introducere în filologia romanică zgârcibabă e._doc

7/15/2019 Introducere în filologia romanică Zgârcibabă E._DOC

http://slidepdf.com/reader/full/introducere-in-filologia-romanica-zgarcibaba-edoc-563382d72cc62 1/226

1

UNIVERSITATEA DE STAT

« BOGDAN PETRICEICU HASDEU »

DIN CAHUL

ELENA ZGÂRCIBABĂ –BOGDAN

INTRODUCERE ÎN FILOLOGIA

ROMANICĂ

( Note de curs)

CAHUL 2010



2

CUPRINS

Prefaţă...........................................................................................................3I. LIMBA LATINĂ1.1. Originea limbii latine………………………….......………………......61.2. Periodizarea limbii latine…………………………......………...……101.3. Extinderea limbii latine……………………………......…………… .171.4. Latina populară..............…………………………....…………….….201.5. Izvoare pentru atestarea latinei populare………....…….…………..281.6. Diversificarea latinei ……………………………….....………………331.7. Controverse referitoare la diversificarea latinei…....……………….41

II. LIMBI ROMANICE2.1. Noţiune de limbă romanică…………………………....………………52

2.2. Clasificarea limbilor romanice……………………...……………..…552.3. Descrierea limbilor neolatine…………………...………….……….572.4.. Aria de răspândire a limbilor romanice…………...…………… ….772.5. Limba română – limbă romanică………..………...……………… .. 852.5. Limba franceză - limbă romanică…………. ……...………………...932.6. Crearea romanisticii………………………………...…………….... 100

III. MORFOSINTAXĂ3.1. Substantivul…………………………………………….....……………….103

3.2. Articolul…………………………....………………………………....1223.3. Adjectivul ………………………………………....…………….....1253.4. Numeralul………………………………………………......…………........1273.5. Pronumele………………………………………......………….........1333.6. Verbul ………………………………………….....………..........…..1523.7. Adverbul……………………………………………...........................………1633.8. Prepoziţia şi conjuncţia………………………......……………...........167

IV. LEXICUL

4.1. Generalităţi ………………………………….......………...................1764.2. Elementul latin……………………………….......…………..............1794.3. Elementul autohton………………………......……………...............1924.4. Elementul germanic…………………………………….....................1994.5. Elementul arab…………………………...........…………….............2014.6. Alte elemente lexicale…………………….....………….................…2044.7. Cele mai vechi atestari ale limbilor literare.....………….............…206

BIBLIOGRAFIE……………………………………...…………….226



3

PREFAŢĂ

Limbile romanice reprezintă o etapă calitativ nouă a limbii latine.Transformările lingvistice care au dus la apariţia lor au avut loc treptat. Ele se

propagă de la vorbirea individuală la cea colectivă, devenind normă, şi, dacăexistă condiţii favorabile, afectează însuşi sistemul de invariante al limbii.

Pentru a cunoaşte istoria limbilor romanice, este necesar să studiem uneleetape anterioare momentului de scindare a latinităţii, adică să ne documentămcât mai profund în ceea ce priveşte limba latină de la origini pînă ladiversificarea ei.

Unele dintre tendinţele care au schimbat înfăţişarea latinei clasice încep să

se manifeste încă din epoca arhaică, altele se dezvoltă în limba vorbită dinepoca imperiului şi continuă să acţioneze sub diferite forme şi în idiomurileromanice. Cunoaşterea acestor tendinţe face posibilă explicarea elementelor comune şi a deosebirilor dintre limbile neolatine. Deoarece multe tendinţeacţionează cu frecvenţă sporită mai cu seamă în primele secole ale ereinoastre, lingviştii au acordat un loc mai extins studiului latinei vorbite înaceastă perioadă, acreditând ideea justă a formării limbilor romanice dinlatina „vulgară”.

Înainte de a studia evoluţia internă a limbii latine, e necesar să parcurgem, măcar sumar, etapele principale ale istoriei ei externe, dat fiind căîntre evoluţia limbii şi aceea a societăţii există întotdeauna un raport complexde interdependenţe.

Expansiunea politică a Imperiului Roman a fost dublată de expansiunelingvistică. Extinderea oficială a limbii latine, provocată şi înlesnită deconjunctura istorică, începe odată cu supunerea Italiei şi a insulelor din

Marea Mediterană (sec. al III-lea î.Cr.) şi se încheie câteva veacuri mai târziu(în sec. al II-lea d.Cr.) prin anexarea Daciei.

Prezentul curs urmăreşte, într-o anumită măsură, o înţelegere mai profundă a rolului deosebit de important al limbii latine şi al culturii romaneîn opera de plămădire/devenire a poporului şi a limbii române, precum şi acelorlalte limbi romanice.

Asimilând din plin roadele culturii greceşti, romanii şi-au creat o

cultură proprie, care şi-a găsit expresie în operele celor mai cunoscuţi scriitori



4

latini: în comediile lui Plaut (254-184 î.Cr.), în discursurile lui Cicero (106-43 î.Cr), în relatările lui Iulius Cezar (100-44 î.Cr.) despre războiul galic, în

poemele lui Vergiliu (70-19 Î.Cr.), în odele şi satirele lui Horaţiu (65-8 î.Cr.),în „Istoria Romei” a lui Titus Livius (59 î.Cr. – 17 d.Cr.), ş.a.

Aceşti scriitori, precum şi mulţi alţii, au contribuit în cea mai maremăsură la desăvârşirea limbii literare latine, a latinei clasice, a unei comori denepreţuit pentru toată omenirea. Ea apare ca un monument, perfecţiuneacăruia ne trezeşte şi astăzi admiraţia.

Odată cu prăbuşirea Impreiului Roman, năvălirile barbare au îngropataceastă comoară pentru un timp. Abia mai târziu, în Evul Mediu, latina aveasă devină limbă oficială pentru unele state europene, limbă a ştiinţei şi a

religiei catolice. În epoca Renaşterii operele clasicilor latini aveau săservească drept model şi izvor de inspiraţie pentru mulţi scriitori. Dupămodelul gramaticii limbii latine clasice aveau să fie alcătuite primelegramatici ale limbilor europene. Lexicul limbii latine continuă să rămână unadin sursele principale pentru terminologia ştiinţifică.

Baza de dezvoltare a limbilor romanice o constituie o varietate a latinei,şi anume, latina populară.

Astfel, în primele secole ale mileniului I, în anumite provinciiimperiale europene, din limba vorbită de cuceritori şi preluată de populaţiilecucerite s-au dezvoltat noi idiomuri. Descendenţa latină comună, reflectată deasemănarea structurii lexico-gramaticale, permite gruparea lor în aceiaşifamilie de limbi neolatine sau romanice. Româna, franceza, italiana, sarda,spaniola, portugheza, catalana, dialectele reto-romane şi provensale,împreună cu dalmata (azi dispărută) alcătuiesc spaţiul geografic şi cultural alRomaniei.

În aşa mod, vom contribui la înţelegerea faptului că latina nu este o„limbă moartă”, deoarece ea continuă să trăiască în idiomurile neolatine. Amurit, în schimb, latina comună şi literară, dat fiind că nu mai există nici o

populaţie care s-o întrebuinţeze ca atare. Convenţional, se poate spune călatina se sfârşeşte în secolele V-VI, adică atunci când s-a rupt definitivunitatea limbii comune în ţările romanice. Unii specialişti evidenţiază douăetape în dezvoltarea limbilor romanice: prima, de la latina populară şi până laapariţia primelor monumente de limbă scrisă şi a II-a perioadă se referă la



5

procesul de constituire a limbilor romanice literare. E.Coşeriu propune pentru perioadele respective conceptul de „sisteme dialectale romanice”, fiind prematur de a se vorbi despre „limbi romanice” ca atare.



6

CAPITOLUL I. LIMBA LATINĂ

1.1. Originea limbii latine

Limba latină este limba Romei Antice şi a teritoriilor învecinateLaţiumului. Datorită expansiunii romane, limba latină a fost dusă în toatezonele cunoscute ale lumii antice şi a devenit limbă dominantă a Europei deVest. Latina a fost limba oficială a Imperiului Roman, vorbită din Britania şiPortugalia până la golful Piersic. În evul mediu latina este mijloc decomunicare internaţional ca limbă a ştiinţei, filosofiei, şi teologiei. Bisericacatolică a adoptat-o ca limbă liturgică. După traducerea Vulgatei a devenit a

doua limbă internaţională după greacă şi a fost folosită până în secolul alXIX-lea în unele universităţi europene. Prin urmare, latina a fost limbaînvăţământului şi diplomaţiei până în secolul al XVIII-lea şi a liturghieiRomano-Catolice până târziu în secolul al XX-lea..

Limba latină nu era originară din Italia, ci a fost adusă în PeninsulaItalică în timpuri preistorice de către italici ce migrau din Nord. Limba latinăeste un membru a subfamiliei italiene de limbi indo-europene. Printre limbileindo-europene non-italice, se înrudeşte cu sanscrita şi greaca şi cu

subfamiliile germanice şi celtice. În Italia, latina a fost la început dialectulregiunii din jurul Romei. În limbile italice, latina, falisca şi alte dialecteformau un grup latin diferit de celelalte limbi italice cum ar fi limba oscilor şia umbrilor. Cele mai vechi inscripţii datează de la începutul secolului 6 î.e.n.,cea de pe piatra neagră (lapis niger) din centrul Forumului şi fibula de aur dela Preneste, care conţine textul scurt al unei donaţii: ‚‚Manios med fhefhaked

Numasios’’. Scrierea de pe piatra neagră se citeşte alternativ la dreapta şiinvers.

Limba latină a fost influenţată de dialecte celtice din Nordul Italiei,de limba non-indoeuropeană, etrusca din Centul Italiei şi de greacă, care afost vorbită în Sudul Italiei din secolul 8 î.e.n. sub influenţa limbii şiliteraturii greceşti, care a fost tradusă pentru prima dată în latină. În a doua

jumătate a secolului 3 î.e.n., latina s-a transformat treptat într-o importantălimbă literară.

Astfel, limba latină a fost influenţată de mai multe limbi. Printe ele savanţii

citează limba oscă: această limbă a continuat să existe ca limbă oficială în



7

centre urbane însemnate precum: Pompei, Capua până în secolul 1 î.e.n.umbre ale limbii osce apar atât în dialectele latineşti învecitate ca tertoriu cucampania căt şi în unele limbi romanice.

Unul dintre cuvintele care au nimerit în limba latină din limba oscăeste ‚‚sifilare.’’. Din latină a ajuns în italiană sub forma ‚‚zufolare’’, iar înfranceză el s-a transformat în ‚‚siffler’’. Un alt cuvânt împrumutat din limbaoscă este ‚‚scarafalus’’, care în latină s-a transformat în ‚‚scarabeus’’ , iar înitaliană ‚‚scarafaggio’’. De asemenea, a mai fost împrumutat, din oscăcuvântul ‚‚bufalus’’ care în latină a devenit ‚‚bubalus’’, pentru ca în italianăsă devină sub formă de ‚‚bufalo’’.

Latina are multe împrumuturi din oscă şi anume cuvinte importante din

limba vorbită, şi din terminologia agricolă, lărgirea distribuţiei lui ‚b’ şi ‚f’ ,care apar şi la iniţială, respectiv intervocalic.

Pe teritoriul Peninsulei Italice au locuit şi populaţii neitalice care auinfluenţat puternic limba latină. Aceştia sunt etruscii şi grecii. În secolul 7-5î.e.n. etruscii au format un stat puternic cu o civilizaţie înaintată care şi-aextins dominaţia şi asupra Romei. Există unele izvoare conform căroraetruscii ar fi fondat Roma şi s-au retras mai târziu spre Nord când au venitlatinii formând provincia Etruria.

Influenţa civilizaţiei etrusce asupra romanilor a fost foarte mare şi-ndiverse domenii: de la pictură şi sculptură cu caracter realist, naturalist, pânăla sistemul de irigare a terenurilor agricole; de la luptele de gladitori până lamodul denumirii persoanelor prin: praenomen, nomen, cognomen. Pe planlingvistic sunt de notat unele influenţe mai ales în vocabular: au fostîmprumutate sufixele : -enna, -inna şi cuvintele catenna, cullina. Din limbaetruscă au fost împrumutate cuvinte din terminologia tehnică şi toponime.

Alfabetul latin, creat în secolul 7 î.e.n. pe baza alfabetului etrusc, conţinea 23de litere.

Grecii din secolul 8-7 î.e.n. întemeiază pe tărâmul de Sud al PeninsuleiItalice o serie de colonii care se dezvoltă în aşa numita Magna Grecia.

În secolul 7-6 î.e.n. grecii au întemeiat centre agrare, meşteşugăreşti şicomerciale, formând colonii în regiunea care le ofereau surse de materii

prime şi pieţe de desfacere. Coloniile greceşti erau numeroase pe litoralul de

Sud şi Vest al Italiei, unde s-au format coloniile: Neapolis, Crotona, Tarent



8

etc. care împreună cu Sicilia formau Magna Grecia. Pe malul Mării Negre auformat colonii: Olbia, Histria, Calatis, Tomis. Aceste colonii ţineau legăturicu oraşul-mamă. Unele dintre ele au avut un important rol politic şi culturaldin Italia de Sud, de unde provin scriitori mari precum: Leonidas, Livius

Andronicus.Pe teritoriul Magnei Grecii s-a vorbit mai întâi un dialect vechi numit

ahean. S-a vorbit de asemeni şi dialectul doric din regiunea Spartei. În limbalatină se întâlnesc aşa numitele dublete etimologice. Cauza apariţiei acestoraete împrumutul multor cuvinte latineşti de origine greacă în diferite perioade.Limba latină a fost influenţată de limba greacă, iar mai târziu şi din dialectulionic. Această inflenţă a fost considerată cultă, asupra latinei. Influenţa dată aavut loc după extinderea dominaţiei romanice în Grecia şi când a început să

se facă simţită cultura elenistă. În aşa fel în limba latină există doi termenifolosiţi pentru una şi aceeaşi noţiune: ampora-amfora; malum-melum.Împumuturile din limba greacă sunt cele mai numeroase şi cele maiimportante. Ele au dus şi la schimbări în sistemul fonologic.

În partea de Nord-Vest a Peninsulei Italice şi anume în jurul Genovei atrăit o populaţie care aparţienea grupurilor meditaraneene de Sud. Aceştiaerau ligurii. Ei s-au extins din Nordul Africii prin Corsica până pe teritoriul

Franţei şi Spaniei. Latina a împrumutat din limba mediteraneană vechedenumiri privitore la faună şi la floră, care erau specifice lor, adică ţinuturilor din Europa Meridională. O parte din cuvintele împrumutate au fost transmiseşi limbilor neolatine. Acestea sunt: rosa, lilium, ficus, asinus, vinus.

O altă populaţie din limba cărora latinii au împrumutat o serie de cuvintesunt celţii. Acest popor aparţine grupurilor indo-europene, care din punct devedere lingvistic se apropie de grupul italic. Celţii au ocupat teritoriul Galieişi tot ei îi dau acest nume. Mai apoi, în secolul 5 î.e.n., celţii coboară în

regiunea Padului, iar în anul 390 î.e.n. ajung până la porţile Romei. Limbalatină a fost influenţată de limba celţilor, de unde provin cuvinte importatnte

precum: bracca, carrus.

Aceşti termeni au avut o largă circulaţie în latina Imperiului Roman. Ei aufost transmişi mai multor limbi romanice:



9

Bracca : la celţi – pantaloni, în română – a îmbrăca, în italiană – brache, înfranceză – braie, în provansală, spaniolă, portugheză, catalană – braga(scutec),

Carrus : la celţi – car de luptă a conducătorilor.

În română – car, în italiană, spaniolă, portugheză, catalană – carro, înfranceză – char

Latina era limba vorbită în regiunea din jurul Romei numită Lazio(Latium), de unde provine si denumirea de "Latina" - limba vorbită înLatium. A câştigat o importanţă majoră ca limbă oficială în ImperiulRoman.

Toate limbile romanice provin de la latina-mamă şi multe cuvinte bazate pe limba latină sunt de găsit în alte limbi moderne ca engleza.Mai mult, în lumea vestică, pentru mai mult de o mie de ani, latina afost o lingua franca, fiind limba învăţată şi vorbită pentru conducereatreburilor Bisericii Romano-Catolice si soluţionarea problemelor deordin ştiinţific, cultural şi politico-juridic. Mai târziu a fost înlocuită de

franceză în secolul XVIII şi de engleză la sfârşitul secolului XIX. Arămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar şi în ziua deastăzi, ceea ce include şi statutul său de limbă oficială a Vaticanului.

Latina are un sistem flexibil extins, care operează în general prinadăugarea unor terminaţii la un radical fix. Schimbarea terminaţieisubstantivelor şi adjectivelor este numită "declinare", cea a verbelor,"conjugare". Există cinci declinări ale substantivelor şi patru conjugări

ale verbelor. Cele şase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte),acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziţii) şivocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantiveexistă cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cuablativul), dar acest împrumut de la indo-europeni este de găsit doar pentru câteva nume de lacuri, oraşe, localităţi şi câteva alte lucruri.



10

Limbile romanice nu au derivat din Latina clasică, ci mai degrabădin latina vulgară (latina vulgaris). Latina şi reto-romana (nu româna)diferă prin faptul că reto-romana (sau romanşa, vorbită in două-treicantoane estice ale Elveţiei de circa 55 - 65 de mii de oameni) are

accentul distictiv, în timp ce latina are o lungime a vocalelor distictivă.În italiană şi sardă (Sardo logudorese), există o lungime distinctivă aconsoanelor şi accent, pe când în spaniolă doar un accent distinctiv. Infranceză accentuarea se face qvasi-moton pe absolut fiecare silabă aoricărui cuvânt (în vorbire), astfel făcând accentul nedistictiv, iar înromână accentul este folosit doar în vorbire (cu foarte rare excepţii, ase vedea 'copii şi co'pii). Destul de interesant, româna si engleza, deşiaparent relativ îndepărtate, sunt singurele limbi europene ce au ovariabilitate de utilizare a accentului, ce poate fi numită în chip elegant"neobişnuită."

O altă deosebire între latină şi limbile romanice, cu excepţiaromânei, este faptul că acestea şi-au pierdut terminaţiile cazuale alemajorităţii cuvintelor (excepţia fac unele pronume). Româna este încăechipată cu mai multe cazuri (deşi unele, cum ar fi ablativul, nu mai

sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile substantivelor se regasescnuanţat în limba germană (4 cazuri în limba germană, 5 în limbaromână), limbă germanică (a se vedea limbi germanice), sau extrem desofisticat (16 cazuri) precum în limba finlandeză, limbă ugro-finică.

1.2. Periodizarea limbii latine

Periodizarea limbii latine este prezentată în diverse izvoare în mod diferit.O periodizare detaliată este oferită în „Enciclopedia limbilor romanice”, undese disting cîteva etape ale limbii latine:

1. Perioda arhaică- sec. 6-3 î.e.n.

2. Perioada preclasică- sec.3-1 î.e.n.

3. Perioada latinei clasice- sec.1 î.e.n.-anul 14 e.n.



11

4. Perioada latinei postclasice- anul 14-200 e.n.

5. Perioada latinei tîrzii.Ca limbă scrisă s-a situat între anii 200-800, iar calimbă vorbită între 200-600.

6. Perioada latinei creştine sau medievale- ce a cunoscut aspectul scris şi aconstituit o încercare de revigorare a limbii latine clasice ca limbă de cultîntre anii 600-800 e.n.

7. perioada latinei moderne- reprezentată de limbile romanice sau neolatine.

O altă periodizare ne este prezentată de către profesorul de la Chişinău,Anatol Ciobanu, în manualul „Lingua latină”, la capitolul Întroducere. Eldistinge următoarele etape:

1. perioada arhaică- sec.7-4 î.e.n.

2. perioada preliterară- secolul 4-3 î.e.n.

3. perioda preclasică – 3-2 î.e.n.

4. epoca clasică /literatura de curs/ latina de aur- sec.1 î.e.n. – anul 14 e.n.

5. epoca de argint- sec. 1-2 e.n.

6. perioada latinei tîrzii- sec. 2-3 e.n.

O altă periodizare , care este mult mai simplificată, a fost dată de IorguIordan, în lucrarea sa „Introducerea în lingvistica romană”. Aceasta cuprindeetaapele:

1. latina arhaică- sec. 6-3 î.e.n.

2. latina clasică – sec. 3 î.e.n. – sec. 1 e.n.

3. latina post clasică- sec. 1-3 e.n.

4. latina medievală- sec. 4 -8 e.n.

În diverse izvoare periodizarea limbii latine este prezentată în mod diferit,enciclopedia limbii romanice oferă o periodizare detaliată distingânduse

câteva etape ale limbii latine:



12

1.perioada arhaică-sec .VI-III î.e.n.2.perioada preclasică-sec.III-I î.e.n.3.perioada latinei clasice-sec.I î.e.n. –14e.n.4.perioada latinei postclasice-14-200 e.n.

5. perioada latinei tîrzii-ca limbă scrisă s-a situta între 200-800,ca limbăvorbită între 200-600.6.perioada latinei medievale-ce a cunoscut aspect scris şi a constituit o

încercare de revigorare a limbii latinei clasice ca limbă de cult între 600-800.Profesorul Anatol Ciobanu ne prezintă urmptoarea etapă în manualul Lingua

Latina :

1.perioada arhaică-sec.VII-IV î.e.n.2.perioada preliterară-sec.IV-III î.e.n.

3.perioada preclasică-sec.III-II î.e.n.4.epoca clasică/lit.de curs-sec.Iî.e.n.-14 e.n.5.epoca de argint-sec.I-II e.n.6.perioada latinei tîvrzii-sec.III-II e.n.

Iorgu Iordan prezintă în lucrarea sa Introducere în lingvistica romanică o periodizare mai simplificată ce cuprinde etapele :

1.latina arhaică-sec.VI-III î.e.n.

2.latina clasică-sec.III î.e.n.-I e.n.3.latina postclasică-sec.I-III e.n.4.latina medievală-sec.IV-VIII e.n.

Latina arhaică. Conform legendelor istorice cetăţii Romei începe cu sec VI-III când este izgonit ultimul rege etrusc Taquinius Superbus şi ia fiinţăRepublica Romană în care puterea e împărţită între doi consoli eligibili(pe unan)Senat şi Adunarea poporului. În sec V-IV consolidarea şi democratizarea

republicii pe plan intern sunt însoţite de lupte pentru hegemonie ,pentrufederaticarea latinei compusă din cetăţi răspîndite pe teritoriul Latiumului

pentru a pune dominaţie politică şi economică a Romei în întreaga peninsulă.Împărţirea Latiumului în oraşe state a favorizat menţinerea unora diferenţieridialectale destul de accentuate în limba latină din acea perioadă.În planlingvistic se impunea pe de o parte diferenţierea dialectală iar pe de altă parte,fortificarea statului centralizat a dus la diversificarea stilistică a limbii latineşi a creat premise pentru apariţia aspectului literar. Spre sfârşitul acestei

perioade latina cunoştea stilul oficial administrativ, oratoric, beletristic. După



13

mărturiile scrise cel mai impunător grai era graiul vorbit la Roma, graiulfalisc în cetatea Faler. Situat la graniţa cu Etruria graiul cetăţii porneşte dinextensiunea orientală a Latiumului.În graiul premestin e scrisă cea mai vecheinscripţie latină descoperită pînă azi E o scurtă formulă de donaţie gravată pe

o fibulă de aur datând din sec. VI î.e.n.Alte dovezi ale atestării ale aspectului arhaic a latinei sunt lapis niger, au

fost descoperite din săpăturile din forum şi datează aproximativ sec.IV î. e. n.La ele se adaugă diferite inscripţii de pe pietrele funerare şi în baza acestor izvoare s-a putut face concluzii asupra aspectului arhaic al limbii latine.

Amintim câteva particularităţi dialectale a latinei arhaice care au atinsîntreaga limbă latină. Dialectul falisc cunoaşte o transformare timpurie a lui

ai în e. Mai târziu către sec II î. e. n. însăşi latina vorbită la Roma începe sămonoftongheze pe ae în e ex: praetor în pretor .În dialectul prenestinmonoftongarea se produce în cazul au-o, ex: caupo - copo(negustor devinuri).La Cezar era folosit caupo iar la Pretonius copo. Căderea consoaneifinale m,s a luat amploare în perioada imperială fiind atestată în inscripţiiledialect în această epocă. Un alt fenomen este dispariţia lui h iniţial.

Sursele scrise ale epocii sunt inscripţiile, fragmente de cântece rituale, legi,acte oficiale, primele încercări de poezie (Livius Andronicus şi Naevius) din

prima jumătate a sec. al III-lea î.e.n. Cea mai veche inscripţie este cea de pefibula de la Preneste, care datează din jurul anului 600: MANIOS MEDFHEFHAKED NUMASIOI (clasic MANIUS ME FECIT NUMERIO„Manius m-a făcut pentru Numerius“).

Latina clasică se caracterizează drept perioada de dezvoltare ascendentă aaspectului literal a limbii latine. Cadrul social a favorizat dezvoltareadialectului vorbit în Roma şi în împrejurările ei în devenirea limbii literare.

Limba literară în dezvoltarea sa nu a pornit de la un aspect cu totul necultivat- deoarece în perioada preclasică se cristalizează forma literară, se formeazăsistemul limbii, apare aspectul scris şi se statorniceşte o diversitate funcţionalstilistică care în perioada clasică se aprofundează. Astfel latina din perioadaclasică cunoaşte următoarele varietăţi funcţional stilistice, oficialadministrative, juridic oratoric beletristic, se dezvoltă creaţia populară orală.Drept monstre ale căreia pot servi cântecele religioase, elegiile, epistolurile,diversele cântece în stil epistolar reprezentat în scris prin tratate de medicină

şi arhitectură. Atît literatura cît şi limba la tină din această perioadă au fost



14

puternic influenţate de contactul cu lumea şi cultura elenă. Dacă la începutliteratura latină era o copie fidelă a celei greceşti, cu totul altfel se reflectainfluenţa limbii greceşti asupra limbii latine. Reprezentanţii diferitor păturisociale se comportau în mod diferit faţă de elementele greceşti. Dacă vulgul

admite fără discernământ cuvintele greceşti, elita manifesta reticenţa faţă deele preferând în locul lor utilizarea calcului semantic, adică cuvintele latineşti,li se impune nişte sensuri noi improprii ce exista la corespondentele lor greceşti, astfel şi-n limba operelor literare au pătruns numeroase. În unelelucrări de specialitate sunt atestate două subperioade ale latinei clasice:

Latina de aur Latina de argint

dar o atare clasificare nu reprezintă nivelul de dezvoltare al limbii, ci al

literaturii. Astfel Latina de aur este plasată între sec. I î.e.n.-14 e. n. - estefaimoasă pentru scrierile în proză ale lui Iulius Cezar, Cicero şi pentruscrierile poetice ale lui Catullus, Lucretius, Virgil, Horatius şi Ovidiu. Înaceastă perioadă atît în proză cît şi-n poezie, limba latină s-a dezvoltat într-olimbă foarte artistică, obţinând cea mai mare flexibilitate şi bogăţie. Cea de-adoua perioadă - Latina de argint este marcată de activitatea literară a luiTacitus, Seneca, Petroniu.

Această perioadă e considerată o perioadă de declin în literatura latină.Situaţia lingvistică din această perioadă se caracterizează prin coexistenţa adouă forme ale limbii-limba scrisă şi vorbită.

Latina clasică exprimă concomitent două noţiuni: una cronologică şi unastilistică. Noţiunea cronologică stă între două limite de timp şi aspectulcizelat al latinei stilistice. În aspectul stilistic drept clasică este consideratăforma literară scrisă, normal aceea a fost fixată în lucrări de retorica

beletristică, istoriografie. În acest sens termenul de latina clasică este sinonimcu cel de latina literară ce s-a dezvoltat începând cu sec III î.e.n. pe bazagraiului vorbit la Roma prin absorbirea unor elemente dialectale precum şisub influenţa literaturii şi a limbii greceşti ce atinge apogeul său între sec Iî.e.n. odată cu dezvoltarea poeziei şi a prozei latine originale(epoca de aur).

Astfel latina clasică se caracterizează printr-un aspect scris, printr-odiversitate funcţional stilistică şi totodată prin prezenţa foarte redusă aelementului popular.



15

Latina postclasică. Este perioada de criză a Imperiului Roman. Perioada incare în provincie se atesta iniţial un bilingvism utilizat concomitent ca mijlocde comunicare a latinei băştinaşilor şi a limbilor latine cu care se interfera.Până la urmă în rezultatul acestui bilingvism drept mijloc de comunicare

devine latina, dar cu unele modificări survenite în urma interacţiunii celor două idiomuri. Limba latină în aceste provincii nu a fost acceptată uniform detoată populaţia simultan. Clasa stăpânitoare vrând să-şi menţină poziţia însocietate a acceptat mai repede latina decît restul populaţiei, cealaltă parte,fiind analfabetă au acceptato mai târziu. Astfel latina se impune în stiluloficial administrativ, în oficierea serviciului divin precum şi-n învăţământcare avea un caracter predominant religios. Anume în aceste domenii limbalatină mai dăinuie şi-n perioada următoare. În vorbire însă au loc mutaţiiserioase ce duc la schimbarea fizionomiei latine. Ea capătă trăsături

pronunţate teritoriale dar în virtutea existenţei aspectului literar ea avea întoate provinciile romane un caracter unitar din care cauză unii specialişti onumesc limbă comună care durează până în sec. VII e. n. când apar în stareembrionară de la o provincie la alta şi care devin tot mai mari o dată cutrecerea timpului, dar se poate vorbi despre nişte tendinţe comune dedezvoltare şi evoluţie a limbii latine în toate teritoriile romanizate. Uneledintre aceste tendinţe îşi au începutul încă din perioada arhaică. În perioada

postclasică ele se aprofundează mai mult. La nivelul fonetic particularităţile

latinei sunt:

1.reducerea consoanelor finale m ,s continuă precum şi reducerea altor sunetedin diverse poziţii ale cuvântului

2.confuzia diferitor sunete o-u.Aceste mutaţii fonetice au dus la schimbări şi în gramatica , în morfologie.

Drept rezultat s-au atestat următoarele fenomene lingvistice: creşterea ponderei poziţiilor la nivel sintactic, tendinţa se

observa în privinţa topicii care tinde să fie fixă, adică substantivul, predicatul,complementul direct. În latină era topica aleatorie liberă.

Dispariţia formaţiilor cauzale care a tras după sine dispariţiamare dintre cazuri ce a dus la destrămarea sistemului de declinare.Perioada dată se caracterizează prin abundenţa construcţiilor perifrastice caredin motive fonetice sau din raţiuni stilistice înlocuiau forme temporaresintetice latineşti precum şi pe cele ale gradului de comparaţie aleadjectivului şi adverbului.



16

Latina postclasică sau „epoca de argint“ a latinităţii (de la moartea luiAugustus până la anul 200 e.n.) se caracterizează prin împrumuturi deelemente populare şi arhaice; în primul rând este reprezentată de un mareistoric ca Tacitus, de un mare filosof ca Seneca, un enciclopedist ca Plinius

cel Bătrân. În această epocă scriu Petronius romanul său Satyricon şi retorulApuleius povestea măgarului de aur. În poezie predomină satira (Juvenal şiMartial), iar oratorul şi teoreticianul Quintilian încearcă să readucă elocinţa la

puritatea ei clasică.

Latina târzie (de la anul 200 e.n. până la primele texte romanice). Înaceastă perioadă de decădere a latinităţii, unii autori încearcă o întoarcere lamodele clasice (ca Lactantius la începutul sec. al IV-lea sau filosoful Boetiusla începutul sec. al VI-lea). Importanţi în această epocă sunt scriitorii creştini

care, preocupaţi să fie înţeleşi pentru a face propagandă noii religii, scriauvoit într-o limbă populară: Tertulian, Augustin (354-430 e.n.), Hieronim(340-420 e.n.) – care a redactat Vulgata, traducerea oficială a bibliei. Din sec.al VI-lea şi până la reforma carolingiană (sec. al VIII-lea) nivelul literar şigramatical este într-o continuă şi vertiginoasă scădere. Conciliul de la Tours(813) confirmă existenţa unei rustica romana lingua. Câţiva ani mai târziu(842) apare primul text romanic: Serments de Strasbourg ).

Latina medievală. Este ultimul aspect al latinei şui în cea mai mare parteeste un aspect scris. Era scris de oameni ce nu cunoşteau latina sau ocunoşteau doar din cărţi şi care o îmbinau cu elemente din limba vorbită deei. Din care cauză latina din acea perioadă, după aprecierea unor lingviştiaceasta ar fi o antilimbă deoarece ea a pierdut capacitatea de a servi dreptinstrument de comunicare. Este în cea mai mare parte limba documentelor

bisericeşti, juridice, civile care abundau de vulgarisme şi care aveau o sintaxădenaturată. Cronologia latină medievală coincide cu faza iniţială a limbilor romanice şi de aceea se atesta o influenţă reciprocă a acestora mai ales lanivel de fonetică. Vocabularul limbilor romanice este împânzit pe aceastăcale de împrumuturile latineşti culte ce devin dublete etimologice alecuvintelor moştenite tot din limba latină.

Latina în antichitate avea mai puţină flexibilitate şi graţie decît greaca;vocabularul ei era mai redus, şi era mai greu să exprime idei abstracte.Romanii au observat limitele limbii lor si au împrumutat multe cuvinte de lagreci. Latina, riguroasă în sintaxă şi valoroasă în dicţie, are vigoare şi precizie

şi s-a dovedit de-a lungul secolelor capabilă să exprime gânduri serioase.



17

Supravieţuirea sa a fost dublă: nu numai că latina literară a rămas în uz pînăîn zilele noastre, dar ea dăinuie în limbile romanice ce reprezenta evoluţiamoderne a latinei vulgare; limba italiană, în special, poate fi descrisă ca latinămodernă. Limba engleză a împrumutat în nenumărate rînduri din limba

latină, atît direct cît şi indirect prin intermediul limbii franceze. Limba latinăeste importantă nu doar pentru literatura sa ci şi pentru că un stadiu aldezvoltării ei gradate oferă informaţii cu privire la istoria limbii în general şiîn special cu privire la originile şi dezvoltarea marilor limbi din Europamodernă.

1.3. Extinderea limbii latine

Cuceririle romane realizate de-a lungul a trei veacuri transforma limbaRomei in limba oficiala a unui vast imperiu.

In cursul secolilor al 5-lea si al 3-lea i.n.e., este supusa intreaga peninsula italica.Sicilia este declarata provincie romana in anul 240i.e.n.,Macedonia si Epirul in anul 168 i.n.e.,Iberia este cucerita la inceputulsec.al 2-lea i.n.e.,(197).Rind pe rind cad sub stapinirea romana Ilirea,incepinddin anul 167 i.e.n.(transformata in provincial romana in anul 59 i.e.n.,ia

numele de Dalmatia in anul 40 i.e.n. ),Afrika de nord la 146 i.e.n.,Galiameridionala la 120 i.e.n.,Galia de nord la 50 i.e.n.,Noricum la 16i.e.n.,Moesia in jurul anului 15 i.e.n., Panonia este declarata provincie dupaanul 9,Dacia din anul 106 e.n.Desi parti integrate Imperiului Roman,Grecia siAsia Mica nu intereseaza discutia noastra,fiindca datorita culturii eline aurezistat asimilarii la cultura si limba cuceritorilor.

Aceasta extindere rapida a limbii latine nu trebuie insa confundata cu

romanizarea lingvistica integrala.Limba oficiala a statului, administratiei si armatei,latina va trebui sa

treaca printr-un lung proces de infiltrare din centrele urbane si militare spreasezarile rurale de Vici si Pagi.

Cercetari arheologice au dovedit ca in sec.I e.n.intr-un atelier de olariedin sudul Frantei se vorbea inca limba galilor,iar la tara ea a continuat, cumrezulta din diverse indicii,sa fie vorbita si sec.al II-lea, al III-lea si chiar al

IV-lea.



18

Romanizarea. Luarea in stapinire a unei tari straine urmarea,pentruromani,obiective multiple,pe care le putem rezuma printr-un singur cuvint:exploatarea(economica,in primul rind,si apoi,drept consecintainevitabila,subjugarea politica,culturala etc.).Pentru atingerea acestui tel,ei

luau toate masurile necesare.Mai intii trimeteau acolo armata,cu careimpiedicau,la nevoie,eventualele incercari de revolta in interior si de navaladin afara. O data cu armata mergeau furnizori de toatecategoriile(negustori,mestesugari etc.),care trebuiau sa satisfaca necesitatilede ordin alimentar,vestimentar etc.al trupelor.Pentru organizarea exploatarii

propriu-zise utilizau un mare numar de functionari de toate gradele,careconduceau si administrau,potrivit cu interesele motropolei,intreaga viataeconomica a provinciei cucerite.La acestea se adaugau,dupaimprejurari,colonisti in sensul strict al cuvintului,oameni care nu apartineaula nici una dintre categoriile amintite si care,obisnuit,se instalau pentrutodeauna in provincial respective,unde si formal si de fapt(prin abuzuri fat de

populatia bastinasa)se bucurau de adevarate privelegii.Si trimiterea acestor colonisti se facea in mod organizat in sensul ca se fixau dinainte numarul lor aproximativ si categoriile profesionale dupa conditiile specifice ale fiecarei

provincii.Veneau,in sfirsit,ceia ce am putea numi aventurierii de tot soiul(faravrio nuanta numaidecit peiorativa),oameni pe care indiferent de ocupatie,iiatragea o tara noua,unde sperau ca-si vor aranja o situatie mai buna.

Toate categoriile de oameni care se duceau in provinciile cucerite deromani semanau intre ele prin faptul ca vorbeau latineste si erau astfel

purtatori ai culturii romane.Unii aveau in urma lor generatii intregi deromanitate,altii erau romani foarte proaspeti,recrutati din provincii cuceriteceva mai inainte.Aceasta deosebire cronologica n-are importanta pentruchestiunea in discutie.Esentialul este ca toti aveau drept limba materna limbalatina,pe care o duceau cu dinsii si o impuneau,intentionat sineintentionat,populatiei nou cucerite.

Mijloacele prin care limba latina se raspindea in provinciile cucerite deromani erau numeroase si felurite.Cel mai important avea la baza necesitatilevietii economice:intre stapinitori si stapiniti se stabileau in primul rind relatiide ordin economic.De astfel simpla imprejurare ca oamenii,indiferent deorigine,preocupari etc;veneau in contact unii cu altii,impinsi de nevoilecurente ale vietii zilnice favoriza procesul de latinizare a populatiilor din

provincii se adaugau la aceasta administratia si armata,care reprezenta,in

realitate,forma legala a exploatarii,si, intr-o slaba masura,data fiind epoca



19

istorica la care ne referim,scoala,mai ales in Peninsula Iberica si inGalia.Acest ultimo factor conta numai pentru clasa conducatooare

bastinasa,care,spre asi mentine macar partial situatia privelegiata,se arata,catotdeauna si pretutindeni,foarte devotata stapinirii celei noi,pentru a participa

la exploatare,mai ales cind isi da seama ca aceasta s-a instalat in moddefinitiv si nu mai putea fi inlaturata.Romanii,ca vechi colonialisti,cel putinde la o vreme,erau buni psihologi si stiau cum sa atraga pe exploatatoriiindigeni.Alaturi de scoala,care apparent reprezenta o favoare pentru acestea,intervenea religia,desi in alt sens.Nu numai ca erau lasati sa creda in vechiilelor divinitati,dar primeau chiar indemnuri,sub diverse forme,de la cuceritorisa se inchine asa cum apucasera din mosi-stramosi stim doar ca romanii auadoptat,cu timpul,numeroase elemente religioase de la popoare straine,printrecare figurau mai ales cele stapinite de dinsii.

Dupa ivirea crestinismului, latina populara primeste un sprijin puternicde la biserica,deoarece limba ei oficiala era latina.Scriitorii crestini chiar cinderau,cum se intimpla adesea,oameni de mare cultura,intrebuintau elemente

populare in operile lor,fiindca se adresaumaselor in propaganda pe care ofaceau pentru noua credinta.Oficial,primul act al operei de romanizare estelegea Iulia (din anu 90 i.e.n.),prin care capata drept de cetatenie romanaorasele ramase credincioase Romei in timpul razboiului aliatilor din Italia(90-

88 i.e.n). Epoca imperiului se caracterizeaza printr-o politica de atragere aaristrocatiei din provincii in vederea unei mai bune organizari a perceperiiimpozitelor.In timpul lui Vespasian sec I e.n,aristrocatia locala din provincii

primeste cetatenie latina.Fostii magistrati ai provinciilor devin cetateniromani,unii sunt primiti chiar in ordinal cavalerilor. Punctul culminantalacestei politici il constituie legea lui Caracalla,Constitutio Antoniana,din anul212 al e.n.,prin care dreptul de cetatenie romana se extinde aproape asupraintregii populatiei libere din cuprinsul imperiului.

Politica juridical dusa de imparati fata de aristrocatia provinciala,diversele reforme ale armatei din sec.I si al II-leae.n.(Vespasian,in sec.I e.n.,Septimius Severus in sc.al II-lea al III-leae.n.),care permit integrarea masiva a barbarilor in rindurile legiunilor romane,schimbarea lor dintr-o regiune in alta,legaturile comercile dintreapusul si rasaritul Imperiului,precum si dintre populatia locala si castreleromane raspindirea crestinismului,toate acestea asigura un contact permanentintre limba latina si limbile popoarelor cucerite,pe deoalta parte,si intre limba

romei si intreaga limba latina, vorbita in provincii,pe de alta parte.



20

1.4. LATINA POPULARĂ

Modul de răspîndire a limbii latine a determinat configurarea unor trăsături specifice ale aspectului ei vorbit în provinciile imperiului.

În marea majoritate a cazurilor, latina se impunea populaţiilor cuceritede romani prin admnistraţie, religie şi armată. Între latina clasică şi latinavorbită de soldaţii, funcţionarii şi coloniştii trimişi din diverse regiuni pentrua romaniza provincile cucerite nu existau deosebiri esenţiale. Limba vorbită,cotidiană, familiară, era însă ma puţin atentă la normele „corecte”, fapt caredeschidea drum liber inovaţiilor, formelor ma expresive. Toate aceste formedădeau un anumt specific, p o p u l a r, aspectului vorbit al latinei provinciale.

Pe intreg teritoriul Imperiului Roman, limba latina s-a raspandit pe doua cai:a) ca limba literara scrisa (latinitas, sermo scriptus urbanus), utilizata descriitori in lucrarile lor literare, in .coli, in actele oficiale (la romani, ca .i la greci,varianta vorbita, populara a limbii nu aparea in alte lucrari scrise decat incomedii;

b) ca limba vorbita a osta.ilor, negustorilor, meseria.ilor, a maselor largi ale populatiei, in general. Aceasta era cea mai importanta cale de raspandire a limbii

latine in provinciile romane. Astfel, in afara de limba scriitorilor .i adocumentelor oficiale, adica de limba literara, formata, indeosebi, sub influentalimbii literare greceşti, in toate perioadele existentei limbii latine s-a utilizat, deasemenea, şn latina vorbita vulgara, varianta mai putin cizelata a limbii latine.Latina vulgara este vorbirea orala a acelor paturi ale populatiei care nu au trecut prin educatia şcolara şi n-au fost supuse in.uentei literaturii artistice (1). Ea eralimba vorbita, cotidiana a majoritatii coloni.tilor stabiliti pe intreg teritoriulImperiului Roman in calitate de propagatori activi ai limbii .i culturii latine (2).

Latina folosita de masele largi ale populatiei se deosebea de limba lui Vergilius,Cicero, Horatius şi a altor scriitori atat prin lexic şi frazeologie, cat şi prinmorfologie şi sintaxa, de.i lexicul de baza .i structura gramaticala a ambelor variante ale latinei erau aceleaşi. Latina literara s-a pastrat, conform traditiei, inşcoli, unde a capatat forme stabile, osificate, atestate in operele scriitorilor clasici, .xate apoi in lucrarile gramaticilor.Gramaticul latin Varro scria: Latinitasest incorrupte loquendi observatio secundum Romanam linguam – „latinitasinseamna respectarea regulilor limbii conform normelor vorbirii din Roma”. Iar

in a.a-numitul tratat „Rhetorica ad Herennium” (autorul anonim, 85 i.e.n.),



21

acelaşi aspect literar al limbii este determinat astfel: Latinitas est quaesermonem purum conservat ab omni vitio remotum – „latinitas inseamna pastrarea vorbirii curate, fara nici un fel de gre.eli”. Latina vorbita, dimpotriva, putea fi auzita prin piete, in atelierele meşteşugarilor (sermo vulgaris), la sate(sermo rusticus), printre osta.i (sermo militaris). In familie şi in comunicareacu slugile, şi scriitorii, desigur, foloseau limba latina vorbita (sermo cotidianussau consuetudo). Quintilianus, scriitor din perioada clasica, recuno.tea ca elutilizeaza limba cotidiana in comunicarea cu sotia .i copiii, cu slugile: Quidamnullam esse naturalem putant eloquentiam, nisi quae sit cotidiano sermonisimillima, quo cum amicis, coniugibus, liberis, servis loquamur ( Deinstitutione oratoria, XII, 10, 40) „Unii considera ca nu este o alta elocinta mainaturala, decat cea foarte apropiata de limba cotidiana in care comunicam cu prietenii, sotiile, copiii şi sclavii”. Hugo Schuchardtsustinea ca la Roma una şi

aceeaşi persoana folosea un aspect al latinei atunci cand se sfatuia cu sclavul sau privitor la cumparaturile pentru ospatul ce urma sa aiba loc, un altul cand, printr-un biletel, i.i invita prietenul la ospat .i un al treilea aspect al limbii, daca scria ooda elogiind o persoana de vaza (3). Aceasta varianta a limbii, supusa uneievolutii libere .i nemijlocite, este cunoscuta ca limba latina populara sauvulgara (de la lat. vulgus „popor”). Latina vulgara este atestata in monumentescrise din perioada de pana la secolele VII-VIII e.n., adica pana la aparitialimbilor romanice. In latina vulgara este evidenta tendinta de a schimba pronuntia unor sunete sau imbinari de sunete, de a uni.ca anumite mijloace

gramaticale şi imbinari de cuvinte in contextul propozitiei. In latina vulgara, pede o parte, s-au pastrat unele constructii disparute .i un lexic invechit, pe de alta parte, dimpotriva, au aparut multe formatiuni lexicale noi. Scriitorii latiniafirmau adesea ca vorbirea populara din timpul lor avea mari afinităţi cu latinaveche. De ex., Cicero ( De oratore, III, 12, 44) scria: „Cand o ascult pe ea (pe

soacra Lelia), am impresia ca ii aud pe Plautus .i pe Naevius”. Acela.i Cicero .ialti scriitori (de ex., Quintilianus) opuneau bona consuetudo sau urbanitas(adica latina Romei) idiomurilor din afara Romei (rusticitas, rustica vox).

Urbanitas, cui… contraria sit rustice „urbanitas, care… este opusa vorbiriirusticitas” (Quintilianus, De institutione oratoria, VI, 3, 17).

Acest aspect popular vorbit al latinei, care nu corespundea normelor latineiliterare, la diferiti scriitori purta nume diferite. De notat ca romanii niciodata nunumeau aspectul vorbit al limbii lingua, ci numai sermo „vorbire, vorba”. In perioada preclasica, Plautus ii zice sermo plebeius „vorbirea plebeilor”, iar in perioada clasica, Quintilianus il nume.te vulgaris sermo „vorbirea populara”,vulgi sermo „vorbirea poporului”. La Cicero, lui plebeius sermo i se opune



22

nobilis sermo; rustica vox, rusticum vocabulum, sonus subrusticus, voxsubagrestis (4), spre deosebire de urbanus sermo „vorbirea urbana”. Vorbirea

militarilor se numea militaris sermo, militaris vulgarisque sermo(Hieronymus), verba castrensia (Plinius) (5).

Altfel spus, latina literara .i latina vulgara trebuie privite nu doar ca varietatistilistice (6) ale limbii latine, ci .i ca variante sociale .i teritoriale ale ei. Numaia.a devin clare notiunile sermo urbanus, sermo rusticus, sermo plebeius,sermo nobilis, sermo militaris, sermo vulgaris.

Majoritatea romani.tilor considera ca latina vulgara, ca aspect vorbit al limbiilatine, a existat in toate perioadele istoriei limbii latine. In acest context, trebuiementiona.i, mai intai de toate, W. Meyer-Lubke, G. Rohlfs, H. Schmeck ..a. E.

Richter caracterizeaza latina vulgara ca pe o „limba a tuturor paturilor sociale,vorbita in toate perioadele” (7). Romanistul latinoamerican S. Silva Neto punesemnul egalitatii intre latina vulgara şi latina uzuala, cotidiana, vorbita. Vestitulmedievist francez F. Lot, de asemenea, considera latina vulgara latina vorbita,latina utilizata de toate paturile sociale ale societatii romane.

C. Grandgent sustine ca latina vulgara este doar latina paturilor de mijloc ale

populatiei. Iar P. Savi-Lopez vorbe.te despre latina vulgara ca despre singura

latina vie (11).

Aşadar, latina clasica sau literara trebuie privita ca o varianta a limbii latine, ingeneral, ca un aspect scris, grafic, bine şlefuit din punctul de vedere literar allimbii latine. Latina vulgara este aspectul vorbit al limbii latine in general,varianta ei vie, care se a.a mereu in evolutie .i a devenit premisa aparitiei limbilor romanice actuale. Deosebirea dintre latina literara, cizelata mai ales in perioadaclasica (sec. I i.e.n. –I e.n.) .i latina vulgara, a.ata mereu in evolutie, devine totmai mare pe masura departarii de perioada clasica. La sfar.itul secolului IV e.n.,

diferentele dintre latina literara şi cea vulgara devin .i mai evidente. Despreacestea vorbesc gramaticii latini, analizand diferite niveluri ale limbii (lexical,fonetic, morfo-sintactic). In studiile de romanistica, aspectul popular, vorbit allimbii latine poarta adesea denumirea de latina vulgara. In sec. XIV, vestitul poetitalian Dante Alighieri .i-a intitulat tratatul De vulgari eloquio (eloquentia);acest termen apare in diferite lucrari de romanistica; cf. fr. latin vulgaire, it.vulgare lingua, port. latin vulgar, germ. Vulgarlatein, engl. the vulgar latin,rus. вульгарная латынь, ceh. latiny vulgarni,srb.-cr. vulgarni latinitet .

Intrucat adjectivul vulgar are doua sensuri: 1) „grosolan, vulgar, necioplit” (cf.



23

Ges vulgar, expresie vulgara, comportare vulgara) .i 2) „simplificat pana lalimita, simplu pana la denaturarea sensului” (latina vulgara), unii romani.ti dinfosta URSS (şi nu numai) au preferat termenul latina populara (14),argumentand prin faptul ca este vorba de patrunderea unor forme popularevorbite in textele latinei vulgare. Uneori se respinge ideea ca latina vulgara sta la baza formarii limbilor romanice. Romanistul elvetian A. Burger (15) scrie caceea ce Quintilianus numea sermo vulgaris este „vorbirea de fiecare zi”. Pentrunotiunea „baza limbilor romanice”, A. Burger propune termenul romancommun, care, din punct de vedere cronologic, corespunde perioadei

sec. III-VIII e.n. De notat ca procesul diferentierii limbii latine a inceput cu multinainte de secolul III e.n. A.adar, datele initiale ale aparitiei limbilor romanicetrebuie cautate cu mult inainte de perioada indicata. In afara de aceasta, esterecunoscut de majoritatea romani.tilor (I. Iordan, Al. Graur ..a.) ca anumevorbirea latina populara a servit drept baza a formarii limbilor romanice.Romanistul ceh M. Krepinsky (16) considera ca latina vulgara este un conceptinutil, care dauneaza chiar tratarea corecte a problemei formarii limbilor romanice. In acest context este oportuna opinia romanistului italian C. Battisti,care sustine ca, in calitate de ipoteza de lucru, chestiunea latinei vulgare ramanea fi o permanenta. Latina vulgara nu trebuie confundata cu a.a-numita latinamedievala (fr. Latina medieval, germ. Mittellatein, engl. medieval latin), carenu mai este o limba vorbita a unui anumit popor, ci latina pe care o utilizau

savantii Evului Mediu (19). In masura cuno.tintelor lor, savantii epocii daterespectau normele latinei literare. In acela.i timp, ei introduceau elemente noi dinlimbile romanice pe care le vorbeau. Acest lucru se refera mai ales la pronuntie.

După W. Meyer-Lübke, E. Bourciez, Ramón Menéndez Pidal ş.a.,deosebirea cea mai importantă dintre latina clasică şi cea populară constă înopoziţia scris/vorbit. În programatica sa, Meyer-Lübke afirmă: „ Alături delimba latină scrisă, există la Roma limba convetrsaţiei folosită de oameniicultivaţi şi în special de popor, care, o dată cu trecerea timpului ş cu

extensiunea latinei, s-a îndreptat din ce în ce mai mult de limba scrisă”.

Pentru cei care consideră caracterul vorbit ca esenţial, latina popularăeste mai veche decît latina literară (Pidal). Într-adevăr, aspectul vorbit aapărut o dată cu formarea limbii latine şi a cotinuat să existe ca unica formăde realizare a comunicării lingvistice pînă la apariţia scrisului. Accepţiaaceasta nu este greşită, dar este incompletă şi creează posibilitatea confuzieiîntre latina arhaică şi cea vorbită în epoca imperiului, precum şi între latina



24

populară vorbită de oameni puţin cultivaţi şi aspecul vorbt în şcoală, senatsau în cercurile oamenlor de cultură.

Pentru alţi lingvişti, latina populară se defineşte ca un aspect opus atîtlatinei clasice, cît şi aspectelor dialecte sau argotice. Prima dată, ipoteza

aceasta apare la Emil Seelmann: „În diferite domenii ale limbii trebuie sădeosebim trei sfere de paricularităţi lingvistice: limba curat artistică sau scrisă, limba cotidiană sau populară şi limba vulgară”.

Aşadar, deosebirea fundamentală dintre latina populară şi cea clasicănu se bazează numai pe opoziţia vorbit / scris, ci izvorăşte şi din deosebiriledintre gradele de cultură ale vorbitorilor, din împrejurările diferite în care încare se realizează fiecare: latina populară cuprindea sfera familiei, aconversaţiei curente, era vorbită de păturile mijlocii; cea clasică se vorbea însenat, la şcoală, în politică etc.

Caracterul expresiv, neglijenţa în pronunţare, lipsa de afectare, atenţiamai slabă la „normele” gramaticale, iată cîteva dintre trăsăturile comunelatnei arhaice şi cele populare care sau manifestat prin efecte identice, ca, de

pildă, căderea consoanelor finale -m, -s, -t, preferinţa pentru diminutive,cuvinte cu o încărcătură afectivă sporită etc.

Datorită corespondenţelor nomeroase dintre aspectul popular ş alteaspecte (arhaic, argotic, dalectal) ale latinei, datorită evoluţiei diferite dupăepoci, A. Meillet considera latina populară ca „un ansamblu de tendinţe care

s-au realizat în grade diferite după condţia şi educaţia diferitelor subiectevorbitoare, după timp ş loc”.

Deosebirile dintre latina clasică şi unele trăsături romanice comune auorigini foarte variate, şi afirmaţia că latina populară este limba vorbită demajoritatea claselor mijlocii pare insuficientă pentru caracterizarea ei. Să neoprim asupra lor.

O serie de fenomene, inovaţii latineşti, care interesează evoluţiaidiomelor romanice îşi au originea în aspectele ale limbii latine. De pildă,

trecerea lui ae la ε începe în jurul Romei încă din secolul al II-lea î.e.n. Dupăunii cercetători, ştergerea opoziţiilor fonologice bazate pe cantitatea vocalelor porneşte din centrul Italiei şi are la bază substratul osco-umbric.

Altă serie de fenomene „romanice” încep să se manifeste încă dinlatina arhaică şi continuă să acţioneze neîntrerupt, cuprinzînd şi latina clasică:qu>c (cf.lat.arh.quom>lat.cl.cum, lat.cl. equus>lat.pop. ecus).

Latina din epoca imperială a fost transplantată în condiţii socialeculturale şi lingvistice foarte variate de la o provincie la alta. Aproape toate

popoarele supuse de Roma, cu excepţia oscilor şi umbrilor, vorbeau limbi



25

diferite de latină. Unele dintre ele, ca de pildă etrusca, nu erau nici măcar deorigine indo- europeană.

Faptele acestea, împreună cu cele amintite mai sus, au contrbuit, pe deo parte, la accelerarea ritmului de regulizare a structurii gramaticale latine, iar

pe de alta, la introducerea unor elemente specifice provinciale din limbile popoarelor cu care românii şi apoi populaţiile romanizate au venit în contact.Totalitatea influenţelor din limba populaţiilor care au adoptat limba

latină în diversele provincii ale Imperiului roman alcătuieşte substratulviitoarelor limbi romanice. Ele se manifestă îndeosebi în structura fonologică.

După M. Krepinsky, acţiunea substratului ar fi fost atît de puternică,încît se poate vorbi de apariţia fiecărui idiom romanic din momentul cuceririişi romanizării provinciei respective. Acest lingvist exagerează mult rolulsubstratului şi desconsideră evoluţia internă a limbii latine. Apariţia unor trăsături fonetice şi lexicale distincte pe care îşi bazează el argumentarea nu

pot anunţa existenţa unor no limbi, ci procesul de formare a unor dialecte provinciale. Cît timp se păstrează unitatea economică, politică şiadministrativă a imperiului, dialectele primesc influenţe constante de lacentru, fapt care asigură o unitate relativă în inovaţii pe întregul teritoriu delimbă latină.

Cu toate că îngloba elemente atît de variate (trăsături arhaice,numaroase împrumuturi greceşti, provincialisme, particularităţi argotice),

latina populară a avut, după majoritatea cercetătorilor ei, un aspect unitar.Ca limbă oficială, latina provincială se conformă aspectului ei de la

Roma, graţie existenţei legăturilor dintre provincii şi capitala imperiului, careasigurau o iradiaţie permanentă de la centru spre periferie şi, prin aceasta, ounitate relativă în ceeace priveşte inovaţiile. Mărturie stau inscripţiilelatineşti în care se găsesc numai rarejri fenomene lingvistice specifice uneianumite regiuni. Încercările de a stabili, cu ajutorul inscrpţiilor, caracterelelatinei dintr-o provincie dată, de a descoperi elemente care să anunţe evoluţia

particulară a limbii romanice respective au rămas infructuoase. Astfel, îninscripţii din regiunea Romei apare proteza lui i la cuvintele cu s impur iniţial(isperabi, iscola). Dar italiana nu cunoaşte această proteză, care, în schimb,este generală în Franţa şi Peninsula Iberică.

Exagerînd caracterul unitar al latinei populare, romanişti ca G.Mohlsau A.Philippide au identificat-o cu latna comună, care, în condiţiile de viaţădin Imperiul roman, a evoluat liber, mai repede, şi astfel s-a depărtat destadiul mai vechi, fixat prin scrierile latineşti clasice.



26

Părerea lor se întemeiază pe faptul că ambele aspecte aparţin aceleiaşilimbi şi că în provincii a fost transplantatăatît latina literară (prin şcoli,înalţifuncţonari din administraţie), cît şi cea populară (prin armată, comerţ).

Către sfîrşitul epocii imperiale, cînd organizaţia politico- socială se

zdruncină, culminînd cu dispariţia oficială a stăpînirii romane, elementeleunificatoare ale limbii latine populare (adică administraţia, armata, şcoala) îş pierd tot mai mult forţa, în schimb cele diversificatoare se înmulţesc şi seîntăresc. Astfel, deosebirile existente în latina vorbită de la o provincie la altaal imperiului devin tot mai mari, pînă cînd locul ei îl iau limbile romanice.Existenţa limbii latine populare se întinde, după aprecierile specialiştilor, de-alungul unui interval de aproximativ 800 de ani (200 î.e.n. – 600 e.n.).

Latina populară nu este acelaşi lucru cu latina medievală. Acest ultimaspect al limbii latine n-a fost niciodată vorbit, ci mai scris, dar nu în epocaclasică şi nici curînd după aceea, ci în evul mediu, de către oameni carecunoşteau latina din cărţi, stăpîneau mai mult ori mai puţin bine gramatica şivocabularul latinei clasice, dar fără s-o poată mînui cum se cuvine, şi deaceea amestecau în ea elemente existente în limba vorbită de ei, adică înlatina populară de la începutul perioadei medievale, devenită apoi limbaromanică a provinciei repective.

În timpul lui Carol cel Mare, cînd are loc un fel de renaştere culturală,latina medievală face progrese sub raportul corectitudinii, graţie cunoaşterii

mai adînci a latinei clasice.În vocabularul limbilor romanice occidentale apar de timpuriu

împrumuturi latineşti culte, printre care multe dublete ale cuvintelor transmise direct (cause „cauză” şi chose „lucru”) sau forme refăcute dupămodel latinesc (cf.fr.mod. honorer şi v.fr. ondrer ).

Dacă latina populară a fost numai limbă vorbită, nu şi scrisă,însemnează că ea nu ni s-a transmis direct prin nici un fel de texte. Aşa este.

Atunci, cum o putem cunoaşte, măcar aproximativ? Din diverse izvoare, celemai multe tot scrise, dar dintre acelea care, au putut primi, cu sau fără intenţiedin partea acestora, elemente populare. Cunoştinţele noastre despre latina

populară sînt, din această cauză, fragmentare, nu prea bogate şi nici preasigure.ele servesc mai mult ca un mijloc de orientare, care ne ajută să neimaginăm, aproximativ, cum se înflaţişa, în linii mari, acest aspect al limbiilatine. Inconvenientul, pentru scopul nostru, care este acela de a cunoaşteizvorul principal şi de bază al idiomurilor romanice, nu-i grav, întrucît latina

populară se confundă, în fond, cu latina clasică, vrem să spunem că între una



27

şi alta nu existăă deosebiri esenţiale, sistemul lor fonematic şi morfematic, precum şi o bună parte din elementele lor lexicale fiind identice.

Lexicul latinesc popular era mult mai sărac decît cel clasic deoarece

cunoştinţele de tot felul ale maselor erau reduse în comparaţie cu ale claseiconducătoare, deţinătoarea culturii. Viaţa sărăcăcioasă, adesea mizerabilă, pecare o ducea marea majoritate a populaţiei Imperiului roman se reflecta înmarea sărăcie a vocabularului folosit de ea în relaţiile zilnice. Totodată seconstată o predominare a termenilor concreţi faţă de cei abstracţi, ceea ce seexpilcă tot prin condiţiile de viaţă, reduse în mod obişnuit la satisfacereanevoilor strict materiale. Este vorba, fireşte, de vocabularul propriu-zis,fiindcă fondul principal de cuvinte era, în general, identic cu al latinei clasice.

În fonetică, modificările suferite de latina tîrzie sînt multe şiimportante. Ele se datoresc evoluţiei fireşti a limbii, căci izvorăsc din naturafiziologică a sunetelor şi din relaţiile dintre ele, fără nici o legătură cauzală cudezvoltarea societăţii. Limba vorbită se mişcă mult mai liber decît cea scrisă,la care intervine adesea tradiţia, adică conştiinţa, mai exact spus voinţa celor care o utilizează şi o cultivă. La aceasta s-a adăugat pentru fiecare provincieîn parte, influenţa exercitată de populaţiile autohtone care şi-au însuşit limbalatină şi au vorbit-o cu deprinderile fonetice ale limbii lor de baştină.

În ce priveşte morfologia, constatăm două tendinţe, care merg oarecum

paralel, în sensul că au un izvor comun , şi anume nevoia vorbitorului de acomunica între ei cu cît mai mare uşurinţă, de a se înţelege fără dificultăţi

provocate de complexitatea sistemului morfologic. Avem, mai întîi, osimplificare a flexiunii: la substantiv, împuţinarea declinărilor şi a formelor cazuale, iar la verb, dispariţia conjugării perifrastice, apoi reducereanumărului categoriilor flexionarea. A doua tendinţă constă în dezvoltarea

pînă la maximum a folosirii formelor aşa-zise analitice, alcătuite din douăcuvinte, dintre care unul (prepoziţie la declinare, verb auxiliar la conjugare)

îndeplineşte funcţiunea desinenţei formelor sintetice din latina clasic.Şi sintaxa se simplifică, datorită aceleiaşi tendinţe a vorbitorilor de aadapta limba la nevoile gîndirii puţin complicate şi strîns legate de realităţileconcrete ale vieţii. Predomină, în aspectul popular al limbilor, coordonarea,exprimată prin juxtapunere sau cu ajutorul conjuncţiilor coordonatoare.Subordonarea apare mai rar şi se limitează la raporturile locale, temporale şiatributive. Acuzativul cu infinitiv şi ablativul absolut sînt înlocuite princonstrucţii conforme cu conţinutul pe care îl exprimau. Şi topica latinei

populare diferă de a cele clasice, tot în sensul că este mai logică, mai



28

naturală, fără acele inversiuni care fac fraza latinească, aşa cum o cunoaştemdin operele scriitorilor, atît de întortocheată şi greoaie. Aşezarea cuvintelor înaceastă frază nu se deosebeşte prin nimic de aceea din limbile romanice, deunde posibilitatea de a face o traducere literară, cuvînt cu cuvînt, fără a

schimba ordinea elementelor alcătuitoare ale frazei.

1.5. Izvoarele de atestare a latinei populare

Latina populară este un aspect al latinei, aspectul dinamic, nenormat, viu,limba claselor mijlocii (neguţători, funcţionari, militari etc.) şi chiar a celor

suspuse în condiţii neoficiale. Nu există texte scrise exclusiv în latina populară, ci numai texte cu

mai multe sau mai puţine vulgarisme. În general, numărul acestora este invers proporţional cu nivelul de cultură al autorului.

Cele mai importante scrieri considerate ca izvoare pentru cunoaşterealatinei populare sunt:

* Scrierile normative şi explicative

Gramaticii latini se străduiau să corecteze greşelile făcute devorbitorii mai puţin instruiţi, dând anumite precepte pentru pronunţarea şifolosirea corectă a limbii latine, în timp ce, mai ales în perioada mai târzie alimbii, glosatorii explicau prin forme uzuale unele cuvinte clasice care nu maierau înţelese de cei mai mulţi vorbitori.

Foarte numeroşi, gramaticii latini au lăsat lucrări de valoare inegală,a căror utilizare trebuie făcută cu rezervă. În general este vorba de purişti careluptă împotriva barbarismelor, a greşelilor în pronunţare sau flexiune.

Seria acestor gramatici începe cu Attapius Claudius (300 î.e.n.) şi setermină cu Virgilius Maro din Toulouse (sec. al VII-lea) şi cu PaulusDiaconus (740-801 e.n.).



29

Glosarele, care interesează foarte mult pe romanişti, sunt vocabularerudimentare, în general unilingve, care traduc termenii mai puţin cunoscuţisau expresiile ieşite din uzul epocii numite lémmata sau glossae prin termenişi expresii considerate curente (numite interpretamente).

De o importanţă deosebită este Appendix Probi, un fel de îndreptar lexical găsit în acelaşi manuscris cu cel al tratatului de gramatică Institutaartium al lui Valerius Probus. Se presupune că adaosul la lucrare ar fi fostelaborat în sec. al III-lea la Roma sau Cartagina. Autorul, necunoscut, ar fifost un gramatic ce ar fi făcut o listă pentru elevii săi. Este vorba de o listă de227 de cuvinte populare însoţite de corespondentele lor clasice, ordonatedupă principiul „aşa este corect şi nu aşa“.

Pentru romanişti prezintă interes tocmai formele „greşite“, careilustrează principalele tendinţe manifestate în fonetica, morfologia şi lexicullatinei populare şi târzii. Cele mai multe din aşa-zisele greşeli din Appendix

Probi reprezintă de fapt forme protoromane: VETULUS non VECLUS;PECTEN non PECTINIS; STABULUM non STABLUM; PERSICA nonPESSICA; SOCRUS non SOCRA; RIVUS non RIUS; TRISTIS nonTRISTUS etc.

Gloselede la Reichenau (după numele mănăstirii din Elveţia, unde au fostdescoperite), datează de la sfârşitul sec. al VIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea). Ele cuprind două părţi: în prima parte se explică prin termeni sau

perifraze cuvinte din Biblie, iar partea a doua este un glosar alfabetic.

Manuscrisul a fost redactat probabil în nordul Franţei. Multe formecare apar în glosele de la Reichenau sunt continuate în limbile romanice;unele cuvinte sunt specifice zonei galoromanice.

Redactate la circa patru secole după versiunea Vulgata dată deHieronim Bibliei, Glosele de la Reichenau oferă o imagine interesantă adinamicii vocabularului latinei populare. Se poate observa concurenţa dintretermeni şi victoria celui continuat astăzi de limbile galo-romanice: pulcra :bella; arenam : sabulonem; lamento : ploro; caseum : formaticum; is : ille.

Glosele de la Kassel conţin 245 de cuvinte şi expresii latine cu formefoarte asemănătoare celor romanice glosate cu termeni germanici (bavarezi).



30

Cuvintele sunt în ordine semantică (părţi ale corpului, animale domestice,îmbrăcăminte); mai apar şi fraze, necesare să servească la un prim contactlingvistic într-o ţară străină.

Acest „vocabular turistic“ latin-germanic datează de la sfârşitul sec. alVIII-lea, începutul sec. al IX-lea şi se presupune că ar fi fost scris pe teritoriulgaloromanic sau retoroman. Nu poate fi considerat un text neolatin, cum s-a

propus uneori, deşi limba latină folosită are un caracter mult mai vulgar decâtcea întâlnită în Glosele de la Reichenau.

Inscripţiile (cele mai multe inscripţii latine au fost publicate în Corpusinscriptionum Latinorum I-XV, Berlin, 1862 (cu sigla CIL).

Un alt izvor important pentru cunoaşterea aspectului vulgar al latineisunt inscripţiile, oficiale şi mai ales particulare.

Unul din avantajele inscripţiilor este posibilitatea datării şi alocalizării lor. Studierea lor pemite astfel stabilirea unor particularităţiregionale ale latinei din diverse provincii ale Imperiului Roman (Gallia,Hispania, Moesia, Dacia etc.). Numeroase lucrări au fost consacrate latineiinscripţiilor din diverse regiuni. Pentru Dacia este cunoscută lucrarea luiharalambie Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului

Roman, Bucureşti, 1960.

Intensitatea şi limitele romanizării pot fi apreciate după numărulinscripţiilor găsite pe un anumit teritoriu. Astfel, linia care delimitează zonade influenţă romană şi cea de influenţă greacă din Peninsula Balcanică a fosttrasată pe baza inscripţiilor de către Ctin Jireček (al cărui nume îl poartă, dealtfel).

Utilizarea inscripţiilor în stabilirea trăsăturilor latinei populare şiregionale trebuie făcută însă cu prudenţă, deoarece în multe cazuri greşeliledin text se datorează exclusiv ignoranţei celui care l-a scris sau economiei despaţoi.

Autorii latini care pot fi folosiţi ca izvor pentru cunoaşterea latinei populare sunt fie cei care, datorită subiectului pe care îl tratează, pun în modvoit în gura personajelor lor o exprimare neîngrijită, cu vulgarisme, fie ceicare folosesc ei înşişi, în mod involuntar, aspectul popular al latinei.



31

Din prima categorie face parte Petronius, zis şi arbiter elegantium,autorul primului roman din literatură Satyricon (păstrat numai în parte) care,din motive stilistice, foloseşte exprimarea popukară în zugrăvirea lumiisclavilor şi liberţilor (în fragmentul numit Cena Trimalchionis).

Plaut (Titus Maccius Plautus) (cca 251 î.e.n.-184 î.e.n.), autor aaproximativ o sută de comedii din care ni s-au transmis doar 21, foloseşte olimbă cu caracter pronunţat popular, deoarece a scris într-o perioadă cândîncă nu se fixaseră toate normele riguroase ale limbii literare şi mai ales

pentru că, opera sa fiind destinată marelui public de pe stradă, eroii principalierau oameni de rând şi se exprimau ca şi aceştia.

Tratatele tehnice sunt, în general, lucrări fără pretenţii literare, scrise în

legătură cu practicarea diverselor meserii. Astfel, M. Vitruvius Pollio scrie, întimpul lui Augustus, un tratat de arhitectură ( De arhitectura) scuzându-se dela început pentru eventualele greşeli. Un prim tratat de agricultură, Deagricultura a rămas de la Cato cel Bătrân. În sec. I e.n. apare şi tratatul deagricultură al lui Columella, având titlul De re rustica. Şi în scrieriletopometrilor latini Agrimensores se întâlnesc numeroase elemente de limbăvorbită. Apicius, un cunoscut gurmand de pe vremea împăratului Tiberiu, ar fi autorul unor cărţi de bucate, De re coquinaria, în 10 părţi, ce ni s-a

transmis într-o versiune adăugită şi completată de un anonim din sec. al IV-lea. Chiro a fost un medic veterinar grec, a cărui carte, împreună cu altele, stăla baza tratatului de medicină veterinară Mulomedicina Chironis (mijloculsec. al IV-lea). Autorul compilaţiei este necunoscut. Limba folosită estefoarte neîngrijită şi cu multe grecisme. Palladius (Rutilius TaurusAemilianus), mare bogătaş care a trăit în Italia sau Gallia pe la începutul sec.al V-lea e.n. a scris aproximativ 15 cărţi, dintre care 13 sunt grupate subnumele de Opus Agriculturae. Antymus a compus De observatione ciborum,un mic tratat dietetic pentru regele franc Teodoric (511-534). Din punct devedere al limbii, această operă prezintă o mare importanţă pentru trecerea dela latină la limbile romanice.

Scrierile istorice şi cronicile târzii (sec. al V-lea – al VI-lea) sunt deobicei redactate într-o latină amestecată, cu forme populare şi reminescenţeclasice.O astfel de operă este Historia Augusta, o culegere de biografii aleîmpăraţilor romani, de la Hadrian la Diocleţian, scrisă în jurul anului 400 e.n.de un autor necunoscut, dar care se ascunde în spatele a şase nume fictive.



