invatare integrata - suport de curs pipp iii

59
7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 1/59 I. INTRODUCERE Momente de referinţă în dezvoltarea teoriei şi practicii instrucţiei  Momentul Însemnătatea sa pedagogică Elaborarea unui model de lucru de către Jan Amos Comenius şi detalierea sa în lucrarea “Didactica Magna”. este primul sistem pedagogic, un adevărat edificiu teoretic referitor la problemele fundamentale ale teoriei instrucţiei şi educaţiei Elaborarea unui sistem pedagogic bazat  pe un model convenţional de către Johann Friedrich Herbart şi discipolii săi. este un sistem pedagogic care fundamentează o structură unică a lecţiilor (treptele formale ale lecţiei) Cristalizarea unei concepţii pedagogice globale (John Dewey, Ernst Meumann, Maria Montessori). introducerea unor tehnici noi de cercetare – experimentul şi calculul matematic care au facilitat stabilirea unor relaţii cauzale între fenomenele educaţionale şi legile pedagogice Elaborarea unor modele ale instruirii (B.F. Skinner, Jean Piaget, Piotr Iakovlevici Galperin ). modelele instruirii sunt axate pe anumite teorii ale învăţării Elaborarea unui model de lucru de către Jerome S. Bruner. are la bază încercări de elaborare a unei teorii explicite a învăţării Curente noi în didactică apărute la începutul secolului XX Curentul Elemente caracteristice Reprezentanţi Şcoala activă ® integrat în “educaţia nouă” ® susţinea valorificarea tendinţei spre efort şi activitate a copilului P. Bovet, A. Ferrière G. Kerchensteiner W.A. Lay A. Ferrière, O. Decroly, C. Freinet În ţara noastră: I. Găvănescu, G.G. Antonescu, I.C. Petrescu, I. Nisipeanu, A. Manolache, T. Geantă Şcoala muncii ® integrat în curentul şcolilor noi ® a implicat munca manuală în  procesul didactic W.T. Booker, G. Kerchensteiner, S. Mehedinţi Pedagogia experimentală ® a abordat problematica instruirii şi educaţiei în spirit  pozitiv ® a utilizat în special metoda A. Binet, W.A. Lay, E. Meumann, E. Claparède

Upload: adina-nicoleta-zepa

Post on 02-Mar-2016

49 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

curs

TRANSCRIPT

Page 1: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 1/59

I. INTRODUCERE

Momente de referinţă în dezvoltarea teoriei şi practicii instrucţiei

 Momentul  Însemnătatea sa pedagogică

⇑ Elaborarea unui model de lucru de cătreJan Amos Comenius şi detalierea sa înlucrarea “Didactica Magna”.

⟩ este primul sistem pedagogic, un adevăratedificiu teoretic referitor la problemelefundamentale ale teoriei instrucţiei şi educaţiei

⇑ Elaborarea unui sistem pedagogic bazat pe un model convenţional de către JohannFriedrich Herbart şi discipolii săi.

⟩ este un sistem pedagogic care fundamenteazăo structură unică a lecţiilor (treptele formaleale lecţiei)

⇑ Cristalizarea unei concepţii pedagogiceglobale (John Dewey, Ernst Meumann,Maria Montessori).

⟩ introducerea unor tehnici noi de cercetare – experimentul şi calculul matematic care aufacilitat stabilirea unor relaţii cauzale întrefenomenele educaţionale şi legile pedagogice

⇑ Elaborarea unor modele ale instruirii(B.F. Skinner, Jean Piaget, Piotr IakovleviciGalperin ).

⟩ modelele instruirii sunt axate pe anumiteteorii ale învăţării

⇑ Elaborarea unui model de lucru de cătreJerome S. Bruner.

⟩ are la bază încercări de elaborare a unei teoriiexplicite a învăţării

Curente noi în didactică apărute la începutul secolului XX

Curentul Elemente caracteristice Reprezentanţi  

Şcoala activă ® integrat în “educaţia nouă”® susţinea valorificarea tendinţei

spre efort şi activitate a copilului

→ P. Bovet, A. Ferrière

→ G. Kerchensteiner → W.A. Lay→ A. Ferrière, O. Decroly, C.FreinetÎn ţara noastră:→ I. Găvănescu, G.G. Antonescu,I.C. Petrescu, I. Nisipeanu, A.Manolache, T. Geantă

Şcoala muncii ®integrat în curentul şcolilor noi

® a implicat munca manuală în procesul didactic

→W.T. Booker, G.Kerchensteiner, S. Mehedinţi

Pedagogiaexperimentală

® a abordat problematicainstruirii şi educaţiei în spirit pozitiv® a utilizat în special metoda

→ A. Binet, W.A. Lay, E.Meumann, E. Claparède

Page 2: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 2/59

experimentalăEducaţia liberă ® susţinea libera dezvoltare a

individualităţii copilului şinonintervenţia educatorului

→ L. Tolstoi, M. Montessori, E.Key

Paralelă între didactica tradiţională şi didactica modernă

Elementul decomparaţie

Didactica tradiţională Didactica modernă

Statutul elevului obiect al educaţiei,receptor de informaţii

obiect şi subiect al educaţiei, caredobândeşte cunoştinţele prin efort propriu

Sursacunoştinţelor 

percepţia acţiunea externă sau mintală (percepţiaeste un moment al acţiunii)

“Celula gândirii” imaginea (cunoaştereaeste un act de copiere arealităţii)

operaţia (cunoaşterea este reflectareactivă şi “reconstrucţie” mintală a realului)

Aspectele pe care pune accent transmitere decunoştinţe gata elaborate,formaţia livrescă,orientarea intelectualistă

latura formativă şi educativă a învăţării,cultivarea creativităţii, îmbinareaînvăţăturii cu munca productivă şi cucercetarea

Tendinţe şi orientări în didactica actuală

Aplicarea în sistemul şcolilor noi a didacticii moderne, care este o didactică psihologică şi activă, a realizat trecerea de la didactica preponderent normativă ladidactica explicativă şi normativă, generând un salt necesar în dezvoltarea sa. În prezent,în evoluţia didacticii se manifestă trei tendinţe majore, între care există o convergenţă, un

consens (şi nu divergenţă), în sensul că fiecare din ele îşi aduce contribuţia lamodernizarea continuă a didacticii:Tendinţa de a păstra unele achiziţii din didactica tradiţională, cu reconsiderarea

întregului ei sistem de idei cu privire la natura, conţinutul, procesul, formele, metodele deînvăţământ, din perspectiva cuceririlor ştiinţelor educaţiei, a ştiinţei şi tehniciicontemporane (este tendinţa de valorificare continuă a ceea ce a achiziţionat didactica înultimul timp).

Tendinţa de a adăuga la didactica clasică, prin prelucrare, rezultatele ştiinţificecare sprijină modernizarea învăţământului şi asigură pregătirea calitativ superioară acadrelor didactice (este tendinţa de îmbogăţire continuă a arsenalului didactic).

Tendinţa de a acorda atenţie egală celor două aspecte ale procesului didactic:

informativ şi formativ (este tendinţa de a transfera greutatea specifică de la educator laeducat).Prezentăm în continuare câteva orientări, respectiv direcţii de studiu şi acţiune în

didactica modernă:

 Acţiunea de prospectare, care constă în studierea anticipativă a instrucţiei şieducaţiei societăţii viitoare pe un interval mai mare de timp, de obicei, de până la 50de ani. Specialiştii domeniului ştiinţelor educaţiei susţin că principala funcţie a

Page 3: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 3/59

cercetării pedagogice este cea de elaborare, experimentare şi validare a şcolii de mâineşi că exercitarea acestei funcţii înseamnă înainte de toate îndeplinirea unei datorii faţăde prezent, cu atât mai mult cu cât, progresul didacticii este condiţionat de o viziune prospectivă, globală.

Evocând conflictul între două mari curente - “pedagogia existenţei” şi “pedagogia

esenţei”, profesorul polonez Bogdan Suchodolski, vede în educaţia îndreptată spre viitor “o cale permiţând să se evite orizontul de alegeri rele şi de compromis al pedagogiei burgheze”. În tangenţă cu ambele concepţii, dar fără a se identifica cu vreuna, pedagogia prospectivă îi apare ca un mod de “rezolvare a antinomiei gândirii pedagogice moderne”(B. Suchodolski, 1960, pag. 117, 119).

Referitor la instrucţia şi educaţia care se vor realiza în viitor şi, implicit, laacţiunea de prospectare, se pun diverse probleme, dintre care vom aminti două. Primadintre ele este adaptarea instrucţiei şi educaţiei la ritmul rapid de dezvoltare a societăţii,stare de fapt în legătură cu care, Gaston Berger afirmă că s-au schimbat raporturile dintreieri-azi-mâine. Azi nu mai apare determinat atât de ieri, cât de mâine. “Viitorul nu trebuieaşteptat, ci construit şi, în consecinţă, şi în primul rând, inventat” (G. Berger, 1973, pag.

17). A doua problemă este aceea posibilităţilor de care poate dispune omul pentru aceastăadaptare. Genetica modernă, afirmă Ştefan Milcu (1966, pag. 5), deschide speranţe înaceastă privinţă, arătând că omul dispune de potenţialităţi care n-au fost încă suficientfolosite. De altfel, şi sociologia demonstrează că asemenea posibilităţi pot fi şi sunt puseîn evidenţă de societatea modernă.

O achiziţie esenţială a didacticii actuale este postularea faptului că simplainstruire (transmiterea/depozitarea de date) nu mai poate constitui ideal sau obiectiveducaţional exhaustiv. Implantarea rigidă şi fixă a cunoştinţelor în spaţiul mintal al unor indivizi poate fi dăunătoare, debarasarea de aceste date poate fi o premisă a generăriielasticităţii necesare adaptării la noi condiţii.

 Reevaluarea şi selectarea conţinutului învăţământului, introducerea în programele şcolare a cunoştinţelor esenţiale, pentru a putea face faţă ritmului acceleratde achiziţie al ştiinţei şi tehnicii şi pentru a-l pregăti pe tânăr pentru viitor.

 Asigurarea unui grad de certitudine a reuşitei în organizarea învăţământului cât mai mare, în ceea ce priveşte rezultatele elevilor şi independenţa lor faţă de profesor.

 Intensificarea procesului de învăţare astfel încât, într-un timp relativ scurt, elevulsă asimileze cuantumul necesar de cunoştinţe şi mai ales să-şi formeze instrumentelemintale de lucru.

Căutarea unei metrii proprii, a unor tehnici de evaluare obiectivă a drumului parcurs şi a randamentului obţinut de binomul educaţional, pentru a mări procentajul

de certitudine, rigurozitate, matematizare, în măsurarea şi aprecierea muncii didactice.

Creşterea şi valorificarea potenţelor educative ale instrucţiei se referă la mărirearandamentului învăţării, prin dezvoltarea capacităţilor intelectuale, la îndreptareaacestor capacităţi spre calităţi creatoare, la grija pentru acele trăsături de caracter careîl fac pe om să muncească cu pasiune.

Page 4: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 4/59

 Asigurarea unui raport profesor - elev bazat pe relaţii de colaborare şiîndrumare nemijlocită, care să faciliteze individualizarea muncii, dezvoltarea optimăa capacităţilor individuale, ceea ce va constitui o premisă importantă pentru oactivitate postşcolară productivă.

Orientarea spre educaţia permanentă este necesară întrucât pragurileînvăţământului au dispărut, educaţia începe din primul moment al vieţii şi nu seîncheie la 16-25 de ani, iar pe parcursul vieţii, omul poate practica mai multe profesii.

 Asigurarea unui feed-back permanent , a circuitului continuu al informaţiei întreambii termeni ai binomului educaţional – profesorul şi elevul devin, pe rând, emiţător şi receptor de informaţii.

Transformarea sistemului de activitate pe clase şi lecţii într-o activitate pe grupuri şi microgrupuri pentru a deplasa accentul pe dezvoltarea resurselor interne ale

elevului, angajându-l în propria sa formare.

 Promovarea într-o măsură cât mai mare a individualizării învăţământului.

Valorificarea mijloacelor tehnice moderne şi elaborarea metodologiilor deutilizare a lor în scop didactic.

 Elaborarea unei metodologii a cercetării ştiinţifice, mai riguroase, cu aportulmatematicii şi al statisticii.

II. ABORDAREA INTEGRATĂ A CURRICULUM-ULUI

ŞCOLAR 

Reforma curriculară reprezintă o componentă dinamicã a reformei învăţământului

deoarece contribuie în mare măsură la restructurarea sistemului de învăţământ şi la

realizarea reformei globale a învăţământului. Reforma curriculară presupune un ansamblu

de schimbări inovative la nivel macroeducaţional care asigură interdependenţele necesareîntre conţinuturile instructiv-educative, strategiile de predare şi învãţare şi strategiile de

evaluare a activitãţii educaţionale.

În prezent, în ţara noastrã se lucreazã cu un nou Plan-cadru de învãţãmânt la baza

cãruia stau urmãtoarele principii:

Page 5: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 5/59

•  Principiul descongestionãrii – recomandã selectarea şi esenţializarea conţinuturilor 

 programelor şcolare şi diminuarea supraîncãrcãrii informaţionale;

•  Principiul egalitãţii şanselor - se referã la dreptul fiecãrui individ la educaţia comunã,

realizatã în cadrul învãţãmântului obligatoriu, prin parcurgerea trunchiului comun.

•  Principiul descentralizãrii şi al flexibilizãrii curriculumului – se referã la îmbinarea

trunchiului comun cu curriculumul la decizia şcolii.

•  Principiul selecţiei şi ierarhizãrii culturale – a condus la integrarea disciplinelor de

studiu într-un sistem, la interrelaţionarea lor şi la consacrarea conceptului de „arie

curricularã”.

•  Principiul funcţionalitãţii – recomandã adaptarea disciplinelor de studiu şi, implicit, a

ariilor curriculare la particularitãţile de vârstã ale elevilor.

•  Principiul coerenţei, care se referã la asigurarea echilibrului optim între ariilecurriculare şi disciplinare de studiu, în plan orizontal şi vertical.

•  Principiul racordãrii la social  – subliniazã necesitatea asigurãrii unor corespondenţe

între instituţiile de învãţãmânt şi cerinţele sociale, a unor legãturi optime şi a unor 

colaborãri între instituţiile de învãţãmânt şi comunitate.

Ariile curriculare reprezintã domenii ale cunoaşterii care oferã o viziune multi-

şi/sau interdisciplinarã asupra disciplinelor de studiu. Ele sunt stabilite în mod ştiinţific,

 pe baza unor criterii epistemologice şi psihopedagogice. Pe durata şcolaritãţii obligatoriişi a liceului, ariile curriculare rãmân aceleaşi, ponderea pe cicluri şi pe clase fiind, însã,

variabile.

În ţara noastrã, Curriculumul Naţional este structurat pe urmãtoarele şapte arii

curriculare: „Limbã şi comunicare”, „Matematicã şi ştiinţe ale naturii”, „Om şi societate”,

„Arte”, „Educaţie fizicã şi sport”, „Tehnologii”, „Consiliere şi orientare”.

1. CONCEPTUL DE „DISCIPLINELE”

În dicţionarul educaţiei coordonat de R. Legendre( 1993, p.379) se precizează că

originea termenului modern de disciplină este una latină, de la verbul discere, care

înseamnă „ a învăţa” şi derivatul său discipulus „ cel care învaţă”.

