introducere În antreprenoriat

22
INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT Esenţa antreprenoriatului şi a micilor afaceri. Activitatea de antreprenoriat este o activitate independenta, desfasurata pe propriul risc si orientata spre obtinerea sistematica a profitului ca urmare a utilizarii bunurilor,vinderii marfurilor,executarii lucrarilor sau prestarii serviciilor de catre persoanele inregistrate oficial in aceasta calitate in modul stabilit de lege. Caracteristicile afacerii antreprenoriale: inovația, creșterea rapidă, dezvoltarea cu un grad mărit de risc. Factorii care contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului: Str-ra populației și dinamica acesteia în viitor. Nivelul învățămîntului general și antreprenorial. Obținerea unor oportunități și beneficii individuale. Politica statului în domeniul susținerii antreprenoriatului: susținerea fiscală, financiară și organizatorică. Atitudinea societății față de antreprenoriat. Existența unei infrastructuri dezvoltate de servicii în afaceri. Existența unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri și spre asumarea riscului. IMM-urile sunt componente de baza ale antreprenoriatului. Actualmente majoritatea absolută a afacerilor sunt afacerile mici. P.Druker spunea ca „micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice”. Micile afaceri contribuie in mare masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale. Nu exista o definitie unanim acceptata a IMM-urilor, astfel pt a fi considerata mica/mijlocie, o afacere trebue sa indeplineasca anumite conditii. In aprecierea "mărimii" unei afaceri se iau în considerare criterii cantitative: vol vinzarilor,nr salariatilor,profitul. Si calitative: atingerea unui anumit nivel al productivitatii muncii,unui anumit grad de integrare in mediul economic.In RM, ca si in UE, criteriul de baza il constituie nr angajatilor. Legea privind sustinerea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii defineste micul business ca pe o activitate antreprenoriala. Pt ca agentul economic sa fie considerat intreprindere mica trebuie sa respecte urmat reguli: nr mediu scriptic anual de salariati-cel mult 49 pers; suma anuala a VV-cel mult 25 mln lei;valoarea totala anuala de bilant a activelor-ce nu depaseste 25 mln lei. Rolul si importanta IMM-urilor decurge din urmat trasaturi ale acestora: ofera noi locuri de munca; favorizeaza inovarea si

Upload: tannya-ciolpan

Post on 01-Dec-2015

127 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIATEsenţa antreprenoriatului şi a micilor afaceri. Activitatea de antreprenoriat este o activitate independenta, desfasurata pe propriul risc si orientata spre obtinerea sistematica a profitului ca urmare a utilizarii bunurilor,vinderii marfurilor,executarii lucrarilor sau prestarii serviciilor de catre persoanele inregistrate oficial in aceasta calitate in modul stabilit de lege.Caracteristicile afacerii antreprenoriale: inovația, creșterea rapidă, dezvoltarea cu un grad mărit de risc. Factorii care contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului: Str-ra populației și dinamica acesteia în viitor. Nivelul învățămîntului general și antreprenorial. Obținerea unor oportunități și beneficii individuale. Politica statului în domeniul susținerii antreprenoriatului: susținerea fiscală, financiară și

organizatorică. Atitudinea societății față de antreprenoriat. Existența unei infrastructuri dezvoltate de servicii în afaceri. Existența unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri și spre asumarea riscului.