32

Historia Francorum (în 10 cărţi) este opera cea mai importantă a luiGregorius, episcop de Tours (sec. al VI-lea). Istoria goţilor (Gotica) sic ! şiuniversală ( Romana) ale lui Iordanes, probabil got originar din Dobrogea, dinsec. al VI-lea (551 e.n.) prezintă forme şi construcţii populare, specifice

latinei vorbite în Moesia inferioară.Legi, diplome şi documente de cancelarie. Limba acestor scrieri, foarte

eteroclită, cu multe elemente populare, dar şi culte, cu arhaisme şi barbarismeeste, de asemenea, o sursă a cunoaşterii latinei populare târzii. Astfel, înGallia se găsesc documentele merovingiene, în Italia documente de la regiilongobarzi (sec. al VI-lea – al VII-lea), iar în Spania acte de la regatul vizigot(sec. al VI-lea – al VII-lea). Lex Salica, o culegere de legi a francilor salici,este unul din cele mai vechi izvoare ale dreptului germanic. Importante mai

sunt şi culegerile de legi târzii cunoscute sub numele de Lex Ribuaria şi Lex Alamanorum.

Scriitorii creştini şi literatura hagiografică. În primele secole ale ereinoastre începe o bogată literatură creştină. Este vorba în primul rând despretraducerea şi stabilirea versiunii Bibliei în latină, apoi, de literatura de

propagandă, şi, în sfârşit, de scrieri cu caracter hagiografic.

Itala sau Vetus Latina – sub acest nume sunt cunoscute numeroaseletraduceri latineşti ale Bibliei din sec. al III-lea e.n. Un grup de manuscrise ale

Italei, scrise pe teritoriul african (cu multe trăsături populare) poartă numelede Afra. Limba acestor prime traduceri ale Bibliei are multe expresii şiconstrucţii specifice limbii populare, împreună cu împrumuturi greceşti sausemite calchiate.

În sec. al IV-lea activează Preafericitul Hieronim, însărcinat de papaDamasus cu revizuirea versiunilor Italei şi cu unificarea traducerilor. A făcut

revizia numai pentru Noul Testament şi pentru Psalmi. Mai târziu a tradusdirect din ebraică Vechiul Testament. Forma devenită oficială pe care a dat-oHieronim traducerii Bibliei poartă numele de Vulgata.

În sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea activează şi Augustin, unuldin părinţii bisericii, născut în Africa şi devenit profesor de retorică la Romaşi Milano, convertit la creştinism în 387. Operele sale cu caracter religiossunt Confessiones şi De Civitate Dei. Predicile sale (Sermones) sunt scriseîntr-o limbă accesibilă, cu trăsături ale limbii populare. De la Sf. Augustin a



33

rămas o importantă informaţie privind pierderea cantităţii vocalelor latineidin Africa.

Printre descrierile de călătorie la locurile sfinte cea mai cunoscută şiimportantă este Peregrinatio Egeriae ad loca sancta, descrierea unui

pelerinaj făcut de o călugăriţă, probabil o stareţă (Egeria, Eteria sau Silvia) lalocurile sfinte. Textul abundă în diferite construcţii populare care arată„naşterea“ articolului hotărât şi a unor forme compuse de perfect.

Limbile romanice constituie cea mai importantă sursă de cunoaşterea latinei populare. Prin reconstrucţia unor forme latine populare pe bazarealităţii romanice se poate observa felul în care s-a comportat limba latină în

perioada târzie, ce variante au circulat etc.

1.6. Diversificarea latinei

Modul cum s-a transformat latina în cele zece idiomuri romanice pe care lecunoaştem şi timpul cînd s-a încheiat, acest proces istoric constituie unadintre cele mai complexe chestiuni ale lingvisticii romanice.

Asupra factorului „timp”, ca o cauză de schimbare şi diversificare alimbii, insistă F. de Saussure în Cours de linguistique generale. Limbajuluman indiferent de forma concretă pe care o are şi de împrejurările în care segăseşte, evoluează necontenit, deci după trecerea unui timp mai mult sau mai

puţin îndelungat, înfăţişarea şi structura lui se schimbă, ajungînd să sedeosebească atît de mult de aspectul iniţial, încît devine altul.

După Saussure, timpul explică nu numai schimbările care se producîntr-un idiom oarecare de la o epocă la alta, ci şi diferenţierea lui în mai

multe. În cazul nostru timpul a făcut ca franceza sau româna, continuatoareale latinei populare, să fie alte limbi decât aceasta, şi tot timpul este cauzasegmentării sau fragmentării latinei populare în cele zece limbi romanice,deosebite una de alta.

Explicaţia dată de Saussure nu este o explicaţie, ci o simplăconstatare: se constată că limbile romanice sunt alte limbi decît latina

populară, deşi o continuă pe aceasta, între un text latinesc din sec. III şi



34

Jurămintele de la Strasbourg din sec IX există mari deosebiri, încît trebuie săvorbim de două limbi diferite, nu de două aspecte ale aceleaşi limbi.

Timpul nu este o cauză de schimbare a limbajului uman, cinumai o împrejurare sau o condiţie de producere a schimbării. Vorbireaomenească se schimbă necontenit pe măsură ce trece timpul, dar nu dincaza timpului.

Altă explicaţie, tot generală, se bazează pe noţiunea „spaţiu”. Olimbă vorbită pe o întindere de pămînt oarecare, indiferent aproape demărimea acesteia, se diferenţiază din cauză că între subiectele vorbitoarecontactul nu este aşa de strîns încît să se poată menţine unitatea lingvisticăiniţială.

La prima vedere, explicaţia de ordin „spaţial” pare serioasă, căci porneşte de la un element material uşor de sesizat şi de verificat. Dar suntsituaţii care arată că spaţiul nu duce în mod inevitabil la adînci diversificărilingvistice. Astfel, limba engleză din S.U.A. se vorbeşte pe un teritoriu multmai întins decît al Imperiului Roman dar ea nu s-a diversificat şi nici nu aretendinţa de a se scinda în mai multe limbi.

La fel cu timpul, spaţiul este o simplă împrejurare sau condiţie,

un cadru în interiorul căreia se dezvoltă limba.

După alţi cercetători, factorul istoric ar fi jucat rolul central în procesul de diversificarea latinei. Potrivit celor spuse mai sus privitor lainfluenţa timpului asupra vorbirii omeneşti, limba latină şi-a schimbat prinforţa împrejurărilor, aspectul de la un moment la altul, aşa că în fiecare

provincie nou cucerită de romani coloniştii duceau cu ei o limbă latină carenu era perfect identică cu cea dusă în provinciile cucerite înaite sau după

aceea.În sprijinul acestui criteriu se invocă fapte sigure, dar ele sunt foarte

puţine şi neînsemnate pentru a ne putea explica diversificarea produsă îninteriorul Romaniei, adică ivirea,cu timpul, a zece limbi diferite în loculuneia singure.

Teoria lui Grober implică ideea că anumite particularităţi ale limbiilatine dusă în diversele provincii ale imperiului n-au mai suferit nici o

modificare că, vorba lui Philippide, „ toate fenomenele comune limbilor



35

romanice au rămas înţepenite de pe timpul colonizării ultimii provincii”.Această idee contrazice nu numai realitatea, ci şi concepţia însăşi a luiGrober, care porneşte tocmai de la faptul că acasă la ea, în Italia, limba latinăs-a modificat mereu şi de aceea avea un aspect cînd a fost cucerită Peninsula

Iberică, alt aspect cînd a fost cucerită Galia. Aşadar, această limbă se schimbănecontenit în Italia, dar nu şi în provinciile dinafara Italiei, unde ea rămîneaaproximativ în starea în care se afla atunci cînd au fost cucerite provinciilerespective.

Altă explicaţie dată scindării latinităţii se bazează pe factoruletnologic. Populaţiile găsite de romani în provinciile cucerite de ei şi apoiromanizate erau de origine foarte felurită. Fiecare dintre ele vorbeau idiomuridiferite, şi nu numai de la o provincie la alta, ci şi în interiorul unei singure

provincii, fiindcă în nici una dintre ele populaţia nu era unitară. Aceastaînseamnă că latina populară a fost învăţată, cu vremea, de populaţii şi foartenumeroase, şi foarte deosebite din punct de vedere etnic şi din punct devedere al limbii lor materne. Urmarea a fost diversificarea latinei populare,adică transformarea ei în cele zece idiomuri romanice. Căci fiecare dintre

populaţiile băştinaşe şi-a însuşit limba latină şi au vorbit-o în felul specificfiecăruia, fel determinat de ceea ce unii lingvişti numesc baza de articulaţie: modul cum fiecare pronunţa limba latină depindea de modul cum pronunţa

propria-i limbă maternă, şi în acest mod nu semăna de la o limbă la alta, pentru că fiecare avea o conformaţie a organelor articulatorii uşor diferită dea celorlalte. Lingvistica mai nouă invocă şi baza de audiţie, adică modulcom vorbitorii unei limbi date aud şi înregistrează o limbă străină, modulcum îi percep sunetele. Perceperea depinde de sistemul lingvistic propriu,care alcătuieşte ceea ce s-ar numi organul aperceptiv : cînd ascultăm pecineva vorbind o limbă străină, noi „interpretăm” elementele ei alcătuitoarecu ajutorul elementelor corespunzătoare ale limbii noastre materne. Acestfapt contribuie în aceeaşi măsură ca şi baza de articulaţie la modificarealimbii adoptate de o populaţie, în urma părăsirii treptate a propriei sale limbi.

Pornind de la această idee, lingviştii au căutat s-o aplice în cercetărilelor asupra limbilor romanice, şi anume să explice cu ajutorul ei diverse

particularitţi specifice ale acestora. Potrivit celor expuse, ne aşteptăm ca ei săse fi pornit numai la fenomene de ordin fonetic, ceea ce este o greşeală,întrucît substratul etnic nu se poate reduce numai la aspectul fonetic,chiar dacă acesta este mai izbitor şi pare a fi mai uşor de verificat. Din



36

limbile populaţiilor băştinaşe, latina a primit şi cuvinte, apoi sensuri şiconstrucţii chiar şi o particularitate gramaticală propriu-zisă.

Vorbind despre substratul etnic trebuie de explicat care este teorialingvistică a substratului, cu ajutorul căreia se explică diversificarea latine.

Schimbările lingvistice în diacronie pot fi explicate atât prin acţiuneafactorilor lingvistici cât şi extralingvistici. Evoluţia internă a limbilor constituie factorii lingvistici pe când învăţaţii au convenit şi au identificat

parametri ai factorilor extralingvistici ce au contribuit la diversificarealatinei.

Substratul etnic lingvistic a fost analizat ca factor de schimbare şi

componentă fundamentală însă cu manifestarea oarecum inegală în evoluţiadiferitelor limbi, a fost elaborată teoria lingvistică a substratului care-şi propune să explice din ce cauză pe o arie geografică relativ-restrânsă o limbăsau dialecte ale ei au putut avea evloluţii diferite până a se transforma înlimbi de sine stătătoare. Pe lângă alţi factori, schimbările lingvistice sunt înmare parte generate de existenţa elementelor de substrat. Astfel, au fostanalizate, stiudiate efectele stratului asupra latinei în provinciile romane,unde situaţia de bilingvism a populaţiei autohtone şi a popoarelor cotropitoare a orientat evoluţia schimbărilor în sensul formării fiecărui idiomromanic în parte. Teoria substratului explică faptul că aceste elementelingvistice au fost organizate în sistem şi au acţionat conjugat asupra latineiîn momentul când aceasta era declarată limbă oficială în provinciilecolonizate.

Substratul romanic reprezintă totalitatea elementelor pătrunse în limbalatină şi consolidate în limbile romanice din limbile populaţiilor cucerite deromani care după o perioadă de bilingvism au adoptat ca mijloc de

comunicare limba latină părăsindu-şi limba proprie. Interacţiunea dintrelimba latină şi limba băştinaşilor după o perioadă de bilingvism a dus lamodificarea substanţială a limbii latine. Noţiunea de substrat a fost aplicatăde lingvistul italian I.I.Ascoli în „ Studiul limbilor romanice” numai căacest concept a fost ulterior revăzut deoarece Ascoli i-a imprimat o tratarefiziologică.

Stratul latin reprezintă totalitatea elementelor latineşti conservate în limbileromanice care constituie nucleul de bază a lexicului şi gramaticii limbilor

romanice



37

Superstratul romanic reprezintă totalitatea elementelor din limbile romanicecare provin din latina populară migratoare, învingătoare care s-au stabilit înfostele provincii ale Imperiului roman şi după o perioadă de bilingvism auadoptat limba latină părăsindu-şi limba proprie. Interacţiunea dintre limba

popoarelor migratoare şi limbă latină a fost influenţată de limba migratorilor.Termenul de superstrat a fost propus de Walter Wartbourg şi desemneazăelemente suprapuse unei limbi şi dizolvate în ea. Ca exemplu de superstrat secitează - elementul germanic (din idiomul francilor) în galo-romanică, -

elementul vechi slav în l imbi le romani ce de Est – română, dalmată. Noţiunea de adstrat reprezintă totalitatea elementelor pătrunse în limbile

romanice din limbile populaţiilor cu care acestea au intrat în contact pe odurată mai mare sau mai mică de timp ca urmare a unor invazii sau avecinătăţii teritoriale. Spre deosebire de substrat şi superstrstrat în cazuladstratului bilingvismul nu a dus la dispariţia uneia dintre limbi ci doar lainfluenţe reciproce neesenţiale. Termenul de adstrat a fost propuse deValcov.

Stratul latin constituie nucleul de bază a limbilor romanice şi sereflectă într-o măsură mai mare la nivelul lexical-morfologic. În lexicstratul latin se întâlneşte în cea mai mare parte a limbilor romanice caelemente moştenite: ex. latină – Herba – span. H ierba – franc. Herbe – ital.I erbe – rom. I arbă. În limbile romanice sunt comune aproximativ 500 de

cuvinte ce sunt comune pentru toate limbile romanice, la ele se mai adaugă şialte cuvinte latine moştenite specific fiecărei limbi aparte. La nivelmorfologic din latina vorbită au fost moştenit procedeul fromării gradelor decomparaţie cu ajutorul adverbelor „plus” – Galia, Italia sau „magis”-Iberia, Dacia, acestea fiind modificări specifice pe când majoritateacategoriilor gramaticale din limbile romanice sunt de origine latină.

Substratul romanic prezintă următoarele varietăţi:

Substratul apenin al limbii latine este reprezentat prin influenţele pecare le-au exercitat asupra limbii latine, limbile din peninsula Italică cu carelatina a venit în contact la originile sale. Aceste influenţe sunt:

- limbile italice din care s-au conservat în latină circa 120 decuvinte şi care se regăsesc în dialecte. Prin intermediul limbii latine unele dinaceste cuvinte au pătruns şi în limbile romanice.

- Influenţa etruscă care s-a reflectat în limba latină, a datreminescenţe(ecouri) şi în unele limbi romanice. Estucii au format un stat

puternic cu o civilizaţie înaintată care şi-a extins dominaţia şi asupra Romei,



38

după unele izvoare etruscii au fondat Roma şi s-au retras mai târziu spre nordcând au venit latinii, formând Etruria. Influenţa civilizaţiei etrusce asupraromanilor a fost foarte mare şi în domenii diverse, de la pictură şi sculpturăcu caracter realist, naturalist până la sistemul de irigare a terenurilor agricole,

de la luptele de gladiatori până la modul de denumire a persoanelor, pronomem, nomem, cognomen. Pe plan lingvistic sunt denotate uneleinfluenţe mai ales a vocabularului, au fost împrumutate sufixe – enna, - inna,

precum şi cuvintele porsena, catenna. Prezenţa consoanelor aspirate îngraiurile italiene din Toscana, regiune care acoperă aproximativ teritoriulEtruriei şi constituie o rară excepţie în cadrul limbilor romanice. Spredeosebire de greacă care a pierdut caracterul aspirat ale oclusivelor, dar aiciele se păstrează, din care cauză acest aspect din graiurile din Toscana esteconsiderat ca vestigiul al fenetrismului etrusc.

Substratul celtic al limbii franceze este reprezentat prin elemente celtice pătrunse în latină după romanizarea Italiei. Galii au locuit în cea mai mare parte în Italia de nord înainte de colonizarea romană. Ei aparţineau grupuluiceltic şi au coborât din Galia propriu-zisă care corespunde Franţei de astăzi înItalia de Nord. I-au izgonit pe liguri, pe etrusci şi au ajuns de au cucerit şiRoma, 390 î.e.n., reuşind să ajungă până în Campania, dar s-au instalat înItalia de Nord, întemeind Galia cisalpină. Încă de la începutul sec. III î.e.n.romanii au început să cucerească teritoriul cisalpin mutând graniţa la

Rubicon. Treptat stăpânirea romană s-a extins şi la mijlocul sec. II î.e.n. şi auajuns în partea meridională a Galiei transalpine organizând Galia narbonă sautransalpină. Cuceririle lui Caesar au transformat toată Galia în provincieromană. Galica sau limba galilor face parte din familia limbilor celticedevizată în :

1. celtica continenetală, adică galica propriu-zisă,2. celtica insulară din care făceau parte irlandeza, scoţiana şi bretona.

Contactele îndelungate dintre romani şi gali au avut consecinţe lingvistice,

cultura superioară a romanilor s-a impus, influenţând limbile celtice printr-unnumăr mare de elemente latineşti. Procesul acesta de influenţă şi interferenţăs-a terminat cu asimilarea totală a limbii celtice continentale şi parţial pentrucea insulară. Dar în urma acestor influenţe şi limba celtică a influenţat limbaastfel ca în latina populară au nimerit şi elemente celtice. În vocabularullimbii franceze s-au conservat aproximativ 300 de elemente celtice care au

pătruns în latina populară în urma interferenţei celor două limbi : latină şigalică. De obicei aceste elemente celtice denumeau noţiuni inexistente înlatină însă au fost şi cazuri când elementele celtice au înlocuit cuvintele



39

latineşti şi aceste elemente au dat reflexe şi în alte limbi romanice. Întrecuvintele latine de origine celtică se pot aminti: carrus, brache. Influeneţasubstratului celtic care este cea mai serioasă din domeniul romanic nu selimitează doar la urme lexicale ci se extinde şi la unele tendinţe fonetice,

dintre care cea mai contraversată este : trecerea de la u în ű – unus – une. Înafară de această tendinţă s-au mai observat şi altele: grupul de litere ct setransformă în it – noctem – nuit, lactem – lait; sonorizarea consoanelor intervocalice - potere – pouvoir; nazalizarea vocalelor care precedăconsoanele m,n. În urma bilingvismului latin şi galic s-a obţinut limbafranceză cu transformările acesteia de substrat.

Substratul iberic. Situaţia lingvistică din peninsula Iberică până laromanizare este puţin cunoscută. Se ştie că aici au circulat ca limbi de

comunicare: ibera veche, basca şi celta. Limba bască a rezistat nivelăriilatine. Cele mai sesizabile influenţe le-a exercitat vechea iberă. În vocabular influenţa aceasta este reprezentată printr-o serie de cuvinte care s-a construitcu ajutorul sufixelor din iberă, şi anume –rro şi –rdo: zorro- vulpe, burro – măgar, gordo- gras. La nivel fonetic s-a atesta trecerea lui f în h : fettum – hierro, însă această transformare nu s-a produs înaintea diftongului ue –

fuego – focum.

Substratul traco-dacic al limbii române este mai pronunţat în lexic şifonetică. De elementele substratului acesta s-a ocupat G. Brâncuşi care aelaborat lucrarea „Vocabularul autohton al limbii române”. Elementeledacice din limba română constituie aproximatix 100-150 de cuvinte : brînză,brîu, bucurie, brad, mazăre, copil, ţap, moş. În fonetică sub influenţasubstratului au avut loc următoarele mutaţii:-trecerea grupului de suete ct în pt – octo – opt, lactem – lapte.-poziţia articolului definit se datorează substratului.

Superstratul romanic prezintă următoarele varietăţi:

Superstratul germanic. Lingviştii consideră drept superstrat elementelegermanice pătrunse în latină în urma influenţelor celtice după anul 600, adicăo dată cu invazia francilor în teritoriile galice. Din superstratul germanic potfi menţionaţi termenii din diferite domenii, cercetările lingvistului W.Lubkedemonstrează că în limba franceză sunt aproximativ 2600 de termeni,domeniul militar – mareşal, baron; adjective – frais, riche; termeni agricoli

– blais; nume proprii – Charle, Louis.



40

Superstratul vechi slav al limbii române este mai pronunţat în lexic şifonetică. În lexic o serie de cuvinte a scos din uz cuvinte latineşti: bogat – ascos – dives; sărac – pouber; drag – carus; a iubi – amare. Dar s-a

observat şi o altă situaţie – unele elemente slave circulă alături deelemente latine – nea – nivus. De origine slavă sunt o serie de sufixe – ac,ială,iste, iţă, nic; şi o serie de prefixe ne, răz.

Superstratul cultural latin – este o varietate specifică de superstratcomună pentru idiomurile romanice, el reprezintă totatlitatea elementelor latineşti împrumutate de către idiomurile romanice direct din latina medievalăsau prin intermediul altor limbi romanice. Împrumuturi masive din limbalatină cultă au avut loc la sfârşitul evului mediu şi în perioada Renaşterii cânderau preluaţi din limba latină termeni ce ţineau de domeniul spiritual,

jurisprudenţă. Elementele împrumutate sufereau mici modificări de formă,fiind adoptate la normele în vigoare ale limbii care îl preluau. Limba românăspre deosebire de alte limbi romanice nu a cunoscut o astfel de influenţădeoarece aceasta se datorează poziţiei geografice, prezenţa într-o maremăsură a populaţiei slave. Dar limba română a preluat astfel de influenţe prinintermediul italienei sau francezei. Aceste împrumuturi din perioada datăintrau în relaţii de dublete etimologice cu elementele moştenite din latină deaceeaşi origine.

Adstratul romanic variează de la o limbă la alta, fiecare limbăromanică îşi are adstaturile ei. În limba română în calitatea de adstrat secitează.

- adstratul turc – halva, odaie, muşama, musafir – 650 de cuvinte,- adstratul maghiar – 122 de cuvinte – oraş, vameş, chipeş, sălaş,- adstratul rus este cel mai pronunţat - circa 10 – 12%- colhoz,-

adstratul ucrainean –

250 de cuvinte – buhai, hulub, ciorchină, balie, ştiubei.Există şi influenţe comune de adstrat care se regăsesc în majoritatea

limbilor romanice, exemplu adstratul arab, unele elemente au pătruns maiîntâi în spaniolă şi portugheză, deoarece cu acestea au avut contact, şi maiapoi în alte limbi romanice, drept exemple sunt : algebră, zero, cifră,

gibraltar .



41

1.7. Controverse referitoare la diversificarea latinei

Care sunt fenomenele fonetice ce aparţin unora dintre limbileromanice şi care au fost atribuite substratului etnic? Cel mai mult discutateste anume ü francez, corespunzător lui u latin clasic – mur – murus, sur

– securus. Deoarece această modificare apare în general acolo unde au trăit populaţii celtice, s-a susţinut că prefacerea lui u în ü se datoreşte substratuluiceltic: celţii nu puteau pronunţa pe u velar şi de aceea au pronunţat pe ü – sur.

Cercetări ulterioare au arătat că pe de o parte nu în toate regiunileunde au trăit triburi celtice u a devenit ü francez, iar pe de altă parte călimbile vorbite în ţinuturi în care nu au existat celţi, precum sunt albaneza şi

dalmate cunosc această prefacere.Situaţi ce se prezintă destul de favorabil în cazul lui ct latinesc, care

a dat în franceză it factu – fait, prin faza intermediară ht. Răspândireateritorială a acestui fenomen coincide aproximativ cu ţinuturile locuiteodinioară de celţi. De asemenea vorbeşte în sprijinul explicaţiei „etnologice”faptul că pe inscripţii găsite în Galia apare adesea un c sau h grecesc înaintealui t, o dovadă că ct – ht trebuie să fie produs deja în limba vorbită de gali,întrucât el se întâlneşte în cele mai vechi monumente ale limbilor celticeactuale.

Şi particularităţi fonetice aparţinând altor idiomuri romanice au fostatribuite substratului etnic. Astfel, transformarea în h a lui f iniţial din limbaspaniolă a fost pus pe seama limbii iberice, vorbite de populaţia majoritară aPeninsulei Iberice înainte de romanizare – facere – hacer. Deoarecefenomenul este specific spaniol, unii lingvişti au invocat cu atât mai uşor influenţa substratului, cu cât dintre limbile cunoscute îl prezintă şi basca

vorbită în nordul Spaniei şi care este considerată drept continuatoare a limbii populaţiei băştinaşe.

Se ivesc unele dificultăţi care fac ca majoritatea romaniştilor să primească sceptic sau chiar să respingă această explicaţie. Prefacerea lui f înh n-are loc înaintea lui r. Întemeindu-se pe faptul că f – h există în bască,Muller vede în acest fenomen un produs al influenţei limbii basce, aşadar nual substratului, ci a unui suprastrat sau adstrat.



42

În ceea ce priveşte limba noastră, s-a recurs la criteriu etnologic pentru a explica prefacerea lui cs latinesc în ps – coxa – coapsa, şi a lui ct în pt – pectus – piept. Un punct de sprijin au crezut susţinătorii acestei idei căgăsesc în albaneză, unde lui cs latinesc îi corespunde fs, iar lui ct un ft.

Din exemplele date rezultă că cei mai mulţi dintre lingvişti care audezbătut problema substratului etnic s-au mărginit la fapte de ordin fonetic.Atitudinea lor se datoreşte unei influenţe din partea curentului naturalist şiapoi a celui neogramatic, care au stăpânit concepţia despre limbă în a doua

jumătate a veacului trecut. Importanţa acordată sunetelor, mai ales de cătreneogramaticieni trebuia să îndrepte atenţia partizanilor teoriei substratului înmod special spre faptele fonetice. Să nu uităm apoi că majoritatea lingviştilor s-au ocupat şi continue să se ocupe în studiile lor aproape exclusiv de

fonetică şi de morfologie, aspectele oarecum exterioare ale limbilor,neglijând adesea funcţiunea sunetelor şi a formelor gramaticale, care nu potieşi la iveală decât în fonologie, respectiv în sintaxă, în relaţiile dintrecuvinte.

Procedând astfel, susţinătorii ideii despre influenţa populaţiilor autohtone asupra limbii latine populare au compromis-o sau i-au stabilit forţade convingere, mai cu seamă atunci când au insistat numai asupra

schimbărilor fonetice, pentru explicarea cărora s-au raportat în mod exclusivla „baza de articulaţie”.

Neîncrederea în substratul etnic drept cauză de diversificarelingvistică are şi alt izvor. Cu privire la limbile populaţiilor cucerite nu ştimaproape nimic, deoarece nu-i posibil să ştim din momentul ce limbilerespective au dispărut toate cu mii de ani în urmă. De aceea cercetareaexclusivă a sunetelor trebuia să provoace scepticism: fapte invocate dinlimbile băştinaşe nu puteau fi dovedite real, în acelaşi mod întâmplându-se şi

cu faptele sintactice sau lexicale.

Aceasta nu înseamnă că ideea substratului etnic nu trebuie respinsă,ea este justă, căci corespunde unei realităţi, pe care o putem întrevedea înunele situaţii mai apropiate de noi, cronologic vorbind. Să ne gândim lalimbile creole sau în ceea ce priveşte pronunţarea, la deosebirile destul demari între moldoveni şi munteni, deosebiri care se pot explica prin amesteculde populaţie.



43

Procesul de însuşire a limbii latine de către iberi, gali, traci a duratmulte veacuri s-a desfăşurat încet şi cu dificultăţi de tot felul care nu au pututfi învinse. De aceea trebuie să spunem că, dacă latina populară a căpătat, cutimpul, aspecte diferite în diversele provincii ale Imperiului Roman, faptul se

datoreşte populaţiilor băştinaşe care aveau limba lor proprie deosebită delatină. Cum morfologia şi fonul principal de cuvinte sunt foarte rezistente,însemnează că populaţiile băştinaşe şi-au însuşit aceste elemente esenţiale alelimbii latine fără modificări importante. În schimb felul de a pronunţa aceastălimbă, precum şi restul vocabularului la care trebuie adăugată sintaxa, s-auresimţit, în grade diferite şi de la o provincie la alta şi de la un aspect social allimbii la altul.

O altă prezentare a modului cum a luat naştere limbile romanice

porneşte de la rezultatele geografiei lingvistice în care sunt înregistratefapte de limbă obţinute prin anchete întreprinse pe teren cu ajutorul unor chestionare speciale, că legăturile existente între vorbitori unei regiuni şi ceiai alteia fac ca asemănările sau deosebirile între graiurile respective să fiemai mari sau mai mici, după natura legăturilor. Partizanii geografieilingvistice au ajuns la concluzia că situaţia trebuie să fi fost identică pevremea Imperiului roman.

S-a constatat astfel, în cazul Franţei, că regiunile mai apropiate deParis sunt influenţate de limba acestuia mai puternic decât cele situate la oîndepărtare mai mare. Tot aşa se vor fi petrecut şi lucrurile şi în vremea cândse vorbea latineşte în provinciile fostului Imperiu roman. Italia este centrul

politico-administrativ şi pentru o bucată de timp, centrul cultural al lumiiromane, de unde se exercitau influenţe de tot felul asupra celorlalte provincii.Aceste influenţe erau mai puternice sau mai slabe, după cum şi legăturile cuItalia erau mai strânse ori mai puţin strânse.

Când Imperiul roman a început să se dezmembreze, influenţacentrului asupra provinciilor nu a mai putut fi tot atât de mare şi se accentuasepararea provinciilor atât faţă de Italia, cât şi faţă de altele. Rezultatul a fosto dezvoltare independentă a vieţii sociale în fiecare provincie, deci odezvoltare deosebite şi a latinei populare vorbită în fiecare provincie.

Această diferenţiere lingvistică a început să se producă chiar învremea când Imperiul roman era încă destul de puternic, căci nu numai

condiţiile politice decid cu privire la relaţiile dintre locuitorii unei ţări.



44

Distanţa nu contează întodeauna. Dacă între două localităţi sau două ţinuturiapropiate există un obstacol natural, legăturile dintre ele nu se pot dezvoltatocmai din cauza acestui obstacol.

Astfel de situaţii au fost luate în consideraţie de către lingvişti atuncicând au încercat să explice, cu ajutorul geografiei lingvistice, diversificarealimbii latine vorbită în provinciile Imperiului roman.

Dintre limbile romanice cea mai veche este sarda, aceasta nu dincauză că Sardinia a fost cucerită cu mult înaintea altor provincii ci pentru călegăturile Sardiniei cu Italia au fost slabe, deoarece Sardinia este o insulă cuţărmuri a căror configuraţie le-a făcut şi le face cel puţin greu accesibile,fiind o insulă mai mult sau mai puţin izolată, ceea ce din punct de vedere

lingvistic, a avut drept rezultat păstrarea în momentul de faţă a numeroase particularităţi de limbă arhaică.

Munţii, oricât de înalţi, nu constituie întodeauna o piedică pentrurelaţiile dintre oameni. Este cazul Alpilor, care desparte Italia de Franţa şiElveţia, totuşi deosebirile dintre graiurile italieneşti şi cele învecinate dinFranţa sunt neînsemnate. Cât despre Elveţia, ştim că în cantonul Ticino sevorbeşte acelaşi dialect ca în Lombardia, iar graiurile retoromane seamănă cucele italieneşti învecinate în aşa măsură încât s-au găsit lingvişti care săsusţină că nu-i vorba de două limbi, ci de una singură.

Şi în cazul munţilor noştri este elocvent. Carpaţii n-au împiedicatlegăturile dintre Ţara Veche şi Ardeal, deşi apartenenţa politică a fost, pânăîn 1918, diferită pentru fiecare dintre ele. Munţii Carpaţi au înlesnit laîntărirea legăturilor şi în loc să avem un subdialect ardelenesc alături de unulal Ţării Vechi, avem un subdialect moldovenesc cu care merg graiurile dinnordul şi centrul Transilvaniei, şi un subdialect muntenesc cu care merg

graiurile din sudul Transilvaniei.

Prezentându-se astfel lucrurile, lingviştii adepţi a-i geografieilingviste au invocat şi alte fapte pentru a explica diferenţierea limbii latine

populare în cuprinsul fostului Imperiu roman, pornind de la constatăriactuale, privitoare la situaţia din vremea noastră.

Ideea de slăbire a Imperiului roman ca organizaţie politică şi unitară,găseşte o confirmare în datele geografiei lingvistice. Aparţinerea la aceeaşi

organizaţie politică a două sau mai multe regiuni dezvoltă şi întăreşte relaţiile



45

dintre ele, ceea ce din punct de vedere al limbii se traduce prin păstrareaunităţii iniţiale, sau la crearea acestei unităţi, în caz că regiunile respective auavut idiomuri diferite. Aceasta se explică în Peninsula Iberică s-au format treiidiomuri romanice – portugheza, spaniola, catalana deşi avem o unitate

geografică bine conturată : organizaţia administrativă a fost alta, încă de pevremea romanilor, în regiunile unde s-au ivit aceste trei limbi. Catalana cutoate că se vorbeşte mai ales în Spania, seamănă mai bine cu graiurile

provensale decât cu cele spaniole, din cauză că „marca hispanică” creată deCarol cel Mare spre a-şi apăra imperiul contra maurilor, se întindea pe de o

parte şi de alta a Pirineilor, constituind o unitate politico-administrativă, încuprinsul căreia s-a dezvoltat limba catalană. În Franţa avem două limbideosebite: franceza şi provensala, plus un grup compact de dialecte, fiindcădupă cucerirea totală a Galiei, romanii au împărţit-o în trei provincii, a căror întindere corespunde, aproximativ, cu teritoriile lingvistice de mai târziu.Dacă Italia este aşa bogată în dialecte, adesea foarte deosebite unele de altele,faptul se datoreşte organizaţiei ei politice, caracterizată încă de epoca romanătârzie, prin existenţa unui număr mare de oraşe care au alcătuit cu vremeastate aparte separate unul de altul.

Interesant este faptul că împărţirea administrativă din timpulromanilor s-a păstrat şi după dezmembrarea imperiului. Astfel, în Franţa,

dialectele franceze propriu-zise ocupă aproximativ vorbind, regiuneacucerită, din capul locului, de către franci şi care nu diferă prea mult, caîntindere, de una dintre cele trei diviziuni ale Galiei, fixate de Caesar.

Deoarece în Evul Mediu, şi chiar ceva mai înainte, când creştinismulse impusese ca religie de stat şi se organizase în eparhii, viaţa religioasă jucaun rol important, unii specialişti au emis ideea că la diversificarea lingvisticăa Romaniei va fi contribuit şi împărţirea administrativă de natură religioasă aunor provincii romane. Această idee li s-a părut cu atât mai justă, cu câtconducătorii bisericii catolice aveau şi o activitate politică în sensul curent altermenului.

Lingvistul care a încercat să explice în modul acesta deosebirile delimbă de la o provincie la alta a Imperiului roman, precum şi deosebiriledialectale în interiorul aceleiaşi provincii este H.Morf. În unul din studiilesale autorul se ocupă de dialectele franco-provensale, arătând că aria lor corespunde aproape perfect, la nord, vest şi sud, cu vechile episcoape de



46

Lyon şi Vienne; limba vorbită în aceste diviziuni ecleziastice s-a întins cuvremea la est şi la nord în ţinuturile muntoase din Savoia şi din Elveţia.

Câteodată se întâmplă ca o eparhie religioasă să coincidă cu oîmpărţire de ordin administrativ-politic, aşa că ambele participau, pe rând sauîn aceeaşi vreme, la crearea unei diviziuni lingvistice.

Deci răspunsurile date la întrebarea „ cum s-au format limbileromanice” nu conţin aproape nici unul, o explicaţie propriu-zisă a faptului cene interesează. Cele mai multe arată în realitate, condiţii sau împrejurări denatură exterioară, în care s-au produs dezvoltarea latinei populare şi apoitransformarea ei în idiomuri romanice, cazul timpului şi a spaţiului sau aldiviziunilor politico-administrative. Singurul răspuns care conţine o parte de

adevăr este cel privitor la substratul etnic, adică la amestecul populaţiilor băştinaşe cu coloniştii romani, mai exact spus la adoptarea limbii latine decătre aceste populaţii, deosebite una de alta.

Pentru a înţelege acest proces, trebuie să ne amintim că limba este produsul vieţii sociale. De aici urmează că, pentru a da o explicaţie justăfaptului că latina populară, vorbită la un moment dat pe toată întindereaRomaniei, s-a îndepărtat tot mai mult de latina clasică, şi în acelaşi timp aajuns să capete în diversele provincii ale Imperiului roman aspecte din ce înce mai diferite de la una la alta, trebuie să ne întemeiem pe faptele de ordineconomic şi cultural care s-au petrecut în viaţa societăţii romane. Începândaproximativ din primul secol I erei noastre, când apar cele dintâi fenomene

premergătoare ale acestei noi dezvoltări, şi până în momentul greu de fixat, alapariţiei idiomurilor romanice ca realităţi distincte, şi faţă de limba latină, şiunele faţă de altele, au avut loc mereu tot felul de schimbări în condiţiile deviaţă ale populaţiilor din cuprinsul Imperiului roman.

Ceea ce caracterizează economia romană după căderea Imperiuluiroman de apus, este o decădere treptată şi din ce în ce mai accentuată : lipsaaproape totală a muncii productive în domeniul industriei, şi drept consecinţălipsa unei activităţi comerciale propriu-zise. Se negociau mai ales obiectelede lux, menite să satisfacă gustul unei pături subţiri de bogătaşi. Marasmuleconomic provoca dese crize monetare, al căror rezultat final a fost mai întâidiscreditarea monedei şi preferinţa pentru aşa-zisul troc. Depreciereamonedei a avut şi alt efect, la fel de important pentru evoluţia ulterioară a

vieţii economice romane. Clasa oamenilor bogaţi, condusă de interesele ei



47

egoiste, îşi plasa banii în achiziţionarea de moşii întinse, căci simţea căsingurul plasament fără riscuri era cumpărarea de pământuri, pe care îl puteaucultiva exploatând masele populare sărace. Prisosul era dat cu dobândă, încondiţii extrem de grele pentru cei care împrumutau. Se creează astfel o

aristocraţie rurală, foarte puternică. Totodată, răspândirea împrumuturilor uzurare contribuia pe de o parte la accentuarea decăderii economice, iar pe dealtă parte la transformarea economiei romane într-o economie fiduciară : înloc să fie investiţi în opere productive, banii sunt folosiţi ca mijloc de speculă

pentru unii şi de risipă pentru alţii.

Această nouă aristocraţie cultivă pământurile cu ajutorul colonilor, alţăranilor care sunt siliţi de condiţiile mizere ale vieţii, să muncească aşa cumle dictau proprietarii. Aceşti coloni seamănă bine cu iobagii de mai târziu ai

epocii feudale, căci sunt predecesorii acestora. Formal erau liberi, în sens căli se respecta fiinţa fizică, nu puteau fi vânduţi direct, dar trebuiau să trăiascătot timpul pe moşia unde se născuseră, fiind legaţi de pământ neputându-sestrămuta dintr-un loc în altul fără voia stăpânului.

Decăderea economică a provocat împuţinarea populaţiei, mai ales laoraşe, şi totodată sărăcia ei, iar deplasarea centrului de la activitateaeconomică de la oraş la sat a provocat un fel de ruralizare a vieţii romane sub

toate aspectele ei, o coborâre a nivelului cultural şi intelectual în genere.Această situaţie a provocat anumite consecinţe politice ce a

determinat o slăbire a autorităţii statului, slăbire ce se manifestă atât interior,cât şi din afară. Slăbirea autorităţii politice se manifestă şi prin frământărilesociale. Locul principal îl ocupă revoltele sclavilor şi ale colonilor care aufost permanente întrucât erau reprimate temporar. Toate aceste mişcări ausurpat vechile temelii a organizaţiei sociale.

Năvala hunilor provoacă ceea ce istoricii numesc migraţia popoarelor. „ Barbarii” invadează provinciile Imperiului instalându-sedefinitiv în ele. În cursul sec. V – lea, Imperiul roman de apus ajunge de faptîn stăpânirea triburilor germanice. Astfel, francii ocupă jumătate de nordulGaliei, vizigoţii jumătatea ei sudică şi Spania, burgunzii răsăritul Galiei şi

partea centrală, aproximativ teritoriul lingvistic franco-provensal de maitârziu, ostrogoţii şi longobarzii Italia şi Reţia.



48

Formal nu se schimbă nimic, „ Barbarii” păstrează sistemuladministrativ roman iar regii lor se consideră ca un fel de delegaţi saureprezentanţi ai împăratului. În realitate schimbările sunt profunde. Invaziileşi instalarea populaţiilor germanice adâncesc şi accelerează procesul început

mai înainte de transformare a vechiului sistem economic-social, care seîntemeia prin sclavie, într-un sistem nou sistemul feudal, caracterizat în primul rând prin instituţia iobăgiei.

Foarte important este amestecul etnic. În curs de cîteva secole,germanicii dispar ca unităţi etnice de sine stătătoare, contopindu-se cu masa

populaţiei cucerite.

Care sunt, din punct de vedere lingvistic, consecinţele transformărilor

social-economice:1.ruralizarea vieţii colective însemnează îndepărtarea tot mai vizibilă a latinei

populare de latina clasică2.scăderea nivelului cultural a dus la o cunoaştere tot mai slabă şi maiimperfectă a latinei clasice. Urmarea a fost că influenţa pe care putea s-oexercite aceasta din urmă asupra latinei populare, în sensul unei frânări adezvoltării ei fireşti. Astfel latina populară a evaluat din ce în ce mai liber.

3.lipsa unei autorităţi politice propriu-zise a contribuit la această dezvoltare şila formarea idiomurilor romanice. Meillet susţine că începând cu sec. III –lealatina populară tinde să se diferenţieze de la o provincie la alta. Este clar căîntre aceste două fenomene există un raport de cazualitate. Venind vorbadespre dezmembrarea statului, nu trebuie uitat un fapt anume scindareaimperiului în partea răsăriteană cu capitala la Constantinopol şi parteaapuseană, având drept centru la Roma. Idiomurile romanice au fost împărţitede unii specialişti într-o grupă occidentală şi una orientală. Această separare astabilit întreruperea legăturilor între apus şi răsărit, ceea ce a determinat cu

vremea o dezvoltare, destul de diferită a latinei populare de cele două părţiale imperiului.4. o ultimă consecinţă este fuziunea elementului etnic neromanic cu populaţiaromanizată din provinciile invadate. Francii, burgunzii au stabilit legături culocuitorii găsiţi acolo, care era un amestec etnic mai vechi.

Din punct de vedere lingvistic această apropiere s-a manifestat laînceput sub forma bilingvismului : clasa conducătoare germanică a învăţat

latineşte, şi cu trecerea vremii după o perioadă de bilingvism şi-au uitat limba



49

maternă. Fenomenul nu s-a limitat la pătura dominantă, ci, încet s-a extins şila masele populare, care tot aşa după ce au vorbit un timp şi idiomulgermanic respectiv şi limba latină, ajungând s-o vorbească numai pe aceasta.La fel s-au petrecut lucrurile în părţile răsăritene ale imperiului, unde s-a

format poporul românesc şi limba lui, cu singura deosebire că rolul jucat înapus de triburile germanice a revenit aici sclavilor, care după ce au staţionat o bucată de timp la nordul Dunării, s-au aşezat în Peninsula Balcanică. O partedintre ei totuşi au rămas în Dacia, unde s-au contopit cu populaţia romanizatăexistentă acolo sau venită de peste Dunăre.

Aşadar, la formarea popoarelor şi limbilor romanice au participatşi populaţiile stabilite în Imperiul roman de-a lungul veacului al V-lea şicurând după aceea germanice în apus, slave în răsărit.

Lingviştii, ca şi istoricii, sunt în general de acord că nu se poatevorbi de limbi şi popoare romanice înainte de terminarea procesului defuziune între populaţiile romanizate din diversele provincii ale Imperiuluiroman şi populaţiile de origine diferită care au invadat acele provincii şi s-auaşezat definitiv acolo. Pornind de la noţiunea substrat folosită curent cu

privire la populaţiile cucerite şi asimilate de romani, numeroşi lingviştinumesc suprastrat contribuţia germanicilor şi slavilor la constituirea

popoarelor şi limbilor romanice.Este nevoie de o precizare în ceea ce priveşte participarea acestor

populaţii, ca şi a populaţiilor băştinaşe, la formarea limbilor romanice. Din punct de vedere etnic popoarele romanice s-au născut dintr-un amestec foartecomplex şi felurit în care romanii propriu-zişi s-au pierdut aproape cu totul.De aceea nu se poate vorbi de o origine romană a popoarelor romanice. În ce

priveşte limba, situaţia se prezintă aproape invers : idiomurile romanice sunt,în ce priveşte gramatica şi fondul principal de cuvinte, cele două elemente

esenţiale ale oricărei limbi, în cea mai mare parte latineşti, adicăcontinuatoarele limbii latine populare. Participarea limbilor băştinaşe şi ale

populaţiilor aşa zise barbare la formarea idiomurilor romanice este evident,mult superioară participării coloniştilor romani la formarea popoarelor romanice. Limba latină a învins. Gramatica şi fondul lexical principal alelimbilor romanice, sunt, în esenţa lor latineşti.

Limbile învinse au şi ele partea lor de contribuţie la formarea

celor romanice, chiar dacă, în cazul idiomurilor vorbite de populaţiile



50

băştinaşe nu se poate arăta decât rareori şi cu destulă nesiguranţă care esteaceastă parte de contribuţie.

Răspunsul la întrebarea când au luat naştere limbile romaniceeste neprecis şi foarte aproximativ. Căci un aşa eveniment nu îl înregistreazăistoria şi nici nu-l poate înregistra. El constă din etape succesive, dintre carenici una nu e definitivă, fiindcă viaţa şi dezvoltarea unei colectivităţi umaneeste în continuă transformare.

Momentul formării limbilor romanice nu poate fi nici el fixat.Specialiştii şi-au pus această întrebare, căci acest moment a existat, în sensulcă latina populară pe care o continuă idiomurile romanice, a ajuns la unstadiu care ar putea fi considerat că a mai încetat de a fi ceea ce fusese înainte

şi a devenit limbile romanice. Acest stadiu nu poate fi stabilit cu precizie,fiindcă este alcătuit dintr-o serie de fapte în continuă mişcare.

Răspunsurile variază de la un specialist la altul, şi uneorideosebirea este chiar de un secol. Astfel, W. V. Wartbourg vorbind de latina

populară spune că s-a terminat după trei veacuri de la stabilirea triburilor germanice în provinciile apusene ale imperiului, aşadar în sec. VII – lea.Muller susţine că în acest secol se mai vorbea latina populară în toatăRomania ceea ce înseamnă că limbile romanice s-au format cel mai devremeîn secolul imediat următor, când avem deja un text romanic sigur Jurămintele de la Strasbourg – 842 – franceză. Ferdinand Lot afirmă că

în sec. VI – lea nu se mai vorbea latineşte.

Secolul al VI – lea est considerat de către unii lingvişti români caepocă de constituire şi a limbii noastre. Trebuie să acceptăm mai degrabăepoca propusă de Istoria României şi anume ultimele veacuri din mil. I. Estegreu de admis ipoteza că latina se transformase în limbile romanice înainte de

sec. al VIII – lea.

De la vest la est, variantele (dialectele) limbilor romaniceformează un continuum, astfel că limbile apropiate geografic au şicaracteristici comune. Limbile portugheză, franceză şi română sunt cele treiextreme ale limbilor romanice. Limba sardă a păstrat cel mai binecaracteristicile limbii latine, datorită izolării sale.



51

Din punct de vedere istoric, prima ruptură a fost între limba sardăşi restul. Următoarea a fost între limba română în est şi celelalte în vest. Atreia separare majoră a fost între limba italiană şi grupul galo-iberian.

Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cucel al Imperiului Roman. Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone(Panonia, Dalmaţia, Thracia, Grecia, Moesiile, Britania, Germania, Africa denord). Acestea poartă numele de Romania Submersa („scufundată“) şi mai

păstrează uneori forme ale romanităţii în toponimie şi vocabular.



52

II. Limbi romanice

2.1. Noţiune de limbă romanică

Dacă printr-o limbă romanică înţelegem "o limbă care face parte din

grupul lingvistic romanic", definiţia păcătuieşte prin tautologie. Trebuiecăutată, în continuare, definiţia grupului lingvistic romanic. Or, diversele"familii" sau grupuri de limbi de origine comună sînt, în lingvisticatradiţională, concepte definite genetic2. Valoarea epistemologică a unor astfel dedefiniţii este, în principiu, redusă, uneori chiar inexistentă (cf. cercurilevicioase menţionate mai jos). Cînd definim grupul limbilor romanice ca"totalitatea limbilor care provin din latină", nu spunem nimic cu privire lae s e n ţ a obiectului definit. Cunoaşterea lui se realizează numai sub aspect

extern, neesenţial. Iar cînd avem a face cu familii de limbi care provin din cîteo protolimbă ipotetică (nu cunoscută, ca latina) se ajunge, inevitabil, la cercurivicioase: limbile slave, de pildă, se definesc ca "totalitatea limbilor provenitedin slava comună", iar slava comună ca "limbă din care provin limbile slave".

Pentru studiile de lingvistică istorico-comparată definiţiile de genul celor arătate mai sus sînt, desigur, operaţional indispensabile. Un romanist, înaccepţiunea tradiţională a termenului, nu poate lucra altfel decît pornind de la

premisa că limbile romanice sînt continuatoarele limbii latine'.

Rămîne însă de văzut dacă "grupul limbilor romanice" este un conceptcognoscibil şi altfel decît sub aspectul lui genetic. Cu alte cuvinte, dacă

prezintă, în faza lui a c t u a l ă - eventual şi în procesul dezvoltării lui istorice-, un număr oarecare de trăsături caracteristice, comune tuturor idiomurilor componente (sau, cel puţin, majorităţii lor), care să-1 definească, sfi-i precizezelocul2, dacă nu chiar printre toate limbile sau grupurile de limbi ale lumii -ideal, practic, irealizabil -, cel puţin pentru limbile mai apropiate. Judecind după

asemănările izbitoare pe care le prezintă, sub unele aspecte, diferitele idiomuriromanice3, răspunsul pare, la prima vedere, afirmativ. în orice caz, încercareamerită să fie făcută. Găsirea unor asemenea I lăsaturi ne-ar permite sărăspundem la întrebarea ce s î n t limbile romanice, să le cunoaştem, fie şi

parţial, nu numai din punctul de vedere al genezei, ci şi din acela al esenţei lor comune.

Descrierea ştiinţifică a realităţii lingvistice - ca, de altfel, a oricărui sector alrealităţii - impune o s i s t e m a t i z a r e cît mai s t r i c t ă a f a p t e l o r e x i s t e n t e , definirea a tot ce e defmibil, clasificare a tot ce e clasificabil. A



53

da unei limbi determinate - şi cu atît mai mult, unui grup de limbi - o definiţieriguroasă, cu "gen proxim" şi "diferenţă specifică", este, desigur, imposibil.Faptele lingvistice respective - faptele care în ansamblul lor alcătuiesc o limbăX, să zicem limba română - sînt prea complexe şi proteice pentru a încăpea în

limitele unei definiţii

4

de tipul celor din ştiinţele exacte. Totuşi, referindu-ne lacazul nostru, eventualele trăsături inerente exclusiv limbilor romanice, sau, cel puţin, cîtorva, mai reprezentative dintre ele, ar putea constitui ceva asemănător cu "diferenţa specifică" dintr-o definiţie propriu-zisă. Tocmai acesta esteobiectul cercetării din paginile care urmează.

Luînd ca punct de plecare o u n i t a t e l i n g v i s t i c ă şi în acelaşi limpg e o g r a f i c ă , i s t o r i c ă şi c u l t u r a l ă - anume, ansamblul marilor grupuri de limbi indo-europene vorbite în Europa: g r u p u l

r o m a n i c , g e r m a n i c şi sl a v-şi considerînd drept admis ab initio faptulcă acest ansamblu are numeroase trăsături caracteristice comune (într-o definiţieclasică el ar corespunde "genului proxim"), am căutat să detaşez cîteva dintretrăsăturile proprii n u m a i l i m b i l o r r o m a n i c e . Altfel spus, am căutat săscot în evidenţă c î t e v a d i n t r e p a r t i c u l a r i t ă ţile care d e o s e b e s cl i m b i l e r o m a n i c e de cele germ a n i c e şi în a c e l a ş i t i m p decele slave. Se vor lua în consideraţie atît faptele moştenite din latină, cît şicele care reprezintă rezultatul unor evoluţii convergente, făcîndu-se cuvenitadistincţie între ele. Unele dintre aceste particularităţi vor fi numai semnalate,adică prezentate sumar şi exclusiv sub aspectul lor s i n c r o n i c , actual. Altelevor fi supuse unei cercetări mai amănunţite, cu inevitabile incursiuni înd i a c r o n i e . O atenţie deosebită se va acorda cîtorva particularităţi legate

printr-o caracteristică comună, şi anume ordinea d e t e r m i n a t -- de-t e r m i n a n t .

Date fiind complexitatea materialului şi imprecizia limitelor, atît dintre

idiomurile, cît şi dintre faptele luate în consideraţie, toate cele constatate maideparte nu pot avea altă valoare decît aceea a unor a p r o x i m ă r i alerealităţilor lingvistice.

Descrierea se va face în termeni de lingvistică tradiţională, fără a se evita însăunele formulări proprii diferitelor orientări structurale modeme (glosematică,lingvistică matematică etc).



54

Descrierea se va face în termeni de lingvistică tradiţională, fără a se evita însăunele formulări proprii diferitelor orientări structurale modeme (glosematică,lingvistică matematică etc).

Conceptele şi terminologia lingvisticii tradiţionale au avantajulc o n s a c r ă r i i printr-un uz general şi îndelungat: "Si Fon demandait â un large

public, d'une culture moyenne ou elevee, de classer par categories

morphologiques ou syntaxiques Ies elements Ies plus simples de telle ou telle phrase de type courant, ii est vraisemblable que Ies reponses seraient le plussouvent concordantes. Un certain vocabulaire grammatical, decouvert sansdoute â l'ecole, et plus ou moins regulierement utilise au cours de la şcolăritecomme o u t i l l a g e p r a t i q u e pour l'examen un peu attentif de la

langue maternelle ou pour l'apprentissage des langues etrangeres, p e u t etrec o n s i d e r e c o m m e a p p a r t e n a n t â la « l a n g u e c o m m u ne». Des mots comme nom, adjectif, verbe, temps, sujet, etc. correspondent âdes notions pcrcues avec un degre de precision au moins comparables â celuides notions evoquees par des mots tels que slyle, emphase, peroraison, etc.Peu importe que la vie quotidienne ait eu moins de part dans l'acquisition de cevocabulaire que dans celle de la plupart des autres mots: c'est un fait qu'il est pr a t i q u e m e n t a s s i m i 1 e et qu'il correspond â une certaineo r g a n i s a t i o n m e n t a l e de la realite linguistique"' (spaţiat de mine -D. C).

De altfel (fără a avea intenţia să neg aporturile reale ale structuralismului), credcă, cel puţin în unele cazuri, rigoarea ştiinţifică pe care şi-o revendică lucrărilede lingvistică structurală este numai aparentă. Lăsarea "convenţională" de o

parte a unor fapte de limbă, adesea importante, sub motivul că ar fi emfatice,diferitele conţinuturi pe care, vag, le atribuie unor termeni ca emfază,corectitudine, nivel de gramaticalitate, idiolect, limbă standard etc. reprezintă,

din punct de vedere epistemologic, scăderi cel puţin tot atît de grave caimprecizia definiţiilor şi a clasificărilor lingvisticii tradiţionale. Eficienţa p r a c t i c ă a acestora din urmă ca instrument de lucru pentru învăţareasistematică a limbii materne şi a limbilor străine (vezi citatul reprodus mai sus)constituie un argument serios în sprijinul viabilităţii lor. Conceptele lingvisticiistructurale nu trebuie să le desfiinţeze, ci numai să le amendeze şi să lecompleteze pe acelea ale lingvisticii tradiţionale. Colaborarea între metode dărezultate pozitive în toate domeniile cunoaşterii.



55

Studiile de tipologie lingvistică din ultimii ani operează, printre altele, < U douăconcepte fundamentale: "universalele"1 (sau "universaliile") limbii şi structurade adîncime (în opoziţie cu "structura de suprafaţă")-. Cele dintîi, cu totcaracterul lor încă insuficient precizat sub unele aspecte, reprezintă, fără

îndoială, elemente importante ale structurii limbajului omenesc în genere, putînd servi astfel ca bază de comparaţie pentru limbile cele mai diferite. Deaceea, în cercetarea care urmează ele sînt luate în consideraţie, ori de cîte orieste cazul. Cît despre "structura de adîncime", există astăzi rezerve serioase(şi după mine întemeiate) cu privire Ia caracterul ei lingvistic. (De altfel chiar un adept al metodei, S. K. Şaumian, remarca încă de acum şapte ani că structura"propoziţiilor nucleare" este stabilită arbitrar.) Fără a nega valoarea procedeelor transformaţionale ca mijloace de formalizare şi "expediente ale descrierii"(Coseriu), nu cred în eficienţa lor ca mijloace de cercetare tipologică a

r e a l i t ă ţ i i lingvistice. Structura limbii trebuie studiată paradigmatic, iar gramatica transformaţională, după cum observă Coseriu5, "ignorează axa

paradigmatică".

La interesul teoretic pe care îmi permit să cred că îl prezintă studiul întreprinsde mine - am vorbit mai sus despre nevoia unei sistemalizări cil maiamănunţite a faptelor realităţii - se adaugă şi unul prag m a t i c" (teoriatraducerii, predarea limbilor străine), nu lipsit de importanţă.

Lucrarea de faţă poate fi interpretată ca o încercare de c a r a c t e r i z a r el i n g v i s t i c ă sui generis sau ca un fel de studiu de l i n g v i s t i c ăc o n t r a s t i v ă , extins însă la un număr de limbi mai mare decît cel cu care seoperează de obicei. în ce măsură i se poate atribui caracterul de investigaţiet i p o l o g i c ă , rămîne să stabilească cei care o vor citi. în orice caz, fapteleexaminate în ea ar putea reprezenta, după cum mi se pare, o c o n t r i b u ţ i ela elaborarea unei tipologii generale a limbilor romanice. De aici şi tilul pecare i l-am dat.

2.2. Clasificarea limbilor romanice

Limbile romanice sint in numar de zece:romana,dalmata,italiana,cetoromana,sarda,provensala,franceza,catalanaspaniola,si portugheza.Teritoriul din Europa locuit de popoarele care vorbescaceste limbi poarta numele de Romania,cuvint creat ,se pare,in ultimul veac



56

de existenta a Imperiului roman si adoptat de catre romanisti pentru avantajul pe care il prezinta.

Dupa asezarea geografica ,unle limbi romanice seamana mai bine intreele decit altele.De aceea, pentru inlesnirea practica a studiului lor s-a

procedat, inca de la inceput, la o grupare dupa asemanarile mai mari pe carele prezinta.Astfel,Fr.Diez,Grammatik der romanischen Sprachen,Boon,1836si urm.,pune romina si italiana in grupa orientala,iar pe toate celelalte ingrupa occidentala,cu doua subdiviziuni(sud-vestica:spaniola si portugheza,sinord vestica:provensala si franceza). M.G.Bartoli modifica putin aceastaclasificare, in sensul ca distinge si el doua grupuri:

1.ramura apenino-balcanica,in care intra romina,albino-romana,dalmata

si dialectele italiene centro-meridionale2.ramura prinio-alpinica,in care intra toate celelalte idiomuri romanice.

Aceasta impartire trebuie preferata, fiindca se intemeiaza pe faptenecunoscute in vremea lui Diez,printre cel mai important este acela cadialectele italienesti de nord seamana,in multe privinte mai bine cu graiurilefranceze si cu cele reto-romane.

Alta impartire,dictate de situatia speciala a limbii catalane,asa cum ovede autorul,este aceea a lui A.Griera,care pune intr-un grup,numit deel<afro-romanic>,spaniola,portugheza,dialectele italienesti meridionalesi,mai putin hotarit,romana,iar in celalalt grup,<ibero-romanic>,restullimbilor romanice.El se intemeeaza pe vocabular,interpretindu-l din punct devedere <istoric-cultural>adica tragind concluzii,pe baza unor cuvinteexistente in idiomurile din primul grup,asupra<curentelor istoricculturale>care au determinat formarea limbilor romanice din peninsula

iberica.Scopul urmarit de Griera sa demonstreze ca trebuie sa separamcatalana de spaniola si de portugheza:acestea sint produsul <curentuluiafrican- romanic>,pornit din sudul Spaniei si alimentat de Latina din nordulAfricii,pe cind catalana s-a format sub influenta <curentului galo-romanic>sau continental,venit din Galia.

O impartire mai recenta a limbilor romanice a propus A.Alonso,in<Miscellania Fabra>,Buenos Aires,1943,sub titlul Patricion de las lenguasromanicas de Occidente care le grupeaza dupa gradul de romanizare initial si

dupa gradul de fidelitate ulterior fata de traditia Latina:provensala reprezinta



57

un punct nodal,de legatura,intre cele doua peninsula(italica si iberica) si totodata intre ele si Franta de nord.Franceza este cea mai neromanica dintretoate continuatoarele limbii latine.Aceasta clasificare din care lipseste rominaeste foarte interesanta si se apropie in mare masura de adevar,prin faptul ca

are la baza elemente de structura gramaticala,nu de masura oarecumgeografica.Alte incercari de clasificare a limbilor romanice apar in citevamanuale foarte recente de lingvistica romanica generala.Le reproducem inordinea cronologica a aparitiei lor.Dupa Carlo Tarliavini ,Le origini dellelingue neolatine ed 3-ea, Bologna ,ar exista patru grupuri de idiomuriromanice:

1.româna, dalmata (romanica balcanică)

2. italiana, sarda, retoromana(romanica italică)3.franceza,franco-provensala,provensala catalana(romanica-galică)

4.spaniola,portugheza(romanica-iberică)

Mulţimea si diversitatea clasificarilor propuse arata ca problema prezinta dificultati,care nu pot fi inlaturate decit ,cel mult,partial.Credem cala baza unei clasificari acceptabile din punct de vedere stiintific trebuie sa

stea criterii strict lingvistice:asemanarile mai mari si deosebirile mai mari denatura structurala,dintre limbile romanice.Sub acest raport,mi se pare maiapropiata de adevar clasificarea propusa de Diez ,simplificata in sensul caexista un grup oriental( romana,dalmata,italiana)si unul occidental(toatecelelalte idiomuri romanice).

2.3. Descrierea limbilor neolatine

Nici o limbă nu se găsaşte vreodată într-un echilibru perfect stabil.Chiar dacă nu intervin fenomene străine, chiar dacă o limbă se găseştecomplet izolată, ea suferă fenomene de transformare mai mult sau mai puţinrapide, datorate unor tendinţe fonetice, morfologice, care-i modifică aspectuliniţial.

Pe măsură ce unităţile imperiale slăbeau, relativa unitate lingvistică afost zdruncinată. Centrul politic unic reprezentat de Roma a fost înlocuit de

alte centre politice. Forţa centripetă reprezentată de Roma acţiona încă, deşi



58

slăbită, dar alte centre începeau să exercite o forţă de atracţie: atît centre politice, cît şi religioase.

Lingvistica istorică a lăsat astăzi de o parte criteriile de clasificaremorfologiceşi psihologice: se serveşte numai de criteriul afinităţiigenealogice. Acesta a fost cel mai mare merit al lingvisticii de la începutulsecolului XIX-lea, al acelei ştiinţe lingvistice care s-a afirmat tocmai ca“gramatică comparată ” a unui grup de limbi înrudite genealogic. Pe bazacriteriului înrudirii genealogice, se consideră înrudite două sau mai multelimbi care sunt continuarea unei singure limbi mai vechi. S-a arătat cumlimbile neolatine, datorită marii lor asemănări şi datorită faptului că latinaeste o limbă cunoscută şi păstrată, reprezintă idealul unui grup de limbiînrudite genetic.

Cîtă vreme se credea că limba este un fel de organism viu şi că oclasificare a limbilor se poate face cu aceleaşi criterii folosite şi în ştiinţelenaturii pentru plante şi animale, s-a construit un fel de arbore genealogicdincare, dintr-un trunchi comun (limba-mamă), se despărţeau cîteva ramuri(limbile-fiice), care la rîndul lor se divizau în ramuri secundare. Dar era preasimplist şi prea mecanic, a fost treptat înlocuit cu un nou criteriu bazat peobservaţia că inovaţiile lingvistice se propagă în formă de unde. Aşadar, nuun trunchi din care pleacă ramurile principale care se subîmpart în ramuri

secundare , ci diverse cercuri care, plecînd din centre diferite, se intersecteazăca undele produse de pietricele aruncate în apa liniştită.

RomânaÎn teritoriul balcano-romanic sau romanic- oriental, o singură varietate

neolatină a ajuns pînă la noi : româna.Româna se împarte în patru dialecte principale:

1. Dacoromâna, vorbită pe teritoriul României de astăzi, în Basarabia şi intr-o parte din Bucovina, aparţinînd în timpul şi după cel de-al doilea războimondial la URSS, ca şi intr-o parte din Banatul care aparţine Iugoslaviei, încîteva sate din Bulgaria şi Ungaria. Limba literară română se bazează pevarietatea dialectelor din Muntenia, dar sunt scriitori care nu dispreţuiescfolosirea unor caracteristici dialectale moldoveneşti.

2. Macedoromâna sau aromâna, vorbită de aromâni răspîndiţi aproape peste totîn Peninsula Balcanică, în Albania, Macedonia şi Iugoslavia.

3. Maglenoromâna sau maglenita vorbită de cîteva mii de persoane în zona denord est a Salonicului, în jurul oraşului Nanta şi de grupuri de emigranţi în

Dobrogea şi Asia Mică.



59

4. Istroromâna vorbită de cca 1500 de persoane, aproape toate bilingve, înIstria, într-un teritoriu foarte mic nu departe de Fiume care a aparţinut Italieiîntre 1918-1945.

Variantele prezintă multe caracteristici comune care se datorează inovaţiile

proto române. Ele provin din perioada în care strămoşii românilor se găseauîncă uniţi într-o regiune mai mult sau mai puţin vastă dinainte de începutuldispersiunii care urma să îi aducă în regiuni îndepărtate unele de altele. Unadin sarcinile principale pe care şi le-au proăpus certătătorii români este de areconstrui protoromâna.

Pentru a reconstrui aceste caracteristici sunt utile confruntările cu dalmataşi cu elementele latine din Albaneză. Latina Balcanică a participat latransformarea lui –e ,i în e dar nu a participat la transformarea lui –o, -u în o.Ex: lat. Flore- rom. floare .

Altă trăsătură ce poate fi atribuită latinei Balcanice este reducereagrupurilor ct în pt şi cs în ps. Ex: lucta : rom.- luptă, alb. –lufte.

Formarea viitorului cu verbul volo provine tot dintr-o epocă anterioară protoromânei( rom. voiu cînta sau cînta-voiu), care este comună cu dalmata.

O problemă foarte dezbătută este aceea a independenţei vocalelor înromînă. După unii autori, Latina Balcanică, chiar în perioada separării de

partea occidentală a Imperiului nu ar fi prezentat palatalizarea vocalelor.Petar Skok afirmă că palatalizarea română a avut loc după distrugerea

centrelor latinităţii orientale şi că palatalizarea română este post- slavă, adicăa avut loc după sec. VII-lea. Această constatare are o importanţă deosebită şi

pentru lingvistica Slavă, de altfel independenţa palatalizării române faţă deacea occidentală nu este neverosimilă, deoarece fenomenul palatalizării esteunul dintre cele mai generale fenomene şi poate produce aceleaşi rezultate, peteritorii diferite la distanţă de secole. Dintre fenomenele pe care le putemconsidera protoromâne vom enumera:1. transformarea a/ ă în silaba neaccentuată; această transformare fonetică a

fost pusă de către unii în legătură cu transformarea a/ e, în silabaneaccentuată în Albaneză. Dar deoarece în Albaneză împrumuturile dinItaliană îl transformă pe a neaccentuat la e, iar cronologia fenomenelor fonetice româneşti ne arată că reducerea lui a în ă trebuie să fie posterioarăcăderii lui v şi ll intervocalici, iar acest fenomen poate să fie independent înromână şi-n albaneză.2. Transformările a+ n=în fie înaintea unei vocale sau consoane şi a+m+consoană= im. Ex: manu- mînă, campu- cîmp. Această transformare care arecorespondenţe în Albaneză este foarte veche.



60

3. Transformarea lui l intervocalic în r ex: filu –fir, gula- gură. Aceastătransformare se găseşte numai în elementele latine şi este pre- slavă.Cronologia fenomenelor ne arată însă că această transformare este mairecentă decît aceea a lui li/l deoarece familia dă femeie şi nu femere.

4. Transformarea qu/p ; gu/b ex: aqua- apă, lingua-limbă.5. Metafonia lui e şi o accentuaţi, condiţionată de prezenţa în silabaurmătoare a lui ă(a), -e în finală absolută: seară –sera.Trebuie să admitem că protoromâna s-a format într-o regiune mai mult

sau mai puţin extinsă dar unitară. Unele argumente filologice ne fac săcredem că protoromâna s-ar fi putut dezvolta pe malul drept al Dunării. Spreo astfel de părere ne conduce examinarea unor fapte precum: concordanţelecu Albaneza, care nu pot fi datorate numai influenţei stratulu comun, citrebuie să provină dintr-o anumită perioadă de simbioză, caracterul bulgar alelementelor slave din română, lipsa elementelor germanice vechi.Cercetătorii români nu neagă prezenţa în sudul Dunării, dar admit şi existenţaunor centre de viaţă romană în nordul Dunării; astfel se confirmă “teoriacontinuităţii” , care emisă de promotorii şcolii istorice Ardelene de la sf.Sec.XVIII este susţinută de toţi istoricii români. Dintre filologii româninumai Alexandru Philippide a susţinut în opera sa fundamentală “Originearomânilor”, originea cu precădere sud- dunăreană a poporului român. Fără sănege existenţa unor resturi de populaţie romană la nordul Dunării, majoritatea

filologilor străini recunosc că locul de formare al limbii române trebuie să fiestabilit aproximativ în ţinuturile sud –vestice limitrofe la nord şi la sud deDunăre.

Româna ocupă extremitatea orientală a domeniului lingvistic romanic. Estevorbită ca limbă oficială şi majoritară în România şi Republica Moldova decca 28 milioane de persoane, dintre care peste 24 de milioane o au ca limbămaternă. Există nuclee importante de vorbitori şi în afara celor două state,

mai ales în ţările învecinate. Continuatoare a latinei danubiene sau balcanice, româna este rezultatul romanizării vechilor provincii Dacia - carecorespunde României actuale - Mesia şi Iliria. Dacia a devenit provincieromană în 106, după cele două războaie dintre împăratul Traian, originar dinSudul Spaniei, şi Decebal, regele dac, fiind între ultimele teritoriiîncorporate în Imperiul Roman. Poziţia geografică, la extremitateaImperiului, în calea marilor invazii din primele secole ale erei noastre, afăcut ca soarta romanităţii în Dacia sa aibă o evoluţie diferită de cea dinOccidentul Imperiului. La 275, după numai 165 de ani de la cucerire, Dacia



61

este părăsită de administraţia romană. Împăratul Aurelian îşi retragearmatele în sudul Dunării sub presiunea triburilor germanice. Invazia hunilor (376) a produs mari distrugeri în vechile aşezări romane. O altă maremigraţie, cea a slavilor, duce la instalarea acestora în Dacia şi mai ales în

provinciile de la sud de Dunăre, unde romanitatea este distrusă aproape înîntregime (unele insule păstrate sunt continuate astăzi de dialecteleromâneşti sud-danubiene: aromâna, meglenoromâna şi istroromâna). O datăcu instalarea slavilor, legăturile între romanitatea estică şi restul Romanieisunt întrerupte. Ruina vieţii urbane şi a structurii politice a provocat orevenire la formele agro-pastorale preromane. A rămas din epoca romanăcreştinismul, aşa cum arată terminologia religioasă de bază.

Primele formaţiuni politice pe teritoriul fostei Dacii sunt semnalate însecolul al IX-lea: trei ducate româneşti din estul Transilvaniei, cucerite însecolul al X-lea de maghiari, care au ocupat ulterior întreaga Transilvanie. Însecolul al XIII-lea apar primele formaţii statale în regiunile extracarpatice,care devin independente în 1330 (Ţara Românească / Muntenia) şi în 1359(Moldova). Transilvania devine principat în cadrul regatului ungar.Muntenia şi Moldova se unesc după câteva secole, în 1859, într-un statnumit România, în 1918 realizându-se Marea Unire (Transilvania, Bucovinaşi Basarabia, care aparţinuseră Imperiului Austro-Ungar şi, respectiv, Rusiei,

devin provincii ale statului naţional român). Latina ajunsă în Dacia a fostînsuşită de populaţia traco-dacă autohtonă, care şi-a părăsit limba, aşa cums-a întâmplat şi cu celţii şi iberii în Occident. Din limba dacilor au pătruns înlatina dunăreană aproximativ o sută de cuvinte şi s-au păstrat unele nume delocuri (mai ales pentru apele mari şi Munţii Carpaţi). Contactul cu goţiistabiliţi temporar în Dacia nu a lăsat urme sigure în limbă. În schimb,contactul cu populaţiile slave a dus la împrumutarea unui mare număr decuvinte, dintre care unele importante. Rolul elementului vechi slav din

română este asemănător cu cel al elementului germanic din limbile romaniceoccidentale (amândouă sunt cunoscute sub numele de superstrat).

Româna este o limbă romanică dezvoltată într-un mediu aloglot, fărălegătura cu restul romanităţii, ceea ce explică variatele împrumuturi făcute încursul secolelor din maghiară, greacă în diverse perioade (greacă veche,greacă medie şi neogreacă), turcă, limbile slave moderne (bulgară, sârbă,

polonă, rusă, ucraineană), germana dialectală (prin coloniştii saşi şi şvabi din

Transilvania). În ultimele două secole, româna s-a îmbogăţit datorită unor



62

împrumuturi "culturale" din limbile europene (franceză, latină, italiană,germană şi engleză). Cea mai puternică a fost influenţa latino-romanică;rezultatele spectaculoase ale acesteia au făcut să se vorbească dereromanizarea, relatinizarea sau occidentalizarea limbii române literare.

