală, elementele de politici financiare identificate,evoluţiile economice şi demografice previzibile, etc;

• Analiza capacităţii de îndatorare pentru finanţarea investiţiilor;

6. Pregătirea cererilor de proiecte - presupune redactarea cererilor de proiecte, în conformitate cu formularele, instrucţiunile şi procedurile stabilite de grupul de lucru

67

desemnat, cu concentrare asupra componentelor din cerere privind justificarea necesităţii şi oportunităţii şi a costului proiectelor.

Rezultate cheie pentru pasul 6:

• Propunerile de proiecte de investiţii cuprinse in lista provizorie sunt completate cu informaţii financiare necesare, conform modelelor aprobate.

5. Analiza cererilor de proiecte –

Cererile de proiect vor fi analizate, urmărindu-se să fie exacte şi complete. Analiza cererii de proiect este coordonată de grupul de lucru, în cooperare cu funcţionarii specializaţi în planificare, finanţe, tehnic-investiţii, urbanism şi experţi tehnici externi după caz. Tipurile de analiză vor urmării aspecte:

- de tehnică administrativă,

. de planificare,

. de investiţii,

. de urbanism şi demediu.

Rezultate cheie pentru pasul 7:

• propunerile de proiecte de investiţii acceptate vor fi înregistrate, iar cele care nu respectă instrucţiunile sunt returnate iniţiatorilor pentru revizuire şi completarea datelor necesare.

8. Stabilirea priorităţii proiectelor – este activitatea care stabileşte criterii de selecţie şi evaluare, acordă ponderi fiecărui criteriu, compară proiectele cu criteriile, ierarhizează proiectele, enumera proiectele în ordinea priorităţii rezultate. Criteriile care vor sta la baza stabilirii priorităţilor pot fi: standardul unic, stabilirea priorităţilor pe categorii în baza valorilor comunitare şi criterii multiple, cu ponderi şi punctaj.

Stabilirea setului de criterii pentru analiza şi prioritizarea proiectelor se realizează în strânsa corelaţie cu obiectivele strategie, politicile de investiţii şi informaţiile disponibile în fişele de proiect.

Este recomandat ca grupul (comisia) de evaluare a proiectelor să includă consilieri locali (preşedinţii comisiilor de specialitate), reprezentanţi ai cetăţenilor şi specialişti.

68

Membrii grupului (comisiei) de evaluare a proiectelor pot fi diferiţi de cei ai grupului de lucru. O comisie de evaluare funcţională poate avea un număr de 9 -13 membri.

Opinia cetăţenilor în ierarhizarea investiţiilor poate fi înregistrată şi comparată cu ierarhia propusă de comisia de evaluare prin intermediul unui sondaj.

Rezultate cheie pentru pasul 8:

• nominalizarea comisiei de evaluare;

• stabilirea criteriilor pentru ierarhizarea proiectelor;

• realizarea unui sondaj pentru ierarhizarea investiţiilor bazat pe opiniile cetăţenilor;

• lista finală cu ierarhia proiectelor de investiţii.

9. Evaluarea opţiunilor financiare - prin această activitate vor fi identificate şi evaluate surse alternative de finanţare a investiţiilor, precum:

-venituri proprii (taxe şi impozite locale, rezervele, , cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat),

- împrumuturile,

-alocaţiile şi alocaţii speciale de la bugetul de stat,

- venituri posibile din vânzarea activelor sau din instituirea unor taxel speciale,

- angajarea leasing-ului,

- venituri din impozitarea activităţilor viitoare,

- încheierea unor parteneriate public-private,

- venituri din donaţii sau combinaţii ale celor menţionate mai sus.

Analiza alternativelor financiare, trebuie să includă: legalitatea, adecvarea fondurilor, impactul asupra comunităţii, impactul economic, fezabilitatea politică şi administrativă.

În scopul de a completa informaţiile din prognoza bugetară cu opţiunile finaciare identificate, directorul economic împreună cu specialiştii departamentului buget şi finaciar pot elabora scenarii diverse, prin modelarea valorilor capitolelelor şi liniilor de buget.

Rezultate cheie pentru pasul 9:

• Surse alternative de finaţare pentru proiectele de investiţii identificate;

• Fişele proiectelor includ sursele de finantare alternative;

' • Scenariul de îndatorare şi prognoza financiară completate.

69

10. Întocmirea programului şi a bugetului de investiţii - proiectul Planului de Investiţii de capital, va cuprinde:prezentarea generală privind tendinţele principale care au influenţat programul şi bugetul, starea financiară, evaluările stării fizice a dotărilor, descrierea procesului, declaraţiile privind politicile de investiţii, rezultatele consultării cetăţenilor (sondaje de opinie, audieri publice, comitete consultative), sursele de finanţare, inclusiv procentul din întregul cost, sursele noi, condiţionările, impactul asupra bugetului operaţional, prognoze financiare, precum şi informaţiile detaliate despre proiecte.

Următorii 5 ani bugetari vor include şi sumele alocate pentru implementarea proiectelor de investiţii. în acest sens, fiecare an bugetar este completat pe capitole cu sumele alocate investiţiilor

Rezultate cheie pentru pasul 10:

Regulamentul de planificare şi bugetare a investiţiilor la nivel local;

Prognoza bugetară şi indicatorii financiari;

planuri anuale de investiţii;

Planul Multianual de Investiţii şi Bugetul aferent pe 3-5 ani;

Proiectul documentului Planul Multianual de Investiţii.

11. Publicitatea proiectului Planului de Investiţii de Capital, se face în condiţiile Legii nr. 52/2003 prin publicarea şi consultarea cetăţenilor utilizând diverse instrumente (chestionare, întâlniri publice, comitete consultative etc). GRASP a sprijinit primăriile în pregătirea intâlnirilor publice privind Planul Multianual de Investiţii. Aceasta a fost una dintre activităţile de succes realizate de primării care s-a bucurat de aprecieri foarte bune şi reacţii de susţinere din partea participanţilor.

12. Adoptarea planului şi a bugetului de investiţii - activitate care va cuprinde audieri publice şi ateliere de lucru ale angajaţilor, sondaje de opinie, comitete cetăţeneşti pentru dezbaterea cererilor de proiecte şi formularea unor recomandări.

Aprobarea de către Consiliul Local a proiectului de Plan Multianual de Investiţii ca un singur document şi emiterea unei hotărâri a deliberativului în acest sens, va asigura sustenabilitatea procesului.

Rezultate cheie pentru pasul 12:

• Hotărârea Consiliului Local de aprobarea a Planului Multianual de Investiţii;

• Planul Multianual de Investiţii aprobat ca document instituţionalizat.

70

Fiind un document care facilitează comunicarea cu mediul exterior administraţiei este recomandat ca Hotărârea de aprobare a Planului să fie inclusă în document ca prima pagină a acestuia.

Tema 6 PROCESUL INVESTIŢIONAL DIRECT

OBIECTIVE:

- Asimilarea cunoştinţelor legate de suportul tehnic şi legal al documentaţiei tehnice de proiectare a investiţiilor;

- Cunoaşterea procedurii de programare a investiţiilor la nivel central şi local;

- Cunoaşterea documentaţiei necesare autorizării investiţiilor în construcţii;

- Cunoaşterea metodologiei de urmărirea a lucrărilor de investiţii în construcţii.

- Termeni utilizaţi

- Pentru a se evita unele confuzii, termenii şi expresiile utilizate în proiectarea lucrărilor de investiţii au următoarele semnificaţii39:

- - analiză cost-beneficiu: instrumentul de evaluare a avantajelor investiţiilor din punctul de vedere al tuturor grupurilor de factori interesaţi, pe baza valorilor monetare atribuite tuturor consecinţelor pozitive şi negative ale investiţiei;

- - documentaţie de avizare pentru lucrări de intervenţii: documentaţia tehnico-economică similară studiului de fezabilitate, elaborată pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică şi, după caz, ale raportului de audit energetic, pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente;

- - investiţie publică majoră: investiţia publică al cărei cost total depăşeşte echivalentul a 25 milioane euro, în cazul investiţiilor promovate în domeniul protecţiei mediului, sau echivalentul a 50 milioane euro, în cazul investiţiilor promovate în alte domenii;

- - lucrări de intervenţii: lucrările la construcţii existente, inclusiv la instalaţiile aferente, asimilate obiectivelor de investiţii, care constau în: reparaţii capitale, transformări, modificări, modernizări, consolidări, reabilitări termice, precum şi

39 HG 28/2008 art.3

71

lucrări de intervenţii pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale, efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi funcţionale ale construcţiilor, potrivit destinaţiei lor;

- - studiu de prefezabilitate: documentaţia tehnico-economică prin care se fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice.

- -studiu de fezabilitate: documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc principalii indicatori tehnico-economici ai obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia. inclusiv soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării;

6.1. Proiectarea lucrărilor de construcţii

Cadrul legislativ din România40 , reglementează etapele care se parcurg pentru proiectarea lucrărilor noi de construcţii41:

studiu de fezabilitate;

proiect tehnic;

detalii de execuţie

Actul normativ menţionat aprobă şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente investiţiilor publice, după cum urmează:

conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate;

conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate;

conţinutul-cadru al documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii,.

metodologia de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii,

structura devizului general,

structura devizului pe obiect.

Prevederile legale analizate se aplică pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi, precum şi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente, finanţate, total sau parţial, din bugetele reglementate de legislaţia specifică42.

40 H.G nr. 28 din 9 ianuarie 2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-

economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a

devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, anexa1

41 Idem art.5

72

În cazul proiectării lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente, inclusiv la instalaţiile aferente, se parcurg următoarele faze43:

a) întocmire expertiză tehnică şi, după caz, auditul energetic;

b) întocmire documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii;

c) întocmire proiect tehnic;

d) elaborare detalii de execuţie.

I. Conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate

Studiul de prefezabilitate repezintă documentaţia care cuprinde: datele economice prin care autoritatea contractantă îşi fundamentează necesitatea şi oportunitatea realizării unei investiţii.

Studiul de prefezabilitate se elaborează pentru obiectivele de investiţii noi, inclusiv extinderi, ale căror documentaţii tehnico-economice intră în competenţa de aprobare a Guvernului, anterior elaborării studiului de fezabilitate. Acesta poate fi realizat chiar de autoritatea contractantă iar dacă aceasta nu are specialişti în domeniul respectiv, apelează la o societate de profil.

II. Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate

Studiul de fezabilitate este documentul prin care se fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei, se stabilesc caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici ai investiţiei.

Studiul de fezabilitatea se compune din părţi scrise şi desenate.

A. Părţile scrise

1. Date generale

1.1. Denumirea investiţiei

1.2. Elaborator

1.3. Ordonatorul principal de credite

1.4.Autoritatea contractantă

1.5. Amplasamentul (judeţul. Localitatea, strada, numărul)

1.6. Tema, cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii avute în vedere la aprobarea studiului de prefezabilitate

42 art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare43 Idem

73

1.7. Descrierea funcţională şi tehnologică, inclusiv memorii tehnice, pe specialităţi

2. Date tehnice ale lucrării

2.1. Suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului care urmează să fie (definitiv şi/sau temporar) de lucrare

2.2. Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică calcul şi perioada de colţ, natura terenului de fundare şi presiunea convenţională; nivelul maxim al apelor freatice)

2.3. Caracteristicile principale ale construcţiilor

2.3.1. pentru clădiri: deschideri, travei, aria construită desfăşurată, numărul de niveluri şi înălţimea acestora, construit

2.3.2. pentru reţele: lungimi, lăţimi, diametre, materiale, compozare etc.

2.4. Structura constructivă

Pentru clădiri şi reţele se va face o descriere a soluţiilor tehnice avute în vedere recomandări privind tehnologia de realizare şi condiţiile de exploatare ale obiectiv.

2.5. principalele utilaje de dotare a construcţiilor (cazane cu abur sau apă fierbinte, hidrofoare, ascensoare tec)

2.6. Instalaţii aferente construcţiilor

Se vor descrie soluţiile adoptate pentru instalaţiile de iluminat, forţă, curenţi slabi, canalizare etc.

Utilităţi

Se vor descrie modul de asigurare a acestora şi soluţiile tehnice adoptate

2. Date privind forţa de muncă ocupată după realizarea investiţiei

3.1. Total personal din care: personal de execuţie

3.2. Locuri de muncă nou-create

4. Devizul general estimativ al investiţiei

Valoarea totală a investiţiei, cu detalierea pe structura devizului general conform prevederilor legale

5. Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei

5.1. Valoarea totală (în preţuri – lună, anul) din care:

- construcţii-montaj

74

5.2. Eşalonarea (INV/C+M)

- Anul I

- Anul II

- .n............

5.3. Durata de realizare (luni)

5.4. Capacităţi (în unităţi fizice)

Principalii indicatori se vor completa, după caz, cu date privind:

Condiţiile financiare de realizare a obiectivului (analiza cash-flow, inclusiv rata de actualizare, rata internă de rentabilitate, analiza raportului cost-profit, impozitul pe profit, perioada de scutire de impozit pe profit, influenţa variaţiei în timp a preţurilor, rata dobânzii la credite bancare, rata de schimb valutar etc);

Dotările necesare în procesul tehnologic (lista de utilaje echipamente şi dotări, cu indicarea capacităţii tehnice a acestora);

Producţia şi desfacerea (lista cuprinzând produsele, capacitatea teoretică anuală, pe produse, durata proiectată pentru funcţionarea capacităţii, pentru fiecare produs, preţul unitar pe fiecare produs, preţul de vânzare al produselor similare fabricate în ţară sau procurate din import);

Materiile prime, materialele, combustibilii şi energia consumate pentru fiecare produs şi preţurile de procurare a acestora;

Manopera (cu detalierea pe structura de personal);

Cheltuieli generale ale unităţii (taxe, comisioane, impozite, instruire personal, chirii şi/sau amortismente, cheltuieli de administrare şi marketing etc).

6. Finanţarea investiţiei

Aceste date prezintă sursele de finanţare, raportate la valoarea totală a investiţiei, respectiv :

- din surse proprii,

- din credite bancare,

- din fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local,

- din fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete,

- din credite externe garantate sau contractate direct de stat,

- din credit furnizori, etc.

75

7. Avize şi acorduri necesare a fi emise de institutiile în drept, potrivit legislaţiei, care privesc:

Avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei;

Certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic, avizat şi aprobat potrivit legii;

Avizele privind asigurarea utilităţilor (energie termică şi electrică, gaz metan, apă, canal, telecomunicaţii etc);

Avizele pentru consumul de combustibil;

Acordurile şi avizele pentru protecţia mediului şi a apelor;

Alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispoziţiilor legale.

B. Părţile desenate

1. Plan de amplasare în zonă (1:25.000- 1:5.000)

2. Plan general (1:5.000 – 1:500)

3. Planuri de arhitectură – planurile nivelurilor, faţade, vederi, structuri pentru principalele obiective de construcţii

III.Conţinutul-cadru al proiectului tehnic

A. Părţile scrise

În partea scrisă sunt cuprinse: descrierea generală a lucrărilor, Caietele de sarcini pe specialităţi, listele cantităţilor de lucrări şi graficul de realizare a lucrării.

1. Descrierea generală a lucrărilor

Elemente generale:

Proiectul tehnic, trebuie să fie complet astfel ca pe baza lui să se poată elabora detaliile de execuţie, tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor tehnice, fără să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări respectiv depăşirea costului lucrării. Proiectul tehnic verificat, avizat şi aprobat reprezintă documentaţia scrisă şi desenată pe baza căruia lucrarea poate fi executată.

Descrierea lucrărilor

În cadrul descrierii lucrărilor care fac obiectul proiectului tehnic se vor stabili soluţii asupra următoarelor elemente:

Amplasamentul;

76

Topografia;

Clima şi fenomenele naturale specifice zonei;

Geologia, seismicitatea;

Organizarea de şantier, descrierea sumară, demolări, devieri de reţele;

Căile de acces provizorii;Sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon, etc, pentru organizare şi definitive;

Programul de execuţie a lucrărilor, graficele de lucru:

Laboratoarele contractantului (ofertantului) şi testele care cad în sarcina

Relaţiile dintre contractant (ofertant), consultant şi persoana juridică (investitor);

Memoriile tehnice, pe specialităţi.

2. Caietele de sarcini pe specialităţi

Caietele de sarcini se elaborează de către proiectant pe baza planşelor şi se organizează, de regulă, în broşuri distincte, pe specialităţi.

Rolul şi scopul caietelor de sarcini

Reprezintă descrierea lucrărilor a căror execuţie va face obiect al achiziţiei; în planşe se face prezentarea lor grafică, iar în breviarele de calcul se justifică dimensionarea elementelor constituente.

Conţin nivelul de performanţă al lucrărilor, descrierea soluţiilor tehnice şi tehnologice folosite, care să asigure exigenţele de performanţă calitative.

Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări şi probe.

Să prevadă modul de urmărire a comportării în timp a lucrării.

Să prevadă măsurile şi acţiunile de demontare, de demolare (inclusiv reintegrarea în mediul natural al deşeurilor), după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).

3. Listele cantităţilor de lucrări

Aceste capitole vor cuprinde toate elementele necesare în vederea cuantificării valorice şi a duratei de execuţie a lucrărilor, şi anume:

- centralizatorul obiectelor, pe obiectiv;

- centralizatorul categoriilor de lucrări, pe obiecte;

- listele cuprinzând cantităţile de lucrări pe capitole de lucrări, aferente categoriilor de lucrări, cu descrierea în detaliu a acestora;

77

- listele cuprinzând cantităţile de utilaje şi echipamente tehnologice, inclusiv dotările (după caz);

- specificaţiile tehnice.

4.Graficul de realizare a lucrării

B. Părţile desenate

Sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza cărora se elaborează părţile scrise ale proiectului şi care, de regulă, se compun din:

1. Planurile generale

- planurile de amplasare a reperelor de nivelment şi planimetrie;

- planurile topografice principale;

- planurile de amplasare a forajelor, a profilurilor geotehnice, inclusiv cu înscrierea în acestea a condiţiilor şi a recomandărilor privind lucrările de pământ şi de fundare;

- planurile de amplasare a reperelor fixe şi mobile de trasare.

2. Planşele principale ale obiectelor

Se recomandă ca fiecare obiect construit să aibă un număr sau cod şi denumire proprii.

3. Arhitectura

Va cuprinde planşe principale privind arhitectura fiecărui obiect, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, etc.

4. Structura

Va cuprinde planşele principale privind alcătuirea şi execuţia structurii de rezistenţă, pentru fiecare obiect, şi anume:

5. Instalaţiile

Vor cuprinde planşele principale privind execuţia instalaţiilor fiecărui obiect inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe etc., şi anume:

6. Dotări şi instalaţii tehnologice

Vor cuprinde: planuri principale de tehnologie şi montaj, secţiuni, vederi, detalii, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, detalii montaj etc, şi anume:

7.Dotări independente

78

IV. Detaliile de execuţie se întocmesc de către proiectant şi acestea pot fi realizate şi de societatea care realizează execuţia lucrărilor, cu avizul proiectantului, la solicitarea autorităţii contractante.

Fiecare fază de proiectare va fi avizată de autoritatea contractantă, iar după întocmirea fazei studiu de fezabilitate se vor aproba indicatorii tehnico-economici în conformitate cu competenţele de aprobare prevăzute de legislaţia în vigoare la data respectivă.

6.2 DEVIZUL GENERAL

Devizul general este documentul care stabileşte valoarea estimată a contractelor pentru execuţia de lucrări. El dimensionează cheltuielile care trebuie angajate de către autoritatea contractantă pentru realizarea unui obiectiv de investiţii, structura sa fiind reglementată prin lege44.

Valorile din cadrul devizului general se vor exprima atât în lei cât şi în EURO45. În devizele pe obiecte aferente devizului general, valoarea categoriilor de lucrări se stabileşte pe baza estimării cantităţilor de lucrări şi a preţurilor acestora, neîncluzând T.V.A.Structura devizului general cu o descriere detaliată pe capitole este prezentată în anexa 4.

6.3. PROGRAMAREA INVESTIŢIILOR PUBLICE

În conformitate cu legislaţia incidentă46, ordonatorii principali de credite au obligaţia de a întocmi programele de investiţii pentru anul următor şi previziunile pentru următorii trei ani. Programele de investiţii cuprind o evidenţă a lucrărilor de investiţii noi sau în continuare intocmite pe baza studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate care se vor realiza din fonduri bugetare alocate prin bugetul anului următor.

Procesul investitional public poate fi analizat din punct de vedere al administraţiei publice centrale şi locale.

Investiţii ale administraţiei publice centrale

Cheltuielile pentru investiţiile instituţiilor publice şi alte cheltuieli de investiţii, finanţate din fonduri publice, se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de investiţii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare obiectiv de investiţii inclus în programul de investiţii informaţii financiare şi nefinanciare.

44 H. G. nr. 1179/2002, completate prin HG nr. 935/200345 O. G. nr. 60/2001, aprobată prin Legea nr. 212/200246 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale

79

Informaţiile financiare includ:

valoarea totală a proiectului,

creditele de angajament47;

creditele bugetare curente48

graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;

analiza cost beneficiu;

costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune a investiţiei.

Informaţiile financiare pot face trimitere şi la credite destinate unor acţiuni multianuale sau la posibilităţi de cofinanţare a lucrărilor de investiţii.

Creditele destinate unor acţiuni multianuale reprezintă sume alocate unor programe, proiecte şi subproiecte, care se desfăşoară pe o perioada mai mare de un an şi care duc la credite de angajament şi credite bugetare;

Cofinanţarea presupune finanţarea unui program, proiect sau subproiect, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din surse externe;

Informaţiile nefinanciare se referă la:

datele cuprinse în strategia în domeniul investiţiilor, priorităţile investiţionale, legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care au impus includerea în programul de investiţii a obiectivelor noi în detrimentul celor aflate în derulare;

descrierea sumară a proiectului;

stadiul fizic al obiectivelor (dacă este cazul);

Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va elabora strategia în domeniul investiţiilor publice, pe baza propunerilor de programe de investiţii elaborate de ordonatorii principali de credite.

Ministrul Finanţelor Publice stabileşte conţinutul, forma şi informaţiile referitoare la programele de investiţii necesare în procesul de elaborare a bugetului iar

47 credit de angajament - limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate;48 credit bugetar - suma aprobată prin buget, reprezentând limita maxima pînă la care se pot ordonanţa şi efectua plati în cursul anului bugetar pentru agajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar si/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plati din buget pentru celelalte acţiuni;

80

prin norme metodologice sunt stabilite criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de investiţii publice.

Tot Ministrul Finanţelor Publice va analiza programul de investiţii din punct de vedere al încadrării în limitele de cheltuieli stabilite, al respectării criteriilor de selecţie şi prioritizare şi al eşalonării creditelor bugetare în funcţie de durata de execuţie a obiectivelor, coordonează monitorizarea întregului program de investiţii, scop în care va solicita ordonatorilor principali de credite toate informaţiile necesare.

Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se cuprind în programele de investiţii anuale, anexe la buget, numai dacă, în prealabil, documentaţiile tehnico-economice respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor asimilate investiţiilor, au fost elaborate şi aprobate potrivit dispoziţiilor legale de către forul deliberativ competent.

Ordonatorii principali de credite, pe propria răspundere, actualizează şi aprobă valoarea fiecărui obiectiv de investiţii noi sau în continuare, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri, operaţiunea fiind supusă controlului financiar preventiv49.

În situaţia în care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investiţii nu se poate realiza conform proiecţiei bugetare aprobate, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului Finanţelor Publice, până la 31 octombrie, redistribuirea fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiţii.

Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de investiţii incluse în programele de investiţii.

Angajamentele legale, din care rezultă o cheltuială pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli asimilate investiţiilor, confirmate de o instituţie internaţională, se vor efectua în conformitate cu prevederile acordului de finanţare.

Structura programelor de investiţii.

În programele de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii grupate pe investiţii în continuare, investiţii noi, şi „alte cheltuieli de investiţii” pe categorii de investiţii.

Poziţia „alte cheltuieli de investiţii” cuprinde următoarele categorii de investiţii:

achiziţii de imobile;

dotări independente;

49 Legea nr. 500/2003 privind finanţele publice, art.23 şi 25

81

cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate a studiilor de fezabilitate şi a altor studii aferente obiectivelor de investiţii;

cheltuielile de expertiză, proiectare şi de execuţie privind consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi;

Investiţii publice la nivelul unităţilor administrativ teritoriale

Cheltuielile pentru investiţii publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate din fonduri publice locale se cuprind în proiectele de buget, în baza programului de investiţii publice al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, întocmit de ordonatorii principali de credite, care se prezintă ca anexă la bugetul iniţial şi, respectiv, rectificat şi se aprobă de consiliul local competent potrivit legii

Pentru a fi aprobat programul de investiţii se fundamentează pe baza informaţiilor financiare şi nefianciare.

Informaţiile financiare includ:

valoarea totală a proiectului

creditele de angajament;

creditele bugetare;

graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;

analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare;

costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.

Informaţiile nefinanciare includ:

strategia în domeniul investiţiilor care va cuprinde obligatoriu priorităţile investiţionale şi legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care determină introducerea în programul de investiţii a obiectivelor noi, în detrimentul celor în derulare;

descrierea proiectului;

stadiul fizic al obiectivelor.

Pentru includerea investiţiilor în proiectul de buget trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

aprobarea prealabilă a documentaţiei tehnico-economice, respectiv a notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor asimilate investiţiilor.

82

prioritizarea repartizării sumelor pe fiecare obiectiv înscris în programul de investiţii, în limita fondurilor cuprinse în proiectul de buget cu această destinaţie.

Structura programelor de investiţii publice presupune că în programele de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii grupate pe:

investiţii în continuare,

investiţii noi,

poziţia globală „alte cheltuieli de investiţii”.

Poziţia globală „alte cheltuieli de investiţii” cuprinde următoarele categorii de investiţii:

achiziţii de imobile;

dotări independente;

cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate, proiectelor şi altor studii aferente obiectivelor de investiţii;

cheltuieli de expertiză, proiectare şi de execuţie privind consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale – cutremure, inundaţii, alunecări, prăbuşiri şi tasări de teren, incendii, accidente tehnice, precum şi cheltuieli legate de realizarea acestor investiţii;

lucrări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice, consultanţă, asistenţă tehnică şi alte cheltuieli asimilate investiţiilor, potrivit legii.

În situaţia în care, pe parcursul execuţiei bugetare, din motive obiective, implementarea unui proiect de investiţii nu se poate realiza conform proiecţiei bugetare, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot propun organismului deliberativ, după caz, până la data de 31 octombrie, aprobarea redistribuirii fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiţii.

Responsabili pentru utilizarea eficientă a fondurilor alocate investiţiilor, precum şi de realizarea obiectivelor de investiţii incluse în programele de investiţii sunt ordonatorii principali de credite.

Documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor noi de investiţii care se finanţează, potrivit legii, din bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale şi din credite externe se aprobă, de către:

a) Guvern – pentru valori mai mari de 13 milioane lei;

83

b) Ordonatorii principali de credite – pentru valori cuprinse între 1,8 milioane lei şi 13 milioane lei;

c) Ceilalţi ordonatori de credite – pentru valori cuprinse între 600.000 lei şi 1,8 milioane lei, cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Competenţele pentru aprobarea proiectelor de investiţii publice locale diferă în funcţie de valoarea acestora şi de sursa de finanţare.

Competenţele de aprobare sunt următoarele:

1 Pentru obiectivele de investiţii noi, a căror finanţare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum şi ale celor finanţate din împrumuturi interne şi externe, contractate direct sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, se aprobă de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.

2 Pentru obiectivele de investiţii noi, care se finanţează din împrumuturi externe şi, în completare, din transferuri de la bugetul de stat şi din alte surse, precum şi ale celor finanţate integral sau în completare din împrumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun spre aprobare Guvernului.

3 Documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile destinate prevenirii sau înlăturării efectelor produse de acţiuni accidentale şi de calamităţi naturale, elaborate şi avizate potrivit dispoziţiilor legale, precum şi notele de fundamentare privind celelalte cheltuieli de investiţii cuprinse în poziţia globală „alte cheltuieli de investiţii” se aprobă de ordonatorii principali de credite.

Ordonatorii principali de credite, dispun actualizarea şi aprobă valoarea fiecărui obiectiv de investiţii nou sau în continuare, indiferent de sursele de finanţare ori de competenţa de aprobare a acestora, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri. Această operaţiune este supusă controlului financiar preventiv propriu. Pentru eficientizarea acestui demers cadrul legislativ a fost îmbunătăţit prin emiterea HG nr363 din 2006 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiţii finanţate din fonduri publice.

6.4 AUTORIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCTII

Documentele necesare pentru autorizarea lucrărilor de investiţii sunt: certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. Regimul juridic pentru emiterea acestora este stabilit de Legea 50/1991 republicată privind autorizarea executării lucrărilor de investiţii.

Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile publice competente în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele

84

privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează sa fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării.

Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

În vederea eliberării certificatului de urbanism solicitantul - orice persoana fizica sau juridică interesată - se va adresa autorităţilor publice locale cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicita certificatul de urbanism, cat şi elementele care definesc scopul solicitării.

Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.

Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, şi în vederea concesionarii de terenuri, a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza "Studiu de fezabilitate" şi pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Operaţiunile juridice menţionate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancţionează cu nulitatea actului emis.

Autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse la autorităţile publice locale care va cuprinde:

certificatul de urbanism;

dovada titlului de proprietate asupra terenului şi/sau construcţiilor;

proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;

dovada privind achitarea taxelor legale.

Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din proiectul tehnic şi se elaborează în concordanta cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor şi al acordurilor cerute prin acesta, şi se întocmeşte, se semnează şi se verifica, potrivit legii.

În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia.

85

Executarea lucrărilor de construcţii se poate face numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie.

Autoritatea emitenta a autorizaţiei de construire stabileşte o perioada de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat sa înceapă lucrările. În aceasta situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.

Neinceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimba fata de autorizaţia iniţială, se va putea emite o noua autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.

Prin excepţie în cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singura data şi pentru o perioada nu mai mare de 12 luni.

Investitorul are obligaţia sa înştiinţeze autoritatea emitenta a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se considera ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.

O data cu depunerea cererii de emitere a autorizaţiei de construire solicitantul are obligaţia sa prezinte o declaraţie pe propria răspundere din care sa rezulte ca imobilul - teren şi/sau construcţii - nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În caz contrar documentaţia se restituie solicitantului, care o va depune spre autorizare numai după soluţionarea definitiva în instanţă a litigiului.

Prin excepţie lucrările de consolidare la clădirile multietajate încadrate prin raport de expertiza tehnica în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public se autorizeaza în regim de urgenta, chiar în situaţia existenţei unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizarii lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a transcrierii actelor care conferă dreptul de construire.

În situaţia în care în timpul execuţiei lucrărilor, şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, survin modificări de tema privind construcţia autorizata, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligaţia de a solicita o noua autorizaţie, potrivit legii. Pentru obţinerea noii autorizaţii de construire

86

solicitantul va depune o documentaţie, elaborata cu condiţia încadrării noilor propuneri în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate şi numai în limitele avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia iniţială. Nu este necesară emiterea unui nou certificat de urbanism.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire se calculează potrivit legii.

Taxa pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire se calculează la 30% din valoarea iniţială a taxei de autorizare.

Instituţiile abilitate prin lege sa emita avize şi acorduri în vederea autorizării lucrărilor de construcţii, au obligaţia emiterii acestora în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii/documentaţiei, după caz, direct structurilor organizate de consiliile judeţene şi locale sau, după caz, solicitantului.

Fără autorizaţie de construire se pot executa următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora:

reparaţii la împrejmuiri, acoperisuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimba forma acestora şi materialele din care sunt executate;

reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor şi tamplariei;

reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit;

zugraveli şi vopsitorii interioare;

zugraveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifica elementele de fatada şi culorile clădirilor;

reparaţii la instalaţiile interioare, la bransamentele şi racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii, montarea sistemelor locale de încălzire şi de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum şi montarea aparatelor individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de utilităţi;

reparaţii şi înlocuiri la pardoseli;

reparaţii şi înlocuiri la finisaje interioare şi exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea -, la trotuare, la ziduri de sprijin şi la scări de acces, fără modificarea calităţii şi a aspectului elementelor constructive;

lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente;

lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare şi restaurare a componentelor artistice ale construcţiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul

87

Ministerului Culturii şi Cultelor şi al autorităţii administraţiei publice judeţene sau locale, după caz;

lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de importanta normală sau redusă, situate în afară zonelor de protecţie instituite pentru zăcăminte acvifere;

lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul administraţiei cimitirului.

Acelaşi regim, execuţie fără autorizaţie de construire se aplică şi în cazul lucrărilor pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi comercializării presei, cărţilor şi florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau bransamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice.

Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se elaborează de proiectanţi autorizaţi, persoane fizice sau juridice şi este extras din proiectul tehnic întocmit conform prevederilor legale în vigoare, în concordanta cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor şi al acordurilor cerute prin acesta.

Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se întocmeşte pentru:

autorizarea executării lucrărilor de construire - P.A.C.;

autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare - P.A.D.;

autorizarea executării organizării lucrărilor - P.O.E.

Conţinutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii cuprinde opisul pieselor scrise şi desenate, necesar a fi prezentate spre autorizare.

În situaţii cu totul excepţionale, în funcţie de complexitatea investiţiei supuse autorizării, structurile de specialitate constituite potrivit prezentei legi vor putea cere prin certificatul de urbanism şi alte elemente tehnice cu rol de precizare suplimentară, care sa fie cuprinse în cadrul Proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii - P.A.C./P.A.D.