IMM-urile sunt componente de baza ale antreprenoriatului. Actualmente majoritatea absolută a afacerilor sunt afacerile mici. P.Druker spunea ca „micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice”. Micile afaceri contribuie in mare masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale. Nu exista o definitie unanim acceptata a IMM-urilor, astfel pt a fi considerata mica/mijlocie, o afacere trebue sa indeplineasca anumite conditii. In aprecierea "mărimii" unei afaceri se iau în considerare criterii cantitative: vol vinzarilor,nr salariatilor,profitul. Si calitative: atingerea unui anumit nivel al productivitatii muncii,unui anumit grad de integrare in mediul economic.In RM, ca si in UE, criteriul de baza il constituie nr angajatilor. Legea privind sustinerea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii defineste micul business ca pe o activitate antreprenoriala. Pt ca agentul economic sa fie considerat intreprindere mica trebuie sa respecte urmat reguli: nr mediu scriptic anual de salariati-cel mult 49 pers; suma anuala a VV-cel mult 25 mln lei;valoarea totala anuala de bilant a activelor-ce nu depaseste 25 mln lei.Rolul si importanta IMM-urilor decurge din urmat trasaturi ale acestora: ofera noi locuri de munca; favorizeaza inovarea si flexibilitatea;-ofera personalului posibilit de a-si spori calificarea, de a aspira la posturi in intrepr mari; stimuleaza concurenta;ajuta la buna function a intrepr mari,pt care presteaza diferite servicii/produc diferite subansambluri; fabrica produse si prest serv in conditii de eficienta. ODIMM – Organizatia pt dezvolt sectorului intrepr mici si mijl.

Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova şi practica internaţională. Primele elemente ale fenomenului antreprenorial în Republica Moldova au apărut la sfârşitul anilor '80 ai secolului al XX-lea, o dată cu organizarea primelor cooperative de producţie, care au demonstrat avantajele noii economii, în care accentul se pune pe iniţiativa particulară, pe aptitudinile şi capacităţile oamenilor de a obţine succese şi de a-şi realiza scopurile în propria afacere. În 1992, după adoptarea Legii cu privire la activitatea de antreprenoriat şi întreprinderi, multe din cooperativele existente au fost reorganizate în întreprinderi individuale, societari pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată etc. A fost stimulată crearea de noi întreprinderi particulare, majoritatea acestora fiind întreprinderi mici. Totuşi despre dezvoltarea afacerilor mici în Republica Moldova putem vorbi numai începând cu anul 1994, când a fost adoptată Legea cu privire la susţinerea şi protecţia micului business, prima lege ce defineşte această categorie de întreprinderi. În RM 98,3 % sunt întreprinderi mici și mijlocii, str-ra acestora este compusă din: comerț, servicii, transport și comunicații, agricultura.Practica internaționalăEUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene), care întocmeşte rapoarte periodice privind firmele mici şi mijlocii foloseşte un singur criteriu pentru clasificarea acestor firme şi

Page 2: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

anume numărul de persoane ocupate. Se disting astfel microîntreprinderi (1-9 persoane); întreprinderi mici (10-99 persoane), întreprinderi mijlocii - (100-499 persoane).În Marea Britanie sunt trei criterii pentru a defini firma mică sau mijlocie. Pentru ca ea să fie definită astfel întreprinderea trebuie să corespundă la două criterii.la mică : valoarea anuala a vinzarilor nu depăşeşte 5,6 mil. lire; Numărul de angajaţi nu mai mare de 50 ; val de bilant a activelor –nu dep 22,8 mln lire.la mijlocie Cifra de afaceri < 5,75 mil. Lire; Numărul de angajaţi < 250 mediu pe săptămână. activele < de 11,4 mil. lire În România, criterii cantitative sunt numărul de angajaţi şi cifra de afaceri anualăÎn Republica Moldova este un singur criteriu de definire a micului business - numărul de angajaţi.

-întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 9 persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.

-întreprindere mică agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 49 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 25 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care cad sub incidenţa .- întreprindere mijlocie agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 50 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care cad sub incidenţa.

Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat.Beneficii în antreprenoriat: Obținerea unui venit. Autorealizarea și aplicarea cunoștințelor. Autoangajarea. Independența. Recunoașterea socială.Riscuri în antreprenoriat: Posibilitatea de a da faliment. Riscul pierderii bunurilor investite. Incertitudinea de a obține venit. Nesiguranța păstrării postului. Responsabilitate enormă și stres. Cantitate mare de muncă și timp. Posibilitatea de a suporta un eșec personal.