Varietatea contactelor lingvistice a făcut ca româna sa fie caracterizată ca olimbă "ospitalieră", cu o mare forţă de asimilare a elementelor împrumutate.Aceasta pentru că, în ciuda numeroaselor împrumuturi, esenţa latină a limbiiromâne nu a fost alterată. Unii lingvişti o consideră cea mai interesantălimbă din Europa.

Timp de câteva secole, româna a fost doar limba vorbită; în administraţiaşi în biserica din statele româneşti, limba oficială a fost slavona (aceasta afost şi limba bisericii din Transilvania). Rolul slavonei a fost în multe

privinţe similar cu cel al latinei medievale din ţările romanice occidentale(există numeroase cuvinte împrumutate din slavonă). Primele atestări decuvinte româneşti apar izolat în texte slavone sau latine din secolele al IX-lea - al X-lea. Primele texte româneşti sunt din secolul al XVI-lea. Cel maivechi text continuu şi necontestat este Scrisoarea lui Neacşu (1521), scrisăcu alfabet chirilic. Este trimisă de un negustor (Neacşu) din Câmpulung(Ţara Românească) primarului oraşului Braşov (Transilvania). În cursulaceluiaşi secol, textele literare româneşti sunt din ce în ce mai numeroase,

marea majoritate fiind traduceri religioase, sub influenţa Reformei.

Istoria limbii române literare are două subdiviziuni principale, perioadaveche sau medie (sec. XVI-XVIII) şi perioada nouă (din 1790 până în

prezent). Prima perioadă cuprinde intervalul dintre 1521 şi 1780. Cele maivechi texte literare, aflate în manuscris, par a fi cele patru numite rotacizante(Codicele Voroneţean, Psaltirea Voroneţeană, Psaltirea Scheiană şi PsaltireaHurmuzaki). Primul text datat, Evangheliarul slavo-român tipărit la Sibiu

(1551-52), este păstrat fragmentar. La baza limbii române literare stă graiuldin Nordul Munteniei şi Sud-estul Transilvaniei, regiune de unde provinediaconul Coresi, autor al multor tipărituri de texte religioase, începute in1539, la Braşov. In secolele XVII-XVIII predomină scrierile religioase (în1688 apare traducerea integrală a Bibliei cunoscută sub numele de Biblia dela Bucureşti), dar nu lipsesc scrierile istorice (Letopiseţul Ţării Moldovei allui Grigore Ureche este prima cronică istorică). În perioada nouă se potdistinge trei etape: premodernă sau de modernizare, cu numeroase traduceri

şi primele lucrări de normare a limbii (1780-1830), modernă (1830-1880),



63

caracterizată prin diversificare stilistică şi avântul literaturii originale prinscriitorii paşoptişti (Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, VasileAlecsandri). Ultima, cea contemporană, începe din 1880, cu marile figuri aleliteraturii clasice (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail

Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi).

Academia Română, înfiintată în 1866, are un rol important în procesul deunificare lingvistică şi de normare a limbii literare. În 1881 se stabileşte

prima ortografie oficială, după ce scrierea cu alfabet latin fusese oficializatăîn 1860. Istoria socială şi culturală a românilor s-a dezvoltat până în epocamodernă "cu faţa spre Orient". Românii, singurul popor latin de religieortodoxă, nu a putut apela la latină, care era folosită în Occidentul romanicîn scoli, administraţie şi mai ales în biserică. În timp ce neolatinii apuseni şi-au împrospătat limba în cursul veacurilor, în special în evul mediu şi înRenaştere, cu forme şi întorsături de fraze latineşti, românii au apelat lavechea slavă şi slavonă, limba de cultură de aici. Nu trebuie să uităm şicealaltă faţă a medaliei: datorită eliberării de sub presiunea latinei literare,atât de puternică în Occident, româna s-a putut dezvolta nestingheritconform tendinţelor manifestate de latina târzie. Aşa s-a ajuns ca româna săfie cea mai latină dintre limbile romanice; nu printr-un plus adus deelementul latin savant în curs de veacuri, ci prin evoluţia naturală a

tendinţelor latine.

DalmataPrin dalmată înţelegem ideomul neolatin prevenet, astăzi dispărut, care s-aformat de-a lungul coastei dalmate ca o continuare spontană şi directă alatinei. Cunoştinţele noastre despre dalmată sunt destul de limitate; ea se

extindea odată, de la Segna spre nord, pînă aproximativ la Antivari, sau cel puţin pînă le Cattaro, spre sud. Istoricii Cruciadelor şi călătorii amintesc încădin secolul al XII-lea de “latina”, sau “romanica”, sau “franca” din Dalmaţia.

Dalmata a reuşit să reziste în acele teritorii în care existenţa îi eraameninţată de extensiunea slavei, şi anume în oraşele de pe coastă. Suferinddinspre uscat, adică dinspre est, presiunea slavei şi dinspre sud, mai puţin, peaceea a albanezei, dar ameninţată de pătrunderea tot mai puternică a limbiivenete, limba dalmată a ajuns să fie vorbită în tot mai puţine insule



64

lingvistice izolate şi chiar în acestea cu timpul s-a stins. Cu cît a fost mai puternică influenţa venetă, cu atît a fost mai rapidă dispariţia dalmateiÎntr-o arie izolată, în insula Veglia o parte din oamenii simpli păstraseră învorbire dalmata pînă prin secolul trecut. Ultimul cunoscător al vechei

vegliote a murit în 1898; astăzi la Veglia mai persistă cîteva cuvinte din acestvechi grai.Să examinăm cîteva caracteristici ale dalmatei: în ceea ce priveşte

vocalismul, se reliefează bogăţia de diftongări: la Veglia -a- în silabădeschisă devine –uo-: kuobra – capra; vetruona – veterana – bătrînă; în silabăînchisă şi în poziţie proparoxitonă găsim în schimb diftongul -ua-: jualb – albu – alb. La Ragusa a fost probabil –a>e: chesa – casa, teta – tata.

Lexicul se distinge printr-un conservatorism deosebit al elementuluilatin. Sunt de remarcat în special concordanţele cu româna şi cu elementelelatine din albaneză. Cu româna şi cu albaneza există concordanţe mai ales în

păstrarea unor faze arhaice şi în structura limbii. Matteo Bartoli, cel mai marecercetător al acestei limbi, a încercat să demonstreze că dalmata are raporturifoarte strînse cu italiana meridionalăşi în special cu dialectele din zonaAbruzzi-Apulia, care din punct de vedere geografic au o poziţie vecină. După

părerea lui, acest rezultat ar fi întărit de faptul că în amîndouă regiunile segăseşte un substrat iliric şi că, înainte ca Veneţia să devină stăpîna Adriaticii,coloniile militare şi mărfurile care se îndreptau spre Iliria plecau din Italia

meridională. Rezultatele lui Bartoli au fost acceptate de majoritateacercetătorilor italieni şi streini; cu toate acestea Clemente Merlosa opusacestei teorii şi a încercat să demonstrezecă vocalismul şi consonantismul dindalmată concordă mai degrabă cu ladina.

Primul text: testament redactat în latină, din secolul X, cu formedalmate. Cele mai vechi texte dalmate integrale sunt două scrisori (sec. XIV).

Ladina

Ladina – termen introdus de J. Th. Haller în 1832, a fost folosit mai alesde lingviştii italieni. Lingviştii germani preferă termenul de retoromanic.Unitatea acestei limbi a fost adesea contestată ţinînd seama de diferenţa

de substrat şi superstrat ca şi de data diferită a colonizării romane. În Elveţia,Italia (N) – 830.000 vorbitori. Din 1938 devine limbă naţională în Elveţia.Discuţii se fac în legătură cu apartenenţa ladinei la grupul galo-romanic sauitalo-romanic.

Ladina se împarte în trei varietăţi: apuseană, centrală şi răsăriteană.



65

Varietatea apuseană cuprinde graiurile romanice din cantonul Grigioni,unde ladina s-a retras datorită presiunii continue a dialectelor alemanice.

Din 1938, dialectul romantsh a devenit a patra “limbă naţională” dinConfederaţia Helvetică.

Varietatea centrală este constituită de cîteva dialecte din regiuneadolomitică al cărei centru este masivul Sella. Văile încă ladine sunt: Fassa,Gardena, Badia şi Marebbe. Mai spre răsărit se găsea ceea ce se considera cao ramificaţie extremă a ladinei centrale în varietatea izolată din Erto şi Casso,

pe malul stîng al rîului Piave.Partea orientală este constituită de friulană, care se întinde de la

graniţele cu Comelico pînă la porţile oraşului Trieste. Trieste şi Muggia erauodinioară ladine. În 1828 s-a publicat la Triesre o carte de dialoguri , învechiul dialect tergestin.

În valea Piavei şia influenţilor săi, dialectele din agordino, Zoldano şiCadore marchează o trecere lentă de la ladină spre venetă. Ca şi Ascoli,Trento admitea că în toate cazurile ar fi o suprapunere între două straturidiferite cronologic, unul ladin, mai vechi, şi altul mai nou lombard sau venet.Carlo Battisti, în 1910, a negat existenţa unei adevărate unităţi ladine şi aafirmat că nu există discontinuitate între varietăţile ladine şi italiene, El nunumai că neagă existenţa unei unităţi lingvistice ladine în sînul familieiromanice, dar nu admite nici o anumită unitate istorică şi genetică între cele

trei zone: răsăriteană, centrală şi apuseană.Alţi lingvişti elveţieni, ca Jakov Jud şi Walther von Wartburg, admit mai

multe contacte între ladină şi italo-romanică. Unele caracteristici ladine careconcordă cu galo-romanica în opoziţie cu italiana par să fie datorate unor evoluţii independente. Nu se poate vorbi de o trăsătură fonetică care uneşteladina cu galo-romanica şi o separă de italiană. Chiar şi păstrarea lui –s finalîn cea mai mare parte a dialectelor ladine poate fi un semn distinctiv numaifaţă de italiana literară şi de dialectele italiene centro-meridionale.

Primul text ladin este un fragment de predică cu traducere interliniară,din secolul XII. Timp de trei secole nu mai apar alte scrieri. Prima operăliterară a fost scrisă în 1527, un poem epic. Traducerea Bibliei, în 1560, înladină, este prima traducere a bibliei într-o limbă romanică. Importantătraducere a Psalmilor de către D. Chiampel, în 1562.

CatalanaCatalana, considerată uneori “limbă punte”, este limba oficială a

minusculei Republicii Andorra, iar în Spania este limba nu numai a



66

Cataloniei istorice, ci şi a unei fîşii de teritoriu din Aragon, a unei mari părţidin regiunile Valencia şi Alicante. În Franţa este vorbită astăzi numai înRoussillon.

Se împarte în mai multe varietăţi dialectale; principale sunt două: una la

răsărit şi alta la apus, despărţite de rîul Liobregat şi de afluenţii săi. Parte dinfostul regat al Valenciei recucerită şi populată de catalani, este astăzi din punct de vedere lingvistic catalana, iar partea care a fost cucerită şirepopulată de aragonezi este aragoneza, deci spaniola. Pe tot teritoriulcatalana este vorbită de cca 4 milioane de oameni.

Dintre caracteristicile catalanei vom aminti: sistem vocalic identic cu allimbii italiene, cu două feluri de -e şi -o.Numeroşi doftongi. Vocalele dinsilaba slab accentuată, atît înainte cît şi după silaba accentuată tind să dispară;-u şi -e dispar întotdeauna, -a se păstrează într-o parte a teritoriului iar în altadevine -e. În consonantism este caracteristică palatalizarea lui -l, -c înainteavocalelor palatale devine -s. În morfologie desinenţa de plural este –s.

Una din problemele generale cele mai importante este stabilirea poziţieilingvistice a catalanei, dacă ea face parte din galo-romanică sau trebuie să fieconsiderată un idiom ibero-romanic. Americo Castro este convins că atîtcatalana cît şi galiciana reflectă stratul cel mai vechi al limbii romanice din

peninsula Iberică. A. Griera, el însuşi catalan în multe din lucrările saleconsideră catalana drept galo-romanică şi drept continuare a provensalei.

Deci catalana este galo-romanică prin origine dar nu poate fi consideratădialect provensal; este ibero-romanică după poziţia geografică dar dupăcaracteristicile sale specifice şi din raţiuni istorice nu poate fi considerată

printre limbile ibero-romanice.Expansiunea catalană în timpul Reconquistei a determinat o extindere

ulterioară a zonei de limbă catalană; cucerirea insulei Majorca în 1229 aintrodus catalana în Baleare.Primele cuvinte şi fraze catalane apar în documentele latineşti, în secolul XI-

XII. Primul text catalan este un fragment de carte de predică de la sfîrşitulsecolului XII. R. Liull este autorul primelor poezii în catalană şi al unor opereîn proză narativă şi filozofică. Sacolul XIV se marchează printr-o literatură

bogată.

SpaniolaDouă principale varietăţi neolatine prezintă Peninsula Iberică: spaniola şi

galiciano-portugheza.



67

Spaniola este cea mai importantă dintre limbile romanice din punct devedere al numărului de vorbitori şi al expansiunii teritoriale. Este limbă delucru la O.N.U. Vorbită în Spania exceptînd partea de sud est unde sevorbeşte catalana, provinciile basce. Una dintre caracteristicile distinctive ale

spaniolei este diftongarea lui -e şi -o în silabă închisă şi întrucît aceastădiftongare lipseşte atît în catalană cît şi în galiciano-portugheză, se poate luaaceastă trăsătură drept criteriu pentru a recunoaşte varietăţile pe care leconsiderăm spaniole.Sistem vocalic simplu de 5 vocale. Diftongi ascendenţi: -ie,-ue; descendenţi:-ai, -au, -ei, -eu, etc. Desinenţa de plural este –s.În loc de lengua espanola se obişnuieşte să se spună lengua castellana. Într-adevăr castiliana vorbită în regiunea centrală a spaniei a devenit limbă literarăşi sa extins mult, odată cu recucerirea teritoriilor dominate de arabi.Descoperirea Amaricii şi colonizarea ei, datorate în deosebi spanioplilor, auextins această limbă în mare parte din Lumea Nouă ce au dat o expansiunemai mare decît oricărei limbi neolatine.

Dintre caracteristicile principale ale spaniolei: diftongarea lui -e şi -o: tiene- tenet, tierra - tera. În ceea ce priveşte consonantismul amintim că iniţialeleîn general sunt păstrate, dar -f se transformă în -h: fabulare- hablar.Consoanele surde intervocalice se sonorizează devenind fricative: vita- vida.Consoanele lungi şi duble se reduc: bucca- boca.

Dintre varietăţile dialectale spaniole amintim: dialectul leonez ale căruilimite actuale nu coincid cu cele ale vechiului regat de Leon şi nici cu actuala

provincie Leon. El prezintă unele caracteristici importante care îl apropie degaliciano-portugheză: se păstreză -f, cade -n inter-vocalic: raa- rana.

Un alt dialect este cel aragonez care îşi datorează premisele istoricevechiului regat de Aragon şi Navarra dar care a fost puternic influienţat decastiliană.

Dialectele din Spania de sud precum cel andaluz sunt graiuri ale

castilienei. Condiţiile dialctale ale Spaniei medievale sunt foarte greu dereconstruit, prin foarte complicate analize lingvistice, deoarece Reconquistaşi concentrarea puterii în mîinile regelui Castiliei au provocat mişcări care audespărţit unele dialecte altădată apropiate.Cele mai vechi texte sunt două glose romanice din secolul X: Glosas

Emilianenses şi silenses. Regele Alfons încurajează o puternică activitateliterară la curtea sa, unde se pun bazele normei lingvistice a spaniolei

preclasice. Spaniola este singura limbă care are ! şi ? puse la începutul



68

prepoziţiei, dar răsturnate. Spaniola a dat numeroase cuvinte deveniteinternaţionale, intrate şi în română: armadă, canion.

SardaSarda este numele varietăţilor dialectale din Sardinia. Ea are o fizionomieşi o individualitate aparte, care o fac să fie mai caracteristic dintre idiomurileneolatine. Sarda se subîmparte în patru dialecte principale:

Logudorez, vorbită în centrul insulei în regiunea Logudoro.Campidanez – în partea de sud a insulei Campidano.Galurez – în partea de nord-est a insulei Galura.Sasarez – în oraşul Sasari

Dintre caracteristicile sardei menţionăm mai întîi păstrarea distincţiei întreurmaşii lui -e şi –i şi a lui -o şi –u. Se remarcă în mod deosebit păstrarea lui-c velar înaintea vocalelor palatale. Şi -g înaintea lui -e, -i se păstra cafenomen velar, iar conservarea este dovedită şi astăzi de dialectele centrale detip nuorez. De exemplu: genero, gelare, gingita. Şi evoluţia grupului -gn>nn,aminteşte pe cea din română în care gn>mn, ex: lignum>linnu -sard, lemn – română.

Din punct de vedere al lexicului, sarda este foarte conservatoare ea păstrează in lexicul său citeva cuvinte latine absente din toate celelalte limbi

romanice.Din punct de vedere al elementelor datorate superstratului, sarda are o pozitiedeosebită. în ea lipsesc elementele germanice si cu toate că Sardinia a fostaproape un secol sub dominatia vandalilor si numai un an sub ostrogoti astfelde contacte nu au fost de natură să influienteze considerabil limba. Cubintelearabe,nu prea numeroase, aproape toate au pătruns prin intermediul spanioleisau catalanei. Importantă a fost în sardă influienta italiene care creste multmai ales în centrele urbane.

ItalianaEste vorbită în interiorul graniţelor Republicii Italiene iar , în afara graniţelor ei politice:a) În Republica San Marino;

b) În Elveţia italianăc) În Corsicad) În principalele orase de pe coasta dalmata.Putem distinge in zona lingvistica italiana trei mari subdiviziuni dialectale:



69

dialecte italiene de nord;dialecte centro-meridionale;dialecte toscane.

Prin dialectele de nord înţelegem dialectele galo-italice, veneta şi istriana.

Dialectele galo-italice cuprind patru zone:dialecte piemontene;dialecte lombarde;dialecte ligure;dialecte emiliano-romaniole.

Dialectele venete se pot împărţi în:veneţian;veronez;vicentin-padovan-polezan;trevizan;feltrin-belunez;triestin şi veneto-giulian.

Dialectele centro-meridionale formează atît datorită extensiunii geografice cîtşi numărul de vorbitori, cel mai mare nucleu al Italiei dialectale.acestea se potîmpărţi în trei mari varietăţi:

marchigiană-umbră-romanescă;abruzzeză-puglieză şi nord-molisană-campană-lucană;

salentină şi calabro-siculă.Dialectele toscane se pot împărţi în patru zone:

centrală sau florentină;occidentală;seneză;

aretino-chianaiolă.În vastul teritoriu italo-romanic, există trei varietăţi pe care le-am

considerat legate de italiană: dalmata, ladina şi sarda. Dar, aşa cum există o

trecere insesizabilă ăntre diferitele tipuri de dialecte pe care le-am clasificatdrept italiene, tot aşa nu există nici un salt brusc între ladină şi italiana denord, nici ăntre sardă şi italiana centro-meridională, nici între dalmată şisardă. Italiana de tip toscan a fost, de secole, limba literară nu numai a tuturor vorbitorilor diverselor dialecte care formează Italia dialectală, dar şi a celor ce vorbeau sarda şi a multora dintre ladini.Leagăn al latinităţii, Italia a avut un rol decisiv în difuzarea limbiilatine şi a culturii Imperiului Roman în restul Europei, atât în

antichitate, cât şi în epocile care au urmat. Chiar după formarea



70

idiomurilor neolatine şi constituirea Europei lingvistice moderne,italiana a cunoscut în mai multe rânduri momente foarte importante încontextul lingvistic internaţional.

Limba italiană contemporană se bazează în esenţă pe una dintrelimbile vulgare care, începând din secolele al XIII-lea - al XIV-leaîncep să se constituie pe seama latinei, şi anume dialectul toscan şi înspecial graiul florentin, care devine ilustru în secolul al XIV-lea princapodoperele lui Dante, Boccaccio şi Petrarca. Graiul florentin va fiadoptat în secolul al XVI-lea de către scriitorii şi intelectualii din toata peninsula. Ulterior, această limbă se va întinde treptat, pentru adeveni, după 1870, anul unificării politice a naţiunii, limbaadministraţiei şi mijlocul de comunicare pentru întreaga societateitaliană.

Dat fiind că graiul florentin, spre deosebire de alte graiuri italiene, aconservat în mod fidel numeroase caracteristici ale foneticii şimorfologiei latine, italiana vorbită astăzi prezintă mari similitudini culimba de origine: dezvoltarea italienei din latină s-a făcut fără rupturi

brutale sau evoluţii prea rapide şi prezintă astfel un anumit caracter conservator şi o fizionomie mai curând stabilă în timp.

O dată cu proclamarea primului împărat roman, Augustus, în anul 27înainte de Hristos, se definesc limitele teritoriale ale Imperiului, careîmpart peninsula italică în 11 regiuni. Treptat, vechile limbi italicedispar în favoarea limbii stăpânitorilor. În secolul întâi după Hristos, odată cu expansiunea latinei, se realizează o primă unificare lingvistică

a întregului teritoriu. Totuşi, diferenţele între latina clasică, codificatăde gramatici şi fixată prin uzul scris şi literar, şi latina zisă "vulgară",limba de zi cu zi a poporului, devine din ce în ce mai mare. Cu timpul,diferenţele lingvistice de la o regiune la alta vor fi din ce în ce maiadânci. Idiomurile romanice care stau la baza limbilor neolatinemoderne, dar şi dialectele italieneşti, au la bază tocmai această latină"vulgară".



71

Începând din secolul al IX-lea încep să apară primele texte scriseîn vechile limbi vulgare italiene. Trebuie semnalate o serie de patrudocumente datând din anii 960-963: aceste Placiti campani sunt procese-verbale privitoare la revendicarea unor terenuri care

aparţinuseră abaţiei Montecassino. În cursul secolelor al XI-lea şi alXII-lea, mărturiile scrise în limba vulgară devin tot mai numeroase,mai cu seamă în Italia centrală şi septentrională. Este vorba mai alesde texte cu caracter administrativ sau religios. Va trebui să aşteptam prima jumătate a secolului al XIII-lea pentru a asista la apariţia unor texte în limba vulgară cu o vocaţie artistică reală: către 1230 în Sicilia,la curtea împăratului Frederic al II-lea, înfloreşte o şcoală poeticăremarcabilă, reprezentată, printre alţii, de Giacomo da Lentini,creatorul sonetului. Deşi preiau module şi teme din poezia lirică provensală, poeţii sicilieni folosesc sistematic, în poeziile de dragoste, propria lor limbă vulgară. Şcoala siciliană va fi imitată în tot restulItaliei şi va da un elan hotărâtor utilizării limbii vulgare în poezie, maiales la Bologna, prin Guido Guinizzelli, şi în Toscana, prin poeţii aşa-numitului stilnovo, dintre care Dante va fi unul dintre artizanii cei mairemarcabili. În doua din lucrările sale, De vulgari eloquentia şi

Convivio, el va teoretiza autonomia limbii vulgare, profeţindafirmarea ei şi declinul latinei, care în acea vreme avea încă preeminenţă şi prestigiu.

Afirmarea limbilor vulgare se produce paralel cu constituireadiferitelor regate europene. Pentru prima dată, ele sunt folosite nunumai în comunicarea curentă, ci şi în documente cu caracter administrativ. Importanţa religiei şi necesitatea difuzării ei în toate

straturile sociale impun nevoia generalizării învăţământului, care să nuse mai facă în latină, ci prin utilizarea noilor limbi europene vii. Laînceputul secolului al XIV-lea, un calugar italian, Ambrogio Calepio, publică un dicţionar multilingv, Il Calepino, în care pentru fiecarecuvânt latin se dau corespondenţele în diversele limbi vulgareeuropene. În 1532, Robert Estienne - numit Stephanus după modalatină -, elev al umanistului italian Giano Lascaris, publică opera

capitală a istoriei lingvisticii europene, Thesaurus linguae Latinae.



72

Douăzeci de ani mai târziu, fiul lui, Henri, îi va completa operaredactând Thesaurus linguae Graecae.

Succesul repurtat, în secolul al XIV-lea, de Divina Commedia a lui

Dante, de culegerea de nuvele ale lui Boccaccio, Decameronul, şi,apoi, de Canzoniere al lui Petrarca, se afla la originea primei afirmăria graiului florentin în restul Italiei, deşi în multe regiuni continuă să seutilizeze, în operele literare, limbile vulgare locale. În secolul al XVI-lea, când asistăm la afirmarea limbii vulgare în mari opere literarecum sunt cele ale lui Ariosto sau Tasso, precum şi în tratatele şilucrările istorice ale lui Machiavelli şi Guicciardini, de exemplu,literatul veneţian Pietro Bembo propune, dimpotrivă, să fie luaţi camodel Boccaccio şi Petrarca pentru limba prozei şi, respectiv, a poeziei. După el, o limbă care nu urmează modelul aceleia a marilor scriitori nu poate pretinde un viitor literar. La questione della lingua provoacă discuii aprinse între partizanii unei limbi italiene comune,graiul florentin, care este şi limba curţii, şi susţinătorii unei soluţiiarhaizante, conform propunerii lui Bembo.

În 1582 se întemeiază la Florenţa Accademia della Crusca.Inspirându-se în acelaşi timp din limba lui Dante, a lui Petrarca şi a luiBoccaccio, academicienii elaboreaza incepând din 1590 un dictionar,Vocabolario della Crusca, tipărit la Veneţia în 1612. Primul dicţionar istoric şi normativ al limbii italiene, el fixează definitiv toscana canormă a limbii italiene literare. Vocabolario della Crusca va servidrept model dicţionarelor care vor fi publicate de diferitele academiicu preocupări de limbă din Europa. În perioada post-Renaştere,

italiana se deschide treptat influenţei europene, mai întâi celeispaniole, apoi, începând din secolul al XVIII-lea, influenţei Franţei şia Angliei. Aceste aporturi vor îmbogăţi lexicul italian cu un marenumăr de termeni. Reacţia puristă care va urma, deosebit de puternicăîn secolul al XIX-lea, nu va rezista mişcării de idei care pregăteşteunificarea politică a Italiei. Alessandro Manzoni, cunoscut prin I promessi sposi (a cărei prima ediţie, datând din 1827, este o adaptare a

variantei florentine), resimte puternic nevoia unei limbi unitare, vii,



73

care nu numai să poată sluji literatura, ci să fie şi un mijloc decomunicare pentru toată societatea. Marea diversitate a dialectelor italiene face necesară alegerea unuia dintre ele, acesta va fi celflorentin. Învăţământul obligatoriu, răspândirea culturii şi mijloacele

de comunicare în masă, dezvoltarea economică şi industrială,urbanizarea şi migraţiile interne, experienţa celor două războaiemondiale şi a fascismului contribuie în cele din urmă la impunereaacesteia ca adevărata limbă comună. În timpul regimului lui Mussoliniva fi adoptată pentru prima oara în Italia o politică lingvistică explicităşi globală pentru apărarea limbii italiene, însoţită de măsuri vizândeliminarea dialectelor, înlocuirea cuvintelor străine şi cunoaşterealatinei.

În cursul ultimelor decenii, o dată cu participarea deplină la viaţademocratică a naţiunii, italienii şi-au găsit în cele din urmă o limbănaţională care, deşi în permanentă evoluţie şi supusă riscurilor modernităţii, reprezintă un tezaur prin care poate fi citită istoria lor.Dacă italiana nu are în lume decât 65 de milioane de vorbitori, eacontinuă totuşi să fie astăzi una din marile limbi de cultură,

reprezentată de o literatură, o poezie, o cinematografie de artă şi ocreaţie teatrală de renume internaţional. Prestigiul literar al limbiiitaliene moderne se traduce şi prin obţinerea Premiului Nobel de cătretrei poeţi, Giosué Carducci în 1906, Salvatore Quasimodo în 1959 şiEugenio Montale în 1975, o romancieră, Grazia Deledda, în 1926 şidoi dramaturgi, Luigi Pirandello în 1934 şi Dario Fo în 1997.

PortughezaPortugheza este vorbită în Portugalia, în cîteva puncte din Spania în

apropierea frontierei portugheze, în Brazilia, în mai multe puncte din Africaşi Asia.

Deosebim în istoria limbii portugheze patru perioade:1.perioada arhaică, din secolul XII pînă la mijlocul secolului XVI;2.perioada modernă, de la jumătatea secolului XVI pînă astăzi.Portugheza arhaică, lăsănd la o parte unele particularităţi dialectale, este

strîns legată de idiomul din galicia. Perioada care cuprinde primele faze ale



74

celor două varietăţi neolatine strîns înrudite între ele se numeşte perioadagaliciano-portugheză.Galiciano-portugheza s-a format în Lusitania de nord. Vocalismul accentuattrebuie să menţionăm modificările datorate influienţei unei nazale:

manu>mao şi modificările datorate semivocalelor –I; -u: area – eira; rabia – raiva. Caracteristică portughezei este transformarea diftongului latin –au>ou:tauru – touru –toiuro.

Portugheza este împărţită în patru grupuri:dialectico-continentale;dialecte insulare;dialecte de peste ocean;dialecte ale evreilor.

Codialectele se împart în patru grupuri:1.glacian; 3.guadramilez;2.riodonorez; 4.mirandez;

Portugheza este limba de comunicare pentru numeroase naţiuni în Europa,oria limbii portugheze nu poate fi privită separat de istoria unui popor careecolul al XV-lea, o epopee maritimă excepţională şi care s-a răspândit încolţuri ale lumii.

Calificată drept limba poeziei şi a muzicii, portugheza îşi are obârşia înlatina vulgară în uz pe un teritoriu pe care romanii îl numeau Lusitania.Această regiune corespunde în linii mari Portugaliei actuale, la care seadaugă o parte din León, din Castilia şi din Extremadura, până aproape deToledo. Roma desăvârşeşte ocuparea Lusitaniei în secolul al II-lea înaintede Hristos, iar colonizarea romană se realizează prin soldaţi şi prin cohortade funcţionari şi de negustori. Administraţia şi legislaţia romană se impun,

dar şi limba latină, care, prin flexibilitatea şi bogăţia ei, se întinde repede întoate straturile populaţiei, ducând la dispariţia rapidă a majorităţiiidiomurilor anterioare. Ea devine în cele din urmă singura limbă utilizatăn toată Lusitania, care trece în subordinea directă a împăratului.

Latina vorbită în această provincie, mai ales după căderea ImperiuluiRoman de Apus în anul 476, dobândeşte treptat o fizionomie proprie, careo deosebeşte de limba vecinilor ei leonezi şi castilieni. Lusitania devine

Portucale, din care provine numele Portugalia, prin asocierea numelor a



75

două cetăţi, Portu - actualul Porto - şi Cale - astăzi Vila Nova de Gaia. Caşi restul peninsulei, Portugalia cunoaşte invaziile: întâi germanice în 409, odată cu vandalii, suebii şi alamanii, apoi cucerirea musulmană în 711; elevor avea o influenţă notabilă asupra culturii şi a limbii acestui mic

teritoriu. Latina evoluează sub această dublă influenţă, dar nu dispare.Populaţiile germanice "barbare" suferă o romanizare rapidă, atâtlingvistică, cât şi culturală, iar musulmanii, consideraţi în continuareinvadatori, nu reuşesc să-şi impună limba. Aportul germanic, modest, estelimitat la câteva domenii război (guerra, roubar, espiar...), îmbrăcăminte(luva , fato...), animale (gansa, marta...). Arabii lasă în schimb în limbăurme foarte importante, mai ales lexicale, şi anume circa o mie de cuvintedin câmpuri semantice precum agricultura, animalele, plantele: arroz,azeite, alface, açucena, alfarroba. Aceasta evoluţie, care cuprinde noileaporturi lexicale, dar şi numeroase schimbări fonetice, fonologice şimorfosintactice, va da naştere în secolele al IX-lea - al XII-lea gallego-

portughezei, forma pe care o ia latina în colţul de nord-vest al peninsulei şicare se va răspândi, mai târziu, spre Sudul acesteia graţie Reconquistei.

Spre sfârşitul secolului al X-lea, primele influenţe galoromanice, dinlangue d'oil şi langue d'oc, se fac simţite în vocabularul religios şi înlimbajul seniorial. În evul mediu, oraşul Santiago de Compostela atrage

numeroşi pelerini, iar aportul limbii franceze (dama, chapeu, sufixul -age)va fi întărit în secolul al XIII-lea prin instalarea, pe tot teritoriul galician şi

portughez, a ordinelor monahale franceze din Cluny şi Cister. În aceeaşiepocă, trubadurii introduc forme lirice proprii literaturii provensale şinumeroase cuvinte provenite din limba lor (trovador, alegre, freire), carefac trecerea între franceză şi portugheză în curs de constituire. Apar deasemenea cuvinte savante sau semi-savante precum escola, ciencia, pensar ..., împrumutate direct din latină.

Gallego-portugheza dobândeşte cu timpul un asemenea rafinament şi se bucură de un asemenea prestigiu încât este considerată în toată peninsulalimba poeziei prin excelenţă. Poezia lirică spaniolă din această perioadăeste scrisă în gallego-portugheză, fiind reunită în culegeri precumCancioneiro da Ajuda, Cancioneiro da Vaticana, Cancioneiro da Biblioteca

Nacional de Lisboa. Alfons cel Înţelept însuşi, rege al Castiliei în secolul alXIII-lea, îşi scrie versurile în gallego-portugheză. Primele texte scrise în

această nouă limbă datează tocmai de la începutul secolului al XIII-lea. În



76

cursul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea, limba născută din uzul popular ncepe să se impună în toate mediile şi se generalizează în documentele

scrise. Pe de altă parte, centrul de greutate al regatului Portugaliei sedeplasează spre sud. Lisabona devine în acelaşi timp capitală şi reşedinţa

privilegiată a monarhului, în timp ce Universitatea din Coimbradobândeşte un rol cultural major. Din aceste două regiuni vor proveni deciinovaţiile lingvistice care, începând din secolul al XIX-lea, vor modificalimba gallego-portugheza originară şi vor constitui norma cultă a

portughezei. În secolul al XV-lea, se poate afirma că Portugalia are propriaei limbă naţională, diferită acum de galiciană.

În această perioadă, marile descoperiri geografice declanşează un proces de expansiune teritorială care va spori rapid şi considerabil arialingvistică lusofonă: portugheza se răspândeşte în lumea întreagă,cunoscând astfel cea mai mare difuziune pe care a avut-o vreodată o limbă.Portugheza se îmbogăţeşte astfel prin aportul limbilor indigene (bantu,tupi, limbi asiatice). Ulterior, portugheza, beneficiind de acestemprumuturi, va îmbogăţi la rândul ei celelalte limbi europene cu astfel de

termeni exotici (cobai, pirania, jaguar, manioc). O data cu dominaţiaspaniolă începută în 1580, forme castiliene, consecinţă a bilingvismuluiluso-spaniol, intră în portugheză. Independenţa este recucerită în 1640 şi o

reformă condusă de erudiţi, ca reacţie contra castilienei, duce la eliminareaacestor termeni, care vor fi înlocuiţi prin cuvinte provenite din latină.Începând din secolul al XVIII-lea, spaniola nu mai joacă rolul de a doualimbă de cultură, fiind înlocuită în această funcţie de franceză: numeroasegalicisme pătrund acum în portugheza, atât în vocabular, cât şi în sintaxă.Influenţa franceză va rămâne foarte puternică în portugheză. Trăsăturilesintactice şi lexicale comune celor două limbi, precum şi nazalizareacaracteristică a anumitor vocale, sunt până astăzi martorii acestei afinităţi.

Limba portugheză a lăsat urme de neşters nu numai în imensele teritoriiunde se vorbeşte şi astăzi, dar şi în zonele unde a jucat, într-o perioadă,rolul de lingua franca. Aceste urme sunt mărturia unei priorităţiinternaţionale a portughezei, care a durat până la mijlocul secolului alXIX-lea. Astăzi, portugheza, cu cele trei variante principale ale ei,europeană, braziliană şi africană, este încă una dintre primele limbi dinlume. Cu cei peste 200 de milioane de vorbitori ai săi, portugheza este a

patra limbă de origine europeană din lume ca număr de vorbitori, după



77

engleză, spaniolă şi rusă. Opere capitale ale literaturii universale s-au scrisn această limbă, care se poate mândri, din 1998, cu faptul ca număra,

printre marii săi autori contemporani, un laureat al Premiului Nobel pentruliteratură, José Saramago.

2.4. Aria de răspândire a limbilor romanice

Tote aceste limbi prezinta deosibire de la o regiune la alta a teritoriuluiunde se vorbesc, existau variaţii locale, adica dialecte si graiuri.

ROMANA are patru dialecte:

1dacoromân(in Rominia si de a lungul Dunarii în fosta Iugoslavie,Bulgaria si Moldova)

2. macedoromân sau aromân (la sud de Muntii balcanici; în fostaIugoslavie , Bulgaria, Albania si Grecia).

3. meglenoromân sau meglenit (asa-zisa meglenie româna-exista si omeglenie bulgara-la nord vest de Golful Salonic)

4. istroromân (in Peninsula Istria din nordul Marii Adriatice)DALMATA.Este o limba astazi stinsa.S-a vorbit de-a lungul litoralului

Adriaticii, avind centre mai importante Ragusa si insula Veglia.Ea a disparutcu vremea , din cauza invaziei slave.

Dalmata a fost renviata de lingvistul Italian M.G.Bartoli, dindocumente ragusane si venetiene, dar izvorul cel mai important a fost subiectvorbitor, ultimul care mai cunostea aceasta limb ape la sfirsitul secolului

trecut:Antonio Udina,care o stia din copilarie.Devenind astfel celebrul afurnizat lui Bartoli povestiri despre diverse intimplari cunoscute de dinsul.

ITALIANA se vorbeste in peninsula italica,in Sicilia,Sardinia siCorsica,in cantonul elvetian Ticino si in regiunea litoralului francez alMediteranei.Aceasta limba are foarte numeroase dialecte si graiuri(din cauzaconditiilor de viata politica si economica)



78

Lingvistii grupeaza dialectele italienesti in modul urmator:nordice,centrale, meridionale.

RETO-ROMANA Se vorbeste in cantonul elvetian Graubunder,intirolul Italian si in provincial italiana Friul.Exista deosebiri dialectale mari nunumai de la o regiune la alta,faptul se datoreste,configuratiei solului sicauzelor politice.Pe zi ce trece dialectele retoromane sint tot mai puternicinfluentate de limbele inconjuratoare, fapt care le schimba fizionomia lor originara.Din aceasta cauza parerile specialistilor cu privire la pozitiaretoromanei in cuprinsul romei variaza.Punctul de vedere a lui G.I.Ascoliautorul unei lucrari fundamentale despre dialectele retoromane au fostacceptate de toata lumea.Ascoli a sustinut si adovedit, convingator,ca acestedialecte,alcatuesc,o unitate lingvistica aparte,si prin urmare trebue

considerate ca reprezentind un idiom de sine statator.In primul razboimondial Carlo Salvioni a publicat in plin razboi o broşura: LATINIA eITALIA, în care sustinea ca graiurile retoromane centrale si rasaritene au fostla inceput graiuri italienesti, dar cu vremea, din pricina influentei germanesau indepartat mereu de limba italiana si de aceea asemanarile lor cu acestadin urma au devenit tot mai putine si mai mici. Parerea lui Salvioni a prins

printre italieni şi au parasit teoria lui Ascoli.

Dialectele retoromane alcatuesc trei ramuri dupa regiunile unde sevorbesc:

1.vestica

2.centrala sau tiroleza

3.estica sau friulana

Intr-o vreme, nu prea indepartata,dialectele retoromane aveau oextindere mai mare.Astfel,o parte din peninsula Istria a fost locuita de oamenicare vorbeau un grai retoroma.

SARDA se vorbeste in Sardinia si are mai multe dialecte:

1.logudorez(in centrul insulei;cel mai arhaic si mai authentic fiind feritde influentele externe exercitate asupra celorlalte graiuri sarde)



79

2. campidanez (la sud influentat de graiuri italienesti din cauzalegaturilor economice cu sudul italiei)

3. galuric si sassaric (la nord cel mai putin sarde dintre toate, fiindasemanatoare cu dialectele din partea de sud a corscei).Cunoscatorul acesteilimbi romanice este un neitalian:M.L.Wagner care imbratiseaza toatedialectele si toate aspectele lor

PROVENSALA se vorbeste in jumatate de sud a frantei in evul mediuI se spunea langue d oc,spre a o deosebi de Franceza propriu zisa.Denumirea

provensala nu-I proprie fiindca,in sens stric,ne trimite la dialectal vorbit inProvence.Inainte de a I se spune provensala,I s-a spus acestei limbi lenguaromana,ca sa se deosebeasca de limba culta a vremii care era la

timp.Subdiviziunile ei dialectice sint(de la vest spre est)1.gascon (intre Pirenei,Oceanul Atlantic si o linie la nord de fluviu

Garonne)

2.languedoc (intre Garonne,Pirinei,Mare Mediterana si Rhone)

3.limousin (intre Gascon la sud,frontiera lingvistica franco-provensalala vest si nord)

4.auvergnat (intre limousine la vest,Languedoc la sud si frontierafranco-provensala la nord si est

5.provensal propriu-zis(intre rhone la vest,marea mediterana la sud sigranite italiana la est)

6.valdens (la nord de provensal)

FRANCEZA se vorbeste in partea de nord si centru a Frantei,dincolode granite lingvistica franco-provensala.Spre Belgia granite lingvistica nuconcide cu cea politica:prima depaseste si inca mult pe cea de a doua,caci

jumatate de sud a Belgiei apartine,prin limba ei,Frantei.

Iata dialectele propriu zise:

1.poitevin (provincial Poitou,intre oceanul Atlantic la vestlinia,despartitoare dintre graiurile Franceze si cele provensale la sud



80

2.normand (la nord de poitevin, pina la Marea Minecii

3. picard (intre normand si wallon)

4.wallon (in jumatatea sudica a belgiei si pe un teritoriu din Franta la

sud si sud vest de wallonia belgiana)

5.loren (intre granite politica franco-germana si riul Meuse)

6.champenois (in provincia Champagne, la vest de Lorena pina in Ilede France)

7.burgundic (intre Ile de France la vest,auvergnat la sud si dialectelefranco-provensale la est)

8.francien (in Ile de France si in tinuturile invecinate)

Acest ultim grai a devenit, cum se stie, limba literara aFrantei.Dialectul normand a trait,vreo 300 de ani si in Anglia,unde a fosttransplantat in urma cuceririi acestei tari de catre normanzi.

LIMBA BASCA. Sud-vestul Frantei cunoaste si el amestecurilingvistice.Astfel,in departamentul Basses Pyrenees se vorbeste limba

basca.Dupa vechea impartire administrative,bastii francezi traiesc in Pays deSoule,Basse-Navarre si Labourd.Localitate extrema,spre sud-est,a acestuiteritoriu, in care se vorbeste un dialect romanic(gascona)este Lescun.

Limba basca nu-I un idiom romanic si nici macar indoEuropean.Originea sa este pina astazi un mister.In general,se admite ca basciisunt urmasii vechilor iberi.In ceea ce priveste limba basca,unii lingvisti,caHugo Schuchardt,adinc cunoscator al ei o apropie de idiomurile hamitice din

nordul Africei cu care seamana relative bine prin lexic.Altii caA.Trometti,opun alaturi de limbile ca ocaziene.Olandezul C.Uhlenbeck iaopozitie de mijloc in sensul ca constata elemente commune atit cu limbile caocaziene cit si cu cele hamito-semitice.

Tot în sud dar spre marea Mediterana, Franţa are inca o insulaeteroglosa si anume Catalana la fel cu basca din celalt capat al pirineilor catalana din Franţa este o continuare, peste granite politica a aceluiasi idiomdin Spania.Numarul locuitorilor de limba catalana din Franta este de circa



81

2000.In aceasta regiune se vorbesc trei limbi romanice catalana,spaniola si portugheza.

Catalana ocupa un teritoriu care incepe din Perinei,la granite politicadintre Spania si Franta si merge de-alungul litoralului mediteranian pina lasud de orasul Alicante,avind forma unui triunghi,cu baza la nord si cu virfulla sud.Acest teritoriu este inpartit in doua mari provincii:

-catalonia la nord (Gerona,Tarragona si Lerida)

-Valencia Castellon de la Plana si Alicante)

Graiurile Catalanei din Catalonia propriu-zisa alcatuiesc doua grupuri:

-oriental (cu centrul in Barcelona)

-occidental (cu centrul in Lerida)

Unii lingvisti considera acest idiom romanic drept un dialect provensal primul care a emis o asemenea parere este A.Morel-Fatio :dupa intemeiereamarcii ispanice,un grai provensal a fost transplantat acolo datorita faptului caacesta marca apartinea regatului franc,adica Frantei de astazi,si cu vremea s-

aextins mereu,pina a ajuns sa ocupe teritoriu descries mai sus.Dupa a doua parere catalana ar fi un dialect spaniel mai exact ibero-romanic dar tot dialect,nu limba propriu-zisa.Aceasta insemneaza ca punctual de plecare al catalaneieste Spania de unde s-a intins peste Pirinei in sudul Frantei.

În sfirsit, s-a sustinut si se mai sustine ca acest idiom este o limbaromanica de sinestatoare.Cit priveste catalana insasi,numerosi romanistiactuali o considera drept o limba de tranzitie intre teritoriu ibero romanic sicel galo romanic.

Spaniola se vorbeste in Spania cu exceptia teritoriilor de limbacatalana, de limba basca si de limba portugheza

Dialectele limbii spaniole sunt:

Asturic- leonez (la nord; asturic pe coasta oceanului, leonez la sud deasturic)



82

Castilian (in centru; are cea mai mare intindere teritoriala si s-a impusca limba literara)

Aragonez (la est, intre dialectal Castilian si limba catalana)

Andaluzian (la sud in Andaluzia)

Trebuie adaugata limba evreilor spanioli, care traiesc in diverse tarieoropene, majoritate in peninsula Balcanica, in Maroc si prin alte parti aleAfricii de nord. Odata cu maurii, citi mai ramasesera, ca atare, in Spania aufost izgoniti in 1942, cind este cucerita ultina fortareata maura si evreii, cares-au impraştiat pe unde au putut. Aceşti evrei sunt numiti sefardies,spre a sedeosebi de evreii polenezi,carora li se spunea askenasi.

Portugheza se vorbeste in Portugalia in partea de nord-vest a Spaniei siin insulele Azore si Madeira din oceanul Atlantic.Subdiviziunile ei dialecticesunt:

1 mirandez

2. portughez de nord

3. portughez de sud4. azoric

5. madeiric

6. galician.

Exista si o limba evreo portugheza: evreii din portugalia a fost si eiizgoniti si s-au restabilit,cei mai multi in Olanda,unde isi pastreaza pina astazilimba maternal.Numarul lor este foarte redus in comparative cu al evreiilor spanioli.

Spaniola este cea mai bine reprezentata dintre toate sub raportulnumeric.Se vorbeste in America de sud,in toate republicele Americiicentrale,Mexico si in tinuturile invecinate cu el din statele-unite,in Cuba,Haiti. Numarul oamenilor care vorbesc limba spaniola este de aproximativ180 de milioane.Faptul se datorreste ,cum stim,descoperii Americii de catre

Cristofor Columb si care a interprins expeditile sale ca reprezentant al



83

monarhilor spanioli.Intre spaniola Americana si europeana asemanarile suntasa de mari incit ne dau dreptul sa le consideram ca doua aspecte ale unuia siaeluiasi idiom.Exista totusi si deosebiri destul de inseminate.Cele 4 secole si

jumatate care le separa in timp precum si distanta in spatiu, si conditiile de

viata care n au fost si n au putut fi identice in Spania si in America.Dupa spaniola vine, portugheza,care se vorbesta în Brazilia, si,

sporandic, de catre foarte putini oameni, în coloniile portugheze dinAfrica.Ceea ce am spus despre spaniola cu privire la imprejurarile care I ainlesnit expansiunea si la schimbarile suferite in noile conditii de viata,de

peste ocean,se potriveste si pentru limba portugheza.Portughezii au fost canavigatori propriu zisi superiori spaniolilor si ca unii dintre ei depildaMagelan si Vasco da Gama, ocupa locuri de frunte in navigatia

maritime.Franceza a fost dusa,tot prin colonizari,in mai toate continentele cudeosebire însa în Africa şi în America de nord. Coloniile africane ale Franţeiau fost Algeria, Congo, Madagascar, Marocul si Tunisia.Dupa statistica mairecentă vorbesc franţuzeste peste 4 000 000 de canadieni, care sunt, se parefoarte atasaţi de limba lor materna.De adaugat republica Haiti si unele insuledintre Antilele Mici,unde limba curenta este franceza.Alte idiomuri romanice

prezinta importanta mai mica in ce priveste extinderea lor in afara Europei.Siromini se gasesc in lumea noua,mai ales in statele-unite si Canada tot ca

emigranti.In sfirsit catalana se vorbesta inca de pe vremea colonizariiAmericii,in Cuba si Argentina unde îşi pastreaza independenţa faţă despaniola care este limba curenta şi oficiala a aceastor dou ţări.

Transplantarea idiomurilor romanice în celalte continente a dat naşterela un fenomen foarte interesant din punct de vedere lingvistic. Astfel au luatnastere limbile creole. Iata citeva date cu privire la aceaste limbi. În InsuleleFilipine exista o limba creola malaio-spaniola. In Haiti si in Trinidad sevorbeste o limba creola negro-spaniola.Franceza are şi ea numeroase aspectecreole: o limba creola negro-franceza se vorbeste in Insulele Mauritius,Louisiana, Haiti, Martinica: o limba creola anamito-franceza in Conchichina.Portugheza de asemenea prezinta aspecte creole chiar mai multe decit<surorile> ei: negro-portugheza in Djarcata, indo-portugheza in Cosshin siMangalore, localităţi situate pe coasta de vest a Indiei.

Fara sa vrem ne punem intrebarea: de ce numai o parte din provinciileImperiului roman de pe vremuri au pastrat limba Latina pouplara , care apoi

s-a transformat in idiomuri romanice cunoscute noua? Caci stăpinirea romană



84

se intinde, la un moment dat, pe o suprafata de pamint cu mult mai maredecit aceea pe care o ocupa astazi naţiunile de limbă romanică in Europa.

Un prim raspuns este urmatorul: Colonizarea romana n-a fost si nici nu putea fi pretitundini la fel de puternică. Si naşterea limbilor romanice presupune existenţa unor colonişti de limbă Latină destul de numeroşi pentruca să fie exercitat, direct sau indirect, intenţionat sau nu, asupra populaţiilor autohtone o influenţa aptă de a face pe aceasta sa-şi piarda, cu vremea proprialor limbă prin adoptarea şi asimilarea limbii colonizatorilor.

În alte cazuri intenţia romanilor de a-şi impune limba şi cultura în provinciile cucerite n-a putut deveni fapt din diverse cauze, variabile de launa la alta. Şi cu aceasta ajungem la al doilea raspuns.In ceea ce priveste

Africa si Asia, unde romanii posedau ţinuturile întinse, nu s-a format nici unidiom romanic. Insulele Britanice, Africa si Asia n-au fost niciodată<romane>din punct de vedere al limbii si al culturii. Romanizarea acestor teritorii a fost foarte superficială, pe de o parte, pentru ca romanii n-au avutintenţia sa le romanizeze, asa cum s-a facut cu teritorile din Europa, iar, pe dealta parte, pentru că ele se gaseau la o departare mai mare de Italia, rezervorulde limbă şi cultură română, care era totodata provincia centrala a Imperiului,cu Roma , capitala lui.

Rmaniii au cucerit Grecia la 146 i.e.n., au stapinit o vreme foatreîndelungata şi totuşi n-au reuşit să o romanizeze. Limba şi cultura greceascaau rezistat la toate încercările făcute de romani în scopul supunerii imperiului

propriei lor limbi si culturi.

Imperiul roman de rasarit s-a transformat in imperiul bizantin un stat acarui limba oficiala a devenit greaca in locul latinei, tocmai pentru ca peaceasta n-o mai intelegea nimeni.

În alte locuri romanitatea a disparut din pricina invaziilor straine. Peste populaţia romanizata au venit invadatori de altă limbă şi cu altă cultură, care,fiind adesea mai numeroşi decât localnicii si, ajutaţi de faptul ca veneau dreptcuceritori, au izbutit sa se stabilească definitiv acolo. Ceva asemănător s-a

petrecut în partea vestică a Africii de nord, unde, dupa decaderea Imperiuluiroman de apus, au navalit şi au stapinit rând pe rând vandalii, bizantinii şiarabii.



85

Sub ochii noştri se petrece un fapt similar, pe o scara foarte redusăînsa.E vorba de populatia retoromană din Elvetia, care a început de mult şicontinua pâna astăzi să piardă terenul în favoarea elementului alemanic,foarte numeros şi plin de vatalitate, apoi, intr-o masura mult mai slaba, însă,

de populaţia de limbă franceză din Elveţia apuseană.Dar romanitatea, daca a pierdut atâtea teritorii, în schimb, a ciştigat

altele, cum am putut constata din discutia asupra extinderii actuale aidiomurilor romanice, aşa încât bilanţul romanităţii, urmarit de-a lungulveacurilor, se soldeaza cu un excedent, atât ca întindere teritorială, cât şiconsecinţă logică a acestui număr de vorbitori ai continuatoarelor latinei caresunt idiomuri romanice actuale.

2.5. LIMBA ROMÂNĂ – LIMBĂ ROMANICĂ

Limba romana este o limba de origine latina.Face parte din grupul limbilor romanice: italiana, spaniola, portugheza, franceza (le-am numit pe cele maicunoscute, de circulatie universala), alaturi de care mai exista si altele,vorbite de popoare mai mici: sarda (in SardiniA), catalana (in provinciaspaniola Catalonia, cu cel mai cunoscut oras BarcelonA), provansala (sauoccitana in zona din sudul FranteI), retoromana (cu dialectele: romansa,ladina, dolomotica, friulanA) si dalmata.

Romana este cea mai orientala dintre limbile romanice. S-a format prinromanizarea geto-dacilor - si acestia stramosi ai nostri, ca si romanii, numaica limbile nu se pot "amesteca". Din geto-daca nu ne-au mai ramas decat,aproximativ, o suta de cuvinte, pe care le recunoastem prin analizele de"substrat", urmarind unde mai pot fi gasite cuvinte asemanatoare. Triburile

geto-dacilor ocupau o suprafata ce depasea granitele Romaniei de azi, maimare chiar decat a Regatului Romaniei de dinainte de al doilea razboimondial. in 106, dorind sa apere Imperiul de navalirile triburilor migratoare,romanii au cucerit Dacia sub imparatul Nerva Traian dupa doua razboaiegrele, dar au intarit-o si au mentinut-o prospera, au introdus civilizatiaromana, pentru a rezista atacurilor din oricare punct cardinal.

Dacia a devenit o provincie romana prospera, romanii ii spuneau "Dacia

felix", adica "Dacia cea fericita". in armata, in administratie, in scoli se



86

vorbea latina (desigur, la teatrele in aer liber, probabil si la minele de sare sila baI). E vorba, fireste, de latina "vulgara". Spunem ca romana se trage dinlatina populara (nu din cea clasica, in care s-a scris literatura clasica)."Romanizarea" s-a produs asupra iberilor (stramosii spaniolilor si

portugheziloR) si asupra galilor (stramosii franceziloR). De presupus ca sigeto-dacii si-au insusit latina, ca a doua limba, in acelasi numar de ani ca sicelelalte popoare romanizate. Pe teritoriul Daciei romanizate s-au gasitinscriptii scrise in latineste (peste 2000).

Se presupune, prin analogie cu formarea celorlalte limbi romanice (franceza,spaniola, portughezA), ca insusirea deplina a latinei populare ar fi durataproximativ 100 de ani, ceva mai mult poate. Cuvinte geto-dace din masavocabularului: abur, barza, brad, brau, brusture, buza, ceafa.caciula, copac,grumaz, gusa, galbeaza, mazare, manz, mos, parau, sambure, strunga, vatra sialtele. De la geto-daci, au ramas nume de ape: Arges, Buzau, Cerna, Cris,Dunare, Jiu, Mures, Prut, Somes, Siret, Tisa. Cuvantul "dava" insemna cetatesi il gasim, in toponimice, prescurtat: Turda. in masa vocabularului au maiexistat si cuvinte trecatoare.legate de felurite momente de "influenta": slave,turcesti, grecesti etc.Dar cuvintele cu cea mai mare putere de circulatie, adica cele din fondul

principal de cuvinte, sunt de origine latina. Se poate purta orice conversatie si

orice dizertatie, folosind numai cuvinte de origine latina dar nu se poateinchega nici o propozitie in limba romana, folosind doar cuvinte nelatine.

Limba romana moderna s-a imbogatit cu numeroase cuvinte din alte limbi dar si cu neologisme din limbi romanice. Dar pana a se ajunge la limba romanaactuala, s-au parcurs numeroase etape. La aceasta se adauga principiulevolutiei oricarei limbi: lingvistii vorbesc de o schimbare ce ar putea fiobservata la fiecare jumatate de secol.

Este de presupus ca, in cateva generatii dupa romanizare, s- a vorbit bilingv(si geto-daca si latinA), apoi, mai intens, latina populara (ceruta deadministratie si de scoala). in Dacia s-a format poporul daco-roman("populatia daco-romana") si s-a format limba daco-romana. Dupa retragerearomanilor si dupa migratiunile neamurilor nomade, ii aflam pe daco-romanii,ramasi fara armata, retrasi in munti, in depresiuni, acolo unde nu se aflau incalea invadatorilor, ocupandu-se cu pastoritul si cu agricultura, numindu-si

tinuturile "tara", de la "terra" - adica "pamant": Tara Oltului, Tara Lovistei,



87

Tara Vrancei etc, pana la primele state feudale: Tara Romaneasca, TaraMoldovei. intorcandu-ne la daco-romani, sa retinem ca au fost crestinati detimpuriu -odata cu formarea lor ca popor - ceea ce explica in buna masuraunitatea si taria lor in teritoriu.

Trebuie sa observam regulile de modificare pe care le-au suferit cuvintele,trecand din latina in romana. Exemplele clasice care se dau sunt: campus-camp; dentem-dinte; herba-iarba; lacte-lapte; rota-roata; panis-pane-paine;dicere-dzicere-zicere (arhaic, dialectal-"dzise"); directus-derept-drept; canis-cane- caine; homo-om; bene-bine etc.

Nota bene: acesta este si argumentul - etimologic - al scrierii cu a din a Iacuvintele de origine latina care, de obicei, intra in fondul principal de cuvinteal romanei, iar pentru unificarea ortografiei, este necesar sa se pastrezescrierea cu a din a si la cuvintele care provin din alte limbi (e vorba de a dinmijlocul cuvantului, ca in paine, mana, romaN). Sub aspect fonetic, a are altasonoritate, e mai deschis, decat notat cu ajutorul lui i/i ce inchide. Se poateexemplifica faptul ca evolutia limbii se face dupa reguli clare. De observat căîntre doua vocale l a trecut in r, ca m,n,s,t de la sfarsitul unui cuvant latin(forma de baza) au disparut; ca b intre doua vocale a disparut; se dau, deasemenea, cateva exemple devenite clasice: (din lat.) palus > par; gula >

gura; filius > fil iu > fiu; caballus > caballu > calu > cal; sebum > sebu > seu;caput > cap; tibi > tie; dolus > dar; sale > sare; mola > moara; sole > soare.

Limba romana s-a format incepand cu secolul al Vl-lea.

Studiem evolutia limbii romane prin metoda istorica si comparativa. Secompara cuvinte si forme gramaticale din: A) limbi romanice; B) limbaromana veche; C) graiuri romanesti; D) dialecte romanesti. Limba romana

este de origine latina si o dovedim prin: A) structura gramaticala; B) fondul principal de cuvinte.

Triburi de geto-daci s-au aflat si pe celalalt mal al Dunarii, au fost si eleromanizate si au vorbit in dialecte foarte asemanatoare cu daco-romana.

Spunem ca romana are patru dialecte (care au evoluat din limba romana -comuna (primitiva): daco-romana, aromana, macedo-romana, megleno-

romana,istro-romana.



88

Limba romana - sub aspectul ei de limba populara - are mai multe graiuri,foarte unitare, care nu prezinta deosebiri decat in pronuntare (fonetisme) si inmasa vocabularului. Vorbim de aceste aspecte regionale ca despre "graiuri":

oltenesc, muntenesc, banatean, maramuresean, moldovenesc.

Limba romana este cea mai unitara dintre limbile din familia limbilor romanice si mai apropiata, ca structura gramaticala, de latina (de exemplu,

pastrarea genului neutru, pastrarea celor patru conjugari si a modurilor - caresunt aceleasi ca si in latina). Pe de alta parte, in timp, au aparut unelemodificari in sistemul fonologie, mai ales dupa secolul al IV-lea, sistemulvocalic, simplificat; in sistemul consonantic a intervenit actiunea

palatizatoare a lui i. (Acestea, ca si alte aspecte, sunt studiate de specialistii infonologiesi fonetica). Un alt aspect este acela ca topica (ordinea cuvinteloR)este mai degraba fixa (inversiunea topica are chiar valoare stilistica, fiind"abatere" - cu valoare emotionala - de la limba standarD), pe cand in latina,era libera.

Subliniind caracterul latin al limbii romane, marele lingvist roman Al.Rosetti, in lucrarea sa fundamentala "Istoria limbii romane" (6 vol., 1938-1966), urmata si de "Schita de istorie a limbii romane de la origini si pana in

zilele noastre" (Bucuresti, 1976), scria: :Statistica aproximativa a cuvintelor latine, pastrate in limbile romanice (circa 6700), nu e determinanta pentrucaracterul latin al fiecarei limbi; ceea ce intereseaza este distributia cuvintelor de origine latina si faptul ca uneltele gramaticale necesare pentru constructiaunei propozitii sunt de origine latina". "Din cele 3607 cuvinte care formeazavocabularul poeziilor lui Eminescu, 46,6% sunt de origine latina si aufrecventa de 83%". "Independent de celelalte limbi romanice, romana posedao serie de elemente specifice ale vocabularului latin, ca: chiar, femeie, leagan,

lingura, merge, maine, picior."

Cuvinte latine conservate numai in limba romana: adapost ad-depositum;ager agilis; ajuta adjutare; defaima diffamare; despica despicare; farmec phar-macum; ferice felice; ierta libertare; lingura li(N)gula; lanced languidus;lingoare languor; margea margella; mesteacan mastichinus; manecamanicare; nici neque; plapand palpabundus; putred putrudys." ()

Semnalam, de asemenea, faptul ca romana si italiana continua procedeul latin



89

de a indica persoana prin forma verbala (dorm, viN) si nu prin pronumeleasezat inaintea verbului (fr.: je dors, je vienS).

Vocabularul limbii romane contine cuvinte latine, datand dintr-o epoca

veche, care nu au fost inlocuite prin termeni noi, veniti din Italia, datoritaintreruperii contactului intre cele doua Romanii." (Al. Rosetti, "Schita deistorie a limbii romane de la origini si pana in zilele noastre", Bucuresti,1976, p.14-15.)

Faptul ca daco-romanii au imprumutat cuvinte din alte limbi nu trebuie satrezeasca nici uimire, nici interpretari tendentioase, caci este un fapt comuntuturor limbilor - si celor romanice -, iar "schimburile" au fost reciproce intrefrancezi si germani, danezi si englezi, spanioli si arabi, spanioli si italieni,

persani si turci, turci si arabi etc

Primele scrieri In limba româna au fost acte (testamente, foi de zestre, acte judecatoresti, acte de vanzare - cumparare şi scrisori particulare, însemnari personale). Exista destule astfel de acte pastrate, pentru a intelege cum au progresat lucrurile, dar primul document scris in romaneste (dintre cele pecare le-am putut afla, cel putin pana acuM), este datat 1521 si este cunoscutsub titlul "Scrisoarea lui Neacsu din Campulung". Dupa 1540, s-au tiparit

carti. Primele lucrari importante in limba romana au fost traducerile de cartireligioase si, fireste, sintaxa este inca influentata de limba din care setraducea - slavona: liturghiere, cazanii, psaltiri si, fireste - in primul rand -,evangheliare. Primele traduceri s-au facut in Maramures; manuscrisele au sifost gasite ("textele maramuresene"). Desi sintaxa era greoaie, vocabularul neeste cunoscut si azi, dupa aproape 500 de ani Au parfumul arhaic, de o marefrumusete: "Psaltirea Scheiana", "Psaltirea Voroneteana", "Psaltirea Hur-muzachi", "Codicele Voronetean". Retinem, deci, ca, din secolul al XVI-lea,

se poate vorbi de etapa timpurie a formarii limbii literare, caci romana sevorbea in biserica, deci intr-o institutie, si pentru toti romanii.

Daca aceste traduceri, manuscrise de carti religioase, inseamna primul pas; aldoilea il constituie tipariturile. Ele aveau o mare putere de circulatie si,citindu-se duminica de duminica, in biserica au avut darul de a influentalimba poporului, din toate zonele locuite de romani (caci aceeasi editiecircula si in Tara Romaneasca, si in Moldova, si in TransilvaniA), unificand

limba literara inca de la inceputurile ei si, astfel, punand bazele limbii



90

nationale.

De retinut momentul CORESI, care, la Braşov, a dat numeroase tiparituri decarti religioase in limba romana.

Semnificativ este un eveniment din secolul al XVI-lea: "din poruncaDomnului Ilascu-Voievod (Ilias Rares) si a mamei sale, Doamna Elena", o

parte din tirajul cartii numite "Apostolul", tiparita in Tara Romaneasca, in1547 a fost dusa in Moldova. Un important rol, in secolul al XVI-lea, spreunificarea limbii literare romanesti, l-au avut cele noua tiparituri de cartireligioase ale lui Coresi, care s-au raspandit in toate cele trei tari romane. inEpilogul la "Psaltirea romana", se vorbeste despre importanta faptului ca, in

biserica, sa se foloseasca limba romana, vorbita de intreg poporul.Tipariturile au fost sprijinite de oameni luminati, fie ei domnitori ori clericide toate rangurile, negustori instariti si, desigur, carturari si tipografi, ei insisioameni de cultura. in afara sferei literaturii religioase, au mai circulat carti cucaracter literar, cele mai raspandite si mai gustate fiind "Alexandria" si"Istoria lui Minai Voda sin Patrascu-Voda, carele au facut multe razboaie cuturcii pentru crestinatate", lucrari in care textul este expresia oralitatii

populare (secolul al XVI-lea).

De circulatie in toate tarile romane au fost si cartile de legi - ceea ce a dus sila unificarea stilului administrativ al limbii romane. in Tara Romaneasca, s-atiparit "Pravila de la Govora", cu tiraj anume comandat pentru Transilvania,iar in Moldova, "Pravila aleasa".

De o importanta exceptionala,in cristalizarea limbii literare si a limbiiliteraturii, in secolul al XVII-lea, a fost activitatea mitropolitilor TariiRomanesti, Moldovei si Transilvaniei. Oameni de mare cultura, ei au tiparit

carti care s-au raspandit pretutindeni pe teritoriul tarii si chiar in editiisuccesive; Mitropolitul Varlaam - "Carte romaneasca de invatatura",cunoscuta si sub numele de "Cazanie". in 1643 Mitropolitul Moldovei s-astraduit sa nu dea "Cazaniei" un caracter strict regional, dimpotriva, s-aadresat tuturor romanilor, in ideea unificatoare. (De remarcat fenomenul de"rotacism" cu "r", in loc de "n"). Prezentand "pildele" - micile naratiunieducative, intr-un limbaj sugestiv, atragator, emotional, Mitropolitul Varlaam

poate fi considerat primul nostru povestitor, cu nimic mai prejos de Ion

Neculce. Prin "Cartea romaneasca de invatatura", el pune temelia artei



91

oratorice la romani, alaturi de alti clerici romani. Referindu- se la secolul alXVI-lea, Nicolae Iorga vine cu argumente convingatoare, aratand ca predica -

parte componenta a slujbei divine - trebuie sa se fi tinut in romaneste cu multinainte de primele traduceri. Si astfel rolul bisericii in dezvoltarea limbii

literare unitare a fost imens: "Numai in ce priveste predica, libertatea era cumult mai mare, si predici in limba romaneasca trebuie sa fi existat dinvremuri foarte vechi." (N.Iorga, Istoria literaturii romanesti. Introduceresintetica, 1977, p.86). Oricum, Varlaam a fost constient de importanta lucrariisale ca "dar" national: "Daruim si noi acest dar limbii romanesti". Prozator siorator de prim rang, Mitropolitul are si calitati de poet, in orice caz deversificator, caci, in fruntea Cazaniei, asaza prima (dupa alti cercetatori "unadintre primele poezii") poezie romaneasca: "Stihuri in stema Moldovei".

Mitropolitul Transilvaniei, Simion Stefan, a tiparit, in 1648, la Balgrad (AlbaIuliA), prima traducere integrala a Noului Testament, cu doua "Predoslovii"(cuvinte introductivE) in care vorbeste despre unitatea tuturor romanilor sidespre o limba .literara unica. El are in vedere pe "romanii" din "toate tarile",avanseaza ideea introducerii unor norme, a cultivarii neologismelor si are unstil de mare claritate, vizand o intelegere supradialectala.

Pe langa "Noul Testament", a tiparit si o Psaltire.

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, urmasul lui Varlaam, este cu adevarat primul nostru mare poet cult, caci el ne-a lasat o "Psaltire" de 8000 de versuride o mare bogatie stilistica. Astfel incepe marea poezie romaneasca si va stasub influenta textelor vechi, pana la Eminescu si, dupa aceea. Influentaliteraturii populare asupra celei culte a luat, la romani, mereu alte forme, dar marcand si modernismul si avangardismul si, mai apoi, poezia romaneascadin zilele noastre. Iorga a vazut in Dosoftei un predecesor al lui Alecsandri,

considerat primul mare poet influentat de folclor: " nu numai ca text nu esteexacta traducerea, dar nici macar sensul nu este exact. Si, poate, tocmaiaceasta ii face frumusetea; recunosti in psalmii lui Dosoftei o poezie popularasi, de aceea, Dosoftei ar trebui sa intre in orisice antologie " (N.Iorga, op.cit.,

p.17).

Literatura romana, mai ales in genul oratoric, s-a imbogatit in secolul al XH-lea prin Didahii, de Antim Ivireanul, predici prin care explicau, in biserica,

evangheliile, intr-un stil metaforic, intens amotional.



92

Secolele al XVI-lea si al XVII-lea au fost, de altfel, caracterizate prininflorirea artei in general si a artei bisericesti in special - : cruci ornamentate,

pictura ornamentala, chenare, arta broderiei religioase, arta portretelor

brodate si, fireste, arhitectura. Sa nu uitam ca este epoca in care NeagoeBasarab ridica acea ctitorie care a intrat in legenda "Monastirii Argesului" -este vorba de Biserica Episcopala de la Curtea de Arges. "Secolul al XVI-leasi inceputul secolului al XVII-lea se caracterizeaza, in arta ambelor tari, printransformari de forme, care corespund transformarilor sociale ale vremii",scria P.P.Panaitescu, in Contributii la istoria culturii romanesti. Bucuresti,1971, p.9, precizand: "Bisericile devin mai mari si mai incapatoare, maifastuoase.". Este momentul umanismului si al celebrului "stil brancovenesc".

Dar monumentul limbii literare romanesti, realizat prin traducerea literaturiireligioase, este "Biblia lui Serban Cantacuzino", numita , uneori, si "Biblia dela Bucuresti", din 1688. Principalii traducatori sunt fratii Radu si SerbanGreceanu care, la randul lor, au la baza si o versiune greceasca, dar si unmanuscris al lui Nicolae Milescu Spatarul, care - la randul sau - a incercat otraducere a Bibliei si. de asemenea, se bizuia pe mai vechi traduceri dinVechiul Testament si din Noul Testament. Al.Rosetti scria: "Sfarsitulsecolului al XVII-lea e marcat prin aparitia unei lucrari care, prin importanta

si proportiilesale, incheie cu demnitate sfortarile traducatorilor anteriori.Biblia e tiparita la Bucuresti, in 1688, din initiativa Voievodului SerbanCantacuzino, un monarh luminat. () Limba acestei carti reprezinta sintezaeforturilor traducatorilor romani pentru dezvoltarea si afirmarea limbiiromane literare. Prin aceasta opera monumentala, graiul din TaraRomaneasca s-a impus ca limba literara.".Tot in secolul al XVII-lea, limba romana literara va cunoaste un nou momentin dezvoltare, prin aparitia literaturii istorice - cronicile din Moldova si din

Tara Romaneasca. Etapele ce au urmat sunt bine cunoscute si pe larganalizate in lucrarile de istorie literara romaneasca, momentul de varf marcandu-l pana azi. Luceafarul poeziei noastre, Mihai Eminescu. EI insusis-a hranit din literatura veche, bisericeasca si cronicareasca si din folclor,asimiland, mai apoi, si experienta marilor curente literare, filozofice sireligioase universale.



93

2.6. LIMBA FRANCEZA-LIMBA ROMANICA

Unii lingvisti, de pilda prof. M. V. Serghievschii, socot ‘’Glosele dela Raihenau’’drept monument al limbii franceze.Alti lingvisti claseaza acesteglose printre monumentele limbii latine.Aceste glose in numar deaproximativ 1200, destinate intelegerii textelor biblice, ar fi apărut pe lasfârsitul sec. VIII sau începutul sec. IX. Manuscrisul e originar din nordulFranţei si a fost găsit în biblioteca mănăstirii de la Raihenau.

La aceasta vreme multe din textul latin al bibliei nu mai erau intelesede popor si de aceea au fost tălmăcite prin sinonimele lor populare, unele

dintre care s-au pastrat numai în limba franceză şi nu sunt cunoscute altor limbi romanice.

Limba franceza este o limbă indo-europeana din limbile romaniceoccidentale, grupul galo-romanic. Europa, America, Africa, Asia. 61250000-103mil. Vorbesc limba oficiala in Franta, Belgia, Elvetia, Luxemburg,Monaco, Andorra.Limba Franceza e considerata al treilea tip de galo-romanica si cel mai important - este franceza de nord sau franceza propriu-

zisa (langue d’oil dupa forma veche si moderna a adverbului de afirmatie),dintre-o varietate a careia (aceea din Ile-de France) a luat nastere francezaliterara.

