Introducere in psihologie de Russell A. Dewey

Vă invităm să citiţi traducerea cărţii Introducere în psihologie, scrisă de Russell A. Dewey. În peste 1000 de episoade, vom trece în revistă toate domeniile psihologiei, într-o manieră succintă şi clară. Îi puteţi scrie autorului la adresa:  psywww@gmail.com.

CAPITOLUL I: PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢĂ

Partea I: Ce este psihologia?

Ce este psihologia?Subdomeniile psihologieiPatru abordări ale cercetării psihologiceSumar: Ce este psihologia?

Partea a II-a: Istoria psihologiei

FrenologiaPsihofizica tradiţionalăNoua psihologie a lui WundtJames şi funcţionalismulPrimele femei psihologWitmer inventează psihologia clinicăWatson şi behaviorismulBehaviorismul mijlocului secolului al XX-leaA treia cale: psihologia umanistăTendinţe moderne în psihologie

Partea a III-a: Gândirea critică

Gândirea criticăRolul ştiinţeiConstruirea modelului şi harta realităţiiDefiniţii operaţionaleDefiniţiile operaţionale - nu întotdeauna buneDistingând definiţiile operaţionale, variabilele şi valorileÎncredere şi validitateMăsura mărturiei: lipsită de încredereConstructele şi problema reificăriiImportanţa replicăriiSindromul pseudoştiinţei

Legea lipsei de atractivitate a unei ideiLegendele urbanePopularizarea descoperirilor în afara publicaţiilor serioase " Ideile mele pun în pericol sistemul..."Avantajul replicărilor multiple ale experimentelor

Partea a IV-a: Cercetarea bazată pe observaţie şi cea experimentală

Cercetarea bazată pe observaţieCorelaţia şi predicţiaPredicţii bazate pe date statisticeCapcane în cercetarea bazată pe observaţieEfectul de măsurare şi de observatorChestionare, anchete şi sondajeImportanţa numerelor mariEroarea de eşantionareEşantioanele de respondenţiEşantioane stabilite incorectAfectarea rezultatelor prin opţiunile oferiteSondajele şi formularea întrebărilorInfluenţarea prin contextOpinii neavizateSondajele de tip ”push poll”Cercetarea experimentală și capcanele eiVariabilele independente şi dependenteVariabilele confundateSondajele şi problema auto-selecţieiControlul experimentalEfectul placeboEfectul experimentatoruluiModelul de testare "dublu-orb"Două puncte forte ale ştiinţei

CAPITOLUL II: SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)

Partea întâi: Creierul

CreierulDezvoltarea SNC în embrionCortexul cerebralLobii creieruluiHomunculus

Specializarea emisfericăTestul WadaEmisfera dreaptă, emisfera stângăStructurile şi funcţiile subcorticaleCerebelulSistemul nervos perifericEEG şi potenţialul evocatComputerul tomografTomografia cu emisie de pozitroni - PETRMN-ul şi RMN-ul funcţional (RMNf)

Partea a doua: Neuropsihologia

NeuropsihologieCauze de traumatisme cranio-cerebralePhineas GageAfaziileAfazia expresivăAfazia WernickeMoniz şi lobotomiileEfectele lobotomiilorOrbirea facialăSindromul parietalCalostomia corpului calosConştientă dublă la pacienţii calostomizaţiStimulare cerebralăMişcare stimulatăStări mintale stimulateMemorii halucinanteAlte răspunsuri psihologice la stimularea cerebralăCentrii plăceriiStimularea amigdaleiFuncţia amigdaleiAura epileptică: o formă naturală de stimulare cerebralăDeja Vu ca eveniment cerebralDiverse tipuri de inteligentă

Partea a treia: Neuronii

NeuroniiDesenele lui CajalCum comunică neuronii

Revoluţia tăcutăJoncţiunile gapInteracţiuni electrice slabe şi circuite localeTransfer biomolecular„Neuronii şi oamenii”O analiză de aproape a neuronului realSubstanţele de transmitereManipularea neurotransmiţătorilorAcetilcolinaDopaminăNorepinefrinaSerotoninăGABAPeptidele cerebraleOxidul nitric, glutamatul şi neuroimunologiaEndorfineleEvoluţia neurală

CAPITOLUL III - STĂRILE CONŞTIINŢEI

Partea I: Conştiinţa

ConştiinţaCând este conştiinţa utilă?Procesele inconştiente în gândireÎnvăţarea inconştientăLocalizarea “executivului”Două tipare de gândireRedescoperirea celor două tipare

Partea a II-a: Somnul

SomnulSomnul REM la pisiciStadiile somnuluiVisele şi somnul REM – două lucruri distincteAmintirea viselorMişcările oculare şi corporale în timpul viselor   Somnul normal şi cel perturbatModificările somnului odată cu vârstaSomnul şi melatonina

Deprivarea de somnDiagnosticul eronat de insomnieSomnul şi variaţiile de temperaturăAvansarea ritmului zilnicÎncercări de a explica somnulFenomene interesante în somnSomnambulismul şi vorbirea în somnStarea hipnagogică   Starea hipnopompicăTulburări ale somnuluiParalizia în somnHSD şi „beţia somnului”   Tulburarea somnului REMApneea şi sforăitulCoşmarurileViseleVisele lucideSemnificaţia viselor

Partea a III-a: Hipnoza

Primele cercetări în domeniul hipnozeiInducţia hipnoticăSugestia hipnoticăHipnoza ca stare disociativăHipnoza şi observatorul ascunsHipnoza şi memoriaProblema întrebărilor ajutătoare

Partea a IV-a: Meditaţia

MeditaţiaCercetări asupra meditaţiei

Partea a V-a: Drogurile psihoactive

Drogurile psihoactiveCategorii de droguriAlcoolul. Efecte benefice şi nociveSedativele. Tipuri şi efecteStimulentele: amfetaminele

Cocaina. Mecanism şi efecteCafeinaOpiaceele: heroina şi morfinaOxidul de azot şi inhalanţiiMarijuanaEfectele marijuaneiHalucinogenele: LSD-ulProduşii sintetici ai drogurilor „naturale”

CAPITOLUL IV - SIMŢURILE ŞI PERCEPŢIA (Alina Turcescu)

Partea I: Sistemul vizualReceptorii şi stimulareaLumina şi undele vizuale Sunetul şi undele auditive Sistemul vizual. Structura ochiului Sistemul vizual: retinaFoveaPart Two: The Auditory SystemPart Three: The "Minor" SensesPart Four: Psychophysics and Signal DetectionPart Five: Extra Sensory Perception

CAPITOLUL V - CONDIŢIONAREA

Part One: Classical ConditioningPart Two: Applications of Classical ConditioningPart Three: Operant ConditioningPart Four: Applied Behavior Analysis

CAPITOLUL VI- Memoria (Livia Ştefan)

Partea I: De la Ebbinghaus la codificareIntroducere

EbbinghausCurba uităriiTestele de memorieConceptul codificăriiÎnvăţarea asociativă   Metoda reamintirii libereReamintirea bazată pe indicii

Testele de recunoaştereTestul de recunoaştere cu alegere forţatăCapacitatea „aproape nelimitată” a memoriei de recunoaştere Erorile de recunoaştereMemoria ca o construcţie

Partea a II-a: Diferite tipuri de memorie

Modelul Atkinson-Shiffrin al memorieiCritici ale modelului Atkinson-ShiffrinMemoria iconicăMemoria ecoicăAmintiri gustative. Memoria de lucruRepetiţia şi memorarea. Confuzia acusticăLimitele memoriei şi magicul număr şapteMemoria de lungă durată (secundară)Memoria declarativă şi cea proceduralăMemoria implicită şi memoria explicităMemoria. Tehnica amorsării

Partea a III-a: Perspectivele biologice asupra memoriei

Perspective biologice asupra memorieiMemoria. Efectul foilor de ceapăAmnezia retrogradă şi anterogradăModulaţia chimică a memorieiAmintirile de tip bliţNe formăm amintiri sub anestezie?Memoria dependentă de stareCum sunt stocate amintirile?Karl Lashley şi localizarea amintirilor

Partea a IV-a: Îmbunătăţirea memoriei

Tehnicile de îmbunătăţire a memorieiMetoda de memorare "Loci"Imaginaţia interactivă şi memoriaCum ar trebui să procedeze un student?Efectul spaţieriiJudecăţile de valoare asupra învăţăriiStudiatul înainte de somn

Studiatul în conformitate cu testulEfortul exclusiv nu ajutăNotiţele ajută

Partea a V-a: Persoane cu memorie extraordinarăPersoane cu memorie extraordinară Mnemonistul lui LuriaDaniel TammetImaginaţia eidetică şi "Memoria fotografică"Asimilarea prin interesCe au în comun oamenii cu memorie extraordinară?