Definirea şi caracteristicile întreprinzătorului.Tremenul de intreprinzator provine de la cuvintul francez”entrepreneur”desemnind o persoana ce initiaza o actiune,o activitate pe cont propriu. Schumpeter – intreprinzatorul este forța motrică a dezvoltării economice. Figura întreprinzătorului se caracterizează nu prin aceea ce, cum și în ce volum posedă, dar prin calitățile specifice ale caracterului, inițiativa, autoritatea, capacitatea de a prevedea și de a-și asuma riscul.In literatura de specialitate prevaleaza doua conceptii referitoare la intreprinzator. Potrivit primei, intreprinzatorul este persoana care indeplineste sarcina identificarii si obtinerii resurselor necesare infiintarii unei afaceri si in acelai timp isi asuma riscul utilizarii resurselor alocate. In a doua conceptie, intreprinzatorul este initiatorul unei afaceri care se concentreaza pe inovatie, elaborind produse si servicii noi si creând o noua piata si un nou client. Integrind aceste viziuni,

Page 3: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

putem spune ca intreprinzatorul este persoana care initiaza si deruleaza un set de activitati caracterizate prin risc si inovare in scopul de a obtine satisfactii materiale si personale.Dupa A.Smith: Dupa conditiile de infiintare a firmei -intreprinzatorul artizan; intr speculativ-oportunist. Dupa profillul conducatorului si stilul de gestiune- intrepr specialist; intr manager; intr comercial.Caracteristicile întreprinzătorului de succes – profesionalism, responsabilitate, creativitate, perseverență, dorință de realizare, autoritatea, putere de convingere, activism, optimism, inițiativă, realism, productivitate, obiectivitate, răbdare, punctualitate, seriozitate, energie, punctualitate, seriozitate, flexibilitate, sociabilitate etc.

Identificarea ideilor de afaceri şi evaluarea ideii oportune.Identificarea ideii de afaceri are o legatura majora cu absolut tot ce tine de pers si de tot ce o inconjoara. Creativitatea este primordiala in acest sens. Surse: afacerile existente; francize; inovatii; patente; licente; institutii de cercetare; contracte industriale si comerciale; expozitii;televiziune si radio;retele de business si contacte.Consumatorii. În căutarea de noi idei întreprinzătorii acordă tot mai multă atenţie părerilor consumatorilor, deoarece scopul final al fabricării oricărui produs constă anume întreprinzător satisfacerea cerinţelor consumatorilor. Unii întreprinzători se străduie, pur şi simplu, să urmărească toate părerile interesante, expuse de către prieteni, rude, colegi în situaţii neformale, alţii – organizează canale speciale de legătură inversă cu consumatorii (servicii post-vânzare).Producţia concurenţilor. Întreprinzătorul trebui să urmărească serviciile şi produsele propuse de concurenţi. În rezultatul acestei analize nu rareori se determină, că unul din produse poate fi îmbunătăţit şi această idee poate sta la baza creării unei întreprinderi (Fudji, Codac).Părerile lucrătorilor din comerţ. Părerile lucrătorilor din comerţ şi serviciile de desfacere ale întreprinderilor la fel pot servi ca un izvor de ni idei. Datorită cunoaşterii aprofundate a necesităţilor pieţei persoanele date pot propune ceva principial nou. Ei pot contribui la marketingul unui nou produs, elaborat de întreprinzător.Publicaţiile inventatorilor. Uniunea inventatorilor din RM. Cu toate că ideile patentate sunt protejate de lege, studierea lor poate să contribuie la crearea unor altor idei, uneori chiar mai interesante. Investigaţiile proprii. Cel mai rodnic izvor de noi idei reprezintă cercetările ştiinţifice proprii ale întreprinzătorului. Ele pot fi efectuate fie în laboratorul unde lucrează întreprinzătorul potenţial sau să fie executate în timpul liber.Creativitatea – proces care constă în utilizarea potențialului personal și aplicarea unor tehnici concepute pt generarea de noi idei originale și utile.Metode de creativitate pt găsirea unei noi idei de afaceri: Brainstorming: metodă de lucru în echipă. Reguli: Nici o idee nu este criticată. „Deplasarea” este binevenită. Cantitatea contează. Combinarea este binevenită. Toate ideile trebuie scrise.SCAMPER: Substituire, Combinare, Adaptare, Modificare, Punere în altă utilizare, Eliminare, Reversare (rearanjare). Harta minții.