Page 6: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 6/59

În completarea acestei interpretări mai simple, K. W. Hoskin( 1993, p. 297)

susţine că sursa etimologică a conceptului de disciplină o constituie latinescul disciplina

care, încă din vechime, avea două înţelesuri: unul prin care este desemnată cunoaşterea în

forma „vechilor arte” cum ar fi filozofia şi retorica, şi altul care face referire la practica

 puterii, cum ar fi de pildă sintagma „disciplină militară”.

Hopkins susţine însă că etimologia demonstrează faptul că sensul actual ar 

 proveni dintr-o formă spartă a cuvântului discipulina- adică a face „învăţătura” ( disci-)să

ajungă în copil ( puer, ).

Disciplina face, din perspectivă etimologică, referire directă la formarea

organizată a celui care se plasează în şcoală ( mediu instituţionalizat), coordonată de un

magister.

Se reţin de aici două dimensiuni ale disciplinei: unul referitor la ansamblurileordonate şi coerente de cunoştinţe pe care trebuie să le parcurgă elevii în şcoală şi unul

referitor la relaţiile de putere de diverse tipuri implicate în acest proces: relaţiile dintre

deţinătorul cunoaşterii şi cel ce aspiră la ea, procesele de disciplinare ( organizare şi

structurare după un model dat) a minţii, procesele de încadrare şi categorizare a

elementelor lumii înconjurătoare.

Din punct de vedere pedagogic( didactic, curricular), prin disciplină, se poate

înţelege o „ arie a cunoaşterii care poate face obiectul învăţării” ( R. Legendre, p.378).Disciplina, în sensul menţionat, reprezintă un decupaj didactic al unui anumit câmp al

cunoaşterii. În sens didactic, disciplina apare, în sintagma disciplină şcolară. Un domeniu

al cunoaşterii, rezultatele cercetării într-un anumit domeniu nu sunt integral şi ad litteram

 preluate de educaţie. Se produc două procese cu semnificaţii deosebite:

• selecţia acelor elemente considerate importante şi semnificative pentru elevii

cărora li se adresează disciplina;

• adaptarea discursului ştiinţific al disciplinei la nivelul de dezvoltare cognitivă al

 populaţiei ţintă.

„ Disciplinaritatea este explorarea ştiinţifică specializată a unui anumit domeniu

omogen care produce noi cunoştinţe şi face deşuete cunoştinţele vechi. Activitatea

disciplinară rezultă din formularea şi reformularea corpusului actual de cunoaştere despre

obiectul respectiv de studiu.” ( Encyclopidia of World Problems and Human Potential).

Page 7: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 7/59

În lucrarea „ Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” L. D Hainault

aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care

îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înbuşă, le abate de

la rolul lor simplificator şi le inchide în impasul hiperspecializării. Inconvenientele tot 

mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor 

 perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul să

 fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea aceea ce s-a numit 

interdisciplinaritate.”

Domeniul educaţiei nu poate rămâne inert la provocările multiplelor transformări

ale societăţii ultimelor decenii.

Caracterul complex şi integrat al unor procese – probleme cum ar fi globalizarea,

migraţia, interculturalitatea, protecţia mediului, explozia informaţională, sărăcia,conflictele zonale şi locale etc.- revendică o abordare educaţională adaptată societăţii

aflate într-o continuă schimbare.

Elevii trebuie să dobândească aptitudini şi competenţe strategice pentru a face faţă

incertitudinilor şi schimbărilor continue ale lumii de azi, cunoştinţe şi abilităţi mai largi

decât cele furnizate de specializările anterioare. În primul rând, între acestea, abilităţi de a

învăţa cum să înveţe, abilităţi de rezolvare de probleme, abilităţi de evaluare.

Dacă încercăm să investigăm în ce măsură modul în care este structuratăinstruirea în şcoala de azi răspunde nevoilor şi caracteristicilor societăţii în care trăim,

vom putea identifica în afara punctelor tari, cunoscute şi evidente pentru toată lumea, şi o

serie de puncte slabe.

Compartimentarea instruirii, produsă de modelul pe discipline, se transferă în plan

cognitiv prin operarea cu structuri foarte clar delimitate, situate în interiorul „teritoriilor”

disciplinare. Problemele concrete de viaţă însă, pe care trebuie să le rezolvăm în fiecare

zi, au un caracter integrat; buna lor soluţionare, indiferent că este vorba de probleme

foarte simple sau foarte complicate, implică apelul la cunoştinţe, deprinderi, competenţe

care nu pot fi încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu sau altul.

A face faţă solicitărilor şi provocărilor lumii contemporane înseamnă capacitatea

de a face transferuri rapide şi eficiente între diversele „sertare” disciplinare, a colecta, a

Page 8: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 8/59

sintetiza şi a pune la lucru împreună cunoştinţe, deprinderi şi competenţe dobândite prin

studierea diverselor discipline.

Succesul şcolar este dat de capacitatea elevului de a „performa” în cadrul

diverselor structuri şi contexte disciplinare, pe când succesul în viaţa personală,

 profesională şi socială este dat tocmai de capacitatea de a ieşi din „cutia” disciplinară, de

capacitatea de a realiza conexiuni şi transferuri rapide care să conducă la rezolvarea

eficientă a problemelor concrete cu care se confruntă. Dacă instruirea de tip disciplinar 

 pune în prim-plan rigurozitatea şi caracterul academic al achiziţiilor educaţiei, abordarea

integrată a curriculum-ului şi ipostaza sa particulară reprezentată de temele cross-

curriculare pornesc de la problemele semnificative ale lumii reale şi de la nevoile de

învăţare ale elevilor în contextul lumii de azi.

Abordarea integrată a curriculum-ului propune apropierea şcolii de viaţa reală,astfel încât copiii să poată veni în şcoală „cu lumea lor cu tot”. Accentul se pune pe

formarea unor competenţe, atitudini şi valori transversale şi transferabile, utile pentru

dezvoltarea personală şi socială a elevilor.

În ultimii ani s-a produs o lărgire a atenţiei şi a preocupărilor dinspre centrarea pe

structura formală instituţionalizată a educaţiei – şcolaritatea – către procesul mai vast al

învăţării. Aceasta nu mai are loc numai în şcoli, ci, de fapt, cea mai mare parte a învăţării

 pare a se petrece, în societăţile contemporane, în afara şcolii. Familiile, comunitatea,mass-media constituie medii de învăţare. Cultura, considerată principalul câştig al

umanităţii care trebuie transmis prin educaţie, şi-a lărgit foarte mult semnificaţia şi, în

 plus, şi-a schimbat accentele, de la cultura de tip academic, către cea de tip oral şi audio-

vizual, de la predominanţa monoculturalităţii către deschiderea interculturală.

Savanţii şi cercetătorii în domeniul educaţiei au ajuns, pe căi diferite, la aceeaşi

concluzie cu Comisia Internaţională pentru Educaţie în secolul XXI, comisie ce a

funcţionat sub egida ONU, coordonator Jacques Delors, anume aceea că noul tip de

educaţie în secolul I al mileniului III se bazează pe patru competenţe fundamentale

(numite piloni, stâlpi ai educaţiei):

- a învăţa să cunoşti/să ştii/să înveţi, de fapt, căci metodologia învăţării devine mai

importantă decât conţinutul în sine în contextul în care cunoştinţele se multiplică cu

Page 9: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 9/59

repeziciune şi selecţia devine în mai mare măsură o problemă de decizie individuală

decât socială.

- a învăţa să faci, adică a-ţi însuşi deprinderile necesare pentru a practica o profesie şi a-ţi

însuşi competenţele psihologice şi sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate

diverselor situaţii de viaţă; a folosi instrumentele tehnologiilor avansate, a-ţi satisface

nevoile de bază şi a acţiona pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi sociale.

- a învăţa să trăieşti / să munceşti împreună cu ceilalţi, adică a accepta interdependenţa

ca pe o caracteristică a mediilor sociale contemporane; a preveni şi a rezolva conflictele;

a lucra împreună cu ceilalţi pentru atingerea unor obiective comune respectând identitatea

fiecăruia; a participa activ la viaţa şi la conducerea comunităţii şi a crea o familie

sănătoasă şi armonioasă.

- a învăţa să fii, adică a-ţi dezvolta personalitatea şi a fi capabil să acţionezi autonom şicreativ în diverse situaţii de viaţă; a manifesta gândire critică şi responsabilitate; a

valoriza cultura şi a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacităţi intelectuale,

fizice, culturale; a manifesta simţ etic şi a acţiona pentru menţinerea unui climat de pace

şi înţelegere.

Învăţarea, aşadar, nu mai este doar apanajul elevilor şi studenţilor, fiind

concentrată ca activitate, mai ales în prima parte a vieţii; evoluţia şi caracteristicile

societăţii contemporane au condus la afirmarea şi necesitatea ideii de învăţare pe tot parcursul vieţii.

O învăţare dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice tradiţionale,

 poate fi mai profitabilă din perspectiva nevoilor omului contemporan. Disciplinaritatea

 presupune existenţa personalului specializat care activează într-un cadru instituţional bine

definit şi care produce lucrări scrise, validate de critica de specialitate, exprimate într-un

limbaj specializat, accesibil numai la nivelul comunităţii academice (interne) a

disciplinei. Abordarea procesului curricular implică o anumită înţelegere a copilului,

considerat ca un întreg, ca o fiinţă unitară, complexă; de aceea curriculum-ul nu trebuie

să se adreseze separat unui aspect sau altul al dezvoltării copilului, ci să-l privească pe

acesta în integralitatea sa. Curriculum-ul integrat este prezentat de educaţia organizată

astfel încât traversează barierele obiectelor de studiu, aducând împreună diferite aspecte

ale curriculum-ului în asociaţii semnificative care să se centreze pe ariile mai largi de

Page 10: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 10/59

studiu. Predarea şi învăţarea sunt văzute într-o perspectivă holistică, reflectând lumina

reală, care este interactivă.

2. NOI ABORDĂRI ÎN ORGANIZAREA CONŢINUTURILOR 

Principalele inovaţii în organizarea conţinuturilor învãţãmântului sunt:

abordarea interdisciplinarã; organizarea modularã şi predarea integratã a

cunoştinţelor.

Abordarea interdisciplinară a apărut ca o reacţie la dezintegrarea spaţiului

intelectual modern având ca scop păstrarea caracterului global al intelectului.

Interdisciplinaritatea identificã o componentã a mediului pentru organizarea cunoaşterii şi

 presupune dezvoltarea unui sistem de cunoştinţe aflate la intersecţia mai multor domeniide cunoaştere şi a competenţelor de utilizare a acestor cunoştinţe pentru achiziţii noi,

 pentru soluţionarea unor situaţii-problemă complexe.

Organizarea modularã urmãreşte crearea unor punţi de legãturã între filierele

şcolare, educaţia continuã a adulţilor. Educaţia modularã conduce la eliminarea barierelor 

artificiale dintre cicluri şi niveluri de învãţãmânt ca şi dintre educaţia formalã şi cea

informalã. Astfel, fiecare individ poate sã-şi aleagã propriul sãu traseu şi ritm de instruire.

Modulul pedagogic este un mijloc de învãţãmânt care trebuie sã rãspundã la patru criteriifundamentale:

• sã defineascã un ansamblu de situaţii de învãţare;

• sã vizeze obiective bine definite;

• sã propunã probe de verificare a celui care învaţã pentru a realiza feed-backul;

• sã poatã sã se integreze în contexte variate ale învãţãrii.

Modulul cuprinde trei pãrţi: sistemul de intrare, corpul modulului şi sistemul de ieşire.

Sistemul de intrare vizeazã diagnosticul cunoştinţelor şi lacunelor iniţiale, prezentarea obiectivelor şi a conţinuturilor. Corpul modulului conţine mai multe

submodule ce corespund unor capitole sau unor obiective. Sistemul de ieşire conţine

 proba terminalã, propuneri de îmbunãtãţire a cunoaşterii şi sugestii pentru alegerea

modulului urmãtor (D’Hainaut, 1981, p. 233).

Page 11: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 11/59

Predarea integratã a cunoştinţelor are ca referinţã o idee sau un principiu

integrator care transcede graniţele dintre disciplinele ştiinţifice şi grupeazã cunoaşterea în

funcţie de noua perspectivã. De exemplu, principiul codificãrii informaţiei poate grupa

cunoştinţele de geneticã, fizicã, chimie,informaticã, lingvisticã, sociologie etc. pentru a

analiza informaţia, codurile, comunicarea sau prelucrarea informaţiei în domeniile

 biologice, fizice, sociale şi tehnologice. Predarea integratã a conţinuturilor prezintã

conceptele şi principiile, astfel încât sã evidenţieze unitatea gândirii ştiinţifice. Literatura

 pedagogicã actualã descrie integrarea curricularã drept o modalitate inovatoare de

 proiectare a curriculum-ului, care presupune sintetizarea şi organizarea didacticã a

conţinuturilor din domenii diferite ale cunoaşterii, astfel încât sã se asigure achiziţia de

cãtre elevi a unei imagini coerente, unitare despre lumea realã. Termenul „curriculum

integrat” sugereazã corelarea conţinuturilor în care punctul de pornire este cel mai adeseafinalitatea, în funcţie de care sunt alese toate celelalte componente ale procesului

instructiv educativ.

 Argumentele psiho-pedagogice în favoarea predãrii integrate sunt multiple:

• în planul profunzimii şi trãiniciei cunoştinţelor dobândite printr-o astfel de abordare,

 plusul calitativ este evident: cei care învaţã identificã mai uşor relaţiile dintre idei şi

concepte, dintre temele abordate în şcoalã şi cele din afara ei;

• baza integratã a cunoaşterii conduce la o mai rapidã reactivare a informaţiilor;• în planul relaţiilor interpersonale, activitatea integratã încurajeazã comunicarea şi

rezolvarea

sarcinilor de lucru prin cooperare;

• elevii devin mai angajaţi şi mai responsabili în procesul învăţării (activitatea integratã

 promoveazã atitudini pozitive);

• cadrul didactic devine un „facilitator”, mai mult decât o sursã de informaţii;

• abordarea integratã a curriculum-ului implicã abilitatea metodologicã a cadrelor 

didactice pentru integrarea curricularã, realizarea unei coordonãri corecte între temele

abordate din perspectiva integratã şi temele abordate clasic, stabilirea modalitãţilor de

evaluare a performanţelor individuale, mai ales în situaţia învãţãrii prin cooperare,

acomodarea corectã a

 proiectelor şi abordãrii pe teme într-o schemã orarã coerentã;

Page 12: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 12/59

• învãţarea într-o manierã cât mai fireascã, naturalã pe de o parte şi, pe de altã parte,

învãţarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie sã coexiste în

curriculum-ul integrat;

• parametrii structurii curriculare integrate pot fi: conceptele transmise, deprinderile,

abilitãţile formate şi aplicaţiile realizate.

Din punct de vedere curricular, integrarea înseamnă organizarea, punerea în

relaţie a disciplinelor şcolare, cu scopul de a evita izolarea lor tradiţională; integrarea mai

înseamnă şi „procesul şi rezultatul procesului prin care elevul interpretează materia care îi

este transmisă pornind de la experienţa sa de viaţă şi de la cunoştinţele pe care deja şi le-a

însuşit”.