CAPITOLUL VII - CUNOAŞTEREA (Alina Turcescu)

Part One: Visual Information ProcessingPart Two: LanguagePart Three: Motor ActivityPart Four: Thinking and Problem Solving

CAPITOLUL VIII - COMPORTAMENTUL ANIMAL ŞI CUNOAŞTEREA (Patricia David)

Part One: Early Comparative PsychologyPart Two: Classic EthologyPart Three: Social EthologyPart Four: Animal Cognition

CAPITOLUL IX - MOTIVAŢIA ŞI EMOŢIILE (Alina Turcescu)

Part One: Biological MotivesPart Two: Cognitive MotivesPart Three: Maslow's Motivational PsychologyPart Four: Emotion

CAPITOLUL X - DEZVOLTAREA (Patricia David)

Partea întâi: Influenţe geneticeInfluenţele genetice Genele şi mediul înconjurător: „nu există versus” Indicele de ereditate

Partea a II-a: Copilul nou-născutPartea a III-a: Copilăria: ataşamentul, timiditatea, socializarea, înţelegerea simbolurilor 

Partea a IV-a: Adolescenţa, maturitatea şi îmbătrânireaPart Four: Adolescence, Adulthood and AgingPart Five: Death and Dying

CAPITOLUL XI - PERSONALITATEA (Alina Turcescu)

Part One: What is Personality?Part Two: Freud's TheoryPart Three: NeoFreudian Theories

CAPITOLUL XII - PSIHOLOGIA ANORMALULUI (Maricica Botescu)

GeneralităţiPartea întâi: Definirea comportamentului anormalDefinirea comportamentului anormalTulburările psihice ca "disfuncţii periculoase"Este boala mentală un mit?DezinstituționalizareaDSM: Manualul de Diagnostic și StatisticăCele cinci axe ale DSM-IV

Partea a doua: Axa 1 a DSM-IVSchizofreniaTipuri de schizofrenieSchizofrenia paranoidă   Cauzele schizofrenieiDepresiaManiaTulburarea bipolară ("Depresia maniacală")Tulburările anxioaseAtacurile de panicăTulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)Tulburările somatoforme, disociative și tulburările facticeTulburările disociativeTulburarea disociativă de identitate   Tulburările de depersonalizareTulburările factice

Partea a treia: Axa 2 a DSM-IVTulburările de personalitatePersonalitatea antisocială

Clasificarea dizabilităţilor intelectuale

Partea a patra: tulburările de dezvoltareTulburările de dezvoltareAtitudinile istorice față de dizabilitățile intelectualeIntegrareaSindromul DownAutismul. Cauze şi manifestăriAutiştii savanţiADD și ADHDDislexia (tulburarea de citire)Analizarea și tratarea unei tulburări de învăţareSuferim toţi de tulburări de dezvoltare?

CAPITOLUL XIII - TERAPIILE (Maricica Botescu)

Partea întâi: Terapiile psihodinamiceTerapiile psihodinamice. IntroducereAbordarea psihodinamică Metoda cathartică Experienţele terapeutice ale lui Freud Freud. Abuzul sexual din copilărie Ferestre spre inconştient   Asociaţiile libere "Actele ratate freudiene" şi alte eroriInterpretarea viselor Psihanaliza Terapia jungiană Personificarea aspectelor inconştientului Abordarea psihologică a lui Alfred Adler Alfred Adler: analiza stilului de viaţă Terapia lui Adler. Autoestimarea Karen Horney. Autoanaliza

Partea a II-a: Diverse abordări ale consilierii psihologice

Part Three: Behavior TherapiesPart Four: Trends in Therapy

CAPITOLUL XIV - FRONTIERELE PSIHOLOGIEI (Alina Turcescu)

Part One: Psychology and MedicinePart Two: Psychology and LawPart Three: Sport Psychology

CAPITOLUL XV: PSIHOLOGIA SOCIALĂ (Maricica Botescu)

Partea întâi: Influenţele grupului

Conformismul. Curba lui AllportSherif (1936): normele grupului şi conformitateaAsch (1951): ConformitateaObedienţa omului. Studiul lui Milgram   (1963)A fost cercetarea lui Milgram etică?Persuasiune şi schimbarea atitudiniiHovland şi analiza persuasiuniiModelul probabilităţii analizeiEfectul adormirii vigilenţeiPuterea friciiCum funcţionează spălarea creieruluiInocularea şi prevenirea Disonanța cognitivăDiscrepanţa atitudinală

Partea a II-a: Organizaţii şi mişcări

Mecanismele organizaţiilor şi mişcărilorRitualurile de iniţiere organizaţionaleMişcările carismatice (cultele)Grupurile şi demonizarea inamiculuiGrupurile şi tratamentul devianţilorPsihologia industrială / organizaţionalăPsihologia personaluluiPsihologia consumatoruluiPsihologia factorilor umaniPsihologia organizaţională

Partea a III-a: Cogniţia socială

Cogniţia socialăTeoria atribuirii. Persoana ori situaţia?Locul controlului. Influenţa pv deciziileAtribuire şi emoţie. Tribul Yanomamo

Eroarea fundamentală de atribuireCe ne spune prima impresieDistorsiuni ale percepţiei umane"Ce e frumos e bun". Efectele frumuseţiiTehnica dezvăluirii de date despre tineCum ce te aştepţi influenţează ce obţiiAşteptările şi efectul PygmalionPărtinirea confirmării

Partea a IV-a: Comportamentul ostil şi de întrajutorare

Apatia spectatorului în situaţii limităDifuzia responsabilităţii persoanei în grupAgresivitatea. Cum devenim agresiviHormonii şi agresivitatea umanăExperimentul închisorii de la StanfordNe influenţează agresivitatea de la TV?Împuşcăturile din şcoliCooperare versus concurenţă

CAPITOLUL XVI: SEX, PRIETENIE ŞI DRAGOSTE (Traducere: Ana Mitran)

Partea a I: Comportamentul sexual

Dezvoltarea sexuală a fătuluiCopilul: dezvoltarea normală a sexualităţiiPubertatea şi dezvoltarea sexualăStimularea sexuală a adultuluiCe produce excitaţia sexualăSărutulEfectul drogurilor asupra experienţei sexualeAfrodiziaceleOrgasmulSexul în căsătorieHomosexualitatea. Cât de răspândită?Comportamentul homosexual. ModeleImpactul SIDA asupra sexualităţiiLesbianismulEste homosexualitatea naturală?   Ce provoacă homosexualitatea?

Partea a II-a: Tulburările sexuale şi terapia sexuală

Sindromul disforic de genParafiliaTravestismExhibiţionismMasochism şi sadismTratamentul tulburărilor sexualeTerapia sexuală devine tot mai complicată

Partea a III-a: Tipuri de relaţii

Cum ne împrietenim. Factorii implicaţiCum arată prietenul ideal?Iubirea pasională. Indică durata relaţiei?Îndrăgostirea şi semnele ei iniţialeEste necesară iubirea romantică?Şase tipuri de iubireSexul şi agresivitatea, cât de relaţionate?“Sadismul psihologic” în relaţiile imatureViolenţa în relaţii (masochismul). Un modelCauzele geloziei bărbatuluiViolul de pe timpul întâlnirii. Cauze

Partea a IV-a: Arta iubirii

Arta iubiriiStările orgiasticeConformitatea, ca soluţie la anxietate Activitatea creativă   Dragostea, ca afirmare de sine   Secretul relaţiilor de succes pe termen lung   Patru factori predictivi ai divorţului   Ce faci când încă nu ţi-ai găsit perechea   Evitarea plictiselii în cuplu   Iubirea, ca instrument social de relaţionare   Iubirea şi divinitatea

Sfârşit

Partea I: Ce este psihologia?

Ce este psihologia?Subdomeniile psihologieiPatru abordări ale cercetării psihologiceSumar: Ce este psihologia?

CE ESTE PSIHOLOGIA?

În ce priveşte domeniul psihologiei există o sumă de stereotipuri privind zona ei de acţiune. Cu ce se ocupă de fapt psihologul? Este acesta un fel de "doctor al sufletelor"? Este asistenţa de specialitate singura preocupare a psihologilor?

Orice profesie îşi are stereotipurile sale. Dacă întâlnesc un profesor de engleză la o petrecere, oamenii se gândesc "Trebuie să am grijă de cum vorbesc!". Dacă întâlnesc un doctor, oamenii îşi descriu o suferinţă şi cer sfaturi. Dacă întâlnesc un psiholog spun "O, trebuie să mă analizaţi!" ori "Soacra mea ar trebui să vorbească cu d-voastră". Acest lucru indică faptul că oamenii cred că psihologii sunt terapeuţi aflaţi în aşteptarea vreunei persoane pentru a o analiza.