Reglementări noi in procesul de autorizare a executarii lucrarilor de constructii

Pe lîngă detaliile tehnice de punere in aplicare a legislaţiei incidente50 prin Ordinul nr. 119/2009, MDRL a elaborat si noi formulare: "Cerere pentru emiterea certificatului de urbanism", "Certificat de urbanism", "Cerere pentru emiterea autorizatiei de construire/desfiintare", "Autorizatie de construire/desfiintare". modifică procedura de autorizare a lucrarilor de constructii.

50 OUG nr. 214/2008,( pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

88

Noul act normativ, OUG nr. 214/2008 transpune, în fapt Directiva Consiliului 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului (Directiva EIA).

Ca urmare a modificarilor aduse, termenul Proiect din sintagmele “Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii”, “Proiect de organizare a executiei lucrarilor” si “Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare” se inlocuieste cu termenul “Documentatie tehnica”. Astfel, abrevierile “PAC”, “POE” si “PAD”  au fost inlocuite cu "DTAC", "DTOE" si "DTAD".

Prin actul normativ citat se stabileşte că autorizatia de construire se va emite după parcurgerea urmatoarelor etape:

I. Emiterea certificatului de urbanism, urmare a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii depusa de solicitant;II. Evaluarea initiala a investitiei si stabilirea necesitatii evaluarii efectelor acesteia asupra mediului de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului;III. Notificarea de catre solicitant a autoritatii administratiei publice locale cu privire la mentinerea cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, in situatia in care autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste necesitatea evaluarii efectelor investitiei asupra mediului;

In aplicarea prevederilor Directivei EIA 85/337/CEE, etapa de evaluare a impactului investitiei asupra mediului se realizeaza dupa depunerea notificarii, prin care solicitantul confirma autoritatii locale cererea de emitere a autorizatiei de construire a investitiei.

In aceste conditii, procedura de evaluare a investitiei si emiterea actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, care poate fi dupa caz, declaratia autoritatii pentru protectia mediului (daca investitia nu are efecte asupra mediului), decizia etapei de incadrare (in una dintre procedurile specifice de evaluare de mediu), acordul de mediu (EIA), avizul Natura 2000, se desfasoara dupa emiterea certificatului de urbanism si anterior elaborarii documentatiei tehnice, respectiv anterior depunerii documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea administratiei publice competente.IV. Emiterea avizelor si acordurilor stabilite prin certificatul de urbanism;V. Emiterea actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, dupa caz;VI. Elaborarea documentatiei tehnice – D.T.;VII. Depunerea documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea administratiei publice locale competente;VIII.Emiterea autorizatiei de construire.

Actul normativ mai prevede ca masurile specifice pentru protectia mediului stabilite prin actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului vor fi avute in vedere la elaborarea documentatiei tehnice – D.T. - si nu pot fi modificate prin

89

procedura de autorizare ori prin autorizatia de construire.

Documentatia necesara autorizariiPentru obtinerea autorizatiei de construire care va avea caracter public, solicitantii vor trebui sa includa in documentatie si actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, pe langa celelalte documente prevazute pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 214/2008.În baza noilor reglementări documentatia va cuprinde:

certificatul de urbanism;

dovada, in copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii, sau, dupa caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara de informare actualizat la zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;

documentatia tehnica - D.T.;

avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism;

actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului;

dovada de achitare a taxelor legale.

6.5 URMĂRIREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

În scopul asigurării cerinţelor de calitate a lucrărilor de investiţii în construcţii, cadrul legal51, instituie obligativitatea investitorului (beneficiarul investiţiei indiferent dacă este public sau privat) şi a executantului de a urmări execuţia acestor lucrări.

Acest obligaţie se întinde pe întreaga durată a execuţiei lucrărilor şi se realizează prin:

I. Persoane responsabile:

a) diriginte de şantier autorizat ca reprezentant al beneficiarului, care urmăreşte ca execuţia lucrărilor să se facă concordanţă cu autorizaţia emisă (inclusiv cu proiectul după caz, care a stat la baza emiterii autorizaţiei), precum şi cu respectarea documentaţiei tehnice pentru execuţia lucrărilor pe baza căruia a fost emisă, în faza de pregătire, execuţie, recepţie lucrări şi recepţie finală;

b) responsabil tehnic cu execuţia atestat ca reprezentant al executantului (persoana juridică cu profil de activitate în construcţii).

Costurile necesare pentru urmărirea execuţiei lucrărilor pe întreaga durată a acestora se includ în valoarea devizului general al investiţiei.

51Legea 10/1995 privind privind calitatea în construcţii şi Regulamentele de aplicare Ordin 1430/2005 al MTCT

90

II. Întocmirea cărţii tehnice a construcţiei - evidenţa documentelor privind construcţia în toate etapele de realizare prin grija dirigintelui de şantier, Cartea tehnică a construcţiei se completează în continuare pe toată durata existenţei construcţiei.

III. Recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente, certificându-se faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Recepţia se efectuează în două etape:

- la terminarea lucrărilor;

- la recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

IV. Urmărirea comportării în exploatare a construcţiei - pe toată perioada existenţei acesteia.

Faţă de autorităţi şi instituţii publice, investitorul are următoarele obligaţii:

a) anunţarea începerii lucrărilor la Inspectoratul de Stat în Construcţii;

b) amplasarea panoului de identificare a investiţiei;

c) anunţarea finalizării investiţiei urmată de:

- procedura de regularizare a taxelor legale;

- declaraţia în vederea impunerii;

- obţinerea autorizaţiei de funcţionare pentru activităţi economice etc.

Dirigintele de şantier

În urmărirea execuţiei lucrărilor de investiţii rolul cel mai important îl are dirigintele de şantier( vezi anexa 3) care răspunde faţă de investitor, conform legii, pentru asigurarea verificării realizării corecte a execuţiei lucrărilor de construcţii având obligaţii şi răspunderi precise pe care le vom detalia pe fazele derulării investiţiei.

În perioada de pregătire a execuţiei:

verifică existenţa autorizaţiei de construire precum şi îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la aceasta (Legea nr. 50/1991 actualizată şi completată prin Legea nr. 453/2001);

verifică corespondenţa dintre prevederile autorizaţiei şi ale proiectului;

studiază proiectul, caietele de sarcini, tehnologiile şi procedurile prevăzute pentru realizarea construcţiilor;

verifică existenţa tuturor pieselor scrise şi desenate, corelarea acestora, respectarea prevederilor cu privire la verificarea proiectelor de către verificatori atestaţi pentru domeniile, cerinţele stabilite prin Legea nr. 10/1995;

91

verifică existenţa în proiect a prevederilor fazelor determinate şi a programului de control al proiectului;

participă la pregătirea licitaţiilor pentru executarea lucrărilor;

participă la elaborarea contractelor şi răspunde de includerea în acestea a prevederilor referitoare la calitate;

preia amplasamentul şi reperele de nivelment şi le predă executantului liber de orice sarcină;

participă împreună cu proiectantul şi executantul la trasarea generală a construcţiei şi stabilirea bornelor de reper;

predă constructorului terenul rezervat pentru organizarea de şantier;

verifică existenţa tuturor avizelor, acordurilor, precum şi respectarea prevederilor legale privind documentaţia tehnică.

În perioada execuţiei lucrărilor:

urmăreşte realizarea construcţiei în conformitate cu prevederile contractului, a proiectelor, a caietelor de sarcini şi a reglementărilor tehnice în vigoare;

verifică respectarea tehnologiilor de execuţie, în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut în documentaţia tehnică, în contract şi în normele tehnice în vigoare;

interzice utilizarea de lucrători neautorizaţi pentru lucrările la care reglementările tehnice au prevederi în acest sens;

efectuează verificările prevăzute în normele tehnice şi semnează documentele întocmite ca urmare a verificărilor (procese verbale în faze determinate, procese verbale de lucrări ce devin ascunse, etc.)

participă la verificarea în fazele determinate;

verifică respectarea legislaţiei cu privire la materialele utilizate privind existenţa documentelor de atestare a calităţii, corespondenţa calităţii acestora cu prevederile din certificatele de calitate, contracte, proiecte;

interzice utilizarea de materiale semifabricate şi prefabricate necorespunzătoare sau fără certificate de conformitate, declaraţie de conformitate sau fără agrement tehnic (pentru materialel netradiţionale);

interzice utilizarea de tehnologii noi neagrementate tehnic;

asistă la prelevarea probelor de la locul de punere în operă;

urmăreşte execuţia din punct de vedere tehnic pe tot parcursul execuţiei, admiţând la plată numai lucrările corespunzătoare din punct de vedere calitativ;

92

cere executantului, după caz, sistarea execuţiei, demolarea sau refacerea lucrărilor executate necorespunzător, în baza soluţiilor elaborate de proiectant sau persoanele abilitate prin lege pentru elaborarea acestora;

transmite proiectantului sesizările proprii sau ale participanţilor la realizarea construcţiei privind neconformităţile, neconcordanţelor ivite pe parcursul execuţiei

verifică respectarea cerinţelor stabilite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii în cazul efectuării de modificări ale documentaţiei sau adoptării de noi soluţii care schimbă condiţiile iniţiale. Avizează dispoziţiile de şantier emise de proiectant;

efectuază în numele investitorului/utilizatorului activitatea pe linie financiară, de verificare şi decontare a lucrărilor executate, în acest scop verifică realitatea şi exactitatea datelor înscrise în situaţiile de lucrări privind stadiile fizice realizate;

urmăreşte respectarea de către executant a măsurilor dispuse de proiectabt sau organele abilitate;

urmăreşte respectarea programului de asigurare a calităţii la executant;

preia documentele de la executant şi proiectant şi completează cartea tehnică a construcţiei cu toate documentele prevăzute de reglementările legale;

urmăreşte dezafectarea lucrărilor de organizare şi predă terenul deţinătorului acestuia;

asigură implementarea unui sistem propriu de asigurare a calităţii de către investitor în activităţile ce privesc realizarea construcţiilor pentru care prestează activitatea de diriginte de specialitate.

La recepţia lucrărilor ( HG 273/ 1994):

participă la recepţia lucrărilor, asigură secretariatul recepţiei şi întocmeşte actele de recepţie;

urmăreşte rezolvarea problemelor constatate sau recomandate de comisia de recepţie şi întocmeşte documentele de ducere la îndeplinire a măsurilor impuse de comisia de recepţie;

predă investitorului/utilizatorului actele de recepţie, documentaţia tehnică şi economică a construcţiei împreună cu cartea tehnică a construcţiei.

În perioada dintre recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală:

urmăreşte rezolvarea remedierilor cuprinse în anexa procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cel mult 90 zile de la acceptarea acesteia;

93

transmite executantului o notificare cu privire la deficienţele care au apărut în perioada de garanţie şi pe care executantul trebuie să le remedieze pe cheltuiela sa, dacă acestea s.au datorat nerespectării clauzelor contractuale de către executant;

după recepţia finală, predă cartea tehnică a construcţie deţinătorului legal.

Inspectorii de şantier răspund în privinta realităţii, legalităţii şi regularităţii deconturilor efectuate.

6.6 Controlul calităţii lucrărilor în construcţii

Prin legislaţia specifică52 s-a instituit sistemul calităţii în construcţii, ca sumă de reglecmentări prin care se asigură realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare care să răspundă scopului pentru care au fost realizate.

Sistemul calităţii în construcţii se aplică diferenţiat în funcţie de importanţa construcţiilor şi în conformitate cu regulamentele şi procedurile de aplicare a fiecărei componente a acestuia. Clasificarea construcţiilor în categorii de importantă se face în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei şi după considerente economice.

Cerinţe esenţiale

Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare este obligatorie realizarea şi menţinerea, pe intreaga durata de existenta a acestora, a unor cerinţe esenţiale53care se referă la:

rezistenţă mecanică şi stabilitate;

securitate la incendii;

igienă, sănătate şi mediu;

siguranţă în exploatare;

protecţie impotriva zgomotului;

economie de energie şi izolare termică.

Obligaţia respectării cerinţelor esenţiale revine factorilor implicaţi în realizarea construcţiilor, care sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, verificatorii de proiecte, fabricantii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu execuţia, experţii tehnici, precum şi autorităţile publice şi asociaţiile profesionale de profil.

52 LEGEA nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii53 Idem art.5

94

Sistemul calităţii în construcţii

Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de proiectare,execuţie, exploatare şi utilizare a acestora.

Sistemul calităţii în construcţii se compune din:

reglementările tehnice în construcţii;

calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;

agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;

dverificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;

conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;

autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii;

activitatea metrologica în construcţii;

recepţia construcţiilor;

comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;

postutilizarea construcţiilor;

controlul de stat al calităţii în construcţii.

Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginti de specialitate sau prin agenţi economici de consultanţa specializaţi.

Expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de către experţi tehnici atestaţi.

Conducerea şi asigurarea calităţii54 în construcţii constituie obligaţia tuturor factorilor care participa la conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor şi implica o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru garantarea calităţii acestora.

Recepţia construcţiilor

Recepţia construcţiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele cuprinse în cartea tehnica a construcţiei.

Cartea tehnica a construcţiei cuprinde documentaţia de execuţie şi documente privitoare la realizarea şi exploatarea acesteia. Ea se întocmeşte prin grija investitorului şi

54 Idem art.14

95

se predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia sa o păstreze şi sa o completeze la zi. Prevederile din cartea tehnica a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.

Recepţia construcţiilor se face de către investitor - proprietar, în prezenta proiectantului şi a executantului şi/sau reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia.

Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face pe toată durata de existenta a acestora şi cuprinde ansamblul de activităţi privind examinarea directa sau investigarea cu mijloace de observare şi măsurare specifice, în scopul menţinerii cerinţelor esenţiale.

Intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de reparaţii, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat, şi se consemnează obligatoriu în cartea tehnica a construcţiei.

Controlul de stat al calităţii în construcţii55 se executa de către Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, care răspunde de executarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor.

Obligaţiile şi răspunderile investitorilor

Investitorii sunt definiţi ca persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii sau intervenţii la construcţiile existente. În sensul legii, aceştia au următoarele obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor56.

stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare şi execuţie pe baza reglementărilor tehnice, precum şi a studiilor şi cercetărilor efectuate;

obţinerea acordurilor şi a avizelor prevăzute de lege, precum şi a autorizaţiei de construire;

asigurarea verificării proiectelor prin specialişti verificatori de proiecte atestaţi;

asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginti de specialitate sau agenţi economici de consultanţa specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor;

actionarea în vederea soluţionării neconformitatilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor;

asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie;

55 Iden art.1556 Idem art.21

96

întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către proprietar;

expertizarea construcţiilor de către experţi tehnici atestaţi,dacăeste cazul.

Obligaţiile şi răspunderile proiectantului

Proiectanţii lucrărilor de construcţii răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor57:

precizarea prin proiect a categoriei de importanta a construcţiei;

asigurarea prin proiecte şi detalii de execuţie a nivelului de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale, cu respectarea reglementărilor tehnice şi a clauzelor contractuale;

prezentarea proiectelor elaborate în fata specialiştilor verificatori de proiecte atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum şi soluţionarea neconformitatilor şi neconcordantelor semnalate;

elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind execuţia lucrărilor, exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile;

stabilirea, prin proiect, a fazelor determinate pentru lucrările aferente cerinţelor esenţiale şi participarea pe şantier la verificările de calitate legate de acestea;

stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuţie, din vina proiectantului, la construcţiile la care trebuie sa asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale, precum şi urmărirea aplicării pe şantier a soluţiilor adoptate, după însuşirea acestora de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, la cererea investitorului;

participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi la recepţia lucrărilor executate.

Obligaţiile şi răspunderile executanţilor

Executantul lucrărilor de construcţii are următoarele obligaţii principale58:

sesizarea investitorilor asupra neconformitatilor şi neconcordantelor constatate în proiect, în vederea soluţionării;

începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile legii şi numai pe baza şi în conformitate cu proiecte verificate de specialişti atestaţi;

asigurarea nivelului de calitate conceput şi realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu execuţia atestaţi;

57 Idem art.2258 Idem art-23

97

convocarea factorilor care trebuie sa participe la verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea condiţiilor necesare efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor;

soluţionarea neconformitatilor, a defectelor şi a neconcordantelor apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului;

utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care exista agremente tehnice, care conduc la realizarea cerinţelor esenţiale, precum şi gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condiţiile precizate şi numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectanţi cu acordul investitorului;

respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale;

aducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse prin actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor de construcţii;

remedierea, pe propria cheltuiala, a defectelor calitative apărute din vina sa, atît în perioada de execuţie, cît şi în perioada de garanţie stabilită potrivit legii;

readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la terminarea execuţiei lucrărilor;

stabilirea raspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie - factori de răspundere, colaboratori, subcontractanţi - în conformitate cu sistemul propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare.

Specialiştii verificatori de proiecte atestaţi răspund în mod solidar cu proiectantul în ceea ce priveşte asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale ale proiectului.

Responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi răspund, conform atribuţiilor ce le revin, pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale, la lucrările de construcţii pentru care sunt angajaţi.

Experţii tehnici atestaţi, angajaţi pentru expertizarea unor proiecte, lucrări de construcţii sau construcţii aflate în exploatare, răspund pentru soluţiile date.

Obligaţiile specialiştilor atestaţi se stabilesc prin regulamente de aplicare a legii.

Obligaţiile şi răspunderile proprietarilor construcţiilor

98

Proprietarii construcţiilor au următoarele obligaţii principale59:

efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnica a construcţiei;

păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar;

asigurarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor, conform prevederilor din cartea tehnica şi reglementărilor tehnice;

asigurarea realizării lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor, impuse prin reglementările legale;

asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor, cu respectarea prevederilor în vigoare.

Obligaţiile şi răspunderile administratorilor şi ale utilizatorilor construcţiilor

Administratorii şi utilizatorii construcţiilor au următoarele obligaţii principale60:

folosirea construcţiilor conform instrucţiunilor de exploatare prevăzute în cartea tehnica a construcţiei;

efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin conform contractului;

efectuarea de lucrări de intervenţie la construcţia existenta în sensul prevederilor art. 18 alin. 2, numai cu acordul proprietarului şi cu respectarea prevederilor legale;

efectuarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor conform cărţii tehnice a construcţiei şi contractului încheiat cu proprietarul;

sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, în cazul unor accidente tehnice la construcţiile în exploatare.

Obligaţii şi răspunderi comune

Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricantii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenta a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenta rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.

59 Idem art.2560 Idem art.26

99

Obligaţiile şi răspunderile Inspecţiei de stat în construcţii

Inspecţia de stat în construcţii, inspectiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, răspund de exercitarea controlului statului 61 cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în construcţii, precum şi de constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege şi, după caz, de sistarea lucrărilor realizate necorespunzător.

Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei o cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care executa lucrări de consolidare şi reparaţii la locuintele din proprietate.

61 Idem art.30

100

PARTEA A II-a – FINANŢAREA INVESTIŢIILOR

Tema 1 FINANŢAREA INVESTIŢIILOR DIN SURSE INTERNE ŞI EXTERNE

OBIECTIVE:

- Cunoaşterea etapelor de elaborare a unui concept de finanţare

- Analiza în scopul utilizării a unor modele de finanţare

- Cunoaşterea cerinţelor financiare pentru accesarea fondurilor structurale

În procesul investiţional la nivel naţional, regional sau local, in timpul etapelor premergătoare, conturare idei de afaceri, identificare locaţii, analiza oportunităţii publice, pregătire documentaţii, avize, autorizări, etc. , se impune si elaborarea unui concept de finanţare care să se demonstreze că se pot asigura resursele financiare necesare derulării şi funcţionării investiţiei.

Aceste aspecte vor fi prezentate în continuare cu precizarea că pentru o mai bună înţelegere s-a apelat la conceptul de finanţare elaborat pentru un obiectiv regional de investiţii pentru care sursele de finanţare au fost analizate în mai multe variante.

Procesul accesării fondurilor structurale care vor influenţa mult volumul investiţiilor directe în România şi regulile de finantare care au o specifitate aparte vor fi prezentate distinct.

1.1. FINANŢAREA INVESTIŢIILOR PUBLICE DIN SURSE NAŢIONALE

Vom analiza modul de realizare al unui concept de finanţare, pe baza unui montaj financiar construit pentru un obiectiv de investiţii „x” la nivelul unei instituţii administrativ teritoriale. Elementele de analiză se referă la o investiţie publică dar scenariile analizate se pot aplica şi la investiţiile din sectorul privat.

CONCEPTUL DE FINANŢARE

101

Realizarea unui proiect de investiţii reclamă alocarea unor resurse umane, informaţionale, materiale şi financiare.

Alocarea resurselor financiare se realizează pe baza unui concept de finanţare . Prin conceptul de finanţare se stabileşte consumul de resurse financiare necesare pentru realizarea unor obiective sau acţiuni economice, social-culturale, de mediu, etc.

Pentru realizarea conceptului de finanţare al unui proiect de investiţii în sectorul public sau privat trebuie analizate următoarele elemente:

I. Evaluarea condiţiilor economice de baza

II. Identificare modelelor de finanţare

III. Alegerea deciziei privind modelul de finanţare

IV. Analiza rentabilităţii plan de afaceri

V. Influenţa unor factori externi de risc

I. EVALUAREA CONDIŢIILOR ECONOMICE DE BAZĂ

Aspectele relevante de luat în analiză sunt următoarele:

> Situaţia economică a unor obiective de investiţii regionale sau locale similare;

> Structura de proprietate a obiectivului de investiţii, care produce efecte asupra posibilitatilor de finanţare a investiţiei;

> Analiza unor surse potentiale de finantare şi a riscurilor de finanţare

Dacă primele aspecte rezultă în urma unei analize obişnuite pe baza unor elemente concrete, o atenţie deosebită trebuie acordată aspectelor legate de analiza riscurilor de finanţare a investiţiilor publice care se pot regăsi în:

• alocări de la bugetul de stat în valoare redusă sau deloc;

• costuri de finantare prea mari, inadmisibile sau nejustificabile şi dificil de accesat din punct de vedere al susţinerii politice;

• condiţionarea angajării unor credite în conditii avantajoase numai cu garantarea Guvernului României;

• garanţii de creditare insuficiente respectiv realizabile doar cu susţinere de la bugetul de stst;

• finanţări de la bugetul Uniunii Europene ;

• probleme de lichiditate ale bugetului local;

102

• riscuri de modificare a dobânzilor la intervale scurte de timp care influenţează costurile creditului;

• riscurile valutare, legate de cursul de schimb

Pentru reducerea riscurilor se pot avea în vedere următoarele măsuri asiguratorii:

• adoptarea unor modele de finantare cu implicarea directa a Guvernului dar şi al unor instituţii financiare europene;

• limitarea riscurilor în cadrul contractului de angajare a creditului

• analiza judicioasă a rezervei de lichidităţi din venituri proprii ale autoritatilor locale sau a investitorului privat după caz.

II. IDENTIFICAREA MODELELOR DE FINANŢARE ADECVATE

Pe baza montajului financiar luat ca studiu şi pe baza practicii internaţionale în finanţarea investiţiilor, s-au construit şase modele de finanţare:

Modelul de finantare 1: Capital propriu

Imprumuturi de la bancile comerciale

Modelul de finantare 2: Capital propriu

Imprumuturi de la BEI

Modelul de finantare 3: Capital propriu

Emiterea de obligatiuni de catre autoritatile locale

Modelul de finantare 4: Finantare de stat cu Imprumuturi BEI

Modelul de finantare 5: Finanţare de la UE

Modele de finantare 6: Finanţări în Parteneriat Public Privat

MODELUL DE FINANŢARE 1: “BĂNCILE COMERCIALE”

103

Componentele finantarii: Obtinerea unor oferte indicative (non- inding offers) din partea bancilor comerciale interesate. cu precizarea că în analiza ofertelor de licitaţie a creditului bancar se vor avea în vedere costurile creditului rezultate din dobânda propriu-zisă şi comisioanele percepute.

MODELUL DE FINANŢARE 2: “BEI”

Componentele finantarii:

Etapele de parcurs pentru accesare credit BEI sunt:

Evaluare cerere de creditare şi înaintată la BEI

Analiza propunerilor băncii finanţatoare

>Prezentare proiectului la sediul băncii finanţatoare pentru luarea unei decizii de către Bordul băncii

> Clarificare documentată a domeniului tematic “impactul asupra mediului"

Aprobarea împrumutului de catre institutiile competente de la nivel national cu respectarea etapelor stabilite prin legislaţia specifică62 după cum urmează:

1. Emitere de beneficiarul investiţiei a hotărîrii:

de aprobare a necesităţii şi oportunităţii realizării proiectului de investiţii finanţat în completare din împrumut extern

de însuşire a indicatorilor tehnico-economici şi a surselor de finanţare

2. Emitere Hotărâre de aprobare a împrumutului extern (cu precizarea valorii acestuia) şi a finanţatorului extern, a plăţii serviciului datoriei publice din bugetul local, precum şi a plăţii oricăror impozite şi taxe aferente investiţiei

3. Obţinere Avizului Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale (pentru investiţii publice locale).

4. Obţinere Aviz favorabil al Consiliului Concurenţei privind finanţarea obiectivului de investiţii din împrumut extern contractat direct de stat, dacă este cazul

5. Iniţiere Memorandum către Guvern pentru emitere acord de principiu pentru contractare ămprumut de la BEI de către M.F.P, M.A.I. şi C.J

6. Iniţiere proiect de hotărâre de Guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii

7. Înaintare Memorandum către Guvern pentru aprobarea mandatului de negociere a

62 Legea datoriei publice nr. 313/2004 şi a H.G. nr. 2415/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare

104

acordului de împrumut cu BEI de către M.F.P.

8. După negociere de MFP a împrumutului extern (în limita mandatului) MFP iniţiază Memorandumul pentru aprobarea rezultatelor negocierii, aprobarea acordării deplinelor puteri în vederea semnării împrumutului extern; planificarea aprobării împrumuturilor externe în consiliul directorilor finanţatorilor sau alte condiţionalităţi asumate prin negocieri.

9. MFP comunică finanţatorului extern rezultatul negocierii, aprobat de Guvern

10. Semnarea acordului de împrumut „pe baza deplinelor puteri” emise de Ministerul Afacerilor Externe după avizarea de către direcţiile de specialitate inclusiv cea juridică

11. Acordul de împrumut va fi ratificat sau aprobat printr-un act normativ cu putere de lege sau prin H.G. în condiţiile în care angajamentele asumate nu exced plafoanelor datoriei publice.

12. După ratificare şi publicare în Monitorul Oficial, MFP şi beneficiarul încheie un Acord de Împrumut Subsidiar.

MODEL DE FINANŢARE 3: FINANŢARE MIXTĂ CU EMITEREA DE OBLIGAŢIUNI

> Componentele finanţării:

Utilizare fonduri proprii:

Emiterea de obligatiuni de catre autoritatile locale proces, care presupune analiza riguroasă a următoarelor aspecte:

• "potentialul de succes pe piata de capital" al portofoliului de acţiuni, care se vor emite ;

• necesitatea asistenţei tehnice acordate de societatea de consultanţă specializată sub aspectul costurilor ce se vor realize;

• costurile procedurii de rating;

• masuri de îmbunătăţire a finanţării: eventual preluare parţiala a riscurilor prin societatea de consultanţă

• experienţa în materie de rating al unui credit comun (credit pool) în Romania respectiv nesiguranţă pentru realizarea resurselor finaciare la timp datorită realizării la timp a proceduri de vânzare şi de răscumpărare al obligaţiunilor.

MODEL DE FINANŢARE 4: Finanţare de la ....stat prin BEI

105

> Componentele finantarii:

Utilizare fonduri proprii

Imprumut BEI prin intermediul Guvernului

Transmiterea conditiilor de obtinere a împrumutului catre UAT sau partial acordarea unor transferuri de la bugetul de stat cu respectarea etapelor prezentate la modelul de finanţare 2.

În acest model de finanţare, posibilitatea păstrării structurii de proprietate existente în momentul iniţial se poate modifica. O opţiune posibila ar putea fi preluarea obiectivului de construcţii realizat de către administraţia naţională.

MODEL DE FINANŢARE 5 :

Finanţare de la bugetul U.E.

Componentele finanţării

o Utilizare fonduri proprii

o Împrumuturi

o Fonduri UE

Avantajele acestui model sunt:

> costurile reduse

> finanţarea nerambursabilă de până la 85% din valoarea proiectului.

Demersurile necesare sunt:

- includerea proiectului pe lista de prioritati.

- scrierea cererii de finanţare.

- analiza cheltuielilor eligibile şi neeligibile.

MODELE DE FINANŢARE 6 ; DE TIP PPP

Limitele acestui model de finanţare se regăsesc în faptul că parteneriatele public private practicate pe plan international, nu sunt atractive din următoarerle considerente:

- piaţa în domeniu este la început;

- riscul de piaţă ridicat;

- procedurilede selecţie a investitorilor privat

- termene relativ lungi care trebuie respectate

106

Structura modelului de finanţare devine dependentă de posibilitatea de accesare şi de valoarea fondurilor structurale care au devenit accesibile după 2007

III. ALEGEREA DECIZIEI CU PRIVIRE LA MODELUL DE FINANŢARE

Cele şase modele de finantare impun următoarea abordare:

Modelul de finantare 1: "Bancile comerciale" este realizabil operativ

Avantajele financiare sustin adoptarea modelului de finantare 2: "BEI": cu conditia punerii de acord cu Guvernul roman si a clarificarii problemelor de "mediu", condiţiile sunt mai greoaie.

MODEL DE FINANŢARE 3: FINANŢARE MIXTĂ CU EMITEREA DE OBLIGAŢIUNI, este mai costisitor comparativ celelalte modele.

Modelul de finantare 4 "Finantare de stat": presupune punerea de acord cu Guvernul României , Acceptarea acestei optiunii oferă avantajul că poate avea ca efect ameliorarea pe termen lung a riscurilor de operare a obiectivului existent

MODEL DE FINANŢARE 5  Finanţare de la U.E., cel mai avantajos

MODELE DE FINANŢARE 6 ; De tip PPP, necesită fundamentare riguroasă.

1.2. FINANŢAREA INVESTIŢIILOR DIN SURSE EXTERNE

OBIECTIVE:

- cunoaşterea elementelor de bază ale rolului şi responsabilităţilor beneficiarilor de asistenţă financiară din fondurile structurale.

- înţelegerea regulilor şi responsabilităţilor beneficiarilor de proiecte finanţate din fondurile structurale;

- înţelegerea structurii fluxurilor financiare şi a procedurilor relevante pentru beneficiarii proiectelor finanţate din fondurile structurale

- identificarea competenţelor şi atribuţiilor managementului financiar al proiectelor finanţate din fondurile structurale.

4.2.1Definiţia beneficiarului şi a proiectului, în accepţiunea Fondurilor Structurale

107

Din punctul de vedere al FS, proiectul este descris ca fiind cea mai mică investiţie care poate fi implementată autonom în cadrul programului operaţional.

Program operaţional este documentul înaintat de statul membru şi adoptat de Comisia Europeană, ca parte a cadrului de referinţă strategic, care concretizează o strategie de dezvoltare, folosind un set de priorităţi pentru obţinerea unei finanţări din partea unui fond european (fondul de coeziune, FSE şi FEDR;

Titularul de proiect este de regulă şi "beneficiarul", acesta fiind instituţia sau operatorul economic care beneficiază de asistenţa financiară de la bugrtul UE pentru implementarea prfoiectului.

Proiectul se defineşte ca o activitate de investiţie, în care resursele financiare sunt cheltuite pentru a crea bunuri de capital, menite să producă beneficii pe o perioadă extinsă de timp, activitate care în mod logic presupune un proces unitar de planificare, finanţare şi implementare.

În cazul programelor europene, regulamentul UE 1260/99 statutează următoarele definiţii:

beneficiar este considerat un operator, instituţie sau firmă, publică sau privată, responsabilă pentru iniţierea şi/sau implementarea operaţiunilor. în cazul schemelor de ajutor prevăzute în articolul 87 al Tratatului, beneficiarii sunt firme publice sau private care realizează o acţiune individuală şi primesc ajutor public

beneficiarii finali sunt instituţiile şi firmele publice sau private responsabile pentru operaţiunilele de achiziţie. în cazul schemelor de ajutor pentru sprijinirea investiţiilor private (Articolul 87 din Tratatul UE)

Un proiect poate produce beneficii cuantificabile în termeni monetari sau beneficii intangibile. Analiza economică este posibilă în ambele cazuri, cea financiară doar în primul caz.

Se pot constitui în proiecte a căror finanţare se solicită din Fonduri Structurale următoarele activităţi:

- Investiţii în infrastructura de transport, gestiune ape, ape uzate, infrastructura pentru inovaţie, infrastructura de turism, infrastructura de perfecţionare, etc.

- Acţiuni de training, servicii către entităţi publice si private, iniţiative de promovare şi marketing, servicii de cercetare şi dezvoltare, iniţiative de includere socială etc.

- Asistenţă acordată firmelor private pentru investiţii în sectoarele productive

- Solicitare de granturi,

108

- Furnizarea de bunuri şi servicii în regim de concesionare,

În cazul programelor europene, regulamentul UE 1260/99 statutează următoarele definiţii:

beneficiar este considerat un operator, instituţie sau firmă, publică sau privată, responsabilă pentru iniţierea şi/sau implementarea operaţiunilor solicitate prin cererea de finantare.

beneficiarii finali sunt instituţiile şi firmele publice sau private care au implemetat proiectul precum si cei care vor beneficia de rezultatele obţinute in urma implementarii acestuia.

1.2.2 Principiile accesării fondurilor europene

Managementul financiar al fondurilor structurale, impune respectarea în procesul

accesării acestora a următoarelor principii:

- adiţionalitatea

- cofinanţarea

- rambursării şi prefinanţării

- dezangajarea automată

- concentrarea

- programarea (coerenţa internă în conformitate cu programe proprii)

- parteneriatul ( dacă este cazul)

- subsidiaritatea

- eficacitatea

- durabilitatea

- sustenabilitatea, pe perioada implementării şi exploatării ulterioare Intervenţia fondurilor structurale şi managementul financiar al acestoa

au la bază următoarele principii de bază: adiţionalitate, cofinanţare, dezangajare automată şi al rambursării.

