introducere în filozofie - · pdf fileintroducere în filozofie 3 introducere...

Introducere

în filozofie

DOINA OLGA STEFÃNESCU

BUCURESTI

2001

,

,

Cuprins

Introducere 3Obiectivele cursului 4Operaþii necesare dezvoltãriicompetenþelor filozofice 5Modul de lucru 6Evaluarea finalã 7Bibliografie 8

ARGUMENTAREA FILOZOFICÃ 9Ce este argumentarea? 13Cum recunoaºtem o argumentarea? 15Structura argumentãrii 18Exerciþii 24

SOCRATE VÃZUT DE PLATON 26Exerciþii 32

APÃRAREA LUI SOCRATE 33

MODELUL SOCRATIC 72Exerciþii 80

SUGESTII DE REZOLVARE A EXERCIÞIILOR 81

Introducere în filozofie 3

Introducere

Cursul Introducere în filozofie se adreseazã studenþilor dinanul întâi care sunt la începutul efortului de studiere ºi

înþelegere a filozofiei, deci ºi þie care te pregãteºti pentru sesiuneacare urmeazã.

Modalitatea de lucru pe care am ales-o este aceea de a lucra pe untext filozofic ales dintre dialogurile de tinereþe ale lui Platon, ºianume Apãrarea lui Socrate. Va fi o introducere în gândireafilozoficã.

Punctul nostru de pornire nu poate fi un zero absolut. Chiar dacãnu ai avut performanþe filozofice remarcabile în liceu, nu se poateconsidera cã nu ai auzit de numele gânditorilor importanþi ai istorieifilozofiei ºi cã nu ai participat, cât de cât, la discutarea problemelorcentrale ale filozofiei � omul, libertatea, dreptatea, fericirea,existenþa, spaþiul ºi timpul, dumnezeu. Vei continua în anii de studiuce urmeazã.

Introducerea în filozofie pe care o vei urma acum accentueazãnevoia ta de formare intelectualã ºi profesionalã. Va trebui sã înveþisã lucrezi pe texte filozofice, adicã sã le înþelegi, sã le compari, sã leanalizezi critic, sã evaluezi punctul de vedere exprimat ºi demersulargumentativ.

Toate acestea sunt competenþe intelectuale specifice filozofiei, pecare prezentul curs introductiv va încerca sã te îndrume sã þi ledezvolþi.


Obiectivele cursului Introducere în filozofie

Cursul Introducere în filozofie are un caracter aplicativ, obiectiveleurmãrite fiind urmãtoarele:

� sã poþi înþelege exemplul de abordare a problemelor filozoficepe care textul lui Platon, Apologia lui Socrate, îl oferã;

� sã înþelegi modalitãþile de analizã a unui text filozofic;

� sã poþi folosi analiza acestui text drept model atunci când vei fiîn situaþia de a citi, gândi ºi lucra independent pe un text laprima vedere;

� sã recunoºti probleme filozofice ºi moduri de filozofare;

� sã poþi construi un text argumentativ pe o temã filozoficã datã.


Operaþii necesare dezvoltãriicompetenþelor filozofice

Operaþiile pe care va trebui sã le exersezi pe parcursul pregãtiriisunt urmãtoarele:

� sã stabileºti tema paragrafului citit;

� sã reformulezi cu propriile cuvinte ideea paragrafului;

� sã rezumi conþinutul paragrafului;

� sã detaºezi din text ºi sã explici felul în care Socrate îºi defineºtemetoda;

� sã explici raþionamentele de tip inductiv, deductiv sau analogiccuprinse în text precum ºi rolul negaþiei în raþionamentele luiSocrate;

� sã construieºti ºi tu un raþionament folosind analogia, deducþia,inducþia;

� sã separi concluzia de argumente ºi sã conturezi structuraargumentãrii;

� sã separi faptele de principii ºi de interpretãri ale lor.


Modul de lucru

Modul de lucru pe care þi-l recomandãm este urmãtorul:

� vei citi conþinuturile indicate oprindu-te de fiecare datã cândeste necsar pentru a reflecta la întrebãrile formulate;

� vei consulta dicþionarul (cuprins în materialul primit sau altedicþionare) ori de câte ori nu vei înþelege termenii folosiþi;

� vei rãspunde în scris tuturor exerciþiilor indicate pe parcursullecþiei, construind treptat un material care va cuprinde puncteletale de vedere în legãturã cu problemele ridicate;

� vei încerca sã-þi autoevaluezi rãspunsurile folosind modeleledin material;

� vei construi o listã de întrebãri referitoare la temele discutatepe care þi-o vei clarifica înainte de examen.


Evaluarea finalã

Evaluarea finalã se va face printr-o probã scrisã care va cuprinde :

a) O întrebare referitoare la filozofia lui Socrate.

b) Câteva întrebãri (maximum trei) legate de un fragment de text,selectat din Apãrarea lui Socrate. Acestea vor fi asemãnãtoareexerciþiilor sugerate de curs.

c) Câteva întrebãri asemãnãtoare celor referitoare la textulstudiat, dar aplicate pe un text la prima vedere.


Bibliografie

1. N. Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly, Antologie filosoficã,Edit. Universal Dalsi, Bucureºti, 1995

2. Pierre Hadot, Ce este filosofia anticã?, Polirom, Iaºi, 1997

3. Jeanne Hersch, Mirarea filozoficã. Istoria filozofieieuropene, Edit. Humanitas, Bucureºti, 1994.

4. Peter K. McInerney, Introducere în filozofie, Edit. Lider,Bucureºti, f.a.

5. Andrei Marga, Introducere în metodologia ºi argumentareafilozoficã, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1992.

6. Platon, Opere,vol I, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti,1974.

7. Francis E. Peters, Termenii filozofiei greceºti, Edit.Humanitas, Bucureºti,1993.

8. K.R.Popper, Societatea deschisã ºi duºmanii ei, vol.I, Vrajalui Platon, Edit.Humanitas, Bucureºti, 1993.

Dicþionare de filozofie

1. Antony Flew, Dicþionar de filozofie ºi logicã, Edit.Humanitas, Bucureºti, 1996

2. Didier Julia, Dicþionar de filozofie, Edit. UniversEnciclopedic, Bucureºti, 1996

În urma studierii ºi lucrului bazat pe informaþiaacestui capitol, ar trebui:? sã recunoºti un text argumentativ? sã separi ideea susþinutã de text de argumenteleaduse pentru susþinerea ei? sã analizezi structura unei argumentãri

Termeni cheie? argumentare, premizã, concluzie? indicator al argumentãrii? structura argumentãrii

ARGUMENTAREAFILOZOFICÃ


InfoÎn sens larg, logica este studiul

principiilor argumentãrii corecte.Ea ne ajutã sã discernem între

un argument valid ºi unulnevalid. În sens restrâns logica

studiazã principiile inferenþeideductive sau metodele

demonstraþiei.

Cursul de Introducere în filozofie presupune, înforma în care este conceput, ºi o discuþie despre

argumentarea filozoficã. Acest lucru este necesardeoarece filozofarea este o activitate. Ea se finalizeazãcu un punct de vedere exprimat, de cele mai multe oriîn scris, în care este construitã o ar-gumentarereferitoare la o problemã pusã.

Comentarea unei probleme filozofice (aºa cum va finecesar sã înveþi ºi tu sã faci), presupune ca, plecândde la textul de bazã, sã se facã explicitãri terminologicesau ale ideilor, reformulãri, analize.

Comentariul ar trebui sã respecte urmãtoarelecerinþe :

� sã nu deformeze textul (prin scoaterea ideilor dincontext sau interpretãri forþate);

� sã formuleze cu limpezime punctele de vedere;

� sã separe problema de soluþii sau consecinþe;

� sã separe argumentele de soluþii;

� sã fie o argumentare.

Comentariul pe care trebuie sã-l construim, denumitde multe ori referat, presupune urmãtoarele etape:

� prezentarea problemei ºi a importanþei ei încontextul filozofic dat;


DicþionarInferenþa este o operaþie logicã

prin care, dintr-un set depropoziþii iniþiale, numitepremise, se derivã o altã

propoziþie numitã concluzie.

� expunerea unor puncte de vedere în legãturã cuea;

� analiza criticã a acestor puncte de vedere (deexemplu, prin comparaþie, analogie, opoziþie, sub-ordonare unele în raport cu altele);

� prezentarea unei opþiuni individuale pentru unadintre poziþiile exprimate sau una personalã;

� argumentarea opþiunii filozofice fãcute.

Atunci când construim comentariul trebuie sã þinemseama de câteva reguli metodologice, ºi anume:

� ideile, problemele sã fie clar exprimate;

� problemele sã nu fie simplificate atunci când elesunt complexe, deoarece îºi vor pierde astfel dinsubstanþa lor filozoficã;

� opiniile preluate în text de la diferiþi autori sã fieprezentate fãrã deformãri, însoþindu-le de indicaþiilebibliografice cuvenite.

Fiind vorba de raportarea la texte scrise de altepersoane, trebuie sã þinem seama ºi de câteva regulide eticã a dialogului critic ºi anume:

� se criticã textul, nu persoana;

� critica este însoþitã de argumente, nu se reduce laafirmaþii;

� se iau în considerare ºi alte puncte de vedere, nuse încearcã impunerea poziþiei personale;

� ne supunem ºi noi regulilor ºi cerinþelor pe care lecerem autorului criticat.

Filozofia este prezentã atât în punerea problemelorcât ºi în rezolvarea lor. Capacitatea de a formula o


DicþionarValiditatea desemneazã acea

proprietate a unei inferenþeconform cãreia din premise

adevãrate rezultã cu necesitate oconcluzie adevãratã.

problemã este esenþialã în activitatea de cunoaºterefilozoficã. Formularea problemelor este anterioarãoricãrui demers filozofic de cunoaºtere. Specificãfilozofiei ar fi, dupã unii gânditori, capacitatea de aformula probleme acolo unde simþul comun nu vedenici una. Formularea problemei este primul pas înrezolvarea ei deoarece termenii folosiþi îi vor direcþionacãutarea rãspunsului.

De exemplu, Lucian Blaga aratã faptul cã problemaprimilor filozofi ai antichitãþii era aceea a formulãriiprincipiului unic, înþeles ca substanþã unicã. Dinformularea întrebãrii (care este aceastã substanþã,substrat unic al tuturor formelor de existenþã?), rezultãºi demersul de cãutare a ei. Filozofii fizicaliºti explicãprincipiul dupã modelul unor substanþe precum apã,aer, foc.

Filozofia este o analizã continuã a problemelor fi-lozofice, un efort constant de întemeiere a posibilelorlor rezolvãri. Întemeierea se realizeazã prin argumen-tare. Filozofia este argumentativã.

Fiind, în cazul nostru, o introducere în filozofie, nevom ocupa ºi de argumentare arãtând ce este, cum orecunoaºtem, cum o construim. Analiza argumentãriia fost cuprinsã iniþial în câmpul logicii.

ARISTOTEL, un filozof nãscut in Stagyra (Grecia), înanul 385 î. Hr., este considerat pãrinte incontestabil allogicii. El analizeazã regulile gândirii corecte,indiferent de conþinutul concret al gândurilor,dezvoltând o logicã formalã.

Scrierile lui logice au fost grupate sub numele deOrganon cuprinzând ºase mici tratate:

a. Categoriile, în care este cuprinsã teoria referitoarela termeni;


InfoDacã într-o inferenþã atât

premisele cât ºi concluzia suntpropoziþii adevãrate nu

înseamnã automat cã inferenþaeste validã. Validitatea

presupune imposibilitatea ca dinpremise adevãrate sã deducem

o concluzie falsã.Dacã se întâmplã acest lucru,

inferenþa respectivã esteeronatã, incorectã din punct

de vedere logic.

b. Despre interpretare, cuprinzând teoria propo-ziþiilor;

c. Analiticile prime sau teoria generalã a silogis-mului;

d. Analiticile secunde sau teoria demonstraþiei,adicã silogismul în care premizele sunt propoziþiine-cesare;

e. Topicele, cuprinzând teoria raþionamentului dia-lectic ºi probabil, adicã silogismul ale cãrui premizesunt opinii general acceptate;

f. Respingerile sofistice, referitoare la raþionamentulfals sau paralogism.

Deºi este considerat întemeietor al ºtiinþei logicii,Aristotel nu foloseºte în scrierile lui cuvântul logicã.Acest termen va fi introdus prin filiera latinã (ºi nugreacã), neputându-se preciza cine l-a folosit primadatã. Pânã în secolul al III-lea, se foloseºte cuvântuldialecticã, pentru a denumi preocupãrile in domeniullogicii.

Ce este argumentarea?

Cele mai frecvente situaþii pentru noi sunt acelea încare cineva � un prieten, o persoanã maturã, oreclamã, o carte � încearcã sã ne convingã de adevãrul,utilitatea, frumuseþea unei idei, a unui produs, a uneidecizii. Toate aceste situaþii implicã argumentarea.


DicþionarO expresie este vagã atunci când

ea nu are un înþeles bineprecizat. O expresie este

ambiguã când ea poate avea maimulte înþelesuri. Aceste tipuri de

expresii nu pot fi admise dreptpremise ale argumentãrii.

Dacã ne întrebãm ce este ºi cum recunoaºtem noifaptul cã avem de a face cu o argumentare, atunci artrebui sã analizãm un demers de gândire ºi sã vedemcare sunt elementele lui constitutive.

Dacã ne întrebãm cum ºtim noi dacã argumentareanoastrã este corectã, atunci va trebui sã analizãm câtevatipuri de argumentare ºi sã vedem care sunt condiþiilecorectitudinii lor.

Lucrurile par simple atunci când ideea de susþinutse detaºeazã cu claritate, iar premizele de la careargumentarea pleacã sunt evident adevãrate ºi clarepentru toþi cei care aflã despre respectiva argumentare.

De exemplu, dacã spunem:�Voi lua mai multã vitamina C pentru cã am fãcut

gripã.�,ideea pe care o susþinem este cã Voi lua mai multã

vitamina C.Premizele sau argumentele noastre sunt:Am fãcut gripã, ºi un argument nerostit dar presupus,Vitamina C este un bun remediu pentru gripã, luatã in

cantitãþi mai mari decât necesarul zilnic în condiþii normale.

Dacã spunem însã:�Trebuie sã vinã iarna pentru cã acum este toamnã�,argumentarea nu va fi tot atât de simplã ca în cazul

precedent.Existã, fireºte, o ordine în care anotimpurile se

succed, cunoscutã de toatã lumea.Dacã suntem întrebaþi de ce vine iarna, nu vom

putea folosi drept argument satisfãcãtor aceastã ordine.Iarna nu vine pentru cã acum este toamnã.

Argumentarea noastrã va trebui sã fie legatã derotaþia Pãmântului în jurul Soarelui ºi de înclinaþiarazelor solare în raport cu Pãmântul.

Argumentarea va fi în aceastã situaþie mai complexã.


Definiþia este operaþiade determinare a însuºirilor

unui obiect prin care întredoi termeni, respectiv douã

expresii, se introduce unraport de identitate.

Într-o argumentare validã potavea rol de premise numaipropoziþiile cu valoare de

adevãr. Cele care nu au seexclud. Propoziþiile care auvaloare de adevãr, trebuie

sã fie cunoscute caadevãrate. Din premise false

rezultã orice ºi din aceastãcauzã ele trebuie excluse

din argumentare

Dicþionar

Info

12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890

Ce este, aºadar, argumentarea?

Argumentarea este un demers prin care

justificãm o afirmaþie pe care o facem,

încercând sã convingem cã avem

dreptate.

Este procesul de justificare logicã a unei

propoziþii pe care vrem sã o susþinem.

Argumentarea va implica :

� o dimensiune logicã, formalã, ce presupunecorectitudine a procedurii ºi adevãrul premizelorde la care pornim, dar ºi

� o dimensiune psihologicã, ce presupune cã ceeace spunem ºi felul în care argumentãm poate influ-enþa poziþia cuiva, dincolo de natura argumentelor.

Cum recunoaºtemo argumentare ?

Argumentarea este un demers prezent aproape tottimpul în min-tea noastrã: nu avem nici o idee despreun produs, cãutãm argumente în favoarea sau îndefavoarea folosirii lui; nu avem aceeaºi pãrere cuprietenii despre un film, formulãm argumente pentrua ne susþine punctul de vedere; pierdem într-o disputãcu colegii ºi ne spunem supãraþi: �proaste argumenteam folosit�.


InfoErorile în argumentare se

numesc sofisme. Denumirea desofism vine de la numele

filozofilor sofiºti din Atenaanticã. Ei au deschis ºcoli de

retoricã predând despreargumentare. La un moment dat

orientarea acestor ºcoli a mersspre convingerea auditoriului

cu orice preþ, chiar sacrificândadevãrul. Ei au practicatcu bunã ºtiinþã eroarea

logicã ºi din aceastãcauzã termenul de sofist arãmas cu înþeles peiorativ.

Prezentãm în continuare celemai frecvente tipuri de erori.

Argumentum ad hominem,argument relativ la persoanã,

presupune cã respingerea uneiidei se bazeazã pe defectele

persoanei care o susþine. Deexemplu, Referatul tãu nu este

bine scris pentru cã eºti de-abiaîn anul întâi.

Într-un fel sau altul, argumentarea apare mereu înactele de comunicare prin faptul cã susþinem, întãrimsau probãm puncte de vedere.

Argumentând, folosim limbajul fãrã sã ne gândim,de cele mai multe ori, cã atunci când vrem sãconvingem pe cineva, noi construim o argumentare.

Spunem, de exemplu :1. �Trebuie cã a împlinit 18 ani pentru cã ieri s-a

prezentat la vot împreunã cu pãrinþii.�2. �Aceastã pasãre nu poate fi rândunicã deoarece

nu are coada despicatã.�3.�Sigur ea nu va veni la întâlnirea din seara asta.

Nu vrea sã fie prietena lui. Dacã ar fi vrut, atunci nu arfi lipsit.�

4.�Studenþii din anul I IDD, devin faimoºi însemestrul al doilea prin rãspunsurile excelente datela filozofie. Dacã vrei sã devii cunoscut, atunci trebuiesã te strãduieºti acum.�

În toate aceste cazuri ne dãm seama cã este vorbadespre o argumentare dupã prezenþa unor cuvintecaracteristice, numite ºi indicatori ai argumentãrii, ºianume:

� pentru cã, deoarece, de aceea, întrucât, deci, aºadar,care despart o concluzie de argumentele ei;

� nu poate sau nu trebuie, care indicã ºi ele prezenþaunei concluzii sau a unei recomandãri cu valoarede argument;

� dacã�atunci, care semnaleazã faptul cã, fiind dateanumite elemente, se va produce o concluzie.

Este posibil ca toate aceste cuvinte sã mai înde-plineascã ºi alte funcþii în propoziþii. Prezenþa lor poateindica o argumentare ºi de aceea trebuie sã verificãmce rol îndeplinesc.


InfoArgumentum ad misericor-

diam, argumentul compãtimiriicare presupune apelul la

sentimente ºi nu la raþiune. Deexemplu, trebuie sã primesc cel

puþin nota 7 la examen cãci altfelîmi pierd bursa.

InfoArgumentum ad populum,

argumentul majoritãþii,presupune cã ne bazãm pe

faptul cã majoritatea face saucrede acel lucru. De exemplu,

trebuie sã faci ºi tu facultatea deºtiinþe politice pentru cã toatã

lumea o face în ziua de azi.

De exemplu, în paragraful anterior toate acestecuvinte au fost folosite fãrã sã fie vorba de un demersargumentativ. Era explicat rolul lor într-o argumentarefãrã ca explicaþia sã fie de tip argumentativ.

Detectarea acestor cuvinte într-un text este folosi-toare, dar ea trebuie sã fie însoþitã de verificarea pre-zenþei argumentãrii.

Existã ºi situaþii în care într-un text nu gãsim nici unfel de indicator. Va fi vorba despre o argumentare înacel text?

Sã luãm un exemplu:Cunoaºterea pericolului pe care fumatul îl reprezintãpentru sãnãtate nu este suficientã pentru a determinastudenþii din anul I IDD sã nu mai fumeze. Mai multde jumãtate din numãrul studenþilor din anul întâifumeazã chiar dacã se ºtie acest fapt. Fiecare persoanãar trebui sã ºtie cã fumatul provoacã, pe termen lung,

cancer pulmonar ºi boli de inimã.

În acest pasaj este vorba de o argumentare. Ideeasusþinutã este

nu este suficient sã ºtii cã fumatul este dãunãtorsãnãtãþii pentru a te reþine de la a fuma.

