invataturi de buna purtare preview

LOUŸSLOUŸS

TRADUCERE DIN FRANCEZĂ ȘI PREFAŢĂ DE TRISTANA IR

Editori:Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:Magdalena Mărculescu

Coperta:Faber Studio

Foto copertă: © Fendis/Corbis

Director Producţie:Cristian Claudiu Coban

DTP:Corina Rezai

Corectură:Lorina Chiţan

Sînziana Doman

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLOUŸS, PIERRE

Învăţături de bună-purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor ; Femeia şi paiaţa / Pierre Louÿs ;

trad.: Tristana Ir. - Bucureşti : Editura Trei, 2015 ISBN 978-973-707-662-5

I. Ir, Tristana (trad.)

821.133.1-31=135.1

Titlul original: Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation ; La Femme et le Pantin

Autor: Pierre Louÿs

Copyright © Editura Trei, 2015pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, BucureştiTel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: [email protected]

www.edituratrei.ro

Pierre Louÿs, scriitorul cu două opere 7

Învăţături de bună purtare pentrufetişcane întru folosul pensioanelor 15

Glosar 16În cameră 18

Acasă 20În cămară 22

La masă 24Jocuri şi distracţii 27

În clasă 31Daruri 35

La bal 37În vizită 39

Superstiţii 42La biserică 45

La spovedanie 48La muzeu 50

Pe Champs Élysées 52Pe stradă 54

În prăvălii 56La teatru 58

La mare 61La hotel, în călătorie 63

La ţară 58Îndatoriri faţă de aproapele 67

Îndatoriri faţă de tatăl tău 69Îndatoriri faţă de mama ta 72

Îndatoriri faţă de fratele tău 75Îndatoriri faţă de sora ta 77

Îndatoriri faţă de Dumnezeu 80Cu ibovnicul propriei mame 83

Rubrica specială pentru pierderea fecioriei 86

Cu un ibovnic 89Cu servitorii 92

Cu domnul preşedinte al Republicii 95

Ca să iei muie 98În pat cu o prietenă 101

În pat cu un domn bătrân 103Nu spune... spune... 106

Editori:Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:Magdalena Mărculescu

Coperta:Faber Studio

Foto copertă: © Fendis/Corbis

Director Producţie:Cristian Claudiu Coban

DTP:Corina Rezai

Corectură:Lorina Chiţan

Sînziana Doman

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLOUŸS, PIERRE

Învăţături de bună-purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor ; Femeia şi paiaţa / Pierre Louÿs ;

trad.: Tristana Ir. - Bucureşti : Editura Trei, 2015 ISBN 978-973-707-662-5

I. Ir, Tristana (trad.)

821.133.1-31=135.1

Titlul original: Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation ; La Femme et le Pantin

Autor: Pierre Louÿs

Copyright © Editura Trei, 2015pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, BucureştiTel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: [email protected]