Principiul adiţionalităţii, presupune că sursele financiare atrase prin fonduri structurale nu vor înlocui cheltuielile publice echivalente ale statului membru.

Comisia Europeană şi statul membru determină nivelul de cheltuieli publice sau echivalentul structural al acestora, pe care statul membru le va menţine în regiunile implicate în timpul perioadei de implementare a programelor.

Nivelul cheltuielilor va fi cel puţin egal cu suma cheltuielilor medii anuale în termeni reali realizate în timpul perioadei precedente de programe.

.Principiul cofinanţării

109

Asistenţa financiară din Fonduri Structurale a UE este totdeauna furnizată în parteneriat financiar cu statul membru, fiind limitată la o parte din costurile eligibile.

Parteneriatul financiar, sub forma contribuţiei naţionale la cheltuielile publice pentru program, este obligatoriu. Şi cofinanţarea privată este prevăzută în cazul investiţiei private şi reglementată de către regulile UE referitoare la ajutoarele de stat.

Decizia de adoptare a unui program operaţional are fixată rata maximă şi suma maximă a contribuţiei fondului, pentru fiecare program operaţional. Contribuţia din fondurile europene este calculată în raport cu cheltuielile publice totale, în limita unor plafoane, în funcţie de regiune, natura operaţiunii, etc.

Costurile proiectului se suportă din:

o fonduri structurale ale UE;

o resurse naţionale:

buget/fonduri de stat

buget/fonduri regionale

buget local (bugetul beneficiarului final);

o resurse private (obligatorii pentru investiţii private, posibile pentru parteneriatele public-privat).

Principiul rambursării

Urmare deciziei Comisiei Europene de a aproba contribuţia fondurilor în cadrul programelo operaţionale, se va plăti o singură sumă de prefinanţare(max. 30%) instituţiei desemnate de către statul membru.

Plăţile intermediare şi plăţile finale vor fi efectuate prin aplicarea ratei de cofinantare pentru fiecare prioritate, cheltuielilor publice certificate în cadrul acelei priorităţi, pe baza declaraţiei de cheltuieli certificate de către autoritatea responsabilă pentru certificare, după ce acestea au fost achitate de către solicitant.

Dezangajarea automată (regula n+2)

Comisia va dezangaja automat orice parte a unui angajament bugetar dintr-un program operaţional, care nu a fost folosită pentru plata prefinanţării sau pentru plăţi intermediare, sau pentru care nu a primit o cerere de plată acceptată, aşa cum este definită în articolul 85, până pe 31 decembrie al celui de-al doilea an care urmează anului angajamentului bugetar făcut în cadrul programului (principiul n+2 - Reg. 1260/99).

110

1.2.3 Cadrul Instituţional de accesare al fondurilor europene

Rolul important în procesul de implementare îl are autoritatea de management.

- Autoritatea de management - o autoritate, publică, naţională, regională sau locală, desemnată de către statul membru, pentru a realiza sarcina de administrare a unui program operaţional;

- Organismul intermediar care acţionează sub responsabilitatea unei autorităţi de management sau care realizează activităţi în numele unei asemenea autorităţi .

- Autoritatea de audit - un organism operaţional independent de autoritatea de admnistrare şi de autoritatea de certificare, desemnat de către statul membru pentru fiecare program operaţional şi responsabil pentru verificarea operării corecte a managementului şi a sistemului de control;

- Autoritatea de certificare – o structură sau o autoritate, naţională, desemnată de către statul membru să certifice declaraţiile de cheltuieli şi cererile de plată;

În managementul financiar al fondurilor structurale, solicitarea rambursării cheltuielile eligibile de la UE implică două structuri principale:

Autoritatea de plată, instituţia responsabilă pentru gestionarea si efectuarea plăţilor către beneficiari;

Autoritatea de certificare -instituţie, regională sau naţională desemnată de către statul membru să certifice declaraţiile de cheltuieli şi cererile de plată înainte ca acestea sa fie trimise Comisiei.

Autoritatea de audit - un organsm independent faţă de autoritatea de administrare şi autoritatea de certificare, desemnat de statul membru pentru fiecare program operaţional, responsabil pentru verificarea operării corecte a managementului şi sistemului de control.

O prezentare schematică a cadrului instituţional este redată mai jos:

111

Identificarea proiectelor, care pot fi finanţate în program, începe cu autoritatea de management care lansează apelul pentru proiecte care se încadrează în măsurile din program.

Beneficiarul va iniţia un proiect care se potriveşte criteriilor uneia dintre priorităţile programului. Pregătirea cererii de finanţare a proiectului va implica posibila negociere cu instituţiile financiare care trebuie să asigure întocmirea documentaţiei necesare şi angajamentele care vor proba fezabilitatea financiară a proiectului.

După evaluarea şi selectarea proiectului, beneficiarul va semna contractele cu instituţiile financiare care pot fi implicate în finanţare şi se va supune controalelor instituţiilor responsabile pentru controalele ex-ante.

După semnarea contractului de finanţare , beneficiarul va începe implementarea, iniţiind procedurile pentru achiziţii publice , informare şi publicitate, contabilitate şi raportare. În acest stadiu, autorităţile naţionale pot asigura o prefinanţare a proiectului, din resurse naţionale.

Beneficiarul va începe construcţiile sau serviciile prevăzute sau plata ajutoarelor către firmele private, în conformitate cu art. 87 al tratatului. Facturile plătite vor fi adunate, pentru a forma baza unei cereri de rambursare a cofinanţării agreate de către FS ale UE şi de către resursele naţionale, altele decât beneficiarul însuşi.

Pe masură ce beneficiarul va termina pe stadii fizice proiectului, va putea cere rambursarea părţii de cofinantare.

112

AUTORITATE DEMANAGEMENT

AUTORITATECERTIFICARE PLATĂ

INSTITUŢII FINANCIARE

ORGANISM INTERMEDIARE

BENEFICIAR ORGANE DE CONTROLORGAN DE AUDIT

FURNIZORI, CONTRACTORI

După verificare, cererea va fi înaintată autorităţii de plată care va realiza o verificare finală a conformităţii formale a cererii şi va rambursa partea de cofinantare.

Începând cu cererile pentru rambursare plătite beneficiarului, autoritatea de management va pregăti o declaraţie de cheltuieli, care va fi utilizată pentru solicitarea rambursării de către FS ale UE, pentru partea europeană a cofinanţării.

În conformitate cu principiul rambursării, FS ale UE vor plăti doar cheltuielile deja efectuate de către beneficiarii finali. Aceste cheltuieli vor fi certificate în declaraţia de cheltuieli, de către autoritatea de certificare.

De asemenea prefinanţarea va cădea în responsabilitatea statului membru. Mijloacele financiare pentru cofinanţare pot veni din avansul plătit din FS ale UE către statul membru şi/sau din plăţile interimare din partea FS ale UE, dar dreptul de rambursare apare numai după ce beneficiarul final plăteşte cheltuielile eligibile.

1.2.4 ESTIMAREA COSTURILOR ÎN REDACTAREA PROIECTULUI, CATEGORII DE COSTURI, FACTORI DE INFLUENŢĂ

Obiective:

înţelegerea problemele de bază ale analiziei costurilor proiectului şi eligibilitatea costurilor pentru fondurile structurale. înţelegerea efectului de pârghie financiară a fondurilor structurale pentru investiţiile publice;

învăţarea principiilor cofinanţării proiectului în cazul asistenţei fondurilor structurale;

învăţarea metodologiilor de definire a nevoilor de cofinanţare pentru principalele categorii de proiecte şi diferitele tipologii ale regiunilor/obiectivelor;

introducerea elementelor financiare de bază pentru pregătirea unei cereri pentru asistenţă FEDR.

COSTURILE PROIECTULUI

Estimarea costurilor proiectului este unul din componentele importante a analizei economico-financiare. Analiza trebuie să se bazeze pe documentaţia tehnică, ce poate fi limitată la studiul de fezabilitate, pentru a limita costurile de proiectare în cazul proiectelor care ar putea să nu fie implementate sau să fie implementate într-un viitor mai îndepărtat.

113

Calculaţia finală a costurilor se va face odată cu întocmirea documentaţiei de execuţie.

Studiul de fezabilitate este necesar pentru prima estimare a costurilor proiectului şi presupune:

o realizarea analizei financiare şi economice a proiectului;

o adoptarea deciziei de investiţii;

o selectarea proiectului pentru asistenţa din fonduri structurale;

o planificarea finanţării proiectului;

o cereri către instituţii de creditare.

În parcurgerea acestei erape, nu pot fi disponibile toate costurile explicite ale proiectului, din cauza definirii limitate a măsurilor tehnice, precum şi a dimensiunii provizorii a unor costuri legate de studii şi analize ce vor fi realizate numai după întocmirea detaliate a documentaţiei.

Se pot utiliza ghiduri ale preţurilor de referinţă care oferă o bază pentru estimarea costurilor. Acestea sunt emise de către instituţii naţionale, luându-se în considerare factorii locali care afectează preţurile.

PRINCIPALELE CATEGORII DE COSTURI ALE PROIECTULUI Şl PRINCIPALII FACTORI DE INFLUENŢĂ

Principalele componente ale costurilor unui proiect de investiţii sunt următoarele:

o costul de elaborare a proiectului si a documentatiei premergatoare;

o costurile de construcţie;

o costurile de operare;

o costurile de întreţinere.

Pentru redactarea unui proiect ce urmează a fi finanţat de către un program operaţional, este necesară o analiză financiară completă, care să includă atît stadiul de investiţie cît şi pe cel de operare.

Trebuie estimate costurile ambelor perioade şi veniturile din cea de a doua. Toate cele patru categorii de costuri menţionate mai sus trebuie estimate şi incluse în analiza financiară, ele dovedind fezabilitatea şi arătând profitabilitatea proiectului.

în tabelul următor sunt listate principalele categorii de costuri ale investiţiei şi este prezentat formatul de bază al tabelelor de costuri ale proiectului, utilizate în cererile de finanţare.

114

TABEL 1. TOTAL COSTURI INVESTIŢIE

Costuri (euro/000) ani/semestre

1 2 3 i ... n

Teren Clădiri

Echipamente

Întreţinere extraordinară

Altele

Mijloace fixe

Licenţe şi patente

Costuri preoperare

Cheltuieli preoperare

Capital lucru net

Valoare reziduală (-)

Total costuri investiţie

TABEL 2. COSTURI OPERARE

Costuri (euro/000) ani/semestre

1 2 3 i ... n

Materiale

Manoperă

Energie electrică, gaze

Costuri generale

Altele

Total costuri operare

Este necesară în primul rând o analiză a costurilor de întreţinere curentă în funcţie de parametrii tehnici şi utilizarea normal a infrastructurii.

115

Trebuie de asemenea estimate veniturile provenite din operarea infrastructurii. Veniturile luate în considerare sunt acele venituri provenind direct de la utilizatorii infrastructurii, sub forma plăţii unor taxe şi tarife pentru utilizarea acelei infrastructuri.

FACTORI CARE AFECTEAZĂ COSTURILE PROIECTULUI Şl VARIABILITATEA COSTURILOR

Factorii principali care afectează costurile proiectului sunt:

Specificaţia( complexitatea) proiectului

Specificaţia defineşte componentele fizice ale proiectului. De exemplu, la un proiect ce priveşte infrastructura rutieră, volumul traficului prevăzut va conduce la precizarea lungimii, a adâncimii şi a lăţimii necesare, a tipului de pavaj al drumului, a materialelor ce trebuie utilizate pentru suprafaţa de uzură, a numărului benzilor, podurilor şi joncţiunilor etc. Pentru clădiri, funcţia cerută şi rata prevăzută de ocupare vor conduce la stabilirea suprafeţei totale a construcţiei şi a suprafeţei desfăşurate, a înălţimii, a aspectului intern şi extern, a încărcării etajelor, a cerinţelor privind încălzirea şi iluminarea, etc.

Locaţia

Locaţia afectează costurile proiectului prin: costurile construcţiei şi ale materialelor, costurile terenului,standardele de proiectare. Acestea variază din cauza distanţelor diferite de la furnizori, a climatului şi a condiţiilor meteorologice precum şi a condiţiilor generale ale pieţei.

Caracteristicile amplasamentului

Un amplasament poate fi afectat de condiţiile de sol şi drenaj, de restricţiile de acces care pot afecta estimările originale ale costurilor. Mărimea excavărilor, activităţile de realizare a fundaţiilor şi armărilor vor fi în mod particular influenţate, în condiţiile unor terenuri cu rezistenţe scăzute.

Influenţa duratei de realizare

În general, cu cât un proiect durează mai mult, cu atât cresc şi costurile proiectului. Durata de realizare a proiectului este dependentă de specificaţia proiectului. în general, cu cât proiectul este mai mare, cu atât implementarea acestuia va dura mai mult. Nu este însă cazul întotdeauna; dacă se utilizează resurse adiţionale substanţiale, implementarea proiectului poate fi deseori accelerată. în unele cazuri, munca la un proiect poate dura mult mai mult decât era prevăzut, deoarece fazele lui sunt dependente de alte proiecte conexe sau de programele de finanţare publică. Un proiect care implică faze discontinue este de obicei mai scump decât unul desfăşurat fără întrerupere, din cauza costurilor adiţionale implicate de remobilizarea capacităţilor de producţie şi a contractorilor.

116

Inflaţia

Creşterile inflaţioniste ale preţurilor, în timpul perioadei de construcţie, trebuie luate în considerare, pentru a estima costurile reale la momentul efectuării lor.

Cu cât perioada estimată pentru realizarea construcţiei este mai mare, cu atât mai mult trebuie luată în calcul evoluţia inflaţiei. Aspectul este important, în special unde este implicat bugetul unei autorităţi publice. Costurile iniţiale estimate vor trebui să prevadă valorile ce trebuie plătite în momentul în care proiectul demarează efectiv.

Forma contractului de achiziţii

Procedurile pentru achiziţii pot conduce la reducerea costurilor şi/sau la creşterea estimării iniţiale şi, în special, la modificări ale riscurilor, ca urmare a depăşirilor costurilor.

Proceduri specifice pentru utilizarea economiilor rezultate în urma desfăşurării procedurilor competitive de achiziţii, sunt definite în majoritatea ţărilor UE, în special pentru a evita absorbţia parţială a fondurilor.

Tipul construcţiei, nouă sau modernizare

în general, construcţia unei infrastructuri noi este mai scumpă decât îmbunătăţirile aduse unei infrastructuri existente sau decât renovarea unor clădiri dar poate fi de asemenea mai costisitoare acolo unde investiţia implică clădiri istorice, infrastructuri care fac parte din patrimoniul cultural.

Costurile modernizărilor sau ale restaurării sunt, în mod obişnuit, mai dificil de calculat decât în cazul clădirilor noi. Mai mult, riscurile de depăşire a costurilor sunt mai mari în cazul restaurărilor.

Nivelul obligaţiilor fiscale (rata fiscalităţii)

ELIGIBILITATEA COSTURILOR

La calcularea asistenţei financiare costurile proiectului trebuie să se bazeze pe regulile de eligibilitate, definite special pentru fondurile UE. Referinţa principală pentru perioada curentă de programe este regulamentul UE 448/2004.

Pentru România regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale sub Obiectivul Convergenţă au fost reglementate prin H.G nr. 759/2007. Regulile stabilite sunt aplicabile cheltuielilor realizate din asistenţa comunitară, precum şi din cofinanţarea naţională a operaţiunilor - din bugetul de stat, bugetul local, alte surse publice şi private. Cheltuielile sunt eligibile dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

117

1. să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare;2. să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;3. să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;4.costurile să fie conforme cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare. În cazul operaţiunilor supuse ajutorului de stat63, condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o cheltuială precizate mai sus li se adaugă şi prevederile naţionale şi comunitare specifice ajutorului de stat.

Principalele cheltuieli eligibile sunt următoarele:

-Amortizarea este eligibilă, atunci când costul construcţiei nu a beneficiat de asistenţă în trecut, fiind calculat în conformitate cu regulile de contabilitate, iar costurile prevăzute în bugetul proiectului sunt exclusiv legate de perioada de cofinanţare;

-Contribuţiile în natură sunt cheltuieli eligibile sunt furnizarea terenului sau a clădirilor, echipamentului sau materialelor, activităţile de cercetare sau profesionale precum şi munca voluntară neplătită;

Costurile pentru serviciile financiare sunt eligibile;

- Achiziţia echipamentelor de mâna a doua: costurile pentru echipamentele de mâna a doua sunt eligibile în condiţiile în care primul cumpărător nu a primit asistenţă financiară de la fondurile structurale, preţul este mai scăzut decât cel al echipamenteleor noi iar echipamentul satisface cerinţele de calitate ale standardelor în vigoare precum şi cerinţele proiectului.

-Cumpărarea de teren este limitată la 10% din costul total al proiectului şi trebuie relaţionată complet şi explicit la nevoile de investiţii iar preţul trebuie să fie certificat de către un evaluator profesionist certificat.

-Cumpărarea de valori imobiliare este eligibilă în anumite condiţii: preţul trebuie să fie certificat de un evaluator profesionist certificat. Construcţia nu trebuie să fi primit asistenţă din partea FS. Clădirea trebuie să fie utilizată exclusiv pentru scopul proiectului.

-TVA şi alte taxe şi tarife: TVA este eligibilă dacă nu poate fi recuperată de beneficiar sau dacă beneficiarul nu o va recupera în realitate

63 art. 87 din Tratatul privind Uniunea Europeană

118

-Leasingul este eligibil în condiţiile specifice aplicabile celor două cazuri: atunci când beneficiarul asistenţei este beneficiarul leasingului sau când leasor-ul primeşte asistenţa pe care apoi trebuie să o transfere beneficiarului sub forma taxei de leasing reduse. În ambele cazuri, scopul este de a asigura ca asistenţa să fie folosită exclusiv pentru reducerea costurilor echipamentului folosit pentru implementarea proiectului. Costurile administrative, bancare, de asigurări etc, nu sunt eligibile.

-Costurile implicate de administrarea şi implementarea FS: costurile implicate de statele membre în managementul, implementarea, monitorizarea şi controlul fondurilor structurale nu sunt eligibile pentru cofinanţare, cu câteva excepţii legate de atribuţiile specifice ale personalului, pentru sarcini legate de managementul programului.

-Cheltuielile de regie sunt cheltuieli eligibile, ţinând cont de faptul că sunt bazate pe costuri reale, legate de implementarea operaţiunilor cofinanţate de fondurile structurale. Li se alocă un anumit procent din valoarea totală a operaţiunii, calculat după o metodă echitabilă, corectă şi perfect justificată.

Toate regulile de eligibilitate ale UE reprezintă un cadru de reglementare, în interiorul căruia statele membre pot decide prevederi naţionale mai stricte.

în perioada de programe, responsabilitatea definirii eligibilităţii cheltuielilor este transferată statelor membre, cu un cadru de reglementare simplificat la nivelul UE, incluzând neeligibilitatea TVA, plafonul de cheltuieli pentru teren, excluderea cheltuielilor pentru reciclarea unităţilor nucleare.

Tema 2 COFINANŢAREA DIN F.S. A PROIECTELOR DE INVESTIŢII

Costurile proiectelor de investiţii fac obiectul cofinanţării de către partenerii financiari ai programelor operaţionale, în concordanţă cu principiul parteneriatului pentru cofinanţare.

Regulile şi responsabilităţile pentru cofinanţare sunt stabilite în detaliu în program, în cadrul regulilor stabilite de UE prin ghidul solicitantului. Aceste reguli sunt limitate şi majoritatea detaliilor sunt definite numai de către autorităţile naţionale, în parteneriat cu Comisia UE.

Conform regulamentului financiar al UE, contribuţia financiară este calculată pe baza următoarelor elemente:

-gravitatea problemelor specifice, în special a celor de natură economică, socială sau teritorială;

119

-importanţa fiecărei priorităţi pentru priorităţile comunitare este stabilită în liniile directoare strategice ale comunităţii;

-protecţia şi îmbunătăţirea mediului, în principal prin aplicarea p r inc ip i i lo r precauţiei, al acţiunii preventive şi a principiului "cel care poluează plăteşte";

-rata de mobilizare a finanţării private, în special sub forma parteneriatelor public-privat, în domeniile implicate.

În concordanţă cu regulamentele UE, contribuţia fondurilor pentru fiecare prioritate are următoarele plafoane:

-85% din cheltuielile publice, cofinanţate de fondul de coeziune;

-75% din cheltuielile publice, cofinanţate de FEDR sau FSE în cadrul programelor operaţionale din regiunile eligibile prin criteriul de "convergenţă";

-50% din cheltuielile publice, cofinanţate de FEDR şi FSE în cadrul programelor operaţionale cu obiectivul "competitivitate şi ocupare regională";

-75% din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR în cadrul programelor operaţionale cu obiectivul "cooperare teritorială europeană".

Prin derogare, atunci când regiunile sunt localizate într-un stat membru asigurat din fondul de coeziune, contribuţia Comunităţii poate creşte, în cazuri excepţionale şi foarte bine justificate, la maximum 80% din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR sau FSE.

Cofinantarea investiţiilor private sub forma ajutoarelor de stat.

În perioada curentă de programe, investiţiile în facilităţi productive au definite reguli speciale pentru această cofinanţare prin "ajutoare de stat" ("state aids").

Contribuţia publică poate reprezenta:

- un maxim de 35% din costul total în cazul obiectivului 1;

- un maxim de 15% din costul total în cazul obiectivului 2.

În ceea ce priveşte investiţiile în infrastructura generatoare de venituri substanţiale:

- un maxim de 40% din costul total în cazul obiectivului 1 (50% în statele acoperite de fondul de coeziune);

- un maxim de 25% în cazul obiectivului 2.

120

Regulamentele încurajează de asemenea utilizarea unei părţi a finanţării comunitare sub o altă formă decât asistenţa directă, cum ar fi, de exemplu, asistenţa rambursabilă, subvenţionarea ratei dobânzii sau holdingurile de capital de risc. în asemenea cazuri, plafoanele prevăzute pot creşte cu 10%.

2.1. CONTRIBUŢIA LA FINANŢAREA PROIECTELOR DIN SURSE NAŢIONALE

Autorităţile naţionale fac angajamentul pentru asigurarea contribuţiei naţionale la costurile proiectului, la nivelul programului, cu aprobarea acestuia de către Comisia UE. Contribuţia naţională poate veni din resurse de la bugetul de stat şi din bugetele administraţiei locale sau din alte fondurile naţionale. Este responsabilitatea autorităţilor naţionale de a distribui sarcinile cofinanţării, asigurând respectarea plafoanele de cofinanţare.

Autorităţile naţionale trebuie să asigure, că acele organisme care vor primi sarcini de cofinanţare a operaţiunilor desfăşurate în cadrul programului, au o disponibilitate reală şi viabilă de resurse pentru a-şi îndeplini obligaţiile, precum şi cadrul legislativ care să le asigure statutul juridic de organism potenţial cofinanţator.

Beneficiarul final poate fi responsabil în întregime sau parţial de cofinanţarea naţională, reprezentând unul dintre subiecţii incluşi în categoria organismelor naţionale şi publice, implicate în implementarea programului.

În concordanţă cu regulile europene, beneficiarul final poate fi, de asemenea, total exceptat de la povara cofinanţării. în acest caz, responsabilitatea beneficiarului, va consta numai în responsabilitatea managementului financiar al proiectului.

PROIECTE GENERATOARE DE VENITURI PENTRU INFRASTRUCTURI PUBLICE

Regulamentele UE cer ca, pentru proiectele generatoare de venituri, să fie făcute ajustări pentru a evita o supracofinanţare, comparativ cu plafoanele stabilite pentru aceleaşi tipuri de proiecte (Reg 1260/99, prop reg).

Proiectul generator de venituri este acel proiect care implică o infrastructură, prin utilizarea căreia apar taxe suportate direct de către utilizatori şi orice operaţie rezultând din vânzarea sau închirierea terenului sau a clădirilor.

Veniturile pot fi generate prin preţuri, taxe etc, aplicate în timpul perioadei de referinţă pentru care se fac calculele, incluzând valoarea sa reziduală şi/sau din vânzarea sa parţială sau totală. Venitul ce se aşteaptă de la o investiţie, prin stabilirea de preţuri, taxe, etc. în timpul perioadei de referinţă pentru calcul, include valoarea reziduală

121

şi/sau pe cea rezultată din vânzarea parţială sau totală, în limitele stabilite de articolul 30 (4) al regulamentului 1260/1999

Dacă rata brută a cofinanţării proiectului este mai mare sau egală cu unitatea, atunci proiectul nu trebuie asistat de FS. în alte cazuri, procentul de cofinanţare trebuie ajustat urmând regulile stabilite de comisia UE şi trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu plafoanele stabilite de regulamente.

Regulamentul pentru perioada curentă stabileşte plafoanele pentru cofinanţarea UE pentru PGVS la 40% pentru obiectivul 1,şi cu 10% mai mult în ţările de coeziune.

2.2 ANALIZA FINANCIARĂ PENTRU FONDURILE STRUCTURALE

Analiza financiară este o analiză a unui proiect care permite o previziune precisă a resurselor care vor acoperi cheltuielile viitoare şi profitabilitatea financiară a investiţiei64

Analiza financiară permite compararea investiţiilor alternative sau ca s-ar întîmpla în ipoteza neintervenţiei.

Scopurile principale ale analizei sunt:

1. calcularea indicilor de revenire financiară a proiectului de investiţii, bazaţi pe fluxul de numerar net actualizat, indicatori legaţi exclusiv de unitatea economică care activează în proiect;

2. verificarea şi garantarea echilibrului de numerar - cash-flow (verificarea sustenabilităţii financiare).

Pentru a realiza analiza financiară, trebuie colectate informaţii şi parametri, măsuraţi şi/sau estimaţi cu referire la:

1. previziunile costurilor investiţiei, pe categorii de costuri ale acesteia;

2. previziunile costurilor de operare pe categorii de costuri;

3. orizonturile de timp pentru infrastructura specifică, calcularea perioadei de referinţă pentru care se fac calculele;

4. valoarea reziduală a investiţiei, la sfârşitul perioadei de referinţă pentru care se face calculul;

5. rata de actualizare

64 vezi Comisia Europeana - Ghid de analiză cost-beneficiu a proiectelor de investiţii - Fondurile Structurale -FEDR, Fondul de Coeziune şi ISPA, pregătit pentru unitatea de evaluare, DG Politici regionale, Bruxelles, 2003

122

Aceste informaţii trebuie colectate pentru investiţia planificată, în special în cazul investiţiilor mari, unde se cere o analiză cost-beneficiu completă, de asemenea pentru alternativele care trebuie comparate, în primul rând în cazul în care nu se realizează nici o investiţie.

Orizontul de timp şi perioadele de referinţă pentru analiză vor fi definite în mod curent pe categorii de investiţii şi trebuie adoptate de toţi deţinătorii de proiecte, pentru a permite compararea în stadiul de evaluare şi selecţie.

Valoarea reziduală a investiţiei, la sfârşitul perioadei de referinţă pentru efectuarea calculelor va fi estimată în funcţie de caracteristicile tehnice dar şi pentru calculul acestei variabile vor fi fixate reguli precise de către autorităţile naţionale.

Rata de actualizare utilizată în evaluarea investiţiilor trebuie să fie în concordanţă cu scopul analizei. Pentru investiţiile în proiecte mari care vor fi evaluate şi selectate la nivel european, valoarea de referinţă va fi 0,06 în perioada curentă de programe şi probabil 0,07 în cea următoare.

Pentru majoritatea acestor parametri şi estimări, autorităţile naţionale sau comisia UE oferă. ghiduri, tabele de referinţă şi metodologii ce vor fi utilizate şi/sau valorile ce vor fi folosite. Acestea însă nu vor fi reguli obligatorii, ca acelea care sunt stabilite prin regulamente.

2.3 FEZABILITATEA FINANCIARĂ ŞI ANALIZA FLUXURILOR DE NUMERAR

Primul stadiu în analiza financiară poate consta în analiza surselor de finanţare în tabelul de mai jos, pe baza căruia beneficiarul dovedeşte că toate cheltuielile prevăzute vor fi acoperite cu resurse financiare adecvate.

SURSE DE FINANŢARE

Investiţie ani/semestre

Operare ani/semestre

1 2 ... ...

CHELTUIELI TOTALE

Capital privat

Resursele beneficiarului

123

final

Contribuţia bugetului de stat

Total contribuţie naţională

Granturi ale UE

Obligaţiuni şi alte resurse financiare

Împrumuturi de la instituţii financiare

TOTAL RESURSE FINANCIARE

Sursele externe de cofinanţare pentru investiţii (granturi), pot fi din fondurile structurale ale UE, din surse naţionale şi de la cele regionale. Partenerii de cofinanţare trebuie să acopere întregul cost al investiţiei.

Este de asemenea posibil ca, în cazul parteneriatului public-privat, o componentă privată să fie prezentă în cofinantarea infrastructurii publice.

În cazul investiţiilor private subvenţionate prin măsuri de "state aids" (ajutor de stat ), contribuţia privată la cofinanţare va fi prezentă şi calculată în conformitate cu regulile UE şi cu prevederile programului.

în tabelul surselor financiare, după definirea angajamentelor de cofinanţare, se vor adăuga informaţiile asupra distribuţiei prevăzute a acestei cofinanţări în orizontul de timp al proiectului, precum şi asupra distribuţiei altor credite sau contribuţii private pe care le luăm în considerare în perioada de implementare.

O previziune adecvată a programului surselor de finanţare poate fi realizată, luând în considerare: structura fluxurilor financiare care vor fi agreate la nivelul programului, angajamentele obţinute de la instituţiile financiare care vor furniza creditele, alte surse prevăzute a fi obţinute din utilizarea unor instrumente financiare, cum sunt obligaţiunile municipale.

Principiul rambursării poate influenţa constrângerile referitoare la intrările planificate din cofinantarea UE şi din cea naţională dar în acelaşi timp trebuie să fie prevăzută disponibilitatea prefinanţării din surse naţionale.

Instrumentele de creditare pot fi angajate pentru a plăti cheltuielile, ori de câte ori intrările de numerar vor întîrzia, caz în care beneficiarul angajează un credit pentru a-şi finanţa partea de cofinanţare a investiţiei. Aceste surse de finanţare trebuie să fie de asemenea prezente în sursele din tabelul finanţării :

124

ANALIZA FLUXURILOR DE NUMERAR

Următorul pas, după completarea tabelului de surse financiare şi după dovedirea de surse suficiente disponibile la timp pentru finanţarea costurilor investiţiei, este analiza fluxului de numerar. Pentru acest pas se utilizează instrumentele şi metodologiile standard, în cadrul regulilor fondurilor structurale.

Analiza va include perioada de investiţie şi perioada de operare.

Vor fi considerate toate sursele de ieşiri: costurile investiţiei, rambursările de debite, plata dobânzilor şi costurile de operare. Vor fi de asemenea considerate toate sursele de intrări de numerar: rambursarea granturilor, plata tarifelor şi a taxelor de către utilizatori, vânzarea produselor şi a serviciilor.

Analiza trebuie să dovedească că în fiecare an fluxul de numerar este cel puţin echilibrat, ceea ce înseamnă că balanţa intrărilor şi ieşirilor trebuie să fie cel puţin zero, dacă nu pozitivă.

În analiza financiară vor fi considerate rezultatele cumulative ale anilor precedenţi, ceea ce înseamnă că bilanţurile anilor precedenţi vor fi adăugate celor ale anilor următori, generând fluxurile de numerar cumulate care trebuie să fie în mod necesar echilibrate.

Distribuţia fluxurilor de intrare şi a celor de ieşire, nevoia de credite, mărimea dobânzilor de plătit, vor fi definite în detaliu numai după clarificarea regulilor şi procedurilor fluxului de numerar, lucru ce se va întâmpla în programul operaţional.

Poate fi utilizată o abordare foarte prudentă, presupunând că, în acest stadiu, cofinanţarea beneficiarului va acoperi în întregime cofinanţarea naţională cerută de regulamente şi că, de la autoritatea de plată nu va veni mai mult de o rambursare pe an.

Indifeent de promotorul proiectului, fezabilitatea financiară va presupune aceleaşi constrângeri şi va fi evaluată pe bază de criterii similare cu cele utilizate la selecţia proiectului.

2.4 INDICATORII FINANCIARI Al PROFITABILITĂŢII

Analiza fluxului de numerar va furniza informaţiile necesare pentru calcule, singurul parametru care va fi adăugat este rata dobânzii de referinţă. Indicatorii vor arăta impactul financiar al implementării proiectului asupra proprietarului acestuia, fiind prezentaţi în tabelul de mai jos.

INDICATORII FINANCIARI AI INVESTIŢIEI

ani

125

1 2 3 I ... n

Tarife şi alte surse de intrări

TOTAL VENITURI:

Total costuri de operare

Costuri de întreţinere extrabugetară

Total costuri de investiţii

Costuri legate de forţa de muncă (pensionare etc.)

TOTAL CHELTUIELI

VENIT NET Pe an [venit net – (total costuri operare + costuri întreţinere extraordinară)]

FLUX NUMERAR NET

Pe an (venit total - cheltuieli totale)

Valoare financiară netă actualizată

Valoare cumulată a fluxului de numerar net actualizat folosind o rată a dobânzii convenţională

Rata internă de rentabilitate financiară

Rata dobânzii care face egală cu zero valoarea netă actualizată a fluxului de numerar net

Rata brută a autofinanţării

Venit net actualizat/investiţie totală actualizată

Calcularea indicatorilor implică utilizarea unor instrumente tehnice simple de analiză financiară:

-calcularea valorii nete actualizate a investiţiei: se actualizează la anul 0 valoarea fluxului de numerar net (cash-flow net). Se aplică formula de actualizare uzuală. Rata dobânzii ce va fi utilizată este una convenţională stabilită la nivel european sau naţional (în Italia sugestia curentă este de 6%).