Care este presupunerea comună privindu-i pe psihologi? Care sunt activităţile unui psiholog?

În realitate, mulţi psihologi nu sunt terapeuţi. Unii sunt cercetători în laboratoare, alţii sunt profesori ori cercetători cu normă întreagă, iar unii sunt consultanţi pentru companii. Unii nu au făcut terapie în viaţa lor. Aceştia pot fi experţi în teoriile abstracte şi minuţioase privitoare la procesele psihice.Unul dintre lucrurile pe care le veţi învăţa citind această carte este că psihologii fac o mulţime de lucruri uimitoare şi că nu toţi sunt terapeuţi.

Concepţia populară conform căreia psihologii "ajută oamenii" este mai mult de jumătate adevărată, un procent puţin mai mare de 50% fiind implicaţi în activităţi care implică acordarea ajutorului de specialitate. Afirmaţia "psihologia este o profesie care implică acordarea ajutorului" este utilă pentru că acoperă mai mult decât strict domeniul terapiei. Poate însemna implicarea în activităţi ale comunităţilor cum sunt liniile telefonice dedicate ajutorului psihologic, centrele de criză, adăposturile pentru cei fără casă, testarea celor au nevoie de asistenţă specială, organizarea unor programe educative speciale ori asistarea celor cu boli incurabile.

Câţi psihologi sunt implicaţi în activităţi care presupun acordarea ajutorului de specialitate? Ce tipuri de activităţi sunt incluse?

O definiţie obişnuită a psihologiei este: psihologia este ştiinţa minţii şi a comportamentului. Atunci când şefii de catedre de la Universitatea din Michigan au fost întrebaţi în 1989 "Care este întrebarea din domeniul dv. de activitate la care orice student ar trebui să răspundă?",

departamentul de psihologie a propus următoarea întrebare: "Domeniul psihologiei a fost definit diferit de-a lungul existenţei acestei discipline. Care ar fi o definiţie curentă a psihologiei?".

Care era definiţia psihologiei în anul 1989?

Răspunsul sugerat era: psihologia este ştiinţa comportamentului şi a proceselor mentale.

Subdomeniile psihologiei 

Psihologia are numeroase aplicaţii în diverse domenii. În acest articol vorbim despre subdomeniile psihologiei, oferim o scurtă descriere a acestora şi arătăm cât de întinse sunt. De asemenea, vorbim despre diferenţa dintre psiholog şi psihiatru.

Pentru a vă oferi o idee privind multiplele interese şi activităţi care sunt înscrise domeniului psihologiei, vă invităm să observaţi o parte dintre specializările din tabelul de mai jos. Procentele din ultima coloană sunt aproximative şi variază de la ţară la ţară.

Denumirea specializării Activităţile profesionale tipice Procent

Psihologia clinică Terapie, cercetare, predare, ajutarea persoanelor cu probleme mentale ori comportamentale

55%

Psihologia de consiliere Ajutarea persoanelor cu probleme ale vieţii cotidiene (ca probleme conjugale, şcolare, familiale)

14%

Psihologia educativă Cercetarea asupra ştiinţei predării, a învăţatului şi a sistemelor educaţionale

10%

Psihologia şcolară şi psihometria

Testarea şi diagnosticarea elevilor supradotaţi şi a celor cu dizabilităţi

8%

Psihologia socială Cercetarea asupra influenţelor sociale asupra indivizilor

8%

Psihologia industrială / organizaţională

Cercetarea şi predarea privind industria şi afacerile

8%

Psihologia experimentală Cercetarea şi predarea asupra modului de 7%

şi cognitivă procesare a informaţiei (percepţie, limbaj şi memorie)

Psihologia factorilor umani şi a ingineriei

Teoria şi cercetarea privind interacţiunea dintre om şi instrumente, echipamente şi sisteme

6%

Psihologia comunitară Activităţile întreprinse în comunicate pentru comunitate

5%

Psihologia dezvoltării individului (psihologia copilului, psihologia adolescentului, psihologia îmbătrânirii)

Studiul dezvoltării umane de la naştere la moarte

4%

Psihologia fiziologiei, psihobiologia şi neurologia

Abordarea biologică a psihologiei 3%

Psihologia sănătăţii, psihologia medicală, medicina comportamentală, psihologia reabilitării şi reabilitarea psihiatrică

Psihologia raportată la sănătate şi medicină 2%

Psihologia comparativă şi a animalului

Psihologia care implică analiza comportamentului animal şi compararea dintre diferite specii

2%

Psihologia criminalistică, psihologia penitenciară, psihologia legii

Psihologia aplicată în sistemul legal, închisori şi sistemul juridic

2%

Metodologi şi consultanţi pe probleme de statistică

Psihologia proiectării de experimente şi analizării datelor

2%

 

Graniţa dintre aceste domenii este fluidă:  de exemplu, un psiholog în domeniul dezvoltării umane poate fi, de asemenea, implicat în psihologia clinică. Un psiholog criminalistic este de obicei întâi de toate un bun specialist în psihologia clinică şi care ulterior se dedică domeniului

criminalistic. Acesta este şi motivul pentru care, dacă adunaţi procentele din tabelul de mai sus, o să aveţi un procent mai mare decât 100%.

O diplomă în domeniul psihologiei este foarte utilă, pentru că permite flexibilitate în ce priveşte continuarea studiilor. Studenţii la psihologie se pot specializa în domenii ca afacerile, legea, în plus faţă de psihologie. Pentru a fi angajat ca psiholog este nevoie, în aproape orice caz, de o diplomă care să dovedească faptul că aţi terminat un master ori doctoratul (conform sistemului de învăţământ american. n.t.).

Care este subdomeniul predominant al psihologiei?

Psihologia clinică este cel mai întins subdomeniu al psihologiei. Nu toţi psihologii specializaţi în acest domeniu activează însă în psihologia clinică. O treime dintre aceştia activează în zona universitară. O treime lucrează în spitale şi clinici. O şesime desfăşoară activităţi private. Ceilalţi se ocupă cu oferirea de consultanţă pentru domeniile afacerilor şi al industriei.

Care sunt diferenţele dintre psihologi şi psihiatri?

Un lucru pe care studenţii la psihologie ar trebui să-l ştie este acela că psihologii nu sunt acelaşi lucru cu psihiatrii. Psihiatrii urmează o facultate medicală, apoi se specializează în psihiatrie. Psihologii nu urmează facultatea de medicină, ci pe cea de psihologie. O consecinţă importantă care derivă din cele enunţate până aici este aceea că psihiatrii pot prescrie medicamente, pe când psihologii nu.

4 abordări ale cercetării psihologice

Psihologii moderni folosesc câteva abordări distincte în cercetarea ştiinţifică a proceselor mentale şi a comportamentului. Care sunt acestea? Este vorba despre abordarea biologică, abordarea comportamentală, abordarea cognitivă şi abordarea subiectivă.

Abordarea psihologică

Abordarea biologică este bazată pe cunoştinţele deţinute despre celule vii şi sistemele organice. Tehnologiile de scanare a creierului au revoluţionat cercetarea de acest tip. Oamenii de ştiinţă au

furnizat informaţii din ce în ce mai detaliate despre interacţiunile celulare, influenţele substanţelor chimice asupra sistemului nervos şi relaţia creier-comportament.

Abordarea comportamentală

Abordarea comportamentală subliniază relaţia dintre organism şi mediu; de asemenea, pune în evidenţă istoria organismului în raport cu învăţarea. Mediul înconjurător este perceput ca un stimul care poate fi măsurat. Organismul răspunde cu comportamente care pot fi măsurate. Psihologii behavorişti obişnuiau să-şi concentreze atenţia asupra exteriorului, a comportamentului observabil. Acum majoritatea acestora consideră că gândurile şi emoţiile reprezintă un fel de comportament ascuns care poate fi măsurat şi manipulat aproape cum poate fi gestionat comportamentul observabil.

Abordarea cognitivă

Abordarea cognitivă are ca element central procesarea informaţiei. Psihologii cognitivi studiază reprezentarea mentală a gândurilor, imaginilor, cunoştinţelor şi a emoţiilor. Cuvântul "reprezentare" se referă la stocarea datelor memorate, a imaginilor, a percepţiilor, a gândurilor şi a altor tipuri de conţinut mental.

Abordarea subiectivă

Abordarea subiectivă a psihologiei descrie gândurile, simţămintele şi experienţele unice ale indivizilor. Aceasta abordare include fenomenologia, care consideră experienţa individuală ca punct de plecare. Dacă vă cerem să ne relataţi cum receptaţi citirea acestui text, aceasta este o investigaţie care este circumscrisă fenomenologiei.