Argumentul este unul de naturã statisticã:mai mult de jumãtate din numãrul studenþilor din

primul an cunoaºte riscurile fumatului.

Cuvântul �trebuie� nu are în text funcþie de indica-tor al argumentãrii. Observãm de asemenea faptul cãpropoziþia concluzie nu este plasatã la sfârºit.

ªi totuºi este vorba despre o argumentare. Cum artrebui sã procedãm pentru a stabili dacã un text conþinesau nu o argumentare?


1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111 Info

Argumentum ad verecundiam,argumentul autoritãþii,

presupune apelul la o autoritate.Este adevãrat pentru cã aºa a

spus doamna secretarã. Existãsituaþii în care invocarea

autoritãþii nu este greºitã. Deexemplu, atunci când experþiiunui domeniu admit anumite

teze. Poziþia lor este relevantãpentru acel domeniu.

InfoArgumentum ad

ignorantiam,argument relativ la neºtiinþã.

El se bazeazã pe ignoranþainterlocutorului, luându-se

ca argument imposibilitatealui de a dovedi opusul

ideii susþinute.

23456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012342345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123423456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234

Pentru a stabili dacã un text conþine sau nu o argu-mentare, ar trebui sã strãbatem urmãtorii paºi:

a. Cãutãm cuvintele care ar putea indica prezenþaargumentãrii ºi verificãm dacã în text ele au rol deindicatori sau au alte roluri.

b. Stabilim care este în text propoziþia care exprimãideea de bazã ºi ne întrebãm dacã restul pasajului nedã informaþii în plus pentru a ne convinge sã admitemacea idee. Dacã textul nu are informaþii în plus, atuncinu este vorba de o argumentare.

c. Verificãm dacã vreuna dintre propoziþiile textuluiare rol de concluzie, indiferent unde este ea plasatã.Dacã stabilim cã nici una nu are un asemenea rol, atuncinu avem o argumentare.

d. Dacã am identificat concluzia ºi argumentele, estebine sã schiþãm textul aranjându-l în ordineaargumentãrii. Ordinea expunerii s-ar putea sã nu fie ºiordinea argumentãrii ºi de aceea, reordonarea textuluine va ajuta sã înþelegem mai bine ce idee este susþinutãºi în ce fel.

Structura argumentãrii

Într-o argumentare sunt prezente mai multe ele-mente:

� o idee de susþinut, care este concluzia unui demers

� argumentele aduse pentru a o susþine, saupremizele în baza cãrora concluzia este susþinutã.


InfoGeneralizarea pripitã

este o eroare prin careformulãm aprecieri generale fãrã

sã avem un numãr suficient decazuri pe care ne bazãm

sau fãrã sã le considerãm pecele relevante. De exemplu, cândse spune studenþii din anul întâi

nu ºtiu mai nimic.

Analogia neconcludentã vizeazãacele argumentãri analogice încare nu sunt suficiente raþiuni

pentru a trage o concluzie.De exemplu: dacã Ion ºi Ioanaau luat examenul de filozofie

ºi Ion bea lapte înaintede examen, trebuie cã ºi Ioana

este bãutoare de lapte.

Pentru a simplifica prezentarea, vom considera cãordinea apariþiei elementelor unei argumentãri estedinspre premize spre concluzie, chiar dacã multe textenu sunt construite în aceastã manierã.

Am vãzut deja cã propoziþia concluzie poate ocupadiferite locuri în text. ªi premizele pot fi explicite saunu, ele pot fi la rândul lor argumentate în acelaºi text,fãcând mai dificilã munca de înþelegere a lui.

Sã luãm pe rând elementele argumentãrii ºi sã ledescriem înainte de a vorbi despre structura demer-sului argumentativ.

PREMIZELE UNEI ARGUMENTÃRI sunt construitedin diferite propoziþii. Acestea pot fi de mai multefeluri, ca de exemplu:

� Propoziþii cognitive, care transmit oinformaþie; ele sunt corect construite atunci cândsemnificaþia transmisã este clarã, fãrã echivoc.

De exemplu, spunem:�Bunicul era una dintre persoanele cãrora le plãcea

acel tren.�Se înþelege foarte clar ceea ce vrem sã spunem.Dacã afirmãm însã cã:�Andrei i-a fãcut cu mâna bunicului din tren.�nu putem spune cu claritate cine era în tren, Andrei

sau bunicul.Asemenea propoziþii sunt ambigui, adicã existã cel

puþin douã moduri de a le înþelege.Propoziþiile cognitive sunt adevãrate sau false.

Uneori nu putem stabili imediat care este valoarea deadevãr a unei propoziþii. Aceasta nu înseamnã cã eanu are valoare de adevãr.

� Propoziþii de valoare, care exprimã o apre-ciere. ªi ele au valoare de adevãr nefiind foarte diferitede propoziþiile cognitive. Un exemplu de asemeneapropoziþie ar fi: �Laura Badea este o sportivã foarte bunã.�


InfoPetitio principii

este o eroare logicã ce constãîn a admite ca demonstrat în

premise un adevãr carepresupune adevãrul concluziei.

Acest tip de sofism poartãnumele de cerc vicios.

InfoSofismele ambiguitãþii

se referã la acele erori deargumentare datorate folosirii

unor propoziþii premisã ceconþin termeni impreciºi.

De exemplu dacã spunem cãdeoarece toate corpurile sunt

grele ºi somnul nostru este greurezultã cã somnul nostru estecorp , este greºit pentru cã nu

este clar ce înþelegem prin greu.

Aprecierile cuprinse în asemenea propoziþii pot fipozitive sau negative. Ele exprimã de multe ori punctede vedere personale. Acestea sunt subiective, atuncicând se referã la descrieri ale unor stãri ºi reacþiipersonale, sau obiective, atunci când se referã la stãricare nu depind de nimic din ceea ce o persoanãgândeºte, crede sau simte. De exemplu, daca cinevaspune: �Aceastã prãjiturã este foarte dulce�, în anumitecondiþii, este o afirmaþie subiectivã, este o impresie aacelei persoane. În alte condiþii, s-ar putea ca prãjiturarespectivã sã fie realmente foarte dulce, fapt cunoscutºi constatabil în acelaºi mod pentru oricine.

� Propoziþiile morale exprimã ºi ele aprecieri.În cazul lor trebuie stabilit cât se poate de clar ce anumese înþelege prin �bine� sau �rãu� pentru a evita for-mularea unor propoziþii vagi. De exemplu, propoziþia�Nu este bine sã-þi minþi pãrinþii.� este o propoziþiemoralã. Ea trebuie pusã într-un context pentru a înþe-lege despre ce este vorba. Dacã ne referim la o situaþieîn care am încãlcat vreo prevedere a regulamentuluiuniversitar ºi o ascundem pãrinþilor, sensul lui �nueste bine� va fi unul. Dacã însã pãrinþii au anumiteprobleme ºi nu le mai spunem cu toate detaliile anumitelucruri (cel puþin un timp), atunci �nu este bine sãminþi� va însemna altceva. Ideea nu este cã suntemîndreptãþiþi uneori sã ne minþim pãrinþii, ci cãpropoziþia datã este vagã, neînþelegându-se la ce anu-me ne referim: ce este o minciunã, ce înseamnã bine înacest caz.

� Propoziþiile interogative, de tipul �Te ducila facultate astãzi?�, nu au valoare de adevãr. Pentru aputea figura drept premize într-o argu-mentare, eletrebuie transformate în propoziþii cognitive sau devaloare, în funcþie de situaþie. De exemplu: �Alina aîntrebat dacã Irina se duce la facultate astãzi.�


Info Eliminarea sofismelor

presupune sã:� verificaþi dacã premisele

sunt adevãrate;� verificaþi dacã inferenþele

sunt valide;� nu vã depãrtaþi de subiect;� verificaþi dacã argumentele

sunt legate de subiect;� verificaþi dacã sunt suficiente

argumente;� alegeþi termenni clari, bine

înþeleºi;� nu fiþi demagogi.

� Propoziþiile pragmatice exprimã un ordin(Citeºte textul!), o normã (Trebuie sã fim punctuali), orecomandare (Ar fi indicat sa nu mai vorbiþi toþi înacelaºi timp.) sau o rugãminte (Dã-mi, te rog, cursultãu de filozofie).

Asemenea propoziþii nu pot fi considerate niciadevãrate nici false. Ele sunt realizabile, într-o mãsurãmai mare sau mai micã. ªi în cazul lor trebuie sã fieclarificate presupoziþiile care le stau la bazã, sicontextele în care funcþioneazã. Daca ordinul �Citeºtetextul!� este dat de un student fãrã autoritate unui altstudent nevãzãtor sau care nu are cartea în acea zi,ordinul nu va fi realizabil.

Revenind la problema argumentãrii, vom spune caea este constituitã din mai multe propoziþii declara-tive care pot fi adevãrate sau false, una dintre ele avândrol de concluzie.

In funcþie de modul în care aceste elemente apar,am putea vorbi de cel puþin trei structuri posibileale unei argumentãri, ºi anume:

1 O premizã (un argument ) ºi o concluzie; deexemplu: �ªi-a luat umbrela pentru cã afarãplouã.�

2 Douã sau mai multe premize ºi o concluzie;de exemplu: �Toate persoanele care fac gimnasticãzilnic pierd din greutate ºi de la o vreme Mihaiface zilnic gimnasticã. Din aceastã cauzã, el aslãbit.�

3 Argumente care susþin o concluzie interme-diarã, care devine apoi argument pentru con-cluzia finalã.


InfoSofiºtii cautã, mai întâi,

sã creeze aparenþa cã oferã orespingere realã; al doilea, sã

arate cã adversarul a sãvârºit oeroare; al treilea, sã-l facã sã

alunece în paradox; al patrulea,sã-i impunã solecisme, adicã

sã-l aducã la întrebuinþareade termeni improprii;

al cincilea, sã-l sileascãa repeta acelaºi lucru.

ARISTOTEL

De exemplu, dacã cineva spune:

Dacã vrei sã te simþi mai bine, îþi recomand sã mãnâncibiscuiþii X ºi sã faci gimnasticã dimineaþa pentru cãcerealele sunt alimente necesare organismului ºibiscuiþii X conþin cereale ºi pentru cã toate persoanelecare fac zilnic gimnasticã au mai puþine probleme desãnãtate, iar tu ai asemenea probleme.

Structura acestei argumentãri ar fi:PREMIZA 1. Sã mãnânci biscuiþii X.

Argumente pentru premiza 1:Cerealele sunt alimente necesare organismului.Biscuitii X au cereale in compoziþia lor.

PREMIZA 2. Sã faci gimnasticã dimineaþa.Argumente pentru premiza 2: Toate persoanele care fac gimnasticã dimineaþa aumai puþine probleme de sãnãtate.Tu ai probleme de sãnãtate.

CONCLUZIA: Tu te vei simþi mai bine.

Sã mai luãm un exemplu:

Comitetul de Miniºtri ai Consiliului Europei re-comandã guvernelor statelor membre sã iamãsuri speciale privind violenþa în familie (Re-comandarea Nr. R(85)4, din martie 1985). Mãsu-rile propuse sunt justificate prin prezenþa maimultor premize, cum sunt:a. familia este unitatea de bazã a societãþilor de-mocratice;b. apãrarea familiei implicã protejarea tuturormembrilor ei împotriva oricãrei forme de vio-lenþã;c. formele de violenþã în familie au o frecvenþã mare;d. violenþa afecteazã în mod special copiii pe deo parte, ºi femeile pe de altã parte;e. copiii au dreptul la protecþie specialã din parteasocietãþii;


InfoSofisul va cãuta nu numai

aparenþa celor douã sarcini:sã dovedeascã aparent afirmaþiile

sale ºi sã respingã aparentafirmaþiile altora. El va face din

eroarea sa un adevãr ºi dinadevãrul altuia o eroare. Pentru

a obþine aceastã capacitate,sofistul va cãuta sã-ºi procure

argumente de un genpotrivit intenþiilor sale.

ARISTOTEL

123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890

f. egalitatea între soþi este prevãzutã în Codul civil;g. femeile sunt supuse unor inegalitãþi de facto, chiar

dacã legislaþia prevede drepturi egale;h. multe date aratã cã sunt numeroase cazurile de

maltratare a copiilor în familie;i. existã recomandãri anterioare referitoare la pro-

tecþia minorilor in familie.

Aceste premize pot fi grupate astfel încât sã poatãîntemeia ideea cã femeile ºi copiii sunt cel mai adeseavictimele violenþei în familie. Ele ar fi concluzii inter-mediare care devin premize pentru concluzia finalã.Le-am putea grupa astfel:

� d, e, h, i duc la concluzia cã minorii au nevoie deprotecþie suplimentarã;

� d, f, g duc la concluzia cã femeile au nevoie deprotecþie suplimentarã;

� a, b, c ºi concluziile intermediare referitoare la copiiºi femei duc spre concluzia cã este necesarãformularea unor noi recomandãri referitoare laviolenþa în familie.

Structurile argumentative sunt, aºadar, mai simple,atunci când susþinem idei simple, referitoare la fapteasupra cãrora cãdem repede de acord, ºi mai complexe,cu momente intermediare de argumentare a ideilor ceurmeazã sã devinã ele însele argumente.

Important pentru noi este sã alegem de fiecare

datã argumentarea potrivitã.

Sã nu aducem multe argumente ºi justificãri acolo

unde nu este necesar. Îi vom plictisi pe cei care

ne ascultã ºi ne vom irosi energia.

Dar nici sã nu economisim argumente atunci când

aprecierile ºi ideile noastre reclamã argumente

care trebuie susþinute ºi ele cu alte argumente.


Exerciþii

Exerciþii

1 Comenteazã urmãtoarele fragmente dinscrierile politice ale lui M. Eminescu, încercând

sã rãspunzi la întrebarea:Ce argumente se pot formula pentru a susþine aceste

concluzii?a. Studiile clasice cresc spiritul ºi caracterul tinerimii.

(p. 270)b. Dar pe cât timp studiul principal al unei ºcoale rurale

sau primare e limba româneascã, ea este totodatã organulprin care neamul îºi cunoaºte fiinþa sa proprie, organul princare acest neam moºteneºte avutul intelectual ºi istoric alstrãmoºilor lui. (p. 276)

2 Pentru fiecare dintre fragmentele urmãtoare, stabiliþi dacã este sau nu o argumentare. Pen-

tru cele care sunt argumentãri, separaþi concluzia depremizele ei.

a. Fiinþele umane învaþã mai mult în primii cinciani de viaþã decât în tot restul vieþii ºi, de aceea, ºcoalaar trebui sã înceapã mai devreme.

b. Cu ocazia adoptãrii reformei agrare, domnitorulA. I. Cuza afirma adresându-se þãranilor:

Claca este desfiinþata pentru deapururea ºi de astãzi voisunteþi proprietari liberi pe locurile supuse stãpânirii voastre.

c. Declaraþia P.N.R. de la Oradea (1918) afirma :Pe temeiul dreptului firesc cã fiecare naþiune poate hotãrî

liber de soarta ei�naþiunea românã din Ungaria ºi Ardealdoreºte acum sã se foloseascã de acest drept ºi reclamã pentruea dreptul�sã hotãrascã singurã aºezarea ei printre naþiunilelibere.


Exe

3 Stabileºte care dintre urmãtoarele propoziþiiar putea fi admise într-o argumentare bunã ºi

care nu.

� Avem brânzã de vacã grasã.� Vindem cremã de picioare cu cãpºuni.� Trebuie sã foloseºti burete de baie cu plasã.� Mã doare îngrozitor capul.� Medicamentele ieftine sunt eficiente.� Când vine trenul?� Pe aici nu este voie sã traversaþi.� Nu rupeþi florile ºi nu cãlcaþi pe iarbã.� Recunoaºte cã aceastã mâncare este cea mai bunã.� Filozofia este o disciplinã stranie, dar interesantã.

12345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789123456789012345678901234567890121234567891234567890123456789012345678901212345678912345678901234567890123456789012123456789

rciþii

În urma parcurgerii acestui capitolºi a reflectãrii asupra exerciþiilor propuse, ar trebui:? sã poþi descrie personalitatea lui Socrate ºi locul sãu îngândirea filozoficã a antichitãþii;? sã descrii succint metoda folositã de Socrate;? sã susþii un punct de vedere în legãturã cu posibilitatea de acunoaºte elemente din filozofia lui Socrate;? sã poþi descrie procesul intentat lui Socrate.

Principalele probleme:? deosebirile între punctele de vedere ale lui Socrate ºi Platon? structura dialogului Apãrarea lui Socrate? procesul lui Socrate

SOCRATE VÃZUT DE PLATON


Domenii ale filozofiei� Metafizica sau ontologia

reprezintã cercetarea categoriilorºi structurilor de bazã ale

existentului sau ale realitãþii.

� Logica este cercetareastructurilor generale ale

raþionamentului logic ºi alargumentelor valabile.

� Teoria cunoaºterii realizeazãcercetare naturii cunoaºterii

ºi a modului în carese poate ea dobândi.

� Etica are ca preocuparecentralã cercetarea felului

în care trebuie sã trãim,având ca valori centrale

binele ºi rãul.

Î n Apãrarea lui Socrate Platon reconstituie, în felulsãu, discursul rostit de Socrate în faþa judecã-

torilor lui. Platon a scris mai multe dialoguri în pe-rioada aºa-zis socraticã în care aflãm, se pare, în ceconsta specificul gândirii socratice.

ªtim despre Socrate cã s-a nãscut la Atena în 470î.Hr. Tatãl sãu, Sophroniscos, era sculptor iar mama sa,Phainarete, era moaºã.

Iniþial Socrate practicã meseria tatãlui, atribuindu-i-sechiar un grup statuar de pe Acropole. Ulterior însã, eleste atras de filozofie cãreia i se dedicã exclusiv, fãrãsã mai acorde atenþie ºi altor activitãþi, nici mãcar celorpresupuse de viaþa particularã ºi de bunãstarea caseisale. Pe bunã dreptate soþia lui, Xantipa, îl ocãreºtemereu.

Socrate era o persoanã cumpãtatã, de neclintit atuncicând era vorba despre cinste sau dreptate. El nu s-aprezentat niciodatã drept profesor de filozofie(respectiv înþelepciune) ºi nu a oferit niciodatã soluþiinimãnui.

Convingerea lui Socrate este cã rãul provine dinignoranþã. Cunoaºterea este aºadar primul pas cãtreatingerea binelui. Dupã cum moaºa ajutã la naºtereacopiilor, tot aºa, Socrate îºi ajutã interlocutorii sã ajungãla adevãrul care se aflã în ei înºiºi, ºi nu în afara lor.Aceastã artã a fost numitã mai târziu de Platonmaieuticã.


Cei ºapte înþelepþi ai antichitãþiisunt (dupã spusele lui Platon)

Thales din Milet,Bias din Priene,

Pittacos din Mytilene,Solon din Atena,

Kleobulos din Lindos,Myson din Chenai ºi

Chilon din Lacedemona.Diogene Laertios aratã cã sunt

menþionaþi ºaptesprezecegânditori ca fiind înþelepþi.

Fiecare autor alege pe cei ºapteîn câte un fel.

Thales, Bias, Pittacos ºi Solonsunt menþionaþi constant de toþi

cei care fac referire, înantichitate, la cei ºapte înþelepþi.

În 399 î. Hr. Socrate este dat în judecatã de treipersoane: Anytos � om politic, Meletos � poet (lipsitde talent, se spune) ºi Lycon � orator.

Plângerea depusã avea trei capete de acuzare destulde bine întocmite.

a) Socrate nu recunoaºte zeii cetãþii. Împotrivaacestei acuzaþii, Socrate nici nu se putea apãradeoarece el credea în Zeu, însã nu era de acord cuzeii tradiþionali ºi biografiile lor pline de pasiunicomune.

b) Socrate introduce zei noi, aceasta referindu-sela daimonul invocat deseori de el. Introducerea unorzei noi era rãu vãzutã de cetãþenii Atenei careconsiderau cã zeii protectori ai cetãþii trebuiaucinstiþi cum se cuvine.

c) Socrate corupe tineretul, învãþându-l sã preþuiascãmai mult reflecþia asupra problemelor spiritului ºisã nu dea prea mare atenþie activitãþilor practice.

Pedeapsa cerutã este cea capitalã.