126

Xt este fluxul numerar net pentru anul t; i este rata dobânzii.

calcularea ratei interne de rentabilitate: este valoarea ratei dobânzii care face ca valoarea netă actualizată, calculată anterior, să fie egală cu zero.

Cu cât rata dobânzii este mai mică, cu atât valoarea actualizată a valorilor viitoare este mai scăzută. Considerând că veniturile sunt totdeauna ulterioare majorităţii costurilor de investiţii, valoarea netă actualizată a investiţiei descreşte o dată cu creşterea ratei dobânzii.

Valoarea calculată a ratei interne de rentabilitate este soluţia ecuaţiei pentru valoarea netă actualizată, unde necunoscuta este dobânda şi valoarea netă actualizată este egală cu 0.

Marja brută de autofinanţare, care arată capacitatea veniturilor de a acoperi costurile investiţiei, este utilizată de asemenea pentru calcularea ratei potenţiale de cofinanţare din fondurile structurale a proiectelor generatoare de venituri.

Indicatorii financiari ai profitabilităţii, în cazul infrastructurilor publice, nu vor reprezenta un criteriu determinant nici pentru beneficiar, în selectarea proiectelelor alternative pentru a candida la obţinerea finanţărilor în cadrul programului şi nici pentru autorităţile programului, în aprecierea măsurii în care proiectele pot contribui la îndeplinirea obiectivelor acestuia.

Indicatorii economici, care reflectă beneficiile externe de factură nonfinanciară ale proiectelor pentru economia regională, vor fi mult mai relevanţi pentru evaluare.

Nu este însă mai puţin adevărat faptul că, indicatorii financiari care arată impactul potenţial al proiectelor asupra finanţelor beneficiarilor, trebuie luaţi în considerare cu multă atenţie.

Statisticile din studiile la nivel european, relevă că în unele sectoare, media ratei interne de rentabilitate pentru infrastructurile publice este negativă.

127

în altele, rata este pozitivă dar încă neatractivă din punctul de vedere al investitorului privat.

Atunci când se realizează analiza pentru investiţiile private subvenţionate de fondurile UE, se aşteaptă ca indicatorii financiari să fie mult mai buni decât în cazul investiţiilor publice. Acest lucru este atât în interesul autorităţilor programului cât şi al UE. Toţi aceşti agenţi sunt interesaţi de iniţiative productive de succes şi indicatorii financiari pozitivi sunt un semnal bun, chiar dacă nu garantează că iniţiativa subvenţionată va avea succes. Este deci evident că aceşti indicatori vor fi mult mai relevanţi în selectarea proiectelor.

INDICATORII FINANCIARI Al CAPITALULUI

După identificarea mărimii şi a originii surselor externe de cofinanţare şi analizarea performanţelor financiare ale investiţiei, luându-se în considerare toate costurile, perspectivele financiare ale proiectului vor fi evaluate din punctul de vedere al instituţiilor publice implicate cât şi din punctul de vedere al operatorilor privaţi.

Aceste perspective pot fi evaluate excluzând din calculul indicatorilor financiari costurile acoperite de subvenţiile nerambursabile din partea UE.

Tabelul de mai jos arată elementele necesare pentru calcul şi indicatori.

Structura lor este identică cu aceea a indicatorilor utilizaţi pentru evaluarea investiţiei dar variabilele pe baza cărora sunt calculaţi sunt diferite, în sensul că numai contribuţia naţională la investiţie este luată în considerare când este vorba de fluxurile financiare reprezentând investiţiile din proiect (ieşirile de numerar).

Este de aşteptat ca rezultatele să fie întotdeauna mai bune, datorită reducerii fluxurilor de ieşire (negative), neintroducând în formula de calcul granturile UE şi păstrând fluxurile de intrare (veniturile provenite din operare).

Indicatorii capitalului vor furniza argumente pentru evidenţierea rolului de pârghie financiară a fondurilor UE, în unele cazuri proiectul putând deveni chiar profitabil din punct de vedere financiar dacă sunt luate în considerare doar contribuţiile naţionale.

Rata internă de rentabilitate financiară şi valoarea netă actualizată a CAPITALULUI

ani

1 2 3 I ... n

128

Fluxuri de intrări din tarife şi altele

Valoarea reziduală

TOTAL VENITURI

Total costuri operare

Dobânzi

Costuri legate de forţa de muncă (pensii etc.)

Capitaluri private

Contribuţia naţională publică

TOTAL cheltuieli capital (fără granturi ale UE)

NET CASH FLOW

Rata internă de rentabilitate financiară

Rata dobânzii care face egală cu zero valoarea netă actualizată a capitalului

Valoare financiară netă actualizată

Valoarea cumulată a valorii nete actualizate a fluxului de numerar, folosind o rată convenţională a dobânzii

Rata internă de revenire financiară

Rata dobânzii care face egală cu 0 valoarea netă actualizată a fluxului de numerar

PAŞI PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI ASISTENŢEI PENTRU INVESTIŢIILE ÎN INFRASTRUCTURA GENERATOARE DE VENITURI

Comisia propune patru paşi pentru aplicarea articolului 29(4) al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999, legat de determinarea ratei asistenţei din partea fondurilor structurale pentru investiţiile în infrastructura generatoare de venituri:

Se va determina dacă o investiţie în infrastructură creează venituri nete pe perioada de referinţă pentru care se fac calculele, aplicând analiza fluxului de numerar actualizat:

Calculul va lua în considerare profitabilitatea care se aşteaptă în mod normal de la categoria de investiţie în cauză, precum şi de la aplicarea principiului "cel care poluează plăteşte" şi, dacă este necesar, a principiului echităţii legat de prosperitatea relativă a statului membru în cauză.

129

Dacă este cazul, se determină rata de asistenţă urmând primul subparagraf al articolului 29(4) al Reg. 1260/1999. Definiţiile din secţiunea C a acestei note ne vor ajuta in acest sens;

Regulamentul nu impune o formulă de calcul precisă dar rata trebuie determinată în aşa fel încât să nu existe nici un avantaj nemeritat pentru beneficiarul ajutorului, adică nici o suprafinanţare a proiectului. Rezultatul trebuie să fie între limitele stabilite în articolul 29(3). O metodă de calcul o reprezintă deducerea din costul total iniţial al investiţiei, a veniturilor nete prevăzute, şi aplicarea la diferenţa rezultată a ratei normale de asistenţă a măsurii respective. Această metodă conduce la o reducere a ratei de asistenţă în cadrul costului total eligibil al investiţiei, după cum stipulează articolul 29(4);

Dacă există un venit net substanţial (adică un venit net de peste 25% din costul total iniţial al investiţiei), rata asistenţei poate fi stabilită prin aplicarea metodei menţionate mai sus (punctul 2) - sau a altei metode corespunzătoare - cu respectarea plafoanelor stabilite în articolul 29(4)(a). Acestea sunt de 40% pentru cofinantarea UE în regiunile cu obiectivul 1, putând să crească la 50% în ţările beneficiare ale asistenţei din fondul de coeziune;

Dacă rata la care s-a ajuns ca rezultat al calculelor de mai sus este sub aceste plafoane, se recomandă a considera acea rată drept maximum pentru investiţia în cauză. Aplicându-se plafoanele maxime în fiecare caz, veniturile vor fi luate în considerare în mod corespunzător, în conformitate cu cerinţele articolului 29. în cazul PGVS se aplică rata cofinanţării, costului investiţiei minus veniturile din chirii: (costul investiţiei [TC1 - venitul net [NR])*rata standard de cofinantare = ACs. Rata potenţială de cofinantare se obţine din raportul dintre cofinantarea ajustată şi costul total al investiţiei: (AC/TC) = PC

Dacă procentajul cofinanţării potenţiale este mai mare decât plafonul, POC, atunci se aplică plafonul stabilit prin regulament.

Dacă procentajul cofinanţării potenţiale este mai mic decât plafonul, PC<C, atunci se aplică PC.

În acele cazuri în care costul total al investiţiei nu reprezintă în totalitate cheltuiala eligibilă, veniturile generate de invesiţie vor fi atribuite părţilor eligibile neeligibile ale investiţiei, pe o bază pro-rată (procentuală).

Tema 3 OPŢIUNI DE FINANŢARE PENTRU PROIECTE DE INVESTIŢII

Obiectivele:

analiza opţiunilor de finanţare;

130

definirea elementelor de bază ale împrumuturilor punte şi ale împrumuturilor pentru investiţii:

managementul datoriei, regulamente europene şi legislaţia românească referitoare la îndatorarea administraţiei publice.

OPŢIUNI DE FINANŢARE PENTRU PROIECTE DE INVESTIŢII

Perspectiva opţiunilor de finanţare posibile pentru proiectele de investiţii ale administraţiilor publice sau ale organismelor private implicate în investiţii în infrastructură sau în investiţii productive se referă la:

Granturi - finanţări nerambursabile. Granturile pot fi acordate de stat, autorităţi regionale sau locale, fonduri cu destinaţie specială, organizaţii multilaterale sau bilaterale, alte entităţi guvernamentale sau aparţinând sectorului privat. Fondurile structurale ale Uniunii Europene vor fi furnizate cel mai des sub formă de granturi. Acestea vor fi acordate pentru finanţarea unor proiecte bine precizate, care se pliază pe priorităţile concrete ale programului.

Granturile vor putea fi folosite atât pentru finanţarea de proiecte viabile din punct de vedere comercial, cât şi pentru finanţarea proiectelor a căror valoare rezidă în beneficiile nonfinanciare pe care le aduc. Este vorba de granturile acordate din fondurile structurale ale Uniunii Europene, în cazul cărora operaţiunile eligibile pot fi atât investiţii în infrastructura publică, cât şi investiţii comerciale private desfăşurate în cadrul unor măsuri de "ajutoare de stat"("state aids").

Garanţiile pentru credite - garanţii de credit parţiale sau totale emise de către stat, entităţi de nivel subordonat (regiuni), instituţii financiare comerciale, organizaţii multilaterale sau bilaterale şi/sau entităţi private. Garanţiile pentru credit sunt folosite în esenţă pentru a furniza o promisiune/garanţie unui creditor că işi va primi plăţile/rambursarea, chiar dacă debitorul nu va fi capabil să facă acest lucru. Astfel, garanţiile pentru credite acoperă anumite riscuri ale creditării şi permit o creştere a volumului de creditare accesibil debitorilor, ca şi îmbunătăţirea termenilor şi condiţiilor de împrumut. Statul membru poate să ofere garanţii de stat beneficiarilor fondurilor structurale pentru a creşte capacitatea acestora de a obţine împrumuturi.

Împrumuturi - fonduri avansate de către o organizaţie financiară unei entităţi împrumutate (companie furnizoare de utilităţi publice/ firmă/ municipalitate), în termeni de rambursare precişi, conveniţi în cadrul unui contract. în cele mai multe cazuri, împrumutul este avansat pentru un scop bine definit. Cu toate acestea, în anumite situaţii, debitorul este liber să decidă destinaţia ultimă a fondurilor. împrumutul este instrumentul financiar cel mai frecvent utilizat pentru a finanţa proiecte din sectorul municipal şi îmbracă multe forme diferite: împrumuturi comerciale, împrumuturi cu garanţii, linii de credit etc. în ciuda varietăţii formelor de împrumut, toate sunt caracterizate de elemente comune, care pot fi

131

utilizate atunci când le comparăm. Astfel, toate pot fi descrise prin mărimea lor, rata dobânzii, perioada de graţie şi de maturitate, cerinţele privind securitatea/garanţiile.

Emisiunea de obligaţiuni - hârtii de valoare reprezentând datoria pe termen lung a unor instituţii sau entităţi private. în termeni generali, emiţătorul obligaţiunilor promite să plătească unui investitor o plată şi o dobânda fixe, la capătul unei anumite perioade de timp (perioada de maturitate). Obligaţiunile pot fi emise pentru a finanţa anumite proiecte de investiţii. în cazul administraţiei publice locale, emiţătorul tipic va fi o municipalitate sau un guvernământ regional şi obligaţiunile vor fi numite "obligaţiuni municipale - regionale". în unele cazuri, statele pot fi cele care lansează în mod oficial emisiuni de obligaţiuni pentru a finanţa operaţiuni cum sunt "programele de dezvoltare municipala". Investiţia în obligaţiuni nu îndreptăţeşte investitorul la nici un fel de participare la proprietatea sau managementul companiei, cu excepţia cazului particular al "obligaţiunilor convertibile". Astfel, investiţia în obligaţiuni va cere un grad mai ridicat de încredere în succesul proiectului decât, de exemplu, plasamentele private de capital.

Plasamentele de capital - investiţiile instituţionale sau private de capital într-un furnizor de utilităţi/companie, în schimbul cărora investitorul primeşte acţiuni în companie şi devine coproprietar. Investitorul este îndreptăţit să primească anumite beneficii pentru investiţia sa, sub forma dividendelor plătite pentru întreaga perioadă în care a deţinut acţiunile. în general, investiţiile sub forma plasamentelor de capital nu sunt legate de proiecte precise, investitorii punând banii în firma/compania respectivă. Cu toate acestea, în anumite cazuri, încercarea de a finanţa un proiect particular într-o etapă de dezvoltare a companiei, poate duce la atragerea unui nou plasament de capital.

Parteneriat în sectorul privat (PSP) - investiţii private sub o schemă sau modalitate PSP. în afară de plasamentele de capital menţionate mai sus, care reprezintă principala metodă de investiţie privată, au fost folosite în ultimul deceniu şi alte forme de participare privată în finanţarea infrastructurii municipale. Acestea sunt menţionate ca "scheme PSP" sau "modalităţi PSP" şi includ o gamă largă de opţiuni posibile. în legătură cu proiectele de investiţii municipale, cele mai relevante opţiuni sunt contractele de management, contractele de leasing, contractele de concesiune şi modificările aplicate proiectelor greenfield (de ex. noile proiecte de construcţie) ca şi aşa-numitele mecanisme construire-operare-transfer. Mai puţin relevante sunt proiectele de pierdere în întregime a drepturilor, implicând privatizarea/transferul proprietăţii unui activ municipal către un investitor privat.

A se lua notă că sunt diferenţe între termenii PSP şi PPP (parteneriatul public privat), care este de asemenea utilizat în mod frecvent şi care va fi discutat în sesiunea următoare. PSP are definit un scop mai larg şi va include în mod obişnuit PPP ca şi alte forme ale participării sectorului privat, de exemplu serviciile complete de externalizare sau privatizarea. PPP este un concept mai îngust.

132

Parteneriatul public privat - sunt parteneriate între sectorul public şi sectorul privat, în scopul realizării unui proiect sau furnizării unui serviciu, care în mod tradiţional era furnizat de sectorul public. Acesta implică concesiunea sau alte aranjamente contractuale cu entităţi publice (federale, de stat sau locale), în urma cărora sectorul privat face un serviciu accesibil publicului. Proiectele trebuie de asemenea să împartă riscurile între parteneri.

3.1 UTILIZAREA CREDITELOR PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTELOR

În cazul proiectelor finanţate din fonduri structurale, fezabilitatea financiară trebuie să ia în considerare specificul şi constrângerile circuitului fluxurilor financiare adoptate de statul membru şi detaliate în programul operaţional.

Principalii factori interni (ţinând de deciziile luate la nivel naţional) care vor influenţa cantitatea şi calitatea creditului de care beneficiarii finali vor avea nevoie sunt următorii:

1. Alocarea responsabilităţilor de cofinanţare şi procedurile pentru furnizarea cofinanţării de stat

Statele membre pot aloca responsabilităţile de cofinanţare de la nivel central până la nivelul administraţiilor locale şi, în particular, până la nivelul beneficiarilor finali, în conformitate cu disponibilităţile de finanţare ale instituţiilor naţionale, cu politicile fiscale şi cu politicile bugetare.

Statul Membru va trebui să se asigure de faptul că acele entităţi care vor primi responsabilităţi de cofinanţare vor dobândi şi capacitatea, din punct de vedre fiscal şi bugetar, de a-şi îndeplini acest rol în implementarea programului. Cu toate acestea, cu cât va fi mai mare procentul de cofinanţare din partea beneficiarilor, cu atât este de aşteptat ca şi cererea pentru credite să fie mai mare.

2. Fluxuri financiare şi proceduri

Rambursările din fondurile UE sau naţionale va trebui să fie făcute în conformitate cu regulile managementului financiar al fondurilor structurale. Parcurgerea acestor proceduri va crea un interval de timp între plăţi şi rambursări, fapt care poate genera o cerere substanţială de credite.

3.Plăţile intermediare

Numărul şi frecvenţa plăţilor intermediare va fi fixat de autoritatea de management a progamului; cu cât frecvenţa acestor posibile plăţi intermediare va fi mai mare, cu atât mai uşoară va fi sarcina financiară a beneficiarilor. Din păcate, împotriva creşterii numărului plăţilor intermediare şi a reducerii dimensiunilor financiare ale unei tranşe de

133

plată, stă argumentul existenţei unor resurse fizice şi umane limitate în cadrul instutuţiei autorităţii de plată. Este nevoie de personal pentru controalele care trebuie efectuate pentru aprobarea cererilor de plată, pentru procesarea acestora, pentru finalizarea plăţilor.

Un al doilea factor care stă împotriva unei frecvenţe ridicate este cerinţa, în conformitate cu regulamentele fondurilor structurale, de a verifica eligibilitatea şi regularitatea plăţilor raportate în cererea de plată intermediară. în acest scop, un stadiu vizibil şi controlabil trebuie să poată fi asociat unei cereri de plată intermediare. Acest lucru va reduce numărul cererilor în conformitate cu trăsăturile tehnice ale proiectului.

Toţi aceşti factori contribuie la previziunea conform căreia implementarea unui proiect în cadrul fondurilor structurale va necesita o contribuţie substanţială din partea instrumentelor financiare şi în primul rând a împrumuturilor.

FINANŢAREA PROIECTELOR Şl MANAGEMENTUL DATORIEI PUBLICE

Capacitatea administraţiei publice de a contracta împrumuturi pentru implementarea fondurilor structurale este determinată de următoarele condiţii:

1. structura şi constrângerile transferurilor permanente de la nivel central;

2. capacitatea fiscală proprie(autonomia financiară);

3. disponibilitatea garanţiilor de stat pentru implementarea programelor operaţionale;

4. cadrul legislativ pentru datoria publică;

5. disponibilitatea resurselor private care ar putea acţiona ca o pârghie financiară pentru fondurile publice.

Disponibilitatea resurselor la nivel central poate fi realizată în mod direct sau acordându-le beneficiarilor finali, o capacitate fiscală mai puternică.

Disponibilitatea garanţiilor de stat este posibilă dar aşteptările trebuie sa fie prudente din cauza adoptării simultane de către România a criteriului de convergenţă referitor la politica din domeniul bugetului public. Transferul riscurilor de la beneficiar la nivelul central, pe care o implică acordarea de garanţii de stat , afectează îndeplinirea acestor criterii.

Cadrul legislativ naţional privitor la crearea de datorii de către administraţiile publice locale se aplică şi în ceea ce priveşte produsele bancare folosite pentru implementarea proiectelor de infrastructură.

Cea mai relevantă regulă în acesta privinţă este constrângerea de a menţine costurile anuale totale aferente creditelor angajate, sub nivelul de 25% din bugetul anual al administraţiei publice.

134

Pentru a respecta toate obligaţiile care le revin şi pentru a aloca resursele celor mai bune şi mai utile proiecte, va fi necesar ca beneficiarii finali să compare proiectele alternative şi să-şi angajeze resursele şi capacitatea de îndatorare pentru acele proiecte care vor fi supuse selecţiei în cadrul programului. în cazul respingerii propunerii, beneficiarul va realoca resursele altor proiecte sau va putea aştepta următoarele solicitări.

Pentru a confirma alocarea resurselor, numai după aprobarea proiectelor de către autoritatea de management, beneficiarul va urma o procedură în doi paşi, alocarea resurselor în bugetul intern şi contractarea împrumuturilor.

BENEFICIARII DE CREDITE PENTRU PROIECTELE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE

Beneficiarii subvenţiilor şi potenţialii solicitanţi de împrumuturi de la instituţii financiare, inclusiv de la bănci comerciale, sunt toţi potenţiali beneficiari ai finanţărilor acordate prin program şi anume:

entităţi legal constituite: companii, ONG-uri, organizaţii beneficiare ale asistenţei financiare din fonduri ale UE;

entităţi fizice: antreprenori, rezidenţi;

instituţii publice: municipalităţi, judeţe, asociaţii ale municipalităţilor.

CONTRACTE DE ÎMPRUMUT PENTRU PROIECTELE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE

Se pot angaja doua tipuri de împrumuturi: împrumuturile de investiţii şi împrumuturile punte.

împrumut de investiţii: un împrumut utilizat pentru a plăti o parte din costurile investiţiei sau pe toate. Promotorul proiectului poate să plătească împrumutul din alte încasări pe care le va angaja în acest scop sau/şi din veniturile generate de infrastructurile realizate.

împrumut punte: un împrumut utilizat pentru plata în avans a acelei părţi a costurilor investiţiei, planificate a fi acoperite din asistenţa financiară a fondurilor naţionale şi în special a fondurilor structurale ale UE. împrumutul va fi plătit după primirea rambursării de la fondurile structurale sau din fonduri naţionale.

GARANŢII

Entităţile private vor apela la garanţii standard. Entităţile publice ar putea să beneficieze de garanţii de stat sau de garanţii emise de organisme subordonate.

135

Contractul de finanţare semnat cu autoritatea de management va constitui o parte substanţială de fundamentare a contractului de împrumut şi aceasta va implica o reducere semnificativă a riscului pentru instituţia financiară creditoare din doua motive principale:

1. grantul public va îmbunătăţi raportul dintre încasările din operare şi costurile de investiţie ale proprietarului;

2. controalele financiare făcute de instituţiile de implementare vor asigura eligibilitatea şi conformitatea cu regulile programului precum şi un management financiar sănătos al proiectului.

În iniţierea şi implementarea proiectelor dintr-un program din cadrul fondurilor structurale, managementul financiar va necesita parcurgerea unor paşi specifici de-a lungul întregului ciclu al proiectului, de la prima schiţă până la finalizarea şi operarea infrastructurii.

Recapitulând stadiile principale ale implementării proiectului, apar în evidenţă aspectele legate de managementul financiar în următoarele etape:

1 .Schiţa proiectului ( Studiul de fezabilitate) şi analiza fezabilităţii

Promotorul proiectului va elabora designul şi analiza de fezabilitate a proiectului, în special fezabilitatea tehnică, administrativă, de mediu, socială şi financiară.

2. Angajamentul privind contractarea împrumutului

Banca comercială va furniza clienţilor săi - beneficiarii finali ai subvenţiilor - un angajament de împrumut ce va fi folosit pentru demonstrarea fezabilităţii financiare a proiectului, în faza cererii de finanţare.

Documentele care probează disponibilitatea resurselor financiare, vor trebui să fie prezentate băncilor comerciale când se întocmeşte documentaţia pentru obţinerea fondurilor nerambursabile din partea Uniunii Europene.

4. Semnarea contractului de împrumut

Proiectul aprobat permite promotorului acestuia să contracteze împrumutul de la instituţia financiară.

5. Implementarea proiectului - tragerea împrumutului

Beneficiarul proiectului demarează implementarea şi plata costurilor pentru construcţie şi operare, folosind de asemenea şi resursele financiare angajate prin împrumut.

6. Cererea de rambursare, din fondurile UE

136

Beneficiarul proiectului va solicita rambursarea costurilor din fondurile UE în conformitate cu planul financiar semnat cu autoritatea de management. Autoritatea de management, în cooperare cu organismele intermediare, verifică cererile şi autorizează rambursările ce vor fi efectuate de către autorităţile de plată, după controale complementare.

7. Operarea infrastructurii

Beneficiarul proiectului va demara operarea infrastructurii, primind plăţi de la utilizatori sau din alte surse pentru serviciile furnizate.

8. Rambursarea împrumutului

Beneficiarul proiectului va rambursa împrumuturile folosind veniturile produse, în cazul împrumuturilor de investiţii, sau fondurile de stat sau ale UE, în cazul împrumuturilor punte.

3.2 PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT PENTRU FINANŢAREA PROIECTELOR DE INVESTIŢII.

Obiectivele subcapitolului sunt :

o înţelegerea sensul parteneriatului public privat în proiectele de infrastructură publică; formele şi condiţiile de bază, avantajele şi riscurile;

o cunoaşterea constrângerilor şi posibilităţilor de bază referitoare la contribuţia fondurilor structurale ale UE, la proiectele de infrastructură dezvoltate în cadrul unui PPP;

o dobândirea deprinderii de a identifica potenţialul şi riscurile unui PPP pentru un proiect de infrastructură;

o definirea PPP şi principalele forme în UE;

Un rol deosebit în implementarea proiectelor de infrastructură în noile state membre este jucat de parteneriatul public-privat65. Principalul motiv este insuficienţa capitalului în instituţiile publice pentru a cofinanţa proiectele şi lipsa de experienţă sau ineficienta organismelor publice în operarea infrastructurilor construite.

Nu există o definiţie precisă, universal agreată, a parteneriatului public-privat (PPP) în infrastructură. Acesta implică concesionări sau alte aranjamente contractuale cu organisme publice (federale, de stat sau locale), acolo unde sectorul privat realizează un serviciu accesibil publicului larg. Proiectul trebuie să asigure împărţirea riscurilor între parteneri. Cea mai bună formulă pentru împărţirea riscurilor este aceea în care

65 vezi Comisia Europeana Directoratul General Politici Regionale Cartea Resurselor asupra PPP Studii de Caz Bruxelles, iunie 2004

137

riscurile sunt alocate spre a fi gestionate părţii cel mai bine pregătite, minimizându-se în acest fel costurile. Capacitatea de a mobiliza mijloacele financiare este caracteristica principală a acestor parteneriate, dar şi necesitatea de a utiliza expertiza şi managementul sectorului privat.

PPP nu este recomandabil în toate cazurile şi nu trebuie să fie privit ca un panaceu universal, dar el oferă un număr de beneficii cum ar fi resurse adiţionale, tehnologii noi, livrare mai rapidă şi satisfacţie din partea consumatorului.Ele acoperă toate tipurile de infrastructură, energie, transport, telecomunicaţii şi, mai recent infrastuctura pentru educaţie, siguranţă şi apărare. Oferă soluţii şi alternative, atât pentru autorităţile locale cât şi pentru autorităţile naţionale.

PPP sunt interesante mai ales pentru autorităţile locale şi municipale. Realizarea sau reabilitarea infrastructurii locale poate fi deosebit de costisitoare iar autorităţile locale caută modalităţi care să mobilizeze capital privat, atunci când dimensiunea investiţiilor publice de capital reclamă comparaţii cu posibilitatea de a contracta împrumuturi pentru a face proiectele fezabile.

Utilizarea cofinanţărilor UE, FEDR în cadrul parteneriatelor public-privat

Un rol fundamental al granturilor UE pentru proiectele de infrastructură este acela de a finanţa proiecte care nu ar putea fi finanţate folosind numai surse proprii de capital. Este cel mai adesea cazul infrastructurii "sociale", care în general nu oferă o viabilitate financiară suficientă, pentru a fi finanţată folosind instrumentele financiare ale pieţei de capital.

De asemenea în cazul proiectelor de infrastructură, dacă beneficiarul are în plan să utilizeze subvenţii de la UE şi contribuţii private printr-un parteneriat public-privat, utilizarea grantului este importantă atunci când se urmăreşte creşterea viabilităţii proiectului până la un nivel care să permită obţinerea finanţării neesare.

Funcţia de pârghie, face ca utilizarea grantului să reducă costurile generale sau să crească valoarea veniturilor ce vor fi realizate. Acesta este domeniul în care granturile pot fi aplicate cu maximă inteligenţă pentru a produce maximum de beneficii.

Parteneriatul public-privat în fapt se încheie între sectorul public şi sectorul privat, în scopul realizării unui proiect sau furnizării unui serviciu care în mod tradiţional era furnizat de sectorul public şi din care ambele părţi au avantaje.

Rolul partenerilor privaţi poate varia în funcţie de obiectivele partenerului public, tipul infrastructurii şi sistemul de management adoptat.

PRINCIPALELE FORME DE PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT PENTRU PROIECTELE DE INFRASTRUCTURA PUBLICĂ

138

În România prin contractele de parteneriat public-privat, companiei de proiect îi sunt transferate obligaţii66 cum ar fi: a) proiectarea, începând cu faza de proiect tehnic; b) construcţia; c) dezvoltarea; d) reabilitarea; e) operarea; f) întreţinerea; g) finanţarea.

Formatul contractual al PPP poate varia foarte mult în conformitate cu specificul fiecărui caz, cu legislaţia naţională, cu structura entităţilor publice şi private implicate.

0 clasificare recentă67 a identificat cele mai relevante situaţii pentru proiecte care pot fi interesate şi care răspund condiţiilor pentru primirea unor finanţări din fonduri structurale. Acestea sunt:

Contractarea

Contractul cu o parte privată pentru proiectarea şi construirea unei facilităţi publice. Facilitatea este finanţată şi se află în proprietatea sectorului public.

Elementul cheie este transferul riscurilor de proiectare şi de construcţie.

Construire operare transfer (COT – PPP)

Contract cu un contractor aparţinând sectorului privat pentru proiectarea, construcţia şi operarea unei facilităţi publice pentru o perioadă definită, după care administrarea facilităţii este redată sectorului public.

Facilitatea este finanţată de către sectorul public şi rămâne în sectorul public pe durata contractului. Elementul cheie este transferul riscurilor de operare adăugate riscurilor implicate de proiectare şi construcţie.

Proiectare construcţie finanţare operare PCFO - PPP

Contract cu o parte privată pentru proiectarea, construcţia, operarea şi finanţarea unei facilităţi pentru o perioadă definită, după care facilitatea revine sectorului public.

Facilitatea este în proprietatea sectorului privat pe durata contractului, care îşi recuperează costuri prin subvenţii publice. Elementul cheie este utilizarea finanţării private şi transferul riscurilor de proiectare, construcţie şi operare. Forme variate implică diferite combinaţii ale responsabilităţilor principale.

66 Art.6 din Legea nr. 178 din 1 octombrie 2010 (*actualizată*)parteneriatului public-privat67 vezi European Commission Directorate-General Regional Policy Guidelines for successful PPP, Bruxelles, March 2003

139

Concesiunea

Este similară cu PCFO, cu excepţia faptului că partea privată îşi recuperează costurile din tarifele plătite de utilizatori.

Elementul cheie este utilizarea finanţării private şi transferarea riscurilor de proiectare, construcţie şi operare.

Tema 4 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESUL

INVESTIŢIONAL ÎN ROMÂNIA

OBIECTIVE:

- Cunoaşterea factorilor care influenţează fluxurile investiţionale în România la nivel central şi local;

- Cunoaşterea documentelor de programare a dezvoltării-Programe Operaţionale, Plan Naţional de Dezvoltare;

Procesul investiţional este influenţat de:

- realizarea Planului Naţional de Dezvoltare (PND 2007-2013)

- întocmirea Planurilor de amenajare a teritoriului la nivel local;

- potentialului intern de dezvoltare al României (zestrea naturală);

- infrastructura de utilităţi;

- reţeaua bancară;

- calitatea forţei de muncă;

- infrastructura de transport rutieră, aeronautică, navală, etc.

4.1. PLANUL NATIONAL DE DEZVOLTARE AL ROMÂNIEI PENTRU PERIOADA 2007-2013

140

Planul Naţional de Dezvoltare (PND 2007-2013) reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, elaborat în parteneriat şi aprobat de Guvern care, pus în practică, va asigura dezvoltarea socio-economică a României in conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

Planul Naţional de Dezvoltare (PND) şi Planurile de Dezvoltare Regionale 68 sunt instrumente de programare specifice politicii europene de coeziune economică şi socială (Cohesion Policy). Ele sunt menite să ofere coerenţă şi stabilitate în dezvoltarea statelor membre, au rolul major de a alinia politica naţională de dezvoltare la priorităţile comunitare de dezvoltare.

In acceptiunea politicii de coeziune, PND reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare, orientat in principal asupra priorităţilor şi obiectivelor compatibile cu domeniile de intervenţie a Fondurilor Structurale şi de Coeziune.

În PND 2007-2013 sunt fundamentate, prioritătile şi obiectivele strategice de dezvoltare care au fost negociate cu Comisia Europeană in vederea finantării din Fondurile Structurale şi de Coeziune in perioada 2007-2013. El nu substituie o Strategie Naţională de Dezvoltare Economică, ci reprezintă una dintre componentele majore ale acesteia.

PND reprezintă documentul pe baza caruia au fost elaborate, Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2013 (CSNR), ca strategie convenita cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum si Programele Operationale prin care sunt accesate şi implementate fondurile structurale.

Redactarea PND s-a desfăşurat in paralel cu cea a Programelor Operationale pentru implementarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune. Elaborarea PND 2007-2013 s-a realizat conform prevederilor HG nr. 1115/2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare, care stabileşte principiile metodologice, cadrul de lucru inter-institutional si mecanismele de consultare parteneriala.

Din punct de vedere al conţinutului, PND 2007-2013 cuprinde următoarele secţiuni principale:

I. Analiza situatiei curente

II. Analiza SWOT

III. Strategia de dezvoltare

IV. Prog ram area financiară

V. Implementarea

VI. Parteneriatul public privat

68 În prezent la nivelul regiunilor de dezvoltare se constituie structurile parteneriale de lucru pentru ca în perioada 2011-2013 ADR-urile împreună cu actorii implicaţi în activitatea de planificare, să elaboreza PLANURILE DE DEZVOLTARE REGIONALE pentru perioada2014-2020.

141

I. Analiza situatiei curente

Capitolul ,,Analiza situatiei curente" cuprinde o descriere a situatiei socio-economice actuale cu punctarea disparitatilor interne şi a decalajelor faţă de Uniunea Europeană, dar şi a potentialului intern de dezvoltare al României. Descrierea include o analiza de ansamblu a situatiei socio-economice (privire geografica de ansamblu, analiza situatiei demografice şi a situatiei macroeconomice, inclusiv perspectivele macroeconomice 2007-2013), precum şi analizele socio-economice sectoriale şi regionale.