Termenul de curriculum integrat sau de instruire integrată se referă la o anumită

modalitate de predare, de organizare şi planificare a instruirii care produce ointerrelaţionare a disciplinelor sau a obiectelor de studiu, astfel încât vine în întâmpinarea

nevoilor de dezvoltare ale elevilor, ajută la crearea de conexiuni între ceea ce învaţă

elevii şi experienţele lor prezente şi trecute.

La nivelul curriculum-ului, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare de

convergenţă între cunoştinţele, deprinderile, competenţele, atitudinile şi valorile care îşi

au bazele în interiorul unor discipline şcolare distincte.

În funcţie de ce anume integrăm (cunoştinţe, deprinderi, competenţe, valori,atitudini, metodologii de lucru) şi cât de mult integrăm putem distinge câteva niveluri în

abordarea integrată a curriculum-ului: monodisciplinaritatea, multidisciplinaritatea,

interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea.

Integrarea este, aşadar, un proces divers şi complex, care merge progresiv de la

modelul clasic disciplinar până la disoluţia totală a barierelor disciplinare – 

transdisciplinaritatea.

2 a.Niveluri ale integrării curriculare

Integrarea are mai multe niveluri ; aceste niveluri, descrise mai jos, pot fi privite

ca paşi spre transdisciplinaritate.

Page 13: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 13/59

Monodisciplinaritatea este centrată pe obiectele de studiu independente, pe

specialitatea acestora, promovând supremaţia disciplinelor formale. Elementele de

integrare pot să apară încă de la acest nivel intradisciplinar, în cel puţin două moduri:

-inserţie a unui fragment în structura unei discipline (în conţinutul unui obiect de

studiu este inserat un fragment care are rolul de ajuta la clarificarea unei teme sau care

aduce informaţii noi despre problema investigată). Un exemplu îl poate constitui

introducerea, la literatura română, a unui fragment din proza lui George Topârceanu,

 pentru o cât mai bună clarificare a problematicii stilului la autorul menţionat.

-armonizare a unor fragment independente (aparent) din cadrul unui obiect de

studiu pentru a permite mai buna rezolvare a unor probleme, pentru înţelegerea cât mai

completă a unui subiect sau pentru dezvoltarea anumitor capacităţi şi atitudini.De

exemplu, la o disciplină cum este istoria, se pot armoniza conţinuturile legate de studiereadiferitelor revoluţii pentru a le clarifica tipologia, în funcţie de forţele motrice care au

generat astfel de evenimente. Armonizarea predării unor teme precum “Circuitul apei în

natura”, “Poluarea factorilor de mediu” sau “ Apele curgătoare” la geografie poate

sprijini conştientizarea problemelor ecologice legate de poluarea apei şi dezvoltarea unor 

atitudini adecvate în acest sens.

Integrarea curriculumului la nivelul disciplinei poate aduce o serie de avantaje

 pentru procesul de instruire:• creşterea relevanţei predării prin îmbogăţirea activităţilor de învăţare şi stimularea

realizării de legături între conţinuturi

• creşterea eficienţei învăţării, prin sprijinul adus de elementele “externe” ( inserţie)

sau de armonizări interne.

Pluridisciplinaritatea (multidisciplinaritatea) se referă la situaţia în care o temă

aparţinând unui anumit domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor 

discipline, acestea din urmă menţinându-şi nealterată structura şi rămânând independente

unele în raport cu celelalte.

Obiectele de studiu contribuie, fiecare în funcţie de propriul specific, la

clarificarea temei investigate. La acest nivel vorbim de o corelare a demersurilor mai

multor discipline în vederea clarificării unei probleme din mai multe unghiuri de

Page 14: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 14/59

vedere.Un bun exemplu în acest sens îl constituie problematica clonării, tratată de regulă

în studiile de genetică dar la fel de relevantă de studiat în perspectiva eticii, psihologiei,

 politologiei, chimiei etc.Un alt exemplu ar fi tema/problema ploilor acide, un fenomen

 pentru a cărui lămurire se pot corela eforturile unor discipline precum fizica, chimia,

geografia, ecologia, tehnologiile.

Se pot distinge două moduri de integrare , în funcţie de tipul disciplinelor ce intră

în relaţie la acest nivel:

• integrarea complementară: atunci când corelaţiile se realizează între discipline

înrudite, complementare, cum ar fi disciplinele socioumane sau, disciplinele

încadrate în aceeaşi arie curriculară. Conceptul de democraţie  poate fi investigat

din perspective unor discipline precum educaţia civică, etica, istoria.

• integrarea paralelă: atunci când corelaţiile se realizează între discipline care nu

se află în vecinătate epistemologică şi nu fac parte din acelaşi grup de discipline

şcolare. Exemplul de mai sus , cu ploile acide este relevant în acest sens.

Printre avantajele  potenţiale de care se poate bucura integrarea curriculară situată la

acest nivel, se pot menţiona:

• Facilitează realizarea de către elevi a unor legături între conţinuturile

diverselor discipline;

• Contribuie la o mai bună explicare sau înţelegere a unor teme/probleme carenu pot fi lămurite integral în cadrul stric al uneia sau alteia dintre discipline

Interdisciplinaritatea. Dacă în cazul pluridisciplinarităţii vorbim de o „corelare”

a eforturilor şi potenţialităţilor diferitelor discipline pentru a oferi o perspectivă cât mai

completă asupra obiectului investigat, interdisciplinaritatea presupune o intersectare a

diferitelor arii disciplinare, în urma acestei intersectări putând lua naştere noi obiecte de

studiu.De cele mai multe ori, nucleul acestor „hibrizi”-care pot căpăta un caracter 

instituţionalizat-se află între disciplinele formale; noile obiecte de studiu vin să acopere

aşa-numitele “pete albe” de pe harta cunoaşterii- exemplu: fizică + chimie = chimia

fizică; psihologie + drept = psihologie juridică.

În abordarea interdisciplinară încep să fie ignorate limitele stricte ale

disciplinelor, căutându-se teme comune diferitelor obiecte de studiu, care pot duce la

Page 15: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 15/59

realizarea obiectivelor de învăţare de grad mai înalt; între acestea se numără şi

capacităţile metacognitive, cum ar fi luarea de decizii, rezolvarea de probleme, însuşirea

metodelor şi tehnicilor de învăţare eficientă etc.

Considerând că interdisciplinaritatea are ca principal fundament în transferul

metodelor dintr-o disciplină într-alta, B. Nicolescu (1997) vorbeşte de trei grade de

interdisciplinaritate:

* un grad aplicativ: în urma transferului de metode rezultă aplicaţii practice concrete;

* un grad epistemologic: în urma asimilării de metode din alte domenii, în cadrul

disciplinei respective se iniţiază analize profitabile privind propria sa epistemologie;

* un grad generator de noi discipline: transferul de metode între două sau mai multe

discipline conduce la apariţia unui domeniu autonom.

Inventarierea posibilelor  avantaje ale nivelului interdisciplinar de integrare acurriculumului nu poate omite elemente cum ar fi:

• Încurajarea colaborării directe şi a schimbului între specialişti care provin din

discipline diferite, contribuind la fertilizarea reciprocă şi la instituirea unui

caracter deschis al cercetării, al practicilor sociale şi al curriculumului şcolar;

• Contribuţia la crearea unor structuri mentale şi acţional-comportamentale flexibile

şi integrate, cu mare potenţial de transfer şi adaptare;

• Sprijinirea elevilor în realizarea unei învăţări durabile şi cu sens, prininteracţiunile permanente între discipline şi prin relevanţa explicită a

competenţelor formate în raport cu nevoile personale, sociale şi profesionale.

Transdisciplinaritatea – reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculum-

ului, mergând adesea până la  fuziune. Fuziunea este, aşadar, faza cea mai complexă şi

mai radicală a integrării.Abordarea de tip transdisciplinar tinde către o

„decompartimentare” completă a obiectelor de studiu implicate. Fuziunea cunoştinţelor 

(„cunoaşterilor”) specifice diferitelor discipline conduce la emergenţa unor câmpuri de

investigaţie , la dezvoltarea unor proiecte integrate sau chiar la conceperea unor programe

de cercetare conforme noii paradigme.

Transdisciplinaritatea este descrisă ca o formă de întrepătrundere a mai multor 

discipline şi de coordonare a cercetărilor, astfel încât să poată conduce, în timp, prin

Page 16: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 16/59

specializare, la apariţia unui nou areal de cunoaştere. În contextul învăţării şcolare,

abordarea transdisciplinară se face cel mai adesea din perspectiva unei noi teme de

studiu.

Transdisciplinaritatea fundamentează învăţarea pe realitate, favorizează viziunea

globală, transferul de cunoştinte în contexte diverse, dar introdusă excesiv prezintă

 pericolul acumulării de lacune, al lipsei de rigoare şi de profunzime în cunoaştere.

Activităţile transdisciplinare sunt activităţi care abordează o temă generală din

 perspectiva mai multor arii curriculare, construind o imagine cât mai completă a temei

respective. Este tipul de activitate unde cunoştinţele şi capacităţile sunt transferate de la o

arie curriculară la alta. Prin intermediul acestor activităţi se urmăreşte atingerea

obiectivelor tuturor ariilor curriculare într-un context integrat.

Diferenţa între unitatea de învăţare şi activitatea tematică este aceea că o unitatede învăţare urmăreşte atingerea obiectivelor de referinţă ale unei discipline, pe când

activitatea tematică combină obiectivele de referinţă ale mai multor arii curriculare.

Introducerea temelor integrate transcurriculare este posibilă sub diferite forme,

atât la nivelul curriculum-ului nucleu cât şi în cadrul curriculum-ului decis de şcoală.

Transdisciplinaritatea reprezintă „punerea în act” a unei axiomatici comune

 pentru ansamblu de discipline. Prin gradul său de complexitate, abordarea

transdisciplinară le înglobează pe cele anterioare, propunând un demers bazat pedinamica şi interacţiunea a patru niveluri de intervenţie educativă: disciplinar,

 pluridisciplinar, interdisciplinar şi transdisciplinar. Trebuie subliniat faptul că

recunoaşterea caracterului distinct al abordărilor menţionate nu implică ignorarea

caracterului lor profund complementar. Pentru a folosi o metaforă a unui autor cunoscut

în domeniu, vom spune că „disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea

şi transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc al cunoaşterii”.(B.

 Nicolescu, 1997).

Abordarea integrată a curriculumului specifică transdisciplinarităţii este centrată

 pe “viaţa reală”, pe problemele importante, semnificative, aşa cum apar ele în context

contemporan şi aşa cum afectează vieţile oamenilor. Competenţele şi conţinuturile se

integrează în jurul unor probleme, iar întrebarea ce orientează demersul transdisciplinar 

este : « Cum îi putem învăţa pe elevi să fie buni cetăţeni în viitor ? » Achiziţiile învăţării

Page 17: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 17/59

îşi dobândesc sensul şi valoarea doar prin contribuţia lor la succesul personal, social şi

 profesional al tinerilor.

Abordarea transdisciplinară plasează procesele individuale de învăţare ale

elevilor, nevoile, interesele şi caracteristicile acestora în centrul experienţelor de învăţare.

Se produce o responsabilizare a elevilor în raport cu propria învăţare.

Louis D’ Hainaut distinge, în plan curricular, între transdisciplinaritatea

instrumentală şi cea comportamentală:

-transdisciplinaritatea instrumentală urmăreşte să-i furnizeze elevului metode de muncă

intelectuală transferabile la situaţii noi cu care acesta se confruntă; ea este orientată mai

mult către rezolvarea anumitor probleme, decât pe achiziţia de cunoaştere „de dragul

cunoaşterii”.

-transdisciplinaritatea comportamentală intenţionează, după cum sublinia D’ Hainaut, săajute elevul „să-şi organizeze fiecare dintre demersurile sale în situaţii diverse”. Acest tip

de abordare se focalizează pe activitatea subiectului care învaţă; ţinând seama de

 psihologia procesului de învăţare, transdisciplinaritatea comportamentală se situează

 permanent într-o strânsă legătură cu situaţiile de viaţă semnificative (care au sens) pentru

cel ce învaţă. Considerându-se că deschide calea către atingerea unui nivel epistemologic

superior, transidisciplinaritatea a fost ridicată la rangul de „nouă viziune asupra lumii”.

Această „etichetare” îşi are sursa în convingerea că domeniul de pertinenţă altransdisciplinarităţii este singurul capabil să conducă la înţelegerea şi soluţionarea

multiplelor şi complexelor provocări ale lumii prezente.

Demersurile pe care le propune D’Hainaut au un caracter global, situându-se între

obiective macrostructurale şi obiective microstructurale; nu au un caracter operaţional,

dar constituie o etapă spre operaţionalizarea finalităţilor.

Demersuri DisciplineA B C D E F G H

A comunica ( recepţie)A comunica ( emisie)A reacţiona la mediul înconjurător A traduce

Page 18: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 18/59

A se adaptaA prevedeaA învăţaA decideA alege

A apreciaA examina acţiuneaA acţionaA aplicaA rezolva problemeA creaA transformaA organiza, a conduceA explicaA abstrageA dovedi

Tabelul poate fi parcurs orizontal, vertical sau transversal. Perspectiva

transdiciplinară orizontală constă în abordarea curriculum-ului printr-un demers ce trece

 prin situaţiile cele mai variate, împrumutate de la multiple cadre sau discipline. Elevul

trebuie să înveţe să comunice, de exemplu, şi la limba şi literatura română, dar şi la

istorie, geografie, ştiinţe etc.

În abordarea verticală se încearcă să se găsească în disciplinele considerate în

mod independent ocaziile şi, situaţiile în care să se exerseze diferitele demersuri propuse.Într-o structură tradiţională a învăţământului, un specialist al unei materii şi un pedagog

 pot căuta împreună ce program să propună elevului pentru ca el să exerseze în interiorul

disciplinei considerate evantaiul cel mai larg de demersuri. În acestă optică, disciplina

 joacă rolul de cadru şi structură pentru alegerea, ordonarea şi legătura între situaţii.

În sfârşit, se poate concepe un învăţământ care ar pleca de la situaţii

 pluridisciplinare constituind ocazii alese cu grijă pentru a indica demersurile intelectuale

şi afective, precum şi pentru a familiariza pe elev cu disciplinele respective. În această

 perspectivă transdisciplinară tematică rolul disciplinelor este secundar: ele constituie doar 

rezervoare de concepte şi de principii şi nu mai sunt cadre organizatoare.

 Integrarea orizontală reuneşte într-un ansamblul coerent două sau mai multe

obiect de studiu aparţinând unor domenii(sau arii curriculare) diferite.Un exemplu îl

Page 19: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 19/59

constituie integrarea geografiei, biologiei, chimiei, ecologiei, educaţiei civice etc., în

studierea unei teme care se poate numi „Educaţia pentru mediul înconjurător”.

 Integrarea verticală reuşeşte într-un ansamblu coerent două sau mai multe

obiecte de studiu aparţinând aceluiaşi domeniu (arie curriculară)(ex.: „ştiinţe socio-

umane”). Un exemplu clar în acest sens îl oferă integrarea istoriei, educaţiei civice,

filosofiei etc.,într-o temă intitulată „Educaţia pentru drepturile omului”.