Procesul se derula în acea epocã dupã o anumitãprocedurã. Tribunalul avea în componenþã 6000 decetãþeni traºi la sorþi anual. Procesele se derulau în faþaunei secþii, în cazul lui Socrate compusã din 502judecãtori. Judecata se derula prin citirea depoziþiiloracuzãrii ºi apãrãrii, iar apoi, fãrã deliberare, se treceala vot.

Fiecare cetãþean se apãra singur ºi de aceea, ºi Socratese apãrã singur. Decizia de a fi pedepsit a fost luatã cu281 de voturi pentru ºi 220 împotrivã. Au lipsit doar31 de voturi pentru ca el sã fie achitat.

În cazul în care acuzatul nu era gãsit vinovat de celpuþin o cincime dintre judecãtori, cel care depusese

Introducere în filozofie 29Nu-þi face prea repede prieteni,iar pe cei pe care i-ai dobândit

nu-i renega prea repede.

SOLON

Adu-þi aminte de prieteni fie cãsunt de faþã fie cã sunt absenþi.

THALES

Cultivã pietatea,instrucþiunea, cuminþenia,

judecata, adevãrul, priceperea,tovãrãºia, ordinea, meseria.

PITTACOS

plângere era amendat cu 1000 de drahme ºi i seinterzicea sã mai fie acuzator în procese de acelaºi fel.Dupã ce se decidea cã acuzatul trebuie pedepsit, sehotãra care anume sã fie pedeapsa. Pentru Socrateacuzarea a propus pedeapsa cu moartea. Judecãtoriidecid cã Socrate trebuie sã moarã.

Socrate a înþeles de la început cã nu are multe ºansede a fi achitat dupã ce arãtase în faþa atenienilor cãretorul nu ºtia ce este retorica, politicianul ce este binelecetãþii, iar generalul de armatã nu ºtie ce este curajul.Aceºtia nu aveau cum sã-l ierte cu uºurinþã.

Pledoaria lui Socrate nu solicitã nici iertare ºi niciuºurarea pedepsei. El nu-ºi justificã comportamentul,ci mai explicã încã o datã celor ce îl ascultau necesitateaîntemeiatã pe valori morale.

Socrate nu se teme de moarte ºi îºi pãstreazã umorulsãu obiºnuit spunând cã, dacã mai aveau puþinãrãbdare, ar fi murit de moarte naturalã, datã fiindvârsta lui (70 ani).

Socrate nu a lãsat operã scrisã. Influenþa lui asuprafilozofiei a fost însã imensã. El ajunge un mit imediatdupã moartea lui.

Faptul cã nu existã scrieri rãmase de la acest gânditorne face sã ne întrebãm cum de ºtim care era poziþia luifilozoficã.

Sã fie oare adevãrat cã aºa a vorbit Socrate la proces?De unde ºtim noi care este poziþia lui Socrate ºi careeste punctul de vedere al lui Platon, autor aldialogurilor în care apare ºi Socrate?

Tuturor acestor întrebãri le putem rãspundeconstruind câteva argumente în sprijinul ideii cã putemdescrie filozofia lui Socrate.

Iatã câteva dintre ele:


Fii prieten al virtuþii ºi strãinde rãutate. Urãºte nedreptatea

ºi cultivã pietatea.

KLEOBULOS

Preferã paguba în locul unuicâºtig ruºinos, prima

te va supãra o singurã datã, aldoilea totdeauna.

CHILON

Poartã-te la fel cu prietenii cãsunt fericiþi fie cã sunt

nefericiþi.

PERIANDROS

aporiá = cale fãrã ieºire,impas, dificultate, problemã

Dicþionar

1. Despre Socrate ºi modul sãu de a filozofavorbesc mai mulþi gânditori ai antichitãþii (Xenofon,Platon, Aristotel). Intrucât ei descriu în modasemãnãtor personalitatea ºi modul de filozofare alelui Socrate, se poate reconstitui poziþia acestuia chiarºi în absenþa unei opere scrise.

2. Platon este cel care face din Socrate personajaproape permanent al dialogurilor sale. În cazuloperelor lui Platon existã mai multe mijloace teoreticede departajare a poziþiilor lor filozofice. Redãm câtevadintre ele.

a. Dialogurile de tinereþe ale lui Platon sunt con-siderate socratice. Socrate este personaj central aldialogurilor ºi din felul în care el vorbeºte ne dãmseama de conþinutul poziþiei lui filozofice. Una dintredeosebirile punctelor de vedere ale lui Socrate ºi Platoneste aceea cã Socrate duce discuþia pânã la un pas derezolvare fãrã sã rosteascã el concluzia. Este o discuþieaporeticã, adicã fãrã o lãmurire completã a discuþiei.Întrebãrile lui Socrate nu-l conduc pe interlocutor lacunoaºterea vreunui lucru sau la obþinerea uneiconcluzii posibil de formulat ca un enunþ categoric.Dialogul socratic duce la o aporie. Pentru Socrate, paremai importantã persoana cu care vorbeºte ºi pe care oajutã sã se întrebe, decât subiectul pus în discuþie.

ªi Platon este în cãutarea adevãrului. Alegoricprezentatã, ideea lui despre adevãr presupuneexistenþa unor reminiscenþe ale cunoaºterii din vremeaîn care sufletul, nemuritor de altfel, participa la lumeainteligibilã a ideilor. Problema în acest caz este sãînvãþãm sã ne reamintim.

Existã deci o deosebire între poziþiile celor doifilozofi, prezentã ºi în dialoguri.


La lucru sã ai þinere deminte, la momentul potrivit

prevedere, în privinþacaracterului demnitate,

în ceasul trudei stãpânirede sine, în momente

de teamã încredere în zei,la bogãþie prietenie;

cuvântului dã-I forþaconvingerii, tãcerii tâlc,

judecãþii dreptate, îndrãznelii curaj,

acþiunii tãrie,strãlucirii prestigiu.

BIAS

123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890

b. In cazul Apãrãrii se aduce un argument în plus.Socrate este condamnat în 399, iar dialogul este scrisîn 396. La o distanþã foarte micã de eveniment, dialogulnu putea sã prezinte lucrurile diferit. Spiritul, chiar dacãnu litera, este cel real.

c. Dimensiunile dialogurilor lui Platon spun ºiele ceva. Dialogurile aporetice sunt de dimensiunimici. Se poate admite cã ele redau discuþii la care Platonpare sã fi fost de faþã sau sã fi aflat de ele. Începând cudialogurile de maturitate nu numai tematica ºi modulde argumentare al personajelor se schimbã ci ºidimensiunile. Republica, unul dintre cele maisemnificative dialoguri pentru platonismul matur, numai poate fi consideratã repovestirea unei discuþii reale,chiar dacã Socrate este prezent ºi apãrã ideea dedreptate.

Dialogul Apãrarea lui Socrate are trei pãrþi:

a) discursul propriu zis în care Socrate încearcã sãºteargã calomniile care i s-au adus demonstrândnetemeinicia acuzaþiilor formulate;

b) votul tribunalului ºi propunerea pedepsei; câþivaprieteni se oferã sã fie garanþi pentru plata a treizecide mine de argint;

c) votarea pedepsei cu moartea; cei care au votatpentru pleacã imediat, aºa cã Socrate se adreseazãîn final numai celor care nu l-au considerat vinovat.


Exerciþii

Exerciþii

1 Sã presupunem cã eºti de acord cu Socrate cãrãul provine din ignoranþã. Cum ai argumenta

acest punct de vedere?Sã presupunem cã nu ai fi de acord cu el. Cum ai ar-

gumenta acest punct de vedere? Care este, de fapt,punctul tãu de vedere?

2 Construieºte un portret moral al lui Socrate. Crezi cã virtuþile lui se mai întâlnesc ºi azi?

Crezi cã, pe mãsurã ce a trecut vremea, numãrul oa-menilor ca Socrate a crescut sau a scãzut? De ce ? Con-struieºte o argumentare pentru ideea ta.

3 Imagineazã un dialog între douã persoane, în care una argumenteazã ideea cã Socrate este

doar un personaj al dialogurilor lui Platon, iar cealaltãcã el este un gânditor care a trãit în antichitate cu opoziþie filozoficã distinctã.

Gândeºte-te ºi lãmureºte-þi urmãtoarele aspecteproblematice :

� Cu care dintre cele douã personaje ai fi tu de acord?�Ai putea tu sã exprimi simultan douã puncte de

vedere ?�Dacã tu poþi, crezi cã a putut ºi Platon?�Dacã tu nu poþi, crezi cã nici Platon nu a putut ºi

APÃRAREALUI SOCRATE

În urma parcurgerii acestui capitol ºi a rezolvãriituturor exerciþiilor indicate, ar trebui:? sã înþelegi foarte bine procesul intentat lui Socrate;? sã înþelegi modul socratic de avansare în cunoaºtere;? sã analizezi un text din punctul de vedere al ideiisusþinute ºi al structurii argumentãrii;? sã formulezi presupoziþii ºi consecinþe în legãturã cu oargumentare.

Principalele probleme ale textului sunt legate de:? felul în care Socrate respinge calomniile ºi se apãrãde acuzaþiile aduse;? modul în care el îºi construieºte argumentele;? modul în care Socrate depãºeºte faptele pentrua formula concluzii despre ideile generale presupusede virtuþile omeneºti asociate lor.


Formuleazã ideeaprincipalã a

paragrafului.

1


paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Socrate se apãrã

Ce înrâurire au avut acuzatorii mei asupra voastrã,nu ºtiu, cetãþeni ai Atenei; eu, cel puþin, ascultându-i,era cât pe ce sã nu mã mai recunosc, atât deconvingãtoare erau cuvintele lor; totuºi, la dreptvorbind, ei n-au spus nimic adevãrat. Însã dintre toateminciunile pe care le-au rostit, m-a uluit cel mai multafirmaþia cã trebuie sã luaþi bine seama sã nu fiþi înºelaþide mine, un vorbitor, zic ei, nemaipomenit. ªi nu le-afost ruºine cã vor fi pe loc dovediþi mincinoºi de mineprin fapte, de vreme ce nu arãt a fi câtuºi de puþin unvorbitor grozav, iar aceasta mi s-a pãrut cea mai mareneruºinare a lor, dacã nu cumva prin �a fi un vorbitorgrozav� ei înþeleg �a spune adevãrul�; cãci dacã astavor sã spunã, aº putea consimþi cã sunt ºi eu orator,dar altfel decât ei. Aºadar, dupã cum ziceam, în schimb,de la mine veþi auzi adevãrul întreg.

2Vã jur însã pe Zeus, cetãþeni ai Atenei, cã nu veþi

auzi vorbe înfrumuseþate ºi împodobite cu întorsãturimeºteºugite ºi cuvinte alese, ca ale acestora, ci voi folosicuvintele care se întâmplã sã-mi vinã în minte,încredinþat fiind de adevãrul spuselor mele; ºi nimenidintre voi sã nu se aºtepte la altceva. Bine mi-ar sta,judecãtori, la anii mei, sã vin în faþa voastrã cu vorbeticluite, ca un tinerel. Dimpotrivã, tocmai asta vã rog,atenieni, ºi vã rog cu tot dinadinsul: dacã mã veþi auzi



paragrafului.

Reformuleazã textulcu propriile cuvinte.


paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

apãrându-mã cu aceleaºi cuvinte pe care obiºnuiesc sãle spun ºi în agora, printre tarabele zarafilor, unde m-auauzit mulþi dintre voi, ºi în alte pãrþi, sã nu vã miraþi ºisã nu faceþi zarvã. Cãci aºa stau lucrurile: pentru primaoarã am venit la judecatã acum, la ºaptezeci de ani;sunt cu totul strãin de vorbirea de aici. Dupã cum, dacãs-ar întâmpla sã fiu cu adevãrat strãin, m-aþi ierta cãvorbesc în graiul ºi cu deprinderile în care am fostcrescut, aºa vã cer ºi acum lucrul acesta, cred eu, pebunã dreptate: sã nu vã uitaþi la felul meu de a vorbi,mai bun sau mai rãu, cum o fi, ci sã luaþi seama cu grijãdacã spun lucruri drepte sau nu; cãci aceasta e sarcinajudecãtorului; iar a celui care vorbeºte � sã spunãadevãrul.

3Întâi de toate se cuvinte, atenieni, sã mã apãr de

primele învinuiri mincinoase ºi de primii mei acuzatori;apoi de acuzaþiile ºi de acuzatorii mei din urmã. Cãcimulþi sunt cei care m-au învinuit în faþa voastrã, ºi încãde mulþi ani, fãrã sã spunã nimic adevãrat; de ei mãtem eu mai degrabã decât de Anytos ºi de ai lui, cutoate cã ºi aceºtia sunt de temut.

4Dar mai de temut sunt, judecãtori, aceia care,

asumându-ºi rolul de a vã educa, pe cei mai mulþi dintrevoi, încã de pe când eraþi copii, încercau sã vã convingãaducându-mi vini neadevãrate: cã ar exista un oarecareSocrate, om iscusit, care cugetã la cele din cer ºicerceteazã toate câte se aflã sub pãmânt ºi face sãînvingã judecata strâmbã. De vreme ce mi-au rãspândito asemenea faimã, atenieni, aceºtia sunt acuzatorii decare trebuie sã mã tem; într-adevãr, cine-i ascultã îºi


Cum îi descrieSocrate pe acuzatorii

sãi reali?


paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

InfoSocrate se referã la Norii

scrisã de Aristofan, comedie încare personajul Socrate apareatârnat într-un coº cercetândtot ce existã, tãgãduind zeiicetãþii ºi fãcând sã triumfe

raþionamentul strâmb.

închipuie cã oamenii care cerceteazã astfel de lucrurinu cred nici în zei.

5De altfel, aceºti acuzatori sunt mulþi ºi mã

învinuiesc de multã vreme, vorbind cu voi de la vârstala care eraþi cât se poate de încrezãtori, unii dintre voifiind copii încã ºi adolescenþi; iar ei mã acuzau în lipsã,fãrã sã mã apere cineva. Dar ce este cu totul fãrã noimã,e cã nici mãcar numele lor nu le ºtiu ºi nu le pot spune,în afarã poate de al unui oarecare autor de comedii.

Toþi cei care, din pismã ºi prin clevetire, s-au strãduitsã vã convingã, ca ºi cei care, dupã ce s-au lãsatconvinºi, i-au convins la rândul lor pe alþii, toþi aceºtiamã pun în grea încurcãturã; pentru cã nu poþi aducepe nici unul dintre ei aici, la judecatã, nici nu poþidovedi cã n-au dreptate, ci, pur ºi simplu, trebuie sã teaperi luptând cu niºte umbre ºi sã acuzi fãrã sã-þirãspundã nimeni. V-aþi dat aºadar seama ºi voi, dincâte vã spun, cã acuzatorii mei sunt de douã feluri: uniim-au acuzat de curând, ceilalþi de mult, cei despre caretocmai vorbesc. ªi aþi înþeles cã trebuie sã mã apãr întâide învinuirile lor, pentru cã pe ei i-aþi auzit întâiînvinuindu-mã, ºi i-aþi auzit mult mai multã vremedecât pe ceilalþi, de mai târziu.

6Bine. Trebuie deci sã mã apãr, atenieni, ºi sã încerc,

într-un timp atât de scurt, sã nimicesc calomniaînstãpânitã de mult în minþile voastre. Dacã asta ar fimai bine ºi pentru voi ºi pentru mine, aº vrea de bunãseamã sã reuºesc ºi sã ajung la un rezultat apãrându-mã;dar cred cã e greu ºi-mi dau foarte bine seama cât degreu. Totuºi, întâmple-se cum o vrea Zeul, noi suntemdatori sã dãm ascultare legii ºi sã ne apãrãm.


Formuleazã capetelede acuzare aduse

lui Socrate.


paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

7Aºadar, sã vedem din nou, de la început, care e

învinuirea din care s-a nãscut aceastã ponegrire a meaºi pe care s-a sprijinit Meletos când m-a dat în judecatã.Bine. Ce-au spus, calomniindu-mã, calomniatorii mei?Trebuie sã le citim vorbele ca pe ale unui act de acuzare:�Socrate este vinovat, el iscodeºte peste mãsurã celede sub pãmânt ºi cele din cer, face sã învingã judecatastrâmbã ºi îi învaþã ºi pe alþii aceste lucruri.� Camacestea ar fi; aþi putut vedea ºi voi în comedia luiAristofan un Socrate purtat pe scenã încoace ºi încolo,spunând cã merge prin vãzduh ºi înºirând tot felul devorbe goale despre lucruri la care eu nu mã pricep nicimult, nici puþin. ªi eu nu vorbesc cu dispreþ despre oastfel de ºtiinþã, admiþând cã într-adevãr existã cinevacare se pricepe la toate acestea, sã nu fiu cumva acuzatde Meletos ºi de aºa ceva; însã, în ceea ce mã priveºte,eu n-am nimic comun cu ele, atenieni.

8Vã iau ca martori pe aproape toþi ºi vã rog sã vã

informaþi ºi sã vã lãmuriþi unii pe alþii, toþi câþi m-aþiauzit vreodatã stând de vorbã; sunt printre voi mulþidintre aceºtia. Spuneþi-vã unii altora dacã vreunuldintre voi m-a auzit vreodatã vorbind, mult sau puþin,despre aºa ceva: ºi de aici vã veþi da seama cã ºi celelaltelucruri pe care lumea le spune despre mine au acelaºitemei.

Nu numai cã, hotãrât lucru, nimic dintre acestea nue adevãrat, dar nu e adevãrat nici ce veþi fi auzit pecâte unul spunând, cã-mi fac o îndeletnicire din a-iînvãþa pe alþii ºi cã le cer platã pentru asta. Cu toate cãmi se pare frumos sã fie cineva în stare sã-i instruiascãpe oameni, cum fac Gorgias din Leontinoi ºi Prodicos


Ce urmãreºte Socratesã arate cu acest

exemplu?

InfoÎn vremea aceea, profesori de

înþelepciune erau sofiºtii precumGorgias, Prodicos, Hippias ºi

Euenos. Sofiºtii acceptau sã fieplãtiþi pentru lecþiile lor, ceea ce

lui Socrate i se pare inacceptabil.El se considerã pe sine prea

neºtiutor ca sã mai cearã ºi platã

Sarcini de lucru

din Ceos ºi Hippias din Elis. Într-adevãr, fiecare dinaceºtia este în stare, atenieni, ca, în orice oraº s-ar duce,sã atragã pe lângã sine tinerii care altminteri ar puteasã-ºi ia drept sfãtuitori fãrã platã pe oricare din con-cetãþenii lor; îi conving pe tineri ca, pãrãsind tovãrãºiaacelora, sã vinã la ei, dar plãtind bani ºi purtându-le,pe deasupra, ºi recunoºtinþã.

9Uite, am aflat cã este aici la noi încã unul din aceºti

învãþaþi, un om din Paros. Tocmai mã dusesem laCallias al lui Hipponicos, care le-a plãtit sofiºtilor maimulþi bani decât oricare altul. ªi l-am întrebat (ºtiindcã are doi fii): �Callias, zic, dacã ai fi avut nu doi fii, cidoi mânji sau doi viþei, ar trebui sã le tocmim unsupraveghetor care sã desãvârºeascã în ei toateînsuºirile lor fireºti; ar fi vorba de un om priceput lacai sau la muncile câmpului; de vreme ce ei sunt însãoameni, ce fel de îndrumãtor ai de gând sã le iei? Cânde vorba de aceste însuºiri, de însuºirile omeneºti ºicetãþeneºti, cine e omul priceput? Cred cã, avândfeciori, ai chibzuit la asta. Existã un astfel de om saunu?

� Cum sã nu, spuse el.� Cine e, de unde este, ºi cât cere pentru învãþãtura

lui?� Euenos din Paros, Socrate, mi-a rãspuns. Cere

cinci mine.�ªi eu l-am fericit pe Euenos dacã are într-adevãr

priceperea aceasta ºi dã învãþãturã cu atâta cumpãtare.Eu, sã fiu în stare de astfel de lucruri, nu mi-aº maiîncãpea în piele de mândru. Numai cã, cetãþeni aiAtenei, nu sunt în stare.


Care este schemaraþionamentului careduce la întrebarea dece s-au iscat clevetiriîmpotriva lui Socrate?