Trebuie sa atragem atentie asupra ca conditiile lingvisticecorespund doar in mica masura cu cele vechi, deoarece, incepind din secolulal XV-lea, influenţa oraşelor, şi în special al Parisului, a modificat foarterepede dialectele limbii d’oil.

Pe un teritoriu foarte vast în jurul Parisului dialectele au disparutşi franceza comună, originară din capitală, le-a luat locul; dupa cum e firesc.,aceasta a început să se fracţioneze şi să se modifice, aşa cum s-a întâmplat înGrecia dupa răspândirea cunoscutei koine : a luat naştere acea varietate pecare lingviştii francezi o numesc franceza regională şi care s-a răspândit rapidîn jurul capitalei. Pe de o alta parte, unele inovaţii pornite din mediul rurals-au introdus la Paris şi au intrat în limba natională. Tendinţa de pierdere aconsoanelor finale şi de eliminare a lui –e mut a devenit din ce în ce mai

puternică în ultimele secole; transformarea en> n nazal s-a raspindit treptat,



94

pornind din centrul regiunii Ile-de-France; reducerea lui l înmuiat la y nu s-adesăvirşit decât în secolul XIX. Este sigur însa că numărul cel mai mare deinovaţii a pornit din Paris. Astfel evoluţia oi >oe>oe>oa>ua, atestată la

poporul de jos parizian înca din secolul al XVI-lea, s-a raspândit odata cu

Revolutia Franceza, care a adus la putere clasele proletare, iar , de la Paris,s-a raspindit în împrejurimi. Dintre dialectele din sudul Parisului care mai pastrau încă unele caracteristici şi care opuneau rezistenţa pătrunderiifrancezei comune, se pot aminti : poitevin în Poitou şi, mai la sud,saintongeais în Saintonge. In Poitou si Saintonge, vocalismul este maiconservator (de exemplu, se păstreaza înca ei ca în seir<sera). Aceste dialectecapătă teren în dauna dialectelor limbii d’oc, dar suferă, în acelaşi timp,influenţei din partea graiurilor meridionale cu care se învecineaza.

Dialecte mult mai caracteristice şi mai bine păstrate sunt cele de pe coasta de nord a Franţei şi îndeosebi normanda si picarda. Cea maiimportantă caracteristică a normandei şi picardei este pastrarea lui c velar înaintea lui a (de exemplu vak<vacca, kante<cantare).

Un dialect foarte conservator şi tipic, pentru că nu a suferit decâtîn foarte mică masură influenţa Parisului, este valona (wallon) ,carereprezinta graiul familiar al populaţiei de limbă franceză din Belgia. Valona,

care are o literatură regională destul de însemnată, se deosebeste prin câtevacaracteristici cum sunt păstrarea lui u ( vnou<venutu(m)),e<en(vinde<vendere) ; menţinerea lui s înaintea unei consoane surde (mesti‘’meserie’’, fr. metier). A avut drept urmare introducerea în valona a unuinumar destul de mare de elemente germanice.

Coborând din teritoriul valon spre sud întâlnim dialectulloren(lorrain).El are comun , cu picarda si cu valona, diftongarea lui a tonic,în silaba deschisă, în ei (journeie ‘’’zi’’, fr. journee, veritei ‘’’adevar’’, fr.

verite), dar diftonghează pe a şi în silaba închisa (faice ‘’’fata’’ , fr. face).

Dialectele din Franche-Comte şi din Bourgogne prezintă unnumăr mai mic de trăsături şi au fost mult influenţate de franceza comuna:de remarcat, în dialectul din Bourgone, labializarea lui ei în oi (mervoille‘’’minune’’, fr. merveille) ; tot astfel e din latina vulgara (<e, i) se transformăîn oi (dimoinche’’duminica’’, fr. dimanche).



95

Dialectele din Champagne sunt pe cale de dispariţie. În centruîntâlnim dialectul ‘’’francien’’, adica dialectul din Ile-de-France, devenitunitar, datorită influenţei capitalei.

Acest ’’francien‘’ stă la baza limbii literare franceze, deoareceParisul a devenit foarte devreme capitala regatului; Hugues Capet a fost

primul rege care nu cunoştea francofona germanică şi vorbea numairomanica francică. Franceza s-a raspindit apoi, prin colonizare, şi dincolo deocean.

Înainte de a vorbi de catalana, care are o poziţie intermediară întregalo-romanica şi ibero-romanica, lasăm deoparte limbile neromanice care sevorbesc în teritoriul francez, limitate la mici zone periferice, precum basca in

cele trei provincii Labourd, Basse Navarre si Soule in Pirineii de jos, bretonain partea occidentala a Bretagnei, flamanda în apropierea de Hazenbrouck şiDunkerque şi germana într-o bună parte din Alsacia şi Lorena,.

Franţa în ceea ce priveşte graiurile nelatine, se poate împărţi în treimari grupuri :

dialecte nordice sau d’oil

dialecte sudice sau d’oc

dialecte sud-orientale sau franco-provensale.

S-a spus de asemenea că graniţele între aceste trei zone nu coincide cuîmpărţirile geografice, fiind destul de variabile. De altfel, această împărţireapare clar încă din primele monumente scrise.

-limba d’oc, care domina în sud reprezintă elementul cel mai

conservator din punct de vedere fonetic si de asemenea cel care a suferit, înGalia, cea mai slaba influenţă germanică. Provensala pastreaza foarte clar vocalismul latin vulgar, menţine neschimbat pe a tonic, nu prezintădiftongări nici ale vocalelor deschise, nici celor inchise, îl păstrează pe au,nu palatilizează, în cea mai mare parte a teritoriului, pe ca, ga, transformăsurdele intervocalice în sonore (şi le pastrează ca franceză).

-limba d’oil sau d’oui se află la nord şi prezintă un grad mai redus de

romanizare, corespunzător unui grad mai înalt de germanizare ;



96

vocalele deschise si inchise (cu exceptia lui i si u) se diftongheaza insilaba deschisa ;

a se transforma în ă şi apoi în e,

surdele intervocalice se sonorizeaza si apoi cad,

ca ,ga se palatilizeaza, cu exceptia normandei si picardei.

- limba franco-provensala domina la sud – est, formata intr-un teritoriuintens romanizat , a carei populatie a suferit tromp mai indelungat influentaunui popor germanic (burgunzii), prezinta trasaturi in parte comune cucelalalte doua zone si in parte proprii.

Relativa unitate a franco-provensalei si mai ales caracterele salenegative in comparatie cu franceza si provensala au fost atribuite deE.Boehemer faptului ca , cel putin in parte, zona franco-provensala coincidecu vechiul regat al burgunzilor. Teza diferentelor dialectelor pe care le-adeterminat superstratul germanic in Franta (si in alte parti ale României) afost reluata in 1950 de Walter von Wartburg. Heinrich Morf in schimb,insista asupra importantei diviziunilor ecleziastice. Franco-provensala nucoincide cu granita politica a regatului burgundy, ci, in linii mari, cu granitele

diocezelor Lyon si Vienne. Pentru Clemente Merlo , in schimb, motivelediferentierilor lingvistici actuale trebuie cautate numai in substrat, sau, cumspune el,’’Franta dialectala de astazi este Galia lui Iulius Caesar’’. Valona,

picarda si normanda ar corespunde Galiei belgice,franceza si franco- provensala- Galiei celtice, iar provensala- Galiei narbonensis . Gascona insaar reprezenta limba Aquitaniei. Evident, nu este vorba de o singura cauza, totifactorii amintiti contribuind la formarea policromiei dialectale actuale inFranta.

Considerata limba romanica cu evolutia cea mai divergenta indomeniul foneticii, sintaxei, frazei(simplificarea), lexicului, comparata cuchineza si unele limbi sudaneze.

14-16 vocale (surse diferite),

vocale caracteristice anterioare rotunjite o vocala neutra , vocale nazale,

2 grade de descludere la vocalele medii,



97

13 semiconsoane.

Nu are diftongi ci combinatii semivocala.

Nu are diftongi ci combinatii semivocala+vocala .

Accent nefonologic final accent de grup.

Predomina silabele deschise.

Multe cuvinte monosilabice numeroase cuvinte si grupuri de cuvinteomonime.

In fonetica sintactica fenomenul numit liaison (legatura),care consta

in pronuntarea consoanei finale a unui cuvint(nerostita in mod obisnuit)impreuna cu initiala vocalica a cuvintului urmator cind intre cele 2 cuvinteexista o legatura logica si gramaticala strinsa de exemplu poate contribui lamarcarea pluralului ‚’’les enfants’’.

Rol important al intonatiei impresie analitivacaracteristica.Structura gramaticala analitica la clasa numelui, sintectica(flexionara) la clasa verbului.Categoria genului (masculin, feminin) si

numarului (singular, plural) se manifesta la clasa numelui (subst.,adjectiv),prin acord (adjectiv, atribut sau nume predicativ se acorda in gen , numar cusubstantive la care se refera);marcile sunt purtate de articol, adjectiv posesivsau demonstrativ care preceda substantivul,in codul scris si de substantive siadjective.

Opozitia masculin, |feminin se exprima si prin variatia silabei( inspeciale,a consoanei) finale (neuf ‚’’nou’’-neuve),adaugarea sau substituireaunui sufix (admirateur ‚’’admirator’’-admiratrice) cuvinte diferite (pere

‚’’tata’’, mere ‚’’mama’’) in codul scris mai multe marci (in special grafemulr e,eventual cu modificarea silabei finale).Plurarul exprimat in codul scris

prin grafemul –s (in unele cazuri –x,-aux),Numai 50 substantive (2%) prezinta diferente fonologice singular, plural.

Distributia marcelor de gen si numar formeaza 2 sisteme distincte,care nu se suprapun,chiar daca au unele aspecte comune:

Distinctia de numar corespunde unei distenctii reale



98

Distinctia de gen respecta la animate destinctul de sex (la inanimate nucorespunde unei realitati).

Pronumele si adjectivele pronominale poarta aceleasi fel demarci. La verb din cauza confundarii multor desinente,persoanele semarcheaza obligatoriu prin antepunerea pronumele ,personale 4 moduri

personale :( indicativ, imperativ, conditional, subjonctiv) Moduriimpersonale: infinitiv si participiu (prezent folosit si ca gerundiv si trecut).Timpuri simple mai multe la indicativ, la celalalte moduri-mai

putine):prezent, imperfect, perfect simplu, viitor.

Timpuri compuse cu auxiliarele intre ‚’a fi’ sau avoir ‚’’a avea’’+ participiu trecut (care se acorda in gen si numar cu subiectul cind e conjugat

cu verbul etre si cu complementul direct cind este conjugat cu verbul ),iar complementul preceda verbul. Verbele se conjuga prin adaugareadesinentelor la una sau mai multe baze (in functie de caracterul regulat ,gradul de neregularitate al verbului) in unele cazuri cu intercalarea uneivocale de legatura si unele modificari de timbru ale vocalei.Verbe

pronominale(insotite de pronume reflexive) cu valoare pronominala propriuzise reflexiva sau pasiva .Concordanta stricta a timpurilor verbale intresubordonata si regenta.

Topica stricta: substantiv, adjectiv, subiect- verb-obiect; inversiune si propozitii interogative cu efect stilistic, emfatic. Lexic eterogen puţineelemente din substratul celtic (galic) numeroase elemente latineste mostenitesemisavante si savante inclusiv procedee de formare a cuvintelor consideratalimba romanica cu cele mai multe imprumuturi germanice (in specialfrancice); imprumuturi din occitana, italiana ,araba, greaca puternicinfluenta engleza in secolul XX.

Franco-provensala constituie un grup de dialecte galo-romaniceconstituie adesea ca alcatuind o limba distincta;unele evolutii foneticecomune cu limba franceza in special in domeniul consonantismului si altelecu occitana si mai ales in privinta vocalismului .Intre limba franceza sioccitana este o zona de tranzitie numita croisant. Suprapunerea francezeioficiale peste vechile dialecte locale au dat nastere diferitor varietati de limbifranceze regionale.

Istoria limbii franceze este impartita in general in 3 perioade:



99

Veche-(secolul IX-XIV)

Medie-(secolul XIV-XVI)

Moderna-(inceputul secolului XVII)

In vechea limba franceza se continua transformarea din epocaromanica si anume tendinta generala spre simlificarea dezvoltarii a sunetelor caracteristice ă si u a diftongilor ie si oe, se mentine diftongul au <a+l;oi>we, africatele se reduc la fricative se mentine declinarea bicazuala (cazsubiect,caz regim),dar articolul incepe sa preia functie de marca a genului sinumarului,iar topica acea de marca a rolului,cuvintele in propozitii,la verbe

persoana este marcata prin desinente (pronume ,persoana ,subiect nu este

obligatorie) si prin alternante in radical (aime ‚’’iubesc’’-amons) apar timpurile compuse in domeniului lexicului si formareacuvintului,imprumuturi germanice dupa latina. Numeroase dialecte literarefolosite si in redactarea documentelor oficiale.Ortografia nu mai reflecta

pronuntarea; se introduc litere parazite. Dezvoltarea ulterioara a tiparului vacontribui la fixarea ortografiei ’din secolul X incepe sa se raspindeascadialectul ‚’’francien’’ din regiunea capitalei pe masura intaririi statuluicentralizat.

In trecerea de la limba franceza veche la cea medie se accentuiazaamutirea consoanei finale(*latina prous, tis>front, frunte) si intervocalice(latina vita >vie ‚’’viata’’) palatilizarea si vocalizarea unor consoane (latinafactum>fait ‚’fact’ ) palatilizarea lui c-+a (latina cantare>chanter ‚’’a cinta’’)nazalizarea vocalelor urmate de n (latina nasum> nez ‚’’nas) disparitiavocalelor posstonice (latina porta >porte’’usa).

Cea mai importanta transformare gramaticala este pierderea flexiunii

bicazuala ca urmare -s devine marca pluralului, prepozitiile exprima functiasintactica a cuvintelor, se reorganizeaza sistemele articolilor ,demonstrativelor ,pronumelor; in flexiunea verbala se reduce rolululaltrnantelor in radical ‚’’prin ordonanta’’ de la Villers-Cotterets .Limbafranceza este proclamata limba nationala si oficiala interzicindu-se folosireadialectelor localei si a occitanei in scopurile oficiale .Franceza comuna fixatala inceputul secolului XVII. Limba populara continua sa evolueze foartemult in raport cu limba literara, oficiale, care ramine apropriate de limbaFranceza clasica.



100

Se deosebeste de celelalte limbi romanice prin caracteruletomologic al ortografiei, care reflecta pronuntarea de acum 4-5 secole (multelitere,in special finale si’’h’’ nu se pronunta ) prezinta totusi avantajul de adiferintia numeroase omofoane (exemplu ver ‚’’vierme’’vert/verde,vers-vers,

verre-pahar).In codul scris mai multe marci pentru diferitele categorii

gramaticale decit in codul oral .semne diacritice (accent ascutit, grav,circumflex, sedila).

Puternica influenta a dialectului franco-normand in formarealimbii engleze; Franceza a influentat catalana din Andorra in secolul XVII-XIX a fost limba internationala a culturii,stiintei, diplomatiei in afara Frantei

si apoi chiar a Europei; din a 2-a jumatate a secolului XIX intrecuta in acestrol de Engleza. Influenta asupra diferitor limbi printre care si a Romaniei. Adat nastere in secolul XVII-XIX citorva pidginuri astazi disparute in Canada ,

Nordul si Vestul Africii, Indochina, Noua Caledonie cum si diferitor varietaticreole franceze.

2.7. Crearea romanisticii

Până la începutul sec-al XIX-lea nu poate fi vorba de cercetări cu caracter stict ştiinţific în domeniul limbilor romanice. Pot fi remarcate însă nueleîncercări de studiu a lor încă în ajunul Renaşterii. Este evidenţiat în primulrând studiul marelui poet italian Dante Alighieri intitulat ce de vulgarieloguenţia şi nude franceză câteva dintre subiectele pe care astăzi le dezbatlingviştii, în general româneştii, în special. Dante lupta împotriva acelora,care socoteau că operele literare trebuie să fie scrise numai în limba latină,

cum se obişnue până atunci. Un interes deosebit îl prezintă prima parte acărţii unde se afirmă că există 3 limbi romanice: italiana, provansala şifranceza. Tratatul lui Dante este ceai dintâi mărturie a sesizării provenienţeilimbilor romanice dintru-un izvor comun şi cea dintâi încercare de a leclasifica.

Renaşterea, reia contactul cu antichitatea greaco- română, face ca interesul pentru cercetările lingvistice să crească, iar orizontul în acest domeniu să fiemai larg decât al predecesorilor. In această perioadă activează Robert

Etienne, Henri Etienne şi Josef Scaliger, toţi din sec. XVI, care au dat lucrări



101

serioase în domeniul romanisticii, cel din urmă ocupînduse de împărţirealimbilor vorbite în Europa, şi recunoaşte înrudirea francezei cu spaniola şiitaliana aşezându-le în acelaşi drup. Cam în acelaşi timp apar lucrăriconsacrate problemelor de limbă în Spania, cele mai importante fiind:

gramatica lui Elio Antonio de Nabrija, dicţionarul explicativ al lui SebastianCovarrubias şi Horozco. Veacul al XVII-lea continuă cu activitatea începută.Se înteruiază academiile vechi existenţe şi astăzi „Academia della Crusca(1583) ”şi „Academie Francaise (1634)”, cu menirea principală de o cultivalimbe naţională, prin publicarea unei gramatici şi a unui dicţionar. În sec-alXVIII-lea produsele lingvisticii se acceptuiază. Raţionalizmul filosofic,enciclopedismul acţionează şi influenţează discipline romanisticii. În aceasta

perioadă filologii îşi îndreaptă preferinţe mai mult spre literatura decât sprelimbele romanice. Italiano Ludovico Muratori, desfăşoară o activitate cu

privire la trecutul poporului italian. Acest material a servit şi romanisticii :informaţii în domeniul dat. Oamenii se interesează nu numai de limbamaternă ci şi dincolo de graniţele ei.

De exemplu: italiene s-au ocupat de studiul francezei, provensalei, iar francezii s-au ocupat de studiul limbii italiene.

În alte ţări neromanice precum Anglia, Germania, constatăm cercetări din

partea lor în domeniul limbilor neolatine. Astfel se pregăteşte „arealul” pentru ceea ce avea să se întâmple în primele decenii ale veacuri al XIX-lea.Din punct de vedere strict cronologic, locul întâi îl ocupă francezul. FrancoisRoynouanrd care ajunge la convingerea că pentru o putea studia serios,lexicul limbii franceze, este indespensabilă cunoaşterea fazelor ei anterioare.Se apucă, aşadar, să cerceteze vechile stări lingvistice din Franţa şi astfeldescoperă o serie nesfârşită de monumente literare. Primul dintre cele cevolume ale colecţiei sale de texte se intitulează „Grammaire de la langueromane”(Paris 1816) şi prezintă o importanţă deosebită, prin faptul că este

prima gramatica a unei limbi romanice vechi şi se bazează pe texte.

Nu se poate trece la adevăratul creator al romanisticii, Friedrich Diez,înainte de o menţiona pe scurt pe înaintaşii lui. Este vorba de BOPP careînaugmează comparatismul lingvistic şi prin aceasta, studiul strict ştiinţific allimbilor indo- europene. Lingvistica istorică sau istoria limbilor este operagermanistului Jakob Grimm care studiază cu o atenţie deosebită sunetelelimbilor germanice, accendîndu-se asupra legăturilor istorice dintre acestea



102

şi sunetele limbilor clasice. Totodată el arată că modificările fonetice nu sefac la întâmplare ci potrivit unor legi determinate.

Bazat pe lucrările lui BOPP şi Grimm, Friedrich Diez elaborează în 1836-1843.Gramatică a limbilor romanice care studiază fonetica sintaxa şimorfologia şi aplică în acelaşi timp metoda comparativă şi cea istorică.Astăzi ia fiinţă lingvistica romanică. Diez împarte limbele romanice în 2grupuri: Oriental (română şi italiană) şi Occicental (franceza veche, vechea

provensală, franceza, spaniola, portugeza). Un merit care i se a tribuie luiDier este faptul că el deosebea litera de sunet. El a observat just că un sunetse preface, de regulă în altul învecinat din punctul de vedere al anticulării luidin nemijlocita lui apropiere.

În a doua jum. a sec. o personalitatea remarcabilă a Italiei a fost GraziadioIsaia Ascoli care a fost indoeuropenist şi romanist totodată. El a creatdiactologia italiană şi în acelaşi timp al celei romanice, ca fiind disciplină, cuadevărat ştiinţifică. Ascoli înfiinţează (în 1873) revista „Archivio glottologicoitaliano ” care constitue un eveniment dintre cele mai vrednice de reţinut înistoria filologiei romanice. O limbă romanică rămasă până atunci aproapenecunoscută specialistelor îşi datoreşte introducerea ei în preocupările ştiinţeinoastre tot acestei lingvist. O mare importanţa a acordat Ascoli elementului

autohton sau substatului (de ex. trecerea lui latinex în ii Franţa ), a lui f în h(Spanie), Trebuie amintit că nimeni nu se împotriveşte punctului de vederesusţinut de către Ascoli, explicaţiile avînd la bază cazuri conerete, care suntcombătute şi admise de alţii.

În Franţa, îl găsim ceva mai târziu pe Gaston Paris, reprezentatul cel maisrtălucit al filologiei franceze din sec-al XIX-lea. A studiat fazele vechi alelimbii franceze, ocupându-se de limba şi literatura franceză în epocă acea.Metodele întrebuinţele au contribuit la progresul filologiei

romaniceîngeneral.



103

III. MORFOSINTAXĂ

3.1. SUBSTANTIVUL

Din punctul de vedere al structurii morfematice, substantivul latinesc secaracteriza prin faptul că includea morfeme de gen, număr şi caz. Ga şi înlimbile romanice, genul era de obicei fix, fiind dictat de elementul lexical, detemă. Relaţiile contractate de morfemele caracteristice substantivului latinescerau, în mare, de acelaşi tip ca cele din limbile romanice contemporane.Genul substantivului se manifesta în acordul cu determinantele nominale(adjectivul, participiul), numărul intra în acord cu determinantele nominale şicu cele verbale, în timp ce cazul putea indica raporturi de subordonare faţă dealt substantiv, faţă de un verb sau chiar faţă de un adjectiv, şi raporturi de

tipul celor dintre subiect şi predicat.

1. Categoria genului

1.1. După gramaticile clasice, în latină existau trei genuri: masculinul,femininul şi neutrul (acesta din urmă al inanimatelor, al asexuatelor şi alnoţiunilor generice). Graniţele dintre cele trei genuri gramaticale nucoincideau decît în mică măsură cu limitele dintre genurile naturale.

Substantive ca focus, ventus se comportau în acord ca masculine (focusmagnus ca şi dominus magnus), terra, aqua, pirus erau „feminine", deşi toatedenumeau obiecte neînsufleţite (domina bona, aqua bona, pirus bona).

În fapt, genul gramatical era cel indicat de comportamentul substantivelor inacordul cu adjectivele, de distribuţia lor în vorbire (în text), şi nu de relaţia cugenul natural.

După distribuţia în sintagma N u m e -- A d j e c t i v , substantivele latineştise pot grupa în patru clase mari: 1) neutre : templum, cornu, tempus...

magnum; 2) masculine: dominus, poeta, puer, ventus... magnus; 3) feminine:casa, domina, pirus, arbor... magna; 4) comune : civis magnus şi civismagna.

Unele asemănări în ceea ce priveşte comportamentul şi structura fonema-ticăa morfemelor de număr şi caz ne permit să grupăm masculinele şi feminineleîntr-o clasă aparte, a animatelor, opusă neutrelor (inanimatelor). Substantiveleneutre (inanimatele) aveau totdeauna nominativul identic cu acuzativul,indiferent de declinare, în timp ce toate celelalte (animatele) nu prezentauniciodată acest sincretism la singular.



104

Pentru plural nominativ, neutrele aveau desinenţa specifică a.

teme care aenumeau mnţe sexuate, ca aomm, lup (ci. dominus, lupus), alături

de domina, lupa).Opoziţia Animat^Inanimat se realiza extrem de rar în combinaţie cu temesubstantivale. In rarele cazuri în care neutrul şi masculinul puteau să aparădupă aceeaşi temă, schimbarea de gen era însoţită de o schimbare însubstanţa morfemului de număr.

De pildă, substantivul locus are un plural colectiv neutru : loca (bona), careînseamnă „locuri învecinate care formează o regiune", „ţinut", şi un pluralnecolectiv : loci (boni) „locuri neînvecinate" (vezi § 2.1.).

1.2. Istoria genului romanic este în fapt istoria schimbărilor produse înclasele de distribuţie ale temelor substantivale.

1.2.1. A n i m a t '- 'I n a n i m a t . Pierderea sau menţinerea vechii distincţiidintre clasa temelor animate şi a celor inanimate a constituit obiectul multor studii. In general, dispariţia neutrului a fost pusă în legătură cu schimbărileintervenite în conştiinţa vorbitorilor de limbă latină care au părăsit concepţiaanimistă. Focul, apa, vîntul, arborii fructiferi, fenomenele naturale în generalau încetat de a mai fi privite ca fiinţe vii, sexuate, masculine sau feminine.

Vechile graniţe dintre animate şi inanimate din concepţia despre lume avorbitorilor se corijează treptat, dar, o dată cu aceasta, delimitările pe genuri•— în planul limbii — încep să nu mai reproducă fidel diferenţele dintregenurile naturale. Singură, evoluţia gîndirii nu poate explica şi nici direcţiaîn care s-a produs reorganizarea pe genuri a substantivelor în limbileromanice (faptul că — în general vorbind — categoria inanimatelor s-adizolvat în cea a animatelor, şi nu invers).

Punerea de acord a genului gramatical cu cel natural ar fi cerut numeroase

transformări lingvistice, de substanţă semantică, relaţionale şi de expresie.Efortul era cu atît mai costisitor, cu cît în stadiul de dezvoltare lingvistică încare se afla latina reorganizarea genurilor gramaticale după cele naturale nuera absolut necesară. Genul, constituit ca element gramatical, avea în primulrînd o valoare relaţională, aceea de a indica — prin acord—raportul dedeterminare dintre adjectiv şi substantiv. Evident că, aşa cum dovedeşteistoria multor limbi, funcţia lingvistică a genului nu este legată în mod nece-sar de împărţirea extralingvistică în fiinţe şi lucruri.



105

Aceasta a permis anumitor factori lingvistici să acţioneze astfel încît, întoate regiunile României, distribuirea substantivelor pe genuri a luat cu totulaltă înfăţişare decît în latină.

Printre factorii la care ne referim, pierderea flexiunii sintetice şi evoluţia

fonematică a morfemelor de număr şi caz au jucat, după cum se va vedeamai departe, un rol considerabil, dat fiind că, aşa cum am arătat deja, dife-renţa dintre animat şi inanimat consta, în primul rînd, în faptul că neutreleaveau totdeauna N. = Ac. O dată ce dispare flexiunea cazuală sintetică, estenormal ca diferenţa principală dintre cele două genuri să se şteargă.

1.2.1.1. în România de apus, substantivele din declinarea a Ii-a ajung — se pare destul de devreme — la o declinare bicazuală (vezi § 3.2).

Numărul Cazul Neutre Masculine

Singular SubiectObiect

temp u tempustemplu tempus servus

Plural SubiectObiect

templa tempfor) atempla temp(or) a

serv(i)^ervos

La singular, temele masculine se caracterizau din punctul de vedere aldistribuţiei, prin faptul că puteau să apară atît în vecinătatea unui morfem decaz (u)s, cît şi a unui morfem de , neutrele, în schimb, puteau fi urmate fienumai de (u) Si (templu), fie numai de (u)s (corpus, tempus).

încă din latina tîrzie desinenţa jsj începe să se extindă ca marcă a nomi-nativului singular la temele în w (<lat. arh. -o/e): caelus pentru caelum, fatus

pentru fatum, sec. III, apud Mihăescu, LPD, p. 122.

Se pare deci că, pentru menţinerea distincţiei dintre cele două cazuri, flexiu-

nea masculinelor de declinarea a doua s-a generalizat, astfel că între temeleneutre şi cele masculine nu mai apare nici o deosebire în ceea ce priveştecomportamentul faţă de morfemele de număr şi caz la singular. Acest fapt afavorizat, probabil, ştergerea deosebirilor de comportament faţă de adjectiv(cf. lat. pop. super hune corpus, apud Mihăescu, LPD, p. 121; omnes ani-males, quos habuimus, sec. VI, apud Mihăescu, LPD, p. 122).

Identificarea claselor de distribuţie la singular a favorizat fuziunea mas-culinelor cu neutrele din declinarea a Ii-a şi la plural. Dintre desinenţele de

plural s-a impus, la început, probabil numai pentru cazul obiect, forman-tul s.



106

La aceasta a contribuit şi faptul că a, în combinaţie cu teme feminine, aveavaloare de singular. Pentru evitarea confuziei cu femininul singular s, s-aextins şi la neutre desinenţa de plural (o)s.

Faptul că distincţia de gen dintre temele masculine şi cele neutre a fost

sacrificată în scopul întăririi celei de număr nu este inexplicabil. OpoziţiaSingular i— Plural avea un randament funcţional foarte ridicat, era deci multmai stabilă, tn timp ce opoziţia M a s c u l i n * * - N e u t r u , In combinaţiecu temele substantivale, nu se realiza niciodată.

In Iberia„ extinderea cazului obiect, pierderea flexiunii cazuale sintetice S-a petrecut foarte devreme (flexiunea bicazuală nu este atestată), fapt care acontribuit desigur la o fuziune timpurie a masculinului cu neutrul in cazulsubstantivelor provenite din declinarea a doua, prin extinderea desinenţei

zero Ia singular şi a desinenţei (o)s la plural.In Galia, declinarea bicazuală s-a menţinut mai mult timp (vezi § 3.2.).Tratamentul vocalelor finale u, i, e este identic (vezi cap. Fonologia, Sub-

stantivul, § 2.2.2.1), de aceea între servu, templu şi servi numai apare nici odeosebire în ceea ce priveşte desinenţele.

Morfemul de plural avea fie formantul Bl (<0t ties(<os) sau a (<a).For-mantul $ se intîlnea şi la singular caz subiect masculin sau neutru, a era şiformantul singularului feminin (obiect şi subiect) la substantivele care pro-

veneau din declinarea I latină. Rezultă că /»/ de Ja cazul obiect oferea peri-colul cel mai redus de confundare a singularului cu pluralul (la singular cazulobiect, unele substantive neutre, toate substantivele masculine din declinareaa Ii-a şi cele feminine din declinarea I nu aveau s). In consecinţă, s s-a extinsca marcă a pluralului la toate categoriile de substantive şi, astfel, încă înainteca declinarea bicazuală să dispară, clasele de distribuţie masculină şi" neutrăs-au contopit. Aceleaşi fenomene s-au petrecut şi în cadrul morfemelor adjectivale de gen. Drept urmare, nici acordul cu adjectivul nu mai poatedistinge substantivele neutre de cele masculine.

1.2.1.2. în România de răsărit, indentificarea clasei de teme substantivalemasculine cu cea a neutrelor s-a realizat mai uşor la singular, fiindcă atît -m,cît şi -s au dispărut. In schimb, la plural deosebirile s-au nivelat mai greu, iar în unele regiuni chiar s-au accentuat. Substantivele, provenite din neutrelatineşti, din aceleaşi motive care au impus în apus desinenţa s. Dar nurareori s-a menţinut şi s-a extins pentru plural şi formantul -a. Se prea poateca acest fenomen să fie în strînsă legătură cu menţinerea mai vie în acesteregiuni a unui vechi morfem latinesc de plural colectiv, care avea formantul -a



107

Din această pricină, în italiană apar, pe lîngă teme masculine şi feminine,teme care se combină la plural şi cu a şi cu i (ii gomito „cotul" — i gomiti şile gomite; ii ginocchio „genunchiul" — i ginocchi — le ginocchia). Altele nuau decît plural în a şi se comportă în acord ca ambigene (neutre) : cer formamasculină la articol sau adjectiv la singular şi forma feminină la plural (ii

paio „perechea" — le paia; Vuovo „oul" — le uova, tre uova „trei ouă" — plural necolectiv) .

În română, cele două clase rămîn distincte Ia plural. Mai mult, teme mas-culine ca foc(us), vent(us), loc(us) etc, care denumeau obiecte neînsufleţite,trec în clasa de distribuţie a neutrelor (cf. rom. un foc — două focuri; loc — locuri etc). Această redistribuire dictată de raporturi extralingvistice seexplică probabil prin interferenţe romano-slave sau romano-dacice .

Elementul străin a acţionat însă numai acolo unde structura lingvistică a

flexiunii latine populare i-a permis, şi anume în cazul în care animatele şiinanimatele erau identice la singular, dar distincte la plural.

În cazul în care temele neutre nu aveau aceeaşi distribuţie cu temele sub-stantivelor animate (cf. casa bona şi templu(m) bonu(m)), sau atunci cîndintre temele care denumeau neînsufleţite şi temele care denumeau însufleţitenu era nici o deosebire de distribuţie (casa, mama bona), regruparea temelor după genul natural nu s-a putut produce.

Astfel, în română, casa a rămas în aceeaşi clasă cu mama (case, mame), iar

clavis în aceeaşi clasă cu vulpis : cf. cheie bună — vulpe bună (chei, vulpi).Între seria templu-, cornu- şi seria casa, mama nu s-au petrecut schimburidecît dacă au intervenit şi alţi factori, atît lingvistici cît şi semantici. în oricecaz, trecerea unor substantive ca pirum, bracchium, gaudium, votum, labrum,

folium de la neutre la feminine petrecută încă din latina populară nu poate fi pusă în legătură cu împărţirea lumii obiective în fiinţe şi lucruri.

Aşadar, în româna contemporană, structura distribuţională a temelor substantivale reproduce în mare situaţia din latina tîrzie orientală : identitate

de distribuţie între temele masculine şi neutre la singular; distincţia lor inceea ce priveşte distribuţia la plural. La menţinerea şi întărirea acesteidistincţii prin dezvoltarea unei desinenţe speciale de neutru plural –uri acontribuit, probabil, influenţa substratului sau a suprastratului.

Evoluţia flexiunii adjectivale spre două genuri, ca în toată România; adeterminat însă o schimbare calitativă în distribuţia neutrelor româneşti.Distribuţia substantivelor neutre româneşti în raport cu adjectivul seamănămai degrabă cu distribuţia substantivelor din genul latinesc comun (civis),deoarece ea acoperă — e adevărat numai parţial — distribuţia masculinelor

(la singular) şi a femininelor (la plural) .



108

Neutrul românesc seamănă cu cel latinesc numai din punctul de vedere alconţinutului: (1) toate substantivele neutre denumesc obiecte neînsufleţitesau sînt nume generice (ex. animal) şi (2) pluralul colectiv (feminin) şi plura-lul necolectiv (neutru) se sincretizează în aceeaşi unitate cu formantul -uri(cf. mătăsuri, mezeluri şi tablouri, cornuri). Dispariţia distincţiei dintre

animate şi inanimate în planul lingvistic se datoreşte acţiunii mai multor factori.

Factori extralingvistici: părăsirea concepţiei animiste şi ruperea legăturiidintre împărţirea naturală pe genuri şi cea gramaticală. Factorii lingvisticicare au favorizat redistribuirea temelor substantivale au fost numeroşi şi denaturi variate, atît fonematici, cît şi morfematici. Factori fonematici: cădereaconsoanelor finale şi identitatea de tratament a majorităţii vocalelor finale aucontribuit la nivelarea diferenţelor dintre formanţii „masculinului" şi ai„neutrului" în primul rînd la singular. Factori provenite din neutre latineşti,

din aceleaşi motive care au impus în apus desinenţa s. Dar nu rareori s-amenţinut şi s-a extins pentru plural şi formantul -a. Se prea poate ca acestfenomen să fie în strînsă legătură cu me-ţinerea mai vie în aceste regiuni aunui vechi morfem latinesc de plural colectiv, care avea formantul -a.

Din această pricină, în italiană apar, pe lîngă teme masculine şi feminine,teme care se combină la plural şi cu a şi cu i (ii gomito „cotul" — i gomiti şile gomite; ii ginocchio „genunchiul" — i ginocchi — le ginocchia). Altele nuau decît plural în a şi se comportă în acord ca ambigene (neutre) : cer formamasculină la articol sau adjectiv la singular şi forma feminină la plural (ii

paio „perechea" — le paia; Vuovo „oul" — le uova, tre uova „trei ouă" — plural necolectiv) .

În română, cele două clase rămîn distincte Ia plural. Mai mult, teme mas-culine ca foc(us), vent(us), loc(us) etc, care denumeau obiecte neînsufleţite,trec în clasa de distribuţie a neutrelor (cf. rom. un foc — două focuri; loc — locuri etc). Această redistribuire dictată de raporturi extralingvistice seexplică probabil prin interferenţe romano-slave sau romano-dacice 2.

Elementul străin a acţionat însă numai acolo unde structura lingvistică a

flexiunii latine populare i-a permis, şi anume în cazul în care animatele şiinanimatele erau identice la singular, dar distincte la plural. În cazul în caretemele neutre nu aveau aceeaşi distribuţie cu temele substantivelor animate(cf. casa bona şi templu(m) bonu(m)), sau atunci cînd intre temele caredenumeau neînsufleţite şi temele care denumeau însufleţite nu era nici odeosebire de distribuţie (casa, mama bona), regruparea temelor după genulnatural nu s-a putut produce. Astfel, în română, casa a rămas în aceeaşi clasăcu mama (case, mame), iar clavis în aceeaşi clasă cu vulpis : cf. cheie bună — vulpe bună (chei, vulpi).



109

Între seria templu-, cornu- şi seria casa, mama nu s-au petrecut schimburidecît dacă au intervenit şi alţi factori, atît lingvistici cît şi semantici. în oricecaz, trecerea unor substantive ca pirum, bracchium, gaudium, votum, labrum,

folium de la neutre la feminine petrecută încă din latina populară nu poate fi pusă în legătură cu împărţirea lumii obiective în fiinţe şi lucruri.

Aşadar, în româna contemporană, structura distribuţională a temelor substantivale reproduce în mare situaţia din latina tîrzie orientală : identitatede distribuţie între temele masculine şi neutre la singular; distincţia lor inceea ce priveşte distribuţia la plural. La menţinerea şi întărirea acesteidistincţii prin dezvoltarea unei desinenţe speciale de neutru plural -uri3 acontribuit, probabil, influenţa substratului sau a suprastratului.

Evoluţia flexiunii adjectivale spre două genuri, ca în toată România; adeterminat însă o schimbare calitativă în distribuţia neutrelor româneşti.

Distribuţia substantivelor neutre româneşti în raport cu adjectivul seamănămai degrabă cu distribuţia substantivelor din genul latinesc comun (civis),deoarece ea acoperă — e adevărat numai parţial — distribuţia masculinelor (la singular) şi a femininelor (la plural) .

Neutrul românesc seamănă cu cel latinesc numai din punctul de vedere alconţinutului: (1) toate substantivele neutre denumesc obiecte neînsufleţitesau sînt nume generice (ex. animal) şi (2) pluralul colectiv (feminin) şi plura-lul necolectiv (neutru) se sincretizează în aceeaşi unitate cu formantul -uri(cf. mătăsuri, mezeluri şi tablouri, cornuri).

Evoluţia flexiunii adjectivale spre două genuri, ca în toată România; adeterminat însă o schimbare calitativă în distribuţia neutrelor româneşti.Distribuţia substantivelor neutre româneşti în raport cu adjectivul seamănămai degrabă cu distribuţia substantivelor din genul latinesc comun (civis),deoarece ea acoperă — e adevărat numai parţial — distribuţia masculinelor (la singular) şi a femininelor (la plural) *.

Neutrul românesc seamănă cu cel latinesc numai din punctul de vedere alconţinutului: (1) toate substantivele neutre denumesc obiecte neînsufleţite

sau sînt nume generice (ex. animal) şi (2) pluralul colectiv (feminin) şi plura-lul necolectiv (neutru) se sincretizează în aceeaşi unitate cu formantul -uri(cf. mătăsuri, mezeluri şi tablouri, cornuri).

În afară de aceasta, desinenţa specifică a neutrului latin /a/ a fost înlocuităde cele mai multe ori prin formanţii animatelor : fsj în România de apus, /ijsau jej în România de răsărit, fiindcă avea aceeaşi structură ca formantul defeminin singular (declinarea I). întărirea distincţiilor dintre singular şi plurals-a petrecut de obicei în defavoarea diferenţelor de gen.



110

M a s c u l i n r-y Feminin. Menţinerea distincţiei dintre masculine şifeminine a fost favorizată de o serie de factori extralingvistici şi intra-lingvistici.

F a c t o r i e x t r a l i n g v i s t i c i . Distincţia dintre masculin şi feminin

era susţinută semantic de diferenţa de sex. Spre deosebire de graniţele dintregenul natural al inanimatelor şi al animatelor, graniţele dintre fiinţele de sexmasculin şi cele de sex feminin corespundeau graniţelor dintre genurilegramaticale în cazul animatelor : nici o fiinţă de sex masculin nu eradenumită printr-un substantiv de gen feminin şi nici invers, cel mult exista unsubstantiv de un singur gen care era folosit pentru a denumi specia în genere,indiferent de sex. Dezvoltarea moţiunii în limbile romanice nepermite săcredem că, încă din epoca latinei populare, distingerea semantică amasculinului de feminin ca indici ai sexului a avut o importanţă deosebită

pentru vorbitori.

F a c t o r i l i n g v i s t i c i : F o n e m a t i c i . în marea majoritate a limbilor romanice, tratamentul vocalei -a este diferit de cel al altor vocale. Aceasta a

permis temelor feminine să-şi menţină o distribuţie diferită de cea a temelor masculine,; dacă nu faţă de desinenţa de caz, cel puţin faţă de desinenţa degen a adjectivului1. Majoritatea adjectivelor romanice fac distincţie întrefeminin şi masculin (în română, din cele aproape 8 000 de adjective peste 6000 intră în clasa bun — bună). Aceasta înseamnă că temele masculine se potdeosebi de cele feminine cel puţin prin comportamentul în sintagmasubstantiv + adjectiv.

M o r f o l o g i c i . Femininele din declinarea I şi a V-a prezentau la singular un sincretism comun : genitivul era identic cu dativul. Această caracteristicăse păstrează în română şi astăzi; mai mult, ea se extinde şi la substantivelefeminine care provin din declinarea a IlI-a latinească (cf. casă/ (a) unei caseşi vulpe / (a) unei vulpi), ,

În franceză sau provensală, probabil şi în limbile iberoromanice, flexiuneatemelor feminine menţine pentru singular desinenţa zero atît la cazul subiect,cît şi la cazul obiect. Cazurile de extindere a lui -s, formant al nominativului

singular, de la masculine la feminine sînt foarte rare.Menţinerea distinctă a articolului feminin, (l)a, faţă de cel masculin în toatelimbile romanice (chiar şi în franceză, unde a suferă acelaşi tratament ca e, i,o sau u) este o dovadă în plus a importanţei pe care au acordat-o vorbitoriiopoziţiei dintre masculine şi feminine.

Treceri de substantive din clasa de distribuţie feminină la cea masculină sauinvers s-au produs numai în cadrul substantivelor care denumeau elementeasexuate şi au fost dictate de factori formali.



111

De pildă, substantivele feminine din declinarea a doua, nume de arbori, ca fagus, fraxinus, populus, ulmus, pirus etc, devin masculine pentru că temeleîn o/e (declinarea a Ii-a) aparţin în marea majoritate a cazurilor substantivelor masculine (şi neutre).

Substantivul arbor, -is, de declinarea a IlI-a, era singurul feminin cu temaîn -s (mai vechi *arbos, -sis). Celelalte substantive cu tema în -s dedeclinarea a treia erau masculine sau neutre. Aşa s-ar explica, după Ernout

Morph., 1935, p. 77) 2, faptul că în limbile romanice urmaşii lui arbor sînt degenul masculin (rom. arbore, fr. arbre, sp. (el) ârbol, it. albero etc).

în cadrul substantivelor care denumesc fiinţe, alegerea formanţilor începe săfie influenţată de comportamentul în acord (în fond de substanţa semantică).Substantive ca nauta, collega, poeta, agricola, deşi intrau în declinarea I, secomportau în acord ca masculine (puer bonus — nauta bonus). Este firesc să

apară combinaţii populare în care şi formanţii morfemelor de gen, număr şicaz să concorde cu cei care în majoritatea cazurilor apăreau după tememasculine din punctul de vedere al comportamentului faţă de adjective (cf.collegi, Sorin Staţi, LDS, p. 84, pentru collegae). Substantive ca socrus(bona), nurus (bona) din declinarea a IV-a devin socra, nura *, primind

pentru morfemul de caz, număr şi gen formantul a, frecvent în combinaţiilecu teme feminine. Foarte probabil ca această trecere de la declinarea a IV-ala declinarea I să fi fost provocată şi de apariţia unei forme omonime mas-culine : socrus, refacere analogică din socer-i.

2. Categoria număruluiMorfemul de număr al substantivului intră în corespondenţă biunivocă cumorfemul de număr al adjectivului determinant sau al verbului, pentru aindica, alături de persoană, raportul dintre subiect şi predicat. în afară defuncţia gramaticală, morfemul de număr al substantivului are totdeauna şirolul de a exprima caracterul discret (pluralul) sau continuu (singularul) alobiectului denumit de temă.

2.1. în latina clasică, categoria numărului cuprindea două unităţi: singularul

şi pluralul, care puteau să apară alternativ, după aceeaşi temă, în mareamajoritate a cazurilor. Aceasta înseamnă că, spre deosebire de opoziţiile degen, cele de număr aveau un randament funcţional foarte ridicat(substantivele defective de număr erau puţin numeroase).

După unii cercetători, alături de pluralul obişnuit, latina ar fi cunoscut şi un plural colectiv (cf. loci „locuri, bucăţi de pămînt neînvecinate", pluralnecolectiv; loca „bucăţi de pămînt învecinate, ţinut", plural colectiv), în careobiectele (realităţii discrete) erau considerate ca subordonate unui tot conti-nuu. Dar formantul pluralului colectiv are aceeaşi structură fonematică, a, şi



112

aceeaşi distribuţie cu formantul pluralului necolectiv neutru (loca magna,templa magna).

Schimbarea formantului de plural necolectiv cu cel al pluralului colectivatrage totdeauna o schimbare de gen. Aceasta înseamnă că „pluralul colectiv"

şi cel „necolectiv" nu pot să apară niciodată exact în acelaşi context, sînt îndistribuţie complementară faţă de morfemul de gen şi deci nu pot ficonsiderate decît ca două variante semantice ale aceleiaşi unităţi de „plural".

Nu este de mirare că, de obicei, în limbile romanice, pluralul colectiv s-adizolvat în categoria pluralului în genere. Urmaşii romanici ai formei latineştide plural colectiv s-au confundat, din punctul de vedere al distribuţiei, cu

pluralul obişnuit al neutrelor şi al femininelor şi, uneori, chiar cu singularulfeminin. Substantive latineşti ca pirum, brachium, labrum, folium au devenitfeminine în multe limbi romanice (cf. fr. poire, sp., pg., it. pera, log. pira,

rom. pară < lat. pira; lat. t. bracias, sec. II, Italia, apud Mihăescu, LPD, p.122; fr. lecre şi lat. t. Iabraş, sec. I, apud Mihăescu, LPD, p. 122, lat. ci.labrum; fr. feuille, sp. hoja, rom. foaie < lat. t. folia etc). Ele denumescobiecte care apar în natură mai ales în colectivităţi. Nu este exclus ca formalor de plural să fi fost simţită ca expresie a pluralului colectiv şi să fi prevalat,în cele din urmă, caracterul continuu al colectivităţii, astfel încît formele în aau fost tratate ca singulare feminine. Fenomenul s-a putut produce cu atît maiuşor cu cît, în majoritatea cazurilor, -a era marca singularului feminin. Unfapt asemănător s-a petrecut şi cu pluralul poetic al unor substantive ca

gaudium sau coturn (cf. fr. joie, it. gioia — lat. t. gaudia, CIL, VIII, 9725; sp.

bodas „nuntă").Formanţii morfemelor de număr erau foarte variaţi în latina epocii clasice,

în funcţie de natura fonematică a temei, de morfemul de gen şi cel de caz.

Reducerea cazurilor a dus la împuţinarea formanţilor morfemelor de număr şi, din această pricină, s-a ivit tendinţa de accentuare a deosebirilor fone-matice dintre plural şi singular. Din punctul de vedere al formanţilor „pluralului", limbile romanice se împart net în două mari categorii: (a) grupaestică (româna, italiana, dal-mata), caracterizată prin structura vocalică a

formanţilor, şi (b) grupa vestică (italiana de nord, provensala, retoromana,franceza, spaniola, portugheza, catalana), în care morfemul de pluralcaracteristic este j-sj. Structura fonematică a formanţilor romanici de plural afost în mare măsură dictată de modul în care s-a produs dispariţia lui -s peteritoriul României.

G r u p a e s t i c ă . Formanţii pluralului, ca şi cei ai singularului, au, înmarea lor majoritate, caracter vocalic. La singular, desinenţa & este foarterară în italiană, în timp ce în româna modernă dispariţia lui -y, a făcut catemele consonantice masculine să se combine cu desinenţa zero.



113

I, urmaş al desinenţei de nominativ masculin plural din declinarea a doua,rămîne în română şi în italiană marcă a pluralului pentru marea majoritate asubstantivelor masculine (cf. rom. frate j fraţi, copil / copii; it. fratello /

fratelli, padre jpadri etc.) şi se extinde mult şi asupra femininelor provenitedin declinarea a IlI-a latină, deci terminate la singular în e (cf. rom. carte /

cărţi, mare/ mări; it. madre / madri, merce / merci „marfă" etc).

În limba română modernă, -i cuprinde şi feminine terminate în-â (cf. stradă/ străzi; viaţă / vieţi, ţărancă / ţărănci etc.) Formantul de plural e caracteristic pentru femininele terminate la singular în a (în italiană) sau în -â (în română)continuă vechea terminaţie ae (compusă din vocala tematică a~\- e < a + î)de la nominativul plural al substantivelor de declinarea I latinească (cf. lat.casa — casae, rom. casă — case, it. casa — case).

Alături de formanţii i şi e păstraţi din latina populară, apar atît in italiană» cîtşi în română — formanţi de plural necunoscuţi latinei, ca, de pildă zero: cf.rom. femeie — femei; it. (la) moglie — (le) mogli.

În română, desinenţa latinească de plural neutru -a se transformă în ă şi apoieste înlocuită prin e (lat. cornua >rom. coarne; cf. rom. coarnă, fructul — „singular feminin") pentru a evita confuzia cu singularul feminin.

În italiană, unde a se menţine bine la finală, formantul de plural neutrulatinesc se întîlneşte des"tul de des. Uneori /-a/ alternează cu /-t/după aceeaşi

temă (ii gomito / i gomiti şi le gomita; ii labbro j i labbri şi le labbra; i ginoccki şi le ginocchia). în aceste .cazuri este foarte probabil că a va fi fostsimţit ca formant al pluralului colectiv.

De cele mai multe ori însă, cele două plurale (în i şi a) au sensuri lexicalediferite: ii como „cornul" / i corni „cornii (instrumente de suflat)" — le coma„coarnele"; ii membro / i membri „membrii" — le membra „membrele";Vosso I gli ossi „sîmburii (fructelor)" — leossa „osemintele, oasele". Deaceea, în aceste cazuri, este mai normal să se vorbească de substantiveomonime la singular decît de plurale duble.

În cazul unor substantive ca ii paio „perechea" / le paia, Vuovo „oul" — leuova etc, / a / constituie singurul formant de plural posibil şi creează astfelclasa de distribuţie a „neutrelor" italieneşti.

Altă desinenţă caracteristică pentru o bună parte a României de răsărit estelat.t. l-ora /, păstrată în unele dialecte italieneşti meridionale şi în limbaromână. Acest formant este rezultatul unei false analize a substantivelor neutre „imparisilabice" de tipul tempus / tempora; corpus / corpora.Vorbitorii de latină populară au considerat ca temă partea comună tuturor



114

formelor cazuale (în speţă corp-, temp-); pluralul se deosebea de singular prinsecvenţa fonematică -ora, în consecinţă, -or- a fost grupat alături de -a încorpul desinenţei. în română, -ora se dezvoltă în ură > are > uri şi se extindela multe alte substantive neutre, chiar dacă, în latină, ele aparţineau mascu-linului (cf. locuri, focuri, vînturi) 2.

Aceeaşi desinenţă apare şi în combinaţie cu unele teme feminine, nume dematerii, pentru a forma un plural aşa-zis colectiv, în a cărui substanţă seman-tică predomină de fapt ideea de multitudine variată (carne — cărnuri; mezel

— mezeluri; mătase — mătăsuri etc). în ceea ce priveşte distribuţia faţă deadjectiv, -uri seamănă cu formanţii pluralului feminin.

Mai puţin decît în apus, opoziţia Singular <— Plural se suspendă şi înRomânia orientală. Temele substantivale care provoacă identificarea celor

două numere sînt destul de puţine (cf. rom. pui, nume; it. la cittâ — le cittâ,la crisi — le crisi etc).

G r u p a v e s t i c ă -s ca marca a pluralului este rezultatul generalizăriiformelor de caz obiect. -S era prezent la cazul obiect în toate cele trei tipuride declinări din romanica occidentală (deci. I -(a)s; deci. a Ii-a -(o)s, deci. aIII-a -(e)s. Substantivele provenite din declinarea a III-a trebuie să fi avut, caşi în latină, formantul -s şi pentru cazul subiect plural, fapt care a facilitat

probabil specializarea formantului -s ca indice al „pluralului" la toatecazurile şi în cadrul celorlalte declinări.

În franceza actuală, -5 nu se mai pronunţă decît în aşa-zisele „legături"(liaisons) care unesc elementele unei sintagme. Categoria substantivelor invariabile s-a înmulţit considerabil. De cele mai multe ori, opoziţia Singular

—' Plural se marchează prin formele articolului, care a devenit obligatoriu. Oaltă opoziţie în afara celei de gen, A n i m a t ^ I n a n i m a t , şi anumeopoziţia D e t e r m i n a t ^ N e d e t e r m i n a t , a fost sacrificată pentrurefacerea opoziţiei de număr : sg. la femme [la fain] <~ pi. Ies femmes fiefam].

în puţine cazuri, deosebirile în număr sînt indicate prin alternanţe tematice :sg. animal <~> pi. animaux [animo]; sg. boeuf [bof] <~> pi. boeufs [bo].

în celelalte limbi romanice din grupa vestică, -s se menţine încă viu ca marcăa pluralului (cf. sp. : sg. puerta <-• pi. puertas, sg. hombre >" pi. hombres,

sombrero <— sombreros; pg. : sehor ~ sehores). Invariabilele sînt puţine (cf.sp. martes „marţi", analisis, album).



115

3. Categoria cazului

3.1. în limba latină, categoria cazului cuprindea şase termeni: nominativul,vocativul, genitivul, dativul, acuzativul şi ablativul. Dar nici o declinare nu

avea formanţi diferiţi la toate cazurile. Fiecare declinare prezenta sincretismecaracteristice : la declinarea I genitivul şi dativul singular aveau acelaşiformant (-ae) cu nominativul plural, în timp ce la declinarea a V-a genitivulşi dativul singular, identice ca formă, se deosebeau de nominativul plural (g.d. sg. aliei, nom.pl. olies); la declinarea a Ii-a, dativul era identic cu ablativul,dar diferit şi de genitiv şi de nominativ; la declinarea a III-a, la singular dativul era diferit şi de ablativ, dar la plural nominativul era identic cuacuzativul şi vocativul; în sfîrşit, la declinarea a IV-a, genitivul singular,nominativul, vocativul şi acuzativul plural aveau acelaşi formant (fructus).

Unele morfeme de caz, ca cel de ablativ sau de genitiv, erau încărcate desemnificaţii numeroase.

Căderea consoanelor finale şi, în primul rînd, a lui -m a mărit mult numărulomonimiilor cazuale. De aceea nu este de mirare că, în cursul întregii ei evo-

Iuţii, limba latină a manifestat, din ce în ce mai puternic, tendinţa de a preciza valoarea relaţională contextuală a cazurilor cu ajutorul prepoziţiilor 1

Multitudinea relaţiilor exprimate, de pildă, prin ablativ a făcut necesară

antepunerea unor prepoziţii, ca in, de, cum, ex etc. Încă din latina clasică. Elespecificau prin sensul lor natura raportului exprimat de morfemul ablativului.Aşase face că ablativul dispare destul de timpuriu, încă din epoca latineitîrzii, şi se dizolvă într-o sumedenie de construcţii prepoziţionale chiar încazul prdnumelor.

în latina inscripţiilor şi a scriitorilor creştini, folosirea prepoziţiilor sporeşteconsiderabil şi se extinde la aproape toate cazurile oblice.

Folosirea prepoziţiilor pentru precizarea raporturilor face inutilă prezenţa

morfemelor de caz. Efortul memorării, al învăţării lor, devine cu atît maicostisitor, cu cît, după cum se ştie, numărul de variante combinatorii aleformanţilor era destul de mare, iar funcţia lor în comunicare scăzuse consi-derabil din pricina alăturării prepoziţiilor. Economia limbii le elimină. Ten-dinţa limbii vorbite spre concret şi rapiditate a jucat desigur un rol importantîn grăbirea procesului de dispariţie a vechii flexiuni sintetice.

Lipsa de importanţă a desinenţelor în procesul comunicării este atestatăindirect prin confuziile din ce în ce mai numeroase care apar între morfemelede caz cerute de prepoziţii. Raporturile obligatorii dintre prepoziţii şi mor-

femele de caz sînt din ce în ce mai puţin respectate (cf. nobiscum non



116

noscum, în Ap. Pr., unde cum apare construit cu acuzativul în loculablativului).

3.2. în latina tîrzie din Italia şi Iberia s-a creat o formă de caz unică 2 maidevreme decît în Galia, prin confundarea nominativului cu dativul, ablativul

şi acuzativul.în Galia, latina a evoluat într-un ritm mult mai lent şi, în consecinţă, flexi-unea cazuală s-a păstrat timp mai îndelungat, pînă în secolul al XVII-lea. învechea franceză şi în vechea provensală, substantivele masculine, în specialcele provenite din declinarea a Il -a latinească, aveau două forme distincte,după cum îndeplineau funcţia de subiect (cas sujet) sau nu (cas regime „cazobiect") :

Nr. Singular PluralCazul Lat. V. Fr. Lat V. Fr.

subiectobiect

N. murus murs /s/

Ac. muru (m)s.

G. muri ~ mur/$/

N. muri mur/Sj/

Ac. muros v

y murs /s/ D. Abl. rauris'

Schema nr. 27

Cazul subiect singular se caracteriza prin formantul /s/, ca şi cazul obiect plural, iar cazul obiect singular şi cazul subiect plural aveau formantul zero.

Substantivele provenite din declinarea I latină aveau formantul js/ numai lacazul obiect plural ( lat. nom. sing. capra > v. fr. chevre, ca şi lat. ac. ca-

pram şi lat. nom. pi. caprae, dar ac. pi. lat. capras> v. fr. chevres; cf. fr. : sg.rose — ob. pi. roses; prov. : sg. roşa — ob. pi. rosas).

Frecvenţa din ce în ce mai mare a prepoziţiilor, cu atît mai necesare cu cît

indicii cazuali se împuţinaseră, slăbirea pronunţării consoanelor finale (maiales cînd urmau după o consoană) au făcut inutilă prezenţa flexiunii bicazuale. Formele de caz obiect, mai frecvente, întrucît exprimau toatecelelalte raporturi, în afară de cel dintre subiect şi predicat, s-au impus în celedin urmă; drept urmare, /ty/a devenit marcă a singularului, iar /s/ a

pluralului.

Evoluţia declinării pe teritoriul Galiei ne permite să credem că şi în alteregiuni ale României unde s-a menţinut -s, lucrurile s-au petrecut cam înacelaşi fel, numai că, într-un ritm mult mai rapid. Aceasta a făcut ca în



117

momentul primelor atestări romanice, procesul de dispariţie a flexiuniicazuale să fie încheiat.

în limba română, flexiunea cazuală s-a păstrat ceva mai bine (a primit chiar desinenţe noi, ca de pildă jo/ de la vocativul substantivelor cu tema terminată

în -a), probabil sub influenţa bogatei flexiuni" nominale slave.marea lor majoritate, formanţii româneşti sînt de origine latină, organizarea

pe declinări este însă calitativ deosebită (vezi § 4.4).

Forme cazuale latineşti s-au păstrat sporadic în toate limbile romanice, dar auîncetat să mai poarte vechea semnificaţie cazuală.

Astfel, nominativul s-a transmis la cîteva substantive care denumeau fiinţe,mai ales umane : lat. homo > rom. om, it. uomo, fr. on (devenit pronume); lat.

soror > rom. sor(u) (cf. soru-mea, sor-mea), v. it. suo'ro, fr. soeur.

Genitivul a lăsat urme numai în cuvinte care au la bază îmbinări sintactice,întrucît substantivul în genitiv nu putea să apară singur, ci împreună cu altsubstantiv. Este cazul numelor populare ale zilelor sâptămînii : lat. lunae dies> rom. luni (cu dies dispărut), it. lunedi, fr. lundi, prov. diluns, sp. lunes.Forma de ablativ se păstrează, cu valoare de locativ, în unele nume de locuri :lat. Pictavo > fr. Poitou (cf. şi it. Ascoli, Brindisi, provenite din forme lati-neşti de locativ etc). Paralel cu dispariţia flexiunii sintetice, unele prepoziţiise specializează în vederea xprimării anumitor raporturi sintagmatice. Ad,

folosit împreună cu acuzativul, indica în latină, apropierea de o limită cuviziune iniţială (viziune = punctul unde ne plasăm pentru a ne înfăţişaacţiunea) : adosse ad urbem; ad diem etc. Această prepoziţie a servit şi laexprimarea vechilor relaţii ale dativului, şi anume a început să introducă şiobiectul indirect, datorită faptului că morfemul de dativ implica acelaşi raportde apropiere faţă de o limită (Paulus dat panem pauperibus) (cf. ad questorem det — Legea de la Banţia, apud Ernout, T.A., p. 86); dixit ad Uium

— Vulgata.

În toate limbile romanice, cu excepţia românei, obiectul indirect se introduce

prin urmaşii prepoziţiei ad (cf. it. Do questi libri al mio amico; fr. Je donnece livre â ma mere; sp. Doy este libro a mi madre etc).

Uneori, urmaşii lui ad pot introduce şi un atribut în cazul în care raportulimplică ideea de scop, de destinaţie (apropiere de o limită) (cf. fr. le pot âconfiture; une tasse a the). In română, atributul precedat de numeral se intro-duce numai prin a: judecata a doi oameni (cf. lat. pop. membra ad duos

fratres, în CIL, XIII, 2483); cel precedat de un nume fără articol definit esteintrodus prin al (un caiet al copilului) .



118

In spaniolă, în sardă, în unele dialecte italiene de sud şi centrale, în portu-gheză, izolat în engadineză, a se extinde de la obiectul indirect la obiectu1

direct: (sp. La madre ama a sus hijos „mama îşi iubeşte fiii"). Folosirea prepoziţiei a pentru a introduce obiectul direct a fost considerată ca o marcă agenului personal. Cercetările din ultima vreme au scos în evidenţă faptul că

„acuzativul" cu ă se foloseşte şi înaintea temelor nepersonale, iar „acuzativul" substantivelor denumind fiinţe umane poate funcţiona ca obiectdirect şi fără prepoziţie, cînd obiectul respectiv nu este bine determinat:llama un amigo. De aceea este mai normal ca formaţia a + ac. să fieconsiderată ca o modalitate de a singulariza. Această interpretare este maiaproape şi de valoarea pe care o are în genere prepoziţia a : ideea deapropiere faţă de o limită se converteşte în acest caz în insistenţă asupralimitei, în speţă a obiectului direct.

Aceeaşi valoare primeşte în limba română prepoziţia pe înaintea obiectului

direct substantival . Prepoziţia latinească de exprima depărtarea de la olimită, cu vizi' une finală (decedere de vita). Un raport asemănător implicaugenitivul şi ablativul. Ele aveau în comun viziunea finală a mişcării plecîndde la o limită („depărtare"). De aceea ablativul putea fi folosit, împreună cude, pentru a introduce un atribut (cf. de pildă ablativul originii: homo de

plebe „om din popor"). De aici el se extinde şi în situaţii în care latina clasicăutiliza genitivul fără prepoziţie. Astfel, în locul genitivului partitiv, apareconstrucţia de-\-+ ablativul ; valoarea de se foloseşte pentru a introduce totfelul de atribute : al originii, al materiei, al posesiei. în franceză, italiană,spaniolă şi portugheză, de introduce marea majoritate a atributelor exprimate

în latină prin substantive în genitiv (genitivul posesiv, al originii sau alautorului, al materiei) : atributul posesiv : fr. le iivre de met mere, sp. el librode mi madre, dar rom. cartea mamei; atributul materiei: fr. une montre d'or,sp. un reloj de oro; it. una tavola di legno — cf. şi rom. o masă de lemn, unceas de aur; în română, atributul materiei se introduce, ca şi în celelaltelimbi romanice, prin de. în spaniolă, de se foloseşte pentru a indica o calitatechiar în cazurile în care franceza preferă pe ă (cf. sp. la niha de los ojosazules, fr. la petite fille aux yeux bleus).

În unele limbi romanice, ca spaniola, portugheza, italiana şi franceza,

prepoziţia se contopeşte cu articolul hotărît:a al, a Io = allo, da ii = dai, da la = dalia;

fr. de + le = du, de -f Ies = des, a -f le — au, a -f- Ies = aux;

sp. a + el = al; de -f- el — del etc

În italiană, sudura articolului cu prepoziţia depăşeşte cadrul generalromanic, extinzîndu-se şi asupra prepoziţiilor in (in -f- ii = nel, in -j- la ~

nella etc), con (con -j-il=col, con-j-lo = collo etc), per (per -f ii = pel, per



119

-f- i = = pei etc), su (su -f- ii = sul, su -f- la = sulla etc). Acestcomportament deosebit al prepoziţiilor, care, în bună parte, se construiauîn latină cu ablativul, a determinat pe lingviştii italieni să vorbească deexistenţa unui caz ablativ în italiană.

Este evident însă că şi în italiană, la fel ca în toate celelalte limbiromanice, în afară de română, nu se poate vorbi de existenţa unor cazuriîn categoria numelui, întrucît substantivul, ca de altfel şi adjectivul, nu auforme diferite care să fie cerute de poziţia în lanţul vorbirii (sintagmatic),iar alegerea prepoziţiei este liberă de relaţiile intralingvistice, fiinddirijată exclusiv de raporturile extralingvistice. De aceea este greu, dacănu imposibil, de dovedit că prepoziţiile au în limbile romanice caracter demorfeme gramaticale cazuale.

Vechea deosebire dintre nominativ şi acuzativ, mai bine zis dintre

subiect şi obiectul direct, se exprimă în mod obişnuit prin poziţiasubstantivului faţă de verb. Succesiunea neemfatică este : subiect -f predicat -f- obiect direct. Dacă obiectul direct precedă verbul, se schimbăconturul intonaţional şi în unele limbi obiectul se repetă sub formă

pronominală 1: cf. rom : am văzut această casă ieri — această casă amvăzut-o ieri; fr. je ne connais pas ce livre... <— ce livre, je ne le connais

pas...; sp. no conoci a mi hermano — a mi hermano no Je conoci.

Tipurile de declinare : împărţirea substantivelor latineşti în declinăria fost făcută după natura finalei tematice. De cele mai multe ori, structura

finalei tematicedet — Legea de la Banţia, apud Ernout, T.A., p. 86); dixit ad Uium — Vul-

gata.

În toate limbile romanice, cu excepţia românei, obiectul indirect se intro-duce prin urmaşii prepoziţiei ad (cf. it. Do questi libri al mio amico; fr. Jedonne ce livre â ma mere; sp. Doy este libro a mi madre etc). Uneori, urmaşiilui ad pot introduce şi un atribut în cazul în care raportul implică ideea descop, de destinaţie (apropiere de o limită) (cf. fr. le pot ă confiture; une tasse

ă the). In română, atributul precedat de numeral se introduce numai prin a: judecata a doi oameni (cf. lat. pop. membra ad duos fratres, în CIL, XIII,2483); cel precedat de un nume fără articol definit este introdus prin al (uncaiet al copilului)

În spaniolă, în sardă, în unele dialecte italiene de sud şi centrale, în portu-gheză, izolat în engadineză, a se extinde de la obiectul indirect la obiectuldirect: (sp. La madre ama a sus hijos „mama îşi iubeşte fiii"). Folosirea

prepoziţiei a pentru a introduce obiectul direct a fost considerată ca o marcă agenului personal. Cercetările din ultima vreme au scos în evidenţă faptul că

„acuzativul" cu â se foloseşte şi înaintea temelor nepersonale, iar



120

„acuzativul" substantivelor denumind fiinţe umane poate funcţiona ca obiectdirect şi fără prepoziţie, cînd obiectul respectiv nu este bine determinat: llamaun amigo. De aceea este mai normal ca formaţia a + ac. să fie considerată cao modalitate de a singulariza . Această interpretare este mai aproape şi devaloarea pe care o are în genere prepoziţia a: ideea de apropiere faţă de o

limită se converteşte în acest caz în insistenţă asupra limitei, în speţă aobiectului direct.

Aceeaşi valoare primeşte în limba română prepoziţia pe înaintea obiectuluidirect substantival .

Prepoziţia latinească de exprima depărtarea de la o limită, cu viziune finală(decedere de vita). Un raport asemănător implicau genitivul şi ablativul. Eleaveau în comun viziunea finală a mişcării plecînd de la o limită(„depărtare"). De aceea ablativul putea fi folosit, împreună cu de, pentru a

introduce un atribut (cf. de pildă ablativul originii: homo de plebe „om din popor"). De aici el se extinde şi în situaţii în care latina clasică utiliza geniti-vul fără prepoziţie. Astfel, înlocui genitivului partitiv, apare construcţia de++ ablativul ; valoarea de partitiv apare încă din latina arhaică : vocavit unumde pueris (Mihăescu, LPD, p. 155), (cf. Articolul, § 3). Încetul cuîncetul,determina nu numai structura fonematică a desinenţelor, ci şicombinaţiile valorice ale acestora. Fiecare declinare, aşa cum se găseştedescrisă în gramaticile latineşti, reprezenta un tip deosebit, în sensul modernal cuvîntului, adică se deosebea de celelalte nu numai din punctul de vedereal expresiei fonice, ci şi al modului cum se combinau unităţile de conţinut.

Este adevărat însă că adeseori în aceeaşi declinare erau înglobate substantivecare ar fi trebuit grupate în tipuri flexionare diferite, fiindcă se deosebeau din punctul de vedere al organizării conţinutului morfemelor gramaticale. De pildă, în declinarea a doua erau trecute atît substantivele care deosebeaunominativul de vocativ (dominus — domine), cît şi cele care nu făceauaceastă distincţie (socer). Deoarece erau mai multe tipuri (deosebite înorganizarea conţinutului) decît clase (deosebite în ceea ce priveşte expresia),a fost, probabil, mai convenabil să se ţină seamă, în clasificare, în primul rîndde natura fonematică a formantilor şi a temelor.

După finala tematică, substantivele latine se împărţeau în cele cinci decli-nări clasice: I. tema-a (casa,-ae) ; a Ii-a. tema -o\e('dominus; puer; templum);a IlI-a. "teme consonantice (rex-regis, pes-pedis; soror, -is, marmor, -is,homo,-inis); teme vocalice terminate în-i (mens, -tis; securis, -is; auris, -is,animal) 2; a IV-a. teme terminate în -u (fructus, -us, tribus, cornus): a V-a.teme terminate în -e (species, -ei, glacies, materies).

Această împărţire nu a corespuns niciodată în mod riguros realităţii dinlatina vorbită, mai cu seamă începînd din epoca imperială, cînd tendinţelespre regularizare a paradigmelor se accentuează şi evoluţia expresiei produce

o serie de schimbări importante în structura fonematică a temelor şi desi-



121

nenţelor. Cele mai multe treceri de la o declinare la alta au fost provocate defactori morfematici, de aşa-zisa presiune a sistemului.

Tipul cel mai regulat s-a extins asupra celui mai puţin regulat. Astfel,substantivele de declinarea a IlI-a imparisilabică trec în categoria parisilabi-

celor. De cele mai multe ori, nominativul se reface după genitiv, dupămodelul auris, auris : cf. pecten non pectinis, glis non gliris, grus non gruis(Ap. Pr.); bovis pentru bos (Petronius, Caena, apud Grandgent, ILV, p. 222),

pedis pentru pes (Vergilius, Grammaticus, apud Mihăescu, LPD, p. 131) etc.

Uneori, forma de nominativ-acuzativ se extinde la celelalte cazuri (cf. in flumen perit (pentru in flumine), apud Mihăescu, LPD, 131; deabus s(acrum)virgines (== virginibus), apud Mihăescu, LPD, p. 131). Neutrele îşitransformă de obicei forma „mai scurtă" de la nominativ şi acuzativ în formăunică (cf. lat. tempus > fr. temps, it. tempo, sp. tiempo, rom. timp; caput şi

capus > > fr. chef, sp. cabo, it. capo, rom. cap).Un fapt asemănător se petrece şi în cadrul declinării a doua : substantivele„imparisilabice" cu tema terminată în r (puer, socer) trec în categoria „pari-silabicelor" de tipul dominus : cf. I, puere (pentru puer), prael, la Plaut,

Pseudolus; socro, socrus pentru socer, -i (cf. sp. suegro, rom. socru, log. sogru, pg. sogro, dar it. suocero).

Tipul de declinare mai bogat atrage substantive din clasele mai puţinbogate. Substantivele de declinarea a IV-a, terminate la nominativ în –usşi la

acuzativ în -um, sînt absorbite de declinarea a doua, la care cu greu se mai putea recunoaşte terminaţia tematică o (cf. pirus II şi fructus IV). Aceastătendinţă apare încă din epoca latinei clasice şi se accentuează în latina tîrzie,fapt care provoacă, în cele din urmă, dispariţia declinării a IV-a : dat. sg.nuro pentru nurui, abl. ex viso pentru ex visă, apud Mihăescu, LPD, p. 135.