Evaluarea ideii de afaceriEvaluarea este foarte necesara in business, eval ideii de afaceri are menirea de a contrapune ideile cu realitatea implementarii lor, de a compensa posibilitatile reale, resurselor si mijloacele

Page 4: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

prezente cu necesitatile si dorintele; de a compara rezultatele preconizate cu criteriile de referinta.Metode de evaluare:Neformale – acceptul spontan, sfatul bancherului, elaborarea prototipului.Formale – elaborarea planului de afaceri sau studiul de fezabilitate.Tehnica BEST:oSe deosebește afacerea de altele?oAre perspectivă de creștere?oPt realizarea ideii sunt necesare mari sume de bani?oSumele acestea pot fi asigurate de întreprinzător?oCorespunde afacerea interesului individual al întreprinzătorului?Răspuns: 1-5 puncte. 20-25 pct – perspectivă excelentă, 15-19 – perspectivă foarte bună, 11-14 – p. rezonabilă, 0-10 – p. proastă.Abandonarea ideii de afaceri se face cînd:oRiscul învechirii produsului este foarte mare, iar costul și timpul cerut pt realizarea lui este

mare.oPiața potențială este mică sau există o concurență puternică.oNu pot fi rezolvate problemele legate de realizarea produsului chiar dacă piața este atractivă.oNu este formată o echipă de conducere care să aibă calitățile manageriale necesare, nu avem

personal calificat.oSuma necesară pt lansare este mare.oRiscurile și problemele sunt mai mari decît beneficiile.Cele mai importante lecții: Urmărește-ți ideea, transformînd aceasta în realitate. Ideile strălucite necesită timp. Aveți încredere în mirosul dvs. Priviți spre viitor, apoi inventați. Folosiți atît norocul, cît și mintea. Nu vă lăsați prins să faceți ceea ce face concurența. Trebuie să fim flexibili. Oferiți oamenilor ceva util. Faceți din calitate o preocupare permanentă. Nu subestimați niciodată concurența. Nu vă temeți de eșec.

MODALITĂŢI DE LANSARE ÎN AFACERIDeschiderea afacerii de la zero.Ideea oportuna de business poate fi materializata doar printr-o afacere, intreprinzatorului revenindu-i sarcina sa aleaga modul de lansare.In general,sunt 3 variante de incepere a activit de antrepren:deschiderea unei afaceri de la zero, procurarea unei francize sau cumpararea unei afaceri exitente. Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabila.Avantajele deschiderii afacerii de la zero:- Implementarea nelimitată a propriilor idei.- Satisfacția de a crea o întreprindere de la zero.- Evitarea moștenirii unei reputații îndoielnice a fostului proprietar.- Posibilitatea de a selecta, motiva și dezvolta independent personalul.- Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie.- Alegerea amplasamentului afacerii.Dezavantajele:- Costul ridicat legat de lansarea în afaceri, procurarea echipamentului.