Cum explicã Socratece a fãcut el altfel sau

în plus faþã de restulcetãþenilor Atenei?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

10S-ar putea însã ca vreunul dintre voi sã mã întrebe:

�Bine, Socrate, dar cu ce te îndeletniceºti tu? Din ce s-auiscat aceste clevetiri împotriva ta? Cãci, de bunã seamã,atâta vreme cât nu fãceai nimic mai mult decât ceilalþi,nu-þi puteau ieºi asemenea faimã ºi vorbe, dacã nufãceai nimic altfel decât cei mulþi. Spune-ne, deci,despre ce este vorba, ca sã nu ne facem o pãrerenechibzuitã despre tine.� Cred cã cel care ar vorbi astfelar avea dreptate, astfel cã voi încerca sã vã artã ceanume este ceea ce mi-a adus ºi rãul nume ºi învinuirea.

11Ascultaþi deci. ªi poate cã unora li se va pãrea cã

glumesc; dar sã ºtiþi bine cã vã voi spune deplinuladevãr. În fapt eu m-am ales cu numele acesta, atenieni,numai din pricina unui fel de înþelepciune. Ce fel deînþelepciune? Una care e, probabil, o înþelepciuneomeneascã. Mã tem cã este de fapt singura înþelepciunepe care o am; cei despre care vorbeam adineauri or fipoate înþelepþi cu vreo înþelepciune mai mult decâtomeneascã. Dacã nu e aºa, nu ºtiu ce sã mai spun,pentru cã eu n-o am, iar cine afirmã cã o am, minte ºivorbeºte spre a mã ponegri. ªi acum, atenieni, sã numurmuraþi împotrivã-mi ºi sã nu vi se parã cã spunceva prea de tot; cãci vorbele pe care le voi spune nusunt ale mele, ci voi aduce în faþa voastrã un vorbitormai vrednic de încredere. Despre înþelepciunea mea,dacã înþelepciune este, ºi despre felul ei, vã voi aduceca martor pe Zeul de la Delfi. Îl cunoaºteþi, desigur, peChairephon; a fost prietenul meu încã din tinereþe ºi afost prieten cu cei mai mulþi dintre voi; a fugit în exilulºtiut împreunã cu voi ºi odatã cu voi s-a întors. ªi ºtiþi


Cum explicã Socratespusele Zeului?

Sarcini de lucru

cum era Chairephon, cât de aprig în orice se apuca sãfacã. Astfel o datã, mergând la Delfi, a îndrãznit sãîntrebe oracolul ºi anume � vã spun sã nu murmuraþi,atenieni �, sã-l întrebe dacã este cineva mai înþeleptdecât mine; iar Pitia i-a rãspuns cã nu e nimeni maiînþelept. Despre acestea vã va putea da mãrturie fratelesãu, de vreme ce el a murit.

Sã vedeþi pentru ce vã spune acestea: tocmai pentrucã am de gând sã vã arãt de unde s-au nãscut vorbelerele împotriva mea.

12Auzind eu acele lucruri, am început sã mã gândesc

astfel: �Oare ce spune Zeul ºi cu ce tâlc? Eu îmi dauseama cã nu sunt înþelept nici în mare, nici în micãmãsurã; atunci la ce se poate gândi când spune cã eusunt cel mai înþelept? Pentru cã, de bunã seamã, el numinte; doar nu-i e îngãduit.� ªi multã vreme am fostnedumerit ce vrea sã spunã; apoi, greu de tot, m-amhotãrât sã cercetez lucrul cam în felul acesta: m-am dusla unul din cei care erau socotiþi înþelepþi, pentru caacolo, mai degrabã decât oriunde, sã dezmint oracolulºi apoi sã-i arãt Zeului: �Omul acesta e mai înþeleptdecât mine, în timp ce tu ai spus cã eu aº fi.�Cercetându-l deci pe acesta � nu-i nevoie sã-i spun penume, era unul dintre oamenii politici �, iscodindu-leu ºi stând de vorbã cu el, uite cam ce impresie amavut, atenieni: mi s-a pãrut cã omul meu trece dreptînþelept în ochii celor mai mulþi oameni ºi în primulrând în ai lui însuºi, dar cã nu este. M-am apucat apoisã-i arãt cã numai îºi închipuie cã e înþelept, dar cã nueste. Din clipa aceea m-au urât ºi el mulþi dintre ceicare erau de faþã.


De ce se considerãSocrate mai înþelept

decât omul politic cucare a vorbit?

Care este concluziala care ajunge

Socrate dupã cevorbeºte cu mai mulþi

oameni politici?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

13Plecând de acolo, cugetam în sinea mea: �Într-a-

devãr, eu sunt mai înþelept decât acest om; mã tem cãnici unul dintre noi nu ºtie nimic bun ºi frumos, numaicã el îºi închipuie cã ºtie ceva, deºi nu ºtie; eu însã, devreme ce nici nu ºtiu, nici nu-mi închipui. Se pare, deci,cã sunt mai înþelept, ºi anume tocmai prin acest lucrumãrunt, prin faptul cã, dacã nu ºtiu ceva, mãcar nu-miînchipui cã ºtiu.�

14Am mers apoi la altul, la unul dintre cei care treceau

drept ºi mai înþelepþi decât primul, ºi am ajuns la aceeaºiîncheiere; ºi de atunci m-au urât ºi el ºi mulþi alþii.

Dupã acestea i-am luat pe toþi la rând, dându-miseama, cu mâhnire ºi cu teamã, cã mã fac urât de ei;totuºi mi se pãrea cã trebuie sã aºez cuvintele Zeuluimai presus de orice; dacã voiam deci, sã cercetez cespune oracolul, eram silit sã merg la toþi cei care pãreaua ºti ceva. ªi mã jur pe câine, atenieni, � pentru cãsunt dator sã vã spun adevãrul � vã jur cã aºa mi s-aîntâmplat: aproape toþi cei care aveau cel mai bunrenume mi s-au pãrut, cercetându-i eu potrivit spuselorZeului, cã au cele mai mari scãderi, pe când alþii, careerau socotiþi mai neînzestraþi, mi-au pãrut mai în starede chibzuinþã. Iatã, sunt dator sã vã povestesc cum amrãtãcit, ca un om supus la grele munci, pentru caoracolul sã devinã pentru mine ceva de neclintit.

15Aºadar, dupã oamenii politici m-am dus la poeþi: la

autorii de tragedii, de ditirambi ºi la ceilalþi, pentru ca

Introducere în filozofie 42Care este concluzia lui

Socrate referitoare laînþelepciunea poeþilor?

Care este concluzia luiSocrate referitoare la

înþelepciuneameºteºugarilor?

Sarcini de lucru

acolo sã mã prind eu însumi asupra faptului cã suntmai puþin învãþat decât ei. Luând deci acele opere alelor care-mi pãreau mai îngrijit lucrate, îi întrebam ceoare vor sã spunã prin ele, pentru ca totodatã sã ºi învãþcâte ceva de la ei. Îmi vine tare greu sã vã spunadevãrul, cetãþeni, totuºi el trebuie spus: într-un cuvânt,aproape oricare dintre cei de faþã ar fi putut vorbi maibine decât ei despre lucruri pe care ei înºiºi le fãcuserã.Mi-am dat seama astfel în scurtã vreme ºi despre poeþicã nu din înþelepciune fac ceea ce fac, ci printr-oînzestrare fireascã ºi sub puterea inspiraþiei, întocmaica profeþii ºi tâlcuitorii de oracole; cãci ºi aceºtia spunmulte lucruri frumoase, dar de fapt nu ºtiu nimic dince spun. Am vãzut cã poeþii sunt ºi ei într-o situaþieasemãnãtoare ºi totodatã mi-am dat seama cã, dincauza darului lor poetic, îºi închipuie cã în generalnimeni nu e mai înþelept decât ei, ceea ce nu-i adevãrat.ªi de acolo am plecat deci convins cã eu îi întrec înacelaºi fel ca ºi pe oamenii politici.

16În sfârºit, m-am dus pe la meºteºugari; cãci îmi

dãdeam seama cã, la drept vorbind, eu nu ºtiu nimic,iar ei se vor dovedi, desigur, cã ºtiu multe lucrurifrumoase. ªi în aceasta m-am înºelat, ei ºtiau într-adevãr lucruri pe care eu nu le ºtiam, ºi prin aceastaerau mai înþelepþi decât mine. Însã, cetãþeni ai Atenei,mi s-a pãrut cã bunii meºteºugari fac aceeaºi greºealãca poeþii: pentru cã îºi îndeplinea bine meºteºugul,fiecare credea cã este cât se poate de înþelept ºi încelelalte privinþe, ºi anume în cele mai însemnate, ºitocmai aceastã nesocotinþã le întuneca înþelepciuneape care o aveau, încât am ajuns sã mã întreb, în privinþaoracolului, dacã aº voi mai degrabã sã fiu aºa cum sunt,nici înþelept cu înþelepciunea lor, nici prost cu prostia


Cum reformuleazãSocrate spusele

Zeului, în urmacercetãrilor lui?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

lor, sau sã le am pe amândouã aºa cum le au ei. Mi-amrãspuns, deci, mie ºi oracolului, cã mi-e mai de folos sãfiu aºa cum sunt.

17Din aceastã cercetare, cetãþeni ai Atenei, s-au iscat

împotrivã-mi multe uri, ºi încât atât de grele ºi de aspre,încât din ele s-au nãscut multe clevetiri ºi mi s-a datnumele acesta, de înþelept. Cãci de fiecare datã cei defaþã îºi închipuiau cã eu, în înþelepciunea mea, ºtiu ceeace dovedeam cã celãlalt nu ºtie; dar de fapt, cetãþeni,mã tem cã numai Zeul ºi, prin vorbele oracolului, elspune cã înþelepciunea omeneascã valoreazã puþin sauchiar nimic; ºi mi se pare cã acest lucru îl numeºte�Socrate�, folosindu-se de numele meu ca sã facã dinmine o pildã, ca ºi cum ar spune: �Oameni buni, celmai înþelept dintre voi este acela care, la fel ca Socrate,ºi-a dat seama cã într-adevãr, cât priveºte înþelepciuneanu e bun de nimic.� Iar eu chiar ºi acum, mergând pestetot, caut ºi iscodesc dupã cuvintele Zeului pe oriceatenian sau strãin care îmi pare a fi înþelept; ºi dacã-midau seama cã nu e, îi arãt acelui om, întãrind vorbaZeului, cã nu e înþelept. ªi din cauza acestei stãruitoareîndeletniciri nici n-am mai avut timp sã fac ceva vrednicde luat în seamã, fie pentru cetate, fie pentru casa mea,ci mã aflu în mare sãrãcie, în slujba Zeului cum sunt.

18Pe lângã acestea, tinerii care de bunã voia lor mã

urmeazã, cei cu cele mai multe rãgazuri, fii de oamenifoarte bogaþi, sunt încântaþi de felul în care iscodesc euoamenii ºi adesea mã imitã apucându-se sã-i ia laîntrebãri pe alþii; de altminteri ei gãsesc, cred eu, din

Introducere în filozofie 44De ce faptul cã tineriiîncearcã sã-l imite pe

Socrate ºi sã punãîntrebãri iscoditoare

unor cetãþeni îi supãrãpe aceºtia ºi-l acuzã

tot pe Socrate?

Care este schemaargumentului lui

Socrate referitoare laadevãrul spuselor lui?

Sarcini de lucru

belºug oameni care-ºi închipuie cã ºtiu ceva, dar ºtiupuþine lucruri sau nimic. Aºa se face cã oamenii iscodiþide ei se mânie pe mine iar nu pe ei înºiºi, spunând apoicã Socrate e un mare ticãlos care îi stricã pe tineri. Darcând îi întreabã cineva ce anume face ºi ce-i învaþã casã-i strice, ei n-au ce spune, doar nu ºtiu nimic; ca sãnu se vadã însã cã sunt descumpãniþi, spun ce se spunede obicei despre un filosof, cã �cerceteazã cele din cerºi de sub pãmânt�, cã �nu crede în zei�, cã �face sãînvingã judecata strâmbã�. Desigur, n-ar vrea sãrecunoascã adevãrul, adicã faptul, dat în vileag, cãnumai se prefac a ºti ceva, când ei nu ºtiu nimic.Oamenii aceºtia, ambiþioºi fiind, îndârjiþi ºi numeroºiºi vorbind convingãtor ºi cu stãruinþã despre mine, v-auîmpuiat urechile ponegrindu-mã cu înverºunare ºi maide mult ºi acum.

19Pe acest temei au tãbãrât asupra mea ºi Meletos ºi

Anytos ºi Lycon: Meletos dând cuvânt duºmãnieipoeþilor, Anytos, celei a meºteºugarilor ºi oamenilorpolitici ºi Lycon, celei a retorilor. Astfel cã, dupã cumspuneam la început, m-aº mira sã fiu în stare în atât depuþinã vreme sã dovedesc neadevãrul unei învinuiriatât de adânc înrãdãcinate. Adevãrul este acesta pe carevi-l spun eu, cetãþeni ai Atenei, iar vorba mea nu vãascunde nimic ºi nu ocoleºte nimic, nici lucruri mari,nici mãrunte. ªi totuºi ºtiu destul de bine cã în felulacesta îmi atrag ura lor din aceleaºi vechi pricini; ceeace e, de altfel, o dovadã cã spun adevãrul ºi cã tocmaiacesta este rãul meu nume ºi acestea pricinile lui. Iardacã, fie acum, fie altã datã, veþi cerceta aceste lucruri,veþi vedea cã aºa este.


Care este primaacuzare adusã lui

Socrate?

Analizaþi argumentareacuprinsã în text.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

20În privinþa învinuirilor aduse mie de primii

acuzatori, fie de ajuns în faþa voastrã apãrarea aceasta.Iar acum voi încerca sã mã apãr împotriva lui Meletos,omul acesta de treabã ºi devotat cetãþii, din cât zice el,ºi împotriva celui de al doilea rând de acuzatori ai mei.Sã luãm din nou, aºadar, învinuirea adusã de ei subjurãmânt, pentru cã e vorba acum de alþi acuzatori.Sunã cam aºa: �Socrate calcã legea stricându-i pe tineriºi necrezând în zeii în care crede cetatea, ci în altedivinitãþi, noi.� Cam aºa sunã actul de acuzare; sã-icercetãm acum fiecare punct în parte.

21Se spune deci cã eu calc legea stricând tineretul. Eu

însã, atenieni, spun cã tocmai Meletos calcã legea,pentru cã ia în glumã lucruri serioase, aducând cuuºurãtate oameni la judecatã ºi prefãcându-se plin derâvnã ºi de grijã pentru lucruri de care nu i-a pãsatniciodatã. Cã aºa stau lucrurile, voi încerca sã vãdovedesc ºi vouã.

Meletos, vino aici ºi spune-mi: þi se pare, sau nu,foarte important ca tinerii sã fie cât mai buni?

� Sigur cã da.� Atunci fii bun ºi spune-le judecãtorilor noºtri: cine

îi face pe tineri mai buni? Nu încape îndoialã cã ºtii,de vreme ce porþi grija acestui lucru. Pe cel care îi stricãl-ai gãsit, dupã cum spui, adicã pe mine, ºi l-ai adusaici la judecatã ºi îl învinuieºti; dar acela care îi facemai buni, hai ºi ne spune, aratã-ne: cine este?

Vezi, Meletos, cã taci ºi nu poþi sã rãspunzi? Nu crezicã e un lucru de ruºine ºi o dovadã îndestulãtoare aspuselor mele: cã nu te-ai sinchisit de asta? Hai, spune,vrednice Meletos, cine îi face pe tineri mai buni?


Explicã procedurafolositã de Socrate în

argumentare.

Cautã ºi tu exemplede analogii întextele citite.

Sarcini de lucru

� Legile.� Dar nu asta te întreb, preabunule, ci care om îi

face mai buni, unul care sã ºtie printre altele, ºi în primulrând, ºi acest lucru, adicã legile.

� Aceºtia de aici, Socrate, judecãtorii.� Cum adicã, Meletos; aceºtia sunt în stare sã-i

educe pe tineri ºi sã-i facã mai buni?� Neîndoielnic.� Oare toþi, sau unii da ºi alþii nu?� Toþi.� Minunatã vorbã, jur pe Hera, ºi mare belºug de

oameni folositori ne aratã. Dar ia spune-mi: ªi aceºtia,ascultãtorii, îi fac pe tineri mai buni, sau nu?

� ªi aceºtia.� Dar membrii Sfatului?� ªi membrii Sfatului.� Doar n-ai sã spui, Meletos, cã membrii Adunãrii

poporului îi stricã pe tineri! Sau ºi ei îi fac mai buni, cutoþii?

� ªi ei.� S-ar pãrea deci cã toþi atenienii, în afarã de mine,

îi fac pe tineri desãvârºiþi; ºi numai eu îi stric; aºa spuitu?

� Hotãrât cã aºa spun

22� Ai înþeles, de bunã seamã, marea mea nefericire!

Dar rãspunde-mi: oare ºi la cai þi se pare cã lucrurilestau astfel? Cei care îi fac mai buni sunt oamenii toþi ºiunul singur e cel care îi stricã? Sau, tocmai pe dos, înstare sã-i facã mai buni e unul singur, sau sunt foartepuþini, ºi anume cei de meserie, iar cei mai mulþi, oride câte ori au de-a face cu caii ºi îi folosesc, îi stricã?Oare nu aºa se întâmplã, Meletos, ºi cu caii ºi cu toatecelelalte animale? Ba chiar aºa este, fie cã tu ºi cu Anytos


Cum argumenteazãSocrate ideea cã

ori nu stricã tineriiori o face fãrã sã vrea?

Ce consecinþã areacest fapt pentru

acuzatorul sãu,Meletos?

Sarcini de lucru

Care este aceastãdovadã?

sunteþi de acord, fie cã nu; ºi mare noroc ar avea tineriidacã unul singur i-ar strica ºi toþi ceilalþi le-ar fi de folos.Ai dat însã o dovadã îndestulãtoare, Meletos, cãniciodatã nu te-a frãmântat grija pentru tineri ºi se vedelimpede cã nicidecum nu te-ai omorât cu firea cugetândla lucrurile de care mã învinuieºti.

23� Mai spune-ne ceva, Meletos, pentru numele lui

Zeus: oare e mai bine sã trãieºti printre cetãþeni detreabã, sau printre ticãloºi? Hai, dragul meu, rãspunde;doar nu te întreb cine ºtie ce lucru greu. Oare cei ticãloºinu le fac rãu celor care se aflã mereu în preajma lor, iarcei buni nu le fac ei bine?

� Ba da, desigur.� Atunci existã cineva care preferã sã fie înconjurat

mai degrabã de oameni care-i fac rãu, decât de oamenicare sã-i fie de folos? Rãspunde, preabunule, cãci ºilegea îþi porunceºte sã rãspunzi. Existã cineva care sãvrea sã-i facã rãu cei din jur?

� Sigur cã nu.� Atunci, spune: oare mã aduci aici, la judecatã,

pentru cã îi stric pe tineri ºi-i fac ticãloºi dinadins, saupentru cã fac asta fãrã sã-mi dau seama?

� Sigur cã dinadins.� Cum adicã, Meletos? Cu atât eºti tu mai înþelept,

la vârsta ta, decât mine, la vârsta mea, încât tu sã-þi fidat seama cã oamenii rãi le fac întotdeauna rãu celordin jurul lor, iar cei buni le fac bine iar eu sã fi ajunsîntr-un asemenea hal de prostie încât sã nu ºtiu niciatâta, cã dacã voi face ca un om din preajma mea sãajungã un ticãlos, mã voi pune în primejdie ca acelasã-mi facã rãu la rându-i, aºa încât sã-mi fac dinadins,dupã cum spui tu, acest neajuns atât de mare? De astan-ai sã mã convingi nici pe mine, ºi cred cã nici pe


Cum îl pune Socrate înîncurcãturã pe Meletos

referitor la faptul cãeste acuzat cã nu

crede în zei ºi totuºicrede în zei?

Sarcini de lucru

altcineva; ci, ori nu-i stric pe tineri, ori, dacã îi stric, ofac fãrã sã vreau; încât tu, oricum ar sta lucrurile, minþi.Dacã îi stric fãrã voie, atunci dupã lege acest fel degreºeli fãrã voie nu trebuie aduse în faþa judecãþii; citrebuie sã fiu luat deoparte, învãþat ºi sfãtuit; pentrucã e limpede cã, dacã-mi voi da seama, voi înceta sãfac ceea ce fac fãrã sã vreau. Tu însã te-ai ferit sã teapropii de mine ºi sã mã înveþi, ºi n-ai vrut; mã aduciîn schimb aici, unde, dupã lege, trebuie aduºi cei careau nevoie de pedeapsã, ºi nu de învãþãturã.