www.edituratrei.ro

CuprinsPierre Louÿs, scriitorul cu două opere 7

Învăţături de bună purtare pentrufetişcane întru folosul pensioanelor 15

Glosar 16În cameră 18

Acasă 20În cămară 22

La masă 24Jocuri şi distracţii 27

În clasă 31Daruri 35

La bal 37În vizită 39

Superstiţii 42La biserică 45

La spovedanie 48La muzeu 50

Pe Champs Élysées 52Pe stradă 54

În prăvălii 56La teatru 58

La mare 61La hotel, în călătorie 63

La ţară 58Îndatoriri faţă de aproapele 67

Îndatoriri faţă de tatăl tău 69Îndatoriri faţă de mama ta 72

Îndatoriri faţă de fratele tău 75Îndatoriri faţă de sora ta 77

Îndatoriri faţă de Dumnezeu 80Cu ibovnicul propriei mame 83

Rubrica specială pentru pierderea fecioriei 86

Cu un ibovnic 89Cu servitorii 92

Cu domnul preşedinte al Republicii 95

Ca să iei muie 98În pat cu o prietenă 101

În pat cu un domn bătrân 103Nu spune... spune... 106

Pierre Louÿs, scriitorul cu

două opere

Femeia şi paiaţa 111

Cum un cuvânt scris pe o coajă de ou a ţinut,

rând pe rând, loc de două răvaşe 116

În care cititorul află diminutivele

prenumelui spaniol „Concepcion“ 124

Cum şi din ce motive André nu s-a

dus la întâlnirea cu Concha Perez 129

În care o copiliţă tuciurie se iveşte

într-un peisaj îngheţat 140

În care aceeaşi persoană reapare

într-un decor mai cunoscut 149

În care Conchita se manifestă,

bate în retragere şi dispare 157

Care, în chip de vinietă, se termină

cu nişte plete negre 168

În care cititorul începe să priceapă cine

este paiaţa din această poveste 174

În care Concha Perez suferă

a treia metamorfoză 183

În care Mateo se pomeneşte că

asistă la un spectacol neaşteptat 189

Cum pare să se lămurească totul 197

Scenă în spatele unui grilaj închis 204

Cum Mateo primeşte o vizită

şi ce a mai urmat 210

În care Concha îşi schimbă viaţa,

dar nu firea 216

Care este şi epilogul, şi morala acestei

povestiri 223

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XIXII

XIII

XIV

XV

Pierre Louÿs, scriitorul cu

două opere

Femeia şi paiaţa 111

Cum un cuvânt scris pe o coajă de ou a ţinut,

rând pe rând, loc de două răvaşe 116

În care cititorul află diminutivele

prenumelui spaniol „Concepcion“ 124

Cum şi din ce motive André nu s-a

dus la întâlnirea cu Concha Perez 129

În care o copiliţă tuciurie se iveşte

într-un peisaj îngheţat 140

În care aceeaşi persoană reapare

într-un decor mai cunoscut 149

În care Conchita se manifestă,

bate în retragere şi dispare 157

Care, în chip de vinietă, se termină

cu nişte plete negre 168

În care cititorul începe să priceapă cine

este paiaţa din această poveste 174

În care Concha Perez suferă

a treia metamorfoză 183

În care Mateo se pomeneşte că

asistă la un spectacol neaşteptat 189

Cum pare să se lămurească totul 197

Scenă în spatele unui grilaj închis 204

Cum Mateo primeşte o vizită

şi ce a mai urmat 210

În care Concha îşi schimbă viaţa,

dar nu firea 216

Care este şi epilogul, şi morala acestei

povestiri 223

8 Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor

În toată literatura franceză, nu există, în afară de Sade și de Louÿs, un alt scriitor pentru care erotismul să fie, cu o asemenea constanță, neostoită patimă și încrâncenată obsesie. Dar dacă întunecatul, cinicul și magis-tralul Sade (care, oricum, rămâne un caz aparte în toată literatura univer-sală) și-a câștigat încă din timpul vieții renumele de scriitor infrecven-tabil, Pierre Louÿs avea să-și dezvăluie cealaltă față doar după moarte.

În 1925, au început să fie publicate câteva dintre lucrările lui, în versuri sau în proză, în care temele-i de predilecție — copilele încă foarte fragede, safismul, scatologia și sodomia — nu mai apar în fili-gran, așa cum uneori nici măcar nu puteau fi bănuite în opera oficială, ci se dezvăluie în toată complexitatea și nuanțele lor, cu o vervă și-un umor ce se vor dovedi a fi caracteristica esențială a erotismului louÿsian. Prieten cu Gide și Valéry, Wilde și Débussy, desăvârșit dandy care ar fi putut să rivalizeze cu faimosul conte Robert de Montesquiou1, prețuit pentru erudiția sa, pentru finețea stilistică și delicatețea descrierilor

1 Sensibil la farmecul lui Louÿs care, lucru curios, nu a fost niciodată atras de homosexu-alitatea masculină, Oscar Wilde însuși ar fi spus că „este prea frumos pentru un bărbat. Teamă să-i fie de zei“ (citat de Jean-Paul Goujon în Pierre Louÿs, p. 180, Librairie Arthème Fayard, 2002).

Pierre Louÿs 9

din Cântecele lui Bilitis ori Afrodita, scriitorul s-a bucurat, după o fulminantă celebritate în timpul tinereții, de o constantă prețuire. Astfel că admiratorii săi au fost scandalizați de enorma diversitate, de canti-tatea scrierilor erotice louÿsiene, încercând să le atribuie tinereții auto-rului, să le transforme în simple rătăciri ale unui prea-plin juvenil. În timp aveau să afle însă că opera secretă a lui Louÿs – poeme, romane, povestiri, teatru, dialoguri, monologuri, parodii etc. – nu numai că nu se reducea la perioada 1890–1901, ci era creația întregii sale vieți, și că erotismul diafan, eterat nu-i era defel caracteristic nu doar scriitorului Louÿs, dar nici măcar omului Louÿs care, cu câțiva ani înainte să moară, mărturisea într-o scrisoare că, nici mai mult, nici mai puțin, cunos-cuse în sensul biblic al termenului peste două mii de femei. Colecția lui de fotografii, de cărți erotice rare, catalogul cronologic și descriptiv al femeilor din viața sa — de o meticuloasă diversitate: de la Marie și Louise de Heredia (celei dintâi i-a fost amant, celei de-a doua, soț), fiicele scriitorului José-Maria de Heredia, până la târfele boemei pari-ziene și curvele de cea mai joasă speță — sunt, toate, dovezi ale rolului jucat de erotism în viața lui Louÿs, defel marginal, defel episodic.