Declinarea I absoarbe substantivele din declinarea a V-a, care avea foarte puţine substantive, în marea lor majoritate feminine, la fel cu cele care aparţi-neau declinării I. Trecerea a fost facilitată şi de apariţia unor dublete termi-nate în ya pentru nominativ şi e pentru genitiv-dativ, atestate într-o epocă

destul de veche, ca, de'pildă: nom. materia, luxuria etc. (Ernout, Morph., p.108); gen., dat. specie, die, re, fide. In latina populară -ae de la genitiv-dativul declinării I se monoftonghează în e şi, astfel, asemănarea dintreaceste două declinări creşte : lat. ci. glacies > lat. t. glacia > rom. gheaţă, fr.

glace, it. ghiaccio; lat. facies > lat. pop. *facia > rom. faţă, fr. face etc.

Dies, unu! dintre puţinele substantive care puteau fi tratate şi ca feminine şica masculine, rămîne în unele limbi romanice, ca de pildă în română, femininşi se declină la fel cu substantivele feminine de tipul stea-stele, mâsea-măsele, zi-zile; în spaniolă, deşi este masculin, are terminaţia a : dia (cf.

buenos diasl) a provocat trecerea unor substantive feminine de la declinarea a



122

IV-a la decli nareaI (cf. socrus non socra, nurus non nura, în Ap. Pr.; vezi §1, 2), sau a unor subs tantive masculine de la declinarea a IlI-a la declinarea aIl-a (cf. palumbes non palumbus „porumbel", în Ap. Pr.; palris benemerentis

pentru patribus benemerentibus, bobum = bovum pentru bovem etc. (apudMihăescu, LPD, p. 129).

In latina tîrzie, numele de fiinţe umane, în special cele proprii, dezvoltă oclasă flexionară nouă, în cadrul declinării a treia imparisilabice, caracterizată

prin prezenţa unui infix n la cazurile oblice : Leone - Leoninis; barba -barbanis etc. Acest fapt a fost atribuit de unii cercetători influenţei greceşti.

3.2. Articolul

În categoria articolului sînt trecute de obicei acele determinate care nu pot săapară decît împreună cu un substantiv.

În unele contexte numele nu poate să apară fără a fi însoţit de articole saude anumitţi determinanţi.

Limba latină clasică nu avea articole în sensul de mai sus. Sînt totuşilingvişti care susţin că latina clasică a avut un articol definit sau marcatînceputuri de întrebuinţarea a demonstrativului, cu funcţia unui articol definit.

Sînt unii lingvişti care susţin că apariţia articolului în limba latină se datoreşteinfluienţei greceşti, exercită prin traduceri: cîndse traduce o carte grecească înlatineşte, traducătorul simţea nevoia să redea şi articolul aşa de grecie,întextul original, şi satisfacerea această nevoie recurgînd la un demonstrativ,cuvînt foarte apropiat ca înţeles de articolul definit.

Articolul definit- în majoritatea limbilor romanice articolul defint provinedin ille ; în sardă în graiurile din insula Mallorcă şi într-o parte a dialectului

gascon se foloseşte urmaşi a lui ipse. Faptul că un demonstrativ s-atransformat, cu vremea, în articolul definit, nu trebuie să nesurprindă.Demonstrativul indicâ anumite raporturi de distanţâ faţâ de unobiect în vederea repetării acestuia de către vorbitor.Articolul difinit are unrol asemănător,acela de a prezenta că fiind cunosc un obiect oarecare,de a-l ,,arată”altora,care urmează să ia astfel cunoştinţă de el.Din demonstrativul careînsoţea substantivul se dezvoltă pronumele personal.În toate limbileromanice,cu excepţia romănei,articolul definit se aşază în faţanumelui.Poziţia articolului definit în limba romănă a constituit obiectul a



123

numeroase discuţii.Unii specialişti au invocat infliuc limbiiautohtone.Majoritatea respinge această ipoteză şi consideră că aşezareaadjectivului după substantiv a influenţat poziţii articolului.În limbaromănă,articolul masculin are la nominativ singular două formeŞl şi le,după

cum substantivul se termină,în consoană (omul), în u (codrul)şi cîteodatăchiar în ă(tată-l) sau în e (fratele).

Limba noastră posedă şi alte articole difinite afară de cel discutat maisus.Articolul aşa-numit genitival sau posesii al,a,ai,ale, provine probabil dinacelaşi demonstrativ ille ca şi l.

În limba romănă mai ezistă un articol definit cel, cea,cei,cele,întrebuinţat caelement de legătură intre un substantiv şi adjectivul-atribut al acestuia.Faptul

prezintă interes de ordin teoretic,căci ne arată,,pe vin” cum poate deveniartocolul un pronume demonstrativ şi confirmă astfel, iîn mod direct dinlatină tîrzie şi din limbile romana.Şi acest articol se declină,la fel cu l(le),a şicu acelaşi.

Celalte limbi romanici prezintă o situaţie mult mai puţin complexă,întrucîtele posedă un singur articol difinit rezultat,ca şi rom l(le).

Articolul nedifinit-Articolul nedifinit s-a ivit din latină, dar mai tîrziu decît

articolul definit.Funcţiunea lui este de ,,singularizari”a unui obiect,deizvolare a acestuia din masa obiectelor de acelaşi fel,obiect pe care însaă nu-lcunoaştem incă.De aici sensul,de obicei,vag al acestuia articol în comparaţiecu ale celui definit şi,drept consecinţă,posibilitatea,în condiţii determinale,dea întrebuinţi fără distinaţie,atît substantivul singur,cît şi substantivulîntovărăşit de articolul nedifinit.Iată cîteva ezmple pentru acest ultim uzdonami covallo de covalcare,,dă-mi (un) cal bun de călătorii”.

Articolul nedifinit pravine din numeralul latinesc unus,-arom.un,o,it.uno,una. Formele de plural nu au valoare şi nici comportament dearticol,ci de pronume nedifinit;un articol nedifinit la plural nu aresens,fiindcă rolul articolui este să individualizeze,şi acest rol nu şi-l poateîndeplini decît la singular,unde e vorba de un singur obiect,adica de un,,individ”.

Articolul partitiv -în franceză şi italiană s-a dezvoltat o categorie specială dearticol,articolul pozitiv,care,spre deosebire de celalte articole se referă la

unele aspecte cantitative ale obiectilor :fr.de (du.de la.dus),it . di (dello)delle,



124

degli,dei,delle).În combinaţie cu singularul,articolul pozitiv indică faptul căvorbitorul se referă la o parte,nedeterminată a obiectului şi nu la obiect întotalitatea lui.De acea articolul pozitiv poate să apară împreuna cu morfemulde singular numai în prezenţa numei de materii –continui –uniforme care se

pot divide fără a-şi schimba calitatea(,,aur”, ,,miere” , ,,brînză”).În cazulsubstantivelor neuniforme care nu şi pot fragmenţa fără că părţile rezultate să păstreze calitatea întregului partitivul se poate combina numai cu pluralul:fr.je vois des fiommes,it.vedo degli nomini aprozimativ,,văd maimulţi oameni”.În combinaţie cu pluralul ,articolul partitiv aduce de asemeneao nuanţă de nedeterminat în ceea ce priveşte aspectul contitativ,dar ideea de

pozitiţie este cu totul secundară :cf.it.ic vede degli uomeni,fr.je vois deshomme ,,văd nişte oameni”-plural nedeterminat din punet de vederenumeric,,văd zece oameni”.

Distribuţia articolelor –dată fiind funcţia de individualizare a articolului neaşteptăm că el să lipsească,în general,la numele de obiecte unice,careezistă,într-un singur ezemplar.Este cazul numelor de fiinţe şi lucrurisupranaturale,al numelor proprii de persoane,al numelor zilelor săptăm înii,altoponimelor.În faţa acestuia gen de substantiv ,uzut articolului definit

prezintă numeroase fluctuaţii de la o epocă la alta sau de la o limbă la alta.

Conteztul substantiv +determinant-în general astfel de grupuri ssintactice sîntînsoţite de articole de ezemplu:rom.drum,alături de drum mare,acest drummare:în casă alături de în casa părinţilor,într-o casă a părinţilor.De aici s-aajuns la formele consacrate de felul acestora it. Il divino Dante,fr.le grandMolier,sau împotriva aparenţei reguli cu adjectivul pus dupăsubstantiv:it.Venezia la bella,fr.Charles le Chauve.

Determinatul substantivului poate fi şi un adjectiv pronominat.O situaţiedeosebită prezintă grupul format din nume şi posesiv.În general,substantivul

primeşte articol în limbile romănă şi italiană şi apar fără el în celalte:rom.casa mea,ital.la mia casa.

Substantivele amintite au carcter de anume proprii, datorită faptulzi că fiecareom are un singur taztă o singură mamă,şi atunci ele au fost simitate,den punctde vedere sintactic,cu numele de persoană care nu primeşte articolu.Aceastăsituaţie specială a lor ne mai ezplică cva:aglutinarea posesivului eu



125

substantivul,legarea aşa de strînsă a lor, încît primul devine o simplă aneză acelui de-al doilea,faţa de care şi comportă ea un articol.

Contextul substantiv însoţit de prepoziţie-într-o epocă mai veche a limbilor romanice,prepoziţia excludea de obicei articolul definit.Acestă situaţie există

pînă azi în romănă unde substantivul precedat de prepoziţie apare fărăarticol:în casă,la munte,pe scaun,sub masă.Numai cu face excepţie,în sensulcă substantivul de după el poate să apare atît nearticulat,cît şî articulat:măîntorc din oraş cu cărţi, alături de mă duc la şcoală cu cărţile.

O situaţie asemănătoare,asupra căruia nu-i necesat să insistăm,găsim şi încelalte idiomuri romanice apusene.

3.3. Adjectivul

Flexiunea adjectivală include două categorii de morfeme gramaticale :1morfeme care variază în funcţie de genul,numărut şi cazul substantivuluideterminant şi 2 morfeme care se schimbă în funcţie de gradele decomporaţie.

Morfemele de gen, număr şi caz.Ca şi în cazul flexiunii substantivelor,tipurile de flixiune adjectivală erau mainumeroase decît clasele tematice.din punct de vedere al declinării adjectivelelatineşti se împărţeau în două clase.Prima clasă cuprindeau adjectivele careintrau în declinarea I la femenin,cea de-a două era format din djectivele dedeclinarea a treia.Dacă se iau în consideraţie combinaţiile de valoarecaracteristice adjectivele latineşti trebuie împărţite în cel puţin cinci clase.

a)nus,-a,-um

b)iger,-a,-um

c)acer,acris,acre

d)ristis,-e



126

e)anper.

De obicei însă,clasificarea adjectivelor s-a făcut ţinind seama numai denumarul formelor deosebite după gen la nominativ singular.După acest

creteriu,adjectivele se grupau numai în trei categorii:a)cu trei terminaţii; b)cu două terminaţii;c)cu o singură terminaţie;În prima categorie intrau adjective terminate in-us la masculin,în-a la femeninşi în-um la neutru,adjectiv de timpul niger,nigra,nigrum şi 13 adjective detipul acer,acris acre.Adjectivele cu două terminaţii de tipul tristis şi triste,cade altfel şi adjectivele cu o singură terminaţie la nominativ singular,de pildă

pauper,Realizau numai onoziţia de gen Animat –Înanimat.

Morfemele de număr şi caz de adjectivelor au urmat în marea lor majoritatea parcurs de flixiunea substantivală.În schimb,în categoria genului s-au produsmulte modificări se manifistă tot mai pregnant tendinţa de trecere aadjectivelor spre categoria cu trei terminaţii,în special spre bonu –a,-um.Un fenomen asemănător se petrece şi cu alte adjective de declinarea a III-

a,fie că aveau două terminaţii la nominativ singular,fie că nu aveau decît osingură terminaţie.Ca şi substantivele de tipulpner,adjectivele de declinarea a

III-a ,terminate în-r trec spre,tipul celor terminate în-ns.În maremăsură,adjectivele de declinare a III-a latinească au încetat să mai aibă înspaniolă forme deosebită după gen (triste hombre-triste mujer).

Tipurile de flexiune în limbile romanice diferă esenţial de celelatineşte.În romănă.â,bogată de tipuri flexionare se explică, poate, prinmodificarile importante de structura fonumatică a temelor datorită,în

parte,mulţim de derivare în îiu,îu,în,tor,ac şi comportamentului spucific alvocalelor faţă de consoaneli R c g precedente.

În franceză nu există decît două tipur mari:Variabile,dintre care cele maimulte nu realizaeză niciodată opoziţia singular-plural ci numai masculin-femenin.

În mare măsură,formanţii care se combină cu teme adjectivale sînt identici cucei corespunzători substantivului.Morfemele de gen număr şi caz au înitaliana şi romănă prin exelenţă structură vocalică.În franceză au structurăconsonantică,în limbile ibiro-romanice structura formanţilor se împarteaproape egal între tipul vocalic şi ipul vocală+consoană.



127

ComparaţiaMorfemele de comporaţie indicau în latină ca şi în limbile romanici,raportulstabilit între două fenomene A şi B, în baza unei caliţăţi comune expremată

de adjectivul care se comporă.În cazul pozitivului,termenul de comporaţie era zero.Atît cît comporativulde superioritate,cît şi suportativul indicau fantul că obiectul A posedăcalitatea C într-un grad mai înalt decît B.Numai în cazul supertativului,obiectul A este inclue în mulţimea obiectolir B.Atît comportativul cît şi supertativul putea fi folosit şi fără complement decomparaţie şi atunci aveau valoarea ,, supertativul absolut”

3.4. Numeralul

Numeralul se distinge de celelalte părţi de vorbire prin faptul că nu poateintra în raport de c o m b i n a r e cu morfemele de număr ale cuvintelor pecare le însoţeşte. Astfel, unu şi numeralele ordinale se unesc numai cu formade singular a substantivelor; de la doi în sus numeralele cardinale, ca şi celedistributive, cer numai morfeme de plural.

Numeralul seamănă însă cu pronumele, prin faptul că poate fi folosit singur,

fără substantiv (şi fără articol) în poziţii în care este substituibil printr-unnume (cf. trei pleacă ■— ei pleacă r~ oamenii pleacă), dar şi cu unele adjectivenedefinite, întrucît se aşază înaintea numelor pe care ledetermină.Aceste^semănări au favorizat extinderea unor desinenţe dincategoria numelor sau pronumelor la cea a numeralului.

1. Numeralele cardinale

Dintre numeralele cardinale, se declinau în latineşte numai unus, duo, tres,miile (sub forma pluralului milia) şi formele de plural ale lui centum. Limbileromanice au pierdut unele forme ale acestor numerale latineşti. Singur unus

păstrează pînă astăzi pretutindeni un feminin alături de masculin, şiaceasta datorită influenţei exercitate de adjectivele cu trei terminaţii (bonus, -a, -um), în flexiunea cărora a fost înglobat unus, -a, -um: rom. un(u),unatâLuno, una; fr. un, une; prov. un, una; sp. uno, una; pg. um, urna. „Doi"şi-a modificat forma încă din latina tîrzie, adaptîndu-se la flexiuneaadjectivală : dui (în locul clasicului duo), duae, dua. TSFumai româna şi

portugheza conservă cîte două forme de la acest numeral: rom. doi (mase),



128

două (fem.), pg. dous şi dois (mase), duas (fem.)r Celelalte limbi romanice aucîte o singură formă pentru ambele genuri: it. due, fr. deux, prov. deus, sp.dos. Vechea franceză şi vechea provensală cunoşteau, întocmai ca lasubstantiv, forme deosebite pentru cele două cazuri (subiect şi regim) şi

pentru cele două genuri: v. fr. dui — dous (mase), dous — dous (fem.); v.

prov. duo (doi) — dos (mase), doas — doas (fem.). Şi în alte limbi găsim, pentru epocile lor mai vechi, forme diferite după gen la acest numeral. „Trei" prezintă astăzi o singură formă pretutindeni (cu excepţia unor graiuri popu-lare) : rom. treijii. tre, fr. trois, prov., sp., pg. tres, dar aspectele vechi aleunora dintre idiomurile romanice aveau forme pentru ambele genuri, iar vechea franceză şi vechea provensală şi pentru cele două cazuri pe care lecunoaştem de la declinarea substantivului: v. fr. troi — trois (mase), trois — trois (fem.); v. prov. trei — tres (mase şi fem.). Formele româneşti compuseale lui „trei" : tustrei (mase) — tustre(i)le, datorită articolului definit adăugatla feminin, se deosebesc după gen..

Pentru „doi" (considerat ca o colectivitate), unele limbi romanice posedăun numeral special, compus din lat. ambo (pop. ambi), ambae, ambo şidui, duae, duo : rom. amîndoi, amîndouă, it. ambidue (şi amendue), v. fr.,v. prov. amdui (cu diverse forme după caz şi gen), sp., pg. ambos a dos.

Ambi, -ae s-a transmis şi singur unora dintre limbile romanice: v. rom.îmbi, îmbe; v. it. ambi, ambe; v. fr. ambas (fem.), n. fr. ambesas „unu unu"(la jocul de table), n. fr. ambe „două numere trase deodată (la loterie)"; v.

prov. ams (mase), ambas (fem); v. sp. amos, -as; n. sp., pg. ambos, -as.

Numeralele de la 11 la 19 prezentau neregularităţi în modul de formare : de la11 la 17 erau compuse ale lui decim cu unităţile corespunzătoare : unde-cim,duodecim etc. Acest sistem era înlocuit însă în cazul lui 19 şi 18 prin operaţiade scădere a unităţilor din zeci: undeviginti = 20—1 = 19; duo-deviginti=20 —2 = 18. Paralel cu aceste forme circulau variante facultative caduo et (ac) decim..., novem et (ac) decim sau decern (et) duo etc, care expri-mau operaţia mai simplă a adunării. Aceste variante au înlocuit în latina

populară în primul rînd numeralele „18" şi „19", exprimate prin construcţiimai greoaie şi izolate faţă de sistemul de formare a numeralelor de la 11 la17, \ şi, în multe regiuni, s-au extins şi asupra lui „17" : it. dicias(s)ette,

diciotto, dician(n)oce: cf. dix-sept, dix-huit, dix-neuf, cîteodată chiar şi asupralui ■zA&^j cf. sp. diez y seis, diez y siete, diez y ocho, diez y nueve. j~Este posibilca în latina orientală sistemul de exprimare prin adiţiune să se fi extins asupratuturor numeralelor de la 11—12 încă din latină. Influenţa slavă sau asubstratului s-ar fi exercitat atunci numai în ceea ce priveşte elementul delegătură : spre (calc după si. na).

Dintre celelalte numerale cardinale sînt interesante, din punct de vederemorfologic, următoarele : viginti, al cărui continuator fr. vingl primeşte desi-nenţa -s, cînd se combină cu quatre {quatre vingts „80") şi esle urmat imediat

de un substantiv; cenlum, al cărui plural în franceză are desinenţa -s, dacă



129

după el nu se găseşte alt numeral, iar în spaniolă şi în portugheză desinenţele-os (mase), -as (fem.) în toate împrejurările, şi miile, păstrat în italiană cudouă forme (miile sing., mila plur.), în celelalte cu una singură (mii pretutin-deni, din sing. miile, si mie la noi, din plur. milia).

Numeralele de la „20" la „90", italiana, spaniola şi portugheza au păstratnumeralele latineşti corespunzătoare (viginti, triginta etc), cu modificărilefonetice proprii fiecărei limbi tei cu dispariţia, în toate, a lui g, pe cîndfranceza şi provensala au dezvoltat, alături de formele latineşti, un sistemvigesimal (de numărătoare din 20 în 20), existent, pînă astăzi, în fr.quatrevingl, qualre-vingt-dix (cf. şi soixante-dix, care arată ceva asemănător,căci însemnează „G0", adică „3 X 20", plus „10") 2. în unele dialecte francezese întrebuinţează obişnuit (chiar în vorbirea oamenilor instruiţiJuL septante,huilante şi nonante (din lat. septuaginla, octoginta şi nonaginta).] Româna se

abate şi aici de la sistemul romanic pur, în ensul că, întocmai ca la 11—19,cuvintele care arată numerele sînt latineşti, dar îmbinarea lor are la bază un procedeu neromanic : douăzeci, treizeci... nouăzeci; „zece" a fost tratat ca unsubstantiv şi pus la plural (cf. două sute, trei sute etc). Tot vechea slavă şi,

probabil, limba populaţiei autohtone (vezi nota1, p. 155) au servit ca model:duca deseli „20", petl deseti „50", alb. tridhjete „30", pescdhjete „50" etc.

Numai viginti s-a transmis limbii noastre, şi anume dialectului aromân, undeîl înlilnim sub forma yinghiţi. Păstrarea acestui numeral, singurul din seriazecilor, trebuie să se fi datorînd unui sistem special de numărătoare, careaminteşte de fr. qualre-vingt etc. (în sensul că va fi avut la bază tot pe „20",nu pe „10", ca de obicei). Ar mai fi de spus, cu privire la limba noastră, că

sută nu e de origine latină, ci, foarte probabil, slavă sau, poate, mai curînd,autohtonă. De ce în română s-au păstrat toate numeralele cardinale latineşti şinumai centum nu este greu de spus. Unii s-au gîndit la omonimia cu cinci:

pluralul lui centum ar fi trebuit să sune în româneşte cinţi (arom. ţinti), aşadar aproape (sau •chiar) identic cu cinci (arom. ţinti),

Numeralele ordinale. În ce priveşte numeralele ordinale, deosebirile dintrelimbile romanice sînt şi mai mari decît cele constatate la numeralele car

dinale.( Faptul nu trebuie să ne mire. Celelalte numerale, în afară de cardinal,exprimă ideea de număr numai în subsidiar, şi aceasta le face să fie mai puţinconcrete decît cele cardinale, care servesc exclusiv la numărătoareaobiectelor de tot felul, şi să pară, în vorbirea populară, necesare, dacă nu de

prisos. Aceasta mai ales în cazul numeralelor de la „unsprezece" în sus, care prezintă şi dificultăţi de ordin formal, greu de învins, întrucît sînt alcătuite dinnumeralele cardinale corespunzătoare plus diverse adaose, ceea ce dă naştereunor cuvinte neobişnuit de lungi. O dovadă în acest sens este tendinţa unor limbi, printre «le a noastră, de a înlocui numeralele ordinale prin cardinale,

chiar pentru numere mici şi chiar în vorbirea oamenilor instruiţi, care altfel



130

sînt deprinşi să mînuiască forme şi cuvinte „grele" : cf. anul doi, capitolul şapte, pagina zece etc. De aceea numeralele ordinale latineşti transmiselimbilor romanice rSlnt puţine şi numai dintre cele de la „1" la „10".

Şi de data aceasta româna ocupă un loc aparte faţă de celelalte idiomuri

romanice, întrucît păstrează mai puţine numerale ordinale şi, pentru altele,recurge la mijloace de formare imitate, măcar in parte, după alte limbi. Lat. primus, -a ni s-a transmis p „izolări" (formule devenite fixe cu vremea), ca primăvară < prima -f- vera ( = clasic ver, -is), din sau de-a-primă etc. (v.rom. şi dial.), prima cer „văr primar" etc. (megl.). Tot aşa primarius, -a>

primar, -ă (în formulele văr primar şi vară primară, apoi în cale primară„prima vizită pe care o face tînara căsătorită la părinţii săi opt zile dupănuntă" sau „prima vizită a tinerilor însurăţei la părinţii soţiei după nuntă").Ter-tius, de asemenea, ni s-a transmis într-o „izolare" : an ţărţ „acum doi ani"(adică „al treilea an socotit înapoi de la cel curent"). în sfirşit, latinesc este şi

Intli, -a, care provine dintr-un antaneus < ante + suf. -aneus K Celelaltenumerale ordinale sînt formaţii româneşti, în sensul că au luat naştere peterenul limbii noastre,,fără altă legătură cu latina decît aceea că elementelecare le stau la bază sînt latineşti. Procedeul constă în dubla articulare a nume-ralului cardinal corespunzător: al doilea, a doua; al treilea, a treia; al două-

zecilea, a douâzecea; al o sutălea, a o suta etcj Şi de astă dată se pare că limbanoastră a procedat, în parte, potrivit unui model străin (slav şi, poate, autoh-ton, căci albaneza seamănă într-o anumită măsură cu româna).

La polul opus românei se află italiana, care a păstrat mai multe numeraleordinale latineşti decît celelalte limbi romanice şi totodată sistemul însuşi dea forma numerale noi. Primite direct din latineşte sînt: primo, terzo, quarto,

sesto, settimo şi ottavo (fiecare cu forma feminină corespunzătoare în -a),celelalte trebuie considerate ca împrumuturi din latină, deşi aparent nu diferă

prea mult de primele în ce priveşte modificările fonetice (cf. secondo,decimo, vigesimo etc).

Şi franceza avea, în epoca ei veche, destule numerale ordinale transmisedirect din latineşte : tierz (astăzi tiers), quart (astăzi cu valoare de substantiv),

quint, sedme (< septimus), oitieve (< octavus). Alături de acestea au apărut,încă din epoca medievală, formaţii în -isme, după modelul lui disme (astăzidime „dijmă") < decimus, de altfel puţine şi cu o viaţă scurtă, căci au fostînlocuite prin actualele forme terminate în -ieme, care au înlăturat şi pe celevechi. Dacă excludem pe premier (< primarius), putem spune că francezacontemporană nu posedă nici un numeral ordinal x transmis direct din limbalatină.

Celelalte limbi romanice (provensala, spaniola şi portugheza) merg, în gene-ral, împreună. Au păstrat, toate, numeralele ordinale latineşti primus (şi

primarius), secundus, quartus, quintus şi octavus, provensala în plus pe ter-



131

tius (la fel cu franceza), iar spaniola şi portugheza în plus pe sextus (lafeminin şi cu valoare substantivală; cf. sp. siesta „ora a şasea din zi; amiază:odihna de la amiază", care, cu sensul ultim, a fost împrumutat de numeroaselimbi, printre care şi a noastră : siestă, în a-şi face siesta). Trebuie precizat căunele dintre numeralele în discuţie au existat numai în fazele vechi ale

acestor limbi.In general, aşa cum am mai spus, limbile romanice actuale manifestă tendinţade a înlocui numeralele ordinale prin numerale cardinale. Această tendinţă s-a realizat, mai mult ori mai puţin complet, în ce priveşte indicarea diverselor aspecte cronologice ale timpului: orele, anii şi datele lunare se exprimă întoate idiomurile romanice prin cardinale. De pildă : rom. (la ora) două, it.(alle) cinque, fr. (ă) neuf heures (du matin), sp. (a) las tres; rom. (în anul) omie nouă sute, it. (nelVanno) miile ottocento tre, fr. (Van) mii sept cent quatre, sp. (ano) mii ochocientos noventa etc.; rom. trei martie, it. ii cinque

di ottobre, fr. le quatorze juillet, sp. a cinco dias de abril etc.

2

'L"a acestea se pot adăuga fapte similare, de dată mai recentă, şi anume indicarea număruluide ordine al unui capitol, al unei pagini, al unui articol de lege etc. tot prinnumerale cardinale : rom. capitolul doi, fr. chapitre cinq, it. pagina cento, sp.articulo siete etc. La noi, anii de studiu din învăţămîntul superior se exprimăadesea la fel: anul unu, anul treijşţc^

În astfel de cazuri trebuie să invocăm, între altele (pentru o epocă maiapropiată de a noastră), influenţa scrisului: din moment ce, mai ales lanumărătoarea paginilor unei cărţi, au început a se întrebuinţa cifrele arabe,

care s-au citit, probabil totdeauna (de către europeni), ca numerale cardinale,era inevitabil să se piardă treptat conştiinţa că este vorba de ordinea paginilor şi nu de numărul lor. A prevalat astfel perceperea vizuală asupra înţelesului.La fel s-au petrecut ulterior lucrurile cu ordinea capitolelor, a articolelor uneilegi etc, chiar dacă s-a continuat folosirea cifrelor romane, care, după ceeuropenii au cunoscut pe cele arabe, au căpătat valoare de numeral ordinal.Faptul că cifra venea, în scris, după substantivul respectiv (capitolul I, arti-colul V etc.) a dus, desigur şi sub influenţa uzului deja creat cu pagina 12 etc,la citirea ei ca numeral cardinal, deci la înlocuirea ordinalului prin cardinal .

Numeralele adverbiale. Potrivit tendinţei, mereu constatată pînă aici, dea se recurge la mijloace mai expresive, limbile romanice au creat noinumerale adverbiale dintr-un substantiv, care nu este acelaşi pretutindeni,

precedat de numeralul cardinal : rom. o dată (de la „doi" încolo, apare ori, pluralul lui oară < lat. hora), it. una volta, fr. une fois, sp. una vez, pg. urnavez etc. Apar, sporadic, şi alte substantive: v. it. fiata, vicata, v. fr. voie„mers, cale", tour, coup etc, apoi derivate de la unele dintre cele dejaamintite (v. fr. fiee, foiee, prov., sp., pg., vegada) 2 etc.



132

Numeralele distributive şi multiplicative.Din latină s-au transmis înlimbile romanice, cu totul excepţional : sin-gulus> rom. singur,) v. fr. sangle,

prov. sengles, sp. sendos, pg. sendos (şi senh-os); simplus > it. scempio;duplus > it. doppio, fr. double, prov. doble, toate cu valori diferite de ale

cuvintelor latineşti corespunzătoare.

Numeralele nedefinite. În unele limbi romanice, urmaşii lui unus, de lasensul „unu (un oarecare individ) dintre mai mulţi (de acelaşi fel)", au ajunssă însemneze „oricine, cineva" (un individ, oricare ar fi el). Fantul a avut şiurmări morfologice, căci se poate vorbi şi despre mai mulţi indivizi oarecare,nu numai despre unul, ceea ce a dat naştere formei de plural (rom. unii, v. fr.unfejs, v. prov. uns, unas etc). De aici, alte consecinţe, de pildă întrebuinţarea

formei de plural cu sens de singular pe lîngă un substantiv pluralia tantu?njv.h.unes leltres, v. prov. unas lettras „o scrisoare", sp. unas lijeras „(o perechede) foarfeci" etc, sau trecerea acestui numeral, din punctul de vedere alîntrebuinţării, în categoria pronumelui-(şi adjectivului) nedefinit, ca în rom.unii muncesc, alţii stau degeaba; unii oameni sint tăcuţi, unde unii şi-a

pierdut înţelesul de numeral, chiar dacă menţinerea raportului paradigmaticfaţă de un(ul), al cărui plural este, îl face să păstreze ceva din valoareanumerică originară.

Limba latină posedă cîteva adjective, care, prin noţiunea exprimată de ele,aveau elemente comune cu numeralele nedefinite. Acestea erau multus,

paucus, omnis ş.a. Limbile romanice, toate sau numai unele, le-au păstrat,iarăs[ total sau parţial, asimilîndu-le sintactic cu numeralele.

Pe multus l-au păstrat toate, cu excepţia francezei noi, i care a înlocuit pevechiul mout prin bcaucoup, force sau bien. In unele idiomuri romanice devest, urmaşii lui multus pot indica un singur obiect, dacă vorbitorul îşi imagi-nează mulţimea respectivă ca alcătuită din obiecte izolate şi are în vedere

numai pe unul dintre ele : v. prov. mouta lagram a veguda „multă lacrimă avăzut", v. sp. fablaba mucha palabra loca „vorbea multă vorbă nebună". Defapt, în ambele exemple numeralul are înţelesul de „cîte o(lacrimă, vorbă),cîte una". Ceva asemănător avem în rom. anul acesta este muscă multă:expresie folosită de apicultori cînd roiurile de albine sînt bogate, „roiesc"

bine {muscă are formă de singular şi înţeles de plural).

Si omnis, care s-a transmis numai italienei, cunoaşte uzuri similare it. ogni şiogna continuă forme latineşti de plural (primul, mai puţin sigur decît al

doilea), ele se întrebuinţează totdeauna cu valoare de singular : ogni uomo



133

„fiecare (orice) om", ogni volta „de fiecare dată" (observăm că ogni rămîneneschimbat, indiferent de genul substantivului pe care-1 însoţeşte).

Procesul opus s-a petrecut la totus, ai cărui urmaşi romanici au ajuns să seîntrebuinţeze şi la plural, deşi iniţial au avut sens de singular : de la ideea de„întreg" s-a trecut uşor la aceea de „totalitate", adică de „multiplicitate", careimplică existenţa mai multor obiecte. Astfel, totumaurum „aurul întreg" (=întreg aurul despre care este vorba) a fost înţeles ca „tot aurul" ( — toatefelurile de aur).

Italiana prezintă cîteva cazuri interesante din punctul de vedere discutataici (în legătură cu modificarea sensului sintactic la numeralele nedefinite).Avem de o parte pe qualche, totdeauna la singular, dar cu înţeles de plural :qualche giorno „cîteva zile", qualche cittâ „cîteva oraşe" (observăm că nu-şi

schimbă forma nici după gen), de alta pe parecchi, care, dimpotrivă, aparenumai la plural : parecchi giorni „cîteva zile", pareechie cittâ „cîteva oraşe".Qualche este, la origine, un pronume nedefinit de genul neutru, al cărui sensde numeral izvorăşte din acela de nedefinit şi care a început a fi întrebuinţatca adjectiv (determinant al unui substantiv); de aici lipsa de acord în gen şinumăr cu substantivul 1. Parecchi este pluralul lui parecchio „pereche" {=mai mulţi, mai multe); la început se va fi spus un parecchio giorni, apoi s-alăsat la o parte, ca fiind de prisos, un, iar parecchio a fost tratat ca adjectiv şi,fiindcă sensul era de plural (cerut chiar de substantivul următor), a căpătat şi

formă de plural. Seamănă cu it. qualche şi parecchi, fr. quelques (jours), sp.algunos (dias), chiar dacă acestea prezintă un acord gramatical desăvîrşit(formă de plural şi sens tot de plural). Asemănarea constă în faptul căquelques şi alguno sînt, la origine, tot pronume nedefinite, care, datorităcaracterului lor nedefinit, au putut fi întrebuinţate ca numerale (nedefinite şiele), la fel cu cele două cuvinte italieneşti discutate mai sus.

3.5. PronumelePronumele personale

Pronumele personale latineşti se distingeau de toate celelalte pronume prinfaptul că excludeau un determinant adjectival. În limba latină, pronumele

personale erau prin excelenţă pronumele vorbitorilor : ego, tu, nos, vos.Valoarea de persoana a treia, ,,despre care se vorbeşte", nu avea un formantspecial, ci era inclusă în conţinutul semantic al formelor substantivale şi al



134

prenumelor demonstrative (is,hic, iile etc.). Categoriile gramaticalecaracteristice pronumelui personal latinesc erau : persoana, cazul şi numărul.

Persoana. Caracterul gramatical al morfemului de persoană se manifestă înnatura obligatorie a relaţiilor pe care le contractă, în combinaţie cunominativul, faţă de morfemul de persoană al verbului-predicat(acord).Fiecare morfem de persoană determină un anumit mod de organizare încadrul celorlalte categorii de morfeme.

Numărul . Din punct de vedere semantic, nos şi vos nu pot fi considerateca plurale ale lui ego, respectiv tu. Nos se referă la vorbitor şi conlocutor(i)sau la alte persoane care nu participă la actul vorbirii :

„nos" = „eu" + „tu" „eu" + „voi" „eu" + „el, ei".Vos se poate referi la conlocutori, dar şi la alte persoane :

„vos"= „tu" + „tu" „tu" + „el, ei".

Din punctul de vedere al relaţiilor sintagmatice, ego şi tu se comportă caforme de singular, deoarece cer, în acordui cu numele predicativ, morfeme desingular, în timp ce nos şi vos cer morfeme de plural.

Cazul. Flexiunea cazuală a prenumelor personale latineşti era foarte bogată (avea şase cazuri), în combinaţie cu „singularul", acuzativul şiablativul aveau acelaşi formant (cf. me, te); în combinaţie cu „pluralul",ablativul devenea identic cu dativul (nobis, vobis). Persoanele a II-a şi aV-a (ale conlocutorilor) se distingeau de cele ale vorbitorilor prin faptul căaveau „vocativ", puteau, adică, să figureze în lanţul vorbirii fără nici o funcţiesintactică.

Caracteristicile principale ale prenumelor personale latineşti, ca, de pildă,relaţia de incompatibilitate faţă de determinantele adjectivale, non-apozitive,acordul în persoană între subiect şi predicat, natura acordului în număr cunumele predicativ, s-au menţinut şi în limbile romanice.

Au intervenit însă schimbări importante în categoria persoanei şi a cazului.S-a dezvoltat categoria genului.



135

Persoana. Categoria persoanei s-a reorganizat prin introducerea unui noutermen : persoana a III-a.

Încă din latina populară, pentru a relua un nume exprimat anterior, dineconomie şi, poate, din necesităţi stilistice, s-a utilizat, din ce în ce mai des,demonstrativul iile. Acesta arăta depărtarea în spaţiu de actul vorbirii şi, dinaceastă cauză, era cel mai indicat să fie folosit în cazul cînd persoanarespectivă nu participa la actul vorbirii. În cele din urmă, valoarea spaţialăslăbeşte şi iile ajunge expresia persoanei a III-a în marea majoritate a limbilor romanice.

Evoluţia lui semantică nu este însă suficientă pentru a-i permite să fie con-siderat pronume personal.

O valoare asemănătoare avea în latină pronumele is, anaforic, general, fărăvaloare spaţială. În limbile romanice însă, iile părăseşte clasa demonstra-tivelor nu numai din punctul de vedere al substanţei semantice, ci şi alcomplexului de relaţii sintagmatice şi paradigmatice. Ca şi celelalte pronume

personale, el pierde posibilitatea de a se lega direct, fără pauză, de determi-nante adjectivale specificative.

Unele limbi romanice, ca de pildă sarda şi catalana, primesc ca pronume

personal lat. ipse, pronume de întărire care, în condiţii determinate, putea săfie folosit şi singur cu sensul „iar el". În italiană, urmaşii lui ipse au tins săelimine pe ai lui iile (cf. it. egli, ella şi esso, essa, essi, esse).

O dată cu persoana a treia, clasa prenumelor personale primeşte trăsăturinoi, printre care şi posibilitatea de a avea un antecedent, cu care se acordă îngen şi număr . Această proprietate, pe care o au şi o aveau încă din latină toatecelelalte pronume (în afară de interogative), rămîne însă caracteristică pentru

persoana a III-a.Categor ia genului . Pronumele personale latineşti (pers. I şi a II-a) nu aveau

forme deosebite în funcţie de sexul vorbitorilor. În limbile, romanice, persoana a III-a are morfeme deosebite pentru feminin, masculin şi, uneori,chiar pentru neutru : cf. sp. ello „neutru", ca în enunţul ello parece muy dificil „acest lucru pare foarte dificil", alături de masculinul el şi femininul ella ; it.egli, ella, care se folosesc numai pentru persoane, alături de esso şi essa, carenu sînt sensibile la diferenţa dintre persoane şi nepersoane (lucruri sau

animale).



136

Pronumele y corespunde construcţiilor prepoziţionale cu à; el provine dinadverbul latinesc ibi „acolo" (în acest loc, à cet endroit), cu sensul figurat „acette chose", luat ca punct de sosire. Cu vremea, y a ajuns să reprezinte oricenume de lucru, uneori chiar de persoană, introdus prin prepoziţia à.

Pronumele en provine de asemenea dintr-un adverb latinesc, şi anume inde,cu sensul propriu „de acolo", iar figurat „de la acest lucru", luat ca punct de

plecare : cf. fr. J'en arrive (sens propriu) — J'en conclus (sens figurat), încele din urmă ajunge să ia o simplă valoare de a reprezenta un lucru oarecare,uneori chiar o persoană, introdus prin de, astfel încît devine echivalent cu delui. d'elle etc. În orice funcţie. De pildă : J'aime ma forêt el j'en connais tousles cuins (lucru) ; Qui n'aime pas sus camarades n'en est pas aimé(persoană).

Ca şi sp. lo, fr. en poate tine locul unei propoziţii întregi : il cédera, n'endoutez pas (du fait qu'il cédera), il échoua et je n'en fus pas surpris.

Pronumele y şi en intră în foarte multe galicisme : il y a, il ne m'en veut pus; il s'en prend à moi etc...

O situaţie asemănătoare o are în ital. ne: me ne hanno parlato molti „mi-auvorbit mulţi despre asta" ; cf. şi în prov. en (şi ne cu aceeaşi valoare ca în

franceză.

În spaniolă, posibilitatea de diferenţiere lingvistică a genurilor se extinde şila pronumele de persoana a IV-a şi a V-a (nosotros, vosotros, masculinnosotras, vosotras, feminin). Combinarea lui nos şi vos cu otro(< lat.alteru(m)), emfatică la început (cf. fr. nous-autres, vous-autres), frecventfolosită în epoca medie, devine în castiliană forma obişnuită a pronumelui

personal. Frecvenţa ridicată a combinaţiei intensive se datoreşte probabil

faptului că formele simple de nominativ ale pronumelor personale începuserăsă-şi piardă valoarea emfatică şi că în cadrul formelor simple cazul subiect se putea confunda cu cazul obiect.

Cazul . Flexiunea pronominală a păstrat forme cazuale distincte mainumeroase decît cea nominală. Mai mult, pronumele personale şi-au formatvariante combinatorii : absolute şi conjuncte (formele absolute se deosebescde cele conjuncte prin faptul că pot să apară, între pauze, fără verb) si audezvoltat posibilitatea de a exprima opoziţia emfatic ~ neemfatic. Formele



137

emfatice constau de obicei din formele neemfatice conjuncte la care seadaugă formele absolute.

Însoţirea celor două categorii de pronume este posibilă numai în prezenţaverbului.

În cazul în care nu sînt folosite împreună, două cîte două, atît formele conjuncte cît şi cele absolute au valoare neemfatică (cf. rom. neemfalic : îmi dai~ emfatic : îmi dai mie ~ neemfatic : cui îi dai? — mie).

Unele limbi romanice, ca spaniola şi româna, au creat o formă speciala,care cere prezenta unei prepoziţii (prepoziţionalul). În toate limbile romanice,combinaţiile prepoziţionale nu pot realiza opoziţia Emfatic - Neemfatic prin

alăturarea formelor absolute la cele conjuncte şi nu diferă ca formă în funcţiede prezenţa sau absenţa verbului. Dativul şi acuzativul neemfatic sînttotdeauna diferite la pronumele conjuncte de persoana a III-a.

În sfîrşit, oallă trăsătură comună limbilor romanice constă în faptul că pro-numele conjuncte se aşază totdeauna înaintea verbului (la indicativ şi con-

junctiv). În spaniolă, română şi italiană, pronumele conjuncte se aşază dupăverb, dacă acesta este la imperativ sau la gerunziu, în franceză, după impe-rativ se foloseşte forma absolută.

Franceza seamănă cu spaniola în ceea ce priveşte organizarea formelor neemfalice, prin faptul că are aceeaşi formă pentru dativul şi acuzativulneemfatic conjunct la persoanele I şi a II-a (me, te). Ea se deosebeşte însă detoate celelalte limbi romanice prin aceea că formele neemfatice conjuncte denominativ continuă vechile forme emfatice latineşti (je < ego, la < tu etc.).Faptul acesta este considerat ca o consecinţă a uniformizării accentuate adistincţiilor dintre morfemele verbale de persoană.

Deoarece, în marea majoritate a cazurilor, pronumele personale neemfaticeconjuncte în nominativ indică diferenţele de persoană ale întregului enunţ(Pronume + Verb), unii cercetători sînt înclinaţi să le treacă în categoriamorfemelor gramaticale verbale. Dar formele de persoana a III-a (il, elle etc.)se pot înlocui prin substantive şi, in consecinţă, îşi păstrează încă valoarea

pronominală (cf. il marche — l'homme marche). În vorbirea populară însă,substantivul se alătură pronumelui (l'homme il marche [lôm imars]);[1.p.124], în acest caz, valoarea pronominală a formelor conjuncte dispare.



138

Italiana se apropie de română şi de spaniolă prin faptul că pronumele personale în nominativ provenite din formele absolute latineşti au păstratcaracterul facultativ şi valoarea emfatică. Se aseamănă cu franceza şi sedeosebeşte însă de română şi de spaniolă prin absenţa prepoziţionalului.

Formanţi i pronominali latineşti sînt în mare măsură bine conservaţi înlimbile romanice

Persoana I, de pildă, are, cel puţin la cayurile oblice, formantul m-, per-soana a doua, formantul t- ş.a rn d.

Lat. ego a pierdut pe g, cum dovedesc toate limbile romanice, care nu au păstrat această consoană (rom en, it. io, fr. je, prov. jo, sp. yo, pg. eu). S-au

păstrat şi alte cazuri dativul mihi, din care a ieşit mi în cele mai multe limbi(alături de mi, în română apare şi forma mie), şi acuzativul me, care a dat me(rom. mă şi mine, cu -ne de la cine < quem + -e). Exact la fel se prezintăsituaţia persoanei a II-a : nominativ tu, dativ tibi, devenit, în general, ti (rom.

ţi şi ţie.: cf. mi, mie), şi acuzativul te, redat prin te (limba noastră are şi laaceastă persoană două forme : ie, tine, cf. cele spuse despre mine). Dinmasculinul iile (lat. pop. illu, adică illus, sub influenţa adjectivelor de tipulbonus, -a, -um) au rezultat : rom. el(u), it. egli (cu finala -i apărută prinanalogie cu alte forme pronominale), fr. il, prov. el, sp. él, pg. elle. Dinfemininul illa provin : rom. ea, it. ellu, fr. elle, prov. ila, sp. ella, pg. elle.Dativul masculin (popular illui, din illi, influenţat de huic şi cui, dativele luihic, respectiv quis) şi dativul feminin (pop. illae, apoi illaei) au dat, primul .rom. lui, îl lui, ir lui, al doilea . rom ei.itl. lei, v. fr li. La plural, dativele nobisşi vobis s-au transmis în română (nouă şi vouă) şi în sardă (nois, vois).Celelalte limbi romanice folosesc sistemul flexiunii nominale, cu a înainteaformei de acuzativ (care-i idenlică cu a nominativului). Persoana a III-a a

păstrat nominativul în română (ei,elle), italiană (masc. eglino, cu -no luat de

la verbe : egli cantano –eglino cantano, ca să nu se confunde cu sing. egli;fem. elleno) şi franceză (masc. ils, dar în limba veche il, fără -s, fiindcă nicilat. illi nu avea -s la nominativ; fem. elles, cu aceeaşi observaţie), acuzativulîn alte limbi romanice, unde funcţionează şi ca nominativ (sp. ellos, ellas, pg.eles, elas) şi genitivul, care îndeplineşte şi funcţia de dativ : illorum > rorn.lor, it. loro, fr. leur (acestea sînt singurele limbi care l-au păstrat ; cf. mai susillui şi illaei).



139

Unele limbi romanice au primit, pentru persoana a III-a, şi pe lat. ipse (pop.ipsu(s), -a, -um) : rom. (d)însul, -a (cu d- < de), folosite pînă astăzi mai alescu prepoziţii înainte; it. esso, essa.

În ceea ce priveşte formele neaccentuate ale prenumelor personale, ele apar cu deosebire la cazurile oblice. (Şi la nominativ există astfel de forme; de

pildă, fr. je are la bază, de fapt, pe ego, adică pop. eo neaccentuat; tot aşanous şi vous, care, dacă ar fi fost accentuate, — în frază, bineînţeles —, ar fidat neus şi veus, căci nos şi vos aveau o lung, deci închis, care în francezătrebuia să devină eu, ca în dolore > douleur.) Faptul este, în fond, de naturăsintactică : cazul oblic însemnează funcţia de obiect, parte secundară a

propoziţiei, deci neaccentuată. Cînd, din diverse motive, vorbitorul simtenevoia să scoală în evidenţă obiectul, atunci acesta se accentuează. Rezultatul

este că limbile romanice au păstrat, la cazurile oblice ale pronumelui personal, forme accentuate alături de cele neaccentuate.

în româneşte avem forme numeroase chiar la unul şi acelaşi caz, datorităfoneticii sintactice. Dativul mihi a dat mi, cu varianta îmi, tot aşa tibi > ţi (şiiţi) şi illi (forma clasică) > i (şi îi). Acuzativul me, te, se au devenit respectivmă, te, să (literar se), iar illum> l (în limba veche lu), îl; illam > o. Plurarul :dativul nos > ne (v. rom. nă) şi ni, vos > vă şi vi, illis > le, li; acuzativ nos >

ne, vos > vă, illos > i (şi îi), illas > le.Italiana are mi < me, ti<te, lo<illum, la < illa, si<se, pentru ambele cazuri

(dativ şi acuzativ). Pentru plural la pers. I se foloseşte ne < inde şi ci < hic-ce,iar la a II-a vi < ibi. Persoana a III-a sună li atît la dativ, cît şi la acuzativ,deşi, în general, se admite că dativul provine din illis, pe cînd acuzativul dinillos (cu -s căzut, ca de obicei, în italiană, şi cu o devenit i, prin analogie cualte forme de plural, care se termină, cum ştim, totdeauna în i sau în e).Forma de dativ li este comună ambelor genuri (aşa era şi în latineşte); la

acuzativ se face distincţie de gen: li apare numai la masculin, le < illas (cuaceleaşi modificări, adică -s dispărut şi cu a transformat, analogic, în e,semnul caracteristic al pluralului feminin) numai la feminin.

Forme pentru genul neutru de la acuzativul pronumelui de persoana a III-asingular, ca, de pildă it. lo, fr. le, sp. lo, sînt rezultate toate din illum (cf. latillud), cum dovedeşte, în afară de sens (care ar putea fi exprimat şi prinfeminin, ca la pronumele demonstrative româneşti, de exemplu), aspectul

fonetic, asemănător, de altfel, cu al masculinului, cum nici nu se poate



140

altminteri, din moment ce în latineşte ambele genuri aveau forme identice laacuzativul singular. Atît la singular, cît şi la plural, pentru amîndouă genurile,formele neaccentuate ale pronumelui de persoana a III-a pierd, cum am văzul,

pe i-(pop. e-). Aceasta, din cauza lipsei de accent în frază: pronumele era (şi

este), în asemenea împrejurări, o simplă anexă a verbului (pe care-) determinăca obiect, direct sau indirect), ceea ce a dus la pierderea vocalei iniţiale. Cîndera accentuat, de exemplu la nominativ (funcţia sintactică a acestuia esteaceea de subiect, de parte principală a propoziţiei), vocala s-a păstrat şi arezultat, din acelaşi illu, să zicem, rom. el, fr. il etc. (v. rom elu. cu douăsilabe, ca în latineşte).

Pronumele de poli teţe

S-au creat relativ lîrziu în limbile romanice. Unele dintre ele sînt formaţiide adresare oficiale dezvoltate în stilul juridic, administrativ, de la curte (cf.rom. dumneata — domnia ta; pg. voce, sp. usted< vuestra rnerced „graţiavoastră"). Altele sînt rezultatul convertirii în „reverenţă" a semnificaţiilor de„pluralitate" sau de depărtare, neirnplicare în actul vorbirii : fr. vous, it. voisau Lei.

În franceză şi în spaniolă reverenţa are un singur grad : cf. fr. tu — vous;sp. tu — usted; vos -~ ustedes; în română, în italiană şi în portugheza literară,

pronumele de politeţe se împart în emfatice si nonemfatice : rom. tu - dum-neata - dumneavoastră pentru singular; voi - dumneavoastră la plural pentru

persoana a II-a şi el — dînsul — dumnealui pentru persoana a III-a; [2.p.85 -86 ], it. tu / voi — Lei (începînd cu sec. XVI); pg. tu / voce ~ o senhor".[3.p.182].

Deosebirea dintre pronumele de politeţe şi cele personale nu rezidă numaiîn substanţa semantică, ci, la unele dintre ele. şi în distribuţie, în tipurile derelaţii contractate cu morfemcle de persoană şi de număr (cf. dumneavoastră,care se combină şi cu singularul şi cu pluralul numelui predicativ).

Persoana. În română şi în franceză, pronumele de politeţe cere aceeaşi persoană (a II-a sau a III-a) ca şi corespondentul personal (tu, dumneata vii;voi, dumneavoastră veniţi; el, dinsul, dumnealui vine; ei, dînşii, dumnealor vin), în spaniolă, pronumele de reverenţă cere numai persoana a III-a

singular: usted canta sau plural ustedes cantan. În portugheză, ambele



141

pronume de politeţe cer persoana a III-a : voce sau senhor canta, în timp ce it.voi se comportă ca un pronume de persoana a II-a plural (voi cantate), iar Leica unul de persoana a III-a (Lei cânta).

Numărul. Singurele limbi unde se lace din punct de vedere morfematrcdistincţia între singular şi plural în cadrul prenumelor de politeţe sînt spaniola(sg. : usted - pl . ustedes) şi româna (dinsul — dinşii; dumnealui ~dumnealor). Dar în română, ca şi în franceză, pronumele de politeţe, cel puţinuna dintre formele lui, pot comanda atît morfeme de singular cît şi de pluralîn acordul cu numele predicativ : cf. rom. dumneavoastră sînteţi bun saudumneavoastră sînteţi buni şi fr. vous etés bonne sau vous êtes bonnes.

„Pluralul" în combinaţie cu „persoana a II-a" provoacă în română suspen-

darea opoziţiei Emfază ~ Nonemfază, iar în franceza determină reducereaopoziţiei Reverenţă ~ Nonreverenţă.

Pronumele reflexiv

Este tratat în gramatici împreună cu pronumele personal. De altfel, înlatină, pronumele reflexiv putea să ia valoare de pronume personal de

persoana a III-a în stilul indirect (oralio obliqua).

Din punct de vedere lingvistic, relaţional, reflexivul latin se deosebea de pronumele personal prin faptul că nu avea nominativ şi nu varia în funcţie denumărul gramatical.

În limbile romanice, pronumele reflexiv păstrează în genere caracteristicilesemantice şi relaţionale din latină, dar primeşte funcţie de indice al diatezeireflexive. În cazul reflexivului dinamic, forma pronominală încetează să maiaibă funcţie de substitut al numelui; cf. rom el se gîndeşte.

Dispariţia diatezei medio-pasive în latina tîrzie a favorizat apropierea pronumelor reflexive de clasa celor personale, în limbile romanice, pronumele personale de persoana I, a II-a, a IV-a şi a V-a dezvoltă o valoarereflexivă şi se folosesc ca indici de diateză.

În spaniolă, reflexivul se este folosit la dativ pentru pronumele personal le,les în cazul în care urmează un pronume personal în acuzativ, de exemplu selo prometi pentru *le lo prometi „i l-am promis”.



142

Pronumele posesiv

În latină pronumele posesiv varia în funcţie de persoana posesorului şi degenul, numărul şi cazul obiectului posedat. Ca şi pronumele personale, eleexcludeau combinarea cu un determinant adjectival. Ca indici ai posesieivariabili în funcţie de persoană, pronumele posesive semănau, încă din latină,în ce priveşte substanţa semantică, cu pronumele personale de genitiv, cudeosebire că primele exprimau un genitiv obiectiv, iar cele din urmă ungenitiv subiectiv.

În unele limbi romanice, apropierile dintre cele două categorii de pronumeau crescut, în română, de pildă, pronumele posesive de persoana a treia auaceeaşi distribuţie ca pronumele personale, [4.p.305-317].

În italiană şi în română, pronumele posesive apar în poziţii în oare francezafoloseşte pronume personale în genitiv : să se compare rom. a cui esteaceastă carte? — a mea, it. di chi è questo libro? — e mio cu fr. a qui est celivre? — a moi.

În spaniolă, română şi italiană, pronumele posesive de persoana a III-a seînlocuiesc prin genitivul pronumelui personal atunci cînd este necesar să seindice genul posesorului : sp. mi pluma, la suya y la de ella „peniţa mea, cea

a lui şi cea a ei" ; cf. it. Luigi ama sua sorella ed i figli di lei, rom. Ludoviciubeşte pe sora sa şi pe copiii ei, alături de Luigi ama sua sorella ed i suoi

figli, rom. Ludovic iubeşte pe sora sa şi pe fiii săi.

Sistemul pronumelui posesiv latinesc era format din următorii termeni :meus, tuus, noster, vester, suus. Spre deosebire de primii patru, suus aveacaracteristici comune cu reflexivul: se putea folosi numai cînd posesorul eraidentic cu subiectul propoziţiei. Suus nu avea forme distincte după numărul

posesorului, poate tocmai pentru că relua subiectul exprimat anterior, în cazulîn care subiectul era diferit de posesor, latina folosea demonstrativul eius,formă de genitiv a lui is.

Datorită dublei lor funcţii, de adjective şi pronume, posesivele şi-audezvoltat în limbile romanice variante poziţionale.

Cînd nu determină substantive, posesivele primesc înainte aşa-zise forme dearticol hotărît sau genitival. Acestea sînt, de fapt, pronume propriu-zise,

variante ale prenumelor personale de persoana a III-a, întrucît reiau obiectul



143

posedat exprimat anterior şi pot fi înlocuite prin nume: cf. rom. copiii noştriau plecat ~ ai noştri au plecat.

În franceză, adjectivele de deosebesc de pronume şi prin structurafonematică a posesivului propriu-zis : mon, ton, son (livre) - le mien, le lien,le sien.

În spaniolă, posesivele au de asemenea două variante : una care precedăsubstantivul şi alta care apare după substantiv, cu valoare emfatică, sau fărăsubstantiv: mi padre ~ padie mio! ~ el mio. Variantele pre-substantivale maiscurte nu au forme diferite după genul obiectului posedat: mi madre ~ mi

padre. De altfel, incă din latina populară apar variante combinatorii în funcţiede accentul în frază; formele neaccentuale neemfatice se scurtează: mis pt.

meus, sus, sa pl. suus, sua etc.În franceză, forma emfatică se obţine prin însoţirea adjectivului posesiv cu

pronumele personal precedat de a : mon livre â moi; cf. şi sp. su libro de el.

Formele latineşti ale prenumelor posesive au suferit unele transformări nunumai datorită legilor fonetice de evoluţie şi raporturilor sintagmatice, ci şidatorită presiunii paradigmatice.

Sub influenţa persoanei I (meus), tuus si suus primesc variantele * teu(s) şi * seu(s), care stau la baza formelor rom. tău, său, fr. tien, sien.

Formele accentuate spaniole lungi tuyo şi suyo au dezvoltat un -y- prinanalogie cu cuyo (cuya) ,,a(l) cui".

În română, formele de plural feminin ale persoanelor I, a II-a, a III-a sîntcreaţii analogice după substantivele feminine terminate în a accentuat : cf.

stea — stele, mea — mele, ta — tale, sa — sale.

Vester se reface după noster în voster, formă din care provin toate pronumele romanice corespunzătoare (rom. vostru, fr. votre, it. vostro, sp.vuesltro).

Pronumele demonstrative. Din punct de vedere sintagmatic,demonstrativele latineşti se caracterizează prin posibilitatea de a însoţi unsubstantiv, ca determinante, şi de a avea ele înseşi un determinant adjectival

în cazul în care îndeplinesc funcţia de pronume.



144

Din punct de vedere semantic, pronumele demonstrative se disting decelelalte categorii de pronume prin faptul că indică distanţa (spaţial sautemporal).

În categoria demonstrativelor latineşti erau trecute şi pronumele de întărire(ipse ,,însuşi", idem „acelaşi"), probabil după criterii strict formale : asemă-narea în flexiune, posibilitatea de a funcţiona ca adjective, funcţia de a reluaun obiect exprimat anterior printr-un nume.

Pronumele demonstrative latineşti propriu-zise se pot împărţi în două maricategorii. Prima cuprinde seria is, ca, id, prin care se exprimă „persoanadespre care a fost sau va fi vorba imediat", cu alte cuvinte „apropierea în timpfaţă de momentul vorbirii". Cea de-a doua include seriile demonstrative care

pot exprima distanţa spaţială : hic, haec, hoc, indicînd apropierea faţă de persoana I; iste, ista, istud, pronumele apropierii faţă de conlocutor (II); iile,illa, illud, prin care se exprimă depărtarea faţă de actul vorbirii, altfel spus,„apropierea de persoana a IlI-a".

Caracteristicile sintagmatice ale demonstrativelor latineşti s-au transmis şilimbilor romanice . Cele mai importante schimbări s-au produs în expresia şiîn substanţa lor semantică.

Organizarea demonstrativelor romanice ne permite să refacem într-o maremăsură drumul parcurs şi în epoca latinei tîrzii. Cert este că, în latina

populară, sferele semantice ale prenumelor demonstrative încep să se între-taie : hic şi iste, hic şi is, ipse şi iile se folosesc unul în locul celuilalt.

De altfel, şi în latina clasică ipse, folosit singur, avea uneori valoarea lui iilecu o nuanţă uşor intensivă adversativă (ipse interim in colle medio triplicemaciem instruxit „iar el în timpul acela a organizat pe mijlocul colinei linia de

bătaie pe trei şiruri".Is, ea, id, ca termen cu conţinutul cel mai abstract (indice al distanţei in

timp, simplă reluare a unui antecedent) şi corp fonetic redus, a fost puţinfolosit in latina vorbită şi nu se păstrează în limbile romanice decît rareori,întărit de ecce sau ipsum (cf. it. desso < lat. id ipsum; codesto <lat. eccum +id + istum).



145

Hic (haec, hoc) s-a folosit o vreme în locul lui is şi, în cele din urmă, adispărut din aceleaşi motive ca şi is (cf. formaţiile sporadice cu valoareadverbială din limbile romanice : fr. ici, it. ci < lat. hicce).

Celelalte pronume se menţin în general bine. Iste, frecvent folosit, probabilşi pentru că avea o valoare uşor peiorativă, a cuprins şi sfera lui hic. Înspaniolă şi în portugheză, ipse evoluează spre vechea valoare a lui iste, iar iste rămâne să exprime vechea semnificaţie a lui hic.

În română şi în spaniolă se intîlnesc şi urmaşi ai formelor simple: lat. ille>rom. ăl(a); lat. iste > sp. este, rom. ăst(a); lat. ipse, -u > sp. ese, rom.î(n)su(şi), it. ess(o).

Sistemele actuale ale prenumelor demonstrative romanice se împart în douăcategorii: (a) bidimensionale simple, care fac distincţie numai între apropiereşi depărtare faţă de actul vorbirii (cf. rom. acesta - aceia; fr. celui-ci - celui-lâ) şi (b) bidimensionale cu o bifurcare în cadrul termenului depărtării faţă devorbitor : apropiere de persoana a II-a — apropiere de persoana a III-a, carerefac sistemul latinesc . [5.p.111-129].

Şi în cazul demonstrativelor, unele limbi romanice fac distincţie înexpresie între adjective şi pronume, în franceză, urmaşii lui iile se speciali-

zează în funcţie de pronume (celui), iar cei ai lui iste în funcţie de adjectiv(cet, cette). Distincţia în ceea ce priveşte distanţa este redată, de obicei, prinelemente adverbiale: ci (<*hicce) şi la (<illac).

Adjectivul demonstrativ simplu, însoţit de un gest, indică adesea obiectuldesemnat de numele pe care-l determină; are, deci, o valoare deictică slabă şi,uneori, de apropiere faţă de persoana care vorbeşte (nous irons en Roumaniecette annee).

Flexiunea. Încă din latina clasică declinarea demonstrativelor prezentanumeroase asemănări cu cea a adjectivelor calificative : aveau forme diferite

pentru cele trei gemuri la nominativ şi acuzativ (comp. bonus — bona — bonnm cu iste — ista — istud). Dar sincretismul genurilor la genitiv şi dativ,formanţii specifici de nominativ singular : -e pentru masculin (iste, iile, ipse)şi -d, pentru neutre (ia, istud, illud), de genitiv (-îus) şi de dativ (-i) singular constituiau caracteristici strict pronominale.



146

În latina populară, flexiunea nominală a influenţat adesea flexiunea pronominală. Ipse primeşte o variantă ipsus (forma exista şi în latina arhaică): ipse non ipsus (Ap. Pr.). Ille îşi reface o temă în o (u,) după bonus, cunominativul * illus şi cu genitivul " illuius, dativul * illui (prin analogie cu

hoius, cuius şi hoic, cui). Femininul lui iile (illa) tinde să se diferentieze demasculin şi la celelalte cazuri: apar variante de genitiv-dativ *illae, la care s-aadăugat -i, desinenţă caracteristic pronominală de dativ . [6.p.102].

În general vorbind, flexiunea demonstrativelor romanice a rămas mai bogată decît cea a numelui, în unele limbi romanice, pronumele (nu şiadjectivele) au la singular forme deosebite pentru toate cele trei genuri : (cf.sp. mod. este, ese, aquel - fem. esta, esa, aquella - neutru esto, eso, aquello;fr. masc. celui (-ci, -la) - fem. celle (-ci, -la), neutru ce (ceci ~cela. cu

varianta familiară ca).

În română, forma feminină aceasta arc uneori valoare neutrală, şi anumeatunci cînd se referă la o afirmaţie (frază întreagă) anterioară. Flexiuneacazuală a demonstrativelor este mai săracă decît cea a prenumelor personale.În română, formele cazuale se împart, de obicei, între un caz ai subiectului,identic cu al obiectului direct şi cu prepoziţionalul, şi un caz al genitiv-dativului: acest om (acesta) - acestui om (acestuia); acel om (acela) - acelui

om (aceluia).În celelalte limbi romanice, demonstrativele nu au flexiune cazuală, în

italiană, urmaşii formelor latineşti de genitiv-dativ se folosesc, în limbaconversaţiei, cu nuanţă uşor peiorativă în orice condiţii sintactice : non mi

parlate di colei! colei vi ha dato un schiaffo? C.f. rom. (individa) asia ti-adat o palmă? În franceză, formele pronominale de caz oblic care continuă peillui s-au extins şi asupra cazului subiect la masculin (celui). Femininul celle

presupune o declinare feminină bicazuală după modelul substantivelor

provenite din declinarea I latinească, în care cazul subiect şi cazul obiect seidentificau la singular (cf. lat. illa — illam). Formele adjectivale au pierdutmorfemul caracteristic flexiunii latineşti a demonstrativelor : ui. O nouădovadă că franceza este foarte sensibilă la diferenţa dintre funcţia adjectivalăşi cea pronominală.

Pronumele interogative şi relative În limba latină, pronumele interogativese deosebeau in ceea ce priveşte expresia de cele relative numai prin intonaţie

si prin poziţie. Pronumele relative (qui, quae, quod) introduceau propoziţii



147

atributive şi reluau un substantiv din propoziţia regentă. Interogativele (quis,quid şi gui, quae, guod) nu reluau, ci, cel mult, anunţau un nume care urma săfie exprimat. Ca pronume, interogativele puteau introduce, mai ales înconstrucţii interogative indirecte, tot felul de propoziţii secundare, cu

excepţia atributivelor. Formele interogative, cînd aveau valoare adjectivală,erau identice cu cele relative; se deosebeau însă de acestea numai lanominativ şi acuzativ, în cazul în care funcţionau ca pronume: pronumeinterogativ quis, quis, quid; pronume relativ şi adjectiv interogativ : qui,quae, quod.

În categoria prenumelor relative intrau, în latină, şi corelativele : qualis, -e...talis, -e; quantus...tantus; quot... tot. Qualis, quantus, quot(us) puteau fifolosite şi ca interogative. Nu rareori între formele latineşti ale pronumelui şi

cele ale interogativului s-a produs în limbile romanice o fuziune completă prin extinderea variantei interogative adjectivale în contextele varianteiinterogative pronominale. Forma rezultată cumulează, de obicei, ambelefuncţii: şi de adjectiv şi de pronume, şi de relativ şi de interogativ; poziţia şiintonaţia devin indici ai fiecăruia dintre aceste valori.

Vechea opoziţie dintre relative şi interogative, precum şi distincţia dintreformele adjectivale şi cele pronominale se reface adeseori în limbile

romanice cu ajutorul urmaşilor corelativului qualis. Acesta pierde relaţiaobligatorie pe care o contracta în latină cu talis şi devine pronume relativ.Procesul nu poate fi străin de faptul că, la fel cu qui, qualis era şi adjectivinterogativ şi că, în acest caz, el nu mai era legat în mod obligatoriu de talis.

Interogativul qualis ia locul adjectivului interogativ latinesc de calitate quiîn toate limbile romanice: rom. Care carte?;( fr, quel livre avez-vous?; it.qual(e) libro avete?; sp. cual libro? În română şi în italiană,urmaşiiadjectivului interogativ latin gui se mai menţin cu aceeaşi valoare alături de

qualis : rom. ce carte? it. di che citta siete? Tot pentru a diferenţia relativulde interogativ sau adjectivul interogativ de pronumele interogativ, unelelimbi romanice alătură uneia dintre forme articolul holărît.

În italiană, quale este interogativ, indiferent de valoarea lui adjectivală sau pronominală: quale libro avete?, quale di questi due libri volete?, în timp ceforma articulată il (la) quale este totdeauna pronume relativ : la chiave collaquale si apre la porta. În spaniolă, interogativul cual? (cual es el mas rico?)

se opune relativului el cual (el hermano de mi madre, el cual llego ayer).



148

În franceză, forma nearticulată este totdeauna adjectiv interogativ (quel livre avez vous? ), pe cînd forma articulată se foloseşte ca pronume inte-rogativ — direct sau indirect (lequel de ces deux livres voulez-vous? ), rareorişi ca relativ. Ca şi în cazul posesivelor şi al demonstrativelor, în franceză

deosebirea de funcţie dintre adjectiv şi pronume este pertinentă.Flexiunea. Genul şi numărul. Pronumele interogative romanice nu fac

distincţie între singular şi plural, dar continuă să exprime, ca şi în latină,deosebirea de gen dintre animate şi inanimate : lat. quis pentru masculin şifeminin, alături de quid pentru neutru; sp. quien?, rom. cine? fr. qui? it.chi?se utilizează exclusiv pentru, fiinţe şi se opun celor „folosite pentruinanimate: sp.que?, rom. ce?.fr. que?, it. que?

Urmaşii relativului qualis pot face distincţie între feminin şi masculin (înspaniolă şi neutru) cel puţin prin articolul prepus, dacă nu şi cu ajutoruldesinenţelor ca în franceză şi în italiană. În româna contemporană,masculinul şi femininul, singularul şi pluralul se disting numai la genitiv-dativ : sg. masc. cărui(a), sg. fem. căreia, alături de pl. masc. şi fem. cărora.

Cazul. În marea lor majoritate, pronumele interogative au cel mult douăforme cazuale. Lat. cui s-a transmis numai cîtorva limbi romanice: rom, cine- cui; it. chi - cui cf. lat. cuiu(s) > sp. cuyo. În franceză, neutrul que areforma oblică quoi, care poate fi folosită astăzi şi ca subiecl în construcţiileinterogative directe fără verb : quoi de nouveau?, alături de que mange-t-il ?Celelalte pronume (it. che, sp. que, fr. qui) nu au flexiune cazuală.

În franceză, pronumele interogative au forme lungi compuse la fel cudemonstrativele sau personalele, numai că, spre deosebire de acestea, fărăvaloare emfatică : qui est-ce qui...? pentru masculin şi feminin, qu'est-cequi...? pentru neutru. La neutru, formele emfatice au trei cazuri : subiect:

qu'est-ce qui...? ~ obiect: qu'est-ce que...? - prepoziţional: â quoi est-ceque...?

Dintre pronumele relative, fr. que esle cel mai bogat în forme cazuale : N.Ac. que, G. dont (<lat. de unde ), prepoziţional a şi de quoi.

Obiectul direct se distinge de subiect prin prezenţa prepoziţiei pe, careapare şi la pronumele personale, şi la numele de fiinţe umane determinate.



149

Pronumele nedefinite. La fel cu demonstrativele, pronumele nedefinite secaracterizează în lalină prin posibilitatea de a apărea şi singure (ca pronume),şi ca determinante ale unui substantiv. Această caracteristică funcţională s-a

păstrat în toate limbile romanice, cu deosebirea că unele dintre ele iau formediferite sau apar însoţite de anumite morfeme identice ca formă cu articoledefinite, atunci cînd nu determină un substantiv; cf. rom. altul şi alt om,unuia si unui om; fr. l’un et l’autre etc.

Pronumele nedefinite latineşti constituiau, întocmai ca în limbile romanice,cea mai bogată clasă pronominală, datorită în special numeroaselor formecompuse (quivis, quodlibet etc. Formele simple s-au păstrat însă în limbile

romanice mult mai bine decît cele compuse : totus, soius, alter, unus. Partedin ele au suferit uşoare modificări semantice. Astfel, alter, care însemna„altul din doi", ia sensul lui alius „altul"; cf. rom. al(ul), fr. autre, sp. otro, it.altro „altul", în română opoziţia se reface : unul altul celalalt.

În categoria nedefinitelor, mai ales cu valoare adjectivală, a fost încadrat şitalis „astfel de" (cf. it. tale, fr. tel, prov., sp., pg. tal), care a căpătat sensul de„un (lucru, o fiinţă) oarecare'' În română, talis (> tare) a devenit adjectiv carese întrebuinţează şi cu valoare adverbială, pentru formarea superlativuluiabsolut.

Lat. nemo, -inis nu s-a păstrat decît în limba română şi în unele graiuriitaliene, în locul lui, limbile romanice şi-au creat un pronume nehotăritnegativ fie prin schimbarea categoriei morfologice: natus „născut, om,,cineva" . În limbile ibero-romanice, unele pronume nedefinite, ca sp. fulano,v. pg. fuăo „un oarecare", sînt de origine arabă.

În unele limbi romanice, pronumele interogative, de obicei sub formaneutră, sau pronumele demonstrative pot avea, în anumite situaţii, valoarea de pronume nehotărît. De exemplu, rom, ce : are un (nu ştiu) ce, în vorbireafamiliară; it. che: un che „un ce", il che „lucrul acela", non so che „nu ştiu ce"etc.; fr. ce (<lat. ecce hoc) : c'est ca, c'est lui etc.

Urmaşii lui ille, de obicei combinaţi în franceză cu masculinul, în română şiîn italiană cu femininul, pot avea o valoare nehotărîtă, aşa-zis neutrală,întrucît nu reiau un substantiv exprimat anterior : cf. rom. o ştiu, o ia la



150

sănătoasa, it. te la dico io „ţi-o spun eu", l’ ha fatto belle „a făcut-o"; fr. je le sais „o ştiu".