Fiecare variantă îşi are virtuţile şi slăbiciunile sale. În abordarea transdisciplinară

orizontală se desfiinţează compartimentările şi se favorizează transferul, totuşi schema

organizatoare este arbitrară , deaoarece sensul şi natura demersurilor intelectuale şi

afective sunt foarte legate de natura situaţiei care le exercită. De aici, rezultă că o aceeaşi

serie, deşi etichetată cu aceeaşi denumire , conţine activităţi foarte diferite. Astfel, a

 judeca sau a crea sunt activităţi foarte diferite , după cum este vorba de artă , dematematică sau de ştiinţe. Această obiecţie se poate atenua dacă disciplinelor li se

substituie cadrele de viaţă şi rolurile, dar ea nu-şi pierde în întregime valoarea deoarece

este destul de evident că unele discipline implică mai mult decât altele anumite demersuri

şi influenţează puternic sensul demersurilor.

Abordarea transdisciplinară verticală este o revoluţie blândă, în sensul că, deşi

deplasează în mod fundamental punctul de focalizare al educaţiei, ea nu schimbă radical

cadrul acţiunii educative, nici structurile şcolare. Această blândeţe poate servi uneitransformări a aparenţelor fără o schimbare reală. Cu toate acestea, abordarea

transdiciplinară verticală prezintă avantajul de a putea să se sprijine pe structuri ( cele ale

disciplinelor) care sunt ghiduri practice, dacă se consimte a nu le urma orbeşte.

Perspectiva intradisciplinară verticală se aplică bine la o formare specializată, de tip

 profesional de exemplu. Ea prezintă două incoveniente: este perfect compatibilă cu

devotamentul pentru disciplină, în plus ea rămâne compartimentată şi nu favorizează

transferurile; nu pentru faptul că s-a învăţat a judeca bine în matematică , se va putea

 judeca mai bine în problemele sociale şi invers.

Perspectiva trandisciplinară tematică prezintă avantajul şi inconvenientul de a

 permite o libertate totală faţă de disciplină. Învăţământul poate fi centrat pe probleme ce

interesează persoana care urmează a fi formată. Ea prezintă şi un incovenient , întrucât

această independenţă faţă de discipline ar putea duce la separarea educaţiei profesionale

Page 20: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 20/59

de educaţia generală mai mult decât este ea astăzi, prima riscând să devină un învăţământ

exclusiv intradisciplinar, iar a doua un mozaic sociocultural.

Soluţia ar fi de a nu refuza nici un aport şi de a nu te lăsa închis în nici o dogmă.

Variantele se pot combina, urmând când o perspectivă tematică, când o abordare

transdisciplinară verticală; plecând de la situaţii pluridisciplinare pentru a produce

sensibilizarea faţă de unele probleme , pentru a familiariza cu realitatea sau pentru a

deprinde pe cineva să rezolve probleme în toată complexitatea lor.

Sinteză

Disciplinele formale clasice îşi pierd capacitatea de a dicta modul de derulare a

instruirii şi modul de proiectare curriculară. Cunoaşterea pe care o dobândeşte individul

este situată într-un anumit context social, economic, politic şi cultural.Cele trei abordări pot fi privite ca stadii ale integrării curriculumului şi ca etape în

 proiectarea de curriculum integrat. Se merge progresiv de la varianta cea mai apropiată de

modelul disciplinar, până la disoluţia totală a barierelor disciplinare.

Tipul de abordare Obiectul

integrării

Strategia didactică Focalizarea

procesuluiMultidisciplinară Conţinuturi,

cunoştinţe.

Predarea/învăţarea

tematică

Se fac conexiuni

între conţinuturiInterdisciplinară Competenţe de

 bază, generale.

Predarea/învăţarea

 bazată pe probleme

Se formează şi se

 perfecţionează

competenţe

transferabileTransdisciplinară Probleme ale vieţii

reale situate în

contexte culturale,

valori, atitudini.

Predarea/ învăţarea

 bazată pe proiect

Se propun soluţii/ se

rezolvă probleme

ale lumii reale, cu

impact social, se

dezvoltă

competenţe pentru

viaţă.

Page 21: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 21/59

Utilizarea la clasă a uneia sau alteia dintre abordări trebuie să ţină seama şi de

caracterul progresiv al acestora, din punctul de vedere al nivelului de integrare şi al

demersului de proiectare curriculară, dar şi de scopurile urmărite în procesul de învăţare.

În finalul abordării nivelurilor de integrare curriculară, se impune o observaţie:

distincţiile de mai sus se susţin din punct de vedere metodologic, dar, de mai multe ori,

mai ales în planul cercetării ştiinţifice concrete sau al practicii educaţionale, limitele

dintre ele devin difuze. Dacă vorbim despre ipostaze ale integrării, este firesc ca liniile de

demarcaţie dintre ele să fie mobile şi premeabile. Integrarea este un proces dinamic, ce se

 poate „mişca” cu uşurinţă de la un nivel la altul, de la o treaptă la alta a continuumului.

2. b Argumente pentru abordarea integrată a curricumului

În urma unor cercetări, M. Lipson ( 1993, p.252-264) a juns la următoarelerezultate care subliniază efectele pozitive ale integrării curriculare:

• Curriculum-ul integrat îi ajută pe elevi să-şi aplice deprinderile;

• O bază integrată a cunoaşterii conduce către o mai rapidă configurare a

informaţiilor, în funcţie de nevoi;

• Perspectivele multiple conduc către o bază mai integrată a cunoaşterii;

• Curriculum-ul integrat încurajează profunzimea învăţării şi aria mai largă de

exprimare a acestui proces;

• Curriculum-ul integrat promovează valori şi atitudini pozitive la elevi;

• Curriculum-ul integrat furnizează timp suficient pentru „explorarea” de calitate a

curriculum-ului.

Dintr-o perspectivă mai largă, putem spune că introducerea elementelor de

curriculum integrat este profitabilă deoarece acestea:

• Răspund necesităţilor (provocărilor) societăţii actuale;

• Stimulează rolul activ al elevului ca organizator al propriei structuri a cunoaşterii;

• Sunt în concordanţă cu noile orientări din epistemologie şi din ştiinţele cogniţiei;

• Permit flexibilizarea curriculum-ului( contribuie la descentralizarea curriculară

 prin posibilitatea dezvoltării unor părţi semnificative ale curriculum-ului la nivel

local);

Page 22: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 22/59

• Permit relaţionarea cu experienţele şi evenimentele curente şi semnificative din

viaţa elevului.

Un alt set convingător de argumente este oferit de K. Bergstrom(  În John H. Clarke,

 Interdisciplinary High School Teaching, Allyn&Bacon, 1997, p.23):

•  Asigură condiţii optime de dezvoltare pentru toţi elevii: învăţarea mai bogată şi

mai semnificativă implică într-o mai mare măsură elevii, fiecare având

 posibilitatea să se raporteze individual la ceea ce învaţă. Se oferă oportunităţi de

dezvoltare pentru o diversitate de stiluri de învăţare, de inteligenţe şi de abilităţi.

•  Promovează colaborarea: colaborarea are loc atât între profesori, care proiectează

şi derulează în echipă activităţile interdisciplinare, cât şi între elevi, prin utilizarea

unor srategii didactice axate pe participarea elevilor la procesul de învăţare

(predarea/învăţarea tematică, predarea/învăţarea bazată pe probleme,

 predarea/învăţarea bazată pe proiect).

•  Reflectă lumea reală, care este interactivă: se produce o creştere a interesului şi a

motivaţiei pentru învăţare , deaorece este evident caracterul semnificativ al

achiziţiilor învăţării în raport cu viaţa cotidiană; posibilitatea transferului din plan

cognitiv în plan acţional-comportamental stimulează participarea şi succesul în

învăţare.

• Creează conexiuni între discipline: legăturile dintre diversele cunoştinţe şi

competenţe devin evidente; se evită rigiditatea şi unilateralitatea în gândire, în

favoarea unei gândiri flexibile şi dinamice, capabile să producă cele mai bune

soluţii şi să ia cele mai bune decizii în funcţie de context.

•  Implică comunitatea: resursele diverse la care face apel predarea/învăţarea

integrată oferă posibilitatea valorificării resurselor comunitare pentru dezvoltarea

şcolară; participarea părinţilor şi deschiderea şcolii către mediul social şi cultural

al comunităţii din care face parte sunt principii de bază ale proiectelor integrate.

Page 23: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 23/59

2. c. Modele structurale ale integrării curriculumului

R. Fogarty( 1991) şi H. H. Jacobs (1989) au pus bazele a zece trepte/modele de

 proiectare integrată a curricumului. În tabelul de mai jos se va încerca o prezentare

sintetică a acestora.Denumire Descriere Avantaje Dezavantaje1.Curriculum

fragmentat

Discipline

separate, disctincte,

fiecare este

concentrată asupra

 propriului obiect şi

lucrează exclusiv

cu propriile metode

Viziune clară

asupra fiecărei

discipline;

conformitate cu

„norma”.

-Conexiunile nu

sunt clare pentru

elevi;

-Capacitatea de

transferare a

achiziţiilor învăţării

este redusă;

-Au loc suprapuneri

între conţinuturi şi

deprinderi ;

-Cantitate mare de

efort pentru elev .2.Curriculum

conectat

Integrare

intradisciplinarăexplicită între teme

şi concepte

-Elevii pot avea o

viziune deansamblu în

interiorul

disciplinei;

-Favorizează

construcţia unor 

-Disciplinele rămân

separate;-Nu se creează

oportunităţi de

învăţare de tip

croos-curricular 

Page 24: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 24/59

structuri cognitive

şi transferul de idei3.Curriculum„conic” Focalizarea pe mai

multe tipuri de

competenţe în

cadrul aceleiaşi arii

disciplinare

-O singură

lecţie/unitate de

învăţare poate avea

contribuţii la

dezvoltarea unor 

dimensiuni diferite

ale personalităţii;

-Un singur cadru

didactic poate

integracurriculumul.

-Dificultăţi în

reperarea

 priorităţilor 

conceptuale de către

elevi;

-Poate deruta elevii

dacă nu este

organizată bine

activitatea de

învăţare.

4. Curriculum

secvenţial/ în

succesiune

Ideile similare sunt

 predate în

conexiune, chiar 

dacă disciplinele

sunt separate.

-Cadrele didactice

decid asupra

conţinuturilor;

-Învăţarea devine

mai semnificativă,

iar achiziţiile

durabile

-Cadrul didactic nu

mai are autonomie

în

 planificare( trebuie

să se coreleze cu

ceilalţi colegi);

-Colaborarea şiflexibilitatea

 personală şi

organizaţională sunt

absolut necesare.5.Curriculumul

comun/”împărtăşit”

Sunt identificate

 punctele comune

între două

discipline, după

care planificarea şi

 predarea se fac

împreună

-Un prim pas către

integrarea deplină

la nivelul mai

multor discipline;

-Facilitează

înţelegerea şi

învăţarea

conceptelor.

-Timp alocat pentru

 planificare;

-Încredere/lucru în

echipă şi

angajament din

 partea ambilor 

 parteneri.

Page 25: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 25/59

6.Curriculum

ramificat

O anumită temă

este folosită ca

 principiu

organizator al

instruirii în cadrul

mai multor 

discipline( instruire

tematică)

-Temele interesante

sporesc motivaşia

elevilor pentru

învăţare;

-Se promovează

colaborarea dintre

discipline din arii

diverse;

-Uşurinţă în

realizarea

conexiunilor 

-„Sacrificarea”

 primatului

disciplinar;

-Necesită un demers

continuu de

 planificare şi

 proiectare;

-Pericolul impunerii

unor teme

nerelevante pentru

elevi;

-Focalizareaexcesivă pe

activităţile de

învăţare.7.Curriculum

„înlănţuit”

Abordare

metacurriculară

care pune în prin

 plan competenţele

transversale şi le

abordează de-a

lungul tuturor 

disciplinelor.

-Elevii învaţă cum

să înveţe;

-Nu dizolvă

structurile

disciplinare;

-Elevii transferă

gândirea în

competenţe pentru

viaţă

-Pericolul încărcării

curriculumului

disciplinar;

-Abordare statică a

disciplinelor;

-Presupune o

viziune comună

asupra

competenţelor 

transversale

urmărite

8.Curriculumintegrat

Modelul integratautentic ce elimină

suprapunerile

disciplinare prin

crearea unor 

 priorităţi comune

-Elevul recunoaşteuşor conexiunile şi

le utilizează;

-Creşte motivaţia

 pentru învăţare.

-Model mai dificilde implementat;

-Competenţe solide

din partea cadrelor 

didactice;

-Restructurarea

Page 26: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 26/59

de dezvoltare a

cunoştinţelor,

competenţelor şi

atitudinilor.

orarelor şcolare

tradiţionale;

9.Curriculum „în

imersiune” asimilat

-Disciplinele devin

o parte a

„lentilelor” prin

care elevul priveşte

învăţarea;

-Interesul sau

focalizarea elevului

în învăţare flitreazăîntregul conţinut,

acesta fiind

asimilat şi

acomodat

experienţelor 

anterioare.

-Integrarea

curriculumului se

 produce le nivelul

structurilor mentale

ale elevului;

Conştientizarea

 procesului de către

elev şi decizia proprie asupra

conţinutului şi

formei integrării.

-Pericolul

focalizării prea

înguste;

-Încercarea

 prematură a acestui

model;

-Poate limita

 perspectiveleelevului.

10.Curriculum în

reţea

Elevul filtrează

experienţele deînvăţare prin ochii

expertului şi face

conexiuni interne

care conduc la

articularea unor 

reţele externe de

experţi îndomeniile

relaţionate.

-Abordarea

 proactivă aînvăţării, centrată

 pe autonomia şi

responsabilitatea

elevului;

-Automotivare

datorată creşterii

conştiente aexpertizei

 personale;

-Rolul de mentor şi

consultant al

 profesorului.

-Este uşor de căzut

în capcanasupraaglomerării;

-Riscul multiplicării

 proiectelor;

-Împrăştierea

intereselor şi a

eforturilor şi, de

aici, lipsa deconsistenţă din

 perspectiva

achiziţiilor finale.

Page 27: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 27/59

Aceste opţiuni referitoare la modul de integrare structurală a curriculumului se pot

dovedi valoroase atât din perspectivă conceptuală, pentru o mai bună înţelegere a

 procesului de integrare şi a variantelor sale, dar şi din perspectivă metodologică, cu

referire directă la procesul “tehnic” de proiectare a curriculumului.

2.d. Patru modele structurale de integrare a temelor transdisciplinare în

curriculum

Transdiciplinarul reprezintă o nouă modalitate de proiectare a curriculumului, dar 

şi de concepere a procesului de instruire în ansamblul său.Organizat de regulă pe teme integrate, acesta se constituie în modele polivalente,

în cadrul cărora importantă nu este selectarea unor obiective /conţinuturi furnizate de

diverse discipline, ci fuziunea acestora din urmă în vederea realizării unor obiective

complexe, funcţionând pe baza unor principii de tip osmotic.

Modalitatea concretă în care temele transdisciplinare pot pătrunde în curriculumul

naţional se încadrează în unul din cele patru modele prezentate de Lucian Ciolan în cartea

sadupă cum urmează:

1. Modelul infuziei presupune formularea unor obiective/ competenţe generale sau

definirea unor arii tematice având caracter transdiciplinar, comune pentru toate obiectele

de studiu cuprinse în planul de învăţământ sau pentru un grup de discipline , cum ar fi

cele care configurează o anumită arie curriculară. Obiectivele menţionate se constituie ca

 puncte de plecare în realizarea unor “decupaje curriculare” în cadrul disciplinelor.