Este psihologia o ştiinţă integrativă prin excelenţă?

Se poate susţine că toate cele patru abordări sunt relevante pentru toate subdomeniile psihologiei. Anxietatea, de exemplu, poate fi studiată ca o reacţie biologică, una comportamentală, un proces mental ori ca o experienţă personală. Psihologia este, prin natura acesteia, o ştiinţă integrativă, folosind o varietate de perspective asupra aceluiaşi fenomen.

 

Ce este psihologia?

Psihologia a fost definită în multe feluri de-a lungul timpului. O definiţie, încă de actualitate, afirmă că psihologia este ştiinţa comportamentului şi a proceselor mentale. Mai mult de jumătate dintre psihologi sunt implicaţi în activităţi care presupun ajutorarea (sub formă de consiliere pentru cei cu probleme specifice). Ceilalţi psihologi sunt angajaţi într-o largă varietate de profesii.

Frenologia. Începuturile psihologiei 

Mulţi dintre cititorii noştri au auzit de frenologie. Unii, probabil, nu ştiu exact ce este aceasta. În continuare realizăm o scurtă incursiune în lumea frenologiei: cum a apărut acest curent al psihologiei, în ce a constat şi de ce nu a rezistat în timp.

La începutul secolului al XIX-lea nu exista o ştiinţă distinctă a psihologiei. Cuvântul psihologie era folosit pentru a denumi un domeniu al filozofiei care se ocupa de conştiinţa umană. Termenulscientist (om de ştiinţă) a apărut abia în anul 1840. În acei ani s-au născut două curente importante în psihologie: frenologia şi psihofizica (Psihofizica este un curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici şi intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor ).

Frenologia este o teorie, acum desuetă, care se baza pe presupunerea că protuberanţele cutiei craniene reflectă caracterul ori trăsăturile de personalitate ale unei persoane. Ideea provine de la Francis Gall, care a făcut următoarea presupunere care nu era chiar lipsită de raţiune: zonele creierului ar trebui să crească atunci când anumite părţi ale acestuia sunt supuse unui exerciţiu de durată, exact cum se întâmplă cu muşchii organismului. De aceea, forma craniului ar trebui să reflecte mărimea ori dezvoltarea ţesutului cerebral, iar o protuberanţă a craniului poate indica tocmai dezvoltarea ţesutului din interiorul cutiei craniene. Frenologii realmente analizau capul oamenilor pentru  a le determina trăsăturile de personalitate.

În imaginea de mai jos puteţi vedea harta frenologică a cutiei craniene. Zonele craniului sunt delimitate şi numerotate. De exemplu, unei persoane care are o protuberanţă în zona 6, exact deasupra urechii, un frenolog i-ar fi spus că este înclinată către distrugere.

 

O hartă frenologică arată corespondenţa dintre diferite zone ale craniului şi trăsăturile de personalitate asociate acestora

 

Din păcate pentru frenologi, presupunerea fundamentală a acestora este falsă. Protuberanţele craniului nu reflectă mărimea şi gradul de dezvoltare ale ţesuturilor cerebrale. Mai mult, atribuirea unor trăsături de personalitate unor zone ale creierului reprezintă doar o idee năstruşnică. De exemplu, tehnicile moderne de scanare a creierului au arătat că activitatea ţesutului cranian din zona urechii nu este legată nicicum de tendinţa către distrugere.

 

FRENOLOGIA - PRECURSOARE A PSIHOLOGIEI MODERNE

Frenologia - deşi o pseudo-ştiinţă, a prevăzut într-o oarecare măsură elemente ale psihologiei moderne. De exemplu, frenologii au presupus că diferite părţi ale creierului au funcţiuni distincte, idee care a revenit şi este prezentă în neurologia modernă.

Frenologii au căutat o cale ştiinţifică, obiectivă de a măsura calităţile psihologice, idee care este încă prezentă la mulţi psihologi de astăzi. De asemenea, aceştia au crezut că informaţii de valoare despre o persoană pot fi obţinute într-o perioadă scurtă de timp, folosindu-se un test obiectiv. În fine, frenologii au fost aproape de adevăr atunci când au presupus că, asemenea muşchilor, creierul se dezvoltă prin exerciţii. După o leziune a creierului, neuronii se recuperează mult mai rapid şi într-o proporţie mai mare dacă sunt antrenaţi. Cu toate acestea, această

dezvoltare nu se reflectă în protuberanţele cutiei craniene. Dacă ar fi aşa, la finalul facultăţii studenţii ar arăta de-a dreptul ciudat...

În ciuda unei serii impresionate de elemente moderne, frenologia este un eşec, în special din cauza ipotezei referitoare la relaţia dintre protuberanţele craniului şi dezvoltarea ţesutului cerebral. Frenologia a fost folosită până către începutul secolului al XX-lea, când, reprezentând o chestiune jenantă pentru psihologii serioşi, a fost tratată public de către aceştia ca fiind pseudo-ştiinţă.

Psihofizica tradiţională 

Psihofizica este un curent al psihologiei care s-a străduit să înţeleagă interacţiunea dintre minte şi lumea fizică. De exemplu, în ce fel este translatată lumina în experienţă mentală? Care sunt influenţele psihofizicii asupra psihologiei moderne?

Un strămoş cu o mai bună reputaţie decât frenologia al psihologiei, încă predat prin şcoli, este psihofizica. Vom discuta versiunea modernă a acesteia în capitolul 4 al cărţii, în secţiunea intitulată "Psihofizica şi detectarea semnalelor".

Cuvântul psihofizică se referă la interacţiunea dintre minte şi lumea fizică. Psihofizicienii erau interesaţi în a afla modul în care informaţia din lumea fizică (ca lumina ori sunetul) este translatată în experienţă mentală (percepţia luminii şi a sunetului).

Care erau preocupările psihofizicii? Ce influenţă a avut psihofizica asupra psihologiei?

În istoria psihologiei, psihofizica a avut importanţă, întrucât a fost riguroasă şi ştiinţifică, spre deosebire de psihologia anterioară şi pentru că a stimulat cercetarea, ducând la construirea primelor laboratoare de psihologie. O carte despre psihofizică scrisă de Gustav Fechner, publicată în 1869, este considerată ca actul de naştere a psihologiei experimentale moderne.

Folosind instrumentele disponibile la mijlocul secolului al XIX-lea, psihofizicienii au încercat să răspundă unor întrebări precum::: care este cea mai mică unitate de energie pe care o persoană o poate detecta? De exemplu, care este cea mai slabă lumină ce poate fi detectată de către ochi?:: care este cea mai mică modificare de energie pe care o persoană o poate detecta? De exemplu, care cea mai mică modificare a intensităţii sunetului pe care o persoană o poate percepe?

 

Ce opinie a avut William James despre psihofizică?

Psihofizicienii s-au bazat într-o mare măsură pe grafice şi ecuaţii. Alămurile strălucitoare folosite de aceştia (dar şi ecuaţiile) aveau darul de a impresiona şi de a intimida studenţii începători. William James scria în 1876: "Este mai mult decât îndoielnic dacă legea psihofizicii a lui Fechner este de vreo importanţă în psihologie, dar pentru că toate aceste învăţături sunt foarte dificile şi foarte "ştiinţifice", oamenii vor respinge ori profesor care nu le-a înghiţit şi nu le-a asimilat".

Cu alte cuvinte, psihofizica era foarte impresionantă (în parte pentru că era dificil de înţeles), dar nu părea să aibă o relevanţă practică pentru psihologie. Cu toate acestea, psihofizica a rezistat în timp. Odată cu dezvoltarea Teoriei detectării semnalelor în anul 1960, psihofizicienii au ajuns la un nou nivel de sofisticare şi relevanţă. În acest fel, psihofizica a devenit mai relevantă în chestiuni psihologice şi a fost folosită pentru a evalua acupunctura, designul interfeţelor om-maşină şi pentru analizarea performanţelor sistemelor audio.

Noua psihologie a lui Wilhelm Wundt  

În acest articol vorbim despre încercările lui Wilhelm Wundt de a întemeia ştiinţa psihologiei, după exemplul celorlalte ştiinţe nou create. Dar stau lucrurile la fel când este vorba de mintea umană? Veţi vedea şi cum a decăzut introspecţia ca tehnică în psihologie.