În spaniolă şi în italiană apare o formă asa-zisă neutră, deosebită de femininşi de masculin : lo. Formele compuse latineşti s-au transmis rareori, înschimb limbile romanice şi-au creat numeroase pronume nedefinite compuse.În multe dintre acestea se poate recunoaşte tipul de compunere latinesc:

(a) Negaţie + pronume. În locul lui nullus (ullus) apare în textelelatineşti populare forma nec ullus :, [n]ec ulla noluptas erit 1(Inscr. ii dinCrest. romanică, I, p. 30). Formele româneşti nici unul, it. niuno , sp.ninguno amintesc de formaţia latinească pop.: prima parte, rom. Nici, it.ni,.sp. ni, provine din lat. Neque,nec, iar a doua este forma provenită din

lat. unus, care a luat locul lui ullus. De altfel, unus a intrat în numeroasecombinaţii, poate pentru că are sensul cel mai general şi a fost întrebuinţat cumai multe funcţii: articol, pronume, numeral împreună cu numeraluldistributiv, gr. cata a dat it. ciascuno şi dascheduno „fiecare", fr. chacun, v.sp. cadascuno.

(b) Pronume + pronume: aliquis + unus > it. alcuno, fr. aucun, v. prov.alcun, sp. alguno. Parte din ele au căpătat sens negativ, fiindcă probabil au

fost frecvent folosite în construcţii negative (cf. fr. aucun şi adv.aucunement). Forma. it. nessuno provine din ne + esso + uno.

(c) Pronume + conjuncţii: it. qualche „vreunul", fr. quelque, care sefolosesc, de obicei, în combinaţie cu unus (it. qualcuno şi qualched.no„cineva, oarecine", fr. quelqu'un) sau cu cosa, chose (it. qualcosa„ceva", fr. qnelque chose).

(d) Compusele din verb + pronume erau destul de numeroase în latină

(quivis „oricine vrei", quodlibet, quodlicet etc.). În limbile romanice, acesttip de compunere a rămas destul de productiv, în română, verbul „a voi" segăseşte în numeroase forme compuse : oarecine, oarece, oarecare, oricine,orice, oricare (cf. rom. veche vericine, verice, vericare) alcătuite din verbullat. volere (oare <lat. pop. volet; ori <lat. pop. *volis, veri <lat. velis)urmat de pronumele interogative.

Verbul „a fi" la conjunctiv prezent intră şi el în componenţa unor pronume

nedefinite, fie precedate (it. chicchessia=chi + conj. che + sia, pers. a III-a



151

sing. prez. conj. de la essere), fie urmate de pronume interogative (rom. fiecine, fiecare, fiece < fie, pers. a III-a sing. prez. conj. de la a fi).

Româna are şi compuse cn verbul lat. scire : lat. ne + scio + qualis (quid,quem) > rom. niscai (va), niscare(va), neştine, nişte (ultima a devenit formade plural a articolului nchotărît un, o).

Flexiunea. Ca şi în cazul prenumelor demonstrative, funcţia de deter-minante ale numelui şi asemănarea cu numele în ceea ce priveşte uniiformanţi de gen, număr şi caz au favorizat trecerea anumitor desinenţe de laadjective la pronumele nedefinite.

Pronume ca unus, ullus, totus, care aveau la nominativ singular aceleaşi

terminalii ca şi adjectivele de tipul bonus, îşi refac în latina populară unformant de dativ în –o, în locul lui -î.

Cu toate acestea, în limbile romanice pronumele nedefinite au menţinut şichiar au dezvoltat caracteristici pronominale. La cazurile oblice se extindeformantul -ui, întocmai ca la pronumele demonstrative şi personale, poate

prin analogie cu *illui şi cui, poate prin refacerea unei teme în -u. Astfel, înlimbile care au păstrat mai bine flexiunea cazuală, urmaşii lat. alter au formecare presupun existenţa unui genitiv-dativ * altrui în locul clasicului altrius -

altri (cf. rom. allui, fr. autrui), întocmai ca lat. pop. *illuius, *illui.

În română, care a păstrat flexiunea cazuală mai bine decît alte limbiromanice, formantul -ui s-a extins la toate categoriile de pronume, inclusiv lacele nedefinite (cf. nimănui, unui şi formele compuse oricui, cuiva, fiecăruietc.). Pronumele care admit combinaţia cu pluralul au dezvoltat o formă degeniliv-dativ plural în -or(a) : unor(a), altor(a), tuluror(a).

Altă caracteristică prin care pronumele nedefinite se apropie mai mult de pronume decît de adjective constă în faptul că, la fel cu pronumeleinterogativ-relative, unele păstrează posibilitatea de a-şi schimba forma dupăcum obiectul evocat este animat sau nu. În română, pronumele nedefinite seapropie foarte mult de demonstrative, datorită faptului că, la fel cu acestea,ele au variante combinalorii dirijate de poziţia faţă de substantive. Folositesingure, fără substantiv, pronume ca alt, nimeni, nimic, fiecare, un, tot

primesc morfemul final -a, cel puţin la cazurile oblice : altuia, nimănuia (dar şi la nominativ : pop. nimenea, nimica); fiecăruia; unuia, tuturor (a).



152

3.6. VERBUL

Timpul

Spre deosebire de alte limbi indo-europene, latina şi, mai mult, limbile

romanice au dezvoltat nuanţe temporale foarte numeroase în defavoareavalorilor aspectuale (perfective sau incoative) şi modale („necesitate, voinţă,dorinţă, finalitate").

Raporturile sintagmatice dintre timpul verbului din propoziţia subordo-nată şi cel al verbului din propoziţia principală (aşa-zisa concordanţă atimpurilor) au devenit destul de laxe. În marea majoritate a cazurilor, chiar înlimbile romanice de apus, predicatul subordonatei are posibilitatea să aleagă

între cel puţin două timpuri. Predicatul principalei limitează numărultimpurilor care pot fi folosite în propoziţia secundară, mai ales încondiţionale şi conjunctive, dar niciodată nu intră în corespondenţă de unu launu cu acestea. Raportul de anterioritate . Seria timpurilor sintetice ale

perfectum-ului şi-a pierdut încă din latină valoarea aspectuală prin reliefarearaportului de anterioritate. Perfectul simplu se opune ca aorist (nedurativ,neiterativ) imperfectului (durativ, iterativ).

Mai mult ca perfectul indicativ sintetic a fost folosit din ce în ce mai rar

cu valoarea lui primitivă şi a devenit o variantă a perfectului simplu (cf. v. fr.auret, voldret, roceret) , iar în cele din urmă a dispărut.

Perfectul conjunctivului se confundă ca formă cu viitorul anterior alindicativului şi se păstrează rareori cu valoare de condiţional, ca de pildă înspaniolă (denumit şi conjunctiv viilor : amare, amares, amăremos etc.) şi învechea română (condiţional prezent : intrare('-arii ), -ari. -arem etc., sec.XVI). Mai mult ea perfectul conjunctiv înlocuieşte imperfectul conjunctiv,

care dispare În toate limbile romanice, în afară de sardă (sp. mealegrase; ST .que je chantasse).

În română, mai mult ca perfectul conjunctiv capătă valoare de mai multca perfect indicativ : cintase < lat. cantavisset (vezi, de altfel, şi unele formede conjunctiv prezent trecute la indicativ : v. rom. sem < simus', seţi < sitis si

sini < sint, care a înlocuit definitiv pe sunt). Formele analitice menite sărefacă opoziţia de aspect Infectum — Perfectum au devenit de asemeneamijloace de a exprima diverse nuanţe temporale (anterioritate, apropiere sau

depărtare în timp etc.) în cele mai multe limbi romanice.



153

Acolo unde perfectul compus coexistă cu perfectul simplu, diferenţadintre ele constă mai puţin în perfectivitatea acţiunii şi mai mult în distanţa(în timp) faţă de momentul vorbirii : primul exprimă un trecut apropiat, celde-al doilea un trecut îndepărtat.

Raportul de anterioritate apropiată. In franceză şi in spaniolă, sistemultemporal se organizează şi după opoziţia Apropiat '—/N o n a p r o p i a t. înfranceză, raportul de anterioritate apropiată se exprimă prin venir + de +infinitivul verbului de conjugat. Auxiliarul cent/poate sta la prezent,imperfect sau viitor I, după cum acţiunea este considerată în legătură cu unansamblu de fapte prezente, trecute sau viitoare : je viens de chanter (apropiere faţă de prezent), je venais de chanter (apropiere faţă de trecut), jeviendrai de chanter (apropiere faţă de viitor). În spaniolă, trecutul apropiat se

exprimă prin acabar „a sfîrşi" -f de -f + infinitivul (ex. las seis acaban dedar).

Raportul de poster ior i tate

Viitorul, încă din latina tîrzie formele sintetice de viitor dispar la toatemodurile (indicativ, infinitiv, imperativ, participiu). Spre deosebire detimpurile trecutului, viitorul are o valoare mult mai abstractă, prezintă unmoment incert, necunoscut de vorbitor. De aceea, viitorul a apărut relativtîrziu în limbile indo-europene şi este puţin folosit în vorbirea populară aoricărei limbi. Chiar astăzi există graiuri romanice care nu cunosc viitorul.

În latina tîrzie, viitorul este evitat şi din pricină că începe să seconfunde cu perfectul slab (cf. viitorul amabil > lat. t. amavil, alături de perf.amauit), fie cu imperfectul (la conjugările I şi a II-a viitorul avea acelaşi infix-b- ca imperfectul), fie cu prezentul conjunctiv (la conjugările a I II-a şi a IV-a : legam, leges — legam, legas; nulriam, -es — nutnam, -as). Aşa se explică

faptul că formele de viitor latineşti nu s-au păstrat în nici o limbă romanică2

.

Viitorul romanic s-a dezvoltat din construcţiile modale frecvente învorbirea populară. În vechea franceză, formele de viitor păstrate la verbulêtre s-au confundat cu ale imperfectului şi au încetat să mai exprime valoareade viitor, în sp. eres, pers a II-a sg. < eris s-a specializat ca formă de prezent,

pers. a Il-a, pentru a reface opoziţia faţă de pers. a III-a es (căci în spaniolălat. es şi lat. est ajung la aceeaşi formă es). Variantele modale ale

prezentului arătau faptul că acţiunea este dorită, necesară, voită în momentul



154

vorbirii. Aceasta înseamnă că momentul săvîrşirii ei era posterior momentului vorbirii, întocmai ca la viitor.

Franceza, italiana şi spaniola continuă sintagma formată din infinitiv -f prezentul verbului habeo (cf. lat. t. dicere habemus, Italia, sec. VI ; discernihabent, Galia, sec. VI, apud Mihăescu, LPD, p. 143; lat. cântare habeo > fr.

je chanterai, sp. cântare, pg. cantarei, it. cantera ; cf. şi rom. am a cînta. Gaşi în cazul condiţionalului, auxiliarul a suferit numeroase modificări foneticedin cauza poziţiei lui enclitice, neaccentuate, devenind un simplu afix.

Construcţia habeo ad (de) -f- infinitivul verbului de conjugat exprimă„viitorul" în sardă app'a dare „îţi voi da", în sudul Italiei : sic. l'ai ammannari „o voi cere" *, în portugheză hei-de me lavar „mă voi spăla", în

italiana meridională aun da purta, hi da purtă „voi purta" şi în vechearomână : n-am a te lăsa „nu te voi lăsa", în vechea franceză, în provensală,în catalană şi în spaniolă, această construcţie păstrează valoarea modală denecesitate; cf. sp. ke de cântar „trebuie să cînt".

Volo -f- infinitivul devine forma obişnuită de viitor în dacoromână (voicînta); se întilneşte şi în unele graiuri italiene (abruzz. vo vedè. se te le po da„voi vedea dacă ţi le pot da", tessin. al vot manda , în franceza de sud,Burgundia şi Elveţia (cette pauvre dame ne veut plus vivre longtemps „biatadoamnă nu va mai trăi mult timp"). În sardă este foarte răspîndită pentruviitor construcţia debeo + infinitivul (cf. lat. dare de(bebit), apud Mihăescu,

LPD, p. 143 : sard. depo kantare).

În graiurile retoromane din regiunea Rinului si în Engadina de sud,venire -f-+ ad -f- infinitivul devine forma obişnuită a viitorului : ay-auk manedxa tz-i-vanyés-a-plovêr, s-il-sofel kalds -s „unchiul crede că va plouadacă vîntul se înmoaie". Verbele de mişcare unite cu un infinitiv singur sau

introdus prin ad indicau faptul că deplasarea se efectua în scopul desăvîrşiriiacţiunii exprimate prin infinitiv ; cf. fr. je suis venu vous voir, rom. vin să văvăd. Întrucît momentul final al deplasării coincide cu începutul acţiunii infini-tivului, venio -\-ad-\- infinitivul devine o variantă aspectuală incoativă (cuinsistenţă asupra momentului iniţial al acţiunii) a prezentului.

Momentul săvîrşirii acestei acţiuni este posterior celui al deplasării înspaţiu. Semnificaţia acestei construcţii se apropie de cea a viitorului prin

prezenţa raportului de posterioritate.



155

În franceză, mai puţin în spaniolă şi în portugheză, verbul „a merge" +infinitivul a avut o evoluţie asemănătoare. Sensul incoativ al acesteiconstrucţii este atestat în vechea franceză şi în vechea provensală.

În franceza modernă, aller -f- infinitivul exprimă un viitor apropiat(raport de posterioritate apropiată), cu tendinţă de a se transforma în viitor

propriu-zis : je vais lire „voi citi (îndată)": cf. şi pg. ...a năo ser a ti, a quemqueres que eu văm dar toda esta amizade 2. în sudul Franţei, în Gasconia şi înCatalonia, datorită unei frecvente folosiri cu valoare de prezent istoric înnaraţiunile din evul mediu, construcţia analitică incoativă vado + infinitivul aluat valoare de trecut : cf. cat. mod. vaig cântar „am cîntat" .

Schimbări în structur a formanţilor

Formele de prezent şi de imperfect se păstrează în general mai binedecît celelalte, între formele de prezent ale indicativului şi cele aleconjunctivului şi participiului so exercită numeroase influenţe.

Verbele de conjugarea a IV-a pierd pe i de la participiul prezent(dormiens > > dormiens > dormens). Tema fără -i se introduce şi la indicativ

prezent (dormo) şi la conjunctiv (cf. serval, sentant), în unele limbi romanice, prezentul primeşte la pers. I infixul -g- de la conjunctiv, unde g < y : cf. sp.

tengo „am", tienes „ai" ; caigo „cad", caes, cae; digo „zic" ; hago „fac" ; oigo„aud" etc. ; iţ. vengo „vin", valgo „valorez".

În majoritatea limbilor romanice, prezentul indicativ şi prezentulconjunctiv au forme comune: cf. fr. je chante — que je chante] ,it. noitroviamo — che noi troviamo, tu trovi — che tu trovi ; rom. eu cânt — eu săcânt, 'în română nu se sincretizează, de obicei, formele de persoana a III-a :indic, el cântă — conj. să cânte; indic, vorbeşte — conj. să vorbească;, în

italiană, indicativul diferă de conjunctiv la toate conjugările, la persoanele I, aIlI-a şi a Vl-a. în franceză rămîn distincte în ceea ce priveşte modul formelede persoana a IV-a şi a V-a la toate conjugările.

Imperativul prezent împrumută de asemenea forme de la indicativ saude la conjunctiv.

Imperfectul pierde în română şi în franceză consoana intervocalică aformantului aba, eba, iba ; cf. rom. cîntam, aveam, scriam, fr. je chantais,

j'avais, j'écrivais. In italiană, b > v se menţine la toate conjugările : trovavo,



156

vendevo, servivo în spaniolă, b > t se menţine numai la conjugarea temelor terminate în a ".Formele perfectului simplu, cu variante şi mai neregulateîncă din latină, suportă cele mai multe modificări, în latină existau dupămodul de accentuare două feluri de perfect.

Karl Togeby pune în legătură evoluţia imperfectului cu cea acondiţionalului care s-a format cu ajutorul imperfectului verbului habeo:habebam se reduce — în poziţie neaccentuată, ca desinenţă — la -ea, -m. Laconjugările în care desinenţele imperfectului corespundeau cu cele alecondiţionalului, imperfectul a redus de asemenea pe -$-. Italiana, careformează condiţionalul cu urmaşi ai perfectului (habui), păstrează laimperfect pe b >- c şi urm.) desinenţă (cantavi, deleri, audivi) şi cuprindeamajoritatea verbelor de conjugarea I şi a IV-a şi cîteva verbe de conjugarea a

Il-a, şi perfectul tare, cu accentul pe temă, care cuprindea restul verbelor (majoritatea făceau parte din conjugarea a IlI-a).

Perfectele slabe, mai regulate, fiind susţinute şi de conjugări productives-au păstrat în general mult mai bine. Formanţii -av(i), -ev(i), -iv(i) primesc de timpuriu variantele -ai, -ei, -ii, din pricina căderii lui -v-intervocalic. Cf. lat. audimus pentru audivimus, périt pentru perivit, cupit

pentru cupivit (Formele romanice continuă variantele populare : pers. I : sp.

amé, fr. j'aimai, rom. cîntai, it. trovai; la celelalte persoane, -i dispare : fr. il chanta, rom. el dntă, it., sp. canto (< lat. pop. *cantaul). Perfectele tari seîmpărţeau între mai multe tipuri după desinenţe : -u(i) (plăcui), i (veni),reduplicate (bibi, cecini), sigmatice (misi, dixi, coxi etc.).

În limbile romanice, perfectele tari de la conjugările I şi a IV-a sîntînlocuite prin perfectele slabe : crepul >* crepavi (cf. rom. crăpai) ; necui >lat. t. *necavi (cf. rom. (în) necai) ; salui > salivi > sălii ; cf. rom. sări, it.

sălii, sp. săli) ; fugi > lat. t. *fugii (rom. fugii, sp. hui), it fuggi.

Perfectele în -ui s-au menţinut mai bine la conjugările a Il-a şi a IlI-a,în special în română şi în franceză, şi s-au extins în locul celorlalte tipuri de

perfect tare, ca perfectul reduplicat : cf. lat. bibi, dar rom. băui, fr. je bus; lat.cecidi, dar rom. căzui, sau perfectul în -i : lat. sedi — rom. şezui ; lat. cepi — rom. (în)căpui. Perfectele sigmatice se păstrează destul de bine în română şiîn italiană : cf. lat. arşi, it. arşi, v. rom. arşn, rom. arsei; lat. dixi — v. rom.

zişu, rom. zisei', lat. duxi — v. rom. duşu rom. dusei; lat. coxi — rom. copsei,

it. côssi etc.



157

Verbele care aveau tema participiului trecut în -s îşi refac forme de perfect simplu sigmatic : lat. ci. defendi (participiul perfect defensum) lat. t.*defen-si -— it. diferişi; lat. ci. momcrdi (part. perf. morsum) ~ lat. t. *morsiit. morsi; lat. ci. occidi (part. perf. occisum) — rom. ucisei, it. uccisi ; lat. ci.

respondi (part. perf. responsus) <— it. risposi, rom. răspunsei.În italiană, perfectele reduplicate se păstrează şi chiar se extind. Unele

verbe au cîte două variante de perfect simplu, unele în -i sau -s, altele în -ett(e), după stetti : vendi — vendetti ; resi — rendetti, esistei(-etti), cedei(-etti) etc. (cf. it. steti şi rom. statui). Formele de participiu perfect au avut oevoluţie paralelă cu cele ale perfectului simplu. La toate verbele deconjugarea I s-a extins finala -atus (lat. ci. nectus - necatus — rom. (în)necat;lat. cl. frictus ~ rom. frecat; lat. cl. crepitus — rom. crăpat). La conjugarea a

IV-a s-a propagat mult terminaţia -Itus : lat. saltus ~ sp. salido, rom. sărit, it. salito; lat. ci. sensus — it. sentito, sp. sentido, rom. si(mţ)it, fr. senii.Terminaţia -utus a înlocuit pe -tuş şi -îtus şi s-a extins mai ales la verbele careaveau perfectul în -ui : cf. lat. veni —lat. pop. venui.

Faptul a fost pus în legătură cu substratul osco-umbric ; în limbilerespective, perfectele reduplicate erau numeroase part, ventus, lat. t. venutus> fr. venu, it. venuto, dar sp. venido, rom. venit < lat. pop. venitus, cu perf.

veni; lat. t. vidutus — rom. văzut, fr. CM; lat. ci. perditus <-> fr. perdu, rom. pierdut, dar sp. perdido; lat. ci. venditus *-• rom. vindut, fr. vendu, it.venduto, dar sp. vendido. Participiile sigmatice s-au păstrat destul de bine înromână şi în italiană : lat. arsus — rom., v. fr. ars, it arso; lat. missus — it.messo, rom. (tfi)mis, fr. mis. În spaniolă s-au extins formele în -ado (<-atus)şi -ido(< -itus). Celelalte sînt foarte rare. Formele în -s au rămas ca adjectiveverbale care dublează formele regulate ale participiilor în -ido; cf. sp. remisa

— remitido; omiso — omitido, difuso — difundido, condusa — conduido).

Persoana. În cadrul raporturilor sintagmatice contractate de morfemele de persoană în combinaţie cu teme verbale s-au produs puţine şi neimportanteschimbări. Persoana a treia continuă să intre în acord cu subiectenedeterminate, dar, spre deosebire de latină, mai ales în combinaţie cumorfemul diatezei active, cel mult reflexive şi mai puţin sau chiar de loc învecinătatea pasivului .Tot persoana a treia rămîne morfemul care indicăraportul cu subiectul zero în combinaţie cu morfeme lexicale verbale de tipul„plouă", ,,ninge" etc. ...



158

Persoana a Il-a în combinaţie cu singularul şi activul poate contracta deasemenea raporturi cu un subiect nedeterminat .

În franceză si în română, persoana a V-a a verbului, în combinaţie cuun pronume de politeţe, poate intra în acord cu un morfem de singular lanumele predicativ. În latină, morfemele de persoană nu se sincretizauniciodată (cu excepţia pers. a Il-a şi a IlI-a imperativ viitor). In limbileromanice apar destule cazuri în care opoziţiile de persoană se suspendă.Formele verbale din franceza actuală se disting rareori din punct de vederefonematic în funcţie de persoană (comp. faime [em], tu aimes [em], il aime[em], nous aimons [smô], vous aimez [emé], ils aiment [em]. Formantii de

persoană au căpătat, în marea lor majoritate, structură vocalică.

În celelalte limbi romanice, sincretismele morfemelor de persoană sîntmai puţin numeroase. Spaniola prezintă aceeaşi formă pentru persoanele I şi aIlI-a la imperfectul indicativ (amaba), condiţionalul prezent (amaria),conjunctivul prezent (ame), conjunctivul imperfect' (amase), condiţionalul

perfect (amare). Italiana are formanţi identici pentru persoanele I, a Il-a şi aIlI-a la conjunctivul prezent (trovi, serva, vende).

În română, persoanele a IlI-a şi a Vl-a sînt identice la indicativul prezent al conjugării I (antă) ; persoana I = a IV-a la indicativ imperfect(dntam, scriam) ; persoana I = persoana a Vl-a la indicativul prezent alconjugărilor a IV-a de tipul scriu, a Il-a şi a IlI-a (eu, ei ard, beau, scriu).

Formanţii morfemelor de persoană au suportat modificări numeroaseatît din pricină că în poziţie finală distincţiile fonematice se menţin mai greucît şi datorită numeroaselor influenţe paradigmatice reciproce. Desinenţa de

persoana I a prezentului, o, se menţine mai bine în italiană şi în limbile ibero-romanice (it. prezent io trovo, vendo, servo, viitor troverà, venderô, servira ;

sp. prezent amo, vendo, recibo}. în italiană, -o se extinde şi la imperfect (cf.dubletele trovavo, -a, vendevo, -a, servivo, -a.)

În română, -o se reduce la u şi în cele din urmă dispare, astfel încîtdesinenţa de persoana I a prezentului devine zero la majoritatea verbelor (ctnt, vînd) ; rămîne -u numai în conjugarea verbelor din clasa scriu şi a celor care au tema terminată în grupul muta cum liquida (umblu). În română şi înitaliană, unde -s cade, persoana a Il-a singular primeşte desinenţa i: cf. rom.(tu) cînţî, cîntai, cîntasi, ăntasesi; it. trovi, trovavi, tro"asli, troverai. în



159

limbile ibero-romanice, persoana a Il-a păstrează for-mantul -s : sp. (tu)amas, amabas, amarăs, que âmes, amuses, amaras, în afară de perfectulsimplu : (tu) amaste. Persoana a IV-a conservă în toate limbile romanice, latoate timpurile, consoana m : cf. rom. (noi) cîntăm, cintam, dntarăm,

cîntaserăm; it. troviamo, trovavamo, trovammo, troveremo etc. ; sp. amamos,amdbamos, amamos, ama-remos etc.

În unele limbi romanice, -m se extinde şi la persoana I singular : rom.cintam, cîntasem; cf. şi fr. populară gallons [alô]. La persoana a V-a, românaşi italiana păstrează consoana t: cîntaţi; it. cantate; limbile romanice de apuso pierd, datorită poziţiei inter -vocalice posttonice : fr. (vous) chantez, sp.(vosotros) cantâis. La persoana a Vl-a, desinenţele -ent şi -(i)unt se confundăadesea încă din latina populară (absolvent, -unt; responduntur pt. -entur etc.

apud, Grand-gent, l LV, p. 213-214).

În Spania, în Portugalia, în Sardinia şi o parte din Italia meridională,desinenţa -ent se extinde şi elimină pe -unt, chiar la verbele de conjugarea aIlI-a şi a IV-a: cf sp. dicen <~ lat. dicunt; sp. leen ~ lat. legunt etc. sau sp.hacen -~> lat. faciunt şi reciben de la recibir. în Italia centrală, Retia,Dalmaţia şi Dacia s-a extins desinenţa -unt : cf. rom. fac(u) — lat. faciunt; it.

servono — lat. serviunt etc.

Româna pierde grupul consonantic final -ni, astfel că persoana a IlI-a plural primeşte formantul zero. în italiana veche, tendinţa spre silabă finalădeschisă duce la repetarea vocalei tematice după consoană : ana, ono ; finala-o se extinde, în cele din urmă, şi la conjugarea I : -ano (trovano), probabildatorită frecvenţei mari a formei sono.

Tipurile flexionare. (Conjugările) Ca şi substantivele, verbele latineştiau fost împărţite încă din gramaticile latine în patru categorii flexionare

(conjugări) după natura fonematică a finalei tematice : conjugarea I cuprindeaverbele a căror temă se termina în a (cântare, laudăre) ; conjugarea a Il-a,verbele terminate în ë (habêre, vidêre); conjugarea a III-a, cea mai eterogenă(la fel cu declinarea a IlI-a), era constituită din verbele cu tema terminată înconsoană sau f (lego — légère), iar conjugarea a IV-a, verbele cu tematerminată în e (audîre).

Cea mai bogată era conjugarea I, iar cea mai săracă era conjugarea aII-a. Cele mai regulate şi mai productive erau, şi au rămas şi în limbile



160

romanice, conjugările I şi a IV-a . O serie de verbe dintre cele mai frecvente,ca esse, celle şi compusele lor, erau considerate neregulate, fiindcă în cursulflexiunii lor apăreau diferenţe fonematicc foarte mari între teme (sum, es,

sim; volo, vis, vuit, vdle).

În vorbirea populară, graniţele dintre conjugări nu au fost niciodatăriguros respectate. Asemănările fonetice dintre teme şi desinenţe, atracţiiledintre verbe înrudite semantic au constituit factori de dezechilibru permanent,în latina tîrzie, procesul de regrupare a verbelor s-a intensificat.

Fiind mai regulate, conjugările I şi a IV-a s-au extins. De pildă, verbeleincoative terminate în -ëscere îşi schimbă finala tematică în l (scere) :*florisco, *putrisco, luăsco. Tot la conjugarea a IV-a trec şi unele verbe

paralele de la conjugarea a Il-a neincoative : lat. florëre > *florlre > rom.(In)flori, it. fiorire, fr. fleurir ; lat. lucere > lat. pop. *lutire > rom. lucire, sp.lucir, n. fr. luir, pg. luzir. Este posibil ca aceste treceri să fi fost favorizate defaptul că e, cînd se afla în hiat, s-a consonantizat şi s-a închis la i (deexemplu, floreo > lat. pop. *floreo > florio, cf. lat. pop. *audio >lat. ci. audiode conjugarea a IV-a). O serie de verbe de la conjugarea a III-a cu tematerminată în f sau ë au trecut de asemenea la conjugarea a IV-a : lat. ci. fugîre> lat. pop. fugire > rom. fugire, fr. fuir, it. fuggire, sp. huir; lat. séquére > lat.

t. *sequlre > it. seguire, sp., pg. seguir; reci-pére > sp. recibir.Verbele de origine străină s-au încadrat tot în conjugările I şi a IV-a.

Astfel, verbele germanice terminate în -on, -an s-au conjugat după verbelelatineşti în -are (germ. wîtan > it. guidare, fr. guider) ; germ. wardôn > fr.

garder, it. guardare, sp., pg ; guardar) ; cele terminate în jan au fostasimilate cu verbele de conjugarea a IV-a (de exemplu, germ. tarrjan > fr.tarir, germ. *warnjan > it. guarnire, fr. garnir, sp., pg. guarnir ; germ.marrjan > fr. marrir etc.).

Între verbele de conjugarea a Il-a şi cele de a III-a s-au produs nume-roase schimburi favorizate de asemănarea dintre vocalele lor predesinenţiale.Astfel, verbe de conjugarea a Il-a, ca : ardere, ridêre, tondêre, trec la conju-garea a III-a încă din latina populară; cf. rom. ardere; rom. rîdere, it. ridere, f r., pro v. rire; rom. tundere, f r., prov. tondre.

Unele verbe de conjugarea a III-a, care îşi refac perfectul în -ui, trec laconjugarea a Il-a, poate tocmai pentru că perfectele tari ale acestei conjugări



161

erau în marea lor majoritate de tipul -ui; de exemplu, cădere > lat. pop.*cadere > rom. cădere, ir. choir, sp. caer; lat. capêre > lat. t. *capere > rom.(in)căpere, sp. caber, lat. sapére > lat. pop. *sapere> fr. savoir, it. sapére,sp., pg. saber etc.

Verbele neregulate au tins să se încadreze în conjugarea a Il-a (cf. lat. pop. potêre, poleo pt. passe, possum, potébat pt. potêrat; cf. rom. putere, v.fr. podeir, n. fr. pouvoir, sp. podér ; lat. pop. voles pt. m şi volemns pt.volumus presupun un infinitiv volére; cf. rom. were, fr. vouloir, it. volére. îngeneral însă, verbele neregulate foarte frecvente, în special cele carefuncţionau şi ca auxiliare, au rămas neregulate (de exemplu esse).În franceză,supletivismul, adică încadrarea unor teme de la verbe diferite în aceeaşi

paradigmă, a cuprins şi alte verbe (de exemplu, aller : (je) vais < vado; j'irai

< ire habeo}.

În unele limbi romanice, conjugările a IlI-a şi a II-a s-au contopit : înspaniolă s-a extins conjugarea a II-a, deci a verbelor cu finală tematică lungă,accentuată, poate pentru că şi conjugările celorlalte poartă accentul pe vocalatematică ; în catalană, verbele de conjugarea a III-a au asimilat pe cele deconjugarea a II-a (în acest ultim caz, bogăţia conjugării a jucat rolulhotărîtor). Fără o descriere amănunţită şi riguroasă a schimbărilor fonematice

care se produc în cursul flexiunii tuturor verbelor, este greu de spus în cemăsură s-au transmis conjugările latineşti în limbile romanice. Multipleletransformări fonematice şi morfematice de natură sintagmatică (influenţeîntre formanţii care intră în componenţa aceleiaşi forme verbale) sau

paradigmatică (analogiile) au schimbat foarte mult aspectul fonetic alverbelor romanice. Numărul verbelor aşa-zis neregulate este astăzi destul demare. Uneori, alternanţele tematice se extind la marea majoritate a verbelor (vezi, de pildă, situaţia din română şi franceză). Verbe aparţinînd aceleiaşiconjugări latineşti, care îşi menţin uneori chiar aceeaşi vocală tematică, seconjugă diferit : cf. fr. venir şi finir. De aceea ni se pare nejustificat să vorbimde menţinerea sau pierderea unei conjugări latineşti numai după modul încare a evoluat forma de infinitiv.

Spre deosebire de împărţirea in declinări, împărţirea latină în conjugăriera departe de a coincide cu o clasificare după criteriul combinaţiilor valorice; aceasta, poate şi pentru că sincretismele erau puţine şi neînsemnate.Dacă s-ar ţine seama de combinaţiile din planul semantic, verbele latineşti ar

trebui împărţite în două mari tipuri flexionare: -în tipul I se încadrează



162

verbele de conjugarea I şi a II-a, şi verbele neregulate ca esse, velle, la careconjunctivul perfect are forme identice cu indicativul viitor II la persoanele aIl-a, a IlI-a, a IV-a, a V-a şi a Vl-a. dar viitorul indicativ I se distinge deconjunctiv chiar şi la persoana I.

- Tipul flexionar II, în care se încadrează verbele terminate înconsoană, în i şi i, se deosebeşte de tipul I prin faptul că viitorul I indicativare aceeaşi formă cu conjunctivul prezent la persoana I (sg.). Cum este deaşteptat, tipurile flexionare romanice s-au constituit pe baze cu totul diferitede la o limbă la alta. În spaniolă, cele trei conjugări nu se deosebesc în ceeace priveşte planul valorilor gramaticale.

Italiana are, în mare, tot două tipuri flexionare verbale, dar primul tip

(verbele în -are) se caracterizează prin faptul că forma de persoana a Il-a a prezentului indicativ este identică cu formele de persoanele I, a Il-a şi a IlI-aale prezentului conjunctiv (tu trovi, che io, tu, egli tron) în timp ce tipulflexionar II nu prezintă aceste sincretisme. Dacă se lasă la o parte multiplelesincretisme comune tuturor verbelor, se constată că în franceză şi în românăse dezvoltă trei tipuri flexionare verbale.

În română , tipul flexionar I (-are) se caracterizează prin sincretismul persoanei I a perfectului simplu cu persoana a Il-a a imperfectului indicativ(eu cîntai — tu ăntai) şi sincretismul persoanei a IlI-a cu persoana a Vl-a dela prezentul indicativ (el antă — ei antă). Verbele din tipul flexionar II (o

parte din verbele în l şi în i) au aceeaşi formă pentru persoanele a IlI-asingular şi plural de la indicativul prezent, dar nu au forme diferite pentru

perfectul simplu persoana I şi imperfectul indicativ persoana a Il-a (eu vorbii — tu vorbeai). Tipul flexionar III (verbele în e, M şi o parte din verbele în i, î)nu realizează nici unul dintre sincretismele menţionate mai sus.

Franceza este cea mai bogată în sincretisme, atît în cadrul categoriei persoanei, cît şi în acela al paradigmei temporale sau modale.Cu toateinfluenţele paradigmatice care au dus la refaceri multiple în structurafonematică a temelor şi desinenţelor, schimbările fonetice mai accentuate auavut un rol foarte important în organizarea flexiunii verbale din română şifranceză. Spre deosebire de italiană şi de limbile ibero-romanice, româna şifranceza au dezvoltat trei tipuri flexionare verbale.



163

Dar, In limbile în care s-au păstrat cel puţin două tipuri flexionare, conjugarea latinească în -are a produs totdeauna un tip flexionar închis, de sinestătător, în timp ce celelalte conjugări s-au amestecat, s-au contopit, s-autransmis doar ca simple clase lexicale ale aceluiaşi tip flexionar. Această

situaţie se explică, în mare măsură, prin productivitatea si regularitateaconjugării I, dar nu poate fi străină nici de tratamentul deosebit pe care 1-aavut vocala a faţă de celelalte vocale în toate limbile romanice.

3.7. Adverbul

Atît în latină, cît şi în limbile romanice, adverbul se caracterizează prin

faptul că este singura parte de vorbire a cărei temă se combină cu o singurăcategorie de morfeme : morfeme de comparaţie. Dacă se ia în considerarenumai sintagma Verb -f Determinant circumstanţial, adverbele pot fi grupatein aceeaşi clasă de substituţie cu substantivele precedate de prepoziţii (comp.

plouă bine. Atît în latină, cît şi în limbile romanice, adverbul secaracterizează prin faptul că este singura parte de vorbire a cărei temă secombină cu o singură categorie de morfeme : morfeme de comparaţie. Dacăse ia în considerare numai sintagma Verb -f Determinant circumstanţial,adverbele pot fi grupate in aceeaşi clasă de substituţie cu substantivele

precedate de prepoziţii (comp. plouă bine — plouă cu găleata), în latină şi cusubstantive în ablativ, şi cu adjectivele (comp. plouă bine — plouă tare,

frumos).

Funcţia comună de circumstanţiale a adverbelor şi a substantivelor înablativ sau precedate de prepoziţii, posibilitatea de a apărea în acelaşi loc allanţului au înlesnit transformarea în adverbe a substantivelor în ablativ inlatina tîrzie şi în limbile romanice: lat. (ad) hora (ea horă, ha(c) hora)> prov.ora, ara „acum", fr. ores; cf. Mă hora > it. allora, fr. (a)lors, prov. loras, cat.

llavors; hac hora > sp., pg. agora cu sensul „acum"; lat. de una hora > rom.(o)dinioară; lat. per girum şi i/i per girum (cf. rom. împrejur) etc.

în afară de aceasta, pentru a preciza direcţia, latina populară a extins multconstrucţiile prepoziţionale asupra sintagmei Verb -f Adverb. Cum estenormal, cele mai frecvent folosite au fost prepoziţiile cu valorile cele maigenerale : de, ab, pentru a indica depărtarea de la o anumită limită; ad pentruapropiere; in etc.; cf., de pildă, sp. donde „unde" (şi fr. dont), provenit din lat.de + unde „de unde". în latina populară, lat. unde pierde valoarea de direcţie(cf. rom. unde); pentru a indica depărtarea de la o anumită limită, unde este

însoţit de prepoziţia de; cf. rom. de unde vine ? şi unde vine ? în spaniolă,



164

grupul lat. de unde şi-a păstrat numai valoarea locală (donde) şi, pentru aexprima mişcarea de depărtare, s-a combinat cu prepoziţia de: de donde vieneVd. ? „de unde veniţi Dvs. ?"

Numărul formaţiilor adverbiale cu prepoziţii este destul de mare în

limbile romanice : unele, mai noi, sînt combinaţii libere, în care prepoziţiaeste detaşabilă (cf. sp. de donde, rom. de cînd, de aici, fr. par ici, par la etc).Altele, foarte vechi, poate chiar din epoca latinei tîrzii, nu mai sîntanalizabile. De exemplu :

a) c o m p u s e cu ad: lat. a(d)foras> afforas > rom. afară, sp. afuera, pg.afora, v. it. affuori, v. venet afora, v. fr. afors; lat. ad prope > rom. aproape,

prov., cat. aprop, log. approbe, v. fr. apruef, ad retro > it. addietro, fr.arriere, prov. areire, cat. arrera, sp. arredro, pg. arredo; lat. ad sic > rom.aşa, sp. asi, pg. asim; lat. ad post > rom. (a)poi (cf. şi înapoi < in ad post);

b) c o m p u s e cu de: lat. (de)postea > fr. depuis, sp. (des)pues, pg.(des)pois; lat. de întro > sp., pg. dentro, it. dentro, prov., cai. dintre; lat. deretro > it. dietro, fr. derriere, prov. dereire, cf. rom. îndărăt (< lat. inderetro); lat. de mane, it. domani, engad. damaun, friul. doman, prov., cat.demd (cf. v. fr. main „dimineaţa");c) cîteva c o m p u s e cu ab : lat. pop. abante (vezi în Itala, Lucas 19,antecedens abante) > v. rom. ainte (cf. rom. mod. înainte), it. avanii, fr.avânt, engad. avaunt, prov. avan, aban, cat. abant(es) (sp., pg. avânte).Adjectivele neutre erau folosite ca determinante ale verbului încă din latinaepocii clasice. Unele dintre ele pierd posibilitatea de a se mai combina cu

substantive şi, în consecinţă, părăsesc toate caracteristicile adjectivale : lat.clarum > rom. chiar ; lat. forte > rom. foarte; multum > it. molto, sp. muy, pg.muito „foarte". Multe comparative neutre neregulate se transmit limbilor romanice ca adverbe: lat. minus > it. meno, fr. moins, sp. menos; lat. melius >it. meglio, fr. mieux, prov. melhs.

Ca adverbe intensive neaccentuate în frază, anexe ale verbului sauadjectivului şi adverbului, unele adjective latineşti au o evoluţie foneticădeosebită : cf. sp. adverb muy cu adj. mucho.

Adverbele cu semnificaţii general-abstracte, care indicau numaidistanţa (în timp sau în spaţiu) faţă de actul vorbirii, ca hic, tune etc, primesc,ca şi pronumele demonstrative, elemente de întărire a valorii deictice (lat.eccum~\-hic, it. qui, fr. ici, sp., pg. ahi; lat. hiece > rom. ici, aci, it. ci; lat. ad tune + ce (<ecce) > rom. atunci; lat. eecum -f tale > rom. acătare, atare;cecu -\-modo „acum, de curînd" > rom. acmu, amu, acum. Unele dintre celecare exprimă raporturi temporale sau locale mai vagi se formează la fel cu

pronumele nedefinite; cf. rom. cîndva, undeva.

Aceasta constituie o interesantă mărturie a legăturilor dintre sistemele

pronominale şi cele ale unei anumite categorii de adverbe, pe care diverşi



165

cercetători le consideră p r o - a d v e r b e , nu numai datorită sensului lor general-abstract, relaţional, ci şi posibilităţii de reluare a unui circumstanţialexprimat anterior; cf. Astă-vară am locuit în casa bunicilor. Tot acolo au stat împreună cu mine şi două verişoare, unde acolo reia circumstanţialul în casabunicilor.

Trecerea unor astfel de adverbe în clasa pronumelor este o nouădovadă, diacronică a acestor legături: lat. de unde > fr. dont (pronumerelativ); lat. inde „de acolo", fr. en (pronume personal; cf. Pronumele, §1.2.3.); lat. ibi „acolo" > it., sard. vi (pronume personal de pers. a Ii-a pi.), fr.

y.

Spre deosebire de substantive, care, în limbile romanice, cer prezenţaunei prepoziţii pentru a intra în raport de subordonare circumstanţială faţă deun verb, adverbele includ acest raport în semnificaţia lor. Nu rareori, în

latină, valoarea adverbială era exprimată prin temă (ibi, inde, illac etc....),dar, în majoritatea cazurilor, prin sufixe, ca, de pildă, -e (bene, avare etc), -o(raro, certo) sau -ier (utiliter, fideliter). Faptul că e şi o finali suferă serioasedegradări în latina populară a contribuit, poate, la micşorarea productivităţiisufixelor latineşti clasice. Limbile romanice dezvoltă alte procedee deformare a adverbelor.

În România de apus se întîlneşte frecvent sufixul adverbial -mente, provenit din ablativul substantivului latinesc mens, -tis „fel de a gîndi, de asimţi; pricepere, înţelegere, minte". In combinaţie cu o serie de adjective,

ablativul mente avea valoare modală : prudente mente „în chip prudent", severa mente „în mod sever". Folosite ca circumstanţiale de mod, grupuri deacest fel au devenit adverbe; mente, considerat ca simplu indice al raportuluide determinare faţă de verb, şi-a pierdut valoarea lexicală şi, în cele din urmă,s-a alipit la forma feminină a adjectivului. In vechea franceză şi în spaniolă, -mente păstrează încă un anumit grad de independenţă faţă de adjectiv, însensul că, dacă apar în vorbire două adverbe conjuncte, -mente se poate aşezanumai după cel de-al doilea : de exemplu : v. fr. si cruel e si lon-gement (fr.mod. si cruellement et longuement), sp. temeraria y locamente „în mod temerar şi nebunesc".

Ca sufix adverbial -mente se poate extinde de la temele adjectivale laalte categorii. In franceză, de pildă, el se ataşează la unele adjective asimilatecu participii trecute terminate în e : aveugUment, precisement. Printr-o falsăanaliză, îndreptăţită prin faptul că -e- nu funcţionează aici ca indice de

participiu şi temele respective se întîlnesc cu funcţie adjectivală (aveugle, precis), -ment primeşte o variantă âment, care se combină din nou cu uneleteme adjectivale, chiar dacă acestea nu intră în formaţii participiale : enor-mement, profusement. în română, formaţiile adverbiale cu -mente sînt împru-muturi literare neoromanice (eminamente).



166

Foarte productiv între secolele al XVI-lea şi al XlX-lea a fost înlimba română sufixul adverbial -este. La origine, el ar putea fi o combinaţieîntre sufixul adjectival -esc (bărbătesc, domnesc, românesc) şi vechiul sufixadverbial latin -e. în orice caz, în româna veche, -este pare a fi fost simţit înîntregime ca sufix adverbial, căci ne întîmpină în combinaţii cu teme substan-

tivale, care nu cunoşteau adjective în -esc: citeşte de la cită.Sufixul -re a fost explicat de A. Philippide ca urmaş al lat. res

„lucru"; el se regăseşte în cîteva forme româneşti şi ibero-romanice : rom. purure(a), rom. aiure(a); pg. alhures < aii ubi re; v. sp. al guandre„vreodată". Rom. -a (poate din lat. Mac), care se ataşează la multe adverbe(atuncea, aicea, aiurea), apare şi cu teme substantivale ca dimineaţa, seara,toamna, pentru a indica raportul de determinare faţă de verb în locul

prepoziţiilor : toamna se numără bobocii. Vechiul francez -s este o extinderede la adverbe ca plus, melius, minus. Prepoziţia a împreună cu sufixul -on(e),

ataşat la teme substantivale, formează în italiană şi în franceză grupuriadverbiale : it. a cacalconi „călare", a ginocchioni „în genunchi", fr. ă tâtons„pe bîjbîite" etc.

A f i r m a ţ i a şi n e g a ţ i a . Adverbele de afirmaţie şi denegaţie formează un grup aparte, caracterizat prin posibilitatea de a ţine loculunei fraze întregi (să se compare construcţiile dialog : cum merge? — bine!( — merge bine), în care bine apare în răspuns în locul lui cum, şi a cenit? — da, a venit, unde da afirmă întregul enunţ interogativ (a cenit?).

Pentru afirmaţia simplă, neemfatică, latina nu avea un adverbspecializat, ci folosea pe ita, latina populară pe sic „aşa", care aveau şifuncţie adverbială modală de tipul lui aşa din limba română, adică se puteausubstitui unor adverbe de mod din clasa bine, rău etc.

Nu este de mirare că limbile romanice şi-au creat forme adverbiale pecăi proprii destul de deosebite de la una la alta. Lat. sic se întîlneşte ca afir-maţie în italiană, în limbile ibero-romanice (sp., pg. si „da",}, în română(aşa) şi în franceză si „(ba) da". în limbile galo-romanice, afirmaţia simplă„da" provine din hoc „asta" (= „astfel") > prov. o(c) (cf. vechea denumire

„langue d'oc") sau din hoc -\- iile (> v. fr. oii, cf. langue d'o'il, n. fr. oui). Inromână, da este de origine slavă (după unii cercetători, dintr-o limbă slavămodernă) x.

Adverbul de negaţie non „nu" s-a transmis tuturor limbilor romanice.Spre deosebire de afirmaţie, negaţia se foloseşte adeseori în vorbire împreunăcu verbul propoziţiei din care face parte. Această caracteristică sintagmatică adeterminat în unele limbi romanice apariţia unor variante combinatorii înfuncţie de poziţia faţă de verb. Astfel, in franceză negaţia pro-frază, folosităfără verb, are forma non (Vas tu cu? — non), în timp ce negaţia care precede

predicatul capătă forma neaccentuată ne (< lat. nec) : je ne cois pas. Cf. it. no



167

(ca răspuns la o întrebare), alături de non (înaintea unei forme verbale), înromână, negaţia general folosită nu are varianta /«-/ (n-am căzut), încombinaţie cu unele forme personale ale lui acea, şi forma ne (provenită din

prefixul slav ne), în combinaţie cu formele de gerunziu şi participiu(nedorind, nedorit etc).

Un fapt deosebit de interesant din istoria negaţiei romanice îlconstituie evoluţia dublei negaţii. în latina clasică, dublarea negaţiei era unmijloc de a exprima afirmaţia. în latina populară şi în limbile romanice, demulte ori, combinarea a două elemente negative constituie un mijloc deîntărire a negaţiei. Această situaţie se poate explica prin faptul că atunci cîndîntre adverbul de negaţie şi verb erau intercalate mai multe cuvinte, învorbirea populară, s-a simţit necesitatea, pentru claritatea comunicării să seadauge un adverb de negaţie înaintea verbului. Ceva asemănător s-a petrecutşi în cazul cînd enunţul cuprindea pronume nedefinite, adverbe de timp,

prepoziţii cu valoare negativă, ca, de pildă, nihil, nullus, nemo numguam, sine etc. Toate acestea au fost simţite ca incapabile de a exprima ideea denegaţie, dacă negarea se referea şi la cuvîntul regent. In consecinţă, acesta a

primit alături, ca determinant, un adverb sau alt element de negaţie. Deexemplu, nec facio nihil pt. lat. ci. facio nihil ; nec nemi potest .

Însoţirea a două negaţii şi-a pierdut cu timpul valoarea emfatică,devenind obligatorie, în orice poziţie în franceză (vezi construcţiile fr. je neveux pas, point, jamais, ii n'a vu personne, ii ne veut rien etc. ...), în anumiteconstrucţii în română şi italiană (cf. rom. nu fac nimic, nu pot niciodată —

*fac nimic, *pot niciodată nu sînt posibile). Formele negative ale pronumelor nedefinite sau ale adverbelor cer în mod necesar negaţia înaintede verb.

În franceză, substantivele care evocau obiecte cu dimensiuni foartemici, ca v. fr. mie(< lat. mica „bucăţică, fărîmitură"), pas „pas", point „punct", s-au adăugat, la început emfatic, pentru întărirea valorii de negaţie aadverbului ne şi apoi au devenit obligatorii în forma negativă a predicatului.Pierderea valorii emfatice face inutilă prezenţa a două morfeme de negaţie înacelaşi enunţ. în franceza modernă vorbită se manifestă din ce în ce mai

accentuat tendinţa de a elimina una dintre cele două negaţii, în special pe ne.

3.8. Prepoziţia şi conjuncţia

Din punctul de vedere al vecinătăţilor, prepoziţiile şi conjuncţiile sedeosebesc de restul părţilor de vorbire prin faptul că intră în mod obligatoriu,ca elemente de legătură, în sintagme trimembre, se însoţesc, adică, cel puţin

cu alte două părţi de vorbire pentru a forma un enunţ încadrat de pauze



168

absolute (nu în dialog); să se compare sintagme ca merge in casă; casa delut; merge şi cîntă cu merge bine; casa albă etc. Semantic, ele seamănă cumorfemele gramaticale, prin faptul că servesc la exprimarea raporturilor dintre cuvinte. în ce priveşte aspectul relaţional, prepoziţiile sau conjuncţiile

pot avea sau nu caracter gramatical, după cum contractează sau nu relaţii

obligatorii cu morfemele vecine din lanţul vorbirii. Astfel, uneori o anumita prepoziţie este cerută de o anumită categorie de verbe; de pildă, în românăverbul a proveni se construieşte numai cu prepoziţia din : provin din medii

sociale diferite. O conjuncţie cum este rom. să trebuie să apară cu necesitateîntre două verbe neauxiliare alăturate, dacă al doilea este la conjunctiv:trebuie să meargă, nu Hrebuie meargă. De cele mai multe ori însă alegerea

prepoziţiei sau conjuncţiei în cadrul vorbirii se face exclusiv sub imperiulsemanticii, al realităţii de exprimat. Cu alte cuvinte, prepoziţiile sauconjuncţiile se pot c o m b i n a în diverse moduri cu substantivele sauverbele (cf. merge prin ţară, merge la ţară, merge tpre ţară; doarme încasă y

doarme pe cată, dcarme sub maia, doarme pe canapea etc.) intră, aşadar, înraporturi facultative.

1. Prepoziţia

Indice al raporturilor de subordonare între două cuvinte, dintre carecel puţin unul nu are funcţie predicativă (N + N ; V + N ; N + Adv.) 1,

prepoziţia este preferată în latina populară din ce în ce mai mult în loculanumitor morfeme gramaticale, tocmai datorită caracterului ei mai

independent şi mai concret (vezi Substantivul). Preferinţa pentru prepoziţie sedatoreşte într-o anumită măsură şi faptului că vechile desinenţe produceaunumeroase modificări în temă şi aveau forme diferite din punct de vederefonematic de la o clasă la alta de cuvinte.

Încă din latina populară, uzul prepoziţiilor se extinde înainteadiverselor forme cazuale ale numelui pentru care latina clasică folosea formefără prepoziţie. Astfel ad apare după verbe de mişcare înaintea numelor

proprii la acuzativ. Prepoziţia de este folosită şi pentru a introduceinstrumentul exprimat prin ablativ.

1.1. Extinderea uzului prepoziţiilor în latina populară şi în limbile romaniceimplică o serie de transformări semantice, rezultate, în primul rînd, din prelu-area valorilor vechilor morfeme gramaticale desinenţiale.

Astfel, de împreună cu ablativul preia şi valorile genitivului partitiv,al originii, al materiei, al posesiei. Punctul de contact semantic între ablativulcu de şi genitiv îl constituie faptul că ambele prezintă o mişcare de

îndepărtare de la limită (simplă), cu viziune finală. Ad împreună cu



169

acuzativul cuprinde poziţiile dativului datorită semnificaţiei comune :„apropiere de o limită". Unele dintre valorile contextuale ale desinenţeilatineşti de genitiv se apropie de unele variante valorice ale prepoziţiei ad.Aşa se explică de ce în unele limbi romanice a(d) apare în locul lui de pentrua introduce atributul. Astfel, în latină ad exprima apropierea de o limită cu

sau fără coerenţă. Ideea de apropiere faţă de o limită cu coerenţă se putearealiza contextual sub forma variantei semantice : „destinaţie"; a devineastfel capabil să introducă un atribut al scopului (cf. fr. une tasse ă the,moulin â cafe, dar rom. o ceaşcă de ceai, un pahar de apă, emfatic,nepopular, un pahar pentru apă; sp. molinillo de cafe).

Alteori, ideea de coerenţă permite lui a(d) să prezinte în anumitecontexte o situaţie de contact faţă de o limită, rezultat al unei mişcări deapropiere, cu viziune coincidentă (cf. fr. tarif â la salle); a(d) ia uneori chiar o valoare instrumentală (cf. fr. moulin ă cent). Poate că tocmai această

variantă semantică explică o constiucţie ca cea din latina populară : membraad duos fratre şi construcţia românească de tipul tată a doi copii (în română,atributul substantival precedat de numeral este totdeauna introdus prin a).

După cum era normal, în latina populară (limbă vorbită, familiară,cotidiană) sistemul prepo.ziţional tinde să se simplifice. O serie de nuanţesemantice dispar, unele prepoziţii devin sinonime, fapt care contribuie în ceamai mare măsură la reducerea numărului de prepoziţii (din prepoziţiile latinenumai circa 50% se transmit limbilor romanice).

De pildă de şi ab, în latina epocii clasice, aveau în comun ideea dedepărtare de la o limită cu viziune finală. Diferenţa dintre ele consta în faptulcă de presupunea coerenţă iniţială (decedere de vita; de sella exsiluit; homode plebe), în timp ce ab prezenta depărtarea de la o limită fără coerenţăiniţială (ab oppido castra movere). încă din latina populară sînt atestatecazuri de folosire a lui de pentru a(b), mai ales înaintea complementului deagent. Nu este exclus ca preferinţa pentru de în locul lui a(b) să se datoreascăşi faptului că, în vorbire, a(b) şi a(d) încep să se confunde din cauza căderiiconsoanelor finale (confuzie supărătoare, fiindcă ad ca expresie a „apropieriide o limită", constituie din punct de vedere valoric opusul lui ab şi de). în

română se extinde de (cu varianta actuală înaintea numelor de agent decătre); pe teritoriul Italiei a(b) se însoţeşte cu de (> it. da; de exemplu, mio figlio e amato e lodato da tutti i suoi maeştri). In franceză, ab este înlocuitînaintea numelui de agent prin par (<lat. per). Lat. per „prin" exprima

parcurgerea de la un capăt la altul a unei distanţe (spaţială, temporală,noţională) dintre două limite (per forum, per decern dies). Par, urmaşulfrancez al lat. per, conţine în plus ideea de însoţire, de asociere, de unde şi

posibilitatea de a introduce agentul. In spaniolă, complementul de agent seintroduce prin por (< lat. pro > lat. pop. por). In latină, pro exprima ideea deîndepărtare de la o limită orientată în acelaşi sens, cu viziune finală (fig. 1);

de aici semnificaţia „înainte", „pentru". Sp. por implică viziunea finală, ca şi



170

de sau ab; aşa se explică valoarea de agent şi de cauză : no debes hablar por vanidad „nu trebuie să vorbeşti din vanitate".

Valorea cauzativă a lui por nu poate fi străină de faptul că, în latina populară, pro final cu sensul „înaintea", „pentru" — indice al îndepărtării de

la o limită orientată —, înlocuieşte pe ob cauzal „înainte, din pricină" — expresie a apropierii de o limită orientată, cu care avea în comun sensul„înainte", situarea mişcării în dreapta limitei orientate în aceeaşi direcţie (vezischemele de mai jos) \ şi pe propter „din cauză".

Spaniolul por păstrează din lat. pro valoarea de îndepărtare de lalimită (punctul A), primeşte de la Spaniolul por păstrează din lat. provaloarea de îndepărtare de la limită (punctul A), primeşte de la ob apropiereade o limită, pe care o transformă In „atingere a unui punct B" („cauzăimediată").

Fr. pour (< lat. pro) conservă din trăsăturile semantice ale lat. proviziunea iniţială, sensul mişcării de îndepărtare de la o limită şi primeşte de laob sensul de apropiere de o limită, dar fără atingere a celei de-a doua limite(fig. 4) : partir pour Paris.

În italiană, pro rămîne cu valoare predominant finală: pro e contra „pentru şicontra" cf. it. da cu sens cauzal: tremare dai freddo, ca şi rom. de: tremură de

frig.

De se extinde, încă din latina populară, şi în poziţiile lui ex „din",care exprima „ieşirea dintr-o limită dublă, cu viziune finală" (unus ex multis;ex eo tempore). Cele două prepoziţii aveau în comun ideea de îndepărtare dela o limită (ieşirea presupune mişcare de îndepărtare) şi viziunea finală :quando de eo loco primitus videtur mons Dei, în Peregrinatio, apudGrandgent, ILV, p. 233; cf. şi fr. sortir de Vecole, unde de are valoarea lat. ex,rom. din: a ieşi din clasă, it. da: uscire dalia scuola, dar şi it. di (< lat. de)

pentru ex, ca element de legătură în construcţiile superlativului relativ(perfettissimo di tutti).

Ad „către", „la", mai frecvent şi mai bine integrat în sistemul prepoziţiilor, înlocuieşte în cea mai mare parte a României pe apud, care aveao valoare apropiată („la, lîngă"). Pe teritoriul Galiei, valoarea de situare lîngăo limită se transformă în coincidenţă, de unde sensul de asociere al fr. avec (<apud + + hoc > v. fr. avuec), poate sub influenţa substratului celtic .

Sărăcirea sistemului prepoziţional într-o anumită epocă a latinei vorbite aavut drept consecinţă necesitatea de a se crea în cursul dezvoltării limbilor romanice noi prepoziţii, pentru a nuanţa exprimarea diverselor raporturi. De



171

cele mai multe ori, în noile formaţii intră una dintre prepoziţiile din fondulstabil: a, de, in, la care se adaugă un adverb sau o altă prepoziţie.

Astfel, în spaniolă din por ,+ ad se creează para, rezultativ, final,opus lui por cauzativ. Spaniola modernă a extins mult mai mult decît

franceza folosirea lui de după alte prepoziţii: tras/ detrâs de; ante/ delantede; bajoj debajo de. Formele lungi mai concrete s-au specializat pentruindicarea raporturilor spaţiale. în cazul în care enunţul se referă la timp, sefolosesc, de obicei, formele scurte, mai abstracte; cf. bajo sau debajo de lamesa, dar bajo Luis XIV. De + ex -f de a dat sp. desde, care se deosebeşte desp. de prin viziunea de însoţire. Afară de aceasta, perechea de ^ desde

permite să se deosebească relaţia dintre verb + nume (Io he visto desde laventana) de relaţia nume -f--f- nume (el cristal de la ventana).

În franceză, dans (lat. < de -f- en) se opune lui en, realizînd o

distincţie semantică inexistentă în latină : dans exprimă includerea între douălimite fără atingerea limitelor, în timp ce en exprimă includerea între douălimite cu atingerea lor; cf. La maison est dans le feu <-' la maison est en feu.

Fr. depuis (< lat. de -f post; cf. sp. despues, pg. despois) poate ficonsiderat o variantă intensivă a lui de, întrucît exprimă, ca şi acesta,îndepărtarea de la o limită, cu contact iniţial. Spre deosebire de de, careimplică o viziune finală, depuis exprimă ideea de însoţire; (cf. jeter quelquechose depuis le pont —< venir de Paris).

În română sînt deosebit de interesante compusele cu in (< lat. in). îndin, in marchează încadrarea într-o limită dublă, în timp ce de implicămişcarea de îndepărtare, de unde valoarea de ieşire dintr-o limită dublă (cf.lat. ex): vin de acasă — vin din casă. în prin (< v. rom. pre, din lat. per -f în),în a avut, probabil, rolul de a întări valoarea de „includere" a lui pre, pe cînd

pre a păstrat ideea de parcurgere a limitei duble de la un capăt la celălalt; cf.merge prin casă — merge în casă. În unele contexte, prin devine sinonim culat. trans (exprimă traversarea unei limite duble), datorită valorii verbului

precedent: cf. merge în grădină <~> trece prin grădină, dar se plimbă prin grădină. It. da (< de + ab) preia o parte din valorile latinescului ab şi se

opune lui di (< lat. de), indice al posesiei sau al originii.În limbile romanice apar astăzi numeroase formaţii compuse din

adverbe şi prepoziţii: rom. afară de; sp. (a) fuera de „afară de", sp. debajo de„dedesubtul", dentro de „în"; it. avanii a di; fr. devant etc. Uneori, adverbulşi prepoziţia au aceeaşi formă : rom. stă deasupra — stă deasupra camereinoastre; it. sopra, sotto, să se folosesc de asemenea şi ca adverbe şi caelemente de relaţie. De aceea nu surprinde faptul că urmaşii unor adverbelatineşti au devenit în limbile romanice prepoziţii: lat. longo „în lungr" >mm /?~-it. lungo (cf. lungo la spiaggia „de-a lungul plajei"); lat. illăc

„acolo" > it. dial. (abruzz.) la, retor, la, rom. la (< Mac + ad).



172

Cîteva prepoziţii romanice provin din substantive latineşti: fr. chez, vari-anta „personală" a prepoziţiei ă, provine din lat. casa (nous allons â Paris — nous allons chez vous; cf. sp. en casa de); lat. latus > fr. lez, prov. latz ,,la,lingă"; caput > v. sp. cabo, sp. mod. cabe „la, lîngă"; lat. frons, - tis > sp.

frente „în faţa" (frente la casa „în faţa casei").

Locuţiunile prepoziţionale în care intră substantive sînt numeroase înlimbile romanice : rom. în faţa, în jurul (cf. şi împrejurul), în fruntea, de-alungul, de-a latul; sp. en vez de, en lugar de „în loc de", encima de „însusul", al lado de „alături de"; fr. en face de, au lieu de, ă la fin de etc.

Caracterul relaţiilor contractate de prepoziţii. Încă din latina tîrzie,relaţiile dintre prepoziţii şi morfemele de caz încep să-şi piardă caracterulobligatoriu, datorită, în mare măsură, faptului că flexiunea nominală era în

plină reorganizare, iar posibilităţile de confuzie a valorilor formantilor de caz

crescuseră. Respectarea ansamblului complicat de raporturi care se stabileauîntre prepoziţii şi morfemele de caz (unele prepoziţii cereau acuzativul, alteleablativul, iar cîteva, fie ablativul, fie acuzativul, în funcţie de natura staticăsau dinamică a verbului precedent) impunea un efort inutil şi, deci, cu atîtmai costisitor pentru vorbirea populară din epoca imperiului, fiindcă

prepoziţia exprima suficient de clar raporturile; morfemul cazului devineredundant şi, în consecinţă, tinde să dispară (vezi cap. I, Substantivul, § 3).

Prepoziţii ca per, care cereau în latina epocii clasice acuzativul, apar adeseaîn vorbirea populară urmate de ablativ (sau, poate, de „cazul general") : per

multo tempore.Cum, pro, sine, care se construiau cu ablativul, încep să preceadă

nume in acuzativ; cf. nobiscum non noscum, vobiscum non voscum (în Ap. Pr.); pro salute et victoria, pr(o) se et suos cives; pro vernaclam — sine vosnon prevaleo.

După in, ablativul sau acuzativul apar la întîmplare, fără a se ţineseamă de natura statică sau dinamică a procesului: veni in D(a)lmatia; venistiin Galile, cu ablativ după verbe de mişcare : vos autem sedete în civitatem

Hierusalem, si est aliquit in infernos partes bene, cu acuzativ după verbestatice.

O dată cu reducerea flexiunii nominale dispar în limbile romanicerelaţiile obligatorii dintre prepoziţie şi cazul substantivului. în schimb, încadrul flexiunii pronominale se dezvoltă forme dependente de prepoziţie (cf.rom. mine, tine, sine, sp. mi, ti, care nu pot să apară în vorbire decît precedatede o prepoziţie, vezi Pronumele, § 1), fapt cu totul nou, întrucît în latină nicio formă nominală sau pronominală nu este dependentă de prepoziţie (numelesau pronumele putea să apară şi precedat de prepoziţie, dar şi singur, direct

legat de verb, substantiv etc).



173

În unele limbi romanice se dezvoltă relaţii obligatorii între verb şi prepoziţi. în spaniolă, legătura dintre verb şi prepoziţia care introducecomplementul se dovedeşte a fi mult mai strictă decît în alte limbi romanice.Să se compare sp. estoy en el patio — fr. je suiş dans la cour, rom. sînt încurte; sp. salgo al patio — fr. je sors dans la cour, rom. ies în curte; sp. me

paseo por el patio — fr. je me promene dans la cour, rom. mă plimb în (dar şi prin) curte.

Conjuncţia. Elementele de relaţie grupate sub numele de conjuncţieîn aceeaşi parte de vorbire se împart, de fapt, în două mari categorii : unele,aşa-zisele coordonatoare, care pot să lege atît două propoziţii (douăelemente predicative : V. + V.), cît şi două elemente nepredicative (N. -f

N.; A. + A.); altele,aşa-zisele conjuncţii subordonatoare, care nu pot legadecît două elemente predicative (V. -+- V.). Aşadar, conjuncţiile

subordonatoare intră în distribuţie defectivă cu cele coordonatoare şi îndistribuţie complementară cu prepoziţiile (cf. vorbeşte în timpul mesei — vorbeşte în timp ce mănîncă).

Urmează, deci, că pe cînd coordonarea are aceleaşi mijloace deexpresie, indiferent de elementele care intră în relaţie, subordonarea distingevariante poziţionale. O serie de raporturi de dependenţă, exprimate în cadrul

propoziţiei prin poziţie (de pildă raportul verb — obiect direct) sau prindesinenţe cazuale, se exprimă, în cadrul frazei, prin morfeme negramaticale,

prin conjuncţii.Dat fiind că sistemul de exprimare a raporturilor de dependenţă în

cadrul propoziţiei a suferit schimbări fundamentale, este de aşteptat ca celemai multe transformări să se producă în cadrul conjuncţiilor subordonatoare.La aceasta a contribuit, desigur, şi faptul că vorbirea populară nu prezenta atîtde nuanţat raporturile de dependentă, în timp ce raporturile de coordonare seîncadrează în seria celor mai generale şi mai simple raporturi existente înrealitate: „disjuncţia" * (aut), cf. pleacă Ion sau Măria?; „adăugarea" (et);„scăderea" (sed), cf. Ileana este harnică, dar nervoasă.

Conjuncţiile coordonatoare s-au dovedit, într-adevăr, mult mai stabile decîtcele subordonatoare. Indicele adiţiunii, copulativul et, se regăseşte în toatelimbile romanice : v. rom. e, it. e(d), ret., sard. e, fr. et, prov. e(z), cat. i, sp. e,

y, pg. e.

În unele regiuni ale României se dezvoltă, alături de e, un intensiv aladiţiunii din sic „aşa". Adverbul sica evoluat încă din latina vorbită la sensul„apoi" : tune ergo gratias agens d eo primum et sic ipsi(episcopi), rogavi

pluri-mum „mulţumind, deci, atunci mai întîi lui Dumnezeu şi apoi aceluia, l-

am rugat stăruitor", apud Mihăescu, LPD, p. 178, din care s-a dezvoltat sem-



174

nificaţia de adăugare; cf. rom. şi,ret. schi, cu sens adverbial mai pregnant, v.fr. si intensiv. În franceză s-a dezvoltat o conjuncţie prin care „adăugirea"este prezentată ca o cauză a primului termen : car (< lat. quare „din carecauză"). Aut s-a transmis de asemenea tuturor limbilor romanice: v. rom. au,it. o(d), fr. ou, prov. o(z), sp. o, pg. ou. În schimb, sed şi aZ sînt înlocuite,

poate şi pentru că semnificaţia de sub-stracţie este mai complicată decît ceade „disjuncţie" sau „conjuncţie" (adi-ţiune), şi pentru că sed, at, pierzîndconsoana finală, se puteau confunda cu alte elemente de relaţie, ca si, a (<ad). în marea majoritate a limbilor romanice, funcţiile lor au fost preluate deurmaşii adverbului magis: arom. ma, it. ma, ret. ma(i), fr. mais, prov. mas,cat. mes, sp. mas, pg. mes. Magis apare cu valoarea „dar" cbiar la scriitoriitîrzii. Din semnificaţia de comparativ a lui multum „mai mult" (depăşirealimitei noţiunii „mult"), magis ajunge, probabil, să semnifice pur şi simpludepăşirea limitei unei noţiuni, adăugirea.

Atît depăşirea, cît şi scăderea unei cantităţi din corpul noţiunii presupun îndepărtarea de la limita superioară a noţiunii. în anumite contexte,în care termenul al doilea al sintagmei adăugat ideii exprimate de primultermen aduce o micşorare de intensitate a acesteia, magis, din expresiaadăugirii, devine indice al scăderii (cf. „e bun şi nervos", care înseamnă, defapt, „e bun, dar nervos" : noţiunea nervos scade din calitatea de a fi bun). înacest fel, semnificaţia romanică a lui magis se prezintă ca opusă celeilatineşti.

În spaniolă se dezvoltă, alături de mas, conjuncţia pero (< lat. per +hoc). în vorbirea contemporană, mas este din ce în ce mai puţin folosit, fiindsimţit ca arhaic şi, poate, de aceea mai intensiv. Deosebirea dintre mas şi

pero constă însă mai ales în distribuţie, şi anume pero, de pildă, nu poate săapară niciodată în capul frazei.

În română, dar (de origine nesigură) şi sinonimul însă (< lat. ipsa)sînt indici ai scăderii. Deferenta dintre dar şi însă este astăzi întrucîtvaasemănătoare cu cea dintre sp. mas şi pero : dar apare numai la începutul

propoziţiei pe care o introduce, în timp ce însă poate să apară şi în interiorulfrazei.

Conjuncţia ci (< lat. quid) este precedată în mod obligatoriu denegaţie (nu e prost, ci deştept; nu doarme, ci lucrează) şi prezintă (împreunăcu nu) scăderea pînă la zero (desfiinţare) a noţiunii exprimate prin primultermen. Prin punerea în contrast a celor doi termeni, noţiunea a doua cîştigăîn intensitate. Iar (de origine nesigură) prezintă cea mai slabă relaţie descădere; de aceea alăturarea celor două idei poate avea uneori semnificaţie deadăugire. Spre deosebire de dar, însă, ci, conjuncţia iar nu poate lega decît

propoziţii.



175

Conjuncţiile subordonatoare exprimă cauza, condiţia, circumstanţeletemporale, spaţiale, modale sau pur şi simplu dependenţa (introduc atributivesau completive).

Quod şi quia, cauzale, se extind în locul lui ut (final şi completiv), pe

care îl elimină. Completivele exprimate prin infinitiv -f- acuzativ se dezvoltăîn completive introduse prin conjuncţie urmată de verb la un mod personal,încă din latina epocii clasice, verbele afective se construiau cu quod cauzal:

gaudeo quod vales (în contexte de acest fel, opoziţia dintre quod cauzal şi ut final completiv nu se poate realiza); cf. şi Renuntiaverunt quod Pompeium in

potes-tate haberent {Bell. Hisp. 36), unde quod introduce o completivă. Dinquod se dezvoltă rom. că, v. it. co. Se pare că lat. quia a avut o dezvoltaresemantică asemănătoare (cf. it. che, fr., prov., cat., sp., pg. que).

În limbile romanice, urmaşii lui quia şi ai lui quod au semnificaţiimultiple, fapt care ne îndreptăţeşte să credem că la un moment dat acesteaau constituit pentru vorbirea populară un gen de conjuncţii universalesubordona-toare. Nu este exclus ca urmaşii lui quia să fi fuzionat chiar curelativul neutru, cu care devin identici din punct de vedere fonematic.

Pentru a indica diverse alte nuanţe de subordonare, que şi che sîntînsoţite . apoi de prepoziţii (indici ai dependenţei în propoziţie), de adverbesau de pronume neutre etc.: it. allorche, giacche, perche, poiche; fr. parceque, puisque, lorsque; sp. pues que, desde que, hasta que; pg. por que,

poisque, desde que etc.; rom. pentru că, din cauză că (cf. şi în timp ce,deoarece, după ce).