Page 5: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

- Timp prea mult pt lansarea care nu este cea mai potrivită.- Saturația pieței sau existența unei concurențe puternice, ce va îngreuna afirmarea noului venit.- Eforturi personale mari pt a lansa afacerea.- Riscul legat de realizarea unei idei noi.Alegerea statului juridic Dupa luarea deciziei privind initierea unei afaceri noi si identificarea ideii de afaceri, urmeaza alegerea formei organizatorico-juridice de desfasurare a activit si de inregistrare a intreprinderii. Inregistrarea- la Camera Inregistrarii de stat si la oficiile teritoriale.Procesul de inreg se finiseaza cu primirea Certificatului de inreg, stampile si actelor de constituire.Nu exista o forma juridica buna si alta rea, astfel pt a lua o decizie corecta se va tine cont de domeniul de activitate ales, de resursele disponibile, precum si de asteptarile intreprinz de la afacere. Trebuie la fel de analizat asa factori: -Pregatirea de a desfasura activit de 1 singur/ cu o alta persoane ; - Cunostinte destule pt a gestiona afacerea de unul singur? ; -Capacitatea de a lucra in echipa/ unul singur; -Domeniul de lansare; - Resursele financiare pt lansarea in domneiul respectiv; - Ce venit planifica sa obtina si daca e gata sa il imparta cu cineva; -Cum va fi tinuta evidenta contabila etc. In functie de raspunsuri, se poate determina forma orga-jurid. Potrivit legislatiei RM, activit de antrepren poate fi desfas in calit de persoana fizica- intreprinzator inividual (44%) sau in calit de pers juridica – SRL(45%), SA-3%; Cooperative-3%. Altele-5%.II – raspunde cu intreaga avere; SRL –min 5400 lei; SA- capitalul social min -20000 lei.Cooperativa de întreprinzători și cooperativa de producție – pot fi fondate de 5 și mai multe pers fizice și/sau juridice. Cooperativa este pers juridică. Membrii coop răspund pt datorii în limita cotei ce le aparțin. Organ superior: Adunarea Generală a Coop, comisia de cenzori, președintele sau consiliul de conducere.Societatea în nume colectiv – este fondată de 2-max 20 pers. Asociații poartă răspundere atît cu cota de participare, cît și cu averea personală.Societatea în comandită – fondată de 2-20 pers. Sunt două tipuri de asociați: comanditanți (participă la activități și răspund nelimitat pt datorii) și comanditari (nu participă la conducerea societății și au răspundere limitată). Întreprindere municipală.Întreprindere de stat.Procedurile post-înregistrare. Se înregistrează la inspectoratul fiscal teritorial în calitate de contribuabil. Înregistrarea la Casa națională de asigurări sociale CNAS Înreg la Compania Națională de asigurări în medicină CNAM Deschiderea unui cont bancar curent: cererea de deschidere a contului, fișa cu specimente de

semnături și amprenta ștampilei, copia actului de identitate, extrasul din registrul de stat, copia certificatului de atribuire a codului fiscal.

Obținerea licenței. Licența - act oficial eliberat de autoritatea pt licențiere, ce atestă dreptul titularului de licență de a desfășura pt o perioadă determinată, genul de activitate indicat în ea, cu respectarea obligatorie a condișiilor de licențiere. Se eliberează de Camerade licențiere, Banca Națională, Comisia Națională a Pieței financiare ș.a. Termen de valabilitate – 5 ani.

Obținerea autorizației – sanitară, de la pompieri și în construcții.

Determinarea denumirii afacerii. Alegerea denumirii facerii este o decizie importanta la etapa lansarii acesteia, reprezentind numele de firma si permite deosebirea unei afaceri de altele. „Cum vei numi corabia, asa aceasta si va inota”.O denumire reusita poate trezi interesul potentialului client, dar una nereusita il poate lasa indiferent,chiar daca produsele oferite sunt de o calitate inalta.