24Este însã destul de limpede, atenieni, ce spuneam

eu, ºi anume cã lui Meletos nu i-a pãsat niciodatã, nicimult, nici puþin, de aceste lucruri. Totuºi, ia spune-ne:cum zici ti oare, Meletos, cã-i stric eu pe tineri? Dinacuzaþia pe care ai întocmit-o reiese cã-i învãþ sã nucreadã în zeii în care crede cetatea, ci în alte divinitãþinoi. Sau nu spui cã îi stric prin aceste învãþãturi?

� Ba da, chiar aºa spun.� Atuncea, Meletos, chiar în numele acestor zei

despre care e vorba acum, spune-ne ºi mai lãmurit, atâtmie, cât ºi acestor oameni, pentru cã eu nu reuºesc sãînþeleg: afirmi oare cã eu învãþ lumea sã creadã cã existãunii zei ºi eu însumi cred cã existã zei, deci nu sunt cutotul ateu (ºi astfel, deci, nu calc legea), însã nu cred înzeii cetãþii, ci în alþii, ºi despre aceasta sã fie vorba cândpomeneºti în acuzarea mea de �alþi zei�; sau afirmi cãeu nu cred deloc în zei ºi-i învãþ aºa ºi pe ceilalþi?

� Aºa spun, cã nu crezi deloc în zei.� O, uimitorule Meletos, pentru ce spui acestea?

Deci eu nu cred cã Soarele ºi Luna sunt zei, cum credceilalþi oameni?

� Mã jur pe Zeus, judecãtori, bineînþeles cã nu


InfoAnaxagoras este un filozof din

ºcoala ionicã ce consideracã lumea are la bazã un principiu

ordonator numit nous,un fel de inteligenþã. Soarele

ºi Luna erau considerate de elcorpuri ºi nu zeitãþi.


paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

crede, de vreme ce spune cã Soarele e de piatrã iarLuna � de pãmânt.

� Bine, dar îþi închipui cã-l acuzi pe Anaxagoras,dragul meu Meletos, ºi astfel îþi arãþi dispreþul faþã dejudecãtori, socotindu-i atât de puþin învãþaþi încât sãnu ºtie cã tocmai lucrãrile lui Anaxagoras dinClazomene sunt pline de astfel de vorbe; pasã-mi-te ºitinerii le-ar învãþa de la mine când, dimpotrivã,cumpãrându-le de la teatru cu cel mult o drahmã, sã-ºibatã joc de Socrate, dacã el ar pretinde cã îi aparþinaceste învãþãturi, de altfel atât de ciudate. Dar, pentrunumele lui Zeus, asta e pãrerea ta despre mine, cã nucred deloc în zei?

25� Nu crezi, mã jur pe Zeus, nu crezi câtuºi de puþin.� Nu eºti de bunã credinþã, Meletos, iar acum � nici

faþã de tine însuþi, pare-mi-se. Eu socotesc, atenieni, cãacest om e pãtimaº ºi nestãpânit la culme ºi cã într-a-devãr din patimã ºi nestãpânire, ca ºi fiindcã e preatânãr, a întocmit aceastã acuzaþie. Pentru cã el seaseamãnã cuiva care ar pune, ca sã mã încerce, un felde enigmã: �Oare îºi va da seama Socrate, înþeleptul,cã eu mã þin de glume ºi mã contrazic, sau îi voi înºelaºi pe el ºi pe ceilalþi ascultãtori?� Mi se pare, într-adevãr,cã el se contrazice în acuzaþie, ca ºi cum ar spune:�Socrate calcã legile pentru cã nu crede în zei iar înschimb crede în zei.� Desigur, acestea sunt vorbelecuiva care glumeºte.

26Cercetaþi împreunã cu mine, cetãþeni, de ce mi se

pare mie cã glumeºte; iar tu rãspunde-ne, Meletos. Voiînsã, amintiþi-vã ce v-am rugat de la început, sã nu


Care este concluziareferitoare la acuzaþia

de a nu crede în zei?

Care este raportuldintre termenii folosiþi

de Socrate, în bazacãruia el îºi susþine

poziþia?

Ce analogiifoloseºte Socrate

în argumentarea lui?Sunt ele corecte?

murmuraþi împotriva mea dacã voi vorbi în felul meuobiºnuit.

Se aflã oare cineva, Meletos, care sã creadã cã existãlucruri omeneºti, fãrã sã creadã cã existã oameni? Sãrãspundã, atenieni, ºi sã nu mai facã mereu zarvã! Estecineva care sã nu creadã cã existã cai, dar sã creadã cãexistã cãlãrie? Sau sã nu creadã cã existã flautiºti, darsã creadã cã existã arta flautistului? Nu, Meletos,preaales bãrbat, nu existã; dacã tu nu vrei sã rãspunzi,þi-o voi spune eu ºi þie ºi celorlalþi de aici. Atuncirãspunde mãcar la ceea ce urmeazã: poate cineva sãcreadã cã existã lucruri privitoare la daimoni, fãrã sãcreadã în daimoni?

� Nu se poate.� Cât îþi sunt de îndatorat cã ai rãspuns în sfârºit,

silit fiind de cei de faþã! Spui aºadar cã eu cred ºi îiînvãþ pe alþii lucruri privitoare la daimoni, zici tu, ºiaºa ai ºi întãrit prin jurãmânt, în actul de acuzare. Dar,de vreme ce eu cred în lucrurile privitoare la daimoni,urmeazã neapãrat de aici cã eu cred ºi în daimoni. Nuaºa stau lucrurile? Ba chiar aºa; ºi socotesc cã gândeºtila fel cu mine, de vreme ce nu rãspunzi. iar pe daimoninu-i credem zei sau odrasle de zei? Aºa e, sau nu?

� Da, desigur.� Deci, de vreme ce eu cred în daimoni, dupã cum

zici, iar daimonii sunt niºte zei, tocmai de aceea spuneu cã umbli cu enigme ºi cu glume când spui cã eu nucred în zei, ºi apoi, din nou, cã aº crede, de vreme cecred în daimoni. Cãci dacã daimonii sunt odraslelezeilor, copii din flori, fie de la nimfe, fie de la alte mame,dupã cum se povesteºte, cine ar crede cã existã odrasleale zeilor, dar zei, nu? Ar fi la fel de lipsit de noimã caºi cum cineva ar crede cã existã odraslele cailor ºimãgarilor, catârii, iar cai ºi mãgari n-ar crede cã existã.Dar nu cu alt gând ai întocmit, Meletos, aceastãacuzaþie, decât pentru a ne pune la încercare, sau


Care este punctul devedere al lui Socrate

referitor la dezonoare?Este potrivit exemplulpe care îl dã? De ce?

Sarcini de lucru

InfoSocrate face aici referire la

Iliada scrisã de Homer.

pentru cã nu aveai nici o acuzaþie adevãratã pe care s-o arunci asupra mea; iar sã convingi pe cineva, oricâtde puþinã minte ar avea, cã a crede în cele privitoare ladaimoni nu e totuna cu a crede în cele privitoare la zei,înseamnã a nu crede nici în daimoni, nici în zei, nici îneroi, sã convingi pe cineva de aceasta, zic, nu e cuputinþã prin nici un meºteºug.

27Sper însã, atenieni, cã nu mai e nevoie de multã

apãrare ca sã vã arãt cã eu nu calc legile, precum mãacuzã Meletos; dupã mine, cât am vorbit e de ajuns.Dar dupã cum am mai spus ºi înainte, am atras asupramea o mare urã ºi din partea multora; sã ºtiþi preabinecã aºa este. Iar dacã mã va duce la pieire ceva, nu va finici Meletos, nici Anytos, ci ponegrirea ºi invidiamulþimii; acestea au dus la pieire ºi pe mulþi alþi oameni,ºi oameni de treabã, ºi cred cã vor continua sã-i piardã;nici o primejdie sã fiu eu ultimul!

Poate cã ar spune cineva: �Oare nu þi-e ruºine,Socrate, cã ai fãcut asemenea fapte pentru care te afliacum în primejdie de moarte?� Iar eu i-aº putearãspunde pe drept cuvânt: �Omule, nu ai dreptatedacã-þi închipui cã acela care poate fi cât de cât folositor,trebuie sã cântãreascã sorþii de moarte ori viaþã, ci nusã ia aminte la un singur lucru, ori de câte ori fãptuieºteceva, ºi anume dacã ceea ce face e drept sau nedrept ºidacã e lucru vrednic de un om bun sau de un om rãu.Dupã vorba ta ar fi niºte oameni de nimic toþi eroii careºi-au dat viaþa la Troia, atât ceilalþi cât ºi fiul zeiþeiThetis, el cãruia primejdia i s-a pãrut atât de vrednicãde dispreþ pe lângã ameninþarea ruºinii, încât, atuncicând el ardea de dorinþa de a-l ucide pe Hector ºi cândmama sa, zeiþã fiind, i-a spus cam aºa: «Copilul meu,dacã vei rãzbuna moartea prietenului tãu Patrocle ºi-l


Care este ideeasusþinutã de Socrate

ºi pe ce anume sesprijinã ea?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

vei ucide pe Hector, vei muri ºi tu; cãci îndatã dupãHector þi-e pregãtitã pieirea», deci auzind atunci acestecuvinte, n-a luat în seamã moartea ºi primejdia,temându-se mult mai mult sã-ºi ducã viaþa ca unnetrebnic, fãrã sã-ºi rãzbune prietenii, ºi a zis: «De-aºmuri pe datã dupã ce l-am pedepsit pe cel ce mi-a fãcutnedreptate, ca sã nu rãmân de batjocurã, aici, lângãcorãbiile încovoiate, povarã gliei». Crezi cã el n-adispreþuit moartea ºi primejdia?�

ªi într-adevãr, atenieni, aºa ºi trebuie sã fie: ori cã þi-aiales singur un loc în luptã, socotindu-l cel mai potrivit,ori cã ai fost aºezat acolo de comandantul tãu, în loculacela trebuie, cred eu, sã înfrunþi neclintit primejdia,fãrã sã iei în seamã nici moartea, nici altceva, orice arfi, ci numai dezonoarea.

28Cãci sã te temi de moarte, cetãþeni, nu este nimic

altceva decât sã-þi închipui cã eºti înþelept fãrã sã fii;înseamnã sã crezi cã ºtii ceea ce nu ºtii. Cãci nimeni nuºtie ce este moartea ºi nici dacã nu e cumva cel maimare bine pentru un om, dar toþi se tem de ea ca ºicum ar fi siguri cã e cel mai mare rãu. Iar acest fel de agândi cum sã nu fie tocmai prostia aceea vrednicã dedispreþ � de a crede cã ºtii ceea ce nu ºtii.

29Eu însã, atenieni, poate cã tocmai prin aceasta ºi în

acest punct mã deosebesc de cei mai mulþi (chiar dacãar însemna sã spun cã într-o privinþã sunt mai înþeleptdecât altul), ºi anume cã, dacã nu ºtiu mare lucru desprecele din Hades, îmi ºi dau seama cã nu ºtiu. Dar a facenedreptãþi ºi a nu te supune celui mai bun, fie el omsau Zeu, ºtiu cã acestea sunt fapte rele ºi ruºinoase.

Introducere în filozofie 53Despre ce virtuþi

vorbeºte Socrate înacest fragment?


paragrafului.

Analizeazãraþionamentul ipotetic(de tip dacã � atunci)

din text.

Sarcini de lucru

Aºadar, de niºte lucruri despre care nu ºtiu dacã nucumva sunt bune nu mã voi teme ºi nu voi fugi de elemai degrabã decât de aceste lucruri despre care ºtiusigur cã sunt rele.

Încât nici dacã voi mi-aþi da drumul acum, împotrivavorbelor lui Anytos care a spus cã sau trebuia de labun început sã nu fiu adus aici, sau, de vreme ce amfost adus, nu e cu putinþã sã nu fiu osândit la moarte,pentru cã dacã aº scãpa, zice el, fiii voºtri care ºi aºa seîndeletnicesc cu ceea ce îi învaþã Socrate, ar ajungestricaþi pe de-a-ntregul cu toþii;

30ºi dacã pe lângã acestea mi-aþi spune: �Socrate, acum

nu-i vom da ascultare lui Anytos, ci te lãsãm liber, însãcu condiþia sã nu-þi mai petreci vremea niciodatã cuaceastã cercetare, nici sã nu mai filosofezi; iar dacã veimai fi prins fãcând acestea, vei fi dat morþii�; dacã mi-aþida drumul, zic, cu aceastã condiþie, atunci v-aºi spune:�Atenieni, în ceea ce mã priveºte vã mulþumesc ºi vãsunt recunoscãtor, dar mã voi supune mai degrabãZeului decât vouã ºi, câtã vreme voi mai avea suflareîn mine ºi voi mai fi în stare, nu voi înceta pentru nimicîn lume sã filosofez ºi sã vã îndemn, precum ºi sã atragatenþia mereu oricui mi-ar ieºi în cale, spunându-i dupãobicei: «O, preabunule, tu care eºti atenian, din cetateacea mai mare ºi mai vestitã în înþelepciune ºi putere,nu þi-e oare ruºine cã te bani te îngrijeºti, ca sã ai câtmai mulþi, ºi cât mai multã glorie ºi cinstire, iar de cuget,ºi de adevãr, ºi de suflet ca sã fie cât mai frumos, nu teîngrijeºti ºi nu-þi pasã?» ªi dacã cineva dintre voi se vaîmpotrivi ºi va spune cã se îngrijeºte, nu-l voi lãsa sãplece îndatã ºi nu mã voi îndepãrta de el, ci-l voi întrebaºi-l voi cerceta ºi-l voi mustra, iar dacã mi se va pãreacã n-a dobândit virtutea dar spune cã a dobândit-o, îl


Cum se poate susþineideea cã Socrate nu se

apãrã pe sine, ci peconcetãþenii lui?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru


paragrafului.

Analizeazãraþionamentul

ipotetic.

voi certa cã pune foarte puþin preþ pe cele maiînsemnate lucruri ºi cel mai mare preþ pe lucruri denimic. Aºa voi face eu cu orice om pe care-l voi întâlni,fie tânãr, fie bãtrân, strãin sau cetãþean, dar mai ales cuvoi, cetãþenii, pentru cã-mi sunteþi mai apropiaþi prinobârºie. Cãci aºa porunceºte Zeul, fiþi siguri de asta. ªisocotesc cã voi n-aþi avut încã parte în cetate de unbine mai mare decât supunerea mea la porunca Zeului.

31Cãci nu fac nimic altceva decât sã colind oraºul

încercând mereu sã vã conving, ºi pe tineri ºi pe bãtrâni,sã nu vã îngrijiþi de trup ºi de bani nici mai mult, nicideopotrivã ca de suflet, spre a-l face sã fie cât mai bun,spunându-vã cã nu virtutea se naºte din avere, ci dinvirtute vin ºi averea ºi toate celelalte bunuri, pentrufiecare om în parte, ca ºi pentru cetate. Dacã spunândacestea îi stric pe tineri, atunci aceste lucruri ar puteafi vãtãmãtoare; dar dacã spune cineva cã eu vorbescîntr-alt fel, n-are dreptate. În aceastã privinþã v-aº maispune, deci, atenieni, doar atât: ascultaþi-l pe Anytossau nu, daþi-mi drumul sau nu-mi daþi drumul, eu nuvoi face altceva nici dacã trebuie sã mor de nenumãrateori.

32Nu murmuraþi, atenieni, ci faceþi mai departe cum

v-am rugat, nu murmuraþi, orice aº spune, ci ascultaþi;cãci ascultând cred cã veþi avea ºi un folos. Am de gândsã vã mai spun unele lucruri care vor stârni poate ºistrigãte; sã nu faceþi asta cu nici un chip. Cãci, sã ºtiþibine, dacã mã veþi ucide cumva pe mine care sunt cumv-am spus, nu-mi veþi face mie mai mult rãu decât vouãînºivã. Pentru cã mie, nici Meletos, nici Anytos nu mi-ar


Explicaþi analogia cutãunul.

Sarcini de lucru

putea face vreun rãu. Fireºte, m-ar putea osândi lamoarte sau m-ar putea izgoni în exil sau lipsi dedrepturile de cetãþean. Asemenea lucruri, însã, ar puteafi nefericiri mari dupã gândul acestui om sau dupãaltcineva, dar eu nu le socotesc aºa; cu mult mai marenefericire e sã faci ceea ce face acesta acum, încercândsã osândeascã un om la moarte pe nedrept. De aceeamã apãr acum: nu pentru mine, cum s-ar putea crede,departe de asta, atenieni; pentru voi mã apãr, ca nucumva, osândindu-mã, sã pãcãtuiþi faþã de darul pecare vi l-a fãcut Zeul.

Cãci dacã mã veþi ucide pe mine, nu veþi mai gãsilesne un alt om care, cu adevãrat � chiar dacã ar pãreao vorbã caraghioasã � sã fie pus de Zeu pe lângã cetateîntocmai ca pe lângã un cal, mare ºi de soi dar care,din pricina mãrimii, ar fi cam leneº ºi ar trebui sã fietrezit de un tãun; la fel mi se pare cã m-a aºezat Zeulpe lângã cetate pe mine, unul care nu va înceta de felsã vã trezeascã ºi sã vã convingã, ºi sã vã mustre cât eziua de lungã, þinându-se dupã voi pretutindeni. Nuveþi mai avea parte uºor de un astfel de om, atenieni,aºa cã, dacã-mi veþi da ascultare, mã veþi cruþa. Voiînsã, mâniaþi, ca niºte oameni treziþi din somn cândabia au aþipit, veþi lovi poate în mine ºi, dându-iascultare lui Anytos, mã veþi osândi poate cu uºurinþãla moarte; apoi însã aþi continua sã dormiþi tot restulvieþii, dacã nu cumva Zeul, având grijã de voi, v-artrimite pe altcineva.

33Cã sunt un om pe care Zeul l-a dãruit cetãþii, v-aþi

putea da seama ºi de aici: nu pare a fi un lucru omenesclipsa mea de grijã pentru toate ale mele, statornica meanepãsare pentru treburile casei, timp de atâþia ani,faptul cã m-am îndeletnicit în schimb cu treburile

Introducere în filozofie 56Ce dovedeºte sãrãcia

lui Socrate, conformargumentãrii lui?

Cum îºi defineºteSocrate relaþia cu Zeul

care existã în el? Ceînþeles ar putea avea

aceastã zeitate?

Sarcini de lucru

voastre, apropiindu-mã mereu de fiecare în parte, caun pãrinte sau ca un frate mai mare, dându-mi oste-neala de a vã convinge sã nãzuiþi spre virtute. ªi mãcardacã aº trage vreun folos ºi aº lua vreo platã pentru cãvã dau aceste îndemnuri, ar mai avea o noimã; acumînsã, vedeþi ºi voi cã aceia care mã acuzã, deºi îmiaruncã învinuiri cu atâta neruºinare în toate celelalteprivinþe, totuºi n-au putut avea chiar neruºinarea de aaduce un martor cum cã eu aº fi luat sau aº fi cerutvreodatã platã. În schimb cred cã aduc eu un martorvrednic de crezare cã spun adevãrul: sãrãcia mea.

34Vi se pare ciudat cã eu dau târcoale fiecãruia în

parte, îl sfãtuiesc astfel ºi mã ostenesc cu el, iar în pub-lic, în faþa mulþimii, nu îndrãznesc sã vin, ca sã dausfaturi cetãþii. Pricina e aceea despre care m-aþi auzitadesea vorbind pretutindeni: cã în mine vorbeºte cevadivin, un Zeu, dupã cum, în bãtaie de joc, a scris ºiMeletos în acuzaþie. ªi anume, încã de când eram copil,existã un glas care, ori de câte ori se face auzit, mãopreºte sã fac ceea ce aveam de gând, da niciodatã numã îndeamnã sã fac ceva. El este cel care seîmpotriveºte sã mã ocup de treburile cetãþii. ªi cred cãpe bunã dreptate se împotriveºte. Sã ºtiþi bine, atenieni:dacã eu m-aº fi apucat sã mã ocup de treburile publice,de mult aº fi pierit fãrã nici un folos, nici pentru voi,nici pentru mine. ªi sã nu vã mâniaþi cã spun adevãrul:n-are cum scãpa de pierire un om care vi seîmpotriveºte dupã cinstitã dreptate, vouã sau alteimulþimi, încercând sã împiedice în cetate multe lucrurinedrepte ºi nelegiuite; ci acela care luptã într-adevãrpentru dreptate, dacã vrea sã scape cu viaþã cât depuþinã vreme, trebuie sã rãmânã un om de rând ºi sãnu aibã vreo funcþie publicã.