La nivel sectorial, analiza socio-economică abordează:

sectorul productiv din punct de vedere al competitivitatii (industria prelucratoare, domeniul cercetare dezvoltare şi al inovarii,

IMM-urile,

infrastructura (de transport, energetică şi de mediu),

agricultura, dezvoltarea rurala şi pescuitul,

domeniul resurselor umane:

descrierea sistemului educational şi de formare profesionala, descrierea pietei muncii şi a situatiei ocuparii,

situaţia privind incluziunea socială (situaţia actuală a grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii, situaţia generală in domeniul asistenţei sociale, evaluarea situaţiei privind egalitatea de şanse dintre femei şi barbaţi din perspectiva oportunităţilor de pe piaţa muncii, inclusiv a constrîngerilor existente),

prezentarea situaţiei in domeniul sanităţii şi a stării de sănătate a populaţiei.

La nivel regional, analiza socio-economică a PND 2007-2013 prezintă:

disparităţile regionale in dezvoltarea economică, din perspectiva gradului de ocupare a populatiei, a dezvoltarii antreprenoriale şi accesului la infrastructura de transport, a diferentelor privind infrastructura sociala şi infrastructura in domeniul turismului,

disparităţile in dezvoltarea urbană a regiunilor.

Analiza socio-economică a PND 2007-2013 cuprinde de asemenea descrierea situaţiei in domeniul cooperării teritoriale europene (relatia Romaniei cu statele vecine, dar şi participarea regiunilor Romaniei in cadrul programelor de cooperare intre diferitele regiuni europene) şi o analiza asupra capacitatii administrative a tarii, care abordeaza sistemul administratiei publice, sistemul judiciar şi domeniul ordinii publice.

142

Ultimul capital al Analizei socio-economice abordează situatia dezvoltarii spatiale, din punctul de vedere al amenajarii teritoriului şi al cadrului definitor pentru dezvoltarea teritoriala a Romaniei.

II.Analiza SWOT

Analiza SWOT a PND 2007-2013 evidentiaza punctele tari, punctele slabe, oportunitatile dar şi riscurile identificate in capitolul de analiză a situatiei curente.

III.Strategia de dezvoltare

Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a României, in vederea reducerii decalajelor existente fata de UE. Strategia PND 2007-2013 se axeaza atat pe orientarile strategice comunitare privind coeziunea, cat şi pe prioritatile Agendei Lisabona şi obiectivele de la Goteborg, respectiv creşterea competitivitatii, ocuparea deplina şi protectia durabila a mediului.

Obiectivul Global

România, in anul 2004, din punct de vedere al PIB / locuitor2 se situa la cca. 31% din media UE. Avand in vedere acest decalaj considerabii, a fost stabilit Obiectivul Global al PND 2007-2013: ,,Reducerea cît mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica intre Romania si Statele Membre ale Uniunii Europene".

Conform estimărilor realizate, România ar putea recupera pînă in anul 2013 cca. 10 puncte procentuale din decalajul general fata de UE, ajungand la cca. 41% din media UE.

Obiectivul global se sprijina pe trei obiective specifice:

• Creşterea competitivitatii pe termen lung a economiei românesti

• Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza

• Perfectionarea şi utilizarea eficienta a fortei de munca autohtone

Pentru atingerea obiectivului global si a obiectivelor specifice si pornind de la aspectele identificate in etapa de analiza socio-economica, au fost formulate sase prioritati nationale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013 :

1. Creşterea competitivitatii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere

2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport

3. Protejarea şi imbunatatirea calitatii mediului

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii şi incluziunii sociale şi intarirea capacitatii administrative

143

5. Dezvoltarea economiei rurale şi cresterea productivitatii in sectorul agricol

6. Diminuarea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii

În interiorul acestor prioritati sunt abordate numeroase domenii sau sectoare de interventie specifice, cum ar fi educatia, sanatatea, energia, sectorul comunicatii si IT, prevenirea riscurilor naturale etc.

Pe baza domeniilor acoperite de priorităţile prezentate , autorităţile române si Comisia Europeana au stabilit, in cadrul negocierilor la Capitolul 21, Programele Operationale prin intermediul carora se vor gestiona Fondurile Structural şi Fondul de Coeziune.

IV Programarea financiară

Programarea financiara a PND a urmarit realizarea un tablou general realist al surselor de finantare a dezvoltarii ce ar trebui utilizate in perioada 2007-2013 pentru cresterea convergent cu UE, conducand la o suma estimativa globala de cca. 58,7 miliarde Euro, repartizata astfel pe cele 6 prioritati nationale de dezvoltare ale PND:

Programarea financiara globala a PND 2007-2013

-mil. Euro-

Prioritati PND 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total

P1 Competitivitate 651,48 620,72 793,14 882,76 842,95 761,25 682,12 5.234,43

P2. Infrastructurea de transport

2.094,99 2.517,48

2.465,25

2.071,29

1.819,84

1.832,20

1.853,75

14.654,79

P3. Mediu 753,18 898,70 1.099,11

1.160,45

1.069,54

810,78 806,23 6.597,98

P4. Resurse umane 711,65 912,51 1.297,08

1.317,59

1.313,22

1.115,85

940,72 7.608,60

P5. Dezvoltare rurala 1.585,56 1.757,72

2.200,96

2.335,49

2.395,08

2.445,15

2.517,37

15.237,32P6. Dezvoltare

regional!1.294,79 1.280,9

91.397,96

1.336,37

1.342,35

1.344,55

1.342,97

9.339,98

Total 7.091,65 7.988,12

9.253,50

9.103,95

8.782,98

8.309,78

8.143,16

58.673,10

Sursa: PND2007-2013

Structura pe surse de finantare a PND 2007-2013 se prezintă după cum urmează:

- Fonduri comunitare - 43%. Repartizarea definitivă a acestora pe cele sase prioritati de dezvoltare nu a fost decisă prin PND, ci in urma negocierilor cu Comisia Europeana in cursul anului 2006.

- Surse publice nationale (centrale si locale, inclusiv credite de la instituţii financiare internaţionale

144

- Surse private 9% (cofinantari private aferente fondurilor comunitare)

V. Implementarea

Mecanismele de implementare ale PND reprezintă o suma a regulilor de implementare, a documentelor de programare pentru fondurile europene, a programelor nationale si locale de investitii bugetare, a finantarilor rambursabile acordate de institutiile financiare international etc.

Ministerul Finantelor Publice, prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, indeplineste rolul de coordonator national al sistemului institutional, legislaţie si procedural de programare si implementare a instrumentelor structurale. De asemenea, in cadrul MFP este constituită Autoritatea de Certificare si Autoritatea de Plata (organismul desemnat, cu competenţe în efectuarea platilor) pentru toate cele trei instrumente structurale.

O prezentare a măsurilor incluse în Programele Operaţionale 2007 – 2013 a autorităţilor de management şi a organismelor intermediare pe instrumentele structurale de finanţare este următoarea:

Program Operational

Autoritate de Management

Organisme Intermediare

Fond

Cresterea competitivitatii economice

Ministerul Economiei si Comertului

- Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie - Ministerul Educatiei si Cercetarii -Departamentul de Cercetare - Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei -

FEDR

Infrastructura de transport

Ministerul Transporturilor, Constructor si

- FEDR + FC

Protectia mediului Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor

Agentiile Regionale de Protectie a Mediului

FEDR + FC

Dezvoltarea regionala Ministerul Integrarii Europene

Agentiile de Dezvoltare Regionala

FEDR

Dezvoltarea resurselor umane

Ministerul Muncii, Solidarity Sociale si Familiei

- Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca - Ministerul Educatiei si Cercetarii -Departamentui de

FSE

145

Dezvoltarea capacitatii

Ministerul Administratiei si Internelor

Urmeaza sa fie desemnate FSE

Asistenta tehnica Ministerul Finantelor Publice

- FEDR

Cooperarea transfrontaliera 5

Ministerul Integrarii Europene (cu exceptia granitei RO-HU)

- FEDR

VI. Parteneriatul

In conformitate cu principiul european al parteneriatului, în procesul de elaborare a PND 2007-2013, pe langa autoritatile publice au fost consultati si parteneri neguvernamentali reprezentativi: organisme regionale, sindicate, patronate, institutii de cercetare si invatamant superior, organizatii neguvemamentale etc. Consultarile parteneriale au avut loc in cadrul structurilor parteneriale constitute pentru elaborarea PND conform HG nr. 1115/2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare.

Documentele Consultative pentru PND 2007-2013 au fost dezbatute sj avizate in cadrul Comitetului Interinstitutional pentru elaborarea PND (CIP), structura parteneriala la nivel national formata din reprezentanti la nivel de decizie ai ministerelor, altor institutii publice centrale, Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala (ADR), institutelor de cercetare si institutiilor de invatamant superior, precum si din reprezentanti ai partenerilor economiei si sociali.

Informarea si promovarea Planului National de Dezvoltare si a Fondurilor Stmcturale si de Coeziune a reprezentat o componenta fundamentala in cadrul procesului de elaborare a PND 2007-2013.

PND 2007-2013 a fost aprobat de Guvernul Romaniei in §edinta din 22 decembrie 2005

4.2. CONFORMAREA CU STANDARDELE EUROPENE DE MEDIU

Condiţiile pentru finanţarea infrastructurii de mediu începând cu 1 ianuarie 2007 impune pregătirea unor proiecte fezabile care să maximizeze şansele ca ele să fie finanţate de U.E întregind conceptul general de dezvoltare durabilă.

În acest context, cerinţele pentru conformare se referă la:

a). Asocierea municipalităţilor în sens general-reprezintă o condiţie preliminară pentru aprobarea proiectelor. Asociaţiile locale de municipalităţi vor monitoriza

146

/superviza implementarea lucrărilor de reabilitare şi moderinizare precum şi performanţa Operatorului Regional de servicii.

Asocierea trebuie susţinută de hotărâri de Consiliu Judeţean şi Consilii locale. Găsirea unei formule adecvate pentru stabilirea cotei de participare a fiecărei localităţi trebuie soluţionată mai ales în cazul judeţelor care vizează transmiterea aplicaţiilor de finanţare în perioada 2007-2008.

Crearea unor operatori regionali unici care să deservească cel puţin aria care face obiectul propunerii de proiect este, de asemenea, condiţie de eligibilitate în cazul proiectelor de apă/apă uzată. Scopul final vizează eficientizarea serviciilor de apă şi apă uzată prin reducerea atât a costului investiţiei, cât şi a consturilor de operare şi întreţinere a obiectivelor de investiţii nou create.

b). Identificarea surselor de cofinanţare. Deşi o mare parte din finanţare este nerambursabilă (până la 85% pentru Fondul de Coeziune), fondurile eferente cofinanţării trebuie asigurate de beneficiarii locali, de regulă, din veniturile generate de operator. Aceste venituri trebuie să acopere cel puţin costurile de operare şi întreţinere, costurile rambursării împrumutului (aferent cofinanţării proiectului), precum şi o rezervă pentru dezvoltarea investiţiilor viitoare.

c). Separarea serviciilor de apă/apă uzată, respecticv de gestiune a deşeurilor, de alte servicii publice este, de asemenea, importantă. Astfel, regiile locale care prestează servicii publice în domenii variate – apă, salubritate, termoficare, transport urban, etc., trebuie restructurate dacă se vizează finanţarea Uniunii Europene.

d).Gestionarea contractului de concesiune (pentru infrastructura de apă/apă uzată). Existenţa un contract de concesiune a serviciilor de apă, reprezintă, de asemenea, o condiţie de eligibilitate a proiectelor regionale, constituind cadrul juridic care defineşte rolul şi responsabilităţile autorităţilor publice locale, pe de o parte şi a operatorului regional, pe de altă parte. Acest contract trebuie analizat de către toate autorităţile locale implicate, cărora le recomandăm să utilizeze la maximum asistenţele tehnice de care beneficiază în acest sens (Asociaţia tehnică pentru întărirea capacităţii instituţionale).

În cazul proiectelor mai avansate pentru urgentarea luării deciziilor, se recomandă împuternicirea prin hotărâri de Consiliu judeţean/Consilii locale, a reprezentantului Consiliului judeţean/primarilor în vederea negocierii clauzelor contractului, dar şi pentru stabilirea mecanismelor instituţionale de derulare a proiectelor.

Selectarea operatorilor licenţiaţi şi încheierea unor contracte de servicii la standarde europene trebuie avute în vedere şi la proiectarea cadrului instituţional aferent sistemelor de gestiune a deşeurilor.

e).Crearea Unităţilor de Implementare a Proiectelor (UIP) UIP trebuie să fie prevăzută ca unitate distinctă în organigrama beneficiarului, să aibă un regulament de

147

Organizare şi Funcţionare (ROF) aprobat. În cazul proiectelor de apă/apă uzată, UIP trebuie să fie funcţională în cadrul companiei de apă.

Membrii UIP trebuie să fie experţi în domeniile tehnic, financiar, juridic, etc. Şi să lucreze exclusiv pentru gestionarea proiectelor, cunoaşterea libmii engleze fiind importantă. CV-urile membrilor UIP vor fi solicitate de către MMGA odată cu aplicaţia de finanţare, în vederea evaluării.

Salariile experţilor UIP trebuie, conform H.G. nr. 170/09.03.2005, să fie asigurate din bugetul beneficiarului. Menţionăm că retribuţia suplimentară de 75% a acestora trebuie avizată de către Ministerul Finanţelor Publice, în baza unor documente care atestă cele mai sus solicitate.

f).Informarea şi implicarea populaţiei încă din stadiul incipient al pregătirii proiectului, cu referire la conţinutul proiectului şi, în mod special, la beneficiile acestor investiţii asupra mediului şi a populaţiei.

g).Pregătirea proiectelor de execuţie şi a documentelor de licitaţie Utilizarea efectivă a fondurilor comunitare presupune şi ca execuţia lucrărilor aferente proiectelor de mediu să înceapă în cel mai scurt timp de la aprobarea finanţării. Astfel conform regulii “n+2” pentru utilizarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune, fondurile alocate în anul “n” trebuie “consumate” în maximum doi ani; fondurile neutilizate se restituie UE (se pierd).

Aceasta impune pregătirea din timp a proiectelor de execuţie şi a documentelor de licitaţie. O parte din aceste documente vor fi realizate în cadrul asistenţelor tehnice disponibile, dar suportul autorităţilor locale este esenţial în completarea acestora.

4.3. PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI LA NIVEL JUDEŢEAN

"Planul de Amenajare a Teritoriului Judetean" este un demers necesar pentru întelegerea corespunzatoare a problemelor existente si de evaluare a impactului produs de procesele economice asupra principalelor domenii specifice amenajarii teritoriului.

Planul de Amenajare a Teritoriului Judetean ofera o viziune globala sI coerenta asupra structurii sj folosirii teritoriului studiat, definind principalele optiuni pentru o mai buna organizare a acestuia, prin armonizarea activitatilor cu incidenta asupra utilizarii potentialului natural, economic sj social, in raport cu dezvoltarea viitoare. Elaborarea, aprobarea şi cunoaşterea lui reprezintă o bază de date oferită investitorilor şi autorităţilor locale pentru luarea deciziei de a investi.

148

Obiectivul principal şi comun tuturor strategiilor de amenajare a teritoriului este in primul rand realizarea unei dezvoltari economice si sociale durabile a teritoriului studiat, care sa tina cont de urmatoarele principii:

• creşterea competitivitatii teritoriului administrativ judetean in cadrul economiei nationale;

• stoparea declinului demografic, asigurarea unei creşteri a populatiei. a stabilitatii sj integrarii partii active a acesteia, in structurile economice locale;

• valorificarea superioara a potentialului natural, in special al celui majoritar prezent pe teritoriului judetului;

• protejarea terenurilor agricole cu valoare economica ridicata, prin promovarea unor masuri restrictive in procesul de scoatere a acestora din circuitul agricol in favoarea zonelor construite ale localitatilor;

• ameliorarea sj imbunatatirea calitatii fondului funciar, prin constatarea fenomenelor de eroziune si alunecare a terenurilor:

• ameliorarea unor dezechilibre constatate la nivel zonal in dezvoltarea economico-sociala a teritoriului, determinate atat de conditiile geografice cat si de particularitatile dezvoltarii specifice care au condus la concentrari de populatie si activitati economice in principal in jurul municipiilor si oraşelor importante;

• corelarea in plan teritorial a echiparii de baza a teritoriului cu organizarea retelei generale de localitati, intr-o conceptie unitara, imbinandu-se necesitatile de perspective ale economiei regionale cu asigurarea unor conditii de viata cat mai bune in cadrul localitatilor.

Propunerile de amenajare si dezvoltare a teritoriului zonal au fost programate în două etape: Etapa I pana in anul 2010 pentru care s-a avut in vedere faptul ca in activitatea de amenajare a teritoriului vor predomina optiuni legate de:

• continuarea reformei economice, si implementarea in toate domeniile de activitate a structurilor, mecanismelor şi instrumentelor de functionare specitice economiei de piata;

• restructurarea si modernizarea infrastructurilor tehnice legate de activitatea economica si de viata comunitatilor;

149

• reabilitarea, conservarea si protejarea mediului natural si construit.

Etapa II, de perspective, pana in 2016 pentru care obiectivele de amenajare şi dezvoltare au in vedere:

• masuri sj actiuni care sa contribuie la creşterea economica si creşterea nivelului de trai al populatiei;

• relansarea investitiilor îndeosebi in domeniul infrastructurii tehnice si a industriei, ceea ce va asigura valorificarea rationala echilibrata si complexa a potentialului natural, economic si social a teritoriului judetean;

• restructurarea retelei de localitati prin organizarea spatiala a acesteia. in vederea dezvoltarii unor noi centre de polarizare intercomunala, care sa determine o imbunatatire a cooperarii functionale intre localitati, in limitele unor accese corespunzatoare a populatiei catre locurile de munca şi dotari publice cu rol teritorial.

Propunerile de amenajare si dezvoltare a teritoriului se fundamenteaza pe Programele aprobate sau tn curs de aprobare pentru sectiunile Planurilor de Amenajare a teritoriului National - Sectiunea 1 -Cai de comunicatie; Sectiunea a Il-a - Apa; Sectiunea a III-a - Zone protejate naturale sj construite; Sectiunea a IV-a reteaua de localitati, etc.

Tema 5

MECANISMUL DERULĂRII ŞI MONITORIZĂRII ACHIZIŢIILOR PUBLICE

OBIECTIVE:

- Cunoaşterea cadrului legal de derulare a achiziţiilor publice;

- Cunoaşterea etapelor de derulare a achiziţiilor publice;

- Cunoaşterea condiţiilor de accesare a unui contract de achiziţii publice

Evoluţia societăţii româneşti după momentul 1 ianuarie 2007 a necesitat o reajustare de conţinut a majorităţii domeniilor economice. În acest context, necesitatea

150

reformării sistemului achiziţiilor publice a devenit evidentă din motive pe care le vom prezenta mai jos.

Achiziţiile publice sunt definite ca un proces derulat pentru a obţine: produse, servicii sau lucrări în conformitate cu legea achiziţiilor publice.

Entităţile care fac achiziţii publice sunt denumite autorităţi contractante.

Pot avea calitatea de autoritate contractant[:

- autorităţi sau instituţii publice de competenţă locală regională sau naţională;

- organisme de drept public altul decât cel de mai sus cu personalitate juridică înfiinţate pentru a satisface nevoi de interes general finanţat din bugetul public, subordonat unei instituţii publice sau care are în consiliul de administraţie mai mult de jumătate din membri numiţi de o instituţie publică.

- solicitantii proiectelor finanatate din fonduri europene nerambursabile.

Logica achiziţiilor publice vine din faptul că autorităţile contractante prezentate mai sus desfăşoară activităţi care au ca obiectiv final satisfacerea unui interes public şi utilizează un volum important de resurse financiare publice69. În cadrul acestor activităţi la fel ca şi operatorii economici privaţi, autorităţile contractante „consumă” produse servicii şi lucrări pe care trebuie că le achiziţioneze de pe piaţă pe care le antrenează în circuitul economic.

În economia românească a funcţionat un mecanism al achiziţiilor publice reglementat de O.G. 60/2001, în perioada de preaderare dar care în noua conjunctură economică trebuie să fie reformat.

Considerentele pentru care s-a procedat la reforma sistemului achiziţiilor publice au fost următoarele:

a) necesitatea realizării unui sistem eficient, credibil, concurenţial armonizat cu cel din U.E.;

b) eliminarea punctelor slabe din vechiul sistem semnalate în perioada 2001-2004 cu trimitere la: (1) suprapuneri legislative şi distribuţie neclară a competenţelor instituţiilor publice implicate; (2) derogări de la prevederile legislative pentru atribuirea unor contracte de mare anvergură; (3) sistem neadecvat de control intern ex-ante; (4) personal instituţional de monitorizare şi reglementare insuficient; (5) mecanism neeficient de colectare a informaţiilor privind achiziţiile publice; (6) sistem lent şi neperformant de soluţionare a contestaţiilor;

Importanţa reformării mecanismului achiziţiilor publice s-a concretizat prin reformarea sistemului achiziţiilor publice70 prin două direcţii de acţiune:

69 În anul 2010 valoarea achiziţiilor publice s-a ridicat la aproximativ 19 miliarde euro.70 ? H.G. nr. 901/2005

151

I. perfecţionarea cadrului legislativ;

II. întărirea capacităţii de implementare a legislaţiei

Perfecţionarea cadrului legislativ s-a impus ca urmare a transpunerii în legislaţia naţională a pachetului legislativ european în domeniu71.

Demersul de perfecţionare a cadrului legislativ a trebuit să se realizeze cu cel puţin şase luni înainte de data aderării pentru a se asigura o perioadă de adaptare suficientă a beneficiarilor finali la noile prevederi legislative, conştientizându-se faptul că de reuşita procesului de transpunere a acquis-ului comunitar depinde succesul accesării fondurilor nerambursabile de care România va beneficia prin intermediul fondurilor structurale începând cu anul 2007.

Întărirea capacităţii de implementare a legislaţiei a urmărit perfecţionarea mecanismelor la nivelul tuturor autorităţilor contractante (centrale şi locale) precum şi la nivelul structurii instituţionale cu rol de reglementare şi monitorizare.

La nivelul autorităţilor contractante modalitatea de asigurare a întăririi capacităţii de implementare se realizează prin:

- alocarea resurselor materiale şi umane necesare la nivelul compartimentelor de achiziţii;

- accesul la consultanţă metodologică

- organizarea şi participarea la programe de instruire a personalului implicat

La nivel central s-au creat instituţiile cu autoritate în materie de achiziţii publice cărora li s-a asigurat independenţa necesară.

5.1 Instituţiile implicate în procesul achiziţiilor publice, principii de atribuire

1. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (A.N.R.M.A.P.) înfiinţată prin O.G. nr. 74/2005 ca instituţie publică independentă cu personalitate juridică, subordonată primului-ministru cu următoarele atribuţii:

- asigurarea unui cadru legislativ coerent şi armonizat cu acquis-ul comunitar în domeniu,

71 Directiva 18/2004/CE privind coordonarea procedeelor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii şi a Directivei 17/2004/CE privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele de apă, energie, transport şi servicii poştale.

152

- îndeplinirea obligaţiilor derivate din aplicarea prevederilor directivelor U.E.;

- asigurarea unui canal de comunicare cu structurile din cadrul Comisiei Europene cu instituţii corespondente din Statele membre şi cu organisme de interes public naţional

- asigurarea unui cadru de aplicare conformă a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice;

- monitorizarea sistemului achiziţiilor publice;

- consultanţă pentru autorităţi contractante.

2. Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor (C.N.S.C.).

Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a obţinut statutul de persoană juridică română de la 01 ianuarie 2007, ca organism cu activitate administrativ-jurisdicţională. El funcţionează pe baza propriului Regulament de organizare şi funcţionare iar în activitatea sa se supune numai legii. Şedinţele Consiliului sunt legal constituite în prezenţa majorităţii membrilor acestuia iar deciziile sale sunt independente şi se supune doar legii.

Consiliul este competent să soluţioneze contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea contractului, prin complete specializate

3. Ministerul Finanţelor Publice a fost desemnat ca instituţie de specialitate72

pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a următoarelor contracte:

a) contracte de lucrări şi contracte de concesiune de lucrări cu valoare estimată (fără TVA) mai mare sau egală cu 250.000 euro;

b) contracte de servicii sau concesiune de servicii cu valoare estimată (fără TVA) mai mare sau egală cu 40.000 euro

c) contracte de furnizare cu valoare estimată (fără TVA) mai mare sau egală cu 40.000 euro;

d) acordurile-cadru încheiate în vederea atribuirii contractelor

Procesul de verificare priveşte etapele achiziţiei publice derulate începând cu publicarea anunţului de participare până la atribuirea şi semnarea contractului.

4. Sistemul electronic de achiziţii publice (S.E.A.P.) cu rol definit în asigurarea publicităţii achiziţiilor publice.

72 O.U.G. nr. 30/2006

153

5. Curtea de Conturi, verifică economicitatea, eficacitatea şi eficienţa achiziţiilor publice.

În derularea procesului achiziţiilor publice, legislaţia în domeniu prevede respectarea următoarelor principii de atribuire:

a. nediscriminarea - asigurarea unei concurenţe reale pentru orice operator economic

b. tratamentul egal – reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici potenţial contractanţi

c. recunoaşterea reciprocă - acceptarea produselor serviciilor, lucrărilor oferte pe piaţa UE, recunoaşterea diplomeleor, certificatelor, documentelor emise de autorităţi din alte state inclusiv specificaţii tehnice

d. transparenţa – informaţia publică a tuturor etapelor de achiziţii publice

e. proporţionalitatea – prin corelarea necesităţilor autoritatii contractante cu obiectul contractului din achiziţia publică şi cu cerinţele de îndeplinire.

f. eficienţa utilizării fondurilor – reflectarea în primul rând a avantajelor economice dar şi a celor sociale, protecţiei mediului şi a promovării dezvoltării durabile

g. asumarea răspunderii - prin asigurarea profesionalismului, imparţialităţii şi independenţei deciziilor luate în procesul achiziţiei publice

5.2 Etapele procesului achiziţiilor publice

Privit în ansamblu, procesul achiziţiilor publice este necesar să parcurgă următoarele etape:

1. Planificarea achiziţiilor publice;

2. Aplicarea procedurilor de achiziţii publice

3. Atribuirea contractului

4. Administrarea contractului.

5.2.1. Planificarea achiziţiilor publice

În parcurgerea acestei etape se parcurg următorii paşi:

- identificarea necesităţilor obiective la nivelul autorităţii contractante

- analiza oportunităţii satisfacerii fiecărei necesităţi identificate şi prioritizarea acestora;

154

- identificarea procedurii de achiziţie ce urmează a fi aplicată;

- întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice;

- obţinerea aprobărilor necesare;

- stabilirea calendarului de lucru pentru aplicarea fiecărei proceduri.

În principal este vorba de fundamentarea achiziţiilor publice pe baza identificării nevoilor, analiza oportunităţilor şi prioritizarea acestora, urmată de identificarea resurselor financiare necesare.

În acest context Programul anual al achiziţiilor publice este un document obligatoriu de întocmit de toate autorităţile contractante care cuprinde totalitatea contractelor pe care aceasta intenţionează să le încheie în decursul anului următor şi care se depune la DGFP judeţene, după aprobarea bugetului.

5.2.2.Aplicarea procedurilor de achiziţii publice

Contractele de achiziţii publice pot fi de următoarele tipuri:

contract de lucrări care cuprinde executia sau proiectare şi execuţie construcţiei (ansamblu de clădiri sau lucrări civile destinate să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnică sau economică)

contracte de furnizare produse prin cumpărare, leasing sau închiriere inclusiv prin produse cu titlu accesotiu

contract de prestare servicii contracte mixte (furnizare si prestare de servicii)

În aplicarea procedurilor de achiziţii publice autoritatea contractantă, prin legislaţia incidentă, este obligată73 să respecte anumite reguli de publicitate, reguli de participare să estimeze valoarea contractului de achiziţie publică, să întocmească documentaţia de atribuire şi să urmărească respectarea procedurii de atribuire.

Reguli de publicitate

În derularea achiziţiei publice, autoritatea contractantă este obligată să asigure transparenţa contractelor de achiziţie publică şi incheierea acordurilor cadru prin publicarea anunţurilor de intenţie, a celor de participare şi a celor de atribuire.

ANUNŢUL DE INTENTIE. este necesar in cazul in care:

73 OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii achiziţiile publice şi HG nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare

155

1. valoarea bunurilor care urmeaza a fi achizitionate intr-un an e mai mare de 750.000 euro;

2. valoarea serviciilor intr-un an mai mare de 750.000 euro;

3. valoarea lucrarii mai mare de 5.000.000 euro.

Publicarea anuntului de intentie nu creeaza autoritatii contractante obligatia de a efectua respectiva achizitie publica.

Anuntul de intentie se publica în funcţie de anumite praguri valorice în:

a) in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, in SEAP si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a VI-a, Achizitii publice; sau

b) numai in SEAP, cu conditia ca, inainte de publicare, sa fi fost transmis un anunt simplificat de informare prealabila catre Comisia Europeana.

Anunţul de intenţie – se publică când se urmareste reducerea termenelor limită pentru depunerea ofertelor în cazul licitaţiei deschise sau restranse şi dacă : valoarea totală estimată a achiziţiei de produse (grupa CPV) de servicii (Anexa 2A) sau de lucrări în următoarele 12 luni este egală sau mai mare decât echivalentul a 750.000 Euro pentru servicii iar pentru lucrări de 5.000.000 Euro.

ANUNŢUL DE PARTICIPARE

Anuntul de participare se publica in SEAP si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a VI-a, Achizitii publice si, dupa caz, in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Publicarea in SEAP si Monitorul Oficial al Romaniei este necesara in toate cazurile in care achiziţia publica se referă la:

- furnizare produse > 40.000 euro;

- servicii > 40.000 euro;

- lucrări > 250.000 euro.

Publicarea şi in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este obligatorie in toate situaţiile in care achiziţia publica se referă la:

- furnizare produse > 125.000 euro;

- servicii > 125.000 euro;

- sector utilitati > 420.000 euro;

- lucrari > 5.000.000 euro.

ANUNŢUL DE ATRIBUIRE

Autoritatea contractanta are obligatia de a transmite spre publicare un anunt de atribuire in cel mult 48 de zile dupa ce:

156

a) a finalizat procedura de atribuire - licitatie deschisa, licitatie restransa, dialog competitiv sau negociere, prin atribuirea contractului de achizitie publica sau incheierea acordului-cadru;

b) a finalizat un concurs de soluţii prin stabilirea concurentului cîştigător;

c) a atribuit un contract de achizitie publica printr-un sistem dinamic de achizitii.

Anunţul de atribuire se publică in SEAP si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a VI-a, Achizitii publice, si, dupa caz, in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Reguli generale de participare

Orice operator economic poate participa la procedura de atribuire :

- individual

- asociere – mai mulţi ofertanţi economici

- subcontractare – a unei părţi din lucrare dar liderul asociaţiei sau ofertantul rămâne răspunzător pentru îndeplinirea contractului.

În cadrul unei proceduri de achiziţie publică este interzis unui operator economic să se asocieze de două sau mai multe ori sau de a depune oferte individuale.

Estimarea valorii contractului de achiziţie publică

Se face în funcţie de :

- informaţii obţinute din piaţă

- durata previzionată a contractului

- costuri ce vor rezulta din îndeplinirea contractului

- echivalenţa lei – euro la cursul mediu publicat de BNR în ziua anterioară efectuării raportării la pragul valoric stabilit de lege.

Ex. Achiziţie produse :

- prin cumparare leasing

Ve = Vprodus + Vinstalare şi punere în funcţiune prin leasing

Ve = Σratelor plătibile + Vreziduală contract servicii

Ve = (tarif lunar /prestatie serviciu similar) x nr. luni

Documentaţia de atribuire

157

Reprezintă acele documente care conţin cerinţe formale, tehnice şi financiare care descriu obiectul contractului de achiziţie publică pe baza carora ofertantul economic va elabora oferta.

Documentaţia de atribuire trebuie finalizată înainte de transmiterea spre publicare a anunţului sau a invitaţiei de participare şi va cuprinde :

1. Fisa de date a achiziţiei

2. Caietul de sarcini sau după caz documentaţia descriptivă

3. Clauzele contractuale obligatorii

4. Formulare şi modele

1. În fişa de date a achiziţiei sunt cuprinse informaţii cu privire la autoritatea contractuală : adresa, activitatea de bază, o persoană de contact, obiectul contractului de achiziţie, procedura de achiziţie, acceptarea sau nu a ofertelor alternative, data limită de depunere a ofertei, cerinţe minim de calificare pe mod de elaborare a propunerii tehnice şi financiare şi informaţii detaliate privind criteriul de atribuire.

1. Caietul de sarcini (documentaţia descriptivă) este documentul prin care sunt descrise produsele, serviciile sau lucrările necesare autorităţii contractante. El conţine în mod obligatoriu specificaţiile tehnice : cerinţe, prescripti şi caracteristici de natura tehnică cerinţe privind impactul asupra mediului, siguranta în exploatare, tehnologii de productie.

În cazul contractelor de lucrări se pot cuprinde prescripti de proiectare şi calcul al costruilor, condiţii de recepţie, etc.

Documentaţia descriptivă – poate înlocui caietul de sarcini când achiziţia publică are loc prin dialog competitiv. Această documentaţie conţine :

- descrierea necesităţilor, obiectivelor şi constrangerilor autorităţii contractante

- informaţii privind derularea dialogului pentru identificarea ofertelor sau soluţiilor viabile

- posibilitatea realizarii dialogului in runde succesivein scopul reducerii numarului de oferte sau solutii discutabile

2. Clauzele contractuale pot fi obligatorii sau specifice.

Clauzele contractuale obligatorii sunt cele referitoare la temeiul legal pe care se bazeaza orice contract de achiziţie publică, părţi, termene, obiectul, preţ, sancţiuni.