Si condiţional se extinde, în dauna lui an şi utrum „oare", „dacă", şi în propoziţii interogative : it. se, sard. si, fr. si, prov. si, cat., sp. si, pg. se, ret. schi, v. rom. se. Construcţia condiţională si + indicativul în locul lui utrumsau an + conjunctivul apare deja la Terenţiu (Visam si domi est, apudBourciez, Elements..., p. 134), iar din secolul al II-lea devine frecventă (dicmihi si tu Romanus es, în Vulgata); cf. fr. dis-moi <si tu es Romain, sp. dime

si Romano eres, it. dimmi se Romano sei, v. rom. spînremi se Rimleanu eşti,

în Cod. Voroneţean. În română, din pricina confuziei cu pronumele reflexiv,se este înlocuit prin dacă (< de -f- ca). O serie de adverbe sînt preferate caelemente de introducere a circumstanţialelor. Quando temporal (rareoricauzal) se extinde în dauna lui cum, cauzal, temporal şi concesiv, probabildatorită semnificaţiei lui temporale predominante : rom. cînd, it. quando, fr.quand, sp. cuando, pg. quando.

Quomodo „în chipul acesta", „în chipul cum" înlocuieşte adeseori pequando şi quoniam şi se transmite limbilor romanice cu valoare modală :rom. cum, v. it. como, v. fr. comme, (fr. mod. comment), prov., cat. corn, v.

sp. cuemo, sp. mod., pg. como.



176

IV. Lexicul

4.1. Generalităţi

Prin lexic înţelegem totalitatea cuvintelor unei limbi, considerate din

punctul de vedere al invariantelor semantice exprimate, indiferent de funcţialor gramaticală, în frază, de valorile gramaticale. Privite sub acest aspect,cuvintele unei limbi ne pot informa asupra stadiului de dezvoltare socială a

poporului care vorbeşte limba în discuţie, sau, altfel spus, asupra cantităţii şifelului cunoştinţelor acelui popor în toate ramurile de activitate.

Şi nu numai stadiul de dezvoltare a culturii la care a ajuns într-unanumit moment societatea îl putem ilustra cu ajutorul lexicului, ci şi stadiileanterioare. Este drept că lexicul se schimbă mai uşor şi mai profund decîtsunetele, formele gramaticale şi sintaxa, tocmai din cauza dependenţei lui •de

aspectele cele mai mobile ale vieţii materiale şi spirituale. Unele cuvintedispar fără urmă, fiindcă s-au dovedit inutile în clipa cînd locul obiectelor pecare le desemnau l-au luat alte obiecte cu totul diferite, iar cînd rămîn totuşi,ele suferă modificări semantice adesea mari, care le transformă, de fapt, înalte cuvinte, complet deosebite de ceea ce fuseseră ele mai înainte. Cu toateacestea, o bună parte din materialul lexical se păstrează în general neschimbatvreme mai mult ori mai puţin îndelungată, aşa că el ne poate informa şiasupra vieţii trecute a poporului în discuţie.

În fiecare limbă există un nucleu — principal — de cuvinte, foarte

rezistent, aproape tot atît de rezistent ca şi gramatica. Restul vocabularului,care cuprinde marea majoritate a cuvintelor unei limbi, se schimbă uşor, maicu seamă în epocile apropiate de a noastră, cînd progresul realizat de oameniîn activitatea lor economică şi culturală înregistrează o rapidă dezvoltare.

Fondul principal se păstrează vreme îndelungată, pe de o partefiindcă noţiunile pe care le exprimă cuvintele respective nu sînt, în general,supuse schimbărilor produse în activitatea economică şi culturală aoamenilor, pe de altă parte deoarece se întrebuinţează foarte des în vorbire(pentru că şi noţiunile respective apar mereu în viaţa de toate zilele).

Cuvintele din fondul principal servesc, în general, la formarea de cuvinte noi,cu ajutorul sufixelor, prefixelor şi al compunerii. Ele alcătuiesc temelia pecare se clădeşte construcţia lexicală a limbii.

Oglindirea vieţii social-economice în lexicul unei limbi este, graţiesituaţiei schiţate mai sus, aşa de vizibilă, încît ea s-a impus din primulmoment atenţiei specialiştilor, chiar dacă formularea ideii de bază, în legăturăcu această constatare, a fost făcută altfel decît o facem noi. De aceea găsim şiîn lucrările lexicologice vechi, mai ales cînd e vorba de împrumuturi de la o

limbă la alta, preocupări de această natură, al căror scop este descrierea



177

relaţiilor dintre popoare cu ajutorul materialului lexical împrumutat. De pildă, originea latină, uneori şi autohtonă, a terminologiei pastorale arată căocupaţia de căpetenie a poporului nostru a fost, în primele timpuri, păs-toritul. în acelaşi sens vorbeşte şi faptul că această terminologie a fost parţialîmprumutată de populaţiile cu care românii au trăit pe teritorii învecinate sau

pe aceleaşi teritorii. Tot prin cuvinte latineşti moştenite sînt exprimatenoţiunile fundamentale din domeniul agriculturii: a ara, a culege, a semăna,

grîu, orz, secară etc. în schimb, un număr de unelte agricole, precum şi unele procedee tehnice au numiri slave sau de altă origine.

Studiul lexicului unei limbi sau, ca în cazul de faţă, al unui grup delimbi trebuie să îmbrăţişeze întregul tezaur de cuvinte al limbii sau limbilor respective, pornind de la începuturile lor şi mergînd pînă în epoca noastră.Acest lucru este, teoretic vorbind, posibil, întrucît material lexical mai mult

decît suficient pentru o astfel de cercetare se găseşte în dicţionarele specialeale diverselor limbi aparţinînd grupului lingvistic dat, precum şi în dicţionaregenerale, care înregistrează cuvintele comune tuturor limbilor în discuţie sauale unora dintre ele. în practică, un asemenea studiu este foarte greu, chiar înipoteza că ar participa la el un colectiv de specialişti, mai ales atunci cîndtrebuie luate în consideraţie grupuri de limbi. Bogăţia extraordinară amaterialului şi felurimea lui nu mai puţin mare îngreuiază enorm ducerea la

bun sfîrşit a unei astfel de întreprinderi, presupunînd că ea ar fi pornită. Aşase face că nu există pînă acum nici măcar încercări de a studia întregul lexical unei limbi (cu atît mai puţin al unui grup de limbi) din punctul de vedere almodului cum se oglindeşte în el viaţa poporului care o vorbeşte. Avem lucrăride acest fel consacrate unui anumit sector de activitate, mai ales unui anumitaspect al lexicului, considerat, de obicei, în el însuşi, rupt de realitatea socialăcare i-a dat naştere.

Găsim extrem de numeroase cuvinte şi expresii clasate sistematic şiexplicate mai mult ori mai puţin just din punct de vedere etimologic, dar nimic despre stările de lucru r e a l e care au putut duce la ivirea, respectiv ladispariţia unora dintre aceste cuvinte. De altfel, înseşi titlurile lucrărilor citate

arată că autorii lor şi-au ales parcă într-adins terminologii romanice care sănu-i pună în situaţia de a da explicaţii de ordin istoric în sensul nostru actual :numele legăturilor de rudenie, ale părţilor corpului, ale anotimpurilor, măcar că şi aceste aspecte ale lexicului se pretează într-o oarecare măsură lainterpretări în legătură cu istoria culturii materiale şi spirituale.

Indiferent de concepţie şi metodă, pentru studiul istoric alvocabularului unei limbi sau al unui grup de limbi este toate, cunoaştereanevoie să se cunoască etimologia cuvintelor, să li se ştie, adică, originea.Aceasta presupune, înainte de, fie şi aproximativă, a vechimii lor, deci a

epocii din care provin, ceea ce permite raportarea lor la orînduirea social-



178

economică respectivă, precum şi urmărirea fazelor prin care au trecut ele înce priveşte sensul (în ipoteza, frecventă, că au suferit modificări semantice),tot pentru a raporta aceste faze la evoluţia societăţii în mijlocul căreia s-au

produs modificările.Pentru limbile romanice dispunem de un dicţionar etimologic general relativ recent: Romanisches etymologisches Worterbuch

de W. Meyer-Lubke (ed. I, Heidelberg, 1911, a IlI-a, loc. cit., 1930—1935).Această operă face de prisos, în mod obişnuit, pe aceea similară a lui

Friedrich Diez şi mai cu seamă pe a lui G. Korting, Lateinisch-romanischesWorterbuch (ed. a IlI-a, Paderborn, 1907), care este inferioară, sub toateraporturile, deşi a apărut relativ tîrziu, multe decenii după dicţionarulîntemeietorului disciplinei noastre.

REW (aceasta este prescurtarea obişnuită pentru opera lui Meyer-Lubke) conţine aproximativ 10 000 de articole (= cuvinte de bază sau

etimonuri). Numărul este impresionant, dar el nu corespunde nici pe departerealităţii, căci lexicul romanic este cu mult mai bogat. De altfel, autorul previne (p. VIII) pe cititor asupra faptului că a lăsat pe dinafară „elementelenelatineşti ale românei, pe cele de origine germană existente în ţinuturile dela graniţa lingvistică germano-romanică, elementele slave din regiunilevenele şi din Friul, pe cele greceşti din Italia centrală şi meridională, pe celebretone din Franţa de vest şi pe cele basce din Franţa de sud". Aşadar, tot ceeste mai mult ori mai puţin specific pentru teritorii lingvistice puţin întinsesau care au o situaţie aparte. De asemenea, n-au fost luate în consideraţiecuvintele latineşti „savante", cum li se spune de obicei, adică împrumutate pe

cale cultă, din aspectul literar al limbii latine, după ce limbile romanice s-auconstituit ca unităţi de sine stătătoare, cu aspectul lor caracteristic. (Estevorba mai ales de împrumuturile latineşti de dată tîrzie, cam de pe laRenaştere încoace.)

Indicele dicţionarului aici în discuţie ne arată ce cuvinte romaniceconţine : pe lîngă cele latineşti transmise direct idiomurilor romanice (plusunele împrumuturi mai vechi), au fost incluse cuvinte de origine arabă,ebraică şi persană (le-am putea spune, cu un singur termen, orientale), basceşi iberice (prin „iberice" autorul înţelege cuvinte existente în limbile

populaţiilor autohtone din Peninsula Iberică), berbere (din nordul Africii, partea ei apuseană, extrem de puţine), germanice, greceşti (e vorba decuvintele intrate direct în idiomurile romanice, nu prin intermediul latinei;acestea din urmă sînt socotite ca latineşti, întrucît s-au transmis limbilor romanice o dată cu şi în acelaşi chip ca cele latineşti propriu-zise), celtice şiligurice, maghiare (foarte puţine), slavo-lituaniene (de fapt, mai toate sîntslave) şi turceşti. La acestea se adaugă un număr de cuvinte „imitative" sau,cum li se spune obişnuit, onomatopeice, care nu provin nici din latineşte, nicidin vreo altă limbă, ci sînt produsul spontan al subiectelor vorbitoare de peteritoriul lingvistic respectiv.



179

Fondul propriu-zis al lexicului romanic- elementele constitutive aleacestui lexic sînt: cele latineşti „moştenite", provenite adică direct din limbalatină, prin transformarea ei în idiomurile romanice pe care le cunoaştem;cele autohtone (variabile după regiuni, fiindcă populaţiile cucerite şiasimilate de romani n-au fost pretutindeni aceleaşi); cele germanice, intrate

din limbile populaţiilor germanice care s-au aşezat, cu începere din primii aniai secolului al V-lea, în provinciile Imperiului roman de apus. La acesteatrebuie adăugate elementele vechi slave din limba română, care, din punct devedere cantitativ trebuie puse alături de elementele germanice ale idiomurilor romanice apusene (în special alături de cele france din limba franceză, caresînt cele mai numeroase dintre toate) .

Vocabularul romanic are şi multe alte elemente care datează dinepocile de după formarea limbilor romanice. Acestea se încadrează mai alesîn masa cuvintelor cu o frecvenţă ceva mai scăzută. De aceea nu ne vom

opri asupra lor decît parţial (şi anume asupra cuvintelor de origine arabă,care ocupă un volum mare mai ales în vocabularul limbilor spaniolă şi portugheză, şi împrumuturilor interromanice).

4.2. Elementul latin

Judecind după situaţia din limba noastră, se poate afirma că numărul

cuvintelor latineşti moştenite existente în fiecare limbă romanică se ridicăaproximativ la 2 000 . Din 6 700 de cuvinte latineşti moştenite, înregistratede W. Meyer-Lubke, REW, 1 300 (deci aproape 20%) sînt general romanice3 900 (aproape 60%) s-au păstrat numai în unele limbi romanice, iar 1 500(ceva mai mult de 20%) în cîte o singură limbă romanică. Se înţelege că nutoate cele 1 300 cuvinte intră în fondul principal, după cum multe dintrecuvintele aparţinînd celorlalte categorii fac, desigur, parte •din acest fond. Casă ne dăm seama, foarte aproximativ, fireşte, de proporţia cuvintelor latineştimoştenite care participă la alcătuirea fondului principal al diverselor limbiromanice, ne referim la limba noastră : din cele 2 000 de cuvinte latineşti

transmise direct, 827 (plus 30 derivate româneşti de la teme latineşti) intră,după statistica făcută de Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti, 1954, în fondul principal, ceea ceînsemnează 43%. Acest procent poate fi admis, pînă fa proba contrară, şi

pentru celelalte idiomuri romanice.

Din cele spuse chiar acum rezultă că există anumite deosebiri de la olimbă romanică la alta în ce priveşte cuvintele latineşti moştenite. Faptul nutrebuie să ne mire, întrucît condiţiile de viaţă n-au fost identice la toate

populaţiile care au dat naştere popoarelor romanice. Fiecare limbă romanică

posedă o serie de cuvinte latineşti, în general puţin numeroase, care-i aparţin



180

numai ei, apoi altă serie, care ne întîmpină la două sau trei dintre ele. Astfel,româna are circa 120 de cuvinte latineşti care lipsesc în celelalte limbiromanice. La acestea se adaugă altele, nu prea multe, fireşte, de asemeneaabsente în idiomurile romanice apusene, dar existente in dalmată (vreocîteva) şi în albaneză (destul de multe *). Acest fapt este firesc întrucît

dalmata şi albaneza s-au format şi s-au dezvoltat în regiuni apropiate sauchiar învecinate cu teritoriul unde a luat naştere limba română, ceea ceînsemnează, în largă măsură, condiţii de viaţă social-economică foarte ase-mănătoare, adesea chiar identice.

Mai puţin logic, în aparenţă, este faptul că limba noastră cunoaşteadesea termeni latineşti absenţi în idiomurile romanice mai apropiate de easub raportul geografic, cum sînt italiana şi franceza, de pildă, dar prezenţi înPeninsula Iberică. Explicaţia care se dă de obicei acestei situaţii este urmă-toarea. Italia şi, într-o măsură destul de însemnată, Galia au fost provincii

centrale, deci inovatoare în materie de limbă, aşa cum au fost şi sînt mereucentrele politico-administrative (implicit, deci, şi culturale) din cuprinsul uneisingure ţări. Graţie activităţii mult mai vii, în toate privinţele, decît a celor-lalte regiuni, centrele inovează, creează cuvinte noi (fiindcă ele creează şiobiecte, noţiuni etc. noi). Aceste creaţii se răspîndesc treptat de-a lungulîntregului teritoriu lingvistic în discuţie, drept urmare a relaţiilor fireşti dintrecentrul şi restul teritoriului. Răspîndirea se face mai uşor în regiunile maiapropiate, precum şi în cele mai dezvoltate din punct de vedere social-economic şi cultural. Consecinţa poate fi că regiunile mai îndepărtate, din

punct de vedere geografic, sau mai înapoiate sub raportul economic şi cul-

tural, nu primesc unele dintre inovaţiile lingvistice ale centrului (fiindcă n-au primit nici inovaţiile tehnice, culturale etc. care stau la baza celor lingvistice).In cazul nostru, teritoriile unde s-a format limba română şi Peninsula Ibericăau fost provincii periferice, situate la distanţe mari de centrul Imperiuluiroman şi separate de acesta prin alte provincii. Inovaţiile ivite în Italia (înspecial la Roma, capitala imperiului) ajungeau mai greu în cele două extreme: Dacia şi Peninsula Iberică. In momentul cînd condiţiile de viaţă aleImperiului roman au dus la împărţirea lui în imperiul de apus şi cel de răsărit,apoi la slăbirea tot mai mare a autorităţii statului roman, care întreţinea, prinînsăşi existenţa lui, o unitate politică măcar relativă, legăturile dintre

provincii şi centru şi de la una la alta au slăbit, cîteodată s-au întrerupt cutotul. Urmarea a fost că diverse inovaţii lingvisticer ivite în Italia, nu s-au mai putut răspîndi în provinciile prea depărtate de ea, care au continuat să păstreze termenii şi expresiile vechi (înlocuite în Italia şi în alte ţinuturicentrale prin creaţii noi). Această explicaţie, bazată pe rezultatele geografieilingvistice, este, în linii mari, justă şi trebuie deci acceptată, cu condiţia să secerceteze fiecare caz în parte şi să nu se exagereze încrederea în justeţeateoretică a principiului.

Să vedem acum o serie de fapte mai caracteristice privitoare la elementele

latineşti ale lexicului romanic.



181

O primă constatare este că elementele de legătură, adică prepoziţiileşi conjuncţiile, sînt de origine latină. S-au transmis, între altele, ad, contra,cum, de, in, inter, super, sub (tas); aut, et, quam, quia, quod, si, sic etc.Latineşti sînt, în bună parte, şi a d v e r b e l e romanice, căci continuă pe celelatineşti corespunzătoare : hic (mai ales compus cu eccum), Mac (şi compus

cu ad), Mic, illoc (şi compus cu eccum), hodie, quando, quomodo, unquametc.

Constatarea nu trebuie să ne surprindă, mai ales în cazul prepoziţiilor şi conjuncţiilor, care se apropie de morfemele gramaticale prin valoarea lor relaţională şi prin frecvenţa ridicată; transmiterea lor în limbile romanice s-afăcut prin intermediul grupurilor de cuvinte, al construcţiilor sintactice încare ele intrau ca elemente de legătură. Observaţia se aplică, în largă măsură,şi adverbelor (mai cu seamă celor relative, care îndeplineau funcţia uneiconjuncţii).

O situaţie asemănătoare constatăm la p r o n u m e , care sînt toatelatineşti, «hiar sub aspectul strict morfologic : ele s-au transmis fără preamulte modificări (în afară de cele fonetice, care nu contează pentru discuţiade faţă), cu aproape toate formele pe care le aveau în limba latină .

În sfîrşit, latineşti sînt n u m e r a l e l e , în frunte cu cele cardinale,care se găsesc la baza tuturor celorlalte (o singură excepţie, a rom. sută, deorigine slavă sau, poate mai degrabă autohtonă). Numeralele pot fi pusealături de cuvintele amintite pînă aici, în special alături de pronume, întrucît

servesc la numărătoarea a tot felul de obiecte şi, drept consecinţă, ele potavea, cînd apar singure (fără un substantiv pe lîngă ele), sensul oricăruisubstantiv, dacă acesta a fost amintit mai înainte : „cinci", „zece", „o mie"etc. însemnează, după împrejurări, „cinci oameni", „cinci cărţi", „zece oraşe",„zece cai", „o mie de lei" etc. etc. Totuşi, situaţia lor nu este identică cu a

pro-numelor: sensul lor este legat de aspectele cantitative ale lumii materiale.Sistemul de numărare poate fi influenţat de condiţiile vieţii economice, cum

probează de pildă, fr. soixante-dix, quatre-vingt şi quatre-vingt-dix, care n-aucorespondente în latină sau în alte idiomuri romanice. Aceste numerale, carevor fi avînd la bază un sistem de numărare străvechi („zece" însemnează

„cele zece degete ale mîinilor", adică „două mîini", iar „douăzeci", „cele•douăzeci de degete de la mîini şi de la picioare", adică „un om întreg", cumse va fi spus în vremea cînd numărătoarea obiectelor se făcea pornin-du-se dela numărul degetelor omului) 2 sînt de fapt traduceri din limba vechilor gali3.Poate fi pomenită aici şi situaţia numeralelor româneşti 11—19, a căror

prepoziţie spre este un calc după na din limba veche slavă .

Destul de bine s-au păstrat şi v e r b e l e latineşti în limbileromanice. Vreau să spun că majoritatea verbelor vechi s-au transmis acestoradin latină şi numai o parte relativ mică sînt de origine străină *. Faptul esteoarecum general, în sensul că îl găsim în toate limbile. Lingvistul francez A.



182

Meillet face următoarea afirmaţie : „verbele se împrumută puţin, şi verbeleradicale din limba latină au şansă de a fi indo-europene, chiar atunci cind n-au corespondente exacte în nici o altă limbă indo-europeană" 3. Acţiunile şistările obişnuite, legate strîns de existenţa fizică şi spirituală a omului şi demediul înconjurător, sînt limitate ca număr şi au apărut oarecum din capul

locului, întrucît aparţin la manifestările curente şi de fiecare moment aleomului, ale fiinţelor şi lucrurilor din lumea înconjurătoare. Este vorba, bineînţeles, de verbele care desemnează procesele şi stările vieţii vegetative,,ale celei psihice obişnuite, mişcările obiectelor de tot felul, acţiunile în legă-tură cu munca şi altele asemănătoare, care nu implică o activitate intelectualăsau tehnică prea dezvoltată. Pentru altfel de acţiuni există în fiecare limbă

posibilităţi de a forma verbe noi, mai ales de la substantive şi adjective, verbeaşa-zise factitive (sau cauzative, cum le spun unii), care arată acţiuneanecesară pentru realizarea („facerea") obiectului sau însuşirii exprimate desubstantivul sau adjectivul respectiv.

Iată un număr de verbe latineşti transmise limbilor romanice s :audirer gustare, sentire, videre (din domeniul „simţurilor"); bibere, cădere,dormire, manducare, şedere, stare, venire (acţiuni diverse, curente în viaţaomului); amare, cântare, prehendere, scribere, vendere; arare, colligere,coquere, currere, dare, exire, facere, intrare, laudare, morire, nascere,remanere, respondere, salire, sibilare (cu diversele lui variante); cogitare,credere, desiderare, volere (= clasic velle) etc. Interesante sînt modificărilesemantice suferite de unele verbe latineşti transmise limbilor romanice.Aceste modificări arată, adesea, deosebirea dintre felul de a gîndi al clasei

dominante, creatoarea şi mînui-toarea limbii literare, în general abstractă, şimasele populare realiste, care păstrează strîns contactul cu viaţa adeA r ărată,lăsîndu-se conduse de nevoile ei stringente.

Dăm cîteva exemple. Verbul discere „a învăţa" a dispărut, fiindînlocuit,, mai pretutindeni, prin apprehendere „a apuca, a pune mîna, a

prinde", care căpătase înţelesul de „a pricepe" (adică „ a prinde cu mintea")chiar în latina mai tîrzie (la Tertullian, de pildă, care, ca scriitor creştin, sefolosea de multe expresii „populare", fiindcă se adresa maselor); aşadar s-aînlocuit un verb abstract prin unul concret, cu sens material. Rom. (a) învăţa

provine din invitiare (<lat. vitium „viţiu"), cu sensul originar de „a deprindeceva rău", apoi „a deprinde în general" (fără nuanţa peiorativă iniţială). Şidocere „a învăţa (pe alţii)" a dispărut în marea majoritate a limbilor romanice , şi pentru acelaşi motiv ca discere. Jntelligere, păstrat la noi şi inunele graiuri retoromane, a fost înlocuit prin inlendere „a întinde", adică „aîncorda (mintea)". Pacare „a împăca, a linişti" a devenit, în cele mai multeidiomuri romanice, sinonim cu „a plăti" : sensul oarecum abstract s-atransformat în unul foarte concret („a linişti pe vînzător plătindu-i marfa şi pecreditor achitîndu-i datoria"). Interesant este şi cazul lui pen-sare „a cîntări",

care şi-a înmulţit şi apoi şi-a clarificat accepţiile, în sensul că, după regiuni,



183

s-a fixat la una sau la alta dintre ele. Şi-a păstrat înţelesul iniţial în multelimbi romanice, care cunosc, aproape toate, şi unul abstract, identic cu alrom. îmi pasă (= apăsare sau greutate morală), pentru ca mai tîrziu, subinfluenţa aspectului fonetic din latina clasică 2, să recapete forma originară(cu n) şi să însemneze „a gîndi" (it. pensare, fr. penser, cat., sp., pg. pensar),

cum însemna şi în latineşte („a cîntări cu mintea, a chibzui"). Vedem că, înmomentul cînd vorbitorii au simţit nevoia unui înţeles abstract, au recurs(prin reprezentanţi ai păturii culte) la latina clasică, „savantă".

Situaţia a d j e c t i v e l o r seamănă, în linii mari, cu a verbelor,întrucît întocmai ca acestea, adjectivele se împrumută relativ mai greu şi mairar. Faptul se datoreşte naturii conţinutului exprimat de numeroase adjective,adesea mai stabil, mai puţin supus modificărilor provocate de lumea încon-

jurătoare, nelegat de producţie, izvorul principal al vocabularului. De pildă :albuş, negrus (clasic niger), rubeus; acrus (clasic acer), amarus, dulcis;calidus, frigidus, siccus; altus, directus, latus, longus, minutus, grandis,

grassus (clasic crassus), grossus; mutus, orbus, surdus etc. Limba noastră areaproximativ 100 de adjective de origine latină, ceea ce însemnează o cantitateconsiderabilă, şi la fel se prezintă lucrurile în celelalte idiomuri romanice, cudeosebiri de amănunt care nu contează.

Spre deosebire de toate celelalte părţi de vorbire,s u b s t a n t i v e l e suferă schimbări mai mult ori mai puţin profunde, însensul că sînt înlocuite prin altele şi îşi modifică înţelesul cu destulă uşurinţă.Faptul se datoreşte tot naturii conţinutului, ca şi la celelalte cuvinte discutate

pînă aici: după cum la acelea natura conţinutului semantic face ca ele săreziste, în general, mai bine şi deci să se transmită, de obicei, neschimbatede-a lungul timpului, tot aşa natura înţelesului substantivelor contribuie la otransformare mult mai uşoară a lor din diverse puncte de vedere. Eledesemnează, în primul rînd, obiecte materiale, care, din cauză că sînt

produsul muncii depuse de oameni în vederea satisfacerii nevoilor curente alevieţii, se modifică şi se înnoiesc necontenit, tocmai pentru a corespunde dince în ce mai bine acestui scop. Progresul tehnic (în sens larg) este, datoritămuncii, mereu în dezvoltare şi în creştere, ducînd la invenţii şi descoperiri deobiecte din ce în ce mai perfecte, care iau locul altora sau se adaugă la celedeja existente. Urmarea, din punct de vedere lingvistic, este pe de o partedispariţia numirilor obiectelor devenite inutile şi înlocuirea lor prin numirileobiectelor noi, modificarea sensului cuvintelor vechi, în ipoteza că n-avem aface cu invenţii şi descoperiri propriu-zise, ci numai cu îmbunătăţiri şi

perfecţionări aduse obîec telor vechi, iar pe de altă parte, apariţia unor cuvinte necunoscute mai înainte, în cazul cînd este vorba de apariţia unor obiecte la care pînă atunci oamenii nu se gîndiseră etc. Şi substantivele aşa-zise abstracte suferă relativ uşor modificări de acelaşi fel ca substantiveleconcrete (sau materiale), căci noţiunile pe care le exprimă ele sînt supuse

transformărilor. Omenirea realizează progrese, adesea mari şi foarte mari, nu



184

numai în domeniul producţiei economice. Acelaşi proces, mereu în creştereşi perfecţionare, al muncii pune pe om în situaţia de a-şi înmulţi cunoştinţeleşi în domeniul spiritual (ceea ce însemnează o înmulţire a termenilor respectivi), de a-şi modifica aceste cunoştinţe, deci de a modifica înţelesulcuvintelor care le denumesc sau de a le înlocui pe acestea prin altele etc. In

acest sector al activităţii omeneşti nu trebuie trecută cu vederea mentalitatea,modul cum văd şi interpretează oamenii lumea înconjurătoare. Aceastămentalitate diferă de la o epocă la alta, ca urmare a dezvoltării vieţii social-economice, şi în cuprinsul aceleiaşi epoci de la o clasă socială la alta.Schimbîndu-se mentalitatea, se schimbă şi lexicul în partea lui privitoare lafenomenele de suprastructură, după norme în general asemănătoare cu alelexicului aşa-zis material .

De aceea, îndeosebi substantivele, care sînt şi mai numeroase decîtoricare dintre celelalte părţi de vorbire, ne ajută să urmărim şi să înţelegem

dezvoltarea societăţii cercetînd evoluţia limbii, în speţă a lexicului.Există, evident, şi substantive, care, datorită conţinutului lor

semantic, sînt ferite, vreme îndelungată sau chiar pentru totdeauna, demodificări ca cele schiţate mai sus şi care, de aceea, se transmit, neatinse, îngeneral, de prefaceri de-a lungul secolelor şi mileniilor, la fel cu prepoziţiile,conjuncţiile, pronumele etc. Ele alcătuiesc fondul lexical principal format dincuvinte care desemnează noţiuni fundamentale, curente în viaţa zilnică aomului, noţiuni fără de care nu se poate concepe existenţa unor relaţii şi decia unei înţelegeri între oameni.

În această situaţie se găsesc, înainte de toate, cuvintele caredesemnează părţile corpului. Ele sînt aproape în totalitatea lor latineşti, nunumai în sensul că au existat în limba latină, dar şi în sensul că, maitotdeauna, au desemnat aceleaşi părţi ale corpului ca şi în idiomurileromanice. Iată o parte din ele : auricula, barba, brachium, brânca, capul,corpus, digitus, facies (facia), frons, -tis, humerus, manus, nasus, oculus, pes,-dis (cu „diminutivul" petiolus), ungula etc.

Că şi în acest domeniu au loc schimbări, este de aşteptat, în ciuda

afirmaţiei de mai sus, pentru motivul că nu există, nu poate exista vreunaspect al vieţii şi al lumii înconjurătoare care să scape pentru totdeauna deefectele legii universale a mişcării neîntrerupte. Ne oprim la cîteva dintre celemai caracteristice. Astfel, unii urmaşi romanici ai lui brânca „labă" păstreazăsensul originar, alţii însemnează „mînă" (cf. rom. brîncă, sub seadaugă la cele deja existente. Urmarea, din punct de vedere lingvistic, este pede o parte dispariţia numirilor obiectelor devenite inutile şi înlocuirea lor

prin numirile obiectelor noi, modificarea sensului cuvintelor vechi, în ipotezacă n-avem a face cu invenţii şi descoperiri propriu-zise, ci numai cuîmbunătăţiri şi perfecţionări aduse obîec telor vechi, iar pe de altă parte,

apariţia unor cuvinte necunoscute mai înainte, în cazul cînd este vorba de



185

apariţia unor obiecte la care pînă atunci oamenii nu se gîndiseră etc. Şisubstantivele aşa-zise abstracte suferă relativ uşor modificări de acelaşi fel casubstantivele concrete (sau materiale), căci noţiunile pe care le exprimă elesînt supuse transformărilor. Omenirea realizează progrese, adesea mari şifoarte mari, nu numai în domeniul producţiei economice. Acelaşi proces,

mereu în creştere şi perfecţionare, al muncii pune pe om în situaţia de a-şiînmulţi cunoştinţele şi în domeniul spiritual (ceea ce însemnează o înmulţirea termenilor respectivi), de a-şi modifica aceste cunoştinţe, deci de a modificaînţelesul cuvintelor care le denumesc sau de a le înlocui pe acestea prin alteleetc. In acest sector al activităţii omeneşti nu trebuie trecută cu vedereamentalitatea, modul cum văd şi interpretează oamenii lumea înconjurătoare.Această mentalitate diferă de la o epocă la alta, ca urmare a dezvoltării vieţiisocial-economice, şi în cuprinsul aceleiaşi epoci de la o clasă socială la alta.Schimbîndu-se mentalitatea, se schimbă şi lexicul în partea lui privitoare lafenomenele de suprastructură, după norme în general asemănătoare cu ale

lexicului aşa-zis material .De aceea, îndeosebi substantivele, care sînt şi mai numeroase decît

oricare dintre celelalte părţi de vorbire, ne ajută să urmărim şi să înţelegemdezvoltarea societăţii cercetînd evoluţia limbii, în speţă a lexicului.

Există, evident, şi substantive, care, datorită conţinutului lor semantic, sînt ferite, vreme îndelungată sau chiar pentru totdeauna, demodificări ca cele schiţate mai sus şi care, de aceea, se transmit, neatinse, îngeneral, de prefaceri de-a lungul secolelor şi mileniilor, la fel cu prepoziţiile,

conjuncţiile, pronumele etc. Ele alcătuiesc fondul lexical principal format dincuvinte care desemnează noţiuni fundamentale, curente în viaţa zilnică aomului, noţiuni fără de care nu se poate concepe existenţa unor relaţii şi decia unei înţelegeri între oameni.

În această situaţie se găsesc, înainte de toate, cuvintele caredesemnează părţile corpului. Ele sînt aproape în totalitatea lor latineşti, nunumai în sensul că au existat în limba latină, dar şi în sensul că, maitotdeauna, au desemnat aceleaşi părţi ale corpului ca şi în idiomurileromanice. Iată o parte din ele : auricula, barba, brachium, brânca, capul,

corpus, digitus, facies (facia), frons, -tis, humerus, manus, nasus, oculus, pes,-dis (cu „diminutivul" petiolus), ungula etc.

Că şi în acest domeniu au loc schimbări, este de aşteptat, în ciudaafirmaţiei de mai sus, pentru motivul că nu există, nu poate exista vreunaspect al vieţii şi al lumii înconjurătoare care să scape pentru totdeauna deefectele legii universale a mişcării neîntrerupte. Ne oprim la cîteva dintre celemai caracteristice. Astfel, unii urmaşi romanici ai lui brânca „labă" păstreazăsensul originar, alţii însemnează „mînă" (cf. rom. brîncă, sub forma

pluralului brinci: a cădea în brinci, a da un brlnci etc.) l . Modificarea

semantică trebuie să se fi produs în vorbirea populară, expresivă prin defi-



186

niţie, care, probabil sub influenţa afectului, a asimilat aşa-zicînd mîinile {= braţele) omului cu labele de dinainte ale animalelor patrupede (cf. rom. labă„mînă, palmă" : a da cuiva o labă „a-i da o palmă"; bate laba! „bate

palma!"). Un fenomen semantic asemănător s-a produs în cazul termenilor pentru „cap" şi „gură" din unele limbi romanice. Lat. caput s-a păstrat

pretutindeni, dar şi-a modificat sensul în unele teritorii romanice, căpătînd osemnificaţie abstractă (cf. fr. chef, sp. cabo) şi fiind de aceea înlocuit printesta „ţeastă" (fr. tete, it., prov., cat. testa). Lat. os, oris „gură" a dispărut fărăurmă (probabil din cauza omonimiei cu auris, devenit oris 2 în latina

populară), iar în locul lui s-a întrebuinţat pe de o parte bucea „obraz" (it.bocea, fr. bouche, prov., cat., sp., pg. boca), pe de alta gula „gîtlej, beregată"(rom. gură).

Altă dată, termenul latinesc a fost înlocuit prin unul străin. Deexemplu, în româneşte bucea „obraz" a căpătat un sens special, deşi nu prea

depărtat de cel originar, care a ajuns a fi exprimat printr-un cuvînt slav:obraz. Tot aşa s-a pierdut la noi corpus, fiind înlocuit prin slav. trup.

Cu termenii privitori la părţile corpului merg, aproximativ, cuvintelecare desemnează legăturile de rudenie şi care se dovedesc şi ele, în general,destul de conservatoare. Asemănare cu categoria deja discutată există şi însensul că modificările produse în terminologia familiară au adesea cauze maimult ori mai puţin identice, întrucît izvorăsc tot din nevoia unei mai mariexpresivităţi.

Iată un număr de substantive aparţinînd acestui sector al vieţii:avunculus, consobrinus, ţilia, ţilius, frater, gener, mater, nepos, norus, pater, socer(us), soror ş.a. Alături îe acestea, existente în latina clasică, s-autransmis idiomurilor romanice (mai totdeauna numai unora dintre ele) şi altecuvinte, sinonime, păstrate, cîteodată, împreună cu cele aşa-zise clasice. Estecazul, de obicei, al termenilor pentru „mamă" şi „tată", care au avut, în cerculintim al familiei, dublete provenite din ceea ce se numeşte, cam impropriu,vorbirea copiilor : mamma, destul de răspîndit (ital. mamma, fr. maman, sp.mama, ca termeni „afectivi", alături de cei „oficiali" : madre, mere, madre;rom. mamă, singur, cu ambele nuanţe semantice); tata (rom. iată, iarăşi

singur, sp. tata şi pg. tată, alături de „oficialul" padre). Originea aşa-zisăcopilărească a acestor cuvinte se trădează prin felul cum sînt ele alcătuite : osilabă repetată (cf. papă, babă, dadă etc). Se mai vede această origine şi dinaltceva. Sensul lor nu-i unic şi nici acelaşi pretutindeni. Astfel, arom. mamăînsemnează şi „hrană dată copiilor", iar diverse derivate romanice, mai alesdin graiurile italieneşti, au sensul de „copil", „băiat", „fată". Acest amestec desemnificaţii în cadrul aceleiaşi vieţi familiale se întîlneşte şi la urmaşii luitata, ba într-o măsură chiar mai mare : în diverse graiuri romanice, tata (subforma aceasta sau foarte puţin schimbată, cu -o în loc de -a) însemnează şi„fată (tînără)", „surioară" etc. Aşadar, tot legături de rudenie, dar foarte

deosebite unele de altele. Constatarea nu trebuie totuşi să ne surprindă. Astfel



187

de cuvinte sînt create de copii numai în sensul că sunetele lor alcătuitoare provin de la copii (la vîrsta cînd ei nu pot încă să vorbească, ci emit suneteizolate sau silabe, care în „mintea" lor n-au o semnificaţie propriu-zisă, ori auuna foarte neclară). înţelesul acestor sunete este dat de membrii adulţi aifamiliei, care, după împrejurări, le interpretează cînd într-un fel, cînd în altul,

ceea ce duce la sensuri aşa de deosebite pentru unul şi acelaşi cuvînt nunumai de la un idiom la altul, ci şi în cuprinsul aceluiaşi idiom (să secompare, de exemplu, pappa „tată", alături de pappare „a mînca", ambele, înfond, identice, căci au aceeaşi „temă", silaba pa, repetată, cu singuradeosebire, pur formală, că, devenit verb, cuvîntul respectiv a trebuit să capetefinala caracteristică a acestei părţi de vorbire). Putem adăuga, pentru a ilustraşi mai bine natura unei bune părţi din lexicul „familial", urmaşii romanici aiunor termeni născuţi tot în legătură cu aşa-zisa vorbire a copiilor şi care

prezintă deosebiri semantice chiar mai mari decît cele arătate pînă aici. REW,nr. 5817, înregistrează „cuvintele imitative" : lat. nanna, ninna, nonna (pe

care nu le traduce, pentru că ele nu pot fi traduse). Spre deosebire de mamma, pappa, tata, care încă din limba latină s-au fixat cu sensurile ştiute, ele aucontinuat multă vreme să şovăie oarecum în ce priveşte sensul; aşa s-ar explica şi deosebirea de vocală în temă de la o formă la alta. Iată cîţiva dintreurmaşii lor romanici: sic. nannu „bunic", sard. (campidanez), nannai „bunic"şi „bunică", sp. nana „gospodină", tosc. nanna „leagăn", rom. (mold.) nană„naşă", rom. nani „somn" (cf. a face nani1); it. nonno „bunic", sard. nonnu„naş", fr. nonne „călugăriţă", rom. nun(ă) „naş(ă)" etc.Unele relaţii derudenie, dintre cele mai curente, sînt exprimate prin cuvinte specifice pentruregiuni mai mult ori mai puţin izolate. Astfel, în limbile ibero-romanice,

noţiunea de „frate" este desemnată prin continuatori ai adjectivului germanusdin formula frater germanus „frate bun, adevărat, drept" : cat. germd, sp.hermano, pg. irmăo, iar rom. văr provine şi el dintr-un adjectiv, lat. verus„adevărat" (s-a zis mai întîi consobrinus verus „văr adevărat", din care ladacoromâni a rămas văr, iar la aromâni cusurinu<consobrinus). De adăugatşi rom. bun(ă) ca adjectiv pe lîngă tată (şi mamă), cu sensul de „drept,adevărat" 3, apoi singur şi, mai ales, sub forma diminutivală (bunic (ă) = tată(mamă) mare = tată (mamă) bătrîn(ă)) (bătrîn, -â au acest înţeles şi fărăsubstantivele respective pe lîngă ele ). Cf. şi it. (Abruzzi) la mamma bone„mama adevărată" . Aş mai aminti rom. nevastă, de origine veche slavă, care,

pus alături de drag, a iubi, tot slave, ne trimite la relaţii strînse între populaţiaromanizată de prin părţile noastre şi populaţia slavă.

Să trecem acum la alte aspecte ale vieţii, pentru a vedea cum seînfăţişează lexicul romanic de origine latină din punctul de vedere al realităţiimateriale.

1.1. Termeni privitori Ia l o c u i n ţ a omului. Lat. domus, careînsemna „casă de patrician "(casa propriu-zisă, ea însăşi mare, împreună cuclădirile anexe şi cu „grădina de plăcere"), a fost înlocuit forma pluralului

brinci: a cădea în brinci, a da un brlnci etc.)l

. Modificarea semantică trebuie



188

să se fi produs în vorbirea populară, expresivă prin definiţie, care, probabilsub influenţa afectului, a asimilat aşa-zicînd mîinile {= braţele) omului culabele de dinainte ale animalelor patrupede (cf. rom. labă „mînă, palmă" : ada cuiva o labă „a-i da o palmă"; bate laba! „bate palma!"). Un fenomensemantic asemănător s-a produs în cazul termenilor pentru „cap" şi „gură"

din unele limbi romanice. Lat. caput s-a păstrat pretutindeni, dar şi-amodificat sensul în unele teritorii romanice, căpătînd o semnificaţie abstractă(cf. fr. chef, sp. cabo) şi fiind de aceea înlocuit prin testa „ţeastă" (fr. tete, it.,

prov., cat. testa). Lat. os, oris „gură" a dispărut fără urmă (probabil din cauzaomonimiei cu auris, devenit oris în latina populară), iar în locul lui s-aîntrebuinţat pe de o parte bucea „obraz" (it. bocea, fr. bouche, prov., cat., sp.,

pg. boca), pe de alta gula „gîtlej, beregată" (rom. gură).

Altă dată, termenul latinesc a fost înlocuit prin unul străin. Deexemplu, în româneşte bucea „obraz" a căpătat un sens special, deşi nu prea

depărtat de cel originar, care a ajuns a fi exprimat printr-un cuvînt slav:obraz. Tot aşa s-a pierdut la noi corpus, fiind înlocuit prin slav. trup.

Cu termenii privitori la părţile corpului merg, aproximativ, cuvintelecare desemnează legăturile de rudenie şi care se dovedesc şi ele, în general,destul de conservatoare. Asemănare cu categoria deja discutată există şi însensul că modificările produse în terminologia familiară au adesea cauze maimult ori mai puţin identice, întrucît izvorăsc tot din nevoia unei mai mariexpresivităţi.

1.2. Numele an im al el or domestice şi ale celor sălbatice. S-au păstrat, între altele, pretutindeni, sau mai pretutindeni, asinus, bos, -vis,caballus, caniş, capra, catellus, -lla, cervus, lepus, -oris, lupus, ovis şi„diminutivul" ovicula, porcus, serpens, -tis (cu varianta neatestată serpes, -is), sorex,-icis (şi soricius), taurus, ursus, vacca, vitellus (şi vitulus) etc. Deadăugat numele de păsări şi de insecte, precum : apis (şi „diminutivul"apicula), corvus, formica, gallina, hirundo, -inis (cu „diminutivul"hirundula), lăcusta (<lo-custa), musca, peduculus, pulex, -icis, tabanus(>rom. tăun) cu varianta tafanus etc.

Interesant, printre altele, este cazul lui caballus, prin aceea că s-asubstituit, în latina populară, adică în vorbirea maselor, lui equus. Unulînsemna „cal de muncă", deci, în primul rînd, calul omului sărac, celălalt„cal (în general), cal bun, de rasă". Situaţia seamănă bine cu cea arătată maiînainte la casa în comparaţie cu domus. Va fi intervenit, poate, şi faptul căequus devine în latina populară sinonim cu aequus „egal", după ce ae > e. înschimb s-a păstrat equa, femininul lui equus (> rom. iapă, sard. ebba).Explicaţia trebuie căutată în faptul că equa se opunea atît lui equus, al căruifeminin era chiar din punct de vedere strict formal, cît şi lui caballus, însensul că desemna „femela calului", partea femeiască a acestui animal privită

din punctul de vedere al procreaţiei; derivatul feminin al acestuia din urmă,



189

caballa este o apariţie rară şi tîrzie, care s-a transmis cîtorva idiomuriromanice din apus (italiana, provensala, spaniola şi portugheza).

Numele unor o c u p a ţ i i . De pildă, a g r i c u l t u r a (cu obiectele şinoţiunile corespunzătoare) : ager „ogor, cîmp" (v. rom. băn., arom.,

megl. agru), aratrum „plug" (arom. arat), area „arie", campus, cănabis (cuvarianta cannapus), falx, -cis „seceră", „coasă" *, granum (h)ordeum, linum,milium, pălea, secole, semenţia 2, spica. De adăugat cîteva verbe, ca arare,

seminare, apoi nume de plante comestibile, precum alium, cauiis „varză"(şi „diminutivul" cauliculus> curechi), cepa, faba „bob" (arom. fauâ), lens, -tis(cu „diminutivul" lenticula), phaseolus „fasole" (cuvîntul românesc esteun împrumut neogrec), viridia „varză" ; să se compare, între altele, şilegumen, numele generic pentru astfel de plante. P ă s t o r i t : berbex, -cis(clasic vervex), caseus, colastra (= clasic colostra) „coraslă (corastă etc.)",

juvencus

(cu „diminutivele" juvenculus, juvencellus) „june", lacte (= clasic lac, -tis),lâna, pastor, -oris etc. Am pus în acest grup de cuvinte şi unele nume deanimale (care ar fi trebuit, poate, să figureze mai sus, alături de celelalte),

pentru motivul că existenţa lor este mai strîns legată de ocupaţia păsto-ritului. Idiomurile galo-romanice (franceza şi provensala) nu cunosc un continuator al lui caseus, pe care l-au înlocuit printr-un derivat în -aticum dela forma; fr. fromage, prov. fromatge cer un formaticus, adjectiv,întrebuinţat, la început, ca determinant al lui caseus, cu sensul de „caş(brînză) preparat(ă) într-un vas special, pentru a-i da o anumită formă". (Cf.it.caciocavallo, rom. caşcaval, care ne trimit tot la un fel special de a se

prepara brînzade oi; de altminteri, şi caşul nostru capătă, de obicei, o formăspecială, datorită tot vasului în care se pune laptele la prins.)

Meser i i d iverse ş i o b i e c t e de întrebuinţare curentă: argen-tarius, faber „faur", ferrarius, lanarius, molinarius „morar", ollarius ş.a.,acuş (cu „diminutivele" acucella, acucula), buttis „bute", caldaria, cos,-tis„cute", forfex, -icis, furca, fusus, galleta „găleată", olla, pecten, -inis, spatha„spată (la războiul de ţesut)", urceus (şi „diminutivul" urceolus) „urcior",vasum (= clasic vas) etc.

Nume de pl an te : arbor, -ris, boletus „burete", carpinus, cucurbita„dovleac", fagus, fenum fragum, fraxinus (şi derivatul colectiv fraxinetum),hedera, herba, jeniperus (= juniperus), malva „nalbă", napus, pepo, -inis (—

pepo, -onis), persicus (şi fem. persica), pinus, populus „plop", prunus (şifem. pop. pruna = clasic prunum), salix, -icis, spinus, ulmus, urtica, vitis (şicitea) „viţă" etc.

F e n o m e n e n a t u r a l e : fulgur, -uris (şi -eris) „fulger", gelu (şi vb. gelare) „ger", lumen, -inis „lumină", pluvia (şi vb. pluere, devenit plovere),

tonare (şi subst. tonitrus), ventus etc. Apropiate, prin conţinut, de acestea sînt



190

luna, sol, -is, dies, nox, -ctis, sera, mane „mîine" (şi de mane > rom.dimineaţă) etc. Tot aici pot fi amintite n u m e l e z i l e l o r : lunis (— lunae) dies, martis dies, mercuri dies, jovis dies, veneris dies, sabbatum(varianta sdmbatum), dominica (şi mase. dominicus = dies dominicus şi -a),a l e l u n i l o r : jenuarius (= januarius), februarius, martius, aprilis, majus,

junius, julius, augustus (devenit pop. agustus), september, october (cuvariantele octobrius şi octember), november (şi novembrius), december (şidecembrius) şi ale a n o t i m p u r i l o r : prima ver, aestas (şi ver),autumnus, hibernum (tempus).

Spre a sfîrşi cu această sumară trecere în revistă a lexicului romanic deorigine latină, ne vom opri, o clipă, la t e r m e n i i r e l i g i o ş i şi, înlegătură cu ei, la alţi cîţiva care exprimă noţiuni aşa-zise abstracte.Creştinismul se iveşte şi se propagă în epoca în care orînduirea social-econcmică sclavagistă atinsese punctul culminant al dezvoltării ei şi tindea săfie înlocuită prin cea feudală. El este tocmai unul dintre efectele aedor

profunde transformări care începuseră a se produce în sînul societăţii scla-vagiste, în linii mari, dezvoltarea şi răspîndirea creştinismului merg paralel cudescompunerea sistemului economic sclavagist şi coincid, aproximativvorbind, cu epoca tîrzie a limbii latine, care este şi ea, la rîndul ei, un produsal aceloraşi adînci schimbări din viaţa economică a Imperiului roman. Scrii-torii şi predicatorii creştini reflectau în scrierile şi cuvîntările lor unele schim-

bări produse în limba epocii. Ei foloseau cuvinte, expresii şi construcţii luatedin vorbirea maselor pentru că tocmai acestora li se adresau în primul rînd.

Terminologia creştină este, în idiomurile remanice, de origine latină, cuexcepţia, parţială, a limbii noastre, care posedă, în domeniul religios, nume-roase cuvinte slave, datorită faptului că, înainte de a avea relaţii mai strînsecu vechii slavi, populaţia remanizată din părţile noastre cunoscuse prea puţincreştinismul (sub forma lui „latină") . Iată însă o serie, destul de bogată, determeni religioşi, transmişi direct idiomurilor remanice: altare, angelus,baptizare, basiliea (păstrat, ultimul, la noi şi în unele graiuri remaniceconservatoare, mai mult ori mai puţin apropiate de remână : în toatecelelalte s-a transmis ecclesia), blastimare(= blasphemare, avînd şi sens

profan), christianus, credere (şi credentia), crux, -cis, deus (şi dominedeus),draco (nu peste tot are sensul de „diavol"), paganus, pascha, peccare (şirogare), presbyter (cu varianta prebiter), sanctus etc. Interesant este că limbanoastră, mai săracă,după cum am spus, în termeni creştini de origine latină,

păstrează totuşi citeva cuvinte care în celelalte idiomuri romanice nu au sensreligios. Astfel sînt închina < lat. înclinare, lege <lat. lez, -gis , serba <lat.

servare (cf. şi sărbătoare). Se iveşte, cîte-odată, şi cazul invers : un termen,religios Ia origine, devine profan cu vremea; de exemplu martyr „martir" adat în româneşte martor (de Ia sensul iniţial de „martir al credinţei creştine" atrecut la acela de „martor", adică de „mărturisitor" al acestei credinţe şi, înfine, Ia acela de „martor" în general). Printre termenii amintiţi aici, unul, şianume paganus, merită să ne oprim asupra lui, din cauza modificăriisemantice pe care a suferit-o. însemnarea originară este „locuitor al unui



191

pagus" („sat"). Schimbarea de sens o atribuie unii lingvişti faptului că ţăraniis-au arătat mai refractari faţă de creştinism decît orăşenii şi invocă în sprijinulexplicaţiei propuse lucruri cunoscute şi din alte epoci ale istoriei în ce

priveşte atitudinea ţăranilor faţă de noutăţile social-politice. Alţi specialişti pornesc însă de la sensul de „civil", pe care-1 avea paganus în vorbirea

soldaţilor şi care, prin secolele I şi II ale erei noastre, a intrat în limbacomună: cum creştinii erau milites (Chrisli), necreştinii au fost numiţi pagani, adică „civili" (în opoziţie cu „soldaţii lui Hristos"). în sfîrşit, a treiaexplicaţie porneşte de la civitas dei „comunitate creştină" (= cetatea sauoraşul lui Dumnezeu) : lui civitas „oraş" i se opunea pagus „sat", decicreştinii erau „cetăţeni (= orăşeni) ai lui Dumnezeu", necreştinii, „ţărani (=săteni), locuitori ai unui pagus". Indiferent care dintre aceste explicaţiicorespunde realităţii (credem că putem să le acceptăm pe toate combinindu-le), trebuie să reţinem opoziţia dintre cele doua categorii de oamani priviţidin punctul de vedere al noii religii.

Un număr de t e r m e n i a b s t r a c ţ i , graţie sensului lor, au fostasociaţi, de la început sau mii tirziu, cu termenii religioşi propriu-zişi, de lacare au căpătat o nuanţa „spirituală" foarte pronunţată. Fenomenul este inte-resant din punctul de vedere al mentalităţii oamenilor într-o vreme cîndreligia îi stăpînea puternic în toate manifestările vieţii. El se explică prinignoranţa maselor, precum şi ca o continuare a mitologiei antice, transfor-mată, din cauza aceleiaşi ignorante, intr-uri balast de superstiţii pe care lecunoaştem cu toţii. Da pilda, au«urare (lat. pip. aiurare) „a prezi*"»",incarnate „a fermeca, a da sau a face farm s ;e" (cu a a t o i i mi l iit'.tn ut „a

scoate, a îndepărta farmacele"), jej'imre „a puţi", furare, Wiv'i"* ,a ierta", phirmicum „farmao" (acesta nu nu la noi), s m n i m cu faci'in • ire iarăşinumii in limbi noastră are acest înţeles sun irstiţi >•> (cf. pzrci-i un fapt. =

parcâ-i un fânul „parcă a făcut cineva farmece"). Fi ind -ă sintem la rubrica„termeni abstracţi", cred util să amintesc ciţiva dintre cei mai frecvenţi inlira'aile mimice şi avind o semaificaţie, aş zice neutră, fără referire la vreunanumit aspect a ]activităţii intelectuale. Iată-i: bonitas, -tis, dolus „dureremorală" (spre deosebire de dolor, -ris „durere fizică"), judicare (şi judex, -cis), mens, -tis, mirare, pax, -cis, sufferre, virtus, -tis, vitium etc.

Din cele arătate pînă aici se poate vedea, destul de aproximativ,fireşte, că, faţă de lexicul latinesc, aşa cum îl cunoaştem din limba clasică, partea moştenită a lexicului romanic este săracă. Faptul nu trebuie să nesurprindă, întrucît idiomurile romanice continuă, în condiţii istorice diferitede ale punctului lor de plecare, aşa-zisa latină populară, limba mariimajorităţi a maselor. Sărăcia lexicului romanic de origine latină trădează oviaţă simplă, redusă la strictul necesar, absolut indispensabil unei existenţeelementare, cu un nivel scăzut şi limitat, pe care o cunoaştem din izvoareleistorice contemporane.



192

4.3. Elementul autohton

Despre populaţiile găsite de romani în regiunile cucerite de ei şidevenite, cu vremea, patria popoarelor romanice sîntem relativ bineinformaţi, mai cu seamă pentru epoca din preajma cuceririi romane şi,evident, după aceea. Informaţiile se referă, în primul rînd, la numeletriburilor respective *, adesea la teritoriul ocupat de ele, uneori (destul devag) la felul lor de viaţă şi, foarte rar, la limbile vorbite de ele. Toate aceste

populaţii au contribuit la naşterea popoarelor romanice. Participînd laformarea popoarelor romanice, aceste populaţii autohtone au contribuit şi laformarea limbilor romanice, cum nici nu este posibil altfel: însuşindu-şi,treptat, limba cuceritorilor, ele au vorbit-o cu deprinderile lor lingvistice, cudiverse particularităţi mai mult ori mai puţin specifice limbii lor materne,

printre care, în primul rînd, cuvinte, strîns legate de felul lor de viaţă.

Numărul cuvintelor autohtone din limbile romanice trebuie să fiedestul de mare. Ne exprimăm aşa, fiindcă, în ciuda ostenelilor, destul deîndelungate şi de asidue, specialiştii n-au obţinut rezultate prea satisfăcătoarecu privire la acest sector al disciplinei noastre. Cauzele slabului lor successînt strict obiective. Despre idiomurile vorbite de populaţiile autohtone aleImperiului roman (idiomurile preromane, cum li se spune adesea cu untermen mai cuprinzător) se ştie foarte puţin, mai nimic sau chiar nimic (dupăcaz). Aproape toate aceste populaţii trebuie să fi fost analfabete. Vremea încare au trăit ele. sau, allfel spus. condiţiile vieţii materiale, nu le-a permis săatingă un nivel intelectual mai ridicat. Celelalte, extrem de puţin numeroase,care vor fi i z bu t i i să folosească în scris limba lor maternă (in forme fatalrudimentare), nu ne-au transmis nimic (sau aproape nimic) din limba lor subaspectul ei grafic. Puţinele, foarte puţinele cuvinte pe care le cunoaştem, apar întîmplă-tor şi, fireşte, nesistematic, la diverşi autori latini sau greci, care,vorbind despre populaţiile respective, redau ce au „prins cu urechea", de ladistanţă adesea mare (în spaţiu şi, citeodată, chiar în timp), cîte un cuvint,doua sau ceva mai multe din limba acestor populaţii, pe care ei leînregistrează, ca simple curiozităţi, de cele mai multe ori în chip defectuos,fiindcă nu cunoşteau de loc limba respectivă şi totodată se foloseau de

alfabetul lor, care nu corespundea totdeauna realităţilor fonetice ale aceleilimbi. Mai numeroase sint numele de locuri şi de oameni care ni s-autransmis din idiomurile autohtonilor preromani (bineînţeles nu din toate, cinumai din unele, din cele mai puţine). Cu ajutorul acestor nume, existente înoperele unor istorici antici, în inscripţii şi în alte izvoare, specialiştii aucăutat să stabilească „tipul" sau „sistemul" lingvistic căruia aparţin limbilerespective K Şi, trebuie arătat, încercarea lor n-a izbutit totdeauna, din

pricina materialului prea special şi prea puţin variat. Onomastica, adicănumele de locuri şi de oameni, tocmai prin aceasta se caracterizează, oriundeşi oricînd : nu prezintă nici pe departe variaţia pe care o cunoaştem din

lexicul obişnuit, ca să nu mai vorbim de faptul, foarte important, că, pentru a



193

face studii serioase asupra unei limbi, trebuie să ştim ce însemneazăcuvintele ei. Acest lucru este foarte greu, dacă nu imposibil, la numele delocuri şi de oameni, chiar atunci cînd, cum se întîmplă adesea, ele au un sens,la fel cu cuvintele propriu-zise; ca să le ştim sensul, trebuie să cunoaştem, fieşi aproximativ, limba în discuţie, şi la aceasta nu s-a ajuns aproape niciodată

în cazul care ne interesează aici.Care sînt populaţiile autohtone cucerite şi asimilate de către romani ?

Multe au rămas total necunoscute, dată fiind lipsa oricăror informaţii privi-toare la ele. Multe altele nu sînt luate în consideraţie, cel puţin de către ling-vişti, pentru motivul că nu se ştie nimic despre limba lor, nici desprecondiţiile în care au putut participa la formarea popoarelor romanice şi,implicit, a limbilor acestora. De obicei, lingviştii se opresc la populaţiile care,datorită numărului, eventual şi altor însuşiri, au dat numele lor teritoriilor unde au trăit. Aceasta însemnează eliminarea unui mare număr de autohtoni,

care-au contribuit şi ei la naşterea popoarelor romanice şi a limbilor vorbitede acestea.

Astfel, în cazul Peninsulei Iberice, romaniştii vorbesc de iberi,amestecaţi, într-o proporţie destul de redusă, cu celţi (mai ales în parteaapuseană a peninsulei, pe unde trăiesc astăzi portughezii). Iberii sîntconsideraţi în mod obişnuit drept strămoşi ai bascilor, care locuiesc în parteamuntoasă de nord — nord-est a Spaniei şi, în continuare, dincolo de Pirinei,în Franţa sud-vestică.

În Franţa, au mai trăit iberi, în provincia Gascogne (< lat. Vasconia == ţara bascilor), şi în sud-vest — unde există astăzi, după unii, continuatoriilor, bascii —, liguri (amestecaţi cu iberi în sud-vest şi neamestecaţi cu alte

populaţii în sud-est — spre graniţa cu Italia), triburi celtice, cunoscute subdenumirea globală de gali (de unde şi numele vechi al Franţei : Gallia).Liguri şi gali se găseau, înainte de a fi romanizaţi, şi pe teritoriul Italiei, ceidintîi în partea de nord-vest, care era, de fapt, o continuare a regiunii liguredin Galia învecinată, ceilalţi în actualele provincii italiene Piemont, Lom-

bardia, Emilia şi Romagna. Aşa cum s-a arătat în capitolul I, Italia a avut pînă la romanizarea ei totală numeroase populaţii autohtone, unele deosebite,

alte înrudite ca limbă şi fel de viaţă cu romanii: etruscii, umbrii, oscii, greciietc. în Alpii răsăriteni, unde se vorbesc astăzi graiuri retoromane, au trăitreţii, iar în Peninsula Balcanică, în afară de iliri, care ocupau partea de vest a

peninsulei, tracii, cu diversele şi numeroasele lor triburi. In sfîrşit, Dacia eralocuită de daci şi geţi, populaţii înrudite de aproape cu tracii.

Am amintit numai populaţiile mai cunoscute sau mai importante.Afară de acestea au existat foarte multe altele, dintre care o bună parte se vor fi contopit şi îşi vor fi pierdut, deci, fiinţa lor etnică în masa altora, tot autoh-tone, înainte de cucerirea romană. Se vede astfel că procesul de amestec şi

încrucişare care a avut loc în provinciile unde s-au născut cu vremea



194

popoarele romanice şi limbile lor este neobişnuit de complex. El începe cumult înainte de cucerirea romană şi durează de-a lungul stăpînirii oficiale aimperiului, ba chiar şi după aceea, cum vom arăta ceva mai încolo. Aceastaînsemnează că destul de complex va fi fost şi procesul de asimilare a limbiilatine de către populaţiile în discuţie. Pe noi ne interesează direct aici numai

elementul lexical romanic de origine autohtonă. Situaţia se prezintă, îngeneral, puţin favorabil, cu deosebiri cantitative şi, mai rar, calitative de la olimbă la alta. Numeroase cuvinte date de specialişti ca autohtone sîntnesigure, în sensul că nu se poate preciza cărei limbi autohtone au aparţinutele. Şi acestea, din cauză că, aşa cum am mai spus, se ştie foarte puţin despreunele dintre limbile în discuţie şi absolut nimic despre marea lor majoritate.Există deseori discuţie cu privire la „sistemul" lor lingvistic sau la tipulcăruia aparţin ele. Cele mai multe sînt, fără nici o îndoială, indo-europene (deex. idiomurile celtice, osco-umbrice, trace). Misterioasă, în ciuda încercărilor recente de a o îngloba în această familie, rămîne etrusca, la care trebuie să fie

adăugată basca.Dicţionarul romanic etimologic al lui Meyer-Lubke înregistrează

1 621 de cuvinte transmise din idiomurile autohtone. Ele se repartizeazăastfel : 25 iberice şi 70 basce, 780 greceşti, 746 celtice, ligurice şi„preromane" . Aşadar ceva mai mult de 16% din total. Dacă nu uităm însă că

printre cuvintele greceşti sînt destule relativ recente, întrucît datează din perioadele medio- şi neogreacă şi, deci, n-au putut contribui decît excepţional(unele dintre cele mediogreceşti) la constituirea lexicului romanic, numărullor se reduce într-o anumită măsură. De altfel, chiar din grupul „basc şi

iberic" se cuvine să eliminăm o serie de cuvinte basce, care au intrat relativtîrziu, adesea foarte tîrziu, în limbile romanice, precum şi o bună parte dincele iberice, care sînt obscure. în schimb, ar trebui adăugate cuvintele iliriceşi trace, care există, fără îndoială, respectiv în dalmată şi română şi pe care nule înregistrează REW. în cazul cel mai favorabil, numărul acestora ar putea fiegal cu al celor medio- şi neogreceşti şi al celor basce tîrzii, care am spus cătrebuie lăsate la o parte. In sfîrşit, nu trebuie să neglijăm amănuntul, foarteimportant, că, dacă repartizăm cuvintele autohtone după limbile romanicecare le posedă, cifra dată aici se reduce într-o măsură considerabilă.

Cum se explică această participare aşa de redusă a elementuluiautohton la constituirea lexicului romanic? Am arătat deja că populaţiilecucerite şi asimilate de către romani au fost foarte numeroase, iar unele dintreele trebuie să fi avut un număr mare sau chiar foarte mare de indivizi. în oricecaz, coloniştii romani aduşi în diversele provincii ale viitorului imperiureprezentau faţă de autohtoni o minoritate neînsemnată. De aceea popoareleromanice continuă pe aceştia din urmă într-o măsură infinit mai mare decît pecolonişti. Şi, totuşi, elementul latin al lexicului romanic (ca să nu mai vorbimde gramatică) este mult superior celui autohton din punct de vedere atîtcantitativ, cît şi calitativ.



195

Explicaţia faptului trebuie căutată, înainte de toate. în raportul deforţe fatal defaforabil populaţiilor autohtone după cucerirea acestora de cătreromani. Cuceritorii aveau de partea lor toate avantajele (minus numărul, careconta însă prea puţin, mai ales în vremea aceea) : puterea militară şi pe cea

politică, sistemul economic de exploatare, superioritatea incontestabilă

(susţinută şi de forţa politico-militară) a culturii latine şi a purtătoarei ei,limba, pe care cuceritorii izbutiseră, graţie unor condiţii prielnice, s-o fixezeîn opere literare şi ştiinţifice. Autohtonii n-au putut ţine multă vreme pieptcoloniştilor şi, pînă la urmă, au trebuit să cedeze, adică să-şi însuşească limbaacestora (şi o parte din felul lor de viaţă), nu fără a o influenţa prin proprialor limbă şi a-i da un aspect mai mult ori mai puţin specific de la o provinciela alta.

Putem fi siguri că la începuturile lor idiomurile romanice au avutmai multe cuvinte de origine autohtonă, dar cu timpul au pierdut o parte din

ele, fiindcă, obiectele şi noţiunile respective aparţineau unei culturi puţindezvoltate; în consecinţă, ele au fost înlocuite treptat prin altele superioare, produse fireşti ale progresului economic. La aceasta trebuie să adăugămfaptul că fiecare idiom romanic posedă un număr de cuvinte „obscure", acăror etimologie n-a fost încă găsită, şi că, printre ele, destul de multe sînt,cu siguranţă, de origine autohtonă.

. Dintre elementele autohtone amintite în discuţia de pînă aici sînt bine cunoscute cele greceşti, apoi, mult mai puţin, cele. celtice şi cele basco-iberice. Această situaţie, deosebită de la unele la altele, se explică uşor.

Limba greacă (sub toate aspectele ei cronologice) este depozitată într-unmare număr de opere.scrise, cu ajutorul cărora specialiştii au făcut şicontinuă săjacă tot felul de studii asupra ei. In ce priveşte idiomurile celtice,lucrurile nu se prezintă nici pe departe tot aşa de avantajos, întrucît limbavechilor gali ni s-a transmis aproape numai prin cuvinte şi nume propriiizolate, existente în inscripţii şi în alte izvoare istorice mai mult ori mai puţincontemporane. In schimb, sînt bine cunoscute limbile celtice care se maivorbesc astăzi (în Marea Britanie, Irlanda şi Bretagne) şi care ajută pelingvişti să identifice cu destulă siguranţă cuvintele de origine celtică dinidiomurile romanice. Ceva întrucîtva asemănător se întîmplă şi cu elementul

iberic. Limba vorbită de populaţia autohtonă a Peninsulei Iberice este, direct,total necunoscută, dar indirect se ştie ceva despre ea, cu ajutorul bascei dinnordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, care este considerată, în general, dreptcontinuatoare, evident mult schimbată, a limbii iberice din epoca romană.Ignoranţă desăvîrşită domneşte cu privire la limbile ligură şi retică,interesante pentru idiomurile romanice de apus, precum şi, ceva mai puţin,cu privire la ilirică şi tracă, pe care trebuie să le ia în consideraţie cercetătoriilimbilor dalmată şi română.

Cuvintele romanice de origine greacă veche sînt de două feluri. Unele

au intrat mai întîi în limba latină şi din aceasta s-au transmis, la fel cu



196

cuvintele latineşti propriu-zise, limbilor romanice. Această categorie trebuiesocotită ca aparţinînd lexicului latinesc în sens strict : între ele şi cele latineştinu există, din punctul de vedere al limbilor romanice, absolut nici odeosebire. Este, printre altele, cazul termenilor privitori la religia creştină, de

pildă angelus, baptizare, blasphemare, ec(c)lesia ş.a., care nu interesează

discuţia noastră, pentru motivul, deja arătat, că ele sînt, de fapt, cuvintelatineşti. Altele s-au transmis idiomurilor romanice prin intermediul unei populaţii autohtone, înainte de asimilarea ei de către romani. Aşa, se explică,de pildă, prezenţa în diverse limbi romanice, cum ar fi româna sau

provensala, a unor cuvinte vechi greceşti care sînt necunoscute altor limbiromanice. Teritoriul de formare a poporului românesc şi a limbii lui a fost înapropierea sau chiar în vecinătatea teritoriilor de limbă greacă ori supuse uneiinfluenţe din partea acesteia. Tot aşa coasta de sud a Franţei a avut coloniigreceşti cu mult înaintea stăpînirii romane, cum probează, între altele,toponimia (Nice, Antibes, Mar-seille sînt numiri de origine greacă 3). O

situaţie specială au dialectele din sudul Italiei (Calabria, Apulia) şi din Sicilia,unde, cu multe veacuri înaintea erei noastre, au existat numeroase coloniigreceşti, care, chiar după cucerirea romană, s-au menţinut, din ce în ce mai

puţine fireşte, vreme foarte îndelungată 4. Sicilia, Calabria şi Apulia au fostromanizate (mai exact spus, italieni-zate) relativ tîrziu, cu colonişti italieniveniţi din Italia centrală şi, mai apoi, din Italia septentrională. înainte deaceasta, teritoriile aici amintite au fost de limbă greacă. Aşa se explicănumărul mare de cuvinte greceşti existente In graiurile italieneştimeridionale, cu deosebire în cele din Calabria, Sicilia şi Terra d'Otranto,

precum şi persistenţa, tot mai slabă fireşte, pînă în zilele noastre a limbii

greceşti.Între cuvintele greceşti intrate mai întîi in latină, de unde s-au

transmis limbilor romanice, şi cele intrate prin intermediul unor populaţiiautohtone(în special prin populaţia de limbă grecească din Italia meridională)există o-importantă deosebire din punctul de vedere al obiectelor şi noţiunilor

pe care le desemnează. Primele denumesc, în majoritate, noţiuni aşa-ziseculte, fiindcă au fost împrumutate, de obicei, de clasa dominantă a romanilor,care a fost puternic influenţată de cultura greacă. Situaţia seamănă, în liniimari, cu aceea de la noi, unde, în secolele al XlX-lea şi al XX-lea, pătura

conducătoare şi, sub influenţa ei, oficialitatea şi intelectualitatea auîmprumutat din limba franceză un număr extraordinar de mare de cuvinte şiexpresii, care au dat limbii folosite de ele un aspect adesea foarte deosebit deaspectul limbii vorbite de mase. Cuvintele greceşti din a doua categorieseamănă cu împrumuturile care s-au făcut mereu de la un popor la altul pecalea contactului direct şi ca urmare a condiţiilor vieţii economice. Astfel, îndialectele italieneşti de sud noţiunile şi obiectele exprimate prin cuvintegreceşti aparţin florei, faunei, vieţii rurale (în sens foarte larg : păstorit,agricultură, configuraţia solului etc), vieţii casnice şi celei familiale, timpului,corpului omenesc, cu funcţiile lui etc. Ele ne arată că populaţia greacă,

furnizoarea, prin amestec etnic, a acestui material lexical, era o populaţie în



197

marea ei majoritate rurală, cu un nivel economic puţin ridicat, care, în urmacuceririi romane, a scăzut şi mai mult din cauza exploatării organizate în modsistematic de noua stăpînire.

La fel se prezintă lucrurile, în general, cînd e vorba de elementul

celtic Legăturile vechi ale romanilor cu populaţiile celtice (mai ales cu galiidin Italia de nord) au dus la împrumuturi lingvistice reciproce. Astfel, latinaa împrumutat din limba galică un număr de cuvinte, pe care le-a transmisidiomurilor romanice. Aceste cuvinte se cunosc nu numai prin faptul că apar de timpuriu în operele latineşti de toate speciile, ci şi prin răspîndirea lor întoate sau în cele mai multe idiomuri romanice (vezi cap. I, § 1). Cele maimulte dintre cuvintele de origine celtică au intrat în limbile romanice prinamestec etnic : populaţiile celtice cucerite şi asimilate de romani au păstrat,după adoptarea limbii latine, o serie de cuvinte din graiul lor matern, al căror număr trebuie să fi scăzut cu vremea, pe măsură ce condiţiile de viaţă se

schimbau, îndepărtîndu-se tot mai mult de cele iniţiale. Ne aşteptăm caidiomurile galo-romanice şi dialectele italieneşti de nord să aibă numeroasecuvinte de origine celtică, fiindcă ele au luat naştere în teritorii a căror popu-laţie majoritară, înainte de cucerirea romană, au fost celţii. Aşa şi este. Celemai multe cuvinte de acest fel există în graiurile galo-romanice, apoi în celeitalieneşti de nord (cu deosebire în partea de vest a teritoriului lor). Altelimbi romanice apusene nu cunosc aproape de loc cuvinte celtice care să nuexiste în toate celelalte (este cazul cuvintelor intrate deja în latină) sau îngraiurile galo-romanice şi galo-italice.