De ce este Socrateoricum sortit pieirii?

Informaþi-vã despremodul de organizarepoliticã a Atenei dinvremea lui Socrate.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

DicþionarPritani = reprezentanþi ai

triburilor ateniene în Sfat (bulé).

35Iar eu vã voi aduce dovezi trainice pentru aceasta,

nu vorbe, ci lucrurile pe care le preþuiþi voi: fapte.Ascultaþi deci ce mi s-a întâmplat, ca sã ºtiþi cã pentrunimic în lume nu m-aº abate de la dreptate de teamamorþii, dar cã neabãtându-mã, m-aº îndrepta totodatãspre pieire. O sã vã spun lucruri mai de rând, ca lajudecãþi, dar sunt lucruri adevãrate.

36Eu n-am avut niciodatã altã însãrcinare publicã în

cetate, atenieni, dar membru al Sfatului am fost; ºi s-aîntâmplat sã-i vinã rândul la pritanie tribului nostru,Antiochis, atunci când voi aþi vrut ca, pe cei zecegenerali care n-au adunat trupurile celor morþi înbãtãlia navalã, sã-i judecaþi laolaltã, cãlcând legea, dupãcum v-aþi dat seama cu toþii mai târziu. Dintre toþipritanii, numai eu m-am împotrivit sã cãlcaþi legile ºiam votat împotrivã; ºi deºi vorbitorii erau gata sã mãacuze ºi sã mã trimitã în judecatã, în timp ce voi strigaþiºi-i întãrâtaþi, eu am socotit cã trebuie sã înfruntprimejdia de dragul legii ºi al dreptãþii, mai degrabãdecât sã vã þin partea vouã, care voiaþi sã daþi hotãrârinedrepte, numai pentru cã m-aº fi temut de lanþuri saude moarte.

37ªi acestea se întâmplau pe când în cetate era încã

orânduirea democraticã. Dar dupã ce a venit oligarhia,cei treizeci ne-au chemat în Tholos, pe mine ºi pe alþipatru, ºi ne-au poruncit sã-l aducem din Salamina peLeon Salamineanul, ca sã-l ucidã; dupã cum au datmulte porunci de acest soi ºi multor altora, vrând sã

Introducere în filozofie 58Ce valoare are

exemplul dat deSocrate în susþinerea

ideii cã el a apãrattotdeauna dreptatea?

Cum argumenteazãSocrate cã nu a fostprofesorul nimãnui?

Ce consecinþe rezultãpentru proces din

admiterea faptului cãnu a fost profesor?

Sarcini de lucru

compromitã pe cât mai mulþi. Însã eu, atunci, nu prinvorbã, ci prin faptã am arãtat cã nu-mi pasã de moartenici cât negru sub unghie, dacã n-ar fi o vorbã camnecioplitã, dar, sã nu fac ceva nedrept ºi nelegiuit, deasta îmi pasã din plin. Cãci pe mine acea cârmuire n-areuºit sã mã înspãimânte, cât era ea de puternicã, aºaîncât sã fac ceva nedrept; ci, dupã ce am ieºit din Tholos,ceilalþi patru s-au dus în Salamina ºi l-au adus pe Leon,iar eu, plecând de acolo, m-am dus acasã. ªi poate cãaº fi fost ucis din aceastã cauzã, dacã acea cârmuire n-arfi cãzut curând dupã aceea. ªi pentru aceste lucruriexistã mulþi martori. Credeþi aºadar cã aº mai fi fost înviaþã atâta vreme, dacã m-aº fi îndeletnicit cu treburilepublice ºi, purtându-mã cum se cade sã se poarte unom de treabã, le-aº fi venit în ajutor celor drepþi ºi, dupãcum se ºi cuvinte, aº fi pus acest lucru mai presus detoate? Departe de asta, atenieni; ºi nici altcineva, oricinear fi fost, n-ar fi rãmas în viaþã. Însã pe mine mã veþigãsi acelaºi om în tot cursul vieþii, chiar dacã am avuto însãrcinare publicã, acelaºi ºi ca simplu cetãþean: unulcare nu a îngãduit niciodatã ceva împotriva dreptãþii,nimãnui � nici altora ºi nici vreunuia din cei pe careacuzatorii îi numesc discipolii mei.

38De fapt, profesor nu i-am fost nimãnui; dar dacã

cineva dorea sã mã asculte vorbind ºi îndeletnicindu-mã cu ale mele, fie acela tânãr sau bãtrân, eu n-amîmpiedicat niciodatã pe nimeni. ªi nici nu iau bani casã vorbesc, nici nu tac dacã nu iau bani, ci stau laîndemânã deopotrivã celui bogat ºi celui sãrac, ca sãmã întrebe ºi, dacã cineva vrea, sã asculte ce spun ºisã-mi rãspundã. Iar dacã vreunul din ei devine astfelom de treabã ori ba, nu e drept sã fiu eu rãspunzãtorde aceasta, de vreme ce nici n-am fãgãduit vreodatã


Sunteþi de acord cuSocrate cã lipsa

martorilor înseamnãnevinovãþia lui? De ce?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

învãþãturã cuiva ºi nici n-am învãþat pe nimeni. Iar dacãcineva spune cã a învãþat vreodatã de la mine sau aauzit între patru ochi ceva ce n-au auzit ºi toþi ceilalþi,sã ºtiþi bine cã nu spune adevãrul.

39Dar atunci de ce le-o fi plãcând unora sã petreacã multã

vreme cu mine? Aþi auzit de ce, atenieni, cãci v-am spusîntreg adevãrul: le place sã asculte cum sunt puºi lacercetare cei care par înþelepþi dar nu sunt; de bunãseamã nu e ceva lipsit de farmec! Dupã cum vã spun,acest lucru mi-a fost rânduit de Zeu, atât prinrãspunsul oracolului, cât ºi prin vise, ca ºi în orice chipîn care a rânduit vreodatã voinþa divinã câte unui omsã facã ceva. Aceste lucruri sunt ºi adevãrate, atenieni,ºi uºor de dovedit. Cãci dacã eu îi stric pe unii tineriiar pe alþii i-am ºi stricat, desigur cã ar fi trebuit ca dintreei, câþiva, ajunºi oameni în toatã firea, sã-ºi dea seamacã, pe când erau tineri, eu i-am sfãtuit de rãu; iar acum,venind în faþa judecãþii, ar fi trebuit sã mã acuze ºi sãse rãzbune pe mine. Iar dacã ei n-ar fi vrut, s-ar ficuvenit ca unele rude ale lor, fraþi, pãrinþi sau alþioameni apropiaþi, sã-ºi aminteascã ºi sã se rãzbune,dacã tinerii înrudiþi cu ei ar fi suferit vreun rãu dinpartea mea.

40Dar destul, atenieni; cele pe care le-aº avea de spus

în apãrarea mea sunt cam acestea, sau, sã zicem, altelecam la fel. Câte cineva s-ar înfuria poate, amintindu-ºicã, în ce-l priveºte, chiar dacã a avut de dat o luptã maiuºoarã decât aceasta, i-a rugat ºi i-a implorat pejudecãtori cu multe lacrimi, aducându-ºi în faþa lor,pentru a le stârni cât mai multã milã, copiii, rudele,

Introducere în filozofie 60Cum argumenteazã

Socrate faptul cã nucere sã fie achitat?

De ce crede Socrate cãcei care cer sã fie

achitaþi ar trebui sã fiemai aspru pedepsiþi?

Faceþi referire lapoziþia lui privitoare la

virtuþile omeneºti.

Sarcini de lucru

prieteni mulþi; eu, în schimb, nu voi face nimic dintoate acestea, chiar dacã mi-e datã sã înfrunt aici, dupãcât se pare, primejdia de pe urmã. Poate cã vreunul,cugetând astfel, va fi mai înverºunat împotriva mea ºi,mâniat din aceste pricini, îºi va da votul sub îndemnulmâniei. Dacã existã un astfel de om printre voi � darîn ceea ce mã priveºte eu nu cred � dacã totuºi existã,mi se pare cã îi voi vorbi ceea ce se cuvinte spunându-i:�Dragul meu, ºi eu am rude. Dupã vorba lui Homer,nici eu nu m-am nãscut dintr-un stejar sau dintr-ostâncã, ci din oameni, aºa încât am ºi eu rude, ba am ºifii: trei la numãr � unul deja adolescent, iar doi, copiiîncã. Totuºi nu-l voi aduce aici pe nici unul dintre ei casã vã rog sã mã achitaþi. De ce nu voi face aºa ceva? Nudin trufie, atenieni, ºi nici din lipsã de respect faþã devoi; dacã mã port cu îndrãznealã în faþa morþii sau nu,e altã poveste; dar pentru bunul renume ºi al meu, ºi alvostru ºi al cetãþii întregi, mi se pare cã nu e frumos sãfac un astfel de lucru la vârsta mea ºi având aceastãfaimã, adevãratã sau falsã, dar oricum o faimãîncetãþenitã, cum cã Socrate se deosebeºte cu ceva deceilalþi oameni.

41Dacã aceia dintre voi care par mai rãsãriþi fie prin

înþelepciune, fie prin vitejie sau prin orice altã virtute,s-ar purta aºa cum am spus, ar fi un lucru ruºinos, aºacum am vãzut de multe ori cã unii, venind în faþajudecãþii, deºi s-ar zice cã e ceva de capul lor, fac totuºilucruri de necrezut, ca ºi cum ºi-ar închipui cã dacã arfi condamnaþi la moarte li se va întâmpla cevaîngrozitor; de parcã le-ar fi dat sã fie nemuritori dacãnu i-aþi ucide voi; dupã mine, aceºtia acoperã oraºulde ruºine, aºa încât un strãin ºi-ar putea chiar închipuicã tocmai atenienii cei mai deosebiþi în virtute, aleºi în


Cum argumenteazãSocrate ideea cãdreptatea trebuie

împãrþitã dupã lege(prin judecatã

raþionalã) ºi nu dupãimpresii personale (caefect al rugãminþilor)?

Sarcini de lucru

posturi de conducere ºi în alte locuri de cinste, nu sedeosebesc întru nimic de femei. Iar aceste lucruri nicinoi nu trebuie sã le facem, cetãþeni ai Atenei (noi, ceidespre care se crede cã însemnãm ceva, cât de cât) ºi,chiar dacã noi am fi în stare sã le facem, nu trebuie sãne lãsaþi voi; ci trebuie, dimpotrivã, sã arãtaþi cã maidegrabã îl veþi condamna pe cel care joacã aceastãjalnicã piesã de teatru ºi face oraºul de râs, decât pe celcare se poartã cu stãpânire de sine.

42Pe lângã cele care privesc bunul renume, atenieni,

nu mi se pare nici drept sã te rogi unui judecãtor ºidatoritã rugãminþilor sã scapi, ci se cuvinte sã-llãmureºti ºi sã-l convingi. Cãci doar nu e pus acolojudecãtorul ca sã împartã dreptatea dupã bunul luiplac, ci ca sã judece; ºi el a jurat sã nu þinã partea cui is-ar nãzãri lui, ci sã facã dreptate dupã lege. Aºa cãnici noi nu trebuie sã vã deprindem a vã cãlcajurãmântul, ºi nici voi nu trebuie sã vã deprindeþi;pentru cã astfel nici unii, nici alþii, n-am arãta zeilorevlavia cuvenitã. Sã nu vã închipuiþi deci, atenieni, cãse cade sã fac în faþa voastrã lucruri despre care socotesccã nu sunt nici frumoase, nici drepte ºi nici cucernice,cu atât mai puþin � sfinte Zeus � tocmai acum cândsunt acuzat de impietate de acest Meletos. Cãci elimpede cã dacã aº încerca sã vã conving ºi sã vã silescprin rugãminþi pe voi care vã aflaþi sub jurãmânt, atunciv-aº învãþa sã nu credeþi în zei ºi, apãrându-mã, cuadevãrat m-aº acuza cã nu cred în zei. Dar cu totul altfelstau lucrurile; cãci eu cred în zei, atenieni, ca nimenidintre acuzatorii mei, ºi vã dau în grijã, vouã ºi Zeului,sã judecaþi în privinþa mea aºa cum urmeazã sã fie celmai bine ºi pentru mine ºi pentru voi.


Cum judecaþi raportulvoturilor juriului în

decizia de a-lcondamna pe Socrate?

Formulaþi într-o frazãideea principalã a

paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Socrate este declarat vinovat

43Deºi aþi votat împotriva mea, atenieni, eu nu sunt

supãrat, ºi aceasta din multe pricini; mai cu seamã cãn-a fost ceva neaºteptat pentru mine, ci mã mir maidegrabã de numãrul de voturi de fiecare parte; nu-miînchipuiam cã va fi o majoritate atât de micã, ci mãaºteptam la una covârºitoare. Se pare însã cã, dacãnumai treizeci de voturi ar fi ieºit altfel, eu aº fi fostachitat. Dupã câte cred, de acuzaþia lui Meletos am ºifost achitat; ºi nu numai cã am fost achitat dar e cât sepoate de limpede pentru oricine cã, dacã n-ar fi venitaici ºi Anytos ºi Lycon ca sã mã acuze, el ar fi fost acumdator sã plãteascã amenda de o mie de drahme pentrucã n-ar fi avut de partea lui nici o cincime din voturi.

44Aºadar acest om mã socoteºte vrednic de pedeapsa

cu moartea. Fie; eu însã ce pedeapsã sã propun larândul meu, atenieni? De bunã seamã pe cea care mise cuvine. Cum adicã? Ce mi se cuvine sã sufãr sau sãplãtesc pentru acel lucru din cauza cãruia, odatã aflat,n-am mai avut în viaþã rãgaz, ci am lãsat deoparte celerâvnite de mulþime � treburile bãneºti ºi rostul casei,însãrcinarea de strateg, succesele oratorice în Adunareºi tot felul de alte magistraturi, uneltiri ºi rivalitãþi câtesunt în cetate, socotindu-mã prea cinstit ca sã pot fi laadãpost dacã mã apuc de astfel de lucruri, ºi nu m-amdus acolo unde nu puteam fi de nici un folos vouã, nicimie însumi, ci, socotind cã dacã mã duc la fiecare înparte îi fac cel mai mare bine, dupã cum spun, m-amîndreptat spre aceastã îndeletnicire, apucându-mã sã-l


De ce crede Socrate cãar merita dreptul de ase hrãni în Pritaneu?

InfoCei care aduceau servicii cetãþii

primeau dreptul de a luamasa pe cheltuiala publicã.

Cum îºi primeºteSocrate pedeapsa?

Este el de acord cu ea?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

conving pe fiecare dintre voi sã nu se îngrijeascã delucrurile sale înainte de a se îngriji de sine � ca sãdevinã cât mai bun ºi mai înþelept � ºi nici sã nu seîngrijeascã de cele ce sunt ale cetãþii înainte de a seîngriji de cetatea însãºi, ºi de toate celelalte � dupãaceeaºi rânduialã.

45Aºadar, ce mi se cuvine pentru cã sunt un astfel de

om? Ceva bun, atenieni, dacã trebuie într-adevãrjudecat dupã vrednicie; ºi anume un bine care sã mi sepotriveascã. Aºadar, ce e potrivit pentru un om sãracºi fãcãtor de bine, care are nevoie de rãgaz ca sã vãîndemne? Nimic altceva nu e mai potrivit, atenieni,decât ca un astfel de om sã fie hrãnit în Pritaneu, cumult mai potrivit decât sã fie hrãnit acolo un învingãtorolimpic, la cãlãrie, la cursele cu cai pereche ori cu caregrele. Pentru cã acela vã face sã vã credeþi doarmulþumiþi, dar eu vã facã sã fiþi; ºi el nu duce lipsã dehranã, iar eu duc lipsã. Aºadar, dacã trebuie sã mãosândesc la ceva dupã dreptatea cuvenitã, la aceastamã osândesc, sã fiu hrãnit în Pritaneu.

46S-ar putea ca, spunând aceasta, sã vã par la fel cum

v-am pãrut când vorbeam despre jeluiri ºi rugãminþi,ºi anume trufaº; nu e aºa, atenieni, ci lucrurile stau dupãcum urmeazã: sunt convins cã eu nu fac rãu nimãnuide bunã voie, dar pe voi nu vã pot convinge de acestlucru, pentru cã am vorbit unii cu alþii doar puþinãvreme; dacã ºi la voi ar fi fost, ca la alþii, legea sã nu sehotãrascã asupra vieþii sau morþii cuiva dupã o singurãzi de judecatã, ci dupã mai multe, atunci cred cã v-aºfi putut convinge; acum însã nu e uºor sã respingi



pedeapsa cu moarteanu ar trebui înlocuitã

nici cu închisoareapânã la plãtirea

integralã a amenzii nicicu exilul?

De ce nu este Socratede acord cu ideea de a

trãi fãrã sã maicerceteze nimic?

Cum argumenteazã elacest lucru?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

învinuiri grele în timp puþin. Convins fiind cã nu facnimãnui nici o nedreptate, cu atât mai puþin am degând sã mã nedreptãþesc pe mine însumi recunoscândcã sunt vrednic de pedeapsã ºi propunând vreun felanume de pedeapsã.

47De ce m-aº teme? Sã nu sufãr ceea ce Meletos cere

împotriva mea, lucru despre care vã spun cã nu ºtiunici dacã e un bine, nici dacã e un rãu? Iar în schimb sãaleg cele despre care ºtiu bine cã sunt rele, ºi la acesteasã mã osândesc? La închisoare cumva? Ce nevoie amsã trãiesc în închisoare, rob al puterii mereu reînnoitea Celor unsprezece? Sau la amendã sã mã condamn ºisã stau în lanþuri pânã ce voi plãti totul? Dar pentrumine ar însemna tot ceea ce v-am spus adineaori;pentru cã n-am bani sã plãtesc. Atunci sã mã condamnla exil? Probabil cã aþi primi. Mult ar mai trebui sã þinla viaþã ca sã fiu atât de lipsit de judecatã încât sã nu-midau seama: dacã voi, concetãþenii mei fiind, n-aþi pututrãbda îndeletnicirile ºi vorbele mele, ci au devenitpentru voi prea apãsãtoare ºi prea nesuferite, aºa încâtacum încercaþi sã scãpaþi de ele, atunci cum sã lesuporte alþii cu uºurinþã? Bineînþeles cã nu le vor rãbda,atenieni.

48Frumoasã viaþã aº mai avea, de altfel, plecând în exil

la vârsta mea, schimbând cetate dupã cetate ºi alungatde peste tot! ªtiu foarte bine cã, oriunde m-aº duce,tinerii ar veni sã mã asculte ca ºi aici. Dacã îi iau lagoanã, mã vor alunga ºi ei, convingându-i pe bãtrânis-o facã; dacã nu-i gonesc, mã vor alunga, în interesultinerilor, pãrinþii ºi rudele lor.

Poate cã ar spune cineva: �Plecând în exil, n-ai putea


Formuleazã ideeaprincipalã. Cum o

argumenteazãSocrate?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

oare, Socrate, sã trãieºti în tãcere ºi liniºte?� Acest lucrue cel mai greu sã-l lãmuresc unora dintre voi. Cãci dacãvã spun cã asta ar însemna sã nu mã supun Zeului ºicã de aceea îmi e cu neputinþã sã stau liniºtit, nu mãveþi crede, socotind cã-mi bat joc de voi; pe de altã parte,dacã vã spun cã pentru un om e chiar cel mai marebine sã discute în fiecare zi despre virtute ºi desprecelelalte lucruri cu privire la care m-aþi auzit vorbindºi supunându-mã pe mine ºi pe alþii cercetãrii, în timpce viaþa lipsitã de aceastã cercetare nu e trai de om, dacãvã spun toate acestea, mã veþi crede cu atât mai puþin.

49Totuºi aºa stau lucrurile, cetãþeni, dar sã vã conving

nu e uºor. ªi în acelaºi timp nu m-am împãcat cu gândulsã mã socotesc vrednic de vreo pedeapsã. Totuºi, dacãaº avea bani, m-aº osândi sã plãtesc cât aº putea plãti,cãci aceasta n-ar avea cum sã-mi facã vreun rãu; acumînsã n-am bani, decât dacã aþi fi dispuºi sã mã osândiþila cât aº fi eu în stare sã plãtesc. Poate cã aº fi în stare sãplãtesc o minã de argint, aºadar la atâta mã osândesc.Însã iatã, cetãþeni, cã Platon ºi Criton ºi Critobul ºiApollodor mã îndeamnã sã mã osândesc la treizeci demine ºi se pun chezaºi; deci mã condamn la atât; iarpentru bani veþi avea aceºti chezaºi demni de încredere.