Clauze contractuale specifice se adaugă la cele obligatorii asupra căror nu produc nici un efect.

158

Acestea fac referire la :

- subcontractori, garanţie de bună execuţie, modalitati de ajustare a preţului, condiţii speciale de executare a contractului.

Proceduri de atribuire

Procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica sunt:

a) licitatia deschisa,;

b) licitatia restransa;

c) dialogul competitiv;

d) negocierea;

e) cererea de oferte.

f) modalităţi speciale de atribuiré, prin:

- acordul cadru

- sistemul de achiziţii dinamic

- licitaţia electronică

a. Licitaţia deschisă – se caracterizează prin faptul că oferă dreptul oricărui agent economic interesat să depună ofertă

Pentru depunerea ofertelor se acordă o perioadă de cel puţin 52 de zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de participare

Reducere termene:

Perioada de timp cuprinsă între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare şi data limită de depunere a ofertelor poate fi redusă după cum urmează:

1. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

nu a fost publicat un anunţ de intenţie

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea ofertelor 52 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE 45zile ;

- Dacă documentaţia este accesibilă în SEAP 47zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE, iar documentaţia este accesibilă în SEAP 40 zile.

2. Dacă:

159

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

a fost publicat un anunţ de intenţie

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea ofertelor 36 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE 29 zile ;

- Dacă documentaţia este accesibilă în SEAP 31 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE, iar documentaţia este accesibilă în SEAP 24 zile.

3. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mică sau egală cu pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

există doar obligaţia publicării anunţului de participare în SEAP

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea ofertelor, dacă se transmite în SEAP 28 zile;

- Dacă documentaţia este accesibilă în SEAP 23 zile.

Pragurile pentru publicare in JOUE sunt :

Servicii > 125.000 euro

Bunuri > 125.000 euro

Utilitati > 425.000 euro

Lucrari > 5.000.000 euro

Punerea la dispozitia unui operator economic care solicita documentatia de licitatie trebuie sa se realizeze in maxim 4 zile.

Autoritatea contractanta are obligatia ca in maxim 3 zile sa raspunda solicitărilor de clarificari venite din partea operatorilor economici, raspuns care il va da tuturor operatorilor economici inscrisi la licitatie dar fara a indica operatorul economic care a cerut clarificarile.

Autoritatea contractanta trebuie sa transmită răspunsul la clarificari cu cel putin 6 zile inainte de depunerea ofertelor.

b. Licitaţie restrânsă – în acest caz orice ofertant depune candidatura dar numai cei selectaţi pot depune oferta. Procedura se desfăşoară în două etape :

160

- de selecţie a candidaţilor şi a doua de evaluare a ofertelor depuse de cei selectaţi.

Criteriile de selecţie se referă la capacitatea tehnică şi economico-financiară care se comunică, candidaţilor împreună cu regulile care se aplică şi numărul minim de candidaţi selectati.

Etapa I

Pentru depunerea candidaturilor se acordă o perioadă de cel puţin 37 de zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

În cazul licitaţiei restrânse, perioada de timp cuprinsă între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare la etapa de selectare a candidaţilor şi data limită de depunere a candidaturilor poate fi redusă după cum urmează:

1. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea candidaturilor 37 zile;

- Termenul minim nu poate fi respectat din motive de urgenţă 15 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE 30 zile ;

- Dacă se transmite electronic la JOUE, iar perioada minimă nu poate fi respectată din motive de urgenţă 10 zile.

2. Dacă:

valoarea estimată a contractului este egală sau mai mică decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea candidaturilor dacă se transmite în SEAP 16 zile.

Etapa II

În cazul licitaţiei restrânse ofertele se depun la etapa a II- a a acestei proceduri, după ce s-a realizat într-o primă etapă selectarea candidaţilor.

Etapa de evaluare a ofertelor se iniţiază prin transmiterea unei invitaţii de participare operatorilor economici selectaţi în prima etapă, însoţită de documentaţia de atribuire.

Invitaţia de participare trebuie transmisă cu cel puţin 40 de zile înainte de data limită de depunere a ofertelor.

161

Reducere termene:

Perioada de timp cuprinsă între data transmiterii invitaţiei de participare la etapa a II-a a procedurii şi data limită de depunere a ofertelor poate fi redusă după cum urmează:

1. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

nu a fost publicat un anunţ de intenţie

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea ofertelor 40 zile;

- Dacă perioada minimă nu poate fi respectată din motive de urgenţă 12 zile;

- Dacă documentaţia este accesibilă în SEAP 35 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE, iar perioada minimă nu poate fi respectată din motive de urgenţă 12 zile;

2. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

a fost publicat un anunţ de intenţie

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea ofertelor 22 zile;

- Dacă perioada minimă nu poate fi respectată din motive de urgenţă 12 zile.

3. Dacă:

valoarea estimată a contractului este egală sau mai mică decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea ofertelor 22 zile;

- Dacă documentaţia este accesibilă în SEAP 17 zile;

- Dacă perioada minimă nu poate fi respectată din motive de urgenţă 12 zile.

c.Dialogul competitiv se aplică dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii :

162

1. contractul este de complexitate deosebită (autoritatea contractntă nu poate defini specificaţiile tehnice care să satisfacă necesităţile şi exigenţele şi de asemenea nu poate sa stabilească montajul juridic sau financiar al proiectului).

2. aplicarea procedurii de licitaţie deschisă sau restrânsă face imposibila atribuirea contractului de achiziţie publică.

Se desfăşoară în trei etape :

- de preselecţie,

- de dialog cu candidaţii admişi şi

- de evaluare a ofertelor finale depuse.

În etapa I se selectează candidaţii pe baza criteriilor de preselecţie şi a regulilor aplicabile comunicate în anunţul. de participare

În etapa II se derulează dialogul până când se identifică soluţiile corespunzătoare, discutându-se opţiunile referitoare la : aspecte tehnice, montaje financiare, elemente din contract după ce s-au comunicat descrierea obiectivului achiziţiei publice a obiectivelor şi constrângerile autorităţii, eventual primele ce vor fi acordate participanţilor la dialog.

În etapa a III-a participanţii selectaţi vor fi invitaţi să depună oferta finală după ce autoritatea contractantă împreună cu aceştia au stabilit de comun acord termenul limită de depunere. Pe parcursul acestei etape se pot solicita clarificări sau detalieri asupra ofertei.

Perioada de timp cuprinsă între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare la etapa I a procedurii şi data limită de depunere a candidaturilor poate fi redusă după cum urmează:

1. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea candidaturilor 37 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE 30 zile.

2. Dacă:

valoarea estimată a contractului este egală sau mai mică decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea candidaturilor, dacă se transmite în SEAP 30 zile.

163

d. Negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu candidaţii selectaţi şi negociaza clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi dintre aceştia

Negocierea poate fi de două tipuri:

I Negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare care se realizeaza astfel:

- publicarea unui anunt de participare;

- punerea la dispoziţia operatorilor economici a documentaţiei descriptive

- preselectarea candidatilor (nu are voie sa fie un nr. mai mic de 3 ofertanti);

- transmiterea invitaţiei de participare candidaţilor preselectaţi

- derularea negocierilor cu fiecare candidat în parte până când acesta declară sau autoritatea contractantă constată că oferta nu mai poate fi îmbunătăţită substanţial

- stabilirea întâlnirii finale şi depunerea ofertelor finale

- analizarea ofertelor si Transmiterea comunicării privind rezultatul procedurii de atribuire

- transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire

Perioada de timp cuprinsă între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare la etapa I a procedurii şi data limită de depunere a candidaturilor poate fi redusă după cum urmează:

1. Dacă:

valoarea estimată a contractului este mai mare decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Atunci:

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea candidaturilor 37 zile;

- Perioada nu poate fi respectată din motive de urgenţă 15 zile;

- Dacă se transmite electronic la JOUE 30 zile ;

- Dacă se transmite electronic la JOUE, iar perioada nu poate fi respectată din motive de urgenţă 10 zile;

2. Dacă:

valoarea estimată a contractului este egală sau mai mică decât pragurile pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

Atunci:

164

- Termenul minim care poate fi acordat pentru depunerea candidaturilor, dacă se transmite în SEAP 12 zile.

II Negociare fara publicarea prealabila a unui anunt de participare care se realizeaza astfel:

- transmiterea invitaţiei de participare către unul sau mai mulţi operatori economici, precum şi documentaţia descriptivă.

- depunere oferte preliminare si studierea lor

- derularea negocierilor cu fiecare candidat în parte până când acesta declară sau autoritatea contractantă constată că oferta nu mai poate fi îmbunătăţită substanţial.

- stabilirea întâlnirii finale şi depunerea ofertelor finale

analizarea ofertelor si Transmiterea comunicării privind rezultatul procedurii de atribuire

- transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire

e.Cererea de oferta respectiv procedura simplificata prin care autoritatea contractantă solicita oferte de la mai mulţi operatori economici.

Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publica este mai mica decât echivalentul în lei al următoarelor praguri:

a) pentru contractul de furnizare: 40.000 euro;

b) pentru contractul de servicii: 40.000 euro;

c) pentru contractul de lucrări: 250.000 euro.

Perioada de timp cuprinsă între data transmiterii invitaţiei de participare şi data limită de depunere a ofertelor poate fi modificată după cum urmează:

- Dacă invitaţia de participare este publicată în SEAP 10 zile;

- Dacă documentaţia este accesibiă în SEAP 6 zile.

Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza şi concurs de soluţii, respectiv o procedura specială prin care achiziţionează, îndeosebi în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurentiale de către un juriu, cu sau fără acordarea de premii. Concursul de soluţii se iniţiază prin publicarea unui anunţ de participare prin care solicita operatorilor economici interesaţi depunerea de proiecte

Proiectele trebuie sa fie prezentate anonim, acest anonimat urmând a fi păstrat pana în momentul în care juriul a adoptat o decizie sau a formulat o opinie.

Juriul este autonom în deciziile şi opiniile pe care le emite.

165

Pentru depunerea ofertelor se acordă o perioadă de cel puţin 52 de zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

f. Procedurile speciale de atribuire sunt următoarele:

- acordul cadru

- sistemul de achiziţii dinamic

- licitaţia electronică

1. Acordul cadru , reprezintă o înţelegere scrisă între una sau mai multe autorităţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici (nu mai puţin de trei) în scopul stabilirii condiţiilor esenţiale care vor reglementa contractele de achiziţie publică ce vor fi atribuite într-o perioadă dată (max. 4 ani). Sunt stabilite în mod special preţul şi după caz cantităţile avute în vedere.

Această modalitate nu poate fi folosită abuziv pentru a nu distorsiona concurenţa şi de regulă se încheie prin aplicarea licitaţiei deschise sau restrânse.

2. Sistemul de achiziţie dinamic, este un proces în întregime electronic limitat în timp şi deschis pe întreaga sa durată oricărui operator economic care îndeplineşte criteriile de calificare şi care a prezentat o ofertă iniţială conformă cu cerinţele caietului de sarcini.

Această modalitate se utilizează numai pentru achiziţia unor produse de uz curent ale căror caracteristici general disponibile pe piaţă satisfac nevoile autorităţii contractante.

În acest caz este interzisă solicitarea de taxe operatorilor economici interesaţi sau participanţi, durata nu trebuie să depăşească patru ani şi autoritatea contractantă trebuie de asemenea să respecte regulile procedurii licitaţiei deschise în toate fazele.

Caracteristic acestei modalităţi este şi faptul că se utilizează numai mijloace electronice cu respectarea prevederilor referitoare la regulile de comunicare şi de transmitere a ofertelor.

3.Licitaţia electronică, este un proces repetitiv de ofertare, realizat prin intermediul mijloacelor electronice şi în care, după o primă evaluare a ofertelor, ofertanţii au posibilitatea reducerii preţurilor prezentate sau să îmbunătăţească şi ale elemente ale ofertei.

Evaluarea finală se realizează în mod automat de sistemul electronic utilizat.

Licitaţia electronică se utilizează în următoarele cazuri:

- ca etapă finală la:

- licitaţia deschisă

166

- licitaţia restrânsă

- negociere cu publicare prealabilă a unui anunţ de participare

- cererea de ofertare

- la reluarea competiţiei dintre operatorii economici semnatari ai acordului cadru;

- la depunerea ofertelor ferme în cadrul şi sistemul de achiziţie dinamic.

În scopul reducerii timpului de organizare a achiziţiilor publice, prin OUG nr. 94/2007 de modificare a OUG nr. 34/2006 se reduce perioada de organizare a licitaţiei de la 52 la 24 de zile. De asemenea se majorează plafonul pentru achiziţii directe de la 5.000 la 10.000 de Euro şi pentru achiziţii prin procedura cerere de ofertă de la 40.000 la 75.000 Euro (fără TVA) pentru contractul de furnizare şi cel de servicii, respectiv majorarea pragului de la 250.000 de Euro la 500.000 Euro pentru cel de lucrări.

5.2.3 Atribuirea contractului

Atribuirea contractului achiziţiei publice are loc după ce comisia de evaluare a analizat ofertele primite şi atribuie contractul ofertantului declarat câştigător pe baza criteriilor stabilite – oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic sau preţul cel mai scăzut.

Contractul se semnează după cel puţin 7 sau după caz, 15 zile de la înştiinţarea privind rezultatul aplicării procedurii, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Atribuirea contractului se formalizează prin întocmirea şi publicarea unui anunţ de atribuire.

Împotriva modului de derulare a procedurii de achiziţie publică, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, prin actul autorităţii contractante cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a utiliza una din căile prevăzute de lege, contestaţie sau acţiune în instanţă.

Contestaţii

Contestaţia se trimite la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Prin OUG nr. 94/2007, s-au adus modificări importante pentru soluţionarea contestaţiilor, menite să îmbunătăţească procedura de soluţionare a acestora.

Astfel s-a itrodus obligativitatea autorităţii contractante de a transmite dosarul achiziţiei publice la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în termen de 5 zile de la primirea contestaţiei.

167

Pentru asigurarea termenului legal de soluţionare de 30 de zile s-a mandatat un colegiu care va evalua periodic activitatea Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Acelaşi act normativ permite sancţionarea de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor exercitarea abuzivă a dreptului de contestaţie de către ofertanţi, stipulând dreptul autorităţii contractante de a solicita în instanţă măsuri reparatorii dacă este cazul. De asemenea autoritatea contractantă poate bloca restituirea garanţiei de participare la licitaţie în condiţiile în care contestaţia se dovedeşte nejustificată, ofertantul putând să solicite restituirea numai prin instanţă.

Pe baza documentelor din dosarul achiziţiei, autoritatea contractantă va întocmi un raport anual al contractelor atribuite în anul anterior care va fi înaintat ANRMAP, în format electronic până la data de 31 martie a fiecărui an.

5.2.4. Administrarea contractului

Legislaţia privind achiziţiile publice se referă mai puţin la această ultimă etapă intervenind în acest moment alte reglementări de natură contabilă, financiară, de respectare a calităţii în construcţii, a protecţiei mediului sau legislaţia comună în materie civilă şi comercială.

Un rol important îl joacă în această etapă managementul de proiect respectiv conceperea fiecărui contract ca un proiect şi administrarea lui astfel încât să urmărească realizarea interesului public în concordanţă cu achiziţia respectivă sub aspectul standardelor de calitate, a costurilor şi termenelor stabilite.

x x x

Reforma sistemului achiziţiilor publice poate fi considerată ca realizată prin înfiinţarea unor instituţii cu atribuţii clar definite şi prin implementarea unei legislaţii adecvate în domeniu care are elemente ce necesită a fi perfectibile.

Prezentarea sistematizată a legislaţiei în domeniu pe etape care trebuie respectate cu stricteţe în procesul derulării achiziţiilor publice o considerăm necesară pentru aplicanţi în măsura în care impactul resurselor financiare publice naţionale şi a celor atrase de la Uniunea Europeană vor influenţa puternic creşterea economică, dezvoltarea economică a României în perioada următoare în condiţiile direcţionate prin Planul Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013.

5.3. Atribuţiile şi obligaţiile autorităţii contractante

168

Autoritatea contractantă, prin aparatul propriu specializat în atribuirea contractelor de achiziţie publică, are următoarele atribuţii74:- elaborarea şi, după caz, actualizarea, pe baza necesităţilor transmise de celelalte compartimente ale autorităţii contractante, a unui program anual al achiziţiilor publice, ca instrument managerial pe baza căruia se planifică procesul de achiziţie;- elaborarea sau, după caz, coordonarea activităţii de elaborare a documentaţiei de atribuire sau, în cazul organizării unui concurs de soluţii, a documentaţiei de concurs;- îndeplinirea obligaţiilor referitoare la publicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute de lege;-aplicarea şi finalizarea procedurilor de atribuire;-constituirea şi păstrarea dosarului achiziţiei publice."-aplicarea procedurii de atribuire numai după ce a fost elaborată documentaţia de atribuire sau, după caz, documentaţia de concurs. Declaraţie prin care se confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare

Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, ofertantul are dreptul de a prezenta iniţial doar o declaraţie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire. Declaraţia va fi însoţită de o anexă în care ofertantul trebuie să menţioneze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerinţe - inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantităţi sau altele asemenea."

În acest caz, ofertantul are obligaţia de a prezenta documentele edificatoare care confirmă îndeplinirea cerinţelor de calificare, atunci când primeşte din partea autorităţii contractante o solicitare în acest sens, în termenul prevăzut în respectiva solicitare. Acest termen nu poate fi mai mic de 3 zile lucrătoare.

Autoritatea contractantă trebuie să se asigure că ofertantul a cărui ofertă este declarată câştigătoare a prezentat, nu mai târziu de încheierea raportului procedurii de atribuire, certificatele/documentele prevăzute, acestea fiind incluse în dosarul achiziţiei publice. Deschiderea ofertelor Autoritatea contractantă are obligaţia de a deschide ofertele75 şi, după caz, alte documente prezentate de participanţi, la data, ora şi în locul indicat în anunţul de participare. În cazul în care devine necesară prelungirea termenului de depunere a ofertelor, autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza această modificare printr-o

74 Art.3 H.G nr. 834 din 22 iulie 2009privind modificarea şi completarea H. G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

75 art.33 H. G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

169

erată la anunţul de participare, care trebuie însă publicată cu cel puţin 3 zile înainte de data anunţată iniţial pentru deschiderea ofertelor.

În cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei oferte, cu excepţia celor care se încadrează într-una dintre următoarele situaţii:

au fost depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în anunţul de participare;

nu sunt însoţite de garanţia de participare, în cuantumul, forma şi având perioada de valabilitate solicitate în documentaţia de atribuire.

Şedinţa de deschidere se finalizează printr-un proces-verbal semnat de membrii comisiei de evaluare şi de reprezentanţi ai operatorilor economici prezenţi la şedinţă, în care se consemnează modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea ofertelor, elementele principale ale fiecărei oferte, consemnându-se totodată lista documentelor depuse de fiecare operator economic în parte. Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite un exemplar al procesului-verbal tuturor operatorilor economici participanţi la procedura de atribuire, în cel mult o zi lucrătoare de la deschidere, indiferent dacă aceştia au fost sau nu prezenţi la şedinţa respectivă. Oferta este neconformă în următoarele situaţii76:- nu satisface în mod corespunzător cerinţele caietului de sarcini;- conţine propuneri de modificare a clauzelor contractuale pe care le-a stabilit autoritatea contractantă în cadrul documentaţiei de atribuire, care sunt în mod evident dezavantajoase pentru aceasta din urmă, iar ofertantul, deşi a fost informat cu privire la respectiva situaţie, nu acceptă renunţarea la clauzele respective;- conţine în cadrul propunerii financiare preţuri care nu sunt rezultatul liberei concurenţe şi care nu pot fi justificate;- în cadrul unei proceduri de atribuire pentru care s-a prevăzut defalcarea pe loturi, oferta este prezentată fără a se realiza distincţia pe loturile ofertate, din acest motiv devenind imposibilă aplicarea criteriului de atribuire pentru fiecare lot în parte." Oferta este inacceptabilă77 în următoarele situaţii:- a fost depusă de un ofertant care nu îndeplineşte una sau mai multe dintre cerinţele de calificare stabilite în documentaţia de atribuire sau nu a prezentat, conform prevederilor art. 11 alin. (4)-(5), documente relevante în acest sens;

- constituie o alternativa la prevederile caietului de sarcini, alternativa care nu poate fi luată în considerare din următoarele motive: - în anunţul de participare nu este precizată în mod explicit posibilitatea depunerii unor oferte alternative; - respectiva oferta alternativa nu respecta cerinţele minime prevăzute în caietul de sarcini;- nu asigura respectarea reglementărilor obligatorii referitoare la condiţiile specifice de munca şi de protecţie a muncii, atunci când aceasta cerinţa este formulată în conformitate cu prevederile legale;

76 Idem art.3677 Idem 36

170

- preţul, fără TVA, inclus în propunerea financiară depăşeşte valoarea estimată comunicată prin anunţul/invitaţia de participare şi nu există posibilitatea disponibilizării de fonduri suplimentare pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică respectiv;

- preţul, fără TVA, inclus în propunerea financiară depăşeşte valoarea estimată comunicată prin anunţul/invitaţia de participare şi, deşi există posibilitatea disponibilizării de fonduri suplimentare pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică respectiv, se constată existenţa a cel puţin uneia dintre următoarele situaţii: - preţul este cu mai mult de 10% mai mare decât valoarea estimată prevăzută în anunţul/invitaţia de participare; - încheierea contractului la preţul respectiv ar conduce la eludarea aplicării acelor prevederi ale ordonanţei de urgenţă care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice;-în urma verificărilor se constată că oferta are un preţ neobişnuit de scăzut pentru ceea ce urmează a fi furnizat/prestat/executat, astfel încât nu se poate asigura îndeplinirea contractului la parametrii cantitativi şi calitativi solicitaţi prin caietul de sarcini. Oferta este considerată neconformă în următoarele situaţii: a) nu satisface în mod corespunzător cerinţele caietului de sarcini; b) conţine propuneri de modificare a clauzelor contractuale pe care le-a stabilit autoritatea contractantă în cadrul documentaţiei de atribuire, care sunt în mod evident dezavantajoase pentru aceasta din urmă, iar ofertantul, deşi a fost informat cu privire la respectiva situaţie, nu acceptă renunţarea la clauzele respective; c) conţine în cadrul propunerii financiare preţuri care nu sunt rezultatul liberei concurenţe şi care nu pot fi justificate; d) în cadrul unei proceduri de atribuire pentru care s-a prevăzut defalcarea pe loturi, oferta este prezentată fără a se realiza distincţia pe loturile ofertate, din acest motiv devenind imposibilă aplicarea criteriului de atribuire pentru fiecare lot în parte.

Preţul neobişnuit de scăzut

O ofertă prezintă un preţ aparent neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat atunci când preţul ofertat, fără TVA, reprezintă mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului respectiv, iar în cazul în care în procedura de atribuire sunt cel puţin 5 oferte, atunci când preţul ofertat reprezintă mai puţin de 85% din media aritmetică a ofertelor respective. În cazul în care, pe parcursul evaluării, se constată existenţa unei oferte cu preţ aparent neobişnuit de scăzut, autoritatea contractantă are obligaţia de a efectua verificări detaliate şi va solicita ofertantului inclusiv documente privind, după caz, preţurile la furnizori, situaţia stocurilor de materii prime şi materiale, modul de organizare şi metodele utilizate în cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare a forţei de muncă, performanţele şi costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru. În cazul în care ofertantul nu prezintă informaţiile solicitate sau aceste informaţii nu pot justifica preţul aparent neobişnuit de scăzut, oferta este inacceptabilă.

171

Ofertele care nu sunt inacceptabile sau neconforme sunt singurele oferte care pot fi considerate admisibile. Oferta câştigătoare se stabileşte numai dintre ofertele admisibile şi numai pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire.

După ce a finalizat evaluarea ofertelor, comisia de evaluare are obligaţia78 de a elabora un raport al procedurii de atribuire, care se aprobă de către conducătorul autorităţii contractante sau de persoana desemnată în acest scop. Conducătorul autorităţii contractante sau persoana desemnată în acest scop are obligaţia de lua măsurile necesare pentru informarea tuturor ofertanţilor în legătură cu rezultatul aplicării procedurii de atribuire.

După ce a finalizat selecţia candidaţilor, comisia de evaluare are obligaţia de a elabora un raport intermediar, care se aprobă de către conducătorul autorităţii contractante sau de persoana desemnată în acest scop. Conducătorul autorităţii contractante sau persoana desemnată în acest scop are obligaţia de lua măsurile necesare pentru informarea tuturor candidaţilor cu privire la rezultatul selecţiei. Autoritatea contractantă are obligaţia de a desemna, pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare, care include specialişti în domeniul obiectului contractului care urmează să fie atribuit. În comisia de evaluare pot fi nominalizaţi şi membri aparţinând altor compartimente ale autorităţii contractante sau, în cazul în care beneficiarul final al contractului este o altă autoritate contractantă, din cadrul respectivei autorităţi contractante." Autoritatea contractantă va numi o persoană responsabilă cu aplicarea procedurii de atribuire, persoană care devine, totodată, şi preşedinte al comisiei de evaluare. Preşedintele poate fi membru în cadrul comisiei de evaluare sau rolul său poate fi limitat numai la aspectele de organizare şi reprezentare, în acest din urmă caz neavând drept de vot. În orice situaţie, preşedintele comisiei de evaluare semnează raportul procedurii de atribuire."Autoritatea contractantă are dreptul de a decide, cu scopul de a sprijini activităţile de evaluare, desemnarea pe lângă comisia de evaluare a unor specialişti externi, numiţi experţi cooptaţi. Experţii cooptaţi pot fi desemnaţi încă de la începutul procesului de evaluare sau pe parcursul acestui proces, în funcţie de problemele care ar putea impune expertiza acestora.

Experţii cooptaţi nu au drept de vot, însă au obligaţia de a elabora un raport de specialitate cu privire la aspectele tehnice, financiare sau juridice asupra cărora, pe baza expertizei pe care o deţin, îşi exprimă punctul de vedere."

Membrii comisiei de evaluare au dreptul de a analiza şi evalua documentele depuse de ofertanţi/candidaţi individual şi/sau în şedinţe comune, însă orice decizie a comisiei de evaluare trebuie să întrunească votul a cel puţin 2/3 dintre membrii săi. Comisia de evaluare are obligaţia să întocmească înscrisuri prin care se formalizează deciziile adoptate în cadrul procesului de evaluare.

În cazul în care comisia de evaluare nu ajunge la un acord, decizia finală se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi."

78 Idem art.39

172

Garanţia de participareGaranţia de participare se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument

de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări, care se prezintă în original, în cuantumul şi pentru perioada prevăzută în documentaţia de atribuire.

Instrumentul de garantare trebuie să prevadă dacă plata garanţiei se va executa: - condiţionat, respectiv după constatarea culpei persoanei garantate, în conformitate cu contractul garantat; sau - necondiţionat, respectiv la prima cerere a beneficiarului, pe baza declaraţiei acestuia cu privire la culpa persoanei garantate.

Garanţia de participare se poate constitui şi prin depunerea la casieria autorităţii contractante: - a unui ordin de plată sau a unei file cec, cu condiţia confirmării acestora de către bancă până la data deschiderii ofertelor; - a unei sume în numerar, în cazul în care valoarea garanţiei de participare este redusă ca valoare. În orice situaţie, dovada constituirii garanţiei de participare trebuie să fie prezentată cel mai târziu la data şi ora stabilite pentru deschiderea ofertelor."

Anexele care devin parte integrantă a contractului de achiziţie publică se constituie din cel puţin următoarele documente: a) caietul de sarcini; b) propunerea tehnică şi propunerea financiară; c) graficul de îndeplinire a contractului; d) graficul de plăţi; e) garanţia de bună execuţie, dacă este cazul; f) angajamentul ferm de susţinere din partea unui terţ, dacă este cazul.

Preţul contractului de achiziţie publică

Preţul contractului de achiziţie publică se poate exprima în lei sau, după caz, în valută. Pe parcursul îndeplinirii contractului, preţul poate fi ajustat în următoarele situaţii: - au avut loc modificări legislative, modificări ale normelor tehnice sau au fost emise de către autorităţile locale acte administrative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului; - pe piaţă au apărut anumite condiţii, în urma cărora s-a constatat creşterea/diminuarea indicilor de preţ pentru elemente constitutive ale ofertei, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului. Pentru a se respecta principiul transparenţei, posibilitatea de ajustare a preţului trebuie să fie precizată atât în documentaţia de atribuire, cât şi în contractul care urmează să fie încheiat, prin clauze speciale în acest sens. Ajustarea preţului fără a fi îndeplinite condiţiile precizate mai sus este posibilă numai în următoarele două cazuri:

173

- atunci când survin circumstanţe imprevizibile şi independente de voinţa părţilor; - atunci când durata de aplicare a procedurii de atribuire se prelungeşte, în mod neprevăzut, peste perioada preconizată iniţial şi din motive care exclud orice culpă a ofertantului/contractantului.

În orice situaţie, preţul contractului nu poate fi majorat decât în măsura strict necesară pentru acoperirea creşterii costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului.

Modul de ajustare a preţului contractului de achiziţie publică nu trebuie să conducă în niciun caz la alterarea rezultatului procedurii de atribuire, prin anularea sau diminuarea avantajului competitiv pe baza căruia contractantul respectiv a fost declarat câştigător în urma finalizării respectivei proceduri. Documente constatatoare

Autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: - pentru contractele de furnizare: în termen de 14 zile de la data terminării furnizării produselor care fac obiectul respectivului contract şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanţie a produselor în cauză; - pentru contractele de servicii, altele decât contractele de servicii de proiectare: în termen de 14 zile de la data terminării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract; - pentru contractele de servicii de proiectare: în termen de 14 zile de la data terminării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor proiectate; - pentru contractele de lucrări: în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor întocmit la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor în cauză. Documentele constatatoare se întocmesc în 3 exemplare, autoritatea contractantă având următoarele obligaţii: a) să elibereze un exemplar operatorului economic; b) să depună un exemplar la dosarul achiziţiei publice; c) să transmită un exemplar Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. BIBLIOGRAFIE

1. Gerald L. Gordon Planificare strategică pentru Autorităţi locale .... C.C.I.R. 2006

2. Georgescu I. Institutul de monitorizare a achiziţiilor publice

174

3. A. T. Kearney (2010),

Instrumente pentru politici publice Bucureşti, Ed. Cornelius, Baia Mare 2006

Corporate FDI Plans on Hold for the Next Two Years, January 25, Washington D.C.

4. Elena Moise Investiţii străine directe Ed. Victor 2005

5. Maricica Stoica Investiţiile şi dezvoltare durabilă Ed. Universitari Bucureşti, 2005

6. Santai I. şi alţii Managementul dezvoltării durabile în administraţia publică Editor Centrul Regional de formare continuă pentru administraţia publică locală 2002

7. Iosif Schiffer şi alţii Managementul proiectului Ed. CRFCAPL Sibiu 2006

8. Ion Vasilescu şi alţii Investiţii Ed. Economică 2000

www.infoeuropa.ro

www.mfinante.ro

www.adrcentru.ro

Legislaţie naţională

OG 34/2006 privind achiziţiile publice

OG nr. 94/2007 privind modificarea şi completarea OUG nr.34/2006

175

Institutul pentru politici publice Bucureşti

Absorbţia fondurilor structurale în România Bucureşti 2006

O.G. 60/2001 privind achiziţiile publice

H.G. 901/2005 privind aprobarea strategiei de reformă a sistemului achiziţiilor publice precum şi a planului de administrare în perioada 2005-2007

O.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice

O.U.G. nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractului de achiziţie publică

UNCTAD (2010), Global and Regional FDI Trends in 2009, Global Investment Trends Monitor,No. 2, 19 January, Geneva.

UNCTAD (2009), World Investment Report – 2009, Transnational Corporations, Agricultural Production and Development, United Nations, New York and Geneva

ANEXA I

H.G nr. 28 din 9 ianuarie 2008 (extras) privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii ( extras)

ART. 1

Se aprobă conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente investiţiilor publice, după cum urmează:

a) conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate, prevăzut în anexa nr. 1;

b) conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate, prevăzut în anexa nr. 2;

c) conţinutul-cadru al documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii, prevăzut în anexa nr. 3.

176

ART. 2

(1) Se aprobă Metodologia privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, prevăzută în anexa nr. 4.

(2) Se aprobă structura devizului general, prevăzută în anexa nr. 5.

(3) Se aprobă structura devizului pe obiect, prevăzută în anexa nr. 6.

ART. 3

În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) analiză cost-beneficiu: instrumentul de evaluare a avantajelor investiţiilor din punctul de vedere al tuturor grupurilor de factori interesaţi, pe baza valorilor monetare atribuite tuturor consecinţelor pozitive şi negative ale investiţiei;

b) documentaţie de avizare pentru lucrări de intervenţii: documentaţia tehnico-economică similară studiului de fezabilitate, elaborată pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică şi, după caz, ale raportului de audit energetic, pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente;

c) investiţie publică majoră: investiţia publică al cărei cost total depăşeşte echivalentul a 25 milioane euro, în cazul investiţiilor promovate în domeniul protecţiei mediului, sau echivalentul a 50 milioane euro, în cazul investiţiilor promovate în alte domenii;

d) lucrări de intervenţii: lucrările la construcţii existente, inclusiv instalaţiile aferente, asimilate obiectivelor de investiţii, care constau în: reparaţii capitale, transformări, modificări, modernizări, consolidări, reabilitări termice, precum şi lucrări de intervenţii pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale, efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi funcţionale ale construcţiilor, potrivit destinaţiei lor;

e) studiu de fezabilitate: documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării;

f) studiu de prefezabilitate: documentaţia tehnico-economică prin care se fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice.