Wilhelm Wundt (832-1920) a fost primul cercetător care s-a numit psiholog. El a fondat unul dintre primele laboratoare de psihologie din Leipzig, Germania, în 1879. Wundt credea că "numai realitatea certă reprezintă experienţa senzorială nemijlocită" (Blumenthal, 1975).  Dacă psihologia voia să fie o ştiinţă, atunci psihologii trebuiau să colecteze date despre această experienţă. Pentru a face asta, Wundt a folosit proceduri similare acelora dezvoltate de psihofizicieni. El a implementat experimente precis proiectate. A folosit stimularea auditivă şi vizuală într-un mod controlat. A strâns date despre cât de repede omul răspunde la un stimul (timpul de reacţie) şi ce simte. Wundt credea că aceste experimente vor conduce la un consens între cercetători în privinţa naturii experienţei senzoriale.

 

Wilhelm Wundt

Cum a intenţionat Wundt să construiască o ştiinţă a psihologiei?

Abordarea lui Wundt nu a fost lipsită de raţiune. Ea semăna cu maniera în care cele mai multe dintre ştiinţele naturii s-au dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea. Ştiinţe ca botanica şi zoologia au început prin observare atentă şi eforturi de a ajunge la o validare consensuală (acord între diferiţi observatori). De exemplu, biologii au început cu descrierea atentă a plantelor şi a animalelor înainte de a purcede la clasificarea acestora. Wundt credea că o abordare similară va putea fi aplicată şi în psihologie. Observatorii grijulii vor putea contempla mintea în acţiune şi vor fi astfel capabili să cadă de acord asupra unor fenomene de bază în psihologie. Ulterior, aceştia ar putea face o analiză mai adâncă asupra a ceea ce au descoperit. Această tehnică de a "privi în interior" pentru a strânge date despre minte se numeşte introspecţie.

 

Care a fost însă problema cu programul de cercetare al lui Wundt?

Problema cu programul de cercetare al lui Wundt este destul de transparentă astăzi, când existenţa diferenţelor dintre oameni este considerată un adevăr cert. Persoane diferite văd lucruri diferite atunci când efectuează introspecţia. Acest aspect nu era însă clar şi pentru Wundt. El a înclinat să creadă că dacă în condiţii de laborator oamenii văd lucrurile diferit de el atunci când "privesc în interior", ceva greşit survine în acest proces.

 

Problema gândirii fără imagini asociate

Introspecţia era tehnica dominantă în psihologie de câteva decade, dar în timp s-a constatat că aceasta nu era o metodologie adecvată pentru ştiinţa avansată. Nu exista nicio cale de rezolvare a diferenţelor de opinie privind ceea ce oamenii "vedeau" atunci când efectuau introspecţia. De exemplu, o controversă majoră a apărut pe subiectul gândirii fără imagini. Poate exista un gând fără a avea asociată o imagine? Unii cercetători au afirmat că da, există gânduri fără imagini asociate. Alţii însă au afirmat că nu poate exista un gând fără o imagine. Dat fiind acest dezacord care apărea mereu când era vorba de chestiuni implicând introspecţia s-a înţeles că nu se poate

ajunge la un acord privind natura minţii umane; acest fapt a dus la renunţarea la tehnica introspecţiei.

William James şi funcţionalismul 

William James (11.01.1842 – 26.08.1910) a fost un important psiholog şi filozof american, care a avut o pregătire formală de doctor. Acesta a scris cărţi importante despre psihologie şi psihologia sentimentului religios. Este numit de mulţi părintele psihologiei americane.

O altă abordare a psihologiei, formulată în 1890 a fost funcţionalismul lui William James. Acesta este adesea descris ca fiind tatăl psihologiei americane. James a privit mintea ca un proces, o funcţie a organismului. La nivelul anului 1890 oamenii de ştiinţă erau bine familiarizaţi cu ideea de bază emisă de Darwin, conform căreia omul a evoluat din animale mai simple, iar James a raportat psihologia la teoria darwiniană.

William James a argumentat că, întrucât este utilă, conştiinţa trebuie să fi evoluat. Cu alte cuvinte, aceasta are o funcţie. James a sugerat că dacă dorim să înţelegem originea şi scopul unui fenomen psihologic, ar trebui să ne întrebăm pentru ce este acesta folosit.

James a publicat Principiile psihologiei în 1890, în două volume groase şi Psihologia: un curs mai scurt în 1892, într-un singur volum. O altă operă faimoasă a lui William James este lucrarea acestuia despre psihologia religiei, Tipurile experienţei religioase în anul 1902.

William James

Mai contează William James astăzi?

James este amintit astăzi ca un mare psiholog, întrucât a scris foarte bine şi pentru că a avut un simţ aparte pentru idei ce urmau să dureze. Mulţi psihologi moderni au găsit scrierile sale incitante, pentru că acestea au un aer modern. Un critic al Principiilor psihologiei afirma despre această operă că este "proaspătă ca o floare dimineaţa". Cu toate acestea, trebuie spus că James a efectuat puţină cercetare, iar exemplele date de acesta pentru a-şi ilustra ideile vin în cea mai mare parte din viaţa de zi cu zi ori din introspecţie, nu din experimente riguroase de laborator.

Primele femei psiholog  

În acest episod al cărţii "Introducere în psihologie" vorbim despre primele femei psiholog americane, precum şi despre atitudinea psihologilor bărbaţi faţă de acestea. Nume ca Whiton Calkins ori Ladd-Franklin vă erau necunoscute, probabil, până astăzi.

Multe dintre figurile importante ale psihologiei americane începând cu anul 1800 aveau înfăţişări asemănătoare: erau bărbaţi de vârstă medie cu barbă. Dar au existat încă de la apariţia psihologiei şi câteva femei psiholog. William James a servit ca mentor pentru Mary Whiton Calkins, care ulterior a devenit prima femeie preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani, succedându-l în funcţie pe James, care apreciase şi o invitase să participe la cursurile sale. Ulterior psihologul a recomandat-o pe Whiton Calkins Universităţii Harvard în vederea urmării doctoratului. Numai că Universitatea Harvard a refuzat să acorde gradul de doctor unei femei la nivelul anului 1890. Calkins şi-a urmat cariera fără doctorat şi a reuşit să se impună ca un psiholog de seamă.

Edward Bradford Titchener şi atitudinea faţă de femei

În 1892 Wundt şi-a trimis unul dintre studenţi, Edward Bradford Titchener (1867-1927), în vârstă de doar 25 de ani pentru a conduce laboratorul de psihologie al Universităţii Cornell. Titchener - deşi tânăr pentru a fi profesor - trebuie că i-a amintit lui Wundt de începuturile carierei sale. Titchener a fost strict şi a avut un stil autoritar, ca şi Wundt. Acesta intra în clasă cu pompă: el primul, urmat de membri ai facultăţii cu funcţii inferioare şi apoi de studenţi. Clasa aştepta în picioare până i se spunea de către Titchener să se aşeze.

Titchener ilustrează bine atitudinea faţă de femei a acelei epoci. Un grup de psihologie numit Experimentaliştii Titchener s-a constituit în 1904 şi s-au întâlnit în mod regulat pentru a compara note de cercetare, pentru a fuma şi pentru dezbate. Femeile nu erau admise la întâlnirile grupului. Această interdicţie a ofensat-o în special pe Christine Ladd-Franklin (1847-1930), o femeie - om de ştiinţă - care fusese prietenă cu Titchener.

Aceasta începuse să corespondeze cu Titchener încă din 1892, când acesta venise în Statele Unite pentru a-şi începe cariera la Cornell. În 1912 aceasta a fost consternată atunci când Titchener nu i-a permis participarea la întâlnirea anuală a grupului, care a avut loc în aprilie la

Universitatea Clark. Ladd-Franklin i-a descris atitudinea ca una "superficială, lipsită de moralitate şi de lipsită de spiritul ştiinţei". Până la urmă Titchener i-a permis să participe o dată, dar numai o dată la întâlnirile grupului. Alte femei au "participat" la întâlnirile grupului, ascultând discuţiile prin intermediul deschizăturii unei uşi.

Cu toate acestea au fost şi opinii conform cărora Titchener nu a discriminat femeile, arătându-se că primul student care şi-a desfăşurat doctoratul sub îndrumarea acestuia a fost o femeie,  Margaret Floy Washburn, care, ca şi Whiton Calkins, va deveni preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani şi o autoritate proeminentă în domeniul comportamentului animal.

Witmer şi inventarea psihologiei clinice

n perioada 1900-1910 psihologia clinică a constat din ceea ce numim acum psihologia şcolară. Psihologii clinici diagnosticau problemele şcolarilor şi încercau să le rezolve. Un număr din ce în ce mai mare de psihologi au intrat în acest domeniu.

Până în 1910 cea mai răspândită specializare în cadrul psihologiei aplicate era psihologia pedagogică, ce astăzi ar putea fi numită psihologie educaţională ori psihologie şcolară.