Page 6: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

Aspecte juridice: - denumirea nu trebuie sa coincida sau sa fie asemanatoare cu alta inregistrata; -denumirea trebuie sa includa forma jur de organiza in limba de stat; -den/ o jumătate din aceasta poate fi utiliz ca semn sau emblema comerciala, inreg la AGEPI.Numele firmei: -Numele fondatorului(nu e chiar reusit); -un acronim, de ex. IBM, TNS.; -un nume descriptiv – de ex Marketing consulting & Research; -un nume/cuvint sonor din alt domeniu, ex Bomba; -un nume abstract nou-creat( luat din silebele unor cuvinte diferit)-Carmez, Microsoft.Logo , posibilitati de utilizare: - numele, initialele; - simbol abstract; -figura simpla; - combinarea numelui cu o imagine. Caracteristici: Simplitatea, reflectarea profilului si valorilor companiei; - alegerea corecta a culorilor; -posibilitati de scalare si aplicare pe suprafete nonplane; - utilizarea unor caractere simple pt denumire. Numele ales trebuie sa reflecte produsul oferit pe piata, trebuie sa trezeasca asociatii placute, sa creeze imagini frumoase.

Alegerea amplasamentului unei afaceri.Stabilirea amplasamentului.Factorii de care depinde: Nr populației și puterea de cumpărare. Frecvența cumpărării diferitor mărfuri. Traficul de pietoni. Aproprierea altor magazine. Reglementări și norme specifice. Nr locurilor de parcare și apropierea transportului public. Costul chiriei. Condițiile contractului de închiriere. Imaginea localului. Planul urbanistic general al localității. Planul de amenajare a teritoriului. Vizibilitatea magazinului.Variante de amplasare a unui magazin: zonele centrale ale localității, centrele comerciale, magazinele individuale.Amplasarea unei afaceri producătoare: apropierea de sursele de materie primă, existența spațiului, forță de muncă ieftină și calificată, infrastructura de transport, reglementări legale, costul chiriei.Alternative de amplasare: amplasare la domiciliu, incubatorul de afaceri, afacere virtuală (online).

Procurarea unei afaceri existente. Etapele procesului de procurare a unei afaceri. Avantajele procurării: afacere este pusă pe roate, posibilitatea de a obține un profit imediat, riscul este mai redus, are o reputație, un nume, existența personalului calificat.Dezavantaje: intrepr nu este profitabila; reputație negativă, personal necalificat, datorii, amplasare nefavorabila.Etapele procesului de procurare.1. Stabilirea criteriilor.2. Căutarea afacerii care se vinde.3. Determinarea motivului vînzării. 4. Diagnosticarea afacerii: diagnoza tehnică – starea echipamentului, gradul de uzură,

tehnologia utilizată, existența spațiilor de producere, starea acestora, existența brevetelor; diagnoza comercială sau de piață – tendințele existente pe piață, clienții și motivele pt care ei procură produsele, concurența, politica de distribuire și de promovare (4P – preț, produs, promovare, plasament); diagnoza resurselor umane – calificarea personalului, relațiile dintre colectiv; diagnoza financiar-contabilă; diagnoza juridică.

Page 7: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

5. Evaluarea – procesul de determinare a valorii întreprinderii la o dată concretă, ținîndu-se cont de factorii fizici, economici, sociali și de altă natură, care influențează asupra valorii. Evaluarea costului întreprinderii – anticipare a speranței de cîștig din vînzarea ei imediată sau din cumpărarea ei pt utilizarea ulterioară.

6. Negocierea condițiilor de cumpărare.7. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare – este semnat în prezența notarului.8. Prezentarea la camera de înregistrări de stat – pt a înregistra contractul.9. Procesul verbal privind primirea-predarea afacerii.Metode de evaluare: Metoda analizei comparative a vînzărilor – care se bazează pe estimarea valorii obiectului

prin compararea lui cu alte obiecte similare, vîndute sau propuse spre vînzare. Avantaj: reflectăpractica reală de cumpărare. Dezavantaje: se bazează pe trecut, nu se ia în considerație așteptările viitoare, sunt necesare o serie de ajustări, dificultăți în obținerea informații necesare.

Metoda veniturilor – care se bazează pe estimarea veniturilor viitoare și cheltuielilor, legate de utilizarea obiectului evaluării. Avantaje: se ia în considerație așteptările viitoare, se ia în considerație aspectul de piață și uzura. Dezavantaj: un volum mare de lucru, grad înalt de incertitudine.