Realizarea unor astfel de obiective se urmăreşte prin ansamblul tuturor materiilor 

din planul de învăţământ /arie curriculară, şi nu în cadrul unui obiect de studiu

independent sau al unui modul anume. Astfel, fiecare obiect de studiu contribuie, prin

 posibilităţile oferite de propriul specific, la conturarea temei de ansamblu şi a obiectivelor 

aferente.

Page 28: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 28/59

TTCC

D1 D2 D3 D4 D5

Exemple teme care se pot încadra în acestă categorie:

- calitatea vieţii

-educaţia pentru mediul înconjurător 

2. Modelul hibridării presupune atingerea unor obiective care, prin complexitatea

lor şi prin specificul integrat, necesită constituirea unui (sub)domeniu independent

(hibrid). Acest model este viabil pentru temele transdisciplinare are căror scopuri nu pot

fi realizate în cadrul obiectelor de studiu existente; de aceea devine necesară articulareaunei zone transdisciplinare între disciplinele formale.

Iată câteva exemple posibile de astfel de teme introduse în curriculum oficial din

diferite ţări:

-igienă şi sănătate sau educaţie pentru sănătate

-educaţie casnică

-educaţie rutieră

-educaţie antreprenorială

 

În conformitate cu acest model, temele transdisciplinare pot fi inserate în

curriculumul oficial sub forma unor obiecte separate de studiu sau prin intermediul

 proiectelor integrate. Aici se ridică o serie de probleme ce ţin de legisşaţia şcolară, de

orientareapoliticii curriculare.

3.Modelul satelizării este unul de esenţă multidisciplinară, în care o temă

importantă din cadrul unei discipline este deschisă pentru o abordare integrată de tip

multiperspectivă, cu contribuţii din partea altor discipline relevante, ce se transformă

temporar în sateliţi ai disciplinei principale.

TCC

TCC

Page 29: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 29/59

Structura disciplinară rămâne importantă, dar în proiectarea şi dezvoltarea

curriculumului se ţine seama de astfel de corelaţii, punându-se în valoare conexiunile

dintre conţinuturi. Tema transdisciplinară se articulează în jurul unui segment al

disciplinei principale, care are capacitatea de a polariza conţinuturi “vecine”,

interelaţionate din alte discipline.

D1 D2

D3 D4

4. Modelul inserţiei  presupune apariţia şi introducerea în curriculumul şcolar a

unor teme nedisciplinare sau care, în principiu, nu pot fi direct încadrate ori alocate ca

 provenienţă către disciplinele clasice studiate în şcoală. Sărăcia ar putea fi o astfel de

temă; a alta, actuală pentru elevii de la noi, ar fi  Europa. Durata şi complexitatea unor 

astfel de teme vor fi stabilite în funcţie de modelul de curriculum , de politicile

educaţionale naţionale şi locale, de flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar, de

nevoile şi interesele concrete identificate la un moment dat.

De asemenea, astfel de teme pot lua diverse forme: obiecte de studiu obligatorii

sau opţionale, module în cadrul unor pachete care urmăresc formarea unor competenţe

determinate , proiecte integrate.

Introducerea unor astfel de teme în curriculumul naţional poate avea mai multe

surse:•  priorităţi ale politicii educaţionale la nivel naţional

•  propuneri ale unor grupuri de interese

• nevoi sociale globale identificate

• nevoi specifice contextului local

TCCC

TCC

Curriculumnaţional

Page 30: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 30/59

• cerinţe speciale ale unui angajator( mai ales în cazul învăţământului profesional şi

tehnic)

Un exemplu ar putea fi educaţia pentru mass-media.

Toate cele patru modele prezentate trebuie înţelese din perspectiva unor strategii

alternative şi complementare de permeabilizare a curriculumului, de flexibilizare şi

deschidere interdisciplinară a cestuia prin intermediul temelor transdisciplinare.

3. REPERE METODOLOGICE PRIVIND PROMOVAREA

TRANSDISCIPLINARITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT

3. a. Premise psihopedagogice

Pasul următor în problematica transdisciplinarităţii îl constituie trecerea de la

dezbateri teoretice la acţiuni practice de promovare consecventă, coerentă şi sistematică a

acestui principiu de reformă a conţinuturilor învăţământului. În acest efort complex,

factorii de decizie şi educatorii au nevoie de repere metodologice cât mai clare.

Mihai Stanciu în „ Reforma conţinuturilor învăţământului” a punctat câteva

 premise psihopedagogice :

• Promovarea transdisciplinarităţii în învăţământ nu anulează disciplinele, acestea

fiind demersuri complementare.• Transdisciplinaritatea nu constituie un panaceu pentru toate problemele cu care se

confruntă şcoala. Ea trebuie corelată cu alte principii sau inovaţii: educaţia

 permanentă, proiectarea curriculum-ului în echipă, predarea-învăţarea centrată pe

elev, învăţarea în grupe mici, predarea-învăţarea în echipă, promovarea metodelor 

activ-participative.

• Trecerea de la conexiuni transdisciplinare spontane şi obligatorii( înscrise în

 programele şcolare) la conexiuni elaborate şi sistematice, mai bine valorificate din

 punct de vedere instructiv şi formativ-educativ.

• Evitarea oricărei forme de dogmatism transdisciplinar, a nu forţa nota acolo unde

nu este posibil şi nici necesar.

• A conştientiza şi valorifica toate punctele de intrare, modalităţile de promovare a

transdisciplinarităţii în învăţământ.

Page 31: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 31/59

• A ţine cont de exigenţele psihologice ale nivelurilor de vârstă, de obiective

specifice diferitelor niveluri ale învăţământului, de exigenţele vieţii social – 

economice.

• A avea în vedere cuprinderea acestei problematici în formarea iniţială şi continuă

a educatorilor.

3. b. Introducerea temelor transdisciplinare în curriculumul oficial

În principiu, temele transdisciplinare pot fi introduse în curriculumul oficial al

şcolii în următoarele moduri:

• ca discipline separate

• în cadrul disciplinelor existente

• ca proiecte integrate

a) Introducerea temelor transdisciplinare ca disciplină separată rezolvă problema

abordărilor diferite date aceleiaşi teme în cadrul diverselor obiecte de studiu, dar este

necesară identificarea unui „spaţiu liber”în curriculum, care să fie atribuit noului obiect

de studiu. Introducerea unei noi discipline are şi o serie de implicaţii legale ( validarea sa

de către factorii de decizie). O altă problemă este aceea a selectării temelor care vor 

deveni noi obiecte de studiu în curriculumul şcolar( număr, criterii, argumente). Totodată,

introducerea unor noi discipline consumă din acel spaţiu prin intermediul căruia şcolile

îşi pot crea propriul profil sau afectează bugetul de timp al celorlalte discipline. De aceea,

reacţiile actorilor implicaţi nu vor fi întotdeauna favorabile. Din perspectiva dezvoltării

curriculare, se impune construirea unui nou curriculum; este vorba atât despre

dezvoltarea cadrului teoretic şi metodologic, cât şi despre materiale suport de tip

curricular pentru elevi, pentru profesori, pentru activităţile de formare profesională.

 b) Introducerea temelor transdisciplinare în cadrul obiectelor de studiu existente se poate face în cel puţin trei moduri:

1. Ca temă în cadrul disciplinei;

2. Context în interiorul disciplinei

3. Activităţi opţionale ale elevilor 

Page 32: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 32/59

1. Conform primei alternative, temei transdisciplinare îi este alocată o parte din

curriculumul unei discipline. În Olanda,  Educaţia pentru mediu se studiază, la nivelul

învăţământului secundar, în cadrul unor discipline cum ar fi biologia, geografia,

economia. Din perspectiva dezvoltării curriculare este important ca aceste teme să fie

identificate, iar locul lor în ansamblul curriculumului disciplinar să fie stabilit cu claritate.

( la nivel de obiective, conţinuturi).

2. Cea de-a doua posibilitate presupune abordarea disciplinei în cadrul anumitor 

contexte, aspecte ale realităţii sociale. În fizică, de exemplu, studiul forţelor devine mai

facil dacă are loc în contextul traficului. Aşadar, în cadrul temei Traficul, elevul are

oportunitatea să înveţe despre forţe, dar şi să afle diferite lucruri despre Circulaţia

rutieră.

3. Prin cea de-a treia modalitate se urmăreşte atingerea unor aspecte slabreprezentate în reglementările oficiale. Furnizarea unor materiale suplimentare care să

servească drept bază în desfăşurarea activităţilor opţionale poate contribui la completarea

manualelor.

c) Introducerea temelor transdisciplinare sub forma proiectelor integrate.

Distingem şi în acest caz între două posibilităţi:

1.Proiecte multiperspectivă2.Proiecte integrate

1. Varianta proiectelor „multiperspectivă” permite „infiltrarea” unor teme cross-

curriculare într-o structură organizaţională în care instruirea este centrată pe discipline.

Proiectele meţionate permit stabilirea unor legături strânse între disciplinele tradiţionale

şi temele transdisciplinare, fără a duce la o segmentare a acestora din urmă şi la o

dispersare a lor în interiorul obiectelor de stidiu.

2. Proiectele integrate conduc la abandonarea totală a organizării procesului de

învăţământ pe discipline. Derularea proiectului este determinată în cea mai mare parte de

conţinutul subiectului sau al problemei abordate şi de modul de organizare a procesului în

timp. Din acest ultim punct de vedere, varianta cea mai des întâlnită este cea a proiectelor 

săptămânale, centrate pe oportunităţile de învăţare oferite de situaţiile şi problemele vieţii

cotidiene.

Page 33: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 33/59

Încercând o recapitulare a analizelor anterioare, vom putea identifica o parte a

 problemelor fundamentale pe care trebuie să le avem în vedere atunci când abordăm

 problema integrării curriculare:

1. Locul de luare a deciziei cu privire la integrare:

a) Elevul

 b) Profesorul

c) Conceptorul de curriculum

d) Politica educaţională

2. Tipurile de demers:

a) monodisciplinar 

 b) multi- sau pluridisciplinar c) interdisciplinar 

d) transdisciplinar 

3. Modurile de integrare:

a) inserţie sau armonizare

 b) corelare

c) intersectared) fuziune

4. Grade de integrare:

a) parţială

 b) totală

5. Dimensiunile integrării

a) orizontală

 b) verticală

Page 34: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 34/59

III. METODOLOGIA DIDACTICĂ ÎN PERSPECTIVA

TRANSDISCIPLINARITĂŢII

1. Noi tendinţe în metodologia didacticãReforma curriculară presupune şi o reformă metodologicã deoarece metodologia

didactică este una din componentele cele mai receptive la nou şi modern. În cadrul unui

sistem de instruire, metodologia didactică trebuie să fie consonantă cu modificările şi

transformările celelorlalte componente ale curriculumului: finalităţile educaţiei,

conţinuturile învăţământului, strategiile de evaluare. Metodologia trebuie să fie în

concordanţă cu dinamica schimbărilor care au loc în cadrul procesului instructiv educativ.

Calitatea metodologiei didactice este asigurată prin flexibilitatea şi deschiderea acesteiafaţă de situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale învăţământului contemporan.

Perfecţionarea metodelor didactice presupune abordarea următoarelor probleme,

rezolvabile din perspectiva proiectării curriculare prin:

- integrarea metodelor la nivelul unor strategii pedagogice bazate pe acţiuni didactice de

comunicare cercetare-aplicare, apte să asigure diferenţierea şi autoreglarea instruirii;

- valorificarea tehnologiilor didactice de vârf, cum ar fi (instruirea asistată pe calculator,

softul pedagogic, la nivelul structurii de funcţionare a tuturor strategiilor didactice);

- angajarea problematizării la nivelul oricărei strategii didactice;

- adoptarea strategiilor, metodelor didactice la specificul fiecărui ciclu curricular (primar,

secundar, superior), la specificul fiecărui domeniu de cunoaştere (ştiinţe, socio-uman,

tehnologic), la specificul fiecărei trepte şi discipline de învăţământ.

Metodologia didactică trebuie sã fie mereu actualizată, schimbându-se în funcţie

de modificãrile şi transformările ce se produc în cadrul sistemului educaţional.

Principalele tendinţe şi orientări în dezvoltarea şi modernizarea metodologiei sunt:

134- îmbogăţirea şi diversificarea metodologiei didactice . Aceastã tendinţã vizează lărgirea

evantaiului metodologic prin elaborarea şi punerea în practică a noi metode şi procedee

de instruire. Profesorul nu poate rămâne cantonat la o metodã sau la un grup restrâns de

Page 35: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 35/59

metode, el tinde să-şi înscrie activitatea în exigenţele şi specificul finalităţii educaţionale

vizate;

- creşterea ponderii şi calităţii metodelor cu un grad sporit de activizare a elevilor, a

metodelor activ-participative, care să pună mai bine în valoare potenţialul intelectual, de

iniţiativã şi creativitate al elevilor şi, mai ales, să solicite, să activizeze şi să dezvolte

structurile cognitiv-operatorii şi energizant reglatorii ale personalităţii;

- amplificarea caracterului formativ al metodelor , care presupune elaborarea, adaptarea

şi utilizarea metodelor care să favorizeze, să stimuleze, să contribuie la formarea şi

dezvoltarea priceperilor, deprinderilor, capacităţilor, sistemului de valori, atitudinilor,

convingerilor, aspiraţiilor, individului;

- evitarea unor dominanţe metodologice şi promovarea, alternarea altor metode. Pornind

de la diversitatea trebuinţelor şi aspiraţiilor elevilor, a stadiilor de dezvoltare psihicã, avarietăţii contextelor de învăţare, a disponibilităţilor materiale etc., se impune renunţarea

la o metodã dominantă în favoarea unei varietăţi şi flexibilităţi metodologice.

- instrumentalizarea optimă şi eficientă a metodologiei prin încorporarea unor mijloace

de învăţământ noi, cu raport autentic în calitatea predării învăţării. În acest caz accentul

nu cade pe simpla adăugare de mijloace didactice tehnice, ci pe adaptarea,

redimensionarea, adecvarea lor la perspectiva şi intenţionalitatea metodologicã vizatã.

- folosirea metodelor activ-participative

. Un loc aparte în dezvoltarea metodologieiinstruirii în învăţământul românesc îl ocupã „strategia învăţării prin cooperare şi

dezvoltarea gândirii critice”, implemetatã prin intermediul Proiectului RWCT (Reading

and Writing for Critical Thinking – Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii

critice).

- reevaluarea şi revitalizarea metodelor „tradiţionale”. Contrar aparenţelor, în condiţiile

modernizării educaţiei, multe din metodele “tradiţionale” relevã încă autentice virtuţi

 pedagogice. Mai mult, ele pot fi optimizate, adaptate noilor cerinţe atât în sensul

restructurãrii sistemului de procedee utilizate, cât şi prin modificarea acestor configuraţii

ca urmare a încorporării unora noi. Practica şcolarã atestă că nici o metodă nu poate fi

utilizată ca o reţetă şi izolat, ci ca un ansamblu de procedee, acţiuni şi operaţii, care se

structurează, în funcţie de o serie de factori, într un grup de activităţi.