Socrate este condamnatla moarte

50Pentru cã n-aþi vrut sã mai aºteptaþi puþin, atenieni,

aceia care vor vrea sã defãimeze cetatea vã vor scoate

Introducere în filozofie 66Formuleazã ideea

principalã aparagrafului.

Cum argumenteazãSocrate ideea cã, dindorinþa de a scãpa de

moarte, nu poþi sã facilucruri nedemne?

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

nume rãu ºi vã vor învinui cã l-aþi ucis pe Socrate,înþeleptul; cãci înþelept mã vor numi, chiar dacã nusunt, cei care vor voi sã vã facã de ocarã. Aºadar, dacãaþi mai fi aºteptat puþin timp, dorinþa vi s-ar fi îndeplinitde la sine: vedeþi doar cã vârsta mea este înaintatã,aproape de moarte. Spun acestea nu pentru voi toþi, cipentru cei care au votat împotriva mea, osândindu-mãla moarte.

51Tot pentru ei spun ºi acestea: poate veþi crede,

cetãþeni, cã eu am fost învins în lipsa unor argumentecu care sã vã fi putut convinge dacã aº fi socotit cãtrebuie sã fac ºi sã spun orice ca sã fiu achitat. Cu totulaltfel stau lucrurile. Dintr-o lipsã am fost învins, darnu de argumente, ci de cutezanþã ºi de neruºinare,precum ºi pentru cã n-am vrut sã spun în faþa voastrãlucruri pe care v-ar fi fost poate plãcut sã le auziþi � sãbocesc, sã mã jeluiesc ºi sã fac ºi sã vorbesc multe altelucruri nedemne de mine, dupã cum spun, lucruri pecare v-aþi obiºnuit sã le auziþi de la alþii. Însã nici maiînainte n-am socotit cã de teama primejdiei trebuie sãmã port în chip nevrednic de un om liber, ºi nici acumnu-mi pare rãu cã m-am apãrat în acest fel, ci maidegrabã aleg sã mor apãrându-mã astfel decât sã trãiescapãrându-mã în felul acela; cãci nici la judecatã, nici înrãzboi, nici eu ºi nimeni altcineva nu trebuie sãfãptuiascã asemenea lucruri, pentru a scãpa de moartecu orice preþ.

52ªi în lupte devine adesea limpede cã cineva ar putea

scãpa de moarte aruncându-ºi armele ºi apucându-sesã se roage de cei care-l urmãresc; ºi existã în orice

Introducere în filozofie 67Care este virtutea pe

care o preþuieºteSocrate?

Reformuleazã succintce spune Socrate celor

care l-au osândit.

Arãtaþi dacã sunteþisau nu de acord cu el.

Sarcini de lucru

primejdie multe alte chipuri de a scãpa de moarte, dacãcineva cuteazã sã spunã ºi sã facã orice. Însã nu acestlucru e greu, atenieni, sã scapi de moarte, ci cu multmai greu e sã scapi de ticãloºie; cãci fuge mai repededecât moartea. ªi acum eu, ca unul mai greoi ºi maibãtrân, am fost prins de ceea ce fuge mai încet, în timpde acuzatorii mei, oameni aprigi ºi iuþi, au fost prinºide ceea ce fuge mai iute, de ticãloºie. ªi acum eu plecde aici osândit de voi sã plãtesc cu viaþa, dar pe eiadevãrul îi osândeºte ca vinovaþi de ticãloºie ºinelegiuire; ºi eu îmi pãstrez condamnarea, ºi aceºtia.Poate cã aºa ºi trebuia sã se întâmple ºi cred cã toatesunt pe mãsura fiecãruia.

53Iar acum vreau sã vã prorocesc vouã, celor care m-

aþi osândit; cãci mã aflu într-adevãr în clipa în careoamenii obiºnuiesc sã proroceascã, ºi anume atuncicând se aflã în faþa morþii. Vã spun deci vouã, oamenicare mã trimiteþi la moarte, cã va veni asupra voastrã,îndatã dupã moartea mea, o pedeapsã mult mai grea,mã jur pe Zeus, decât aceea la care m-aþi osândit pemine. Pentru cã acum voi aþi sãvârºit aceasta înnãdejdea cã nu mai trebui sã daþi socotealã de viaþavoastrã. Se va întâmpla însã cu totul altfel, v-o spun.Vor fi mai mulþi cei care vã vor cere socotealã, ºi anumeaceia pe care acum îi þineam în loc, însã voi nu v-aþidat seama; ºi vor fi cu atât mai aspri cu cât sunt maitineri, ºi cu atât mai mare va fi supãrarea voastrã. Dacãvã închipuiþi aºadar cã, ucigând oameni, veþi opri pecineva sã vã mustre cã nu trãiþi drept, atunci nu judecaþibine; cãci aceastã scãpare nu e tocmai cu putinþã ºi nicifrumoasã nu e, ci aceea ar fi ºi cea mai frumoasã ºi ceamai uºoarã, nu a-i pedepsi pe alþii, ce a-þi da toatãsilinþa sã fii cât mai bun tu însuþi. Prorocind aºadaracestea, îi pãrãsesc pe cei care m-au osândit.


Care este deosebireadintre felul în care se

adreseazã Socratecelor care au votat

contra pedepsei ºi celespuse judecãtorilor

care au votat pedeapsacu moartea?

Rezumaþi spusele luiSocrate într-o singurã

propoziþie.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

54În schimb cu cei care au votat pentru mine aº sta cu

drag de vorbã despre ceea ce s-a întâmplat, pânã cearhonþii mai au treabã ºi eu nu sunt încã dus acolo undetrebuie sã merg la moarte. Aºadar, mai rãmâneþi cumine în acest rãstimp, atenieni, cãci nimic nu neîmpiedicã sã stãm de vorbã între noi, câtã vreme maiavem voie. Pentru cã îmi sunteþi prieteni, vreau sã vãarãt ce tâlc are ceea ce mi s-a întâmplat acum.

55Într-adevãr, judecãtori, (cãci dacã vã numesc pe voi

judecãtori, vã numesc pe bunã dreptate) mi s-aîntâmplat ceva minunat. Darul profetic obiºnuit aldaimonului, în tot timpul dinainte, îmi vorbea cât sepoate de des ºi mi se împotrivea stãruitor, chiar înlucruri mici, dacã eram pe punctul de a face un lucrupe care nu trebuia sã-l fac; acum însã, a cãzut asupramea ceea ce vedeþi ºi voi, ceva despre care s-ar puteaînchipui cã este rãul cel mai mare; iar semnul Zeuluinu mi s-a împotrivit nici în zori când am ieºit din casã,nici când am venit aici, la judecatã, nici cât timp amvorbit, orice aº fi fost pe punctul de a spune; ºi totuºialtãdatã, el mã oprise adeseori în plinã vorbã; acumînsã nu mi s-a împotrivit în nici un fel, faþã de nici ofaptã ºi nici un cuvânt.

56Cum îmi explic acest lucru? Vã voi spune: ceea ce

mi s-a întâmplat s-ar putea sã fie un bine, ºi n-avemcum sã ne facem o pãrere dreaptã toþi care ne închipuimcã moartea e un rãu. În aceastã privinþã am avut o

Introducere în filozofie 69Refaceþi prima parte a

argumentãrii luiSocrate referitoare

la ideea cã moarteaeste un câºtig.

Refaceþi integralargumentarea

lui Socrate referitoarela ideea cã moartea

este un câºtig.

Sarcini de lucru

dovadã puternicã: nu se putea sã nu mi se împotri-veascã semnul obiºnuit, dacã n-aº fi fost pe care sã facun lucru bun.

Sã ne gândim ºi altfel ce multã încredere putem aveacã e vorba de un lucru bun. Moartea e una din douã:sau e ca ºi cum cel mort n-ar mai exista ºi n-ar maisimþi nimic, sau, dupã cum se spune, înseamnã oschimbare ºi o mutare a sufletului din acest loc de aiciîn altul. ªi dacã înseamnã lipsa oricãrei simþiri ºi e casomnul cuiva care n-ar vedea nimic, nici mãcar un vis,atunci moartea ar putea fi un câºtig minunat. Pentrucã eu cred cã dacã cineva ar trebui sã aleagã o astfel denoapte în care a dormit atât de adânc încât n-a avutnici un vis, sã compare cu aceastã noapte celelalte nopþiºi zile ale vieþii sale ºi, cercetând, ar trebui sã spunãcâte zile ºi nopþi a petrecut în viaþa lui mai bine ºi maiplãcut decât aceastã noapte, cred cã acela, chiar dacãn-ar fi om de rând, ci însuºi marele rege, ar gãsi cã suntfoarte puþine la numãr pe lângã celelalte zile ºi nopþi.Prin urmare, dacã aºa este moartea, eu spun cã este uncâºtig; pentru cã astfel timpul întreg nu pare mai lungdecât o singurã noapte.

57Iar dacã a muri înseamnã sã pleci de aci în altã parte

ºi dacã sunt adevãrate cele ce se spun � cum cã acolose aflã toþi cei care au murit �, atunci ce alt bine arputea fi mai mare decât acesta, judecãtori? Dacã cineva,sosind în Hades, scãpat fiind de aceºti aºa-ziºijudecãtori, îi va gãsi pe adevãraþii judecãtori desprecare se spune cã împart dreptatea acolo, pe Minos ºiRadamanthys, pe Eac, Triptolemos ºi alþi eroi câþi aufost oameni drepþi în viaþa lor, oare ar fi urâtã aceacãlãtorie? Cu câtã bucurie ar primi oricare dintre voisã ajungã lângã Orfeu, sau lângã Musaios, sau lângãHesiod ori Homer? În ceea ce mã priveºte, aº muri de



pentru un om bun nuexistã nimic rãu.

Sarcini de lucru

bunãvoie ºi de nenumãrate ori, dacã aºa stau lucrurile,fiindcã mi-aº petrece minunat vremea acolo,întâlnindu-mã cu Palamede, ºi cu Aias al lui Telamon,ºi cu oricare altul dintre cei vechi care a murit de peurma unei judecãþi nedrepte, ºi stând sã pun pãþaniilemele alãturi de ale lor, cred cã n-ar fi lucru lipsit defarmec; mai ales ar fi plãcut sã-mi petrec timpuliscodindu-i pe cei de acolo, cum am fãcut cu cei deaici, ºi cãutând sã aflu care dintre ei este înþelept ºi careîºi închipuie cã este, fãrã sã fie. Cu câtã bucurie, o,judecãtorii mei, ar primi cineva sã-l cerceteze pe celcare a condus la Troia oastea cea nenumãratã, sau peOdiseu, sau pe Sisif, ºi i-am putea înºira ºi pe alþii, fãrãde numãr, bãrbaþi ºi femei; sã vorbeºti, sã fii împreunãcu ei acolo ºi sã-i iscodeºti, ar fi într-adevãr o fericire.De bunã seamã cã cei de acolo nu osândesc la moartepentru astfel de lucruri, pentru cã ºi în celelalte privinþesunt mai fericiþi decât cei de aici ºi sunt ºi nemuritoripentru restul timpului, dacã sunt adevãrate cele ce sespun.

58Dar ºi voi trebuie sã aveþi bune nãdejdi în privinþa

morþii, judecãtorii mei, ºi sã vã daþi seama de acestadevãr; pentru un om bun nu existã nimic rãu, nici înviaþã, nici în moarte, iar Zeul are grijã de soarta lui;nici ceea ce se petrece cu mine nu e la întâmplare, ci elimpede pentru mine cã e mai bine sã mor ºi sã mãîndepãrtez de toate. De aceea semnul meu nu mi s-aîmpotrivit de fel iar eu nu sunt câtuºi de puþin mâniatpe cei care au votat împotrivã-mi ºi nici pe cei care m-auacuzat. Deºi nu cu acest gând m-au acuzat ºi m-aucondamnat, ci crezând cã-mi fac vreun rãu; iar acestlucru e vrednic de mustrare.


Rezumaþi într-o singurãfrazã.

Construiþi un eseu de

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

59Numai atât vã mai cer: pe fiii mei, când vor ajunge

în floarea vârstei, sã-i pedepsiþi, cetãþeni, necãjindu-ila fel cum vã necãjeam ºi eu pe voi, ori de câte ori vi seva pãrea cã se îngrijesc fie de bani, fie de altceva, maimult decât de virtute; ºi ori de câte ori vor crede cã eceva de capul lor fãrã sã fie nimic, sã-i certaþi, aºa cumvã certam eu, cã nu-ºi dau osteneala pentru ce trebuieºi îºi închipuie cã sunt ceva, deºi nu sunt buni de nimic.ªi dacã veþi face aºa, va însemna cã v-aþi purtat cumtrebuie ºi cu mine ºi cu fiii mei.

60Dar acum e timpul sã plecãm: eu ca sã mor, iar voi

� ca sã trãiþi. Care dintre noi se îndreaptã spre un bine
cca. 100 de cuvintepornind de la acestparagraf referitor la
viaþã ºi moarte.

În urma parcurgerii acestui capitol ºi a reflectãriiasupra temelor indicate, ar trebui:? sã poþi descrie succint în ce constã specificul filozofieilui Socrate;? sã înþelegi ºi sã explici metoda lui de a ajunge la adevãr;? sã argumentezi un punct de vedere în legãturã cuvaloarea eticã a dialogului socratic.

Principalele probleme ale acestui capitol sunt:? raþionalitatea în filozofia socraticã;? elemente de eticã a dialogului în filozofia socraticã.

MODELUL SOCRATIC


Filozofia presocraticãîncepe, aºa cum aratã

Aristotel, o datã cu ªcoaladin Milet ºi cu preocupãrile

lui Tales referitoare laexplicarea unitãþii lumii.

Herac l i t ,Anax imand ru ,A n a x i m e n e s ,A n a x a g o r a s ,

Pa rmen ide ,Democr i t

sunt dintre cei maicunoscuþi filozofi

presocratici.

Thales din Milet(640-546 î.Hr.) este

considerat de Aristotel dreptprimul filozof. Thales a

calculat înãlþimeapiramidelor egiptene

folosind lungimea umbrei lor.Thales considerã cã toate

lucrurile s-au nãscut din apã.

Socrate este considerat, în mod aproape unanim,un model de gânditor care este în permanenþã

în cãutarea adevãrului. Pentru el, gãsirea adevãrului,ca mijloc de realizare a binelui suprem, este aproape odatorie, fiind gata sã admitã chiar sacrificiul de sinedin respect pentru el. Prin aceasta, Socrate dovedeºtecã binele este valoare absolutã pentru el.

Pentru Socrate nu existã decât un singur rãu �pãcatul moral � ºi un singur bine � voinþa de a facebinele. Socrate pare a admite cã existã la toþi oameniidorinþa înnãscutã de a face binele. De aici ºi observaþiacã nimeni nu face rãu de bunãvoie ci din neºtiinþã. Totde aici decurge ºi obligaþia moralã de a ajuta oameniisã ajungã la adevãr.

Definitorii pentru gândirea socraticã sunt mai multeteme dintre care alegem douã:

1. Raþionalitatea :� înþelepciunea;� metoda raþionalã de a ajunge la adevãr.

2. Etica dialogului:� dialogul;� respectul pentru interlocutor;� depãºirea punctului de vedere iniþial prinluarea în considerare a spuselor interlocutorului;� responsabilitatea individualã în cãutareabinelui.


Heraclit (536-470 î.Hr.)considerã cã lucrurile sunt într-o

permanentã devenire: nu tescalzi de douã ori în apa aceluiaºi

râu, soarele este nou în fiecarezi. Ca principiu unic, un foc se

aflã în centrul universului ºi dinel derivã totul.

Anaximandru (610-546 î.Hr.)considerã cã toate lucrurile

provin dintr-o nedeterminareprimitivã. Aºa s-au nãscut caldul

ºi recele, lichidul, pãmântul,luna ºi stelele.

1. Tema raþionalitãþii

Socrate afirmã cã el ºtie cã nu ºtie nimic. Aceastaeste condiþia începerii cunoaºterii.

În acelaºi timp însã el vrea sã ne atragã atenþia ºiasupra falsei cunoaºteri pe care o deþinem sau pe careceilalþi ne-o transmit.

Plecând de la faptul de a nu ºti, Socrate cautã sãînþeleagã câte ceva de la acele persoane a cãror ºtiinþãeste presupusã de funcþia sau rolul pe care îl deþin:politicieni, poeþi, meºteºugari.

Ce descoperã el?Politicienii trec drept înþelepþi în ochii altora ºi mai

ales în ochii proprii, fãrã sã fie astfel.Poeþii fac ceea ce fac din înzestrare naturalã ºi îºi

închipuie cã nu e nimeni mai înþelept ca ei. Meºteºugariifac aceeaºi greºealã, considerând cã sunt înþelepþi întoate privinþele pentru cã îºi fac bine meseria.

Cele trei categorii se aseamãnã prin faptul cã ei creddespre ei înºiºi cã sunt înþelepþi, fãrã a fi. Socrate susþinecã vrea sã înveþe ceva de la interlocutorul sãu care sepretinde învãþat, dar sfârºeºte prin a descoperi cã defapt nici acesta nu ºtie nimic.

Pitia, preoteasa de la Oracolul din Delfi, considerasecã nu existã nimeni mai înþelept decât Socrate. Acestaînsã nu se considerã pe sine înþelept. El explicã opþiuneaoracolului prin faptul cã, în timp ce el crede cã nici nueste înþelept ºi considerã cã nu ºtie nimic, ceilalþi secred pe ei înºiºi înþelepþi fãrã a fi de fapt.

Raþionamentul lui pare a fi urmãtorul:

Oracolul a considerat cã nu este nimeni mai înþeleptdecât Socrate.

Oracolului nu-i este îngãduit sã mintã, deci nu minte.


Anaxagoras (500-428 î.Hr.)admite existenþa unui numãrinfinit de elemente. Ordinea

existentã se datoreazã acþiuniiunui principiu spiritual,

nous.Acesta posedã înþelegereaoricãrui lucru. Lumea este

organizatã, ordonatã, raþionalã.

Anaximenes (585-528 î.Hr.)considerã aerul drept

principiul unic ce stã la bazatuturor lucrurilor.

Politicienii, poeþii ºi meºteºugarii îºi închipuie cã suntînþelepþi.

În urma discuþiilor rezultã cã ei nu sunt înþelepþi.

Socrate nu este ºi nici nu-ºi închipuie cã este înþelept.El afirmã tot timpul cã ºtie cã nu ºtie nimic.

Rezultã cã Oracolul a considerat cã nu este nimenimai înþelept decât Socrate pentru cã el recunoaºte cãnu ºtie nimic ºi cautã sã afle.

Ceilalþi fiind siguri cã ºtiu, nu mai cautã ºi nu maicerceteazã nimic.

Socrate considerã cã Zeul l-a folosit pe el ca pe unfel de exemplu pentru ce ar putea fi un om înþelept ºinu l-a desemnat ca fiind cel mai înþelept. El considerãcã se aflã în slujba Zeului atunci când aratã fiecãruiacã nu este înþelept, tocmai pentru a întãri spuseleacestuia.

Aceasta este, probabil, o exagerare a lui Socrate. Elpare a o înþelege deoarece explicã ura celorlalþi ºi in-tentarea procesului prin faptul cã a pus prea multãlume în situaþia de a recunoaºte public cã nu poaterãspunde întrebãrilor referitoare la activitatea lor,dându-i lui posibilitatea de a-i declara în faþa tuturornu tocmai înþelepþi.

Socrate spune în proces cã el declara constant cã niciel nu ºtia nimic, dar cã interlocutorii lui presupuneaucã ºtie ceea ce el dovedea cã celãlalt nu ºtie ºi de aiciura împotriva lui.

Metoda lui Socrate este deci una iscoditoare, bazatãpe formularea întrebãrilor referitoare la înþelesul pro-blemelor discutate. El se îndoieºte ºi vrea argumente.Legitimarea întrebãrilor face din interogaþie un mijlocfilozofic de aflare a adevãrului.


Pharmenides nãscut în515 î.Hr., considerã cã existã

o singurã fiinþã, veºnicã,,nemuritoare, imobilã. Devenirea

este o iluzie. La cunoaºtereafiinþei se poate ajunge numai

prin gândire. A fi ºi a gândieste totuna.