Metoda cheltuielilor – sau metoda patrimonială care se bazează pe estimarea cheltuielilor pt crearea unui obiect analogic celui de evaluat sau a cheltuielilor pt înlocuirea obiectului supus evaluării. Valoarea întreprinderii= Total Active – (Datorii pe termen lung+Datorii pe termen scurt). Avantaje: se bazează pe activele real existente. Dezavantaje: nu se ia în considerație goowillul, nu se ia în considerație așteptările viitoare, nu se examinează nivelul veniturilor.

Metoda mixtă – care are la bază goodwillul. GOODWILL sau fond comercial este excedentul valorii globale a unei întreprinderi la o anumită dată, comparativ cu valoare atribuită elementelor din activul bilanțului la aceeași dată. Poate fi creat de amplasare favorabilă, reputație, persoanl calificat, deservire rapidă, tehnologie unicală.

Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising . Tipuri de franchising. Franchisingul este o înțelegere dintre cumpărător și vînzător care prevede oferirea unor drepturi contra plată pe o anumită perioadă de timp. Franchiser-vînzătorul, franchisee-cumpărătorul.Franchisingul poate fi practicat in peste 70 domenii de activitate, cele mai populare fiind: alimentatia (fast-food), comertul cu amanuntul, industr alimentara, saloane de frumusete, cluburi fitness, serv hoteliere, agentii de turism etc. In RM Legea cu priv la franchising se adopta in 1997.Evaluarea sistemului de franchisingAvantaje pt franchiser: se extinde fără a cheltui bani; obtinerea veniturilor supliment din taxele de franchising(taxa initiaa unica si royalty:0-15%). Unii francizeri(de ex fornetti) nu necesita taxe, pt a se extinde rapid pe piata.Dezavantaje pt franchiser: poate fi afectată reputația, trebuie să ofere asistență, dificultăți în control.Avantaje pt franchisee: nume, reputație, experiență, probabilitatea obținerii veniturilor, oferirea suportului tehnic și instruire, eșecul în afaceri mic, riscuri mici, cheltuieli mici pt promovare.Dezavantaje pt franchisee: linia limitata de produse, controlul permanent, royalty-cheltuieli mari de lansare.Contractul de franchising: perioada depinde de la o afacere la alta, se analizează condițiile, drepturile și responsabilitățile. Perioada pe care se incheie cel mai des – 3-15 ani., altele 20(mc). Nu exista un contract universal, franciserii elab propriie contracte-tip. Prin acordul de francising, franchiser contribuie cu mărci comerciale, reputaţie, produse cunoscute, know-how managerial, instruire, chiar echipamente şi uneori finanţare, iar franchiseeul investeşte capital pentru drepturile franchiserului şi pentru echipamente şi facilităţi.

Page 8: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

Apoi, francisul derulează afacerea după regulile stabilite de franchiser. Aceste reguli sunt parte a acordului de francising semnat de ambele părti. Acordul de francising creează o punte de legătură între franchisee şi franchiser.

Tipuri de franchising.Tipurile de franchising: După obiectul oferit:- fr.numelui: franchiserul ofera franchiseeuului dreptul de a se folosi de marca sa de comert(retele hoteliere, restaurante, pot adauga unele produse/servicii proprii conform anumitor reguli)-comercial (distributiei produselor): fran-rul ofera fr-see dreptul de a comercializa prod sale pe un teritoriu limitat(indust automob).-corporativ (afacerii)-.. ofera un pachet complet al afacerii care este deja cunoscuta pe piata.(mcdonalds) După domeniul de activitate sau profilul participanților: relatii Producător ->Producator,

Vînzător cu ridicata, Vînzător cu amănuntul; Vînzător cu ridicata-> Vînzător cu ridicata, Vînzător cu amănuntul ; Vînzător cu amănuntul-> Vînzător cu amănuntul; intre intreprinderile prestatoare de servicii.