Page 36: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 36/59

2. Proiectarea unor structuri / teme transdisciplinare ( pentru elaborarea

 proiectului)

 I. Identificarea/selectarea temei

Primul pas în dezvoltarea unei teme transdisciplinare este cele al identificării unei probleme, care poate fi atacată cel mai bine în manieră integrată. Tema selectată joacă

rolul de organizator pentru demersul de proiectare curriculară.

De regulă, tema este apropiată de viaţa de zi cu zi a elevilor; ea reprezintă, o

 provocare cu implicaţii sociale şi face trimitere directă la formarea unor competenţe

transversale sau a unor valori şi atitudini.

Câteva condiţii/sugestii pentru a alege o temă potrivită :

• Să încurajeze elevii să se implice în alegerea temei

• Tema trebuie să fie o reflectare a intereselor grupului de elevi

• Tema trebuie să fie suficient de largă pentru a permite dezvoltarea unor activităţi

de învăţare diverse, în măsură să conducă la atingerea obiectivelor propuse.

• Tema trebuie să facă apel la cunoştinţele/competenţele/experienţele anterioare ale

elevului

• Trebuie să se asigure că elevii îndeplinesc precondiţiile necesare abordării

temei(achiziţii anterioare).

• Tema este relevantă pentru viaţa de zi cu zi a elevilor 

• Să se asigure că tema aleasă poate fi parcursă în timpul disponibil

• Să se asigure că dispun de materialele / resursele necesare

Un element care nu ar trebui neglijat în cadrul acestei etape este de a da un nume

temei selectate. Acesta ar trebui să fie adaptat nivelului de înţelegere al elevilor şi să fie

 provocator pentru aceştia. Denumirile “academice” sau “ştiinţifice” pot fi lăsate pentru

curriculumul disciplinar.

Pentru a ajunge la teme focalizate, se poate porni de la categorii tematice mai largi,

 precum:

-calitatea

-antreprenoriatul

-diversitatea culturală

Page 37: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 37/59

-viaţa personală

-natura etc.

 II. Identificarea asociaţiilor semnificative şi realizarea unei imagini globale asupra

temei

Un al doilea pas după identificarea temei relevante este cel al explorării sale din

 perspectiva diverselor câmpuri disciplinare. Acum pot fi identificate legăturile pe care

fiecare disciplină le poate avea cu tema pusă în discuţie. Elevii pot participa şi la această

etapă. Contribuţiile semnificative în acest context trebuie să vină din partea echipei

iniţiale de cadre didactice implicate în proiectul integrat. Scopul acestei etape este de a

avea o primă imagine asupra extensiunii tematice şi asupra persoanelor care ar trebui să

 participe la proiect.Se poate construi o structură, care poate fi reprezentată sub formă de roată/soare.

Fiecare câmp disciplinar sau arie curriculară implicată asociază conceptele sau

obiectivele/competenţele care pot fi explorate în cadrul temei propuse. Ulterior, dacă

harta este prea extinsă, se pot face opţiuni, în funcţie de scopurile propuse şi de intereseleelevilor.

Este necesară un fel de hartă conceptuală, prin intermediul căreia se stabilesc

structura de rezistenţă a temei şi configurarea unui model didactic. Aici se pot dovedi

importante:

Tema

Matematică şi ştiinţe

Om şi societateLimbă şi comunicare

Page 38: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 38/59

•  faptele şi informaţiile, care sunt date esenţiale, de bază, idei şi probleme

 punctuale, separate. Accesul şi apoi manipularea şi controlarea realităţii studiate

sunt procese facilitate de cunoştinţele şi informaţiile pe care le deţinem despre

acea realitate;

•  subiectele oferă un context mai larg pentru fapte şi informaţii disparate,

constituind o modalitate de organizare a acestora în clase şi categorii de

experienţe. Subiectele sunt moduri de grupare, clasificare sau atribuire a unor 

sensuri faptelor şi informaţiilor separate pe care le deţinem. Ele ne ajută să ne

decidem ce informaţii sunt importante pentru copii, în efortul de a-i ajuta să-şi

formeze categoriile mentale cu care operează adulţii atuni când încearcă să

organizeze şi să dea sensuri comune mediului apropiat.

Temele sunt probleme mai largi, fundamentale, prin intermediul cărora putem integra

informaţiile separate şi subiectele într-un cadru metodologic mai larg, ce vizează

experienţa umană, problemele majore cu care se confruntă societatea.

Tot pentru a stabili structura unei teme, se poate apela la un set de întrebări

călăuzitoare, la care cei implicaţi vor încerca să găsească răspunsuri pe parcursul studierii

temei. Se poate pleca de la o întrebare centrală, din care să fie derivate celelalte.

De exemplu, pentru tema Calitatea mediului întrebarea poate fi “ Cum putem să

 protejăm mediul înconjurător?” sau “ Care sunt factorii care distrug calitatea

mediului? “. În funcţie de nivelul de vârstă şi de cunoştinţele anterioare ale elevilor, pot fi

derivate o serie de întrebări ajutătoare care să valorifice deopotrivă elementele

curriculumului-nucleu, resursele şcolii, expertiza unor cadre didactice, precum şi

experienţa unor membri/ instituţii din comunitatea locală. Acesta este momentul primelor 

consultări cu potenţiali colaboratori “externi”: părinţi, alţi reprezentanţi ai comunităţii

care îşi pot aduce contribuţia atât la proiectarea temei, cât mai ales la desfăşurarea unor 

activităţi de învăţare.

Teme Subiecte Fapte

Page 39: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 39/59

 III. Definirea rezultatelor aşteptate( obiective/competenţe/valori/atitudini) pe care elevii

le vor dobândii la finalul studierii temei

Este important de reţinut că temele integrate nu se concentrează în primul rând pe

exersarea unor abilităţi specifice sau pe acumularea de cunoştinţe. Accentul se pune mai

ales pe aplicarea cunoştinţelor şi a deprinderilor dobândite în situaţii noi. Scopurile

temelor integrate au în vedere de obicei sprijinul care trebuie acordat elevilor pentru a

înţelege în ce mod cunoştinţele şi priceperile pe care le dobândesc pot fi combinate

 pentru a realiza o sarcină, pentru a descoperi o soluţie sau pentru a înţelege şi explica o

situaţie.

 IV. Planificarea timpului

Timpul este o constrângere, cât şi o resursă. Trebuie găsit un echilibru întretimpul necesar estimat pentru completarea activităţilor şi timpul efectiv disponibil în

cadrul activităţilor şcolare cotidiene sau al activităţilor extracurriculare.

O problemă care apare frecvent în derularea proiectelor integrate/ cross-

curriculare ţine de rigiditatea şi dificultăţile de adaptare a orarelor şcolare de la noi. În

general, activităţile de tipul proiectului necesită continuitate şi o planificare pe unităţi mai

largi de timp decât cele 50 de minute oferite de ora clasică de curs. Acesta este un

argument pentru proiectarea şi planificarea în avans astfel încât alcătuirea orarelor şirealizarea planificărilor să sprijine într-o măsură cât mai mare derularea activităţilor de

învăţare.

V. Colectarea/mobilizarea resurselor necesare

Diversitatea resurselor necesare atât în proiectarea temei transdisciplinare, cât şi

în derularea ei face inutilă orice încercare de clasificare. Ne vom opri, pe scurt, doar 

asupra principalelor surse care pot oferi materiale şi informaţii relevante:

- literatura scrisă ( cărţi, articole necesare pentru documentarea cadrelor didactice în faza

de proiectare şi planificare , dar şi materiale scrise utile elevilor: atlase, culegeri de texte,

articole)

-resurse audio-vizuale( casete, imagini, planşe, CD, fotografii, folii transparente)

Page 40: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 40/59

-mass-media şi internet ( articole şi imagini din ziare şi reviste, emisiuni radio şi TV, site-

uri internet);

-obiecte reprezentative pentru o problemă, pentru anumite aspecte culturale ale

comunităţii, pentru anumite evenimente, festivităţi, obiceiuri;

-materiale informative/promoţionale editate de diverse instituţii sau organizaţii cu scopul

diseminării sau popularizării unor informaţii, al promovării unor activităţi şi/sau proiecte;

- persoane-resursă care deţin informaţii sau pot contribui într-un fel sau altul pe parcursul

unor activităţi de învăţare ( cadre didactice, elevi, părinţi,cadre medicale, meşteşugari,

mici întreprinzători, reprezentanţi ai unor instituţii publice sau ai unor agenţii

specializate: protecţia consumatorului, protecţia mediului, etc.)

-notele de teren, rezultate în urma microinvestigaţiilor efectuate de elevi. Este

recomandat ca cel puţin o parte dintre activităţile din cadrul temelor transdisciplinare săse deruleze în afara clasei şi să implice elevii în calitate de cercetători. Astfel, aceştia

învaţă cum să caute, să organizeze, să stocheze, să selecteze şi să opereze cu informaţia.

VI. Proiectarea activităţilor de învăţare şi planificarea

Această etapă este extrem de importantă din două motive:

-Implică imaginarea unor activităţi/experienţe de învăţare atractive şi relevante, care să

utilizeze cât mai bine resursele umane, materiale, de timp şi procedurale avute la

dispoziţie;-Impune planificarea riguroasă a activităţilor, astfel, încât să se asigure continuitatea şi

coerenţa întregului proiect.

Mai întâi pentru clarificarea demersului, ar trebui să se răspundă la o serie de întrebări:

 Nr. Întrebarea Rezultatul 1 Ce facem? Tema şi descrierea ei2 De ce facem? Rezultatele aşteptate(obiective,

competenţe)3 Cu cine facem? Echipa de proiect, responsabilii

4. Pentru cine facem? Grupul ţintă5. Cum facem? Activităţile de învăţare6. Când şi unde facem? Locul şi durata activităţilor  7. Care sunt rezultatele? Evaluarea

Page 41: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 41/59

Pe baza răspunsurilor la aceste întrebări, se poate trece la designul complet şi la

 planificarea activităţilor de învăţare pe care le include proiectul. Redăm mai jos un

 posibil model în acest sens:

Activitate Loc şi durată Responsabili şi

 participanţi

Rezultate

aşteptate

Evaluare

În proiectarea activităţilor de învăţare cu caracter transdisciplinar, ar trebui să

avem în vedere următoarele aspecte ( cf. Roberts, Kellough,2000,p.77):

• instruirea este centrată pe o idee(temă) amplă, semnificativă, nu pe date factuale

disparate cu caracter disciplinar;

• luarea de decizii şi responsabilitatea pentru procesul şi rezultatele învăţării aparţin

deopotrivă elevilor şi profesorilor;

• activităţile de învăţare selectate implică activ toţi elevii, atât fizic, cât şi mental;

• reflecţia şi schimbul de idei despre ceea ce s-a făcut şi ceea ce s-a învăţat

reprezintă o constantă pe durata activităţilor 

3. Învăţarea în cadrul proiectelor transdisciplinare

a Proiectul de activitate integrată

Proiectul (învăţarea bazată pe proiect-IBP) este o modalitate de organizare a

învăţării care permite parcurgerea unor activităţi de învăţare interdisciplinare şi

transdisciplinare centrate pe elevi, ancorate în probleme practice ale vieţii de zi cu zi.O

definiţie posibilă este următoarea: învăţarea bazată pe proiect este o metodă de predare

care implică elevii în învăţarea conţinuturilor şi dezvoltarea abilităţilor prin intermediul

unui process extins, structurat în jurul unor întrebări sau probleme autentice şi complexe,

care va avea ca rezultat unul sau mai multe produse.

Un avantaj evident al IBP este faptul că elevii pot fi motivaţi să se angajeze

responsabil în propria lor învăţare. IBP oferă posibilitatea ca elevii să îşi urmeze propriile

interese şi să caute răspunsuri la propriile întrebări, să decidă ei înşişi cum să caute

răspunsuri şi cum să rezolve probleme.

Page 42: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 42/59

IBP asigură posibilitatea abordării interdisciplinare şi transdisciplinare a

conţinuturilor. Elevii aplică şi integrează conţinutul unei anumite discipline în diferite

momente ale realizării proiectului. Realizarea proiectului dă sens şi semnificaţie

cunoştinţelor, datorită gradului înalt aplicabilitate imediată. Abilităţile pe care le dezvoltă

IBP sunt abilităţi de lucru necesare în lumea reală, abilităţi cerute de angajatori la locul de

muncă pe care elevii îl vor ocupa, cum ar fi abilitatea de a lucra în echipă, de a lua decizii

 bine fondate, de a avea iniţiativă şi de a rezolva probleme complexe.

În sala de clasă, IBP asigură profesorului posibilitatea de a dezvolta relaţii

valoroase cu elevii. Profesorii pot avea rolul de antrenor, facilitator, dar nu în ultimul

rând vor putea învăţa ei înşişi. Produsele proiectului, planurile, schiţele, prototipurile sunt

subiecte de conversaţie excelente pe baza cărora profesorii şi elevii pot extinde învăţarea.

De asemenea, pentru realizarea proiectului, mai ales în etapa de documentare,deseori este nevoie să ieşim din perimetrul şcolii şi să căutăm resurse materiale sau

sprijin în comunitate. Aceste ocazii sunt valoroase pentru că atât elevii cât şi profesorii au

 posibilitatea să stabilească relaţii de colaborare cu membrii comunităţii (specialişti,

comunitatea de afaceri), iar produsele proiectului vor putea fi prezentate acestora, precum

şi părinţilor, ocazie bună de a întări relaţiile dintre şcoală şi comunitate.

Învăţarea bazată pe proiecte este una dintre ideile pedagogice care, deşi au o

vechime considerabilă, abia în ultima perioadă au căpătat o consistenţă deplină la nivelul practicilor didactice.

William Heard Kilpatrick( 1918) a lansat propunerea învăţării pe baza unor 

 proiecte alese şi dezvoltate împreună cu copiii.

Proiectul este o metodă interactivă de predare-învăţare care implică de regulă o

microcercetare sau o investigare sistematică a unui subiect care prezintă interes pentru

elevi.

Un proiect este un demers didactic în grup, într-o interacţiune continuă, prin care

se urmăreşte integrarea noilor informaţii în structuri cognitive proprii si transferarea lor în

conţinuturi noi, aplicabile în practic, o comunitate de învăţare în care fiecare contribuie

atât la propria învăţare, cât şi la procesul de învăţare colectiv, o acţiune de cercetare şi

acţiune practică în acelasi timp.

Explozia de informaţii din diferitele domenii determină confruntarea copilului cu

Page 43: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 43/59

o varietate de aspecte problematice şi dificultăţi care derivă dintr-o cunoaştere limitată,

iar realitatea trebuie abordată cu precizie, la momentul potrivit, atât din perspectiva

teoretică cât şi practică. Din perspectiva acestor circumstanţe, tocmai această realitate o

 putem înfăptui prin metoda proiectului.

Reforma educaţională, prin implementarea metodei proiectului, permite

dobândirea de către copil a unor deprinderi şi abilităţi prin care, ulterior, se poate realiza

înţelegerea şi producerea unor raţionamente autentice, devenind astfel participanţi activi

în viaţa comunităţii. Se face astfel trecerea de la modelele tradiţionale, care limitează

uneori realizarea cunoaşterii, la cunoaşterea în cadrul unei cercetări practice care le oferă

copiilor posibilitatea de a exploata în profunzime domenii noi, de a acumula cunoştinte în

mod independent şi de a dezvolta competenţe precum creativitatea, spiritul de iniţiativă,

capacitatea de a comunica şi de a lucra în echipă.Caracteristica esenţială a proiectului este că plasează copilul în centrul proiectării

didactice, asigură o mai bună corelare gândire – învăţare.