Lightner Witmer este adesea numit părintele psihologiei clinice. Witmer şi-a început cariera la Universitatea din Pennsylvania în 1892, la vârsta de 25 de ani şi a stat aici vreme de 45 de ani. El a fondat revista Clinica psihologică, în 1907. A apărut până în 1935 şi în toată această perioadă a fost singura revistă de psihologie clinică. Primul client al lui Witmer, din 1896, a fost un pacient cu mari probleme de vorbire care în fapt avea nevoie de ochelari. Odată ce pacientul şi-a găsit ochelarii potriviţi, problemele cu vorbirea au dispărut. Această lecţie nu a fost pierdută de către Witmer, care a inclus în testele sale administrate studenţilor verificarea vederii şi a auzului.

Witmer a fost unul dintre psihologii americani care au studiat cu Wundt în perioada formării sale ca psiholog. Experienţa nu a fost una fericită însă. Witmer a găsit dezgustător modul în care Wundt insista ca studenţii să repete experimentele până când acestea ieşeau aşa cum dorea el.

În loc să urmeze calea lui Wundt, Witmer a ales metode care excludeau introspecţia, pavând drumul către behaviorism. La clinica sa Witmer a pus accent pe testarea diagnosticului, urmată de tratarea practică. Tratamentul nu era exclusiv de natură psihologică. Acesta putea include testarea psihologică, dar şi o extracţie de dinte, consilierea familială, retestând apoi pentru a constata dacă s-au făcut progrese.

Watson şi behaviorismul Dacă la începutul sec. al XIX-lea introspecţia era folosită ca metodă experimentală, în 1898 doar 2,3% dintre articolele de cercetare mai menţionau introspecţia. În 1905, William McDougall a scris o carte în care a definit psihologia ca "studiu al comportamentului".

Până în 1910 atât structuralismul (descendent al metodei lui Wundt), cât şi funcţionalismul (metoda lui James) erau privite ca metode învechite de investigaţie în domeniul psihologiei. Psihologii simţeau că domeniul lor şi-a pierdut identitatea originală de "ştiinţă a conştiinţei".

Era timpul pentru o nouă concepţie a psihologiei, iar John B. Watson, care a inventat termenul "behaviorism", i-a asigurat o nouă identitate. Watson era de acord cu McDougall - şi anume că psihologia ar trebui definită ca "studiul comportamentului", dar a avut o abordare diferită.

McDougall... nu avea nicio problemă cu vechea abordare (mintea şi conştiinţa), dar a crezut că şi comportamentul merită atenţie. În 1913 Watson a făcut un pas înainte. Psihologia ar trebui să studieze comportamentul, iar mintea, credea acesta, este acum interzisă. (Epstein, 1987, pg.333)

În 1913 Watson a declarat că el este un tip nou de psiholog: un behaviorist. A mai afirmat că behaviorismul va elimina complet introspecţia din psihologie. Psihologii ar putea să adere la metoda ştiinţifică, studiind numai lucruri ce pot fi observate şi măsurate. Astfel, cercetătorii ar putea să controleze comportamentul uman ca niciodată înainte. Watson a făcut o faimoasă declaraţie despre potenţialul behaviorismului: "Daţi-mi o duzină de copii sănătoşi, bine-informaţi şi mediul necesar pentru a-i creşte şi vă voi garanta că îl voi alege pe oricare dintre ei şi-l voi educa pentru a deveni orice tip de specialist: doctor, avocat, artist, comerciant ori - da - cerşetor ori hoţ" (Watson, 1913).

John B. Watson

 

Watson a fost un pic rebel încă din copilărie. El se bătea frecvent pe când era adolescent. Se referea la baptismul din biserica localităţii natale, cu care a luat contact pe timpul adolescenţei, ca "inocularea care nu a funcţionat".  Căutând să scape de limitările educaţiei într-un oraş mic, Watson şi-a continuat educaţia la Universitatea Furman din Greenville, Carolina de Sud.

La această universitate Watson şi-a perpetuat stilul războinic de a fi. Unul dintre profesorii săi (Meyer) a ameninţat la un moment dat că-l va pica pe primul student care predă foaia de examen cu faţa în jos. Watson a îndrăznit să facă astfel... Meyer l-a picat, întârziindu-i absolvirea cu un an.

Cu toate acestea, Meyer l-a ajutat pe Watson, spunându-i acestuia despre noi şi incitante descoperiri în domeniul psihologiei realizate la Universitatea din Chicago, unde Meyer petrecuse un an de zile. Watson a decis că era vorba despre ceea ce el avea nevoie. I-a scris preşedintelui Universităţii din Chicago, afirmând că nu se va lăsa până nu va primi sprijin financiar pentru educaţia sa ulterioară. Se pare că tactica sa a funcţionat, întrucât a primit o bursă la Chicago.

Aici, Watson a studiat psihologia, devenind apoi interesat de cercetarea animalelor. Funcţionalismul era în floare la Universitatea din Chicago. Dar Watson nu s-a simţit confortabil cu cercetarea introspectivă. Aşa cum Watson şi-a amintit la un moment dat: "Nu am vrut niciodată să folosesc subiecţi umani. Am urât să servesc în calitate de subiect. Nu mi-au plăcut instrucţiunile artificiale date subiecţilor. Nu m-am simţit niciodată confortabil şi am acţionat nenatural".

 

Un profesor la Universitatea din Chicago şi-a amintit că Watson "obişnuia să aibă probleme la întocmirea unor rapoarte introspective consistente". Aşa că Watson s-a îndreptat către cercetarea animală. Dar şi acolo a descoperit introspecţia. Descrierea conştiinţei era folosită în cercetarea animală la acea vreme. Pentru Watson părea nenecesar şi absurd. Cum putea un om şti ce se petrece în capul unui animal? Însăşi ideea de "conştiinţă animală" era dubioasă. În plus, un observator putea specula despre conştiinţa unui animal numai după ce observa comportamentul animalului. Atunci de ce să nu se limiteze cercetarea la descrierea comportamentului animalului?

Curând Watson a pus în discuţie necesitatea implicării conştiinţei, a omului ori a animalului, în cercetările psihologice. El a sugerat mentorului său, James Rowland Angell, că ar putea exista o psihologie fără conştiinţă şi introspecţie. Angell l-a avertizat asupra riscurilor implicate de urmarea unei atare idei controversate. Cu toate acestea şi alţi psihologi au ajuns la această concluzie.

În fapt, psihologii de astăzi afirmă că Watson nu a inventat realmente behaviorismul, ci doar i-a dat un nume şi i-a făcut publicitate. Studii behavioriste, ca acelea în care şobolani sunt alergaţi prin labirinturi, fuseseră efectuate cu 20 de ani înainte de publicarea cărţii lui Watson, "Psihologia, aşa cum o vede un behaviorist", din 1913.

Atunci când J.M.Baldwin l-a angajat la Universitatea John Hopkins, Watson a avut oportunitatea de a-şi promova ideile. Baldwin doar ce fondase prestigioasa revistă "Psychological Review". La doar 2 săptămâni după sosirea lui Watson, Baldwin a fost prins într-o situaţie scandaloasă, care l-a determinat pe acesta să părăsească oraşul şi să se refugieze în Mexic. Watson a primit sarcina de a conduce revista, având astfel mijlocul necesar pentru a-şi face publice ideile.

Ca un cercetător al animalelor, Watson era conştient de un avantaj important al behaviorismului:deschidea drumul psihologiei către organisme care nu dispuneau de un limbaj pentru a-şi descrie gândurile. Hilgard (1980) afirma că este greşit să credem că Watson încerca să limiteze întinderea domeniului psihologiei. "Watson nu încerca să limiteze psihologia; în schimb, încerca să-i lărgească orizonturile". Cu ajutorul metodelor behavioriste, psihologia putea fi folosită în cazul animalelor, al pacienţilor cu probleme psihice, al retardaţilor ori al copiilor - adică putea fi aplicată tuturor grupurilor care nu putea furniza rapoarte introspective credibile privind propria activitate mentală.

Behaviorismul la mijloc de secol XX Psihologii behaviorişti ai mijlocului secolului trecut au sperat să descopere legi care să reprezinte pentru psihologie ceea ce e=mc2 însemna pentru fizică. Au sperat că psihologia va putea explica şi controla tot comportamentul uman, aşa cum Watson promisese.

Pentru a urma exemplul fizicii şi pentru a lăsa în urmă problemele introspecţiei, behavioriştii au crezut că este foarte important să studieze numai aspecte măsurabile. Ei au avut convingerea că vor găsi legi matematice care pot fi testate în laborator. Din acest motiv s-a putut afirma că psihologii sufereau de o invidie puternică faţă de fizică, o trimitere către teoria freudiană.