Mai toate cuvintele celtice din idiomurile romanice sînt substantive,desemnează aşadar obiecte în sens anume larg, şi: vehicule cu anexele lor,unelte şi noţiuni agricole (fr. soc „fierul plugului", râie „brazdă", arpent „măsură de suprafaţă" etc), vase diverse (fr. tonne, cu derivatul tonneau,apoi douve „doagă"); noţiuni în legătură cu fabricarea berei (fr. cervoise„bere", brais „malţ", cu derivatele brasser, brasseur, brasserie), animale (fr.mouton, alouette, saumon ş.a.), plante, aspecte ale solului (fr. greve, marne,v. fr. baume şi it. nord. barma „peşteră, văgăună" etc.) etc. în rezumat, ceeace am spus despre condiţiile de viaţă ale populaţiei greceşti din sudul Italiei,aşa cum se oglindesc ele în lexicul respectiv, se potriveşte şi pentru

populaţia celtică. Trebuie arătat totuşi că nivelul economic al acesteia paremai ridicat, cum rezultă, de pildă, din termenii privitori la fabricarea berei:cerevisia, la vehicule : carruca, carum, la îmbrăcăminte : braca etc,împrumutate de romani încă de timpuriu (şi transmise tuturor limbilor romanice sau celor mai multe dintre ele). Foarte elocvent în sensul arătat aicieste, între altele, verbul cambiare „a schimba".

Cît despre cuvintele de origine bască şi iberică, situaţia nu diferă preamult de aceea a elementelor autohtone deja discutate. Din cei 25 de termeniiberici, 22 sînt substantive şi denumesc obiecte şi noţiuni din domeniul vieţii

rurale (majoritatea plante, apoi aspecte ale solului, cîte un animal etc), iar 3



198

— adjective (referitoare la acelaşi sector de viaţă). Trebuie arătat că aproapetoţi sint daţi cu asterisc, fiindcă nu sînt (şi nici nu au cum să fie atestaţi), iar restul pur şi simplu ipotetici. Două excepţii sînt aparente : parămus „şes" eceltiberic, iar vaica „pămînt fertil" apare la indice ca iberic, dai' în dicţionar ca basc. Criteriile pentru stabilirea etimologiilor iberice sînt înainte de toate

de ordin geografic : cuvinte romanice existente exclusiv în Peninsula Iberică,destul de rar în vreo regiune învecinată, sînt presupuse a proveni din limba populaţiei iberice, dacă, bineînţeles, nu pot fi explicate prin latină, germanică,arabă etc. Ceva mai favorabil, din punctul de vedere al nivelului de viaţă, se

prezintă cuvintele basce, dar ele datează, cu siguranţă, dintr-o epocăapropiată sau nu prea îndepărtată de a noastră, ceea ce explică deosebirea faţăde cele iberice. Deşi, poate, de prisos, trebuie precizat că această ultimăcategorie de cuvinte (basce şi iberice) există numai în idiomurile ibero-romanice şi rareori în .graiurile galo-romanice din sud-vestul Franţei.

Pentru a sfîrşi discuţia, foarte sumară de altfel, privitoare laelementele autohtone ale lexicului romanic, se impune să amintim şionomastica, adică numele proprii (de locuri şi de oameni), care fac parte şiele din lexicul limbilor romanice, nu numai pentru că, foarte des, au la bazăcuvinte aparţinînd limbii curente, ci şi pentru că, în ce priveşte uzul, nu sedeosebesc prin nimic de acestea : ele se întrebuinţează la fel de des, cel puţinîn vorbirea regiunii unde există. Sînt mult mai interesante toponimicele(numele de locuri) decît antroponimicele (numele de oameni), din cauză căacestea din urmă pe de o parte sînt mai puţin vechi, pe de alta, mai puţinstabile (ca şi cei care le poartă). Vechimea mai mică a antroponimicelor se

explică, între altele, prin faptul că, o dată cu apariţia şi cu răspîndireacreştinismului, au dispărut nu numai sistemul roman şi cel autohton denumire a oamenilor, ci şi înseşi numele întrebuinţate mai înainte.Toponimicele se schimbă mai greu, rezistă vreme îndelungată, chiar atuncicînd populaţia respectivă se pierde cu vremea în masa alteia mai numeroase.De aceea, toponimia romanică este, în general, destul de bogată în numiriautohtone. (Excepţie face toponimia românească, in care există, fără îndoială,resturi autohtone, dar ele trebuie să fie foarte puţin numeroase şi,deocamdată, necunoscute.) Am pomenit mai sus fr. Nice, Antibes, Marseillela care se adaugă Grenoble (< Gratianopolis) de origine greacă. Iată şi altele,

tot franţuzeşti: Briancon, explicat dintr-un Brigantione, de la Brigantes,numele unui trib ligur (briga e celtic, poate şi liguric, şi însem-neaza„munte"); tot liguric este considerat Narbonne (Narbo era numele unei

populaţii ligure) etc. Numeroase sînt cele celtice, de obicei compuse sau provenite din nume apelative: Brissarthe < Briva-Sarta (briva „pod"); Lyon< Lucudunos (latinizat Lugudunum), în care dunos — „cetate, oraş" , Meillant < Mediolanus (din care a rezultat şi ital. Milano: lanos „şes", medio = lat.medius „mijloc"), Noyen < Novio magos (magos „tîrg, piaţă") etc. La fel cucelelalte idiomuri romanice, limba română ar trebui să posede şi ea elementelexicale autohtone. Nu se poate admite, cel puţin teoretic, că populaţiile din

partea de răsărit a Imperiului roman, unde au luat naştere românii şi limba



199

lor, n-au transmis latinei pe care şi-au însuşit-o cu vremea absolut nici uncuvînt. De la această idee aprioric justă au pornit diverşi lingvişti, încă deacum un secol şi mai bine, cînd au încercat să descopere-rămăşiţe de substratîn limba română. Din păcate, ostenelile lor n-au dus la rezultate măcar aproximativ acceptabile. Cauza principală, dacă nu chiar unică, a acestei

situaţii trebuie căutată în absenţa oricărei informaţii cît de cît directe şiexacte cu privire la limba sau limbile vorbite de populaţiile băştinaşe cuceriteşi asimilate de romani în aceste regiuni ale imperiului lor. Lipsind punctul de

plecare propriu-zis al comparaţiei, s-a procedat prin analogie : deoarece populaţiile autohtone în discuţie erau alcătuite, în majoritate, din triburitrace, iar albanezii sînt, după părerea celor mai mulţi specialişti, continuatoriai unor grupuri etnice de aceeaşi origine, lingviştii care au studiat problemasubstratului lexical al limbii române au încercat să-1 identifice cu ajutorulalbanezei. Printre cele cîteva zeci de termeni „descoperiţi" prin aceastămetodă, indirectă şi de aceea puţin sigură, există o serie care-prezintă

asemănări izbitoare, atît fonetice, cît şi semantice, cu termenii româneşticorespunzători. De pildă: rom. barză — alb. bara, -de „alb"; rom. mazăre — alb. module idem; rom. viezure — alb. vjedule idem .

4.4. Elementul germanic

Diverse triburi germanice traiau in vecinatatea imediata a Imperiuluiroman si anume in Germania de sud si vest. Datorita acestei situatii a avut locfoarte de timpuriu conflicte militare intre romani si populatiile germanice,care faceau dese incursiuni peste granitile imperiului, cu scopul nu numai dea prăda , ci si de a se instala acolo.

Politica abila a statului roman a stiut sa potoleasca in mod oarecum pasnc pe vecinii lui, care isi inteteau atacurile tot mai mult pe masura cetrecea timpul. In mijloc era inrolarea germanicilor in armata romana, careinsemna luarea de prizonieri, iar apoi, prin angajarea lor ca mercenari pentru

a servi in armata imperiului. Inca în secolul I in.Hr. Caesar a inrolat in armatasa pe germanicii luati prizonieri. In sec III d.Hr. numarul soldatilor de originegermanica devine preponderant si creste mereu astfel in sec IV triburilegermanice se stabilesc in imperiu in calitate de locitori propriu zisi. In sec V,cind o paret din imperiul de apus cade treptat sub stapinirea germanicilor,acestia gasesc mai pretutindeni consangvini de-ai lor instalanti de mai inainteacolo.



200

Francii inca din sec III incearca ca sa navaleasca in Galia dar sintrespinsi si incepind cu anul 406 ei se intend peste intreaga Belgie si intreagaFranta nord-estica, pina cind in anii 486-487 cuceresc toata partea de nord aFrantei si isi stabilesc granita sudica pe fluvial Loire. La sf. sec.V nordul si

centrul Frantei impreuna cu Belgia si cu unele tinuturi invecinate il cuprindeastatul franc.

La sud de Loire erau vizigotii care ocupau partea de vest a Franteimeridionale precum si cea mai mare parte a Peninsulei Iberice. In anul 332 eidevin impreuna cu taifalii aliati ai romanilor, cu obligatia de a apara imperiulla granite de nord contra eventualilor invadatori. In anul 418 ei primesc de laRoma ca loc de asezare Franta de Sud. De acolo isi extend stapinirea asupraPeninsulie Iberice aproape in intregime,unde se si instaleaza dupa o suta de

ani de vetuire in franta meridionala .

Ostrogotii la 483 pornesc in potriva lui Odoacru pe care il biruie sidevin stapinii Italiei .Aici ostrogotii au gasit alti germanici si anume in

provincial Emilia unde dureaza pina in 555 care disperse dupa luptevictorioase duse contra lui de catre imperilul de rasarit .

Alt trib Germanic au fost burgunzii adusi in partea de rasrit aFrantei de sud. La fel si acestia isi extend stapinirea asupra regiunilor invecinate si incet burgunzii au cucerit toate tinutulile la sud de aceastagranite ajungind pina la Marea Mediterana. Aceasta nu dureaza mult, in anii532-534 francii inving pe burgunzi si ajung sa locuiasca in fostul oor statunde se amesteca cu populatia romanizata si cu noii lor stapini, francii.

Ar mai fi de amintit si suebii care sau asezat in nord-vestul extrem alSpaniei .Alanii si Vandalii dupa un popas prelungit in sudul PeninsuleiIberice se instaleaza in Africa de Nord de unde continua sa-si exercite

stapinirea asupra insulelor Corsica si Sardinia. Un ultim trib Germanic sintGepzii care la fel au migrat si ei din loc in loc pina cind au ajuns sa se asezein Dacia. Evenimantle relatate pe scurt pina acum au dus la relatii social-economice si politice. Inca din sec I al erei noastre incep sa intre în vorbireaacestoara cuvinte germanice ex: ganta”gisca” in fr jante; bandum “steag”in it bandiera, sp bandera. Cit despre diversele legi germanice se stie ca eleapartin unei perioade relative tirzii asa ca materialul lexical a intrat inideomurile romanice nu prin intermediul limbii latine ci oecum direct.



201

Marea majoritate a cuvintelor romanice de origine germanica dateaza dinepoca de dupa anul 600, din epoca in care amestecul populatiilor romanizatecu cele germanice se gaseau in plina desfasurare.

Cele mai numeroase cuvinte de origine germanica exista in graiurile galo-romanice dupa care vin graiurile italienesti, care poseda cuvinte ostrogotice silongobardice si la urma cele ibero-romanice cuelemente vizigotice, suebice sivandalice. Limba noastara are o pozitie aparte, multa vrema uni lingvisti siistorici au afirmat ca nu exista elemente vechi germanice. Elementul romann-ar fi parasit Dacia spunea Ruesler a limba romana nu are cuvinte vechigermanice.

Dupa primul razboi mondial problema a fost reluata: istoricul

C.C.Diculescu a sustinut in lucrarea sa Die Gepiden ca limba noastra arenumeroase cuvinte vechi germane venite din limba gepizilor intocmai catriburile germanice instalate in provinciile apusene ale fostului imperiuroman. Singur care lea admis fara nici o rezerva cu adausuri proprii a fostE.Gamillscheg alaturi de el sau gasit si alti lingvisti mai moderati de cit el inacceptarea elementelor vechi germane. Astazi se impune prudenta mai alescind e vorba sa se precizeze ce anume elemente lezicale romanesti ar putea fide origine veche germana.

Studiile privitore la elemental germanic din ideomurile romanice sint foartenumaroase. Din punct de vedere calitativ, adica al obiectelor si notiunilor pecere le denumesc cuvintele gremanice din ideomurile romanice vin imediatdupa cele latinesti. Sa dam citeva exemple. Din domeniul politic si juridic:din fr banir “a anunta” > it bandire ptovansala bandir, sp bandir , dindomeniul vinatorii : din fr epervier “soim” in got. Sparwareis. Din domeniulconstructiei casei: borde “coliba de scinduri” prov. si sp. borda. Iata siciteva adjective :it bienco, fr blanc, prov. blanc, < germana blank.

4.5. Elementul arab

Urmeaza imediat dupa cel Germanic cu 504 cuvinte “arabe, ebraice si persane”. Chiar daca marim scazamintul care corespunde uneori realitati canu toate etimologiile propuse sint juste ramin peste 400 de elemente elxicalede origine araba sigură .



202

Spre deosebire de elemental germenic cel arab este present numai in unelelimbi romanice si acesta datorita conditiilor istorice. Influienta araba saexercitat cu cea mai mare putere asupra limbilor ibero romanice , apoi asupragraiurilor romanice din Sicilia si, in fine , asupra limbilor galo-romanice.

Dup ace a ocupat tot nordul Africii si s-au instalat mai als in aprtea de apusrabii au pornit sa cucereasca Peninsula Iberica. Incercarile lor nu izbutescdecit in primii ani al sec VIII, unde sint învinşi . In curs de umai citiva aniarabii cuceresc intreaga peninsula cu exceptia unui tinut putin întins, unde

populatia locala putut rezista.

In ciuda fanatismului religios care ii stapinea cu putere arabii s-auaratat foarte toleranti fata de populatia cucerita, de alta rasa si de alta limba.

Multe orase si-au pastrat vechea lor organizatie. Acelasi tratametn il aplicausi crestinii fata de arabii aflati in teritoriile recucerite cu vreme de dinsii. Pemasura ce trece vremea eliberarea teritoriilor stapinite de arabi face progrese,dar ritmul se incetineste din cauza ca rezistenta ivadatorilor staraini devine totmai dârza. Din aceste informatii rezulta ca de-a lungul multor veacuri auconvetuit in Peninsula Iberica populatii de limba romanica si de limba araba.Influienta exercitata de limba araba aupra limbilor ibero-romaice a fost insacu mult mai puternica din cauza marii superioritati de ordin economic politic

s cultural a arabilor fata de populatia romanica.Deci contactul din limba araba si limbile romaniec sa desfasurat in alte

conditii, rezultatul la care sa ajuns in urma influientei exercitate de catre arabiintrece cu mult pe acela al contactului limbilor autohtone cu Latina si seapropie de cel al influientei germanice.

Sa vedem acum faptele:

ARMATA: amir “commandant”> sp. , pg. almirante, it. a(l)mirante , v.fr.amire , prov. almirat, it. almiraglio(si ammiraglio), prov. almiralh(>fr.admiral).

ADMINISTRATIE: daia “teren”>sp.aldea , tg.aldeia “sat”; garama”amenda”>sp.,pg. garrama” impozit”.

INDUSTRIE: anbiq”alambic”>sp. alambiquie, pg. lambiquie , cat., prov.fr. alembic, it, lambicco (limbicco, lambiccio);fahhar”olar”> sp. alfa(ha)r.



203

AGRICULTURA: termanii apartinind acestui domeniu de activitate sint putin numerosi dat fiind ca limbile romanice de apus au mostenit din Latinamarea majoritat a cuvintelor privitoare la cultura pamintului.

Arabii veneau din regeuni secetoase unde agricultutra nu produce roadeleasteptate daca nu intervine omul cu metode speciale de lucru in primul rindcu irigatia. Pninsula Iberica seamana cu Arabia si cu Nordul Africii asa caarabii au introdus in agricultura tarii cucerite de dinsii metodele de lucru pecare le cunosteau si le practicau de viacuri. Iata termenii imprumutati inlimbile romanice : naurah”roata de scos apa”> sp. noria pg. nora, sic.noria

Rehala “ferma”>sp.arrealo quia, catal sequia(siquia), sicil.saya.

COMERT: awar ”marfa stricata”>sp. averia , pg.,cat.,prov. avaria, fr.averia,

It avaria; farad “pachet cu marfa, balot”> sp.,pg. fardo, cat. Farad ”balot”, v. it.fardo ”legatura(de lucruri)” (de aici intre altele , fr. fardeau).

IMBRACAMINTE(STOFE etc.): babusch “incaltaminte”> sp.babucha ,cat. babutxa, fr . babuche, it. babuccia (cf.rom. papuci, venit din turceste) ;

barakan “stofa din par d camila”> sp. barragan, pg. barreganu, prov,barracan, fr. Baracan (bouracan), it. baracane (din germ. Barchent, care areaceeasi origine, vine rom. barchet).

OBIECTE DIVERSE de intrebuintare curenta: borniyya “vas de lut”> sp.albornia, cat. arbunia, sic. burnia; farsat “pat , saltea”> sp. frasada, [rov.

Flasada, v.fr. plasseade, sic. frattsata .

PLANTE (mai ales exotice) : abenuz “abanos”> sp.abenus, cat. benus,

prov. avenutz; albarkuk “persica”> sp. albaricoque , pg.albricoque, fr.abricot, sat.(log) barrakokko, it. albicocco.

ANIMALE: alazar” vulpe” (despre calul cu parul roscat)> sp. alazan , pg.alazao; aqrab “scorpion” >spalacran, pg. alacrao .

VIATA DE FAMILIE (gospodarie distactie): alud “un instrument muzical”> sp. laud , pg. alaude, prov. laut, fr,luth; gumal “fringhie”> it.

gomena;



204

laib “ un joc”>sp. naipe “joc de carti ”, pg. naipe” culoare la cartile de joc”.

CULTURA STIINTA: gabr “un fel de a socoti iceputul unei carti dealgebra”> sp. ,pg. algebra, fr. algebra, it. algebra; kafa “ partea din dos al unui lucru”> it. kaffa “ numar fara sot, fara pereche”

DIVERSE: limbile ibero-romanice au prinmit di araba chiar si adjectiveverbe , pronume, si prepozitii, cuvinte care se imprunuta mult mai greu.

Numarul acestor cuvinte este destul de mic ceea ce nu le reduce insaimporanta:

Adjective: bizzef “mult”> it.a bizzeffe, sic. zibbeffi, sard. Abbissefa; garbi “

vestic”> sp. garbino , prov. garbin, it. garbino.Verbe: arrada “ a indeparta” > sic. arrassari, calabr. Arrassari; falaka “adespica” >pg. falquear.

Pronume: fulan “ un oarecare”> s., fulanu, pg. fuao “cutare ”

Prepozitii: hatta “pina”> sp. hasta, v.pg. (f)ata.

Interjectii: ua sa Allah “daca ar vrea Dumnezeu”> sp. ojala, pg. oxala.Listele precedente arata ca elementele lexicale de origine araba din limbile

roamnice de apus sint nu numai foaret numeroase ci si neobisnuit de variatedin punctual de vedere al continultului pe cere il exprima.

4.6. Alte elemente lexicale

Marea majoritate a cuvintelor desemneaza notiuni curente mai mult ori mai putin indispensabile pentru orce societate omeneasca, indifernt aproape deconditiile istorice in care traieste.

Extrem de putini oameni care continuau sa cultive stiinta filozofia silitaratura isi scriau operele in latineste, ceea ce putea contribui cu atit maislab la eventuala imbogatire a lexicului limbii vorbite, cu cit numarul celor instare sa le citeasca era foarte redus forma manuscrisa a operelor respective le

restringea la minimum circulatie.



205

Timp de aproape doua secole operele scrise in limba franceza au continutreligios datorita conditiilor de viata specifice ale societatii feudale. In ele apar un numar de cuvinte latinesti savante imprumutate din Latina bisericeasca,de ex: angele, apostele, benedir, cumele, martire, virgene etc.

Pe masura ce trece vremea imprumuturile latinesti se imultesc siimbaratiseaza domenii de activitate tot mai felurite. Ele sânt foarte desrezultatul traducerilor care se fac din limba Latina ca totdeauna in asemaneaimprejurari traducatorul se lasa influentat de textul trades mai ales cind

propria sa limba este sau i se pare saraca, eventual inferioara celei din caretraduce si in consecinta limita in toate privintele, deci si in privintavocabularului textul original.

Punctul culminant al fenomenului aici in discutie il reprezinta epocaRenasterii, cind contactul cu antichitatea clasica devine foarte strins si multmai adinc de cit inainte. Totusi au intrat si in aceasta epoca numeroaseneologisme latinesti fiindca sau dovedit a fi necesare , ca de ex: complexe ,existe, incendie, indiquer, subir.

Celelalte idiomuri romanice din apus a urmat aceeasi cale pricinuite deconditiile istorice ale dezvoltarii lor. In ce priveste italiana situatia se prezintasi mai curios intrucit cele dintii texte scrise in aceasta limba dateaza de abeadin secXII . Datorita traditiei latine foarte puternice italienii au recurs destulde tirziu la limba lor cind a fost vorba sa compuna opere literare si stiin tifice

potrivit unei vechi deprinderi sa foloseasca latina.

Atit spaniola cit si italiana isi imbogatesc vocabularul in acelasi chip camuturi din Latina cu deosebire de ordin cronologic. Ar mai fi de precizat carenasterea apare in Italia mai devreme decit in celelalte tari din apus in sec alXIV .

Cu privire la cuvintele latinesti savante se pune problema recunoasterii , aidentificarii lor: pe ce ne intemeiem, cind afirmam ca ele sint imprumutate sinnu transmise diresct din limba latina ? La acesta intrebare :cu ajutoruldezvoltarii istorice a sunetelor fiecarei limbi romanice in parte .

Vocabularul limbilor romanice sa imbogatit cu vremea si prin imprumuturide la una la alta . Reltiile de tot felul dintre popoarele care au vorbit sicontinua sa vorbeasca aceste limbi au dus in mod logic la imprumuturi

reciproce .



206

Influenta puternica a suferit franceza si din partea italienei , incepind cusec. XIV cind literatura italiana prin cei trei mari calsici ai ei capata oimportanta de prim rang. Punctul culminant al acestei influiente este atins insec al XVI-lea datorita razboaelor duse de francezi in Italia . Franceza a fost

influentata si de limba spaniola dar intr-o masura mult mai redusa din cauzaca Spania nu a avut niciodata si nici o ramura de activitate o preponderentahotaritoare care sa duca la imprumuturi mai mult ori mai putine masive decuvinte spaniole in limba franceza .

De-a lungul secolelor asupra limbilor romanice s-au manifestat diverseinfluienţe , care au dus la schimbari in lexicul diferitor limbi.

Ideea apartenentei la “ginta” latina duce, cu vremea la o

“reintegrare” a poporului roman si a culturii sale intre popoarele romanice siculturile sale, fapt caer se rasfringe in primul rind asupra limbii.

Constiinta latinista a descendentei romanice a stat la baza influenteigermanice, franceze arabe ,italiene, adica contactul direct si cel indirect printraduceri si alte lucrari scrise a functionat neintrerupt conducind la un procentconsiderabil de cuvinte in lexical limbilor romanice. Vocabularul limbilor romanice s-a imbogatit cu vremea si prin imprumuturi de la una la alta.Relatiile de tot felul dintre popoarele care au vorbit si continua sa vorbeascaaceste limbi au dus in mod logic la imrumuturi reciproce.

Marea majoritate a cuvintelor , fie mostenite din latina fie venite princontacte lingvistice directe sau prin imprumuturi din alte limbi dsemneazanotiuni curente , mai mult ori mai putin indispensabile pentru orice societateomeneasca , indifferent aproape de conditiie istorice in care traieste.

Deci elementele lexicale au jucat un rol important in tansformarea

limbilor romanice.

4.7. Cele mai vechi atestari ale limbilor literare

Frederic Diez considera limbi romanice numai pe acelea care,in decursulsecolelor, au exprimat o literature. Astazi pentru a determina o unitatelingvistica, ne bazam pe criterii strict lingvistice, in special pe confluenta

unui anumit numar de isoglose.



207

S-a sustinut ,in trecut,ca prezenta unei traditii scrise,a unei literaturi, poatesa contribuie la incetinirea transformarii naturale si continue a unei limbi.Desi este adevarat ca prezenta unei traditii literare si influienta scolii, care

prin natura sa este traditionalista,pot sa constituie, intr-un fel o frina in calea

unor inovatii lingvistice, trebuie sa recunoastem ca evolutia mai lenta sau mairapida a unei limbi prezinta raporturi strinse de dependenta cu traditia scrisa.

Se stie ca,dupa caderea Imperiului Roman de Apus, Latina devenita acumlimba oficiala a bisericii din Roma a continuat sa fie scrisa si vorbita. Nu aexistat o intrerupere a continuitatii intre literature Latina clasica din

perioadele mai tirzii si literature medievala. Efortul cel mi mare pentruscriitorii medievali era de a minui o limba care nu se mai vorbea cu aceasinaturalete cu care autorii antichitatii isi scrisesera capodoperele.Cei care

traind in Romania si vorbind romanice, nu cunoscusera discontinuitatea infolosirea latinei,pe masura ce limba romanica se departa de latina. Limbaromanica era graiul de toate zilele ,era limba populara ,in timp ce latina erasinonima cu gramatica si cu limba scrisa, cu limba scolii, cu limba literara.Cu cit era mai intinsa cultura celui care scria in Latina,cu cit stiuse saasimileze mai bine modelele clasicilor, cu atit mai corecta era Latina sa. Dar umilul copist sau modestul preot isi aratau, prin forma latinei lor, faptul castapineau putin limba, limba vulgara, singura limb ape care o posedau intr-

adevar, transpare in texte impotriva vointei lor,din cuvinte si constructii non-clasice sau de-a dreptul non-latine. Era ca si cind,astazi,un individsemianalfabet ar scrie o scrisoare:multe din greselile lui sint datorateinfluientei dialectului pe care-l vorbeste si de care ar vrea sa se elibereze farasa stie cum. El are intentia sa scrie in “limba literara’’; ar vrea sa scrie inlimba in care i s-a predate la scoala,iar,daca nu reuseste, acasta se datoresteculturii sale cu totul insuficiente.

Referindu-ne la evul mediu, cind in intregul Occident Latina era singuralimba de cultura, singura limba scrisa ,trebuie intotdeauna sa tinem seama deintentia celui care scrie.Textele medievale latine sint pline de elemente

populare, dar nu contin decit rareori fraze sau cuvinte scrise intentionat inlimba vulgara.Daca gasim,de exemplu, intr-un document din Pisa din anul730,fraza’’ de uno latere corre via publica’’ si intr-un alt document dinLucca din anul 756, “de uno latum deccore via publica’’ , nu putem incaspune ca ne aflam in fata unui text in italiana vulgara.Cel care a scrisdocumentele intentiona sa scrie in latina;daca insa ,in loc de curit ,a folosit

termenul popular de corre,el a facut o greseala,pentru ca nu cunoaste



208

conjugarea corecta a verbului curro si forma limbii sale vulgare toscane a prevalat asupra cuvintului correct latin.

In acele secole indepartate din evul mediu timpuriu , limba vulgara,sau mai bine zis diferitele graiuri vulgare, trebuie sa fi fost mai omogene,maiapropiate de sursele lor latine.Dar multe cuvinte din Latina clasica,si chiar din Latina ecleziastica a Bibliei si a primilor scriitori crestini, necorespunzindformelor din limba vorbita,fusesera uitate, fiind greu de inteles.

De aici rezulta necesitatea “gloselor” pentru explicarea cuvintelor latinesti mai grele sau a unor constructii intregi;dar in acest scop se puteaufolosi diferite metode: fie utilizind cuvinte din limba Latina comuna, dinlimba de toate zilele,fie folosind limba vulgara propriu-

zisa,romanica,germanica sau celtica.Glosele de la Reichenau ,datind probabil de la sfirsitul sec. al VIII-

lea. Ele incearca sa explice prin perifraze sau prin cuvinte populare , uneleexpresii din Vulgata,iar la sfirsit enumera, in ordine alfabrtica, altecuvinte.Daca , de ex., glosele explica iecur prin cuvintul ficatus , nu poateinca spune ca ar cuprinde un termen francez,caci explica un cuvint din latinaclasica printr-unnul mai popular; daca explica galea prin helmus clarifica uncuvint latin , esit din uz, cu un cuvint germanic intrat de mult in diferitelelimbi romanice din Occidentul mare si de aceia latinizat.

Un alt glosar Glosele din Kassel prezinta cuvinte latinesti intr-oforma foarte apropiata de limbile romanice,glosate cu cuvinte germanice.Glosarul este in ordine semantica(parti ale corpului, animale domestice, case,imbracaminte etc.) iar din cind in cind se gasesc si fraze intregi dintre careunele par sa aiba interes practic,ca cele din manualele moderne deconversatie.

Dupa parerea romanistului ceh Karel Titz(1890-1940) carui iidatoram cel mai amplu studio analitic si critic al Gloselor din Kassel,acestmic glosar ar fi fost scris pe la inceputul sec.IX-lea. In ceia ce priveste partealatina,este cert ca se gasesc multe elemente romanice si ca are un caracter maivulgar decit Glosele de la Reichenau ,dar nu este cazul al considera un textneolatin.Asupra naturii acestui glosar filologii au insa foarte multe dubii.K.Sittl il considera de provenienta italiana; A.Holtzmann,E.Monaci si maiales,P.Marchot il considera latin;W.Meyer-Lubke se gindea la un amestec de



209

latina si franceza,in timp ce J.Prison se gindea la un text latin tirziu cuelemente reto-galice.Caracterul mai vulgar in comparatie cu glosele de laReichenau apare insa citeva elemente commune redate diferit.Am citat maisus glosa iecur-ficatus din glosarul de la Reichenau;aici gasim figido-

lepara,forma bavareza lepara(din germana leber) ne arata ca este vorba deficat, dar fegido reprezinta o forma apropiata de fecatu,care sta la baza ati aformei italiene fegato cit si a formei vechi franceze feie , in orice caz maiapropiata de forma ficatus din glosarul de la Reichenau,care reda cuvintullatin vulgar atestat inca de la sfirsitul sec. al III-lea si care sta la baza formeivenete figa si a formei in romina ficat .

Este cert ca atit glosele de la Reichenau cit si cele de al Kassel sintdocumente pretioase pentru romanisti, darn u pot fi considerate monumente

scrise clar intr-o limba romanica. Amindoua au o structura mai degraba galo-romanica; dar este vorba de culegeri de glose de provinienta eterogena si maiales in cele de la Kassel nu lipsesc elemente straine teritoriulu galo-romanicsi care amintesc de ladina.

Din sec. X provine si Glosarul de la Monza , Italian-grec scris probabil in cimpia Padulei care da aproape numai cuvinte isolate si foarte rar fraze foarte scurte . Uneori in textile medievale sint glosate cuvinte latinesti

iesite din uz. Acelasi autor pentru o mai buna intelegere adauga un sinonimmai popular introdus cu id est .

Cele mai vechi documente in franceză

Un text scris in mod cert in vulgara romanica si caruia ii putem cunoaste data precisa apare la jumatatea sec. al IX-lea in Franta. Acesta este cel mai vechidocument continuu, adica format din fraze intregi, redactat ntentionat inlimba vulgara. Este vorba de faimoasele juraminte de la Strasbourg prin care

Ludovic germanicul si Karol cel Plesug , fii lui Ludovic cel Pios , dupa batalia de la Fontenoy-en-Puisaye si-au reinoit alianta impotriva fratelui lor Lotar pe care lau constrins sa incheie pacea de la Verdun . LudovicGermanicul stapinea un teritoriu de limba germana; Karol cel Plesug erasuveran al partii apusene de limba galo-romanica. Ludovic Germanicul a

prestat juramintul in franceza pentru ca armata lui Karol, formata mai ales dinsoldati de limba galo-romanica sa-l poata intelege; din acelasi motiv Karol a

prestat juramintul in germana.



210

Nu trebuie san e mire faptul ca in Franta si in Italia primeledocumente scrise in mod evident in limba vulgara sint niste formule de

juramint ceeea ce poate insa sa primeasca este faptul ca istoricul Nithard in pretioasa sa Historia atunci cind ajunge sa povesteasac despre juramintul

despre cei doi frati si armatele lor este atit de meticulous in redarea exacta aistoriei incit reproduce textul in cel doua limbi”vulgare” in care fost pronuntat .

In timp ce dialectal partii germane este foarte usor de identificat ca ovarietate a franconei rename pentru care nu lipsesc atestari literare chiar de lasf. sec. al XVII-lea dialectal partii in romana lingua prezinta foarte maridificultati pentru o localizare precisa. Limba juramintelor prezinta mai multediferente fata de textile imediat urmatoare; a tonic in silaba deschisa ramine

neschimbat (cristian, fradre, salvar, returnar); e inchis in silaba deschisadevine i (savir ,podir, dift), iat o inchis in silaba deschisa devine u( amur,dunat); e si o ramin neschimbate (deo, meon, pablo). Foarte indoelnica este

prezenta lui c intact inaintea lui a (Karlo, cadhuna, cosa), deoareec grafia poate san u corespunda realitatii fonetice; probabil este vorba de un k’ usor palatal care nu a trecut inca la c.

Cele mai vechi documente in provensală

In ceea ce priveste Proventa unde cultura a fost foaret intense iar partundereagermanica mai redusa decit in Franta ed Nord este cert ca urme ale limbiivulgare se gasesc destul de devreme. In documentele din sec VII-IX apar unele cuvnte si fraze care atesta o individualitate . Documentul cel mai vechiscris in intregime in provensala dateaza din 1102 si apartine zonei Rodezacesta este pastrat la arhiva departamentului din Averyon si a fost publicat infaximile de Cl. Brunel.

Un document foarte vechi cel putin din sec al XI-lea este refrenulromanic dintr-o celebra compozitie poetica Alba Bilingva. Din pacate acestext a ajuns la noi atit de mdificat incit nu numai reconstructiile siinterpretarile de sens variaza de la un cercetator la altul dar nici macar nu estesigur dace limba vulgara reprezinta sau nu provensala.

Traducerea capitolelor 13-17 din Evanghelia Sf. Ion pastrata intr-unmanuscris la British Museum pare sa fie din sec XI desi textul transmisdateaza din sec XII si dealectul are colorit valdez .



211

Cu taoate ca nu sa reusit sa se creeze o limba literara uniforma fiecare poet servindu-se de dialectal din regiunea sa de bastina datorita valorii poetice mai mari a operei lui Mistral , dialect din regiunea de la gurileRonului a fost acela in care sa dezvoltat o productie literara mai intensa .

Cele mai vechi documente in spaniolă

Cele mai vechi atestari ale spaniolei se gasesc in documentele latinetirzii din Spania . Pentru a gasi insa atestari directe adica cuvinte si frazeintradevar spaniole trebuie sa jungem pina la jum sec al X-lea. Intr-unmanuscris de la Manastirea San Milan de la Cogolla care cuprinde citevavieti de santos padres si cuteva predici in latina se gasesc multe glose inspaniola : cele ami multe se limiteaza la un cuvint sau doua dar sunt si citeva

care cuprind fraze intregi. Dintre redactate in limba vulgara cele mai vechieste probabil o nota de cheltueli facuta in jurul anului 980 de economulManastirii San Justo y Pastor a ruzuela unde apar aspecte dialectale leuneze .

La mijlocul sec XII apare un piem epic in castiliana caredatorita calitatilor sale se aseaza imediat alaturi de Chanson de Roland acestaeste primul monument al epicii castiliene transmis noua dar dovedeste

prezenta unei epopei spaniole precedente este vorba de cantar de moi cid .

Cele mai vechi atestari ale porughezei

In ceea ce priveste cele mai vechi atestari gasim si in portugaliaforme vulgare in documentele latine tirzii din sec IX-XII dar si aici ca si incelelalte tari romanice intentia celui care a scris era de a folosi latino,cuvintele vulgare scapa pe alocuri dar apar intr-o forma latinizata .

Un numar mare de poezii de la mai multi de o suta de poeti sunt pastratein diferite Cancioneiros dintre care cele mai importante au fost copiate inItalia . In perioada renasterii literature porugheza si-a gasit forma defiitiva silimba literara, aceasta la inceput urma dialectal di regiunea Minho destul deapropiat de Galega de pe celalalt tarm pentru ca dupa aceea sa se orienteze totmai mult spre dialectul dn centrul tarii si din sud.

In decursul sec. VII-XIII sa demonstrate ca au avut loc schimbariesentiale in lexicul diferitor limbi, acest fapt ce ne demonstreaza cele maivechi documente atestate.



212

Studiul acestor faze mai vechi ale unei limbi a avut mare importanta din punct de vedere filologic cit si lingvistic . S-a descoperit geneza unor evolutiifonetice si a unor inovatii morfologice pentru a se justifica corect oetimologie si desigur fara a se cunoaste fazele anterioare transmise prin cele

mai vechi documente ale lumii .Nu a existat o intrerupere a continuitatii intreliterature latina clasica si literature medievala.

Am observat ca textile medievale latine sint pline de elemente populare dar nu contin decit rareori fraze sau cuvinte scrise itentionat inlimba vulgara . Deasemeni am descoperit necesitatea gloselor pentruexplicarea cuvintelor latinesti mai grele sau a unor constructii intregi .

Primele documente care stau la baza diferitor limbi ne-au permis sa

diferentiem limba latina vulgara de cea contemporana sis a cunoastemevolutia lor de atunci si pina in present.

Ladina

În partea neolatină a Gloselor din Kassel, unii cercetători au văzutdocumentul cel mai vechi al ladinei ; s-a arătat însă єi că Glosele din Kasselsînt un text aproape latin, cu mulţi termeni vulgari care îşi dezvăluie origineagalo-romanică (deci este posibil ca, fiind vorba de o compilaţie, să fi pătruns

şi cîteva glose de origine retoromană).

Acelaşi cercetător, P. MARCHOT, care susţinuse caracterul ladin alGloselor din Kassel, a încercat să demonstreze că şi un alt mic glosar latino-german, păstrat la Hofbibliothek din Viena, ar fi în mod preponderent ladin,sau chiar friulan. Acest glosar, care provine din secolul al Xl-lea, este foarteredus şi nu se poate spune că partea latină, deєi conţine mai mulţi termenivulgari, are un caracter ladin şi nu general nord-italian. Primul document cert

ladin pe care îl avem pentru partea occidentală (Grigioni) este un fragmentdintr-o predică pseudo-augustiniana, provenind de la începutul secolului alXII-lea şi gгsit pe o pagină (154) a codicelui 199 al bibliotecii mănăstirii dinEinsiedeln, unde a ajuns probabil de la mănăstirea din Disentis. Traducereaeste făcută printre rîndurile textului latin; dăm aici numai textul romanic:

„Afunda nos des time tres causas, kare frares, per aquilla tuttlo seulo per-dudo; aquil is gurdus et quil homo mopotesille et arcullus, ki fai diabulus per aquillas tres causas iile primar is homo cannao. Si plaida iile diauolus: in

quali die quo uo manducado de quil linas, si uene sua iiirtu fos ouli. Nus



213

timuno semper aquillas tres periuras causas, sicu ueni A dam perdudus оntinsinferno, ne no ueniamo si perdudi. Prendamus ieiunia contra quilla curda,

prendamus umilanz[a] contra contenia. Aquill a sauir e ki nus a christianiueni (mo n)o-minai. Angeli Dei aquill auem nos wardadura si quil sipse

Salvator dis: ueridade dico vos aquil illi angeli..." [2; p 145]Caracterul rumantsch al textului nu poate fi negat. Apar aici cuvinte carac-teristic ladine (ca primul afunda — avunda, avonda pentru „destul, suficient"care este caracteristic în Grigioni şi în Friuli; ci. engad. avounda, friul.avonde < abunde). Multe lecturi sunt însă incerte; pentru tuttlo, von Planta şiM. Roques propun să se citească tutilo etc. Chiar în această situaţieincompletă, textul este deosebit de preţios, cu atît mai mult cu cît este cu totulizolat. Aproape nici un document scris în rumantsch nu mai apare în Grigioni

timp de trei secole. Odată cu Gian Travers (născut la Zuoz în 1483, mort totacolo în 1563) şi cu alţi scriitori reformaţi (urmaţi apoi şi de catolici) a luatnaştere o literatură rumantsch care nu a depгşit, decît rareori, mediul religiosşi statutul regional. Travers a scris un mic poem de 704 versuri: Chanzun dăla guerra dalg Chiaste d'Miisch şi cîteva drame cu subiect biblic.

Dialectul folosit de Travers a fost cel din Engadina de sus. Acelaşi dialecta folosit şi Jachiam Bifrum (născut la Samedan la 8 aprilie 1506; nu se

cunoaşte anul morţii), unul dintre cei mai activi propagandişti ai Reformeiluterane în Engadina, a cărui operă mai însemnată este traducerea în rumân-tsch (engadineză) a Noului Testament (publicată în 1560). Cu această operăde mare importanţă culturală şi lingvistică, Bifrun a cгutat să creeze o limbăscrisă în concordanţă cu limba populară, o limbă capabilă să exprime concep-tele evanghelice. Se poate spune că Noul Testament al lui Bifrun are pentrurumantsch aceeaşi importanţă lingvistică pe care Biblia lui Luther o are

pentru germană. Foarte importantг este şi traducerea Psalmilor făcută deDurich Chiampel (n. 1510?, la Susch, m. 1583), scrisă în engadineză de jos şi

publicată în 1562. De-abia la începutul secolului al XVII-lea începe literaturarumantsch din Sopraselva, cu Steffan şi Luci Gabriel pentru protestanţi şi cuGion Antoni Calvenzan pentru catolici.

În ceea ce priveşte ladina centrală, se poate spune că lipsesc cu totultextele vechi. Un „registru păstoresc" din Laces, în Val Venosta (germ. Vint-schgental), provenind de la jumătatea secolului al XlV-lea şi, din păcate,

pierdut (din care rămîn numai cîteva fraze copiate de Staffler) este într-adevăr

cel mai vechi document al ladinei din Alto-Adige. Dialectul din Val Venosta



214

(ale cărui ultime forme s-au stins în secolul al XVIII-lea), deşi ţinea din punctde vedere geografic de regiunea Alto-Adige, aparţinea părţii occidentale şireprezenta o continuare a varietăţilor dialectale din Val Monastero şi dinEngadina de jos. Aceste resturi, care au fost publicate cu un amplu

comentariu şi cu un studiu de B. GEROLA, nu sînt un document pentru ladinacentrală. Atestările scrise ale ladinei centrale datează de-abia de la jumătateasecolului al XVIII-lea: un mic vocabular al dialectului din Val Badia (germ.Gвsertal), al lui S. P. BARTOLOMEI din Pergine (manuscris al biblioteciiFerdinandeum din Innsbruck, o modestă literatură dialectală sau deînvăţămînt religios elementar, mai dezvoltată în Val Gardena decît încelelalte vгi. Lipseşte aproape cu totul poezia populară.

Pentru partea ladina orientală, adică pentru Friuli, avem texte destul de

vechi şi o tradiţie literară neîntreruptă, care totuşi nu au depăşit caracteruldialectal. Regiunea Friuli se mîndreşte însă, mai ales în poezie, cu una dintrecele mai bogate şi mai frumoase literaturi din Italia. Lăsînd deoparteinscripţia de pe un campanii din Racchiuso, cel mai vechi text friulan estereprezentat de un registru din Cividale de la sfîrşitul secolului al XlII-lea. Din

păcate acest text prezintă un interes lingvistic redus, deoarece cele 19 rоnduridin care este compus conţin aproape numai nume proprii. Urmează, apoi,actele intendenţilor de la Domul din Gemona, dintre care primul este redactat

în friulană, în 1336, de Jacopo Foncasio; de la această dată pînă la sfîrşitulsecolului al XlV-lea, textele în proză devin din ce în ce mai numeroase. Undeosebit interes filologic prezintгă fragmentele gramaticale şi exerciţiile detraducere din friulană în latină publicate exemplar de A. SCHIAFFINI. Cîtdespre poezie, cea mai veche cunoscută pînă acum este, se pare, aceea careîncepe Pirug myo dog inculurii, scrisă pe versoul unui act de notariat redactatla Cividale, la 14 aprilie 1380, probabil de aceeaşi mînă care a redactat actul,contemporană sau numai puţin posterioară acestuia. Vom reproduce aici, camostră, prima strofă:

Cele mai vechi documente în sardă

Trecem acum din Ladinia în Sardinia. Din punctul de vedere al textelor vechi în vulgară, Sardinia este, fără îndoială, zona din Italia care ne oferărecolta cea mai bogată şi mai omogenă. Documentele prezintă o mareimportanţă lingvistică, alături de cea istorico-juridică (multe dintre textelevechi sarde sînt documente de primă importanţă pentru istoria dreptului

italian), dar nu au cîtuşi de puţin valoare literară. Tentativa de a demonstra



215

prezenţa unei literaturi poetice sarde, anterioare celei a Şcolii poeticesiciliene, prin aşa-zisele carte de Arborea, s-a dovedit a fi o abilă mistificare.

Printre textele vechi, dintre care multe din secolele XI şi XII, rămînenumai problema alegerii. Ne-am putea însă întreba: de ce Sardinia oferă ocantitate atît de mare de documente de limba vulgară? După părerea noastră,motivul constă în cultura înapoiată din insulă, în slaba cunoaştere a latinei (şicu atît mai puţin a limbii greceєti). Era deci inevitabil ca şi documentele

juridice oficiale, pentru a fi înţelese, să fie redactate în limba vulgară. Dar,deşi în toate documentele se găsesc urme dialectale care indică unele parti-cularităţi regionale, în Sardinia s-a format, încă din cele mai vechi timpuri, olimbă vulgară „ilustră", bazată pe logudoreză.

Reproducem integral un privilegiu logudorez al cărui text, din 1080— 1085, este păstrat în Arhiva de Stat din Pisa (Diplom. Acq. Colet ti).

„In nomine Domini amen. Ego iudice Mariano de Lacon fazo ista carta adonore de omnes homines de Pisas pro xu toloneu ci mi pecterunt: e egodonolislu pro ca lis so ego amicu caru e itsos a mimi; ci nullu imperatore ci Iuaet potestare istu locu de non (n)apat comiatu de leuarelis toloneu in placitu:de non occidere pisami ingratis; e ccausa ipsoro ci lis aem leuare ingra-tis, defacer lis iustitia inperatore ci nce aet exere intu locu. E ccando mi pet terumsu toloneu, Ugatarios ci mi mandarum homines ammicos tneos de Pisas fmtFalceri e Azulinu e Manfridi, ed ego fecindelis carta pro honore de xоi

piscopu Gelardu e de O cu Biscomte e de omnes consolos de Pisas- effecilapro fwnore de omnes ammico meos de Pisas; Guidu de Uabilonia eILeo su frate Repaldinu £ Gelardu, e Iannellu, e Ualduinu, e Bernardu deConizo, Fran-cardue Dodimundu e Brunue rRannuzu, e Uernardu deGarulictu e tTornulu pro siant in onore mea ed in aiutoriu de xu locu meu.Custu placitu lis feci per sacramentu ego e domnicellu Petru de Serra, e

Gostantine de Azzem e Uoso Ueccesu e Dorgotori de Ussame nNiscoli sufrate [e n]Niscoli de Zorit eUIariane de Ussam..."

Foarte interesant, şi pentru grafie, este un document din Cagliari care provinedm anii 1089-1103; a fost adus de la Biserica S. Saturnino din diocezaCagliari şi se pгstrează acum în „Archives departamentales des Bouches-du~Rhone" di Marsilia.



216

Documente mult mai ample sînt aşa-zisele condaghi, nume prin care seindică în sardă documentele care atestă o negociere juridică şi mai ales regis-trul în care se găsesc transcrise toate aceste acte. Deoarece asemenea acte se

păstrau mai ales la biserici şi mănăstiri, aceste condaghi corespund, mai mult

sau mai puţin, registrelor bisericilor şi abaţiilor de pe continent; de aceea eleau fost găsite în Sardinia numai pe lîngă astfel de instituţii religioase.

În unele cazuri nu ni s-a păstrat originalul sard, ci numai o traducere. Aşa s-aîntîmplat cu Condaghe di San Michele di Salvenor care, scris iniţial în sardă,s-a păstrat într-o traducere spaniolă din secolul al XVII-lea. Dar, din fericire,avem şi cîteva condaghi originale, vechi şi foarte preţioase. Unul este acelade la San Pietro di Silki (o mănăstire lîngă Sassari), achiziţionat pe la sfîrşitulsecolului trecut de Biblioteca universitară din Sassari şi publicat în 1900 de

G. BONAZZI. Conţine copii ale unor vechi registre şi documente alemănăstirii şi ale altor mănăstiri dependente, pe care a pus să le facă, pe la

jumătatea secolului al Xll-lea, stareţa Maximilla; acest condaghe a fost apoicontinuat pînă în secolul al XlII-lea. Dialectul este logudorez.

Alt condaghe foarte important este acela de la San Nicola di Trullas, carecuprinde actele mănăstirii începînd din 1113 pînî în prima jumătate asecolului XIII. Acest codice, împreună cu Condaghe di S. Măria di

Bonarcado, despre care se va vorbi puţin mai jos, a fost proprietate particulară pînă acum cîţiva ani, cînd prin intervenţia guvernului a intrat înBiblioteca Universitară din Cagliari; s-au publicat astfel, în acelaşi timp(1937), douг ediţii: una îngrijită de R. CARTA-R ASPI şi cealaltă îngrijită dedoi istorici ai dreptului italian: E. BESTA şi A. SOLMI. Publicarea acestor texte, aєteptată de atîta vreme, a dat naştere unei preţioase lucrări lingvisticea celui care a fost maestru în studiile sarde: M. L. WAGNER , aşa cum, cucоţiva ani mai înainte, ediţia lui BONAZZI cuprinzînd Condaghe di S. Pietro diSilki dăduse naştere unei lucrări devenite clasice, a lui W. MEYER -LUBKE.Tabloul care rezultă din acest condaghe nu este mult diferit de acela alcondaghilor de la S. Pietro di Silki şi de la S. Michele di Salvenor, dar „deoarece, spre deosebire de acestea din urmă, mănăstirea de la S. Nicola segăsea într-o regiune muntoasă, departe de modestele centre populate dinSardinia, condaghe de la S. Nicola di Trullas oglindeşte o viaţă mai simplă şimai aspră, lăsînd foarte puţin să se întrevadă întîmplările, datorită cărora, subinfluenţa curentului de civilizaţie de pe continent, insula tireniană, rămasă

pînă atunci în condiţiile unei mari simplităţi, se trezea încet-încet la formele

mai complexe ale noii vieţi civilizate ".



217

Mai complex şi mai dificil este textul de condaghe de la S. Măria di Bonăr-cado, care provine din secolele XII şi XIII. După SOLMI, care nu era lingvist,acest condaghe ar fi redactat în dialect campidanez „şi mărreşte considerabilcîmpul cunoştinţelor noastre, care s-au redus pînă acum la documentele

cagliaritane şi la puţine alte elemente sporadice". Dar WAGNER , după oexaminare amănunţită a fenomenelor lingvistice, conclude că limba acestuicondaghe este, în linii mari, prevalent logudoreză, chiar dacă cu multeinfluenţe meridionale (campidaneze); dealtfel Bonarcado aparţine şi astăziunei zone dialectale de tranziţie între Campidano şi Logudoro.

Mai recente sînt alte două texte scoase de curînd la lumină: codicele de la SanPietro di Sorres, publicat cu multă acurateţe şi cu un glosar foarte bun de A.SANNA, şi Condaxi Cabrevadu din regiunea Oristano, ediţie îngrijită de M. T.

ATZORI. Primul datează din secolul al XV-lea, iar celălalt din secolul alXVI-lea.

Cele mai vechi atestări ale italienei

În documentele latine tîrzii din Italia, se găsesc multe urme de elemente populare şi că deseori s-a crezut că pot fi considerate cele mai vechidocumente de italiană fraze care, în realitate, nu erau decît latină tîrzieincorectă, în care se făcea simţită limba populară, dar care încă nu puteau ficonsiderate italiene. În istoriile obiŞnuite ale literaturii italiene, se indică îngeneral ca prime documente de italiană formulele de jurămînt din Placito diCapua din 960. Pare însă a exista un document anterior, cu toate că nu poatefi considerat italian pur. Este vorba de o ghicitoare veroneză asupra căreiacredem că merită să ne oprim. Într-o carte de rugăciuni mozarabică, păstratăla Biblioteca Capitolare din Verona, găsim scris, de mînă italiană din secolulal VIII-lea, sau cel mai tоrziu al IX-lea, ceea ce, în transcriere diplomatică.

Această parte din codice a fost publicată pentru prima dată de paleograful L.SCHIAPARELLI şi a fost interpretată ca un cîntec pastoral de N. TAMASSIA єiM. SCHERILLO, în timp ce G. BERTONI i-a stabilit caracteristicile lingvistice.DE BARTHOLOMAEIS, bazîndu-se pe observaţia justă a unei eleve a lui, asusţinut că textul nu reprezenta un cîntec pastoral, cum crezuse şi el laînceput, ci o ghicitoare despre mîna care ţine tocul, în timp ce scrie. într-adevăr o ghicitoare, a adăugat R AJNA, însă nu de origine populară, cumcredea DE BARTHOLOMAEIS, ci cultă şi nu în „latină vulgară", cum

propuseseră TAMASSIA şi SCHERILLO, sau în „latină rustică", cum spunea



218

BERTONI, şi nici „semivulgară", cum considera DE BARTHOLOMAEIS, ci în pură „limbă vulgară". TAMASSIA şi DE BARTHOLOMAEIS propuseseră şischimbarea ordinei versurilor şi corectarea cîtorva puncte; R AJNA a fost deacord în mare parte cu corectările lui DE BARTHOLOMAEIS.

Mult mai aproape de original, mai verosimilă, chiar dacă mai puţin fru-moasă, este reconstrucţia făcută de MONTEVERDI, după care ar trebui să secitească.

Inversarea lui se pareba boves în boves se pareba a fost propusă mai întîide TAMASSIA şi acceptată de DE BARTHOLOMAEIS şi de R AJNA; ultimii doicercetători au propus de asemenea să se aşeze, pe locul al doilea, al treileavers, iar pe locul al treilea, al doilea vers. Dar оn felul acesta se modifică tot

textul care, probabil, nu este o copie, ci originalul. De asemenea nu pare justificat, pe baza lui pareba, să se transforme araba şi seminaba în areba şisemineba; în linii mari deci, ediţia lui MONTEVERDI este preferabilă.

Este absolut sigur că acest fragment este venet. Pentru a dovedi aceastaeste suficientă forma versorio < versorium, care corespunde formei versor „plug" din veneţiană, padovană, veroneză şi belluneză. Ar putea să surprindîîntr-un text venet a > e în pareba (la care R AJNA adaugă, prin analogie,corectînd manuscrisul, celelalte douг imperfecte de conjugarea I); parare cusensul „a împinge, a mîna boii" este răspîndit în Italia de nord; a > e apareastăzi rar în venetă; în textele venete vechi se întîlneєte, deєi rar, de ex.stev'io în „Pianto della Vergine" (Plînsul Fecioarei), publicat de Linder; dar nu sînt rare transformările analogice ale imperfectelor de conjugarea I dupăconjugarea a II-a (de ex. la S. Stino di Livenza: mi portee, ti te portee etc). S-ar putea rezolva dificultatea dacă pareba ar fi interpretat ca derivоnd de la

pгrere єi nu de la parare, cum a propus G. CONTINI , care traduce primul vers:„Ceea ce (adicг mоna care scrie) semгna cu niєte boi ..." ; dar o asemenea

interpretare, cu toată erudiţia filologică a lui Contini, pare forţată. Şi mai puюţin verosimilă este ipoteza lui C. A. MASTRELLI, după care Se pareba ar fi protaza unui period ipotetic, care ar trebui să fie înţeles ca „Se parevano

buoi..." (Dacă păreau boi...), sau aceea a lui G. PRESA după care se parebaar putea să fie înţeles ca „appaiava" („împerechia"). -s final de la boves esteconsiderat de R AJNA ca popular venet vechi; dar, cu tot respectul pentruilustrul filolog, se poate vedea că este mai prudent a-1 considera un latinism(cel puţin grafic) deoarece în textele venete, chiar dacă nu lipsesc urme ale lui

-s final la persoana a II-a singular din conjugarea verbalĂ (Dante citează



219

pentru venetă: per le plaghe de Dio tu non verdsl), se pare că acesta nu apareca plural al substantivelor de declinarea a lll-a. Este însă adevărat că textele

pe care le avem în veneta veche sînt mult mai recente decît aceastăghicitoare. Nici albus nu mai există în venetă (fiind înlocuit de german,

blank) decît în toponimie, ca şi pratalia (> Praglia (Padova), Pradaia(Trento)). În favoarea naturii populare a textului pledeazгă în special negro,cu e < i, dar ştim că această inovaţie a apărut încă în latina vulgară. Pe scurt,am socotit necesar a aprecia această ghicitoare veroneză ca fiind primul textîn italiană vulgară. Părerea noastră însă, după ce am reflectat asupraobservaţiilor lui R AJNA, este că acest text nu poate fi considerat întru totulvulgar, ci „semivulgar", cum credea dealtfel şi DE BARTHOLOMAEIS.

MONTEVERDI considera ghicitoarea de origine cultă „atît pentru că

compunerea şi este legată de vasta literatură enigmistică latină medievală(secolele VII—VIII), unde se găsesc numeroase paralele, cît şi pentru că estevorba de scriere, care în vremurile acelea era un privilegiu rar, rezervataproape exclusiv clericilor ...", dar nu putem fi cu totul de acord în aconsidera că autorul a folosit limba vulgară maternă. Credem, mai degrabă,că ghicitoarea a luat naştere într-un mediu de şcolari (desigur clerici) şi că afost compusă în acea latină semivulgară care trebuie să fi fost, în evul mediu,mijloc de comunicare între codiscipoli care nu erau prea siguri pe gramatica

şi lexicul latin.În mod cert „vulgarгă" este formula de jurămînt din Placito di Capua dinmartie 960, păstrată în Arhiva de la Montecassino. Documentul a fost emis de

judecătorul Arechisi pentru a rezolva o neоnţelegere (probabil imaginară)între Mănăstirea din Montecassino şi Rodelgrimo d'Aquino. Martorii chemaţila proces, chiar dacă nu erau necunoscători ai latinei, evident afirmau în„vulgară", pentru a stabili dreptul de proprietate prin prescrierea oricăruidrept precedent, că ştiau că acele pămînturi aparţinuseră (nec vi, nec dam, nec

precario, cum cerea dreptul roman), timp de 30 de ani benedictinilor.Documentul este scris, bineоnţeles, în latină, dar declaraţiile martorilor sîntreproduse chiar cu cuvintele populare în care au fost pronunţate.

În aceste formule de jurămînt se remarcă caracterele dialectale dinregiunile în care au fost pronunţate (Capua, Teano, Sessa Aurunca). Astfelsao (cf. it. so) este comun în dialectele vechi din Italia meridională (alături defao, dao, vao, dar astăzi în Campania există forma sacco < sapio); ko

corespunde formei italiene meridionale ko < quod (sau, după Jeanjaquet, <



220

quomodo), în timp ce it. che derivă din quia; kelle < eccu illae (it. quelle), cf.napol, kidde (în care e > i şi ll > dd sînt inovaţii relativ recente); tebe < tibieste frecvent în italiana veche, mai ales în sud; în Ritmo Cassinese se găseştetebe stissu meito a llaudari.

Primele atestări ale dalmatei

Puţine şi sărace sînt documentele în dalmată; nici unul nu are caracter literar. Într-un testament din secolul al X-lea reprodus de GIOVANNI LUCIO înHistoria di Dalmazia et in particolare di Trau, Spalato e Sebenico, Veneţia,1674, se găsesc cîteva elemente vulgare, dar textul este redactat, în întregime,în latină. Într-un inventar de la Ragusa din, se găsesc multe cuvinte vulgarecu caracter dalmat, dar este vorba de o listă de cuvinte izolate de tipul:

matarago I bono jomit coltrega I. cactali II forniti para de lingoli III noua etlingol I plumato etc. Cele mai vechi texte coerente în dalmată sînt douăscrisori din Zara din secolul al XlV-lea (1325 si 1397).

În prima, din 1325, un oarecare Todru de Fomat din Zara se adreseazăonorabilului Ser Pon, cancelar al Ragusei, pentru a lua apărarea fiului săuFrancesco, citat în faţa curţii din Ragusa pentru o pretinsă datorie.[1; p 62]

În a doua scrisoare, din 1397, trimisă de la Ancona la Zara, textul este maiclar. Această scrisoare, scrisă de un oarecare Francesco di Fanfona, aflat tem-

porar la Ancona, tatălui său, la Zara, prezintă, ca şi prima scrisoare, cîteva puncte obscure. Chiar la început, fraza di eu uiau sichirisi interpretată deBARTOLI „pe care eu am scris-o în drum" („che io in viaggio scrissi") (cuepenteza lui i , ca în Firancisch, pireguue etc.) a fost, pe facsimil, citită deBERTONI che nu iaiu sichirisi şi interpretată, mai întîi, „că nu am (sau nu au)siguranţă în privinţa norocului la A." („che non ho (oppure non v'hanno)sicurită di fortuna in A") şi după aceea „că nu am (sau nu au) asiguгări

împotriva furtunilor la Ancona" („che non ho (o non vi hanno) assicurazioni per (contro) fortunali (tempeste) in Ancona").

Cele mai vechi atestări ale românei

Am ajuns la română, ultima limbă romanică, ultima atît în ordineageografică pe care am urmat-o cît şi în ordinea vechimii atestгrilor literare.



221

S-a arătat de mai multe ori în această lucrare că româna a avut, din cauzaizolării ei de restul lumii neolatine, într-un mediu de cultură bizantino-slav, oevoluţie mult diferită de cea a limbilor romanice occidentale, mai ales în carece priveşte adstratul єi superstratul. Nu este de mirare deci că, în ceea ce

priveşte atestările ei, întîlnim condiţii complet diferite de cele pe care le-amvăzut pînă acum.

În timp ce în Occident latina era limba bisericii şi a culturii, limba delegislaţie (pînă şi a legislaţiei barbarilor) şi a administraţiei, în orientul bizan-tin limba de stat şi a administraţiei era greaca; apoi, odată cu formarea princi-

patelor slave, atît în administraţia civilă cît şi în aceea ecleziastică, s-aintrodus folosirea slavei vechi şi a bulgarei medii, prima numindu-se şi„paleoslavă" sau „slavă veche ecleziastică".[2; p 153]

Din punct-de vedere politic şi istorico-juridic, prima afirmare a românilor într-o formă statală cristalizată a avut loc atunci cînd conducгtorul românIoniţă (numit de greci Kaxoiooavvrjq) din familia Asanizilor s-a încoronat, la8 noiembrie 1204, „rege al bulgarilor şi al valahilor". În secolul al XlII-leaexistă urme, nesigure, ale unor formaţiuni politice - slavo-române de micăimportanţă în Dobrogea, în timp ce la nordul Dunării, de-a lungul graniţelor Transilvaniei, puternica monarhie maghiară îşi extindea din ce în ce mai mult

puterea, după ce distrusese şi asimilase cîteva mici voievodate locale. Odiplomă din 1247 a regelui Ungariei Bela IV aminteşte de prezenţa, în aceaepocă, a unui „voievod" al valahilor, pe nume Seneslau, în Oltenia şi într-o

parte a Banatului, căruia acelaşi rege Bela IV îi recunoştea o independenţălimitată, cu obligaţia unor tributuri. Abia în secolul XlV-lea are loc formarea

principatelor independente din Valahia şi din Moldova. Formarea principatului Valahiei sau Munteniei (Ţara Româneascгă) a avut loc printr-un proces de unire a diverselor formaţiuni locale care existau între Dunăre şiCarpaţi, unire realizată sub voievodul Argeєului, Basarab, în jurul anului1324.

Prin victoria lui Basarab, în 1330, asupra lui Carol Robert d'Anjou, rege alUngariei (a cărui armată a fost surprinsă într-o vale muntoasă şi distrusăaproape complet), noul principat era, cel puţin temporar, eliberat de platatributului faţă de regele Ungariei. Basarab a domnit pînă în 1352 şi probabilcă el este acel Negru Vodă pe care legendele şi cîntecele epice româneşti îlslăvesc ca întemeietor al Valahiei. Un proces deosebit a dus la formarea Prin-

cipatului din Moldova, în 1359. El a fost întemeiat de Bogdan, voievodul



222

Maramureşului, vasalul ridicat împotriva seniorului său, regele Ungariei. Pela jumгtatea secolului al XlV-lea se constituiseră deci cele două principateindependente, Ţara Românească şi Moldova, care, însă, începînd cu secolulurmгtor, au devenit vasale turcilor. Din unirea acestora (1859) a luat naştere,

recunoscutг de iure numai din 1878, actuala Românie.[3; p 112]Toate documentele care rămîn din această epocă sînt redactate în bulgară

medie; biserica slavă, încă de la sfîrşitul secolului al IX-lea, înlocuise greaca,ca limbă liturgică, cupaleoslava; biserica bulgară, care s-a declaratindependentă în 891, a fost recunoscută ca atare oficial de către patriarhulConstantinopolului în 927, iar biserica română a devenit dependentă de

biserica hulgară în urma unui document al lui Vasilios Bulgaroc tonul (1020).Mănăstirile, întemeiate în mare parte în secolul al XlV-lea, primesc cultura

din Orientul greco-slav şi mai ales de la Muntele Athos.

În epoca anterioară întemeierii primelor mănăstiri din Ţara Românească şidin Moldova apar texte paleoslave scrise, probabil, pe teritoriul actualeiRomânii. Nu este sigur că Evanghelia paleoslavă, cunoscută cu numeleSavina Kniga, şi aşa-zisul Codex suprasliensis (amоndouă din secolul al Xl-lea) au fost scrise, cum consideră unii cercetгtori, în partea de nord aRomâniei; ca şi o diplomă de la Bоrlad din 1134, prezintă particularităţi

lingvistice care le apropie de rusă în mod sigur scrise în Moldova sînt însăalte cărţi religioase din secolele XIII şi XIV. Cît despre documentele oficialeşi particulare, cele mai vechi s-au pierdut, iar cele care au rămas nu sîntanterioare celei de a doua jumătăţi al secolului al XlV-lea. Cronicile sînt şimai tîrzii. În toate aceste documente scrise pe teritoriile române în bulgaramedie se pot găsi, ici şi colo, nume proprii de persoane şi de locuri şi chiar apelative româneşti; avem deci aici, ca şi în Occident în textele latineşti,

posibilitatea de a fi informaţi, chiar numai fragmentar, asupra situaţieilingvistice a limbii vulgare înainte de manifestările sale directe prin scriere.Adeseori limba slavă în care sînt redactate aceste texte, în afară de cîtevacuvinte româneşti, prezintă, mai ales în sintaxă şi în frazeologie, influenţaromânei, adică a limbii materne a autorului sau a copistului. Sînt suficientecîteva exemple din documente anterioare începutului secolului al XVI-lea:

jude (< lat. iudex) (1409, 1502), ales (post verbal de la alege < lat. vulg.*alegere pentru eligere) (1432, 1437), buor (= bour < lat. bubălus) (1479),cumnat (<lat. cognatus) (1469, 1507), lac (< lat. lacus) (1468), portar (< lat.

portarius) (1474) etc. Apar multe nume de persoane şi de locuri, adeseori în

formă românească: articolul enclitic, cazuri oblice (de ex. Albeştii (1469),



223

Albul (1422), Amarul (1430 şi într-un document posterior, 1572). Chiar vodăAmarului „apa Amarului", Bărbăteşti (1428), Cetatea (1455) etc. Uneoriformele atestate în aceste documente ne permit să reconstruim o fazăanterioară a romănei: numele proprii Urecle (1414) sau Uricle (1412) sau

Ureche (1437) ne oferă o fază cu grupul -cl- păstrat, spre deosebire denumele propriu mai modern Ureche şi de apelativul ureche (< lat.auric(u)la).[5; p 56]

În teritoriile care aparţineau Ungariei şi în Transilvania, care, deşi inde- pendentă, avea legături cu Ungaria, latina era limba culturii, legislaţiei, tri- bunalelor şi chiar, cel puţin în parte, a administraţiei. Seria bogată şi neîntre-ruptă de documente latine din Ungaria (începînd cu secolul al Xl-lea) ne per-mite să atestăm, mult mai înainte ca româna să înceapă să fie scrisă, unele

elemente româneşti, mai ales în onomastică şi toponimie. Astfel de exemplu,într-un document de la începutul secolului al XIII-lea (1202—1203) segăseєte numele de persoană Fichur, care se referă la un vasal al bisericii dinArad, într-un sat din judeţul Bihor; acest nume, care desigur era purtat de unromвn, reproduce româna ficior (< lat. *fetiolu (m) ) care va intra apoi, caapelativ, în secolul al XVIII-lea, în maghiară.

Primele documente cunoscute scrise în limba slavă pe teritoriile române

provin din a doua jumătate a secolului al XlV-lea şi timp de aproximativ douăsecole tradiţia cancelariilor şi a bisericii slavo-bizantine va împiedicaafirmarea românei în scris (în afară de puţine cuvinte din documentele slave,în cea mai mare parte nume proprii). Primul document scris în întregime înromână, dar cu siguranţă nu cel mai vechi în care s-a folosit româna ca limbăscrisă, este o scrisoare din 1521 a boierului Neacşu din Cîmpulung, adresată

judelui Hans Benkner din Braşov, pentru a-1 informa despre o expediţie aturcilor. Scrisoarea (al cărei original se găseşte la Arhiva de Stat din Braşov,numărul 472) păstrează încă începutul şi încheierea (precum şi căteva cuvinteîn mijlocul textului, ca i pak = aşijderea, tot astfel) în limbă slavă; este scrisăcu caractere chirilice, pe care românii le-au folosit, cu unele excepţii, pînă la

jumătatea secolului trecut.

Primele texte religioase scrise în română sînt patru manuscrise, nu ante-rioare anului 1550, care prezintă toate, într-o limbă arhaică, fenomenulrotacismului lui -n- intervocalic: Codicele Voroneţean (descoperit în 1871 lamănăstirea Voroneţ din Bucovina, incomplet, care cuprinde sfîrşitul

Evangheliei şi mare parte din Faptele apostolilor); Psaltirea Scheiană (care



224

cuprinde traducerea în proză a Psalmilor lui David), Psaltirea Voroneţeană şiPsaltirea Hurmuzachi (cuprinzînd de asemenea traducerea psalmilor).[7; p180]

Caracteristicile lingvistice ale acestor texte indică regiunea Maramureşului,la extremitatea de nord—nord-vest a Transilvaniei, nu departe de graniţa ma-ghiară şi slovacă; foarte probabil însă, cum se poate deduce din unele greşeli,repetiţii, omisiuni etc, aceste texte nu reprezintă traducerile originale, ci copiimai moderne ale unor originale pierdute (în afară, probabil, de PsaltireaHurmuzachi) ; Psaltirea Scheiană şi Psaltirea Voroneţeană provin, fără îndo-ială, dintr-un text unic, cu toate că al doilea este bilingv, reproducînd, frazăcu frază, textul romănesc şi textul slav.

Marele istoric român N. IORGA (1871 — 1940) a emis ipoteza că aceste tra-duceri ar data din a doua jumătate a secolului al XV-lea şi că s-ar datora expansiunii ereziei husite, foarte răspîndită în Boemia, Slovacia şi Ungaria, carecerea, printre altele, ca slujba religioasă să se ţină în limba poporului. Ipotezasa a fost sprijinită cu argumente filologice de LA. CANDREA şi a fost ac 0

eptată de o mare parte a filologilor şi a istoricilor literaturii române. O.DENSUSIANU şi AL. R OSETTI consideră în schimb — după părerea noastră,mai verosimil — că traducerile rotacizante ale cărţilor religioase nu sînt

anterioare primei jumătăţi a secolului al XVI-lea şi că se datorează influenţeireformei luterane, care, mai ales prin intermediul coloniilor de saşi, s-arăspîndit în Transilvania. După cum se ştie, reforma luterană cerea de ase-menea ca în biserică să se folosească limbile naţionale.

În ceea ce priveşte numele de locuri reproduse de Procopiu, cu toate că sîntfoarte interesante pentru cunoaşterea latinităţii balcanice, nu par să conţinănici o formă care să poată fi considerată absolut românească. Pentru a găsimanifestări scrise în aromână trebuie să aşteptăm pînă în a doua jumătate a

secolului al XVIII-lea şi anume pînă la Theodor Cavallioti şi la Daniil dinMoscopole, care au scris un dicţionar trilingv (latin, aromân, albanez) şi unulîn patru limbi (neogrec, aromân, macedo-bulgar şi albanez), şi pînâ laLeturghia (Meєale,) scrisă de un aromân din Albania, pe la sfîrşitul secoluluial XVIII-lea (sau începutul secolului al XlX-lea). Ne găsim deci într-o epocăfoarte tîrzie. Importanţa românei nu constă în vechimea atestгăilor sale, ci în

păstrarea elementelor latine şi în puterea de rezistenţă demonstrată de-alungul atîtor secole în care românii au trăit cu totul izolaţi de romanitatea

occidentală.



225

Puţine şi sărace sînt documentele în dalmată; nici unul nu are caracter literar. Într-un testament din secolul al X-lea reprodus de GIOVANNI LUCIO înHistoria di Dalmazia et in particolare di Trau, Spalato e Sebenico, Veneţia,1674, se găsesc cîteva elemente vulgare, dar textul este redactat, în întregime,

în latină. Într-un inventar de la Ragusa din, se găsesc multe cuvinte vulgarecu caracter dalmat, dar este vorba de o listă de cuvinte izolate de tipul:matarago I bono jomit coltrega I. cactali II forniti para de lingoli III noua etlingol I plumato etc. Cele mai vechi texte coerente în dalmată sînt douăscrisori din Zara din secolul al XlV-lea (1325 si 1397).



Bibliografie:

1. Copceag D. Tipologia limbilor romanice. – Cluj-Napoca: Clusium, 1998.

2. Enciclopedia limbilor romanice.- Bucureşti, 1985.

3. Enciclopedia limbii române. – Bucureşti: Univers Enciclopedic, 2001.

4. Evdoşenco A. „Introducere în studiul filologiei romanice”, Chişinău, 1986

5.Iordan I. Lingvistica romanică, Bucureşti, 1962;6.Iordan I., Manoliu M. Introducere în lingvistica romanică, Bucureşti, 1965

introducere în filologia romanică zgârcibabă e._doc

Documents