ART. 4

Prevederile prezentei hotărâri se aplică pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi, precum şi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente, finanţate, total sau parţial, din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu

177

modificările ulterioare, şi la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 5

(1) Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru obiective de investiţii noi, inclusiv extinderi, se elaborează în următoarele faze:

a) studiu de fezabilitate;

b) proiect tehnic;

c) detalii de execuţie.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru obiectivele de investiţii noi, inclusiv extinderi, ale căror documentaţii tehnico-economice intră în competenţa de aprobare a Guvernului, se elaborează un studiu de prefezabilitate anterior elaborării studiului de fezabilitate.

(3) Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente, inclusiv instalaţiile aferente, se elaborează în următoarele faze:

a) expertiză tehnică şi, după caz, audit energetic;

b) documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii;

c) proiect tehnic;

d) detalii de execuţie.

ART. 6

Prin excepţie de la prevederile art. 4, prezenta hotărâre nu se aplică:

a) obiectivelor de investiţii/lucrărilor de intervenţii aflate în curs de execuţie la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, care se supun prevederilor actelor normative în vigoare la data aprobării;

b) obiectivelor de investiţii/lucrărilor de intervenţii pentru ale căror studii de fezabilitate/documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii au fost demarate procedurile de achiziţie publică, în condiţiile legii;

c) obiectivelor de investiţii noi şi/sau lucrărilor de intervenţii la construcţii existente, cuprinse în programele instituţiilor care fac parte din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

ART. 7

Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 8

178

Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei hotărâri, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor, poate emite instrucţiuni care se aprobă prin ordin al ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 9

Pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 6 lit. c), conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente investiţiilor publice se aprobă prin ordin al ministrului/conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale interesat, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în conformitate cu reglementările în vigoare.

ART. 10

(1) Prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.179/2002 privind aprobarea Structurii devizului general şi a Metodologiei privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, cu completările ulterioare.

ANEXA NR.2

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 85 din 24 iunie 2008 (*actualizată*)privind stimularea investiţiilor (actualizată până la data de 13 mai 2010*)aprobata prin Legea 78/2009 privind stimularea investiţiilor (extras)

Având în vedere:

- interesul public major privind acordarea de măsuri de sprijin pentru stimularea investiţiilor, cu respectarea legislaţiei comunitare în domeniul ajutorului de stat;

- importanţa orientării măsurilor de sprijin pentru încurajarea dezvoltării anumitor sectoare de activitate, în funcţie de priorităţile de dezvoltare ale României şi pentru a asigura cele mai eficiente măsuri economico-sociale;

- necesitatea de a orienta investiţiile către acele regiuni de dezvoltare care sunt mai puţin vizate de investiţii în această perioadă;

- necesitatea de a răspunde cât mai prompt în faţa solicitării mediului de afaceri de a reglementa acest cadru privind investiţiile, ceea ce conferă caracterul de urgenţă al acestei ordonanţe,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

179

CAP. I Dispoziţii generale

180

ART. 1 Scop

Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează cadrul juridic general privind măsurile de sprijin din partea statului, pentru o dezvoltare durabilă a României, prin stimularea unor categorii de investiţii.

ART. 2 Principii

Stimularea investiţiilor, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, se bazează pe următoarele principii:

a) tratament egal - aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor şi mijloacelor de acordare de facilităţi;

b) transparenţă - aducerea la cunoştinţa tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la procedura de acordare de facilităţi pentru investiţii;

c) eficienţa utilizării facilităţilor - aplicarea unor criterii de acordare de facilităţi pentru investiţii şi de urmărire a realizării lor, care să reflecte avantajele de natură economică ale proiectelor de investiţii, luându-se în considerare, după caz, efectele în domeniul social, în cel al protecţiei mediului şi promovarea unei dezvoltări economice durabile;

d) confidenţialitatea - garantarea protejării informaţiilor referitoare la drepturile de proprietate intelectuală aparţinând investitorilor, precum şi a altor date care ar putea prejudicia interesele legitime ale acestora;

e) eligibilitatea în funcţie de provenienţa fondurilor de finanţare.

ART. 3 Definiţii

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. furnizori de ajutor de stat - autorităţile şi instituţiile publice centrale sau locale ori alte organisme care administrează resurse ale statului sau ale colectivităţilor locale care acordă ajutoare de stat;

2. autoritatea responsabilă - furnizorul sau iniţiatorul de ajutor de stat care asigură aplicarea procedurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007. În cazul în care pentru o schemă/un ajutor individual există mai mulţi furnizori sau iniţiatori de ajutor de stat, autoritatea responsabilă este nominalizată în actul normativ/administrativ prin care se instituie schema/ajutorul individual;

3. facilităţi - măsuri de sprijin acordate de către furnizorii de ajutor de stat investitorilor, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;

181

4. investiţie - utilizarea capitalului pentru:

a) achiziţionarea de active corporale şi necorporale, în legătură cu crearea unei noi unităţi, extinderea unei unităţi existente, diversificarea producţiei unei unităţi prin realizarea de produse noi, schimbarea fundamentală a procesului global de producţie a unei unităţi existente, precum şi achiziţia activelor fixe legate direct de o unitate, atunci când unitatea s-a închis sau s-ar fi închis fără această achiziţie, iar activele sunt cumpărate de un investitor independent;

b) iniţierea unor proiecte de cercetare-dezvoltare şi inovare;

c) crearea de noi locuri de muncă şi/sau formarea profesională a angajaţilor;

d) iniţierea unor proiecte legate de valorificarea resurselor de energie regenerabila, protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă;

5. acord de principiu - document emis de autoritatea responsabilă, prin care aceasta îşi dă acceptul că proiectul de investiţii şi investitorul îndeplinesc în principiu condiţiile de eligibilitate stabilite în cadrul schemei de ajutor de stat/ajutorului individual. În cazul unui ajutor supus obligaţiei de notificare individuală la Comisia Europeană, confirmarea eligibilităţii trebuie sa fie condiţionată de decizia de autorizare a forului comunitar;

6. investitor - orice persoană juridică ce realizează investiţii în România conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;

7. plan de investiţii - document de planificare care cuprinde principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza fundamentărilor făcute prin studiul de prefezabilitate şi/sau marketing asupra necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia, precum şi soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice care urmează a fi realizate.

ART. 4 Obiective urmărite în promovarea investiţiilor. Sectoare de activitate

(1) Se acordă facilităţi pentru investiţiile care asigură dezvoltarea acelor domenii prioritare de activitate, în conformitate cu politicile economico-sociale guvernamentale, şi contribuie la realizarea unuia dintre următoarele obiective, definite în baza legislaţiei ajutorului de stat:

a) dezvoltare şi coeziune regională;

b) protecţia şi reabilitarea mediului înconjurător;

c) creşterea eficienţei energetice şi/sau producerea şi utilizarea energiei din resurse regenerabile de energie;

d) dinamizarea procesului de cercetare-dezvoltare şi inovare;

e) ocuparea şi formarea forţei de muncă;

182

f) implementarea tehnologiilor inovative şi a rezultatelor cercetării în sistemul naţional de producţie;

g) dezvoltarea de infrastructuri noi destinate turismului, derulate pe teritoriul naţional.

(2) Pentru a asigura focalizarea resurselor disponibile în domenii de activitate cu impact major economico-social, corespunzător obiectivelor prevăzute la alin. (1), facilităţile se acordă investiţiilor realizate în următoarele domenii:

a) activităţi de procesare agroindustrială;

b) domenii de vârf ale industriei prelucrătoare;

c) producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică; producţia de echipamente pentru creşterea eficienţei energetice şi a gradului de utilizare a resurselor regenerabile de energie; stimularea utilizării resurselor regenerabile de energie pentru producerea de energie electrică şi/sau termică;

d) protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;

e) distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor;

f) informatică şi comunicaţii;

g) activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare sau dezvoltarea de noi produse;

h) activităţi de servicii privind forţa de muncă.

CAP. II Facilităţi

ART. 5 Tipurile de facilităţi

În vederea stimulării investiţiilor, se pot acorda diferite tipuri de facilităţi de natura ajutorului de stat, care să asigure respectarea criteriilor de acordare în mod transparent şi asigurarea compatibilităţii cu legislaţia comunitară în domeniul ajutorului de stat:

a) acordarea de sume nerambursabile la achiziţionarea de active corporale şi necorporale;

b) acordarea de contribuţii financiare de la bugetul de stat pentru locurile de muncă nou-create;

c) acordarea de bonificaţii de dobândă la contractarea unor credite, precum şi alte tipuri de facilităţi prevăzute de legislaţia în vigoare.

ART. 6 Acordarea facilităţilor

183

(1) Autorităţile responsabile iniţiază acte normative/ administrative prin care se instituie scheme de ajutor de stat/ajutoare individuale pentru fiecare obiectiv prevăzut la art. 4, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat.

(2) Actele normative/administrative prevăzute la alin. (1) reglementează: scopul, obiectivul, durata, formele de ajutor de stat, bugetul, furnizorii de ajutor de stat, costurile eligibile şi criteriile de eligibilitate aplicate investitorilor specifice obiectivului pentru care se acordă ajutorul de stat, procedurile de implementare, supraveghere, control, stopare şi recuperare a ajutoarelor de stat.

(3) Schemele de ajutor de stat iniţiate în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se elaborează avându-se în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 651/2006 privind aprobarea Politicii în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013.

(4) În vederea asigurării transparenţei decizionale, toate schemele de ajutor de stat se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe pagina web oficială a furnizorului de ajutor de stat şi pe pagina web oficială a Agenţiei Române pentru Investiţii, inclusiv ordinele ministrului de resort cu relevanţă în aplicarea acestora.

ART. 7 Condiţii de eligibilitate a investiţiilor şi a investitorilor

(1) Actele normative/administrative iniţiate în baza prezentei ordonanţe de urgenţă instituie măsuri de sprijin destinate acelor investiţii care:

a) sunt localizate în zone cu slabă dezvoltare economică, respectiv cu un PIB/locuitor sub media calculată la nivel naţional;

b) sunt localizate în judeţe cu o rată a şomajului mai mare decât rata şomajului înregistrată la nivel naţional;

c) contribuie la realizarea unor noi obiective de infrastructură sau la modernizarea celor existente;

d) cuprind în ansamblul lor activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare sau implică utilizarea de înaltă tehnologie;

e) conduc la îmbunătăţirea eficienţei energetice, valorificarea resurselor regenerabile de energie;

f) asigură protecţia şi reabilitarea mediului înconjurător;

g) asigură dezvoltarea resurselor umane şi promovarea incluziunii sociale prin derularea de programe de formare şi perfecţionare profesională.

(2) În funcţie de obiectivele urmărite prin schemele de ajutor de stat se stabilesc:

a) sectoarele de activitate în care se realizează investiţiile, definite conform Clasificării activităţilor din economia naţională, corespunzător domeniilor stabilite la art. 4 alin. (2);

184

b) categoriile de investiţii, valoarea acestora, tipurile de facilităţi corespunzătoare, condiţiile de menţinere a investiţiei, precum şi alte criterii de acordare;

c) categoriile de investiţii care asigură crearea de locuri de muncă; contribuţia financiară ce se poate acorda pe fiecare loc de muncă, în funcţie de caracteristicile investiţiei şi ale zonei în care aceasta este localizată; definirea în funcţie de rata şomajului a zonelor în care investitorii ce creează locuri de muncă beneficiază de diferite tipuri de facilităţi.

(3) Beneficiază de facilităţi investiţiile şi investitorii care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) contribuie la realizarea a cel puţin unuia dintre obiectivele prevăzute la art. 4 alin. (1), cu respectarea prevederilor actelor normative/administrative stipulate la art. 6 alin. (1);

b) activităţile desfăşurate se încadrează în sectoarele stabilite conform art. 7 alin. (2) lit. a);

c) nu au datorii restante către bugetele componente ale bugetului general consolidat;

d) nu au solicitat Ministerului Economiei şi Finanţelor efectuarea plăţilor scadente pentru credite interne/externe contractate cu garanţia statului, precum şi către fondul de risc;

e) nu au fost împrumutaţi cu garanţia statului;

f) nu se află în procedură de executare silită sau insolvenţă, dizolvare sau alte situaţii reglementate de ordonanţă de urgenţă;

g) nu au fost emise împotriva lor decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau în cazul în care au fost emise, acestea au fost executate conform legii.

(4) Acordarea de facilităţi pentru investitori este condiţionată de obţinerea prealabilă a acordului de principiu al autorităţii responsabile, anterior demarării investiţiei. În cazul unui ajutor individual ce se intenţionează a se acorda în afara unei scheme de ajutor de stat, supus obligaţiei notificării, autoritatea responsabilă trebuie sa emită o scrisoare de intenţie către investitori, condiţionată de autorizarea Comisiei Europene, privind acordarea ajutorului, înainte de demararea proiectelor.

ART. 8 Solicitarea facilităţilor

(1) Agenţia Română pentru Investiţii asigură activitatea de promovare a investiţiilor îndeplinind rolul de punct de contact şi de intermediar între investitori şi autorităţile centrale şi locale.

185

(2) Agenţia Română pentru Investiţii acordă investitorilor, la cerere, asistenţă tehnică/îndrumare cu privire la schemele existente în cadrul cărora pot solicita finanţare de la autoritatea responsabilă.

(3) În cadrul procesului de asistenţă tehnică/îndrumare, Agenţia Română pentru Investiţii, la solicitarea investitorilor, încheie cu aceştia un protocol care cuprinde menţiuni referitoare la măsurile de sprijin de care poate beneficia proiectul respectiv, autorităţile responsabile, criteriile de eligibilitate, formele concrete ale măsurilor de sprijin, precum şi alte menţiuni necesare demarării proiectului de investiţii.

(4) Pentru a beneficia de facilităţile prevăzute la art. 5 investitorul depune la autoritatea responsabilă cererea de acordare a facilităţilor şi planul de investiţii, precum şi întreaga documentaţie, conform mecanismului prevăzut în schema de ajutor de stat.

(5) Autoritatea responsabilă analizează documentaţia prevăzută la alin. (4) şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în actele normative/administrative prevăzute la art. 6 alin. (1).

(6) În cazul în care autoritatea responsabilă constată conformitatea documentaţiei şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, emite acordul de principiu în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data la care documentaţia este completă, cu informarea Agenţiei Române pentru Investiţii.

(7) Pentru proiectele de investiţii care nu se încadrează în schemele de ajutor de stat existente, autoritatea responsabilă analizează şi decide asupra proiectului de investiţii şi oportunităţii instituirii de ajutoare individuale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.

ART. 9 Agenţia Română pentru Investiţii

În termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Economiei şi Finanţelor supune adoptării Guvernului un proiect de hotărâre a Guvernului, prin care se reglementează organizarea, statutul, organele de conducere, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Române pentru Investiţii.

ART. 10 Excepţii

(1) În cazul programelor cu finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sau din partea altor donatori, domeniile şi regulile specifice de acordare a ajutorului de stat se stabilesc cu respectarea prevederilor respectivelor programe şi a regulilor de implementare stabilite pentru acestea, precum şi cu respectarea reglementărilor comunitare şi naţionale în vigoare.

(2) În cazul în care un proiect de investiţii poate fi susţinut din fonduri nerambursabile provenite din partea Uniunii Europene sau din partea altor donatori, acesta nu este eligibil pentru a fi susţinut cu măsuri de natura ajutorului de stat, acordate în baza schemelor elaborate conform prezentei ordonanţe de urgenţă.

186

CAP. III Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 11 Scheme funcţionale

(1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile responsabile care administrează scheme de ajutor de stat sau ajutoare individuale, aflate în derulare, vor transmite Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Agenţiei Române pentru Investiţii o listă cu acestea.

(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile responsabile care administrează scheme de ajutor de stat sau ajutoare individuale, aflate în derulare, vor lua măsuri pentru a asigura deplina compatibilitate a acestora cu legislaţia specifică în domeniul ajutorului de stat.

(3) Autorităţile responsabile informează Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Agenţia Română pentru Investiţii în legătură cu adoptarea unor acte normative/administrative prin care se instituie scheme de ajutor de stat în legătură cu modificarea schemelor existente, în termen de 15 zile de la adoptarea acestora.

(4) Agenţia Română pentru Investiţii, pe baza informaţiilor primite de la autorităţile responsabile, publică pe site-ul său lista conţinând schemele de ajutor de stat şi ajutoarele individuale aflate în derulare, listă care se actualizează în mod permanent.

ART. 12 Noi scheme de ajutor de stat

(1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile responsabile prezintă Ministerului Economiei şi Finanţelor o listă de propuneri de acte normative/administrative prin care se instituie scheme de ajutor de stat, corespunzător atribuţiilor specifice, în conformitate cu obiectivele şi domeniile stabilite la art. 4.

(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor va supune aprobării Guvernului un memorandum cuprinzând propuneri de scheme de ajutor de stat şi termene de emitere a acestora, elaborat pe baza documentaţiei primite de la autorităţile responsabile şi în funcţie de resursele bugetare.

ART. 13 Abrogări

(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 18.

(2) Pe data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 9, prin care se reglementează organizarea, statutul, organele de conducere, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Române pentru Investiţii, se abrogă Legea nr. 390/2002 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

187

PRIM-MINISTRU

Bucureşti, 24 iunie 2008.

Nr. 85.

ANEXA 3

DEVIZUl GENERAL

Privind cheltuielile necesare realizării...................................

................................................................................*)

În mii lei/EURO la cursul lei/EURO din data de ...................

Nr.

crt.

Denumirea capitolelor şi subcapitolelor de cheltuieli

Valoare (inclusiv TVA) ____________

Total Din care supusă procedurii de achiziţie publică

Mii lei Euro Mii lei euro

1 2 3 4 5 6

PARTEA I

CAPITOLUL I

Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului

1.1. Obţinerea terenului

1.2. Amenajarea terenului

1.3. Amenajări pentru protecţia mediului

188

CAPITOLUL 2

Cheltuieli pentru asigurarea

Utilităţilor necesare obiectivului

CAPITOLUL 3

Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

3.1. Studii de teren

3.2. Obţinerea de avize, acorduri şi

autorizaţii

3.3 Proiectare şi enegineering

3.4. Organizarea procedurilor de

Achiziţie publică

3.5 Consultanţă

3.6. Asistenţă tehnică

CAPITOLUL 4

Cheltuieli pentru investiţia de bază

4.1. Construcţii şi instalaţii

4.2. Montaj utilaj tehnologic

4.3 Utilaje, echipamente tehnologice

Şi funcţionale cu montaj

4.4 Utilaje fără montaj şi echipamente

De transport

4.5 Dotări

CAPITOLUL 5

Alte cheltuieli

5.1. Organizare de şantier

189

5.1.1. lucrări de construcţii

5.1.2. cheltuieli conexe

Organizării şantierului

5.2 Comisioane, taxe, cote legale

Costuri de finanţare

5.2.1. Comisioane, taxe şi

cote legale

5.2.2. Costul creditului

5.3. Cheltuieli diverse şi neprevăzute

CAPITOLUL 6

Cheltuieli pentru darea în exploatare

6.1. Pregătirea personalului de

exploatare

6.2. Probe tehnologice

TOTAL

Din care C+M

PARTEA a III –a

Fondul de rulment necesar pentru

primul ciclu de producţie

TOTAL GENERAL

Din care C+M

190

*) se înscrie denumirea obiectivului de investiţie/lucrării de intervenţie

PARTEA I

CAPITOLUL I

Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului

1.1. Obţinerea terenului

Se includ cheltuieli efectuate pentru cumpărarea de terenuri, plata concesiunii (redevenţei) pe durata realizării lucrărilor, exproprieri, despăgubiri, schimbarea regimului juridic al terenului, scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol, precum şi alte cheltuieli de aceeaşi natură.

1.2. Amenajarea terenului

Se includ cheltuielile efectuate la începutul lucrărilor pentru pregătirea amplasamentului şi care constau în demolări, demontări, defrişări, evacuări materiale rezultate, devieri reţele de utilităţi din amplasament, sistematizări pe verticală, drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiţia de bază), devieri de cursuri de apă, strămutări de localităţi sau de monumente istorice etc.

1.3. Amenajări pentru protecţia mediului

Se includ cheltuielile efectuate pentru lucrări şi acţiuni de protecţia mediului, inclusiv pentru refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor, precum: plantare de copaci, reamenajare de spaţii verzi.

CAPITOLUL II

Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului

Se includ cheltuielile aferente asigurării cu utilităţile necesare funcţionării obiectivului de investiţie, precum: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telefonie, radio-tv, drumuri de acces, căi ferate industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca aparţinând obiectivului de investiţie, precum şi cheltuielile aferente branşării la reţelele de utilităţi.

CAPITOLUL III Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

191

3.1. Studii de teren (studii geotehnice, geologice, hidrologice, hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice şi de stabilitate a terenului pe care se amplasează obiectivul de investiţie).

3.2. Obţinere avize, acorduri şi autorizaţii

Se includ cheltuielile pentru:

a) obţinerea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire;

b) obţinerea avizelor şi acordurilor pentru racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie, etc;

c) întocmirea documentaţiei, obţinerea numărului cadastral provizoriu şi înregistrarea terenului în cartea funciară;

d) obţinerea acordului de mediu;

e) obţinerea avizului PSI;

f) alte avize şi acorduri prevăzute în acte normative.

3.3. Proiectare şi inginerie

1. Se includ cheltuielile pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic, detalii de execuţie), pentru plata verificării tehnice a proiectării, precum şi pentru elaborarea documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor aferente obiectivului de investiţie, documentaţii ce stau la baza emiterii avizelor şi acordurilor impuse prin certificatul de urbanism, documentaţii urbanistice, studii de impact , studii/expertize de amplasament.

2. Pentru lucrările de modernizare sau consolidare la construcţii existente sau pentru continuarea lucrărilor la construcţii începute şi neterminate se includ cheltuielile efectuate pentru expertiza tehnică.

3.4. Organizarea procedurilor de achiziţie publică

Se includ cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei, precum şi pentru multiplicarea acestora, exclusiv cele cumpărate de ofertanţi; cheltuielile cu onorariile, transportul, cazarea şi diurna membrilor desemnaţi în comisiile de evaluare; anunţuri de intenţie, de participare şi de atribuire a contractelor, corespondenţă prin poştă, fax, poştă electronică etc., în legătură cu procedurile de achiziţie publică.

3.5. Consultanţă

Se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:

a) plata serviciilor de consultanţă la elaborarea studiului de prefezabilitate sau a studiilor de piaţă, de evaluare;

192

b) plata serviciilor de consultanţă în domeniul managementului investiţiei sau administrarea contractului de execuţie.

3.6. Asistenţă tehnică

Se includ cheltuieli efectuate, după caz, pentru:

a) asistenţă tehnică din partea proiectantului, în cazul când aceasta nu intră în tarifele proiectării;

b) asigurarea supravegherii execuţiei ;

CAPITOLUL IV Cheltuieli pentru investiţia de bază

4.1. Construcţii şi instalaţii

1. Se cuprind cheltuielile aferente execuţiei tuturor obiectivelor cuprinse în obiectivul de investiţie: clădiri, construcţii speciale, instalaţii aferente construcţiilor, precum: instalaţii electrice, sanitare, instalaţii interioare de alimentare cu gaze naturale, instalaţii de încălzire, ventilare, climatizare, telefonie, PSI, radio-tv, internet şi alte tipuri de instalaţii impuse de destinaţia obiectivului.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte, iar delimitarea obiectelor se face de către proiectant.

3. Cheltuielile aferente fiecărui obiect sunt determinate prin devizul pe obiect.

4.2. Montaj utilaj tehnologic

1. Se cuprind cheltuielile aferente montajului utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionării acestora.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de investiţie.

4.3. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj

Se cuprind cheltuielile pentru procurarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice, precum şi a celor incluse în instalaţiile funcţionale

4.4. Utilaje fără montaj şi echipamente de transport

1. Se includ cheltuielile pentru procurarea utilajelor şi echipamentelor care deservesc fluxul tehnologic şi comportă durate scurte de amortizare faţă de cele ale construcţiilor.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiective de investiţie.

4.5. Dotări

1. Se cuprind cheltuielile pentru procurarea de bunuri care, conform legii, intră în categoria mijloacelor fixe sau a obiectivelor de inventar, precum: mobilier, dotări PSI,

193

dotări de uz gospodăresc, dotări privind protecţia muncii şi, după caz, utilaje şi echipamente independente cu durată mare de serviciu.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de investiţie.

CAPITOLUL VAlte cheltuieli

5.1. Organizare de şantier

1. Se cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractului în vederea creierii condiţiilor de desfăşurare a activităţii de contrucţii-montaj.

5.1.1. Lucrări de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier

Se cuprind cheltuielile legate de lucrări de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicaţie sau construcţii, branşarea la utilităţi, realizarea de căi de acces, construcţii sau amenajări la construcţii existente.

5.1.2. Cheltuieli conexe organizării de şantier

Se cuprind cheltuielile pentru: obţinerea autorizaţiei de execuţie a lucrărilor de organizare de şantier, taxe de amplasament, închirieri semne de circulaţie, întreruperea temporară a reţelelor de transport sau distribuţie de apă, canalizare, etc.

5.2. Comisioane, taxe, cote legale şi costuri de finanţare

5.2.1. Comisioane, taxe, cote legale – se cuprind, după caz: comisionul băncii finanţatoare, cota aferentă inspecţiei pentru controlul calităţii lucrărilor de construcţii, cota pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi pentru autorizarea lucrărilor de construcţii, cota aferentă Casei Sociale a Constructorilor, etc..

5.3. Cheltuieli diverse şi neprevăzute

În cazul proiectelor de investiţii noi, precum şi al reparaţiilor capitale, extinderilor, transformărilor, modificărilor, modernizărilor, reabilitării la construcţii şi instalaţii existente, se aplică un procent de până la 5 %.

Pentru lucrările de consolidare se aplică un procent de până la 15% în funcţie de natura şi complexitatea lucrărilor rezultate ca fiind necesare în urma efectuării decopertărilor.

Din procentul stabilit se acoperă, după caz, cheltuielile rezultate în urma modificărilor de soluţii tehnice, cantităţi suplimentare de lucrări, utilaje sau dotări ce se impun pe parcursul derulării investiţiei.

CAPITOLUL VI

Cheltuieli pentru darea în exploatare includ:

- Pregătirea personalului de exploatare

- Probe tehnologice

194

PARTEA a II-a

Se actualizează valoarea a mijloacelor fixe existente incluse în cadrul obiectivului ce se construieşte, respectiv a mijloacelor fixe existente construcţii – clădire, construcţie specială, instalaţii aferente construcţiei - utilaje şi echipamente.

Actualizarea valorii mijloacelor fixe existente este o evaluare de patrimoniu şi se face de către beneficiar/investitor.

Valoarea prevăzută în această parte a devizului general nu se finanţează dar pe baza ei se stabilesc indicatorii de eficienţă economică şi financiară din cadrul studiului de fezabilitate.

PARTEA a III- a

Fondul de rulment necesar începerii producţiei

Cuprinde cheltuielile pentru asigurarea stocurilor de materiale şi materii prime, energie, transporturi, salariile personalului direct productiv, piese de schimb de mare uzură, necesare pentru primul ciclu de producţie.

C. STRUCTURA DEVIZULUI PE OBIECT

Obiectul de investiţie este o parte a obiectivului de investiţie, cu funcţionabilitate distinctă în cadrul ansamblului acestuia.

Delimitarea obiectelor de investiţie din cadrul obiectivului de investiţie se face la faza de proiectare – studiu de fezabilitate de către proiectant, iar valoarea fiecărui obiect se determină prin devizul pe obiect.

Devizul pe obiect este sintetic şi valoarea sa se obţine prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări ce compun obiectul

Valoarea categoriilor de lucrări din devizul pe obiect se stabileşte estimativ, pe baza cantităţilor de lucrări şi a preţurilor acestora fără T.V.A. La valoarea totală se aplică T.V.A. în procent stabilit prin lege, obţinându-se TOTAL DEVIZ PE OBIECT.

Devizul pe obiect întocmit la faza de proiectare – studiu de fezabilitate se actualizează după încheierea contractului de achiziţie publică de lucrări, pe baza preţurilor unitare şi a valorilor pe categorii de lucrări rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziţie publică.

ART.14.

Devizul pe obiect se structurează cu respectarea următorului conţinut-cadru:

Devizul obiectului*).................................**)

În mii lei şi euro, la cursul lei/euro din data de ::::::::::::::::::

195

Nr.

crt. Denumire Valoarea pe categorii de

Lucrări, fără TVA

Mii lei Euro

I – LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII

1 Terasamente

2 Construcţii: rezistenţă (fundaţii, structură

de rezistenţă) şi arhitectură ( închideri exterioare,

compartimentări, finisaje)

3 Izolaţii

4 Instalaţii electrice

5 Instalaţii sanitare

6 Instalaţii de încălzire, ventilare,

climatizare: PSI, radio-tv, internet

7 Instalaţii de alimentare cu gaze naturale

8 Instalaţii de telecomunicaţii

.............................................

TOTAL I (fără TVA)

TOTAL I (cu TVA)

II - MONTAJ

..... Montaj utilaje şi echipamente tehnologice

196

TOTAL II (fără TVA)

TVA (.....%)

TOTAL II (cu TVA)

III – PROCURAERE

.... Utilaje şi echipamente tehnologice

.... Utilaje şi echipamente de transport

.... Dotări

TOTAL III (fără TVA)

TVA (....%)

TOTAL III (cu TVA)

TOTAL (TOTAL I + TOTAL II + TOTAL III fără TVA)

TVA (....%)

TOTAL DEVIZ PE OBIECT (cu TVA

*) Devizul este reprodus în facsimil

**) Se înscrie denumirea obiectului

197

Anexa 4

HOTĂRÂRE nr. 273 din 14 iunie 1994 (*actualizată*)privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora---------------- ART. 1 Se aproba Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, prevăzut în anexa la prezenta hotărîre. ART. 2 Prezenta hotărîre intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. ART. 3 Prevederile contrare prezentei hotărîri se abroga.

PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU

REGULAMENT *)de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora

----------------- *) Lucrările de montaj utilaje, echipamente şi instalaţii tehnologice nu fac obiectul prezentului regulament.

ART. 1 Recepţia constituie o componenta a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care investitorul declara ca accepta, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi ca aceasta poate fi data în folosinţa. Prin actul de recepţie se certifica faptul ca executantul si-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie. ART. 2 In înţelesul prezentului regulament, investitorul este persoana fizica sau juridică care încheie contractul de executare de lucrări de construcţii, urmăreşte îndeplinirea lui şi preia lucrarea. Executantul este parte contractantă care realizează lucrarea sau reprezentantul legal al acestuia, dacă lucrarea este realizată printr-o asociere. ART. 3 Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora se efectuează atît la lucrări noi, cît şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente (reparaţii capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) şi se realizează în doua etape: - recepţia la terminarea lucrărilor; - recepţia finala la expirarea perioadei de garanţie. ART. 4 Pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indiferent de sursa de finanţare, de forma de proprietate sau de destinaţie, receptiile se vor organiza de către ordonatorii de credite sau proprietari, care, în sensul prezentului regulament, au calitatea de investitori. ART. 5 Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul cînd părţile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neintelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente

198

CAP. II Recepţia la terminarea lucrărilor ART. 6 Executantul trebuie sa comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi transmisă de executant şi reprezentantului investitorului pe şantier. ART. 7 Comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Dintre aceştia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţie publice locale pe teritoriul căreia este situata construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu. Pentru construcţiile de importanta excepţionala, avînd în vedere gradul de risc sub aspectul siguranţei, destinaţia, modul de utilizare, complexitatea şi volumul lucrărilor care fac obiectul recepţiei, comisiile de recepţie vor fi alcătuite din cel puţin 7 membri, numărul de specialişti fiind de minimum 5. Pentru obiectivele de investiţii prevăzute la alin. 2, finanţate parţial sau total din surse ale bugetului de stat, inclusiv din credite externe, şi pentru care aprobarea documentaţiilor tehnico-economice este de competenţa Guvernului, în comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se va numi în mod obligatoriu câte un reprezentant desemnat de ordonatorul principal de credite bugetare, care nu are sau nu se subrogă calităţii de investitor. (Alin. 2^1)------------ Alin. 2^1 al art. 7 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.303 din 24 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 31 octombrie 2007. Comisiile de recepţie pentru construcţii de locuinţe parter, parter şi un etaj, cu înălţimea la cornisa de maximum 8 metri, cu cel mult 4 apartamente, cu suprafaţa desfăşurata de maximum 150 mp, pentru anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi pentru construcţiile provizorii, vor fi alcătuite din 2 membri: investitorul sau proprietarul şi delegatul administraţiei publice locale. ART. 8 Investitorul va organiza începerea recepţiei în maximum 15 zile de la notificarea terminării lucrărilor şi va comunica data stabilită: a) membrilor comisiei de recepţie; b) executantului; c) proiectantului. Reprezentanţii executantului, ai proiectantului şi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. nu pot face parte din comisia de recepţie, aceştia având calitatea de invitat.------------- Alin. 2 al art. 8 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 940 din 19 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 iulie 2006.

Pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice, prezenţa reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. în calitate de invitaţi este obligatorie.(Alin. 2^1)------------- Alin. 2^1 al art. 8 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 940 din 19 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 iulie 2006.

199

Pentru obiectivele de investiţii cuprinse în programe guvernamentale şi finanţate parţial sau total din surse ale bugetului de stat, inclusiv din credite externe, care nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. 2^1, solicitarea prezenţei reprezentanţilor ordonatorului principal de credite bugetare, în calitate de invitaţi, este obligatorie. (Alin. 2^2)------------ Alin. 2^2 al art. 8 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.303 din 24 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 31 octombrie 2007.