Scopul proiectului este de a-l ajuta pe copil să cunoască mai mult despre un

subiect decât să caute răspunsul cerut la o întrebare pusă în legătură cu acel subiect .

Proiectul este o extindere,o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului

către care copilul îşi îndreaptă întreaga atenţie si energie . Proiectul îi implică pe copii în

conducerea investigaţiei în mediul imediat asupra fenomenelor şi evenimentelor desprecare doresc să înveţe mai mult.

Alegerea acestei metode poate fi argumentată prin :

- proiectul poate fi încorporat în curriculumul pentru vârstele timpurii;

- proiectul are o structură temporală care ajută cadrul didactic să-şi organizeze progresiv

activitatea cu copiii în funcţie de dezvoltarea şi de interesul acestora şi de gradul de

cunoaştere al subiectului luat în discuţie;

- proiectul oferă contexte în care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoştinţe şi

deprinderi sociale si intelectuale , pe lângă cele de bază date de curriculum;

- proiectul atrage în permanenţă părinţii în activitatea desfăşurată în cadrul acesteia;

- dezbaterile se fac din perspectiva diferitelor arii curriculare : limbă şi comunicare ,

matematică şi ştiinţe, arte , educaţie fizică , educaţie pentru societate etc. şi se regăsesc în

activităţi comune, în jocuri şi activităţi alese , în programul distractiv.

Page 44: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 44/59

Metoda proiectului integrat este o strategie de învăţare şi evaluare care se

concentrează pe efortul deliberat de cercetare al copilului, pe depistarea şi înţelegerea

subiectului în întreaga sa amploare, contribuie la învăţarea unui mod de «gândire

interdisciplinară » şi contribue la practica învăţării prin cooperare. Această abordare are o

eficienţă crescută în creşterea motivaţiei copiilor şi în stimularea operaţiilor superioare

ale gândirii, deoarece învăţarea bazată pe proiect este acţiune de cercetare şi acţiune

 practică în acelaşi timp. Copiii sunt solicitaţi să apeleze la acele surse care îi ajută să

rezolve problemele, ei sunt implicaţi în experienţe de învăţare complexe, în grupuri, în

 proiecte din viaţa reală prin care îşi dezvoltă cunoştinţele, deprinderile. Maniera integrată

 presupune abordarea realităţii printr-un demers didactic globalizat, în care limitele dintre

categoriile şi tipurile de activitate dispar într-un scenariu unitar, în cadrul căruia tema se

lasă investigată cu toate mijloacele diferitelor ştiinţe. Integrarea se va face prin alipireaîntr-un scenariu bine închegat a unor conţinuturi care aparţin unor domenii diferite,

conţinuturile propuse având un subiect comun care urmează a fi investigat şi elucidat în

urma parcurgerii acestora şi a realizării obiectivelor propuse.

Există diverse modele referitoare la paşii ce trebuie urmaţi în cadrul activităţilor 

de învăţare bazate pe proiect. O variantă de demers didactic aparţine Cătălinei Ulrich

( 1999). Pornind de la modelul propus de autoare, pot fi descrise următoarele secvenţe:

1. Alegerea temei;2. Stabilirea obiectivelor;

3. Planificarea activităţilor:

a) distribuirea responsabililor în cadrul grupului ( în cazul proiectelor în grup)

 b) identificarea surselor de informare( părinţi, profesori, manuale, enciclopedii, mass-

media, rezultatele unor proiecte mai vechi, etc.) şi a resurselor necesare;

c) stabilirea unui calendar al desfăşurării acţiunilor ( analiza realistă a timpului necesar)

d) clarificarea metodelor ce vor fi folosite;

4. Cercetarea/investigarea propriu-zisă ( are loc pentru o perioadă mai lungă de timp)

5. Realizarea produselor finale ( rapoarte, postere, albume, portofolii, etc. )

6. Prezentarea rezultatelor/transmiterea acestora către alţi colegi sau alte persoane ( elevi

din şcoală, profesori, membri ai comunităţii)

Page 45: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 45/59

7. Evaluarea cercetării/ activităţi desfăşurate( individual sau în grup, de către cadrul

didactic sau de către potenţialii beneficiari ai proiectului / produselor realizate).

În cadrul instruirii bazate pe proiect, elevii pot observa natura interdisciplinară a

sarcinilor şi pot vedea că o problemă poate avea mai mult decât o singură soluţie. Elevii

care au libertatea de a alege diferite strategii şi abordări pot deveni mai angajaţi în

 procesul de învăţare şi va exista o probabilitate mai mare ca ei să abordeze alte probleme

cu deschidere.

 b. Învăţarea prin colaborare şi cooperare

Strategiile didactice de învăţare pot avea la bază stimularea competiţiei ori

 promovarea muncii individuale sau pot fi cooperative, elevii lucrând împreună. Cele trei

variante de strategii didactice nu se exclud, toate fiind necesare la un moment dat. Dintre

ele însă învăţarea prin colaborare trebuie să aibă dominanţă în clasă. Numeroase studii

demonstrează superioritatea strategiilor didactice cooperante faţă de cele competititve şi

individuale în dezvoltarea proceselor cognitive superioare, a abilităţilor de comunicare, în

îmbunătăţirea motivaţiei, a stimei de sine, în dezvoltarea personalităţii.

Învăţarea prin cooperare dezvoltă respectul pentru diversitate, capacitatea de

empatie, abilităţile sociale. Dat fiind că între membrii unui grup există şi diferenţecognitive, apare conflictul socio-cognitiv, care generează accelerarea învăţării.Grupul

funcţionează mai bine dacă membrii au distribuite roluri, pe care le exercită alternativ.

Învăţarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, uneori în

 perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi acceaşi problemă, pentru a explora

o temă nouă sau a crea idei noi, combinaţii noi sau chiar inovaţii autentice. De la

învăţarea pe grupe, la învăţarea prin colaborare şi până la învăţarea prin cooperare, în

organizarea experienţelor de învăţare altfel decât individual s-au parcurs câteva etape.

Între învăţarea prin colaborare şi cea prin cooperare există câteva diferenţe, cea

mai importantă constând în faptul că în cazul învăţării prin colaborare accentul cade pe

 procesul învăţării, iar în cazul celei prin cooperare procesul şi produsul sunt în egală

măsură importante. Orientarea către realizarea unui produs ca rezultat al procesului de

Page 46: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 46/59

învăţare atrage după sine dezvoltarea gândirii orientate către scop şi a sentimentului de

responsabilitate individuală şi colectivă.

Elementele de bază ale învăţării prin cooperare sunt: interdependenţa pozitivă,

interacţiunea directă, răspunderea individuală, deprinderile interpersonale şi de grup

mic, procesarea în grup, rolurile elevilor şi abilităţile necesare pentru munca în grup.

 Interdependenţa pozitivă

Elevii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la bun sfârşit sarcina

grupului (“ori ne scufundăm, ori înotăm împreună”). Profesorii pot structura această

interdependenţă pozitivă stabilind  scopuri comune (“învaţă şi vezi să înveţe toţi cei din

grup”), recompense comune(dacă toţi membrii grupului realizează un anumit lucru,

fiecare va primi o bonificaţie), resurse comune(o coală de hârtie pentru întregul grup saufiecare membru deţine o parte din informaţii), roluri distribuite(cel care rezumă, cel care

îi încurajează pe ceilalţi, cel care formulează răspunsul).

 Interacţiunea directă

Elevii se ajută unii pe alţii să înveţe, încurajându-se şi împărtăşindu-şi ideile.

Ei explică ceea ce ştiu celorlalţi, discută, se învaţă unii pe alţii.Profesorul aranjează

grupurile în aşa fel elevii să stea unii lângă alţii şi să discute fiecare aspect al temei pecare o au de rezolvat.

 Răspunderea individuală

Se evaluează frecvent performanţa fiecărui elev şi rezultatul i se comunică

atât lui cât şi grupului. Profesorul poate scoate în evidenţă răspunderea individuală

alegând, pentru test, elevii din doi în doi sau alegând, la întâmplare, un membru al

grupului pentru a da un răspuns.

 Deprinderile interpersonale şi de grup mic

Grupurile nu pot exista şi nici nu pot funcţiona eficient dacă elevii nu au şi nu

folosesc anumite deprinderi sociale absolute necesare.Elevii trebuie învăţaţi aceste

deprinderi la fel cum sunt învăţaţi alte lucruri. Ele includ conducerea, uarea deciziilor,

Page 47: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 47/59

clădirea încrederii, comunicarea, managementul conflictelor. Elevii sunt învăţaţi, ajutaţi,

monitorizaţi în folosirea capacităţilor sociale colaborative care sporesc eficienţa muncii în

grup.

 Procesare în grup

Grupurile au nevoie de anumite momente pentru a discuta cât de bine şi-au atins

scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente de muncă între membrii ei.Profesorii

creează condiţiile necesare acestei procesări prin sarcini ca:(a)enumeraţi cel puţin 3

acţiuni ale membrilor care au condus la succesul grupului sau (b)enumeraţi cel puţin o

acţiune care ar putea spori succesul grupului mâine. Profesorul monitorizează, în

 permanenţă, învăţarea grupurilor şi le dă feedback, lor şi întregii clase, despre cum

lucrează.

 Rolurile elevilor 

În interiorul fiecărui grup, rolurile pe care le joacă elevii pot fi orientate spre

sarcina de lucru sau spre menţinerea grupului sau spre ambele. Pentru că elevii trebuie să

se deprindă cu ambele categorii, uneori profesorul poate distribui roluri specifice, ca cele

de mai jos. Elevilor li se atrage atenţia asupra rolurilor izolate pentru a-i face conştienţi

de necesitatea fiecărui rol. Elevii trebuie însă să schimbe rolurile la fiecare activitate pentru că scopul este să le poată îndeplini pe toate simultan.

Verificatorul : verifică dacă toată lumea înţelege ce se lucrează;

   Iscoada: caută informaţiile necesare la alte grupuri sau, ocazional, la profesor;

Cronometrul : are grijă ca grupul să se concentreze pe sarcină şi ca lucrul să se

desfăşoare în limitele de timp stabilite;

 Ascultătorul activ: repetă sau reformulează ce au spus alţii;

 Interogatorul : extrage idei de la toţi membrii grupului;

 Rezumatorul : trage concluziile în urma discuţiilor din grup în aşa fel încât să aibă

sens;

 Încurajatorul : felicită, ajută, încurajează fiecare membru al grupului;

 Responsabilul cu materialele: distribuie şi adună materialele necesare grupului;

Page 48: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 48/59

Cititorul : citeşte materialele scrise pentru grup;

După caz, se pot inventa roluri adiţionale.De exemplu, poate exista un raportor, a

cărui misiune ar consta în expunerea concluziilor grupului în faţa întregii clase.

 Rolurile profesorului

Cadrul didactic devine facilitator al colaborării şi cooperării elevilor pentru

realizarea învăţării eficiente şi durabile. Sarcina cadrului didactic nu este exclusiv aceea

de a preda , de a transmite cunoştinţe ce urmează a fi asimilate de elev, ci el devine

coparticipant la activităţile de organizare şi realizare a învăţării, păstrându-şi însă rolul de

conducător al acestora. Este necesar să se obţină un anumit feed-back pentru a puteaexplica succesul sau eşecul unei activităţi de grup. Dacă grupurile de învăţare nu

funcţionează adecvat, dacă apar conflicte în cadrul acestora, care depreciază cooperarea

între membrii grupului, cadrul didactic trebuie să intervină pentru a rezolva situaţia,

 pentru a restabili funcţionalitatea optimă a grupului. Utilizând strategia învăţării

 prin cooperare, profesorul trebuie să deţină următoarele competenţe:

• Competenţa energizantă are în vedere capacitatea profesorului de a-i face pe elevi

să dorească să se implice în activitate şi să se antreneze în găsirea de soluţiialternative.

• Competenţa empatică presupune abilitatea de a se transpune în situaţiile în care se

află elevii.

• Competenţa organizatorică are în vedere abilitatea cadrului didactic de a organiza

colectivul în grupe de lucru, de a menţine şi impune respectarea regulilor care

 privesc învăţarea prin cooperare, în grup.

• Competenţa interrelaţională ce presupune disponibilităţi de comunicare cu elevii

săi, menită să dezvolte la aceştia abilităţi sociale necesare integrării optime în

colectiv. Toleranţa şi deschiderea faţă de nou, precum şi încurajarea originalităţii

răspunsurilor copiilor, va avea ca efect crearea de disponibilităţi asemănătoare

elevilor săi în relaţii cu ceilalţi.

Page 49: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 49/59

c. Învăţarea bazată pe probleme

Acest tip de învăţare începe să fie utilizat ca strategie modernă după 1970, cu

experienţe atestate în cadrul Şcolii Medicale a Universităţii McMaster, Canada. Învăţarea

 bazată pe probleme este un sistem de dezvoltare a curriculumului şi de organizare a

instruirii ce dezvoltă simultan atât strategile de rezolvare a problemelor, cât şi bazele

cunoaşterii disciplinare. Elevii sunt plasaţi în rolul activ de „rezolvatori de probleme”; ei

se confruntă de regulă cu o problemă insuficient structurată , care oglindeşte aspecte reale

ale vieţii cotidiene.

Reflectând în bună măsură modul firesc de „funcţionare” a gândirii, învăţarea

 bazată pe probleme îşi propune să îi aducă pe elevi în situaţia de a identifica şi găsi soluţii

 pentru probleme contextualizate, utilizând achiziţiile anterioare ale învăţării şi

capacităţile de analiză şi sinteză. Acest tip de activităţi de învăţare dau o orientare

 proactivă şi creativă, transformând problemele în oportunităţi şi oferind soluţii alternative

argumentate.

Succesiunea sarcinilor de învăţare pentru elevi în cadrul învăţării bazate pe

 probleme urmăreşte ( cf. Finkle, Thorp, 1995) :

• să identifice dacă o problemă există sau nu;

• să definească problema cu exactitate;

• să identifice informaţiile de care este nevoie pentru a înţelege problema;

• să identifice resursele necesare pentru a culege informaţia necesară;

• să genereze posibile soluţii la probleme;

• să prezinte soluţiile ( susţinând eventual una dintre variante).

Modelul instrucţional derivat din instruirea centrată pe probleme este tot unul de

sorginte constructivistă, în cadrul căruia elevii construiesc propria cunoaştere şi

înţelegere, corelând experienţele de învăţare prin care trec cu achiziţiile precedente. Ei

sunt puşi în faţa unor probleme insuficient definite, care nu au o soluţie evidentă şi care,

de cele mei multe ori, nu trimit la un singur răspuns.

În cadrul instruirii bazate pe probleme, cei implicaţi trec printr-o succesiune de

 procese descrise de J. M. Savoie şi A. S. Hughes ( 1994) :

Page 50: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 50/59

-Angajarea : învăţarea centrată pe probleme presupune ca elevii să se implice în situaţia

 problematică, să se angreneze în căutarea unor soluţii, asumându-şi un rol activ în

contextul real sau simulat al problemei în cauză.

-Investigarea: elevii colectează idei, fac brainstorming la nivelul echipei de proiect şi

colectează informaţii din surse multiple.