Am observat cum această rigoare a fost întărită în primul an post-universitar. Profesorul a anunţat că pe timpul discuţiilor în clasă ni se va permite să ne referim numai la lucruri pe care un cercetător le-ar putea măsura direct. Atunci când vorbim despre animale şi oameni, ne vom referi numai la comportamente. Studenţii nu vor folosi cuvinte ca "minte", "a gândi" ori "a simţi" ori orice alt termen care nu se referă la un comportament observabil.O studentă, la un moment dat, a afirmat că un şobolan "a decis" să facă ceva. Profesorul a oprit-o şi a întrebat-o "Şobolanul a făcut ce?". Studenta l-a privit buimacă şi a reformulat "Şobolanul a luat decizia de a...", dar a fost întreruptă din nou "Ce a făcut?". Cum studenta a tăcut, stânjenită, profesorul a intervenit, explicându-i că trebuie vorbit doar despre comportament, nu despre gânduri, decizii ori alte activităţi mentale. Se străduia să ne facă să acţionăm ca nişte buni behaviorişti, cel puţin pe perioada cursurilor.

Aşa cum am văzut anterior, Watson credea că dispune de toate instrumentele pentru a putea crea

din copii orice dorea, de la la genii la criminali. Cu toate acestea, behavioriştii mijlocului de secol al XX-lea au admis că Watson fusese prea optimist şi au oferit şi o explicaţie. Watson avusese la dispoziţie doar legile învăţării ale lui Pavlov (condiţionarea clasică) şi alte câteva principii, ca de exemplu învăţarea prin încercare şi eroare. Dar apăruse între timp un sistem complementar care părea să ofere mai multă putere behaviorismului: abordarea lui B.F.Skinner.

B.F.Skinner este cel mai citat cercetător din literatura psihologică. Vom discuta teoria acestuia în capitolul 5. Skinner a evidenţiat rolul consolidării şi al pedepsei în învăţare.  Până în anii '50 mulţi psihologi americani, britanici şi sud-africani au îmbrăţişat ideile psihologiei comportamentale ale lui Skinner. Clark Hull, de exemplu, a decis să explice întregul comportament al animalelor folosind doar câteva concepte şi formule comportamentale. Opera lui Hull fixează imaginea psihologului ca o persoană de laborator care aleargă şobolani prin labirinturi.

Prin anii '70 behaviorismul domina psihologia experimentală de 50 de ani. Progresele extraordinare promise de Watson şi Hull nu apăruseră. Psihologia comportamentală definise un set eficient de proceduri pentru antrenarea animalelor şi modificarea comportamentului uman, aspect cunoscut sub denumirea de "modificarea comportamentală", dar era departe de a atinge visul lui Watson de control total al comportamentului uman.  Cu toate acestea, retorica a rămas foarte viguroasă.De exemplu, profesorul James V. McConnell, care a predat un curs despre modificarea comportamentală la Universitatea din Michigan, a devenit faimos pentru un articol publicat în Psychology Today, intitulat "Prizonierilor li se poate spăla mintea acum!". Cei care s-au deranjat să citească articolul au putut descoperi că McConnell a propus ceva foarte rezonabil: un sistem de consolidare pozitiv prin care prizonierii erau încurajaţi să înveţe regulile sociale. Dar, urmând modelul lui Watson, Skinner şi Hull, McConnell a exagerat puterea behaviorismului, făcând (cel puţin în titlu) ca tehnicile folosite să pară foarte puternice şi, pentru unele persoane, sinistre.Până la urmă cei din afara psihologiei au început să creadă propaganda behavioristă şi au devenit înspăimântaţi de domeniu. În 1971, pe când mă deplasam printr-un campus al Universităţii din Michigan, am observat câteva copii ale unui poster care anunţau organizarea unei dezbateri pentru a denunţa modificarea comportamentală.M-am gândit "E interesant... într-o zi voi arăta studenţilor mei cum oamenii au interpretat greşit modificarea comportamentală" şi am luat o copie cu mine. Fusesem la orele profesorului McConnell referitoare la modificarea comportamentală şi ştiam că acesta evidenţiase doar consolidarea pozitivă şi alte tehnici de condiţionare benigne, nu pedeapsa ori administrarea de droguri. Posterul vorbea despre şocuri electrice, izolare cu deprivare senzorială şi administrarea unor droguri ca LSD-ul.M-am întrebat cât din această înţelegere greşită este cauzată de auto-promovarea excesivă a psihologilor comportamentali.  Aceştia au vorbit despre scopul de "a controla comportamentul uman" atât de mult timp, că oamenii au ajuns să asocieze modificarea comportamentală cu orice

tehnică ce schimba comportamentul, indiferent de amploare.Mai târziu am auzit că McConnell încercase să vorbească la acea dezbatere, pentru a combate dezinformarea privitoare la modificarea comportamentală, dar a fost huiduit înainte de a începe. Alţi psihologi, de la alte şcoli, observaseră că conceptul de modificare comportamentală fusese cumva compromis şi l-au abandonat în favoarea unei terminologii mai puţin sugestive: condiţionarea operantă ori analiza comportamentală aplicată, sintagme dezvoltate în capitolul 5.

Până la finalul anilor '70, formele extreme ale behaviorismului dispăruseră, deşi cu câteva zeci de ani în urmă behaviorismul păruse curentul definitiv dominant în psihologia aplicată. În fapt, mulţi psihologi au fost nemulţumiţi pentru că părea că psihologia le oferea studenţilor doar două teorii: dacă vreai să faci terapie, trebuia să studiezi teoria mai degrabă excentrică a lui Freud, dacă vreai cercetare, trebuia să studiezi behaviorismul. În acest context, mulţi psihologi doreau o a treia variantă. Astfel s-a născut "a treia forţă", psihologia umanistă.

A treia cale: psihologia umanistă

La mijlocul sec. al XX-lea existau două teorii dominante în psihologie: abordarea comportamentală promovată de Hull şi Skinner şi teoriile speculative ale lui Sigmund Freud. Mulţi psihologi americani nu erau mulţumiţi şi au dezvoltat o nouă teorie.

Freud credea că problemele psihologice îşi au cauzele în conflictele sexuale din copilărie, fiind legate de alăptarea la sân, antrenamentul de a folosi toaleta şi gelozia sexuală faţă de părinţi. Psihologii încă predau astăzi teoria freudiană pentru că a jucat un rol important în istoria psihologiei, inspirând multe teorii contrare. Dar într-un articol din 1999 scris de Robins, Gosling şi Craik se constata căteoria freudiană a dispărut din jurnalele importante de psihologie. Opera lui Freud este considerată literatură şi istorie, dar nu psihologie modernă.

Psihologii americani ai celei de-a cincea decade a secolului al XX-lea, având de ales între teoria freudiană, cu accent pe motive sexuale inconştiente şi behaviorism, care a refuzat să se ocupe de procese mentale, au decis să caute o a treia cale. La începutul anilor '60 Abraham Maslow, Carl Rogers şi alţi psihologi au proclamat existenţa unei "a treia forţe" în psihologie, de asemenea, cunoscute drept psihologia umanistă.

Psihologia umanistă ori "a treia forţă" pune accent pe nevoile interioare, pe împlinire, căutarea identităţii şi alte nelinişti specifice fiinţei umane. Este mai puţin interesată de cercetări asupra comportamentului uman şi mai mult cu descrierea înţelesului şi a scopului acestuia. Sintagme ca "potenţial uman" ori "actualizare de sine" sunt asociate cu psihologia umanistă.

Psihologia umanistă nu trebuie confundată cu umanismul secular, filozofia anti-religioasă atacată adesea de creştinii evanghelici. Psihologii umanişti respectă sentimentele religioase, deşi adesea îmbrăţişează filozofiile orientale şi alte sisteme care nu erau obişnuite în Vest la nivelul anilor '60.

Psihologia umanistă a înflorit după 1960. Maslow a publicat o influentă carte despre psihologia umanistă în 1962, intitulată "Către o psihologie a fiinţei". În 1967 Maslow a fost ales preşedinte al APA (Asociaţia Psihologică Americană). Astăzi încă există specializarea în psihologia umanistă la nivelul studiilor universitare, dar nu mai este atât de populară precum era acum 40, 50 de ani.Psihologia transpersonală este o versiune modernă a psihologiei umaniste, care abordează problemele existenţiale care se află dincolo de fiecare individ. Alţi "descendenţi" ai psihologiei umaniste sunt în afara psihologiei academice, ca mişcările New Age ori Potenţialul Uman, dar şi curentul medicinei holiste.