Pentru obiectivele militare stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, al ministrului de interne şi al directorului Serviciului Roman de Informaţii, comisia de recepţie se numeşte de către organele proprii ale acestora. ART. 9 Proiectantul, în calitate de autor al proiectului construcţiei, va întocmi şi va prezenta în fata comisiei de recepţie punctul sau de vedere privind execuţia construcţiei. ART. 10 La recepţia clădirilor cu înălţimea de peste 28 m, cu sali aglomerate, cu capacitate pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii şi batrini sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sînt obligaţi ca în comisiile de recepţie sa includă şi o persoana desemnată de inspectiile teritoriale din cadrul Comandamentului trupelor de pompieri şi care va fi solicitată în scris de către investitor. Numele persoanei desemnate de inspectiile teritoriale ale Comandamentului trupelor de pompieri va fi comunicat în scris investitorului în intervalul de timp de la primirea solicitării pînă la data întrunirii comisiei de recepţie. Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii incendiilor, fără de care recepţia nu este acceptată. ART. 11 La recepţia clădirilor cuprinse în listele de monumente istorice, investitorii sînt obligaţi ca în comisiile de recepţie sa includă şi o persoana desemnată de către comisiile zonale pentru monumente, ansambluri şi situri istorice. ART. 12 In cazul în care investitorul nu stabileşte, în urma comunicării primite, o data pentru recepţia lucrărilor în termenul prevăzut la art. 8, sau dacă la data fixată nu se prezintă la locul de recepţie direct sau prin împuternicit, executantul va reînnoi cererea pentru fixarea unei noi data de recepţie în condiţiile de la art. 8. Dacă nici pînă la expirarea acestui al doilea termen investitorul nu fixează recepţia sau dacă comisia de recepţie nu se prezintă la data fixată direct sau prin împuternicit legal, executantul va stabili un termen de recepţie în intervalul de 12 zile calendaristice de la expirarea celui de-al doilea termen. Executantul va comunica investitorului în timp util termenul pe care l-a fixat. Dacă investitorul, prin comisia de recepţie, nu se prezintă la termenul fixat şi nici nu a convenit cu executantul, înainte de termenul fixat de acesta, asupra unui alt termen pentru recepţie, executantul va notifica în scris investitorului ultimul termen de întrunire a comisiei de recepţie. In notificare, executantul va preciza, totodată, ca investitorul va răspunde pentru acoperirea tuturor pagubelor produse prin neconvocarea comisiei de recepţie. ART. 13 Comisia de recepţie se întruneşte la data, ora şi locul fixate, iar preşedintele acesteia, numit de investitor, stabileşte programul după care va fi făcuta recepţia.

200

Comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenta a cel puţin 2/3 din membrii numiţi ai acesteia. Hotărîrile comisiei se iau cu majoritate simpla. In cazul în care comisia nu se întruneşte în totalitatea ei, preşedintele poate fixa, pentru categoriile de lucrări pentru care nu s-au prezentat membrii comisiei, un nou termen în vederea efectuării recepţiei, termen ce nu va depăşi 4 zile lucrătoare de la data fixată iniţial. In vederea desfăşurării în bune condiţii a recepţiei, investitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia comisiei de recepţie documentaţia de execuţie, precum şi documentele şi explicaţiile care ii sînt necesare. ART. 14 Comisia de recepţie examinează obligatoriu: a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construire, precum şi avizele şi condiţiile de execuţie impuse de autorităţile competente; b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentaţiei de execuţie şi ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale, conform legii; c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare; d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor şi executant şi în documentaţia anexă la contract. În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărţii tehnice a construcţiei, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe şi alte teste; e) valoarea declarată a investiţiei. Examinarea se efectuează în toate cazurile prin cercetarea vizuală a construcţiei şi analizarea documentelor conţinute în cartea tehnică a construcţiei. Art. 14 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 940 din 19 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 iulie 2006.

ART. 15 La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiţiei, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1 la regulament, şi îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, amânarea sau respingerea ei. Art. 15 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 940 din 19 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 iulie 2006. ART. 16 Comisia de recepţie recomanda admiterea recepţiei în cazul în care nu exista obiecţii sau cele care s-au consemnat nu sînt de natura sa efectueze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale. ART. 17 Comisia de recepţie recomanda amînarea recepţiei cînd: - se constata lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranţa în exploatare a construcţiei din punct de vedere al exigenţelor esenţiale; - construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durata şi care, dacă nu ar fi făcute, ar diminua considerabil utilitatea lucrării; - exista în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.

201

ART. 18 Comisia de recepţie recomanda respingerea recepţiei dacă se constata vicii care nu pot fi inlaturate şi care prin natura lor implica realizarea unei sau a mai multor exigente esenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectari, refaceri de lucrări etc. ART. 19 Absenta executantului de la recepţie nu constituie motiv pentru amînarea si/sau anularea actului de recepţie. In cazul în care executantul nu se prezintă la recepţie, investitorul poate solicita asistenta pentru recepţie unui expert tehnic neutru atestat, care sa consemneze, separat de procesul-verbal, starea de fapt constatată. ART. 20 Situaţiile de absenta a unor persoane sau delegaţi convocaţi vor fi consemnate în procesul-verbal de recepţie. ART. 21 Preşedintele comisiei de recepţie va prezenta investitorului procesul-verbal de recepţie cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei. Pe baza procesului-verbal de recepţie, investitorul hotărăşte admiterea, amînarea sau respingerea recepţiei şi notifica hotărîrea sa în interval de 3 zile lucrătoare executantului, împreună cu un exemplar din procesul-verbal. ART. 22 In cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, în procesul-verbal de recepţie se vor indica în mod expres acele lipsuri care trebuie sa fie remediate. Termenele de remediere se vor conveni cu executantul, dar ele vor depăşi, de regula, 90 de zile calendaristice de la data recepţiei dacă, datorită condiţiilor climatice, nu trebuie fixat alt termen. ART. 23 Dacă executantul nu-si îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 22 după trecerea termenului de remediere convenit, investitorul îl va soma în acest sens, iar dacă executantul nu da curs somaţiei, investitorul este în drept sa execute remedierile pe cheltuiala şi riscul executantului în culpa şi sa pretindă plata prejudiciului produs. ART. 24 Refuzul executantului de a semna procesul-verbal de recepţie se consemnează în cadrul acestuia. ART. 25 După executarea remedierilor, executantul va cere în scris investitorului anularea obiectiilor. Dacă, în decurs de 30 de zile calendaristice de la data cererii executantului, investitorul nu anulează obiecţiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fost prevăzută în contract si, în cazul rămînerii în dezacord, poate sa-l acţioneze la instanta judecătorească competenta. ART. 26 Data recepţia este cea a încheierii de către comisia de recepţie a procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, cu sau fără obiecţii. ART. 27 Executantul are la dispoziţie 20 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal de recepţie, amînarea sau de respingere a recepţiei pentru a constata obiecţiile sau respingerea. Litigiul se rezolva prin arbitraj, dacă aceasta forma de conciliere a fost prevăzută în contract, sau prin acţiune înaintată la instanta judecătorească competenta. ART. 28 Investitorul preia lucrarea la data prevăzută la art. 26, în afară cazului în care recepţia este amînată sau respinsă. ART. 29 In cazul depăşirii de către investitor a termenului de 30 de zile prevăzut la art. 25, fără a cădea de comun acord cu executantul asupra prelungirii acestui termen, se apelează la arbitraj, iar apoi la instanta judecătorească. ART. 30 După acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remediere de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi alte

202

asemenea, decît cele consemnate în procesul-verbal de recepţie. Fac excepţie viciile ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii. ART. 31 In cazurile în care investitorul solicita prelucrarea unei părţi din lucrare înainte de terminarea întregii lucrări prevăzute în contract, se va încheia un proces-verbal de predare-primire între executant şi investitor, în care se va consemna starea partii de lucrare în cauza, măsurile de conservare, precum şi cele de protecţie reciprocă a desfăşurării activităţii celor doua părţi. Toate riscurile şi pericolele pentru partea preluată trec temporar asupra investitorului, cu excepţia viciilor ascunse şi a celor decurgînd din executarea necorespunzătoare. Procesul-verbal de predare-primire încheiat în aceste condiţii nu este un proces-verbal de recepţie pentru partea de lucrare în cauza, dar investitorul poate cere înscrierea în procesul-verbal de recepţie, întocmit la terminarea lucrării în întregime, a viciilor pe care le-a constatat cu ocazia predării-primirii şi le-a consemnat în procesul-verbal respectiv. Pentru partea de lucrare preluată de investitor, perioada de garanţie pentru viciile care nu ţin de siguranţa construcţiei începe de la data terminării remedierilor. CAP. III Recepţia finala ART. 32 Recepţia finala este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie. Perioada de garanţie este cea prevăzută în contract. ART. 33 La recepţia finala participa: a) investitorul; b) comisia de recepţie numita de investitor; c) proiectantul lucrării; d) executantul. ART. 34 Comisia de recepţie finala se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi examinează următoarele: a) procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor; b) finalizarea lucrărilor cerute de "recepţia de la terminarea lucrărilor"; c) referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente în exploatare pe perioada de garanţie, inclusiv viciile aferente şi remedierea lor. ART. 35 Comisia de recepţie poate cere, în cazuri foarte bine justificate si/sau în cazul apariţiei unor vicii, efectuarea de încercări şi expertize. ART. 36 La terminarea recepţiei comisia de recepţie finala îşi va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie finala, model prezentat în anexa nr. 2 la prezentul regulament, pe care-l va înainta investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amînare sau de respingere a ei. ART. 37

203

In cazul în care comisia de recepţie finala recomanda admiterea cu obiecţii, amînarea sau respingerea recepţiei, ea va trebui sa propună măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate. Comisia de recepţie finala recomanda respingerea recepţiei finale în cazul în care nu se respecta una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale. ART. 38 Lucrarea a carei recepţie finala a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija şi pe cheltuiala investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă. Investitorul se va putea indrepta pentru recuperarea pagubelor impotriva factorilor implicaţi în executarea construcţiei, vinovaţi de viciile constatate cu ocazia recepţiei, cît şi pentru nefunctionarea construcţiilor si/sau a instalaţiilor aferente acestora. Investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandarii comisiei de recepţie finala şi notifica executantului hotărîrea sa în termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei din procesul-verbal de recepţie finala. ART. 39 Data recepţiei finale este data notificării de către investitor a hotărîrii sale.

CAP. IV Dispoziţii finale

ART. 40 Se exceptează de la prevederile prezentului regulament construcţiile de locuinţe parter, parter şi un etaj, cu înălţimea la cornisa de maximum 8 metri, cu 4 apartamente şi anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi construcţiile provizorii cu suprafeţe desfăşurate mai mici de 150 mp. Pentru acestea, documentele necesare sînt prezentate în anexele nr. 3 şi 4 la prezentul regulament. ART. 41 Cheltuielile de orice natura necesitate de activitatea comisiei de recepţie finala cad în sarcina investitorului. Membrii comisiei de recepţie vor fi angajaţi prin contract de colaborare de către investitor, dacă este cazul. Cheltuielile ocazionate de încercări, altele decît cele care decurg din prevederile contractuale, se plătesc de către partea care a avut initiativa efectuării lor. In situaţiile în care, în urma rezultatelor nefavorabile ale încercărilor, se stabileşte o culpa, cheltuielile respective se suporta de către partea în culpa. Cheltuielile de expertiza sau cele ocazionate de asistenta unui expert se plătesc de partea care a avut initiativa convocării expertului şi se suporta de partea în culpa. ART. 42 Dacă părţile nu ajung la încheierea unui proces-verbal de recepţie finala pe cale amiabilă, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente. ART. 43 Părţile în litigiu pot conveni asupra unei proceduri de arbitraj, potrivit legii. ART. 44 Procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor se difuzează prin grija investitorului: a) executantului;

204

b) proiectantului; c) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire; d) organului administraţiei financiare locale. ART. 45 Procesele-verbale de recepţie finala se difuzează prin grija investitorului: a) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire; b) executantului. ART. 46 Cartea tehnica a construcţiei, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 6 la prezentul regulament, se păstrează de investitor pe toată durata existenţei construcţiei. ART. 47 In toate situaţiile investitorului este depozitarul arhivei privind lucrarea în cauza. ART. 48 Termenii folosiţi în cadrul regulamentului sînt definiţi în anexa nr. 5 la acesta. ART. 49 Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Serviciul Roman de Informaţii se exceptează de la prevederile art. 44 şi 45. ART. 50 Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 fac parte integrantă din prezentul regulament.

ANEXA 1 la regulament

INVESTITOR PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE LA TERMINAREA LUCRĂRILOR Nr. ......... din ................ privind lucrarea ...................................................................................................................................executată în cadrul contractului nr. ....... din .........., încheiat între.............................pentru lucrările de ..................................................................................................... 1. Lucrările au fost executate în baza autorizaţiei nr. ................,eliberata de ........................... la ..............................,cu valabilitate pînă la .............................. 2. Comisia de recepţie si-a desfăşurat activitatea în intervalul ......................................, fiind formată din :........................................... (nume şi prenume)........................................... 3. Au mai participat la recepţie :........................................................................... (nume şi prenume) (calitatea) 4. Constatările comisiei de recepţie : 4.1. Din documentaţia scrisă şi desenată necesară a fi prezentată au lipsitsau sînt incomplete piesele cuprinse în lista anexa nr. 1. 4.2. Cantităţile de lucrări cuprinse în lista anexa nr. 2 nu au fostexecutate.

205

4.3. Lucrările cuprinse în lista anexa nr. 3 nu respecta prevederileproiectului. 4.4. Valoarea declarată a investiţiei este de .......... lei.------------ Subpct. 4.4 de la pct. 4 din anexa 1 a fost introdus de pct. 5 al articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 940 din 19 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 iulie 2006.

5. Comisia de recepţie, în urma constatărilor făcute, propune :............................................................................ 6. Comisia de recepţie motiveaza propunerea făcuta prin :............................................................................ 7. Comisia de recepţie recomanda următoarele :............................................................................

8. Prezentul proces-verbal, conţinînd ........file şi .......... anexe numerotate, cu un total de ............... file, a fost încheiat astăzi ... ............. la .................... în ....... exemplare.

Comisia de recepţie *) Specialist *) Preşedinte : ..................... ............................ Membri : ......................... ............................--------------- *) Numele, prenumele şi semnătura.

ANEXA 2 la regulament

INVESTITOR PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE FINALA Nr. ............din ................ privind lucrarea ......................................................... autorizata cu nr. .............din ................., cu valabilitate pînă la ..................., de către ........................................... 1. Comisia de recepţie finala si-a desfăşurat activitatea în intervalul ........................, fiind formată din :......................................... (nume şi prenume) 2. Au mai participat la recepţie :............................................................................ (nume şi prenume) (calitatea) 3. Comisia de recepţie finala, în urma examinării lucrării şi a documentelor cuprinse în cartea tehnica a construcţiei, a constatat următoarele : 3.1. Lucrările pe specialităţi au fost executate şi recepţionate conform listei anexa nr. 1. 3.2. Lucrările au fost complet terminate la data de ...................... 3.3. Observaţiile făcute de comisia de recepţie finala sînt prezentate in lista anexa nr. 2. 3.4. Cartea tehnica a construcţiei şi fişa sintetică a obiectului au fost (nu au fost) completate. 3.5. Instrucţiunile de exploatare şi urmărire a comportării în timp a obiectului (nu) sînt în posesia utilizatorului.

206

3.6. Construcţia s-a comportat (nu s-a comportat) corespunzător în perioada de la terminarea ei la data de ................. pînă în prezent, respectiv pe o durata de ................. luni, constatările comisiei fiind enumerate în anexa nr. 3. 3.7. Valoarea obiectului este de ................... lei, conform listei anexa nr. 1. 4. In baza constatărilor făcute, comisia de recepţie finala propune :............................................................................ 5. Comisia de recepţie finala motiveaza propunerea făcuta prin :................................ 6. Comisia de recepţie finala recomanda următoarele :................................................ 7. Prezentul proces-verbal, conţinînd .......... file şi .................anexe numerotate, cu un total de .............. file, a fost încheiat astăzi................. la ................. în .......... exemplare.

Comisia de recepţie *) Specialişti *) Preşedinte : ................... Membri : ....................... *) Numele, prenumele şi semnătura.

ANEXA 3 la regulament

INVESTITOR

PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE LA TERMINAREA LUCRĂRILOR Nr. ........... din ............... privind lucrarea ........................................................executată în cadrul contractului nr. .............. din ..................,încheiat între .................... şi între ..............................pentru lucrările de ....................................................... 1. Lucrările au fost executate în baza autorizaţiei nr. .................eliberata de ....................... la ................., cu valabilitatepînă la ....................................... 2. Comisia de recepţie si-a desfăşurat activitatea în intervalul ........................, fiind formată din :......................................... (nume şi prenume) 3. Au mai participat la recepţie :........................................................................... (nume şi prenume) (calitatea) 4. Comisia de recepţie, în urma constatărilor făcute, propune :........................ 5. Comisia de recepţie recomanda următoarele : .......................... 6. Prezentul proces-verbal, conţinînd ........... file şi ......... anexenumerotate, cu un total de ............... file, a fost încheiat astăzi ..................... la ............. în ............. exemplare. Comisia de recepţie *)Investitor (proprietar) : ...............................Delegat al administraţiei publice locale : ................

ANEXA 4 la regulament INVESTITOR PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE FINALA Nr. ........... din .................

207

privind lucrarea .........................................................autorizata cu nr. .............. din ............., cu valabilitate pînă la........................, de către ......................................... 1. Comisia de recepţie finala si-a desfăşurat activitatea în intervalul ................., fiind formată din : (nume şi prenume) 2. Au mai participat la recepţie :............................................................................ (nume şi prenume) (calitatea) 3. Comisia de recepţie finala, în urma examinării lucrării şi a documentelor,a constatat următoarele :............................................................................ 4. Valoarea obiectului este de ................ lei, conform listei anexa nr.1. 5. In baza constatărilor făcute, comisia de recepţie finala propune :............................................................................ 6. Prezentul proces-verbal, conţinînd ........... file şi ................anexe numerotate, cu un total de ............... file, a fost încheiat astăzi................ la ....................., în ............. exemplare.

Comisia de recepţie finala *)Investitor (proprietar ) ...........................Delegat al administraţiei publice locale : ........... *) Numele, prenumele şi semnătura.

ANEXA 5 la regulament

DEFINIŢII PRIVIND TERMENII UTILIZAŢI IN REGULAMENT 1. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora - actul prin care investitorul certifica (atesta) realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, în conformitate cu prevederile contractuale (documentaţii tehnice de execuţie, caiete de sarcini, specificaţii tehnice etc.) şi cu cerinţele documentelor oficiale (autorizaţia de construire, avize ale organelor autorizate, reglementări tehnice aplicabile, cartea tehnica a construcţiei etc.) şi declara ca accepta sa preia lucrările executate şi ca acestea pot fi date în folosinţa. 2. Recepţia la terminarea lucrărilor - recepţia efectuată la terminarea completa a lucrărilor unui obiect sau unei părţi din construcţie, independenta, care poate fi utilizata separat. 3. Recepţia finala - recepţia efectuată după expirarea perioadei de garanţie. 4. Perioada de garanţie - perioada de timp cuprinsă între data recepţiei şi terminarea lucrărilor, a carei durata se stabileşte prin contract şi în cadrul căreia antreprenorul are obligaţia inlaturarii, pe cheltuiala sa, a tuturor deficienţelor apărute datorită nerespectării clauzelor şi specificatiilor contractuale sau a prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile. 5. Cartea tehnica a construcţiei - ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, cuprinzînd toate datele, documentele şi

208

evidentele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice (fizice) a construcţiei respective sia evoluţiei acesteia în timp. 6. Proprietar - după încheierea procesului-verbal de recepţie de la terminarea lucrărilor, investitorul poarta denumirea generica de proprietar.

ANEXA 6 la regulament CARTE TEHNICA A CONSTRUCŢIEI

CENTRALIZATORULpieselor cuprinse în cartea tehnica a construcţiei 1. Fişa de date sintetice. 2. Capitolul A *): Documentaţia privind proiectarea. 3. Capitolul B *): Documentaţia privind execuţia. 4. Capitolul C *): Documentaţia privind recepţia. 5. Capitolul D *): Documentaţia privind exploatarea, repararea, întreţinerea şi urmărirea comportării în timp. 6) Jurnalul evenimentelor:

Capitolul A *) Documentaţia privind proiectarea............................................................................. Capitolul B *) Documentaţia privind execuţia............................................................................. *) Se vor include pe capitole borderourile generale ale dosarelor documentaţiei de baza şi copiile borderourilor cu cuprinsul fiecărui dosar în parte. Capitolul C *) Documentaţia privind recepţia............................................................................. Capitolul D *) Documentaţia privind exploatarea, întreţinerea, repararea siurmărirea comportării în timp............................................................................. FIŞA DE DATE SINTETICE

1 Obiectul de construcţie (denumire, localizare) ......................... 2. Investitorul (denumirea şi sediul unităţii) ............................ 3. Delegaţii investitorului cu sarcini de verificare a calităţii construcţiei(numele, prenumele, funcţia, atribuţia) .................................... 4. Proiectantul lucrării a) Denumirea şi sediul sau adresa unităţii proiectant general şi a unităţilorsubproiectante ............................................................. b) Numele şi prenumele şefului de proiect ................................ c) Numele şi prenumele proiectanţilor de specialitate, denumirea şi sediulunităţilor de care aparţin ................................................. 5. Verificatorul (verificatorul de proiecte atestat), numele, prenumele,numărul certificatului de atestare ......................................... 6. Executantul construcţiei a) Denumirea şi sediul sau adresa unităţii executante (antreprenor general)si, dacă este cazul, a unităţilor executante pentru instalaţiile aferente

209

construcţiilor ............................................................. b) Numele şi prenumele şefului de şantier ................................ c) Numele şi prenumele conducătorului direct al lucrărilor (şeful punctului delucru al obiectivului) ..................................................... 7. Modificări intervenite în datele de la pct. 1-6 (data modificării simodificarea) ............................................................... *) Se vor include pe capitole borderourile generale ale dosarelor documentaţiei de baza şi copiile borderourilor cu cuprinsul fiecărui dosar în parte. 8. Experţii tehnici atestaţi care au verificat calitatea şi comportareaconstrucţiei (numele, prenumele, numărul certificatului de atestare) ....... 9. Comisia de recepţie la terminarea lucrărilor (numele, prenumele şi unitateade care aparţin) ............................................................ 10. Comisia de recepţie finala (numele, prenumele şi unitatea de care aparţin) 11. Data începerii execuţiei .............................................. 12. Data aprobării recepţiei la terminarea lucrărilor ..................... 13. Data aprobării recepţiei finale ....................................... 14. Gradul de seismicitate luat în calcul la proiectarea construcţiei ..... 15. Alte date ............................................................. NORME DE ÎNTOCMIRE A CĂRŢII TEHNICE A CONSTRUCŢIEI

CAP. I Dispoziţii generale 1. Cartea tehnica a construcţiei se compune din ansamblul de documente referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea, întreţinerea, repararea şi urmărirea în timp a construcţiei. 2. Carte tehnica se definitivează înainte de recepţia finala. 3. Cartea tehnica, după întocmire, se completează şi se păstrează pentru fiecare obiect de construcţii de către investitor sau, după caz, de către proprietar. 4. Cartea tehnica a construcţiei se întocmeşte de către investitor pentru toate obiectele de construcţii definitive, supuse regimului de autorizare a construcţiilor, indiferent de natura fondurilor din care sînt finanţate sau de natura proprietăţii asupra lor. CAP. II Cuprinsul cărţii tehnice a construcţiei 5. Cartea tehnica a construcţiei conţine documentaţia de baza şi centralizatorul cu părţile sale componente. 6. Documentaţia de baza va cuprinde următoarele capitole: - Capitolul A: Documentaţia privind proiectarea; - Capitolul B: Documentaţia privind execuţia; - Capitolul C: Documentaţia privind recepţia; - Capitolul D: Documentaţia privind exploatarea, întreţinerea, repararea şi urmărirea comportării în timp. 7. Documentaţia privind proiectarea (cap. A) va cuprinde: a) acte referitoare la tema de proiectare, amplasarea construcţiei şi avize de specialitate care au stat la baza întocmirii proiectului; b) documentaţia tehnica care se referă la construcţia respectiva (caracteristici, detalii de execuţie pentru elementele structurii de rezistenta ca şi pentru celelalte părţi de construcţie care asigura functionalitatea şi siguranţa în exploatare, precum şi schemele de

210

instalaţii efectiv realizate, cu toate modificările aduse de proiectant, executant sau proprietar pe parcursul execuţiei construcţiei): c) breviarele de calcul pe specialităţi (acţiuni, ipoteze de calcul, rezultatele calculelor de dimensionare şi verificare etc.); d) indicarea distinctă a diferenţelor fata de detaliile de execuţie iniţiale, cu precizarea cauzelor care au condus la aceste diferenţe; e) caietele de sarcini privind execuţia lucrărilor. 8. Documentaţia tehnica privind execuţia (cap. B) va cuprinde: a) autorizaţia de executare a construcţiei; b) procesul-verbal de predare a amplasamentului şi reperului de nivelment general; c) înregistrările de calitate cu caracter permanent efectuate pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi celelalte documentaţii întocmite conform prescripţiilor tehnice, prin care se atesta calitatea lucrărilor (rezultatul încercărilor efectuate, certificatele de calitate, condica de betoane, registrul proceselor-verbale de lucrări ascunse, notele de constatare ale organelor de control, registrul unic de comunicări şi dispoziţii de şantier, procesele-verbale de probe specifice şi speciale etc.); d) procesele-verbale de recepţie a termenului de fundare, a fundaţiilor şi structurii de rezistenta, procesele-verbale de admitere a fazelor determinate; e) procesele-verbale privind montarea instalaţiilor de măsurare prevăzute prin proiectul de urmărire specială a construcţiilor, dacă este cazul, precum şi consemnarea citirilor iniţiale de la care încep măsurătorile; f) expertize tehnice, verificări în teren sau cercetări suplimentare efectuate în afară celor prevăzute de prescripţiile tehnice sau caietele de sarcini, rezultate ca necesare, ca urmare a unor accidente tehnice produse în cursul execuţiei sau ca urmare a unor greşeli de execuţie; g) caietele de atasament, jurnalul principalelor evenimente (inundatii, cutremure, temperaturi excesive etc.). 9. Documentaţia tehnica privind recepţia (cap. C) va cuprinde: a) procesele-verbale de recepţie (la terminarea lucrărilor şi cel final), precum şi alte acte anexate acestora - pe care comisia de recepţie finala le considera necesare a fi păstrate în cartea tehnica a construcţiei; b) alte acte încheiate ca urmare a cererii comisiilor de recepţie prin care se prevăd verificări sau cercetări suplimentare, cu indicarea rezultatelor obţinute şi a modului de rezolvare. 10. Documentaţia tehnica privind urmărirea comportării în exploatare şi intervenţii în timp (cap. D) va cuprinde: a) prevederile scrise ale proiectantului privind urmărirea comportării construcţiei, instrucţiunile de exploatare şi întreţinere şi lista prescripţiilor de baza care trebuie respectate pe timpul exploatării construcţiei, documentaţia de interpretare a urmăririi comportării construcţiei în timpul execuţiei şi al exploatării; b) proiectele de baza cărora s-au efectuat, după recepţia finala a lucrărilor, modificări ale construcţiei fata de proiectul iniţial efectiv realizat; c) actele de constatare a unor deficiente apărute după recepţie executării lucrărilor şi măsurile de intervenţie luate (proces-verbal de remediere a defectelor); d) proiectul de urmărire specială a construcţiei (încercare prin încărcare, urmărire în timp), dacă este cazul;

211

e) procesul-verbal de predare-primire a instalaţiilor de măsurare prevăzute prin proiectul de urmărire specială a construcţiei încheiat între executant şi beneficiar, dacă este cazul; f) referatul cu concluziile anuale şi finale asupra rezultatelor urmăririi speciale, dacă este cazul; g) procesele-verbale de predare-primire a construcţiei în cazul schimbării proprietarului; h) jurnalul evenimentelor, întocmit conform modelului de formular cuprins în anexa nr. 1 la prezentele norme. Acolo unde este posibil, documentele cuprinse în cartea tehnica a construcţiei vor putea fi înregistrate pe microfilme. 11. Pentru obiectele de construcţie clădiri de locuit pînă la doua niveluri şi anexe gospodăreşti, cît şi pentru cele de mica importanta cum ar fi: garduri, cabine poarta etc., cartea tehnica a construcţiei se rezuma la autorizaţia de construire, procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi procesul-verbal de recepţie finala la expirarea perioadei de garanţie, precum şi alte evenimente deosebite în viaţa construcţiei. 12. Actele ce formează documentaţia de baza a cărţii tehnice a construcţiei vor fi indosariate pe capitolele respective, în ordinea enumerării din prezentele norme, în dosare cu file numerotate, prevăzute cu borderou şi parafate pe măsura încheierii lor; fiecare dosar va purta un indicativ format din litera corespunzătoare capitolului (A, B, C, D) şi din numărul de ordine, în cifre arabe, al dosarului. 13. Centralizatorul cărţii tehnice a construcţiei va cuprinde fişa statistica pe obiect, borderoul general al dosarelor documentaţiei de baza şi copiile borderourilor cu cuprinsul fiecărui dosar în parte.

CAP. III Modul de întocmire, folosire şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiei 14. Cartea tehnica a construcţiei se întocmeşte într-un singur exemplar, ţinînd seama şi de prevederile pct. 20. 15. Pentru construcţiile noi, pentru care la data intrării în vigoare a prezentelor norme nu a avut loc recepţia finala a obiectivelor executate, cartea tehnica a construcţiei se întocmeşte de către investitor, împreună cu proiectantul, astfel: a) proiectantul obiectului de construcţie întocmeşte şi preda investitorul, pe măsura elaborării şi cel mai tîrziu pînă la data recepţiei finale a lucrărilor, documentaţia prevăzută la pct. 7 şi 10 ; b) comisiile de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţii şi de recepţie finala a obiectului de construcţie predau investitorului documentaţia prevăzută la pct. 8, imediat după întocmirea ei; c) investitorul obiectului de construcţie primeşte toate actele care cad în sarcina proiectantului şi comisiilor de recepţie, le completează cu actele ce cad în sarcina sa (cele prevăzute la pct. 8), le indosariaza conform prevederilor pct. 12 şi întocmeşte centralizatorul prevăzut la pct. 13; după recepţia finala a obiectului de construcţie, investitorul retine un exemplar complet; d) investitorul completează cartea tehnica a construcţiei cu documentaţia prevăzută la pct. 10 lit. h). 16. Pentru toate construcţiile la care este întocmită cartea tehnica, aceasta se va completa în decurs de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme de către

212

proprietar sau administrator, cu aspectele apărute în timpul exploatării acesteia (inclusiv proiectele de execuţie a lucrărilor de remedieri sau modificări - acolo unde este cazul) în perioada începînd de la 4 martie 1977. 17. Proprietarul sau administratorul va asigura activitatea de urmărire a comportării construcţiei în exploatare şi intervenţiile în timp asupra acesteia. Urmărirea comportării construcţiei în exploatare şi intervenţiile în timp asupra acesteia se realizează direct, fie de proprietar sau administrator, fie de persoane împuternicite de aceştia, ce vor avea calitatea de responsabil cu urmărirea comportării în timp a construcţiei. 18. Modul de întocmire şi de completare a cărţii tehnice a construcţiei se controlează în mod obligatoriu de către: - comisiile de recepţie finala a obiectelor de construcţii, cu ocazia recepţiei; - organele de control împuternicite din cadrul organelor cu atribuţii în acest domeniu, periodic. Rezultatele controalelor se vor consemna în mod obligatoriu în jurnalul evenimentelor. 19. Cartea tehnica a construcţiei se păstrează pe toată durata de existenta a obiectului de construcţie pînă la demolarea sa; după demolare, investitorul preda exemplarul complet la arhiva unităţilor administrativ-teritoriale, pentru păstrare. Înainte de predarea cărţii tehnice a construcţiei, ea va fi completată cu modul de desfăşurare a acţiunii de postutilizare, pe baza instrucţiunilor elaborate de proiectant. 20. La schimbarea proprietarului, cartea tehnica a construcţiei va fi predată noului proprietar, care va avea obligaţia păstrării şi completării acesteia, consemnind faptul în procesul-verbal de predare-primire şi în jurnalul evenimentelor.

JURNALUL EVENIMENTELOR Denumirea obiectului de construcţie---------------------------------------------------------------------------- Prezentarea Numele, Semnătura evenimentului prenumele şi responsabilului şi a efectelor unitatea persoa- cu cartea tehnicaNr. Data Categoria sale asupra con- nici care înscrie a construcţieicrt. eveni- evenimen- structiei, cu tri- evenimentul mentului tului miteri la actele şi semnătura sa din documentaţia de baza----------------------------------------------------------------------------- 0 1 2 3 4 5----------------------------------------------------------------------------- Instrucţiuni de completare -------------------------- 1. Evenimentele care se înscriu în jurnal se codifica cu următoarele litere în coloana 2 Categoria evenimentului: UC - rezultatele verificărilor periodice din cadrul urmăririi curente; US - rezultatele verificărilor şi măsurătorilor din cadrul urmăririi speciale, în cazul în care implica luarea unor măsuri; M - măsuri de intervenţie în cazul constatării unor deficiente (reparaţii, consolidări, demolări etc.);

213

E - evenimentele excepţionale (cutremure, inundatii, incendii, ploi torenţiale, caderi masive de zăpada, prabusiri sau alunecări de teren etc.); D - procese-verbale întocmite de organele de verificare, pe fazele de execuţie a lucrărilor; C - rezultatele controlului privind modul de întocmire şi de păstrare a cărţii tehnice a construcţiei. 2. Evenimentele consemnate în jurnal şi care îşi au corespondent în acte cuprinse în documentaţia de baza se prevăd cu trimiteri la dosarul respectiv, mentionindu-se natura actelor.

214