-Elaborarea soluţiilor : elevii discută în echipă alternativele şi examinează soluţiile

 posibile.

-Debriefing -ul şi reflecţia : elevii împărtăşesc imformaţii, opinii şi idei pe baza a ceea ce

au învăţat de-a lungul întregului demers.

-Prezentarea rezultatelor : elevii redactează rapoarte, propuneri, sinteze, planuri sau alte

forme de documentare a ceea ce au lucrat pentru a le prezenta unei audienţe diverse sau

 pentru a le include în portofoliul personal.

Temele transdisciplinare şi învăţarea în cadrul lor porneşte de cele mai multe ori

de la probleme mai simple sau mai complexe din viaţa cotidiană a elevilor, din evantaiul

marilor probleme ale lumii contemporane, din comunitatea locală. Demersul didactic în

învăţarea integrată/ transdisciplinară centrată pe probleme ar trebui să urmeze un ciclu al

acţiunii care să le permită elevilor formarea unei gândiri pragmatice şi a unei atitudini

active faţă de problemele cu care se confruntă. În acest sens, cadrul didactic ar trebui să procedeze la:

• identificarea unei probleme adecvate şi relevante pentru elevi;

• corelarea problemei cu contextul vieţii cotidiene a elevilor ;

• organizarea procesului de învăţare în jurul problemei selectate, nu în jurul

disciplinelor;

•responsabilizarea elevilor pentru a participa la designul propriilor experienţe deînvăţare şi pentru a planifica „rezolvarea problemei”;

• încurajarea cooperării prin stabilirea de echipe, în funcţie de sarcinile specifice

care trebuie parcurse în rezolvarea problemei;

• manifestarea aşteptării ca toţi elevii să poată dovedi rezultatele învăţării prin

 prezentarea unor evidenţe ( produse, activităţi).

Page 51: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 51/59

Relevanţa sarcinilor este primul atu al acestei metodologii didactice, dacă luăm în

seamă faptul că cercetările arată că succesul învăţării depinde în mare măsură de

 procesele cognitive, care, la rândul lor, sunt puternic influenţate de tipul de sarcină în faţa

căreia este pus cel ce învaţă. ( cf. Posner, 1991, în Posner, Rudnitsky, 2001).

4. Desfăşurarea activităţii culminante şi evalurea finală a temei

Este recomandat ca finalul unei activităţi tematice interdisciplinare/

transdisciplinare să se producă sub forma unei activităţi culminante, care să le ofere

elevilor oportunitatea de a sintetiza rezultatele învăţării, de a inventaria etapele procesului

 prin care au trecut şi produsele realizate, dar şi de a prezenta unei anumite audienţe

rezultatele obţinute.

Activitatea culminantă poate fi concepută şi mai ales realizată cu ajutorul elevilor,

luând forma unui eveniment în care grupul de participanţi la proiect are ocazia să-şi facă

rezultatele cunoscute. Tipologia acestor activităţi este practic nelimitată, ea depinzând de

imaginaţia celor care au participat la proiect, de forma pe care o ia produsul final, de

audienţa căreia i se adresează şi de scopurile pentru care se face activitatea: dramatizări,

expoziţii(desene, fotografii, produse ale elevilor etc.), prezentări ( audio-video, postere,

 portofolii ), redactarea unor documente sau dezbateri.

Aceste activităţi culminante, organizate pentru a finaliza tema transdsiciplinară

sau anumite etape semnificative ale acesteia, sunt benefice pentru elevi din mai multe

 puncte de vedere:

•  permit rezumarea şi sintetizarea rezultatelor obţinute;

• asigură schimbul între produsele/ rezultatele diferiţilor elevi/ grupuri de lucru,

 promovând inter-învăţarea;

• creează o platformă pentru ca fiecare elev să se manifeste şi să fie mândru de ceea

ce a realizat;

•  promovează proiectul şi rezultatele sale la nivelul întregii şcoli sau al comunităţii

locale;

Page 52: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 52/59

• stimulează motivaţia elevilor pentru performanţă şi succes, precum şi implicarea

lor în realizarea şi prezentarea produselor.

În ceea ce priveşte evaluarea metodele alternative sunt la ele acasă:

•  portofoliul;

• hărţile conceptuale;

•  proiectul;

•  jurnalul reflexiv;

• tehnica 3-2-1;

• metoda R.A.I.;

• studiul de caz;

• observarea sistematicã a activităţii şi a comportamentului elevului;

• fişa pentru activitatea personală a elevului;

• investigaţia;

• interviul;

• înregistrări audio şi/sau video.

Pentru a fi efectivă şi autentică , evaluarea trebuie să fie însă un proces continuu,

o parte integrantă a învăţării, în măsură să le ofere elevilor şi profesorilor oprtunităţi de

reflecţie şi de perfecţionare continuă.

Evaluarea autentică, mai ales în cazul temelor transdisciplinare, respectă o serie

de principii ( cf. Meinbach, Fredericks, Rothlein, 2002, p. 167) :

• Este o activitate de cooperare între elevi şi profesori;

• Oferă oportunităţi elevilor pentru a prelua responsabilitatea asupra propriei

învăţări. Atunci când sunt activ, direct implicaţi în evaluare, elevii devin mai

 puţin dependenţi de profesor şi de feedbackul acestuia;

• Respectă copilul, păstrează şi întăreşte stima de sine a fiecărui copil;

Page 53: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 53/59

• Trebuie utilizată pentru a îmbunătăţi instruirea / învăţarea şi pentru a marca

 progresul. Evaluarea nu înseamnă doar atribuirea unor scoruri numerice ( note,

 punctaje, etc. );

• Ea oferă elevilor şi profesorilor prilejul de a examina procesul de învăţare, de a

reflecta asupra lui şi de a face modificările neceasre acolo unde este cazul.

Evaluarea autentică se caracterizează prin integrarea sa în curriculum, astfel încât să

devină dificil de delimitat de instruire. Scopurile specifice evaluării se diversifică şi se

combină cu scopuri specifice predării şi învăţării. Evaluarea devine într-adevăr o

modalitate de a sprijini/ transforma procesul de predare-învăţare, de a întări aspectele

 pozitive şi de corectare rapidă şi eficientă a lacunelor.

Un alt aspect semnificativ pentru a analiza contribuţia evaluării autentice la

 proiectarea interdiciplinară a cunoaşterii constă în specificul metodelor de evaluare.

Metodele "alternative", specifice evaluării autentice - proiectul, portofoliul, investigaţia

etc. - sunt în acelaşi timp metode de predare-învăţare şi metode de evaluare. Ele permit

 profesorului să analizeze direct activitatea elevului, să evalueze procesul prin care se

ajunge la anumite rezultate, şi nu numai rezultatele/ produsele finale.

Prin urmare, adecvarea procesului didactic la particularităţile elevilor necesită o

nouă abordare a activităţii, mai flexibilă şi mai apropiată de experienţele reale ale

elevilor. Transdisciplinaritatea este, în acest context, o soluţie metodologică adecvată. Caşi în cazul altor elemente ale procesului didactic, nu este suficientă o singură intervenţie

novatoare. Abordarea integrată sau interdisciplinară a conţinuturilor trebuie însoţită de

modernizarea celorlalte aspecte ale procesului de învăţământ: finalităţile, modurile de

organizare a învăţării, strategiile, metodele şi mijloacele folosite, evaluarea etc.

În cele ce urmează, analizând contribuţia evaluării autentice la proiecatrea

interdisciplinară a învăţării, vom pune în discuţie două dintre metodele alternative de

evaluare care au un potenţial major în acest sens: proiectul şi portofoliul.

a. Portofoliul

Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” ( Crenguţa Oprea,  Pedagogie :

alternative metodologice interactive, 2003, Editura Universităţii din Bucureşti, cap.8) a

elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv,

Page 54: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 54/59

atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung

de timp (un semestru sau un an şcolar).

Reprezintă un pact între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se

autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să stie şi ce trebuie să facă

acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza

un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi

criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul

implicat în evaluare.

Portofoliul cuprinde:

- lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fişe,etc. şi

numărul paginii la care se găseşte);

- argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantăfiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu

 privire la subiectul respectiv;

- lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;

- rezumate;

- eseuri;

- articole, referate, comunicări;

- fişe individuale de studiu;- proiecte şi experimente;

- temele de zi de zi ;

- probleme rezolvate;

- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;

- teste şi lucrări semestriale;

- chestionare de atitudini;

- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau

împreună cu colegii săi;

- observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;

- reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;

- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;

- interviuri de evaluare;

Page 55: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 55/59

- alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea elevului/

grupului la derularea şi soluţionarea temei date;

- viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza

intereselor şi a progreselor înregistrate;

- comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare şi/sau

ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;

Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale,

selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii

cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecţie

dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi

care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor,

 pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentruelev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli.

 În alţi termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea

continuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final.

 Acesta sporeşte motivăţia învăţării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)

Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către profesor, la

începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota.

Profesorul şi elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie să le conţină portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiectivelor învăţării (mulţi profesori le

reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească

mai târziu de munca depusă).

Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un

interviu cu acesta, trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui faţă de

munca depusă, lăudându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se concentreze asupra

aspectelor care trebuie îmbunătăţite.

Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul

conformităţii la teoria predată poate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii.

Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ

(numărul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului

individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea

Page 56: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 56/59

 portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra

dezvoltării personalităţii, a capacităţii de autoevaluare şi a competenţelor de

intercomunicare.

Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să

includă şi alte elemente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le

aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecărui elev posibilitatea de a

lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând

capacitatea de autoevaluare.

“Raportul de evaluare”(Portofoliul) – cum îl numeşte prof. I. T. Radu – are în

vedere toate produsele elevilor şi, în acelaşi timp, progresul înregistrat de la o etapă la

alta. El se substituie tot mai mult modului tradiţional de realizare a bilanţului rezultatelor 

elevului(lor) prin media aritmetică “săracă în semnificaţii privind evoluţia şcolară aacestuia”.

Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o selecţie a conţinuturilor,

resursele folosite, gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de

autoevaluare, materialele pot fi citite atât de profesor cât şi de părinţi sau colegi, fiind o

sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuirea portofoliului.

Portofoliul reprezină un veritabil “ portret pedagogic” al elevului relevând nivelul

general de pregătire, rezultatele deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate,capacităţile formate, atitudinile, dificultăţile în învăţare întâmpinate, corelaţiile

interdisciplinare, resursele pentru o învăţare ulterioară, disponibilităţile de comunicare şi

de lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru, perseverenţa şi

conştiinciozitatea, trăsăturile de personalitate.

 b. Proiectul

Proiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă decât investigaţia.

Proiectul începe din clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, se continuă acasă

 pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul are permanent consultări cu

 profesorul, şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra

rezultatelor obţinute şi dacă este cazul a produsului realizat.

Page 57: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 57/59

Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează

transferul de cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, facilitează şi solicită abordările

transdisciplinare şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor. Este deosebit de util

atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic aplicativ al învăţării şi

apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a elevilor.

Profesorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind :

• Adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite la

scopurile propuse;

• Acurateţea produsului;

• Rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui;

• Raportul final şi modul de prezentare a acestuia;

• Gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru.

Strategia de evaluare a proiectului este de tip holistic, iar criteriile de apreciere pot

fi negociate cu elevii. Evaluarea proiectului presupune din partea profesorului multă

atenţie. El trebuie să asiste elevul/grupul de elevi pe durata derulării lui, consiliindu-i şi

încurajându-i în demersurile întreprinse astfel:

-Să-i îndemne să reflecte asupra activităţii, asupra achiziţiilor realizate (cunoştinţe,

aptitudini, atitudini, experienţe);

-Să-şi autoevalueze activitatea şi progresul;

-Să discute dificultăţile, aspectele care îi nemulţumesc sau pe care le consideră insuficient

realizate

Profesorul poate să alcătuiască fişe de evaluare în care să consemneze în mod

regulat

observaţii şi aprecieri asupra activităţii fiecărui elev/grup de elevi.

Capacităţile / competenţele care se evaluează în timpul realizării proiectului sunt

următoarele:-Metodele de lucru,

-Utilizarea corespunzătoare a bibliografiei;

-Utilizarea corespunzătoare şi în siguranţă a materialelor şi a echipamentului;

-Corectitudinea / acurateţea tehnică;

-Corectitudinea soluţiei;

Page 58: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 58/59

-Generalizarea problemei;

-Organizarea ideilor şi materialelor într-un raport;

-Calitatea prezentării;

-Acurateţea cifrelor, desenelor, graficelor, etc.

Pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor, profesorul poate recurge în special după

 pacurgerea etapei de culegere, organizare, prelucrare şi evaluare a informaţiilor la un test

criterial; acesta va conţine un număr de itemi obiectivi şi semiobiectivi, dar şi un număr 

oarecare de itemi subiectivi care să dea posibilitatea elevilor să reflecteze sistematizat

asupra procesului de învăţare şi a produselor obţinute.

Avantajele folosirii acestei metode:

-Oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele,instrumentele, materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse;

-Este o metodă alternativă de evaluare care scoate elevii şi cadrul didactic din rutina

zilnică;

-Pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual sau în grup,

autotestându-şi capacităţile cognitive, sociale, practice.

Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluarestimulează crearea unei relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc între

învăţător şi elevi şi între elevi. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit. Profesorul

trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură

între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea

elevilor în procesului didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia: predare-învăţare-

evaluare.

Reforma evaluării în învăţământul primar, trecerea de la un sistem bazat pe note

la unul bazat pe calificative, a avut la bază concepţia potrivit căreia scopul evaluării, în

special în învăţământul primar, nu trebuie să fie nicidecum pedepsirea sau răsplătirea

 punctuală a elevilor, în ideea stabilirii unor ierarhii, ci motivarea elevilor pentru învăţare,

în acelaşi timp cu observarea şi stimularea progresului acestora, utilizând descriptorii de

 performanţă.

Page 59: Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

7/18/2019 Invatare Integrata - Suport de Curs PIPP III

http://slidepdf.com/reader/full/invatare-integrata-suport-de-curs-pipp-iii-56d6f10461a09 59/59

Reforma curriculum-ului a urmărit flexibilizarea ofertei de instruire, asigurarea

relevanţei cunoştinţelor dobândite şi egalizarea şanselor de educaţie prin adecvarea

curriculum-ului la particularităţile elevului.

Utilizarea metodelor alternative sau complementare de evaluare încurajează

crearea unui climat de învăţare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de

învăţare, prin sarcini contextualizate: realizează experimente, elaborează proiecte,

alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp sarcini de instruire şi probe de evaluare.

Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a

 putea reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi a găsi modalităţi de progres.

Elevii nu trebuie evaluaţi unii în raport cu ceilalţi, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a

vedea evoluţia, progresul, achiziţiile.

Abordarea transdisciplinară reprezintă o cale eficientă pentru modernizareafinalităţilor şi a conţinuturilor educaţiei. Metodele alternative de evaluare impun

 proiectarea transdisciplinară a conţinuturilor, ca premisă pentru evaluarea autentică.

Aceste opţiuni referitoare la modul de integrare structurală a curriculumului se pot

dovedi valoroase atât din perspectivă conceptuală, pentru o mai bună înţelegere a

 procesului de integrare şi a variantelor sale, dar şi din perspectivă metodologică, cu

referire directă la procesul “tehnic” de proiectare a curriculumului.