A treia forţă a fost un succes în următorul sens: valorile sale fundamentale, ca respectul pentru demnitatea umană şi importanţa dată dezvoltării personale au fost împărtăşite de aproape orice psiholog, nu doar de adepţii psihologiei umaniste. Ideile sunt, de asemenea, populare pentru nespecialişti. Teorii ca cea a lui Maslow formează fundamentul pentru multe cărţi de succes despre cum să trăim o viaţă împlinită şi fericită.

Tendinţe moderne în psihologie Dacă psihologia umanistă era a treia cale în anii '60, atunci există astăzi alte două căi: psihologia cognitivă şi neuroştiinţa. Prima se axează pe procesarea informaţiei în interiorul organismului, cea de-a doua pe biologia creierului şi a sistemului nervos.

Psihologia cognitivă îşi are rădăcinile în secolul al XIX-lea, dar a reapărut ca un curent important în psihologie abia în al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea. În analiza lor asupra tendinţelor din psihologie, Robins, Gosling şi Craik (1999) au descoperit că în ultimele decenii psihologia cognitivă a avut o traiectorie constant ascendentă, devenind din ce în ce mai influentă.

Cei trei psihologi au folosit diverse metode. Una a fost numărarea articolelor de cercetare publicate, constatându-se că subiectele din psihologia cognitivă sunt din ce în ce mai multe. O altă metodă a constat în constatarea numărului de citări ale lucrărilor de psihologie cognitivă de către cercetători din afara domeniului. S-a observat că numărul de citări este mare, indicând un interes pentru domeniul psihologiei cognitive. O altă dovadă a influenţei în creştere a psihologiei cognitive a fost dată de numărul de cereri din zona universitară pentru a angaja specialişti din acest domeniu.

Cel mai important stimul responsabil de revenirea în prim-plan a psihologiei cognitive a fost apariţia computerului, care a permis, în premieră, analizarea proceselor mentale, fără a mai fi nevoie de speculaţii mistice pentru a explica diverse fenomene. În era behaviorismului, mintea

era considerată o cutie neagră, impenetrabilă, întrucât procesele cerebrale nu putea fi observate şi analizate. Computerele au introdus o nouă modalitate de a analiza procesele mentale, tratându-le ca fluxuri de informaţii asociate unor sarcini, asemănător cu ce se întâmplă într-un computer.

Sintagma "ştiinţa cognitivă" este folosită astăzi pentru a se referi la orice formă de cercetare care implică explicaţii ştiinţifice ale comportamentului inteligent, incluzând domeniul lingvisticii, cel al inteligenţei artificiale, porţiuni ale filozofiei, porţiuni ale psihologiei educative şi psihologia cognitivă.

Ştiinţa cognitivă a depăşit obiecţiile behavioriste conform cărora procesele mentale nu puteau fi studiate ştiinţific. În anumite domenii de cercetare, ca de exemplu cel a studiului memoriei, perspectiva cognitivă a dus la apariţia unor zone noi şi interesante de cercetare. La începutul anilor '70 se vorbea deja despre "revoluţia cognitivă".

Un asemenea discurs era iritant pentru anumiţi behaviorişti. Termenul "revoluţie", aşa cum era el folosit de către Thomas Kuhn în cartea sa clasică, Structura revoluţiilor ştiinţifice (1962) părea exagerat şi un pic ostil aplicat în domeniul psihologiei, pentru că amintea de înlocuirea vechilor modele, aşa cum teoria Universului helio-centric luase locul celei în care Pământul era considerat centrul lumii. Ori în psihologie nu avusese loc nicio asemenea revoluţie. Behaviorismul nu a dispărut. Tehnicile behavioriste sunt încă foarte folositoare astăzi şi le vom discuta în capitolul 5.

Psihologia cognitivă a devenit dominantă în domeniul psihologiei experimentale, o sintagmă ce acoperă cercetarea de laborator neclinică din psihologie. În domeniul cercetării animalelor, tehnicile behavioriste rămân esenţiale şi astăzi. În terapie, zidurile dintre psihologia cognitivă şi behaviorism se prăbuşesc atunci când vine vorba despre tratarea "discursului intern" de către psihologii behaviorişti. Un studiu efectuat în anul 2007 a arătat că peste 90% dintre terapeuţii din SUA folosesc o tehnică denumită "terapia cognitiv-comportamentală" cu o parte dintre clienţii lor. Acest lucru ar fi părut de neînchipuit în a şaptea decadă a secolului trecut, când psihologia cognitivă şi behaviorismul erau considerate opuse. Vom discuta terapia cognitiv-comportamentală în capitolul al 13-lea.

 

Neuroştiinţa

În deceniul 9 al secolului trecut neuroştiinţa a devenit brusc mai importantă decât psihologia cognitivă. O zonă fierbinte în neuroştiinţă este imagistica cerebrală (scanarea creierului prin diverse tehnici neinvazibe. nt).  Aşa cum vom vedea în capitolul al 2-lea, neurocercetătorii folosesc o varietate de tehnici de scanare care dezvăluie activitatea şi structura creierului. Acest tip de cercetare a jucat un rol important în revenirea ca subiect de cercetare a conştiinţei şi a minţii, în genere în psihologie. Imagistica ajută la descoperiri importante privind natura reacţiilor

emoţionale ale omului.

În fapt, orice proces psihologic - rezolvarea unei probleme, efectuarea unei traduceri, recunoaşterea unei feţe, ascultarea unei melodii, spunerea ori ascultarea unei glume, efectuarea de exerciţii din domeniul aritmeticii, rugăciunea, imaginarea unei scene oarecare - poate fi asociat, prin folosirea imagisticii cerebrale, cu activitatea unei zone specializate din creier. Una dintre descoperirile importante este aceea că imaginarea efectuării unei activităţi (de exemplu, în domeniul muzical) produce acelaşi model cerebral ca atunci când acţiunea este realmente efectuată ori doar percepută (efectuată de altcineva). O corelare atât de puternică între experienţa subiectivă şi date observabile, obiective arată clar că modelele activităţii cerebrale ce pot fi determinate cu ajutorul aparaturii de scanare au un înţeles bine definit. Imagistica cerebrală ne deschide o fereastră către activitatea mentală, până la un anumit punct.

Viitorul

În viitor, puţin probabil să greşim, va fi o mai pronunţată specializare în psihologie. Cu toate acestea, specializarea nu implică fragmentarea. Specializările vor deveni mai înguste, dar se vor observa abordări integrative. Domenii ca psihoneuroimunologia şi neuroştiinţa cognitivă sunt mod explicit integrate. Psihologia evoluţionistă este la modă după anul 2000 şi asigură un cadru integrativ pentru psihologie, la fel ca oricare alte ştiinţe naturale.

Pare să pălească în psihologia modernă conflictul dintre abordările biologice, comportamentale, umaniste şi cognitive. Spre deosebire de predecesorii lor, mulţi psihologi tineri nu se simt obligaţi să fie parte dintr-un curent anume şi să susţină cu orice preţ anumite idei. Cercetătorii de astăzi se concentrează mai degrabă pe probleme specifice, pe subiecte particulare, decât pe filozofii. Ei se simt liberi să folosească orice instrument existent pentru a lămuri problema pe care o investighează.

Concluzie

Domeniul psihologiei a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, definindu-se drept "ştiinţa conştiinţei". În anii '20, psihologii aveau deja tendinţa de a defini domeniul de activitate mai degrabă ca fiind "ştiinţa comportamentului". Behavioriştii considerau şi susţineau că o abordarea ştiinţifică a psihologiei însemna raportarea doar la date observabile, deci la comportament. Deşi părea că limitarea doar la observarea comportamentului, lăsând deoparte mintea, înseamna restrângerea domeniului psihologiei, Hilgard a arătat că metodele comportamentale au extins psihologia. Se încuraja studiul fiinţelor care nu puteau avea introspecţii, ca animalele şi copiii.

Era behavioristă a dominat psihologia din SUA din anii '20 până în anii '50. În parte ca urmare a

neglijării behavioriste a proceselor mentale,  la începutul anilor '60 a apărut şi s-a impus ca alternativă la paradigma curentă psihologia umanistă.

Computerele au dus la reapariţia psihologiei cognitive în anii '70. Computerele au furnizat o nouă metaforă pentru a discuta procesele mentale şi noi instrumente pentru a cerceta modul de procesare a informaţiei la om. O altă schimbare a avut loc în anii '70 şi '80, când a apărut neuroştiinţa, ca o sursă importantă de informaţie privind comportamentul şi procesele mentale. Astăzi, diferitele abordări ale psihologiei coexistă. Fiecare furnizează o perspectivă folositoare  şi aceste abordări pot fi combinate atunci când pot fi relevante pentru rezolvarea unei anumite probleme.