Democrit (460-370 î.Hr.)admite, spre deosebire de alþi

filozofi, existenþa vidului.Considerã lumea ca fiind

compusã din atomi, entitãþiindivizibile,veºnice, în numãr

infinit, care diferã între ei prinformã, ordine, poziþie. Devenirea

se datoreazã schimbãrilor depoziþie a atomilor.

El nu se întreabã despre orice. Principala lui pro-blemã este omul: în ce constã natura lui, ce este virtutea,cum judecãm faptele umane. Socrate cautã rãspuns laîntrebãrile lui în interiorul omului ºi nu în afaraacestuia.

Metoda sa filozoficã nu constã în transmiterea uneicunoaºteri anume. Dacã ar fi aºa, aceasta ar însemnacã el rãspunde de fapt întrebãrilor pe care le pune. Prininterogarea interlocutorilor sãi, Socrate vrea sã îi ajutepe aceºtia sã rãspundã deoarece el nu are nimic sã îiînveþe. El declarã cã nu ºtie nimic.

Demersul lui este de la cazuri individuale cãtre e-senþã, pentru a explica raportul dintre unitate ºi diver-sitate, dintre unu ºi multiplu.

Demersul începe cu întrebarea filozoficã ce estechestiunea pusã în discuþie. Ea poate fi adresatã în le-gãturã cu tot ceea ce ne priveºte ca fiinþe umane: iubi-rea, frumuseþea, bucuria sau fericirea, curajul, virtutea.

Rãspunsul la asemenea întrebãri se construieºte prindefinire. Operaþia de definire ne duce cãtre universal,depãºindu-se astfel nivelul iniþial de subiectivitate,depãºindu-se interesele ºi pasiunile personale.

Participanþii la dialog dau, de regulã, definiþii diferitetermenului pus în discuþie. Socrate face efortul inductivde a trece de la nivelul diversitãþii surprinse de ceea ceinterlocutorii lui afirmã, cãtre un plan mai general. Ellucreazã inductiv, de la diversitate spre unitate, de lamultiplu cãtre ceea ce este esenþial în raport cu cazurileparticulare date.

De exemplu, de la exemplificarea ºi definirea dife-ritelor virtuþi umane, Socrate trece, prin generalizareinductivã, la definirea virtuþii în general.

ªi totuºi, Socrate se fereºte sã tragã concluzii ºi sãîncheie discuþia cu formularea vreunui enunþ care ar


Aristotel spune, cu referire ladoctrina vechiului pythagorism:

Unii gânditori, pornind de laobservaþia cã punctul este limitaºi extremitatea liniei, aceasta larândul ei este limita suprafeþei,

iar suprafaþa este limitavolumului (corpului), considerã

cã trebuie sã existe fiinþe deacest soi (obiecte).

Xenofon (430-355î.Hr.)este primul biograf al antichitãþii.

A fost prieten cu Socrate.Dupã condamnarea acestuia

este ºi el exilat.

putea fi luat drept adevãr indiscutabil. El nu constru-ieºte un sistem filozofic. Munca lui filozoficã este aceeade a deschide drum gândirii interlocutorilor lui, de a-iajuta sã iniþieze un demers filozofic, pentru a-i lãsa ul-terior sã-ºi formuleze singuri concluziile finale.

Dacã ar proceda altfel, el nu ar mai putea afirma cãnu ºtie nimic. S-ar contrazice ºi nu ar mai fi credibil.

În dialogul Banchetul, Socrate afirmã despre sine cãeste atopos, adicã derutant, greu de clasificat, chiarstraniu. Pare sigur cã Socrate avea o personalitatefascinantã ºi cã el exercita o atracþie aproape magicã,irezistibilã. El nu era ca ceilalþi gânditori ai vremii, nupoate fi asemuit cu nimeni.

2. Tema eticii dialogului

Viaþa lipsitã de cercetare nu e trai de om, afirmã Socrateîn Apãrare, arãtând prin aceasta cã dialogul, reflecþiaasupra virtuþilor constituie unul dintre cele maivrednice lucruri pentru om.

Sã trãiascã în tãcere ºi liniºte i-ar fi cu neputinþã.Socrate revendicã, am putea spune, dreptul la dialog,înþeles ca modalitate de a afla adevãrul despre tine ºidespre ceilalþi oameni.

Care sunt exigenþele dialogului astfel conceput?În primul rând, el este mijlocul de a depãºi datul

sensibil care este imprecis prin natura lui. Simþurile neînºealã. Trebuie sã ajungem la rigoarea conceptelor.Aceasta se face treptat prin dialog. Firesc este, pentruSocrate, de a respinge acceptarea oricãrui concept pânãcând el nu a fost supus analizei raþionale. Pentru avedea ce este dreptatea, aratã Socrate, personaj aldialogului Republica, trebuie sã vedem mai întâi ce esteo cetate dreaptã.


InfoTragedia anticã este

reprezentatã deEschil (Oreste, Perºii,

Prometeu),Sofocle (Antigona, Electra,

Oedip rege),Euripide (Andromaca, Electra,

Medeea,Ifigenia în taurida).

În al doilea rând, dialogul nu este niciodatã odisputã. El avanseazã atunci când toþi interlocutoriisunt de acord cu pasul fãcut. Dialogul nu urmãreºte cacineva sã învingã sau sã câºtige ceva prin impunereaunui anume înþeles al termenilor. Este vorba nu de ocompetiþie, ci de o colaborare, nu este persuasiune ºimanipulare ci cãutarea comunã a adevãrului.

Cãutarea adevãrului nu înseamnã cã finaluldialogului aduce participanþii în situaþia de a-l afla. Nurãspunsul corect (ca ºi cum ar exista deja unul la carese doreºte de dinainte sã se ajungã) primeazã, cicãutarea lui. În acest fel interlocutorii devin conºtienþide limitele cunoaºterii lor ºi, se presupune cã ei vorcontinua sã caute adevãrul, sã progreseze îndemersurile lor. Acest demers este unul critic, elpresupunând analiza continuã a datelor ºi stãpânireaprocedeelor de derulare a raþionamentelor.

Socrate încearcã sã-i convingã pe atenieni denevinovãþia lui, arãtând cã el a dat ascultare poruncilorZeului. Rolul sãu în cetate era de a-i sensibiliza peatenieni cã din avere nu se naºte virtutea, ci invers. Elîi îndeamnã sã se ocupe de suflet, nu de trup ºi bani, sãnãzuiascã spre virtute. O viaþã virtuoasã este cea trãitãîn conformitate cu propria naturã. Din acest motivcunoaºterea de sine este absolut necesarã. Cãutareaadevãrului se face în interiorul fiecãruia. Definirea,operaþia complexã prin care termenii sunt bine înþeleºipermiþându-se trecerea la nivelul urmãtor, ridicãtuturor probleme.

Socrate repetã deseori cã el nu este deþinãtor aladevãrurilor pe care le cautã prin dialog împreunã cuceilalþi. Din aceastã cauzã, el îi lasã pe ceilalþi sãconstruiascã definiþii. El îi ajutã prin exemple sau


InfoSculptori de seamãai sec. al V-lea î.Hr. sunt

Myron (autor al Discobolului),Polictet care lucreazã

mai ales în bronz ºiFidias care executã marea

statuie a lui Zeus, ansamblu de10 m înãlþime, statuia Atenei ºi

a lucrat la Parthenon.

analogii sã o facã într-o manierã cât mai corectã. Dacãfiecare este îndemnat sã se cunoascã pe sine pentru a fivirtuos, atunci fiecare are responsabilitatea moralã adefinirii binelui.

Individul este responsabil de felul în care judecãlegea moralã. Acest fapt i-a atras probabil condam-narea. El declarã cã respectã legile, dar le supuneinterogãrii raþionale. El respectã decizia tribunaluluidar nu din supunere oarbã. Fiind toþi cetãþeni egali aicetãþii el îºi permite sã analizeze autoritatea ºi sã-ºispunã punctul de vedere fãrã sã considere cã încalcãlegea. De fapt Socrate apãrã în faþa tribunalului nu pro-pria persoanã, ci dreptul de a dezbate liber în cãutareaadevãrului.

El reclamã aceleaºi exigenþe pentru dezbaterea po-liticã ºi pentru dialogul prietenesc � sinceritate, prie-tenie, coerenþã.

Individul devine centrul de greutate al deciziei etice.Prin aceasta, Socrate ameninþã democraþia atenianã încare cetatea primeazã în raport cu individul.


Exerciþii

ExerciþiiExerciþiile care urmeazã au rostul de a te pune pe

gânduri sau de a te face sã te întrebi despre ce anumeai înþeles despre filozofia lui Socrate. Ele sunt exerciþiide învãþare, ºi nu de evaluare.

1 Gândeºte-te la metoda folositã de Socrate.Imagineazã-þi cã ar trebui sã o aplici în discuþia

cu un prieten / o prietenã. Cum ai proceda?

2 Ai întâlnit pânã acum cazuri de discuþii care nu duceau la nici o concluzie? Erau ele aporetice,

în sensul celor citite despre metoda de filozofare a luiSocrate? De ce? Construieºte o argumentare pentrupunctul tãu de vedere.

3 Care sunt cerinþele derulãrii unui dialog socratic? În ce mãsurã seamãnã el cu dialogul

sau dezbaterile din ziua de azi? Argumenteazã folosindexemple din lecturile tale.

4 Câte feluri de dialog cunoºti ? Descrie-le pe fiecare ºi alege câte un exemplu relevant.

Acest capitol îþi oferã un sprijin în rezolvareatemelor de reflecþie pe care le-ai primit.Sunt prezentate câteva posibile soluþii pentruexerciþiile indicate. Ele pot juca rolul de modelîn rezolvarea independentã a sarcinilor de lucrupe care le ai înlegãturã cu textul primit.

SUGESTII DE REZOLVARE A EXERCIÞIILOR


Formuleazã ideeaprincipalã aparagrafului



Reformuleazã cupropriile cuvinte textul

paragrafului.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

Sugestiile care urmeazã au rolul de a oferi unexemplu de rezolvare a fiecãrui tip de exerciþiu.

Ele au rol orientativ.

1Sugestie de rezolvare:Acuzatorii lui Socrate au minþit, el le va spune

adevãrul.

2Sugestie de rezolvare:Socrate anunþã cã va folosi limbajul obiºnuit, fãrã

înflorituri artificiale pentru cã pe judecãtori ar trebuisã-i intereseze adevãrul ºi nu cuvintele cu înflorituri.

3Sugestie de rezolvare:Socrate anunþã primul subiect pe care îl va trata: învi-

nuirile mincinoase. El vorbeºte cu respect despreacuzatorii sãi.

4Precauþie:În cazul reformulãrii se pot înlocui termenii textului,

punctuaþia, frazarea. Trebuie avutã în vedere obþinerea



Care este schemaraþionamentului care

duce la întrebarea: dece s-au iscat clevetiriîmpotriva lui Socrate?

Sarcini de lucru

unui text clar, coerent care sã nu schimbe sensul celorspuse de autor. Este utilã folosirea unui dicþionar desinonime.

Sugestie de rezolvare:Cei mai de temut acuzatori sunt aceia care, asu-

mându-ºi rolul de educatori, au încercat sã vã convingãîn timp, judecãtorii mei de acum, cã existã un Socratecare cugetã ºi cerceteazã tot ce existã, în cer sau subpãmânt, pentru a face sã câºtige judecata strâmbã,(asemenea filozofilor sofiºti).

Ei sunt acuzatori de temut pentru cã sunt convinºicã cine cerceteazã (cu mintea) tot ceea ce existã face unlucru rãu ºi nu cred în zeii cetãþii.

Sugestie de rezolvare:Socrate sugereazã cã acuzatorii sunt mai mulþi decât

cei care au depus plângere, mulþi dintre judecãtori con-siderând cã a judeca liber tot ceea ce existã este împo-triva legilor cetãþii.

10Sugestie de rezolvare:Cei care fac ceva rãu au faimã proastã ºi se cleveteºte

împotriva lor.Despre cetãþenii Atenei nu se cleveteºte.Ei nu au fãcut nimic rãu.

Despre Socrate se cleveteºte.El a fãcut ceva altfel sau în plus faþã de restul cetãþe-

nilor.Acest ceva altfel sau în plus i-a adus rãul nume ºi

învinuirea.


Care este schemaargumentului lui Socrate

referitoare la adevãrulspuselor lui?

Analizeazãargumentarea cuprinsã

în text.

Sarcini de lucru

Sarcini de lucru

19Sugestie de rezolvare:Socrate vorbeºte despre faptul cã interlocutorii lui,

oameni de vazã ai cetãþii, se dovedesc a nu ºtii ceea ceei ar trebui sã ºtie ºi nu recunosc acest fapt.

Dovedirea neºtiinþei îi supãrã pe interlocutori,care îl acuzã pe Socrate.

Apãrarea reia ºi întãreºte aceste fapte, chiar dacã înacest fel Socrate ºtie cã va întãri ura lor.

Socrate spune adevãrul pentru cã nu-ºi schimbãatitudinea sau convingerile de teama unei pedepse.

21Sugestie de rezolvare:

Afirmaþie:Este important ca tinerii trebuie sã fie buni.Presupoziþii nerostite:Pentru a fi buni ei trebuie educaþi în spiritul binelui.In educaþie sau faci rãu sau faci bine.Socrate încearcã sã facã binele pentru educaþia

tinerilor.Subargumentãri:Dacã ºtii cã Socrate face rãu,ºtii ce este rãu în educaþia tinerilor.Meletos l-a acuzat pe Socrate cã face rãu.Meletos ºtie ce este rãul.Dacã ºtii ce este rãul ºtii ºi cine-l face.Meletos ºtie cine face rãul.Meletos îl acuzã pe Socrate cã face rãul.Dacã ºtii cine face rãul ºtii ºi cine face binele.Meletos ºtie cine face binele ºi anume toþi atenieniiDacã toþi atenienii fac bine cu excepþia lui Socrate,

Socrate trebuie condamnat pentru cã face rãul.


Explicã procedurafolositã de Socrate în

argumentare.Construieºte ºi tu unexemplu de analogie.

Sarcini de lucru

Dacã ºtii ce este rãul, ºtii ºi ce este binele.Meletos nu ºtie ce este binele educaþional.Meletos nu ºtie nici ce este rãul.

Concluzie:Meletos nu-l poate acuza pe Socrate ( se contrazice).

Consecinþa concluziei:Meletos încalcã legea deoarece ia în derâdere lucruri

serioase cum ar fi educaþia tineretului.Meletos trebuie acuzat.

22Sugestie de rezolvare:În fragmentul anterior s-a ajuns la concluzia cã toþi

membrii cetãþii îi fac buni pe tineri, cu excepþia luiSocrate.

Toþi erau buni numai Socrate nu ºi de aceea eracondamnat.

În continuare Socrate foloseºte o analogie, procedeuprin care o relaþie (un raport) bine înþeles ºi cunoscuteste mutat într-un domeniu unde ºtim elementele darnu ºtim ce raporturi sunt între ele. Având suficienteasemãnãri, putem presupune cã raportul ar fi acelaºi.

De exemplu nu ºtim ce raport se aflã între om ºiDumnezeu dar presupunem, în mod analogic, cã ar fiunul de la pãrinte la copil ºi transferãm aceastã relaþieîn domeniul explicãrii raþionale a termenului deDumnezeu.

Argumentarea analogicã a lui Socrate.Educarea cailor.La educarea cailor nu se pricepe toatã lumea.Cel ce ºtie s-o facã este, de cele mai multe ori, unul

singur.Cei mulþi, care nu se pricep, dãuneazã educãrii cailor.

Educarea tinerilor.Cei care se pricep sã facã educaþie tinerilor sunt
puþini la numãr.Cei mai mulþi nu se pricep sã facã educaþie tinerilor.

Concluzie:Nu este adevãrat ce a susþinut Meletos cã toþi

atenienii îi educã bine pe tineri ºi numai Socrate nu sepricepe ºi le face rãu.

Socrate este priceput în educarea tinerilor.Cei care se pricep nu le pot face rãu.El nu poate fi acuzat cã le face rãu tinerilor.Meletos a adus o acuzaþie falsã, el trebuie acuzat.

Exemple de analogiiUn alt exemplu de analogie ne dã Platon în dialogul

socratic (aporetic) Lahes (Platon, 1974, pp. 231-272).În acest dialog este vorba despre dorinþa unor pãrinþi

de a-ºi deprinde copii în arta mânuirii armelor pentrua le da o bunã educaþie.

Respectivii pãrinþi, împreunã cu Socrate, ajung sãdiscute despre curaj cu Nicias ºi Laches, douãpersonalitãþi politice ºi militare ale vremii.

Când Nicias spune cã este vorba despre mânuireaarmelor ºi nu despre curaj, Socrate lucreazã prinanalogie explicându-i, prin metoda sa interogativ-aporeticã urmãtoarele:

� Când se ia în discuþie un medicament pentru ochi,se discutã medicamentul sau ochiul? Rãspuns: ochiul.

� Când cineva se întreabã dacã sã punã sau nucalului zãbalã, se întreabã despre cal sau despre zãbalã?Rãspuns : calul.

� Când se face o cercetare asupra unui scop se areîn vedere scopul sau un obiect cercetat în virtutea aceluiscop? Rãspuns: scopul.


Sarcini de lucru

Care este raportuldintre termenii folosiþi

de Socrate, în bazacãruia el îºi susþine

poziþia?

Rezultã cã este de folos sã se defineascã curajul ºiapoi sã se discute despre oportunitatea de a învãþameºteºugul armelor.

Un alt exemplu este atunci când interlocutorii luiSocrate au dificultãþi în construirea definiþiei curajului.El îi ajutã dându-le un exemplu analog (p. 255):

Socrate: �sã zicem cã te întrebam ce este viteza; peaceasta o gãsim ºi în alergare ºi în cântatul la chitarã ºiîn vorbire ºi la învãþat ºi în multe altele, astfel cã înputerea noastrã se aflã oarecum acelaºi lucru vrednicde luat aminte, atât în miºcarea mâinilor, cât ºi în cea apicioarelor, a gurii, a glasului sau a minþii.(�) Deci,dacã m-ar întreba cineva : Socrate, ce înþelegi tu prinlucrul pe care, în toate acestea, îl denumim vitezã?, i-aºrãspunde cã eu unul numesc vitezã (în vorbire, înalergare, ca ºi în toate celelalte) capacitatea de aîndeplini cât mai multe într-un timp cât mai scurt. (�)Încearcã ºi tu, Laches, sã explici astfel curajul.

26Sugestie de rãspuns:Socrate îºi alege termenii asfel încât între ei sã existe

un raport de subordonare.

Raþionamentul sãu este de urmãtorul tip:Dacã toþi B sunt A, nici un B nu este non A.Dacã daimonii sunt zei ºi Socrate crede în daimoni,

rezultã cã el crede în zei ºi nu poate fi acuzat.Dacã daimonii sunt zei, einu pot fi nonzei. Socrate

crede în zei când crede în daimoni.El lucreazã ºi aici prin analogie.

AB


Construiþi un eseu decca. 100 de cuvinte,pornind de la acest

paragraf, referitor laviaþã ºi la moarte.

Sarcini de lucru

Analizaþi raþionamentulipotetic din text.

30Sugestie de rãspuns:Nu-i dãm ascultare lui Anytos ºi te lãsãm liber dacãtu nu mai filozofezi.Dacã tu mai filozofezi atunci te condamnãm.Socrate aratã cã ar fi o greºealã sã nu-i ajute pe

oameni sã ajungã la virtute.Aceastã cercetare este una filozoficã. Ea este în

concordanþã cu ceea ce Zeul porunceºte.Socrate nu poate greºi cu bunã ºtiinþã.El nu poate accepta libertatea în schimbul renunþãrii

la dreptul de a analiza, împreunã cu alþii, tot ceea ce existã.El preferã sã moarã decât sã nu mai poatã gândi ºi

filozofa.

60Sugestii pentru rezolvare:Construcþia unui eseu presupune încercarea de a

ordona, explica, interpreta datele problemei dintr-unpunct de vedere personal. Acest punct de vederetrebuie argumentat, el trebuie sã fie coerent, riguros,susþinut. Se pot invoca poziþii ale unor gânditori cucare eºti sau nu de acord arãtându-se ºi de ce. Se potaduce exemple sau contraexemple pentru a evidenþiamai bine punctul de vedere personal.

Design ºi layoutCAMELIA POPESCU

introducere în filozofie - · pdf fileintroducere în filozofie 3 introducere...

Documents