Am reunit în acest volum două dintre cele mai reprezentative și reeditate scrieri louÿsiene, fiecare dintre ele fiind, în felul ei, o strălu-cită ilustrare a tipului de operă din care face parte. Astfel, Învățăturile de bună purtare…, o necruțătoare parodie a manualelor de tot soiul care infestau veacul al XIX-lea și a căror menire era să protejeze cu sfântă înverșunare virtutea, abundă de umorul, libertatea de expresie și imaginația dezlănțuită care sunt o constantă a operei secrete louÿsiene. Iar Femeia și paiața rămâne și astăzi romanul considerat de critică aproape în unanimitate capodopera lui Louÿs (din opera oficială, firește!, căci pentru, de pildă, Jean-Jacques Pauvert, „capodo-pera erotică a lui Pierre Louÿs, poate capodopera lui pur și simplu“1 este Trois filles de leur mère).

1 În prefața la Pierre Louÿs, Trois filles de leur mère. Douze douzains de dialogues. Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation, p. 5, La Musardine, Paris, 1998.


Distanța dintre cele două, opera oficială și opera secretă1, este uneori de-a dreptul tulburătoare și explică publicarea exclusiv postumă a scrierilor erotice louÿsiene. Există însă în opera oficială pasaje care o făceau pe una dintre prietenele lui Louÿs, doamna de Bonnières, să exclame: „Cum faceți de spuneți așa ceva fără ca nimeni să se poată simți ofensat!“2, așa cum există în opera-i secretă poeme a căror desăvârșită formă clasică este doar un pretext pentru un erotism dezlănțuit3.

Louÿs nu a publicat foarte mult în timpul vieții, iar opera lui oficială nu este nici foarte vastă, nici foarte variată: după ce i-au apărut în 1894 Cântecele lui Bilitis și în 1894 Afrodita (moravuri antice), toată lumea se aștepta la o altă scriere cu un subiect din aceeași sferă. Femeia și paiața a constituit o relativă surpriză, căci tema centrală este tot curtezana.

În schimb, atât de uluitor de diversă îi este opera erotică —rămasă încă în mare parte inedită —, încât, oricât de splendide ar fi Învățăturile de bună purtare…, tot par să nu oglindească îndeajuns umorul, verva, bogăția erotismului louÿsian. Pentru o imagine mai clară și mai justă, ar fi nevoie și de catrenele din ciclul Pybrac (o variantă în versuri a acelorași Învățături …, căci se voiau o replică la virtuoasele Quatrains moraux din 1574 ale magistratului și poetului Guy du Faur de Pibrac), ca, de pildă:

Nu-mi place pe câmp să le văd stând ciuciCu pizdoanca udă amândouăDe pișatul șiroind bulbuciNumind ist joc: „Uită-te cum plouă!“

și de versurile din ironic intitulatele Poésies libres, ca inimitabilele:

Un mâț grăsun, napolitan,Se aciuase, negru turbă,

1 Cel care le definește astfel este Jean-Paul Goujon în excelenta biografie deja citată.2 Citată de Jean-Paul Goujon în op. cit, p. 342.3 Vezi, de pildă, sonetele, transpuse de curând și în română de Șerban Foarță, din La Femme.

Pierre Louÿs 11

La o don’șoară, tam-nisam,Aș zice eu nițel cam curvă.Sălaș găsise-n durdulia poală.Blănița pântecele-i potopea, de smoală.

și de umorul gros din Érotologie de la Marne, de genul:

– Ca să i se aducă laudă unei fete cumpătate, care va fi o bună gospodină, se spune: „Se cacă pe bălegar“.

și de savuroasele fragmente din Enculées (neverosimilă colecție de fișe autobiografice la care Louÿs a simțit nevoia să adauge și câteva fotografii, întru exemplificare):

Paris, strada Jean-Jacques-Rousseau, ILucienneBretonă, mai degrabă durdulie. Șatenă. Față rotundă. Zâmbitoare.

Cu țâțe și cur. Tipul de slujnicuță de han, fată bună.Probabil că este femeia pe care am futut-o cel mai des în cur (între

25 și 30 de ori). Nu mi se împotrivea defel. Era de la sine înțeles că i-o trăgeam mereu numai pe-acolo.

Se lăsa pusă în toate pozițiile: în fața patului, în picioare, în genunchi pe pat, culcată pe spate și cu picioarele-n sus, întinsă pe-o parte etc. O dată, și-a vârât-o singură-n cur așezându-se cu spatele peste mine care eram culcat.

Ajunsă ofticoasă, a murit în 1906.

Și tot nu par să fie de ajuns… Iar acestea sunt încă traductibile. Dar mai sunt și acelea care, refuzându-se oricărei încercări de tălmă-cire, ajung, asemenea unei rafinate curtezane, să se transforme nu după ibovnic, ci după limba în care sunt strămutate.

Scrie Louÿs:

Entre les bras de la bouchère Chère,


La petite Agnès dans son lit LitUn livre cochon, car l’infâme FemmeMontre à l’enfant son rubicond Con,Sa bouche obscène, sa bouffante Fente,Qui plus d’une fois te ravit, Vit!1

În română, la nesfârșit, poate să fie:

De atâtea măgulele, Lele,Micuța Agnès cu plăcere CereCeaslovul plin de bacanale AleInfamei pizde grase RaseSă cetească-n majuscule SculeLinse la – spurcoaie ! – Coaie.

Sau, lăsând-o pe micuța Agnès să-și vadă de ale ei, dar păstrând, pe lângă model, toată savoarea limbajului erotic:

Pizdoanca paparudă Udă

1 Toate fragmentele louÿsiene a căror tălmăcire am încercat-o în această prefață au fost preluate din Pierre Louÿs, Œuvre érotique, pp. 791, 674, 970, 904, 735, Robert Laffont, Paris, 2012.

Pierre Louÿs 13

Cu iz de scrumbie -mbieSă i se dea-n găoază – OazăDe sloboz. De-un futai AiChef, pulă? Te răscoală, Scoală,Și dă-i a desfătare Tare.

Sau încă, iarăși cu Agnès, dar pe un alt continent:

De atâtea măgulele, Lele,Micuța Agnès cu plăcere CereSă vadă în Lwapula PulaSă facă în Lwalaba Laba,Ca să priceapă singură -n gurăCum să sugă ca Ursula Sula.

Mai românește de atâta nu se poate, dar cât de louÿsian este! Și așa mai departe, asemenea lui Louÿs care, până la sfârșitul vieții, a tot reluat, de pildă, catrenele din ciclul Pybrac, adăugându-le mereu altele noi.

Tristana IrSeptembrie 2015, Umh., A.d.S.

Învăţături de bună purtare

pentru fetişcane întru folosul

pensioanelor

Glosar

Pierre Louÿs 17

Glosar

Ni s-a părut că n-are rost să lămurim cuvintele: pizdă, crăpătură, fofoloancă, floci, sulă, pulă, mădular, coi, a fute, futai, a scula, a masturba, a suge, a linge, muie, a coţăi, a cordi, a încăleca, a da la pulpe, a da la buci, a slobozi, pulă de jucărie, pidosnică, tribadă, șaizeci și nouă, limbi, leorpăială, curvă, bordel.

Aceste cuvinte le sunt bine cunoscute tuturor fetișcanelor.

În cameră

Pierre Louÿs 19

Dacă cineva te găsește despuiată, acoperă-ţi cu sfiiciune faţa cu o mână și fofoloanca cu cealaltă; dar nu da cu tifla cu cea dintâi și nu te masturba cu cea de-a doua.

Nu face pipi în calorifer1. Du-te la toaletă.

Nu agăţa vreo pulă de jucărie de agheasmatarul patului. Sculele acestea se pun la căpătâi, sub pernă.

1 Cum de era posibil, vezi, de pildă, în Louis Figuier, Les Merveilles de la science ou description populaire des inventions modernes, vol. IV, Librairie Furne, Éditeurs Jouvet et Cie, 1870. (N. t.)

Acasă

Pierre Louÿs 21

Nu ieși pe balcon ca să scuipi trecătorii; mai ales dacă ai gura plină de sloboz.

Nu te pișa pe treapta cea mai de sus a scării ca să faci cascade.

Nu vârî o pulă de jucărie în gura unui bebeluș ca să-i dai să sugă laptele rămas în coaiele de cauciuc, când nu ești pe de-a-ntregul sigură că drăguţa ta n-are sfrenţie.

invataturi de buna purtare preview

Documents