După nivelul de intermediere:- fr.direct (incheierea unui contract direct cu fiecare franchisee locala, stabilind legaturi restrinse).- master franchising (oferirea de catre franchiser unei francize locale a dreptului de subfrancizer in regiunea data, subfranc local incheie contracte de franchisee locale,verificindu-le).

DEZVOLTAREA AFACERIIPlanul de afaceri.Planul de afaceri este un document care descrie toate aspectele afacerii, analizeaza toate problemele posibile, determina solutiile alternative in scopul obtinerii de profit. Planul de afaceri este un document analitic in care sunt clar deifinite obiectivele companiei, determinata strategia de realizare a acestora, dezvaluit modul in care vor fi folosite resursele existent pt atingerea scopurilor.Business planul ajuta afacerea sa priveasca in perspectiva viitoare, sa se concentreze asupra punctelor cheie. Necesitatea elaborării planului de afaceri. Planul de afaceri este necesar tuturor, în primul rând bancherului, investitorului, care va împrumuta banii businessmanului începător numai după ce va consulta planul, în care se formează ideea viitoarei afaceri. E binevenit şi celor care doresc să cunoască perspectivele şi sarcinile lor, şi însuşi antreprenorului în scopul analizării minuţioase a ideilor sale, precum şi controlul eficacităţii lor.Planul de afaceri e important din mai multe motive, determinind managementul sa analizeze: -ideea facerii; obiectivele;echipa manageriala; produsul; strategia de mk; concurentii; resursele si facilitatile; nevoile de capital pe t lung si scurt.Etapele întocmirii planului de afaceri. Elab Planul de afaceri constă din mai multe etape:1. Colectarea informatiilor : surse interne (bilant cont,raportul despre venituri, dinamica mijl banesti, activele si infrastructura, inf despre resursele umane); surse externe (legislatia, internt, tendinte in vinzari, date statistice, anuare statistice ).2. Determinarea maturitatii companiei (ciclul de viata a unei afaceri: lansare, crestre, matritate,declin). Alaturi de pozitia de piata, maturit e ft import in alegerea strategiei de crestere.3.Stabilirea tipului plan de afaceri : pt dezvolt proprie; pt a efectua un imprumut; pt un investitor extern.

Page 9: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

4. Determinarea structurii plan de afaceri: analiza externa a situatiei actuale si a tendintelor de viitor; res interne ale intrepr-descr si analiza situatiei prezente; strategiile pt viitor; prognozele financiare.5. Distribuirea responsabilitatilor presupune implicarea si increderea managerilor si specialistilor in procesul de planificare a afacerilor.

Structura şi conţinutul compartimentelor de bază. Planul de af este un document de perspectiva, astfel trebuie intocmit pe o per de 3-5 ani, sa fie revizuit periodic, pt a reflecta situatia curenta, ideile noi si planurile pt viitor.Structura desfasurata: (model)Foaia de titluCuprins (capitole)

1. Sumar 2. Descrierea afacerii3. Echipa mg/ mg companiei4. Prezentare produs/serviciu5. Analiza pietei6. Concurentii7. Obiective8. Strategia firmei si metode de implimentare9. Informatii financiare10. Mg riscurilor11. Anexe si alte doc.

Managementul antreprenorial . In definirea managementului antreprenorial este necesar sa pornim de la doua premise: a) Managementul antreprenorial este o disciplina si un domeniu al managementului si, ca urmare, elementele de baza ale managementului (cele 5 functii si cele 4 subsisteme) se regasesc in cadrul saub) Managementul antreprenorial prezinta aspecte specifice, ce decurg din natura sa antreprenoriala. Asupra continutului managementului antreprenorial isi pune amprenta pozitia primordiala a intreprinzatorului (motivatiile sale specifice, rolurile sale) si concomitent dimesiunea  si dinamica firmei in care se exercita procesele antreprenoriale.Peter Drucker a remarcat că pentru companie mare existent, cuvântul de control în sintagma "managementul antreprenorial" este "antreprenorial." În orice afacere noua, cuvântul de control este "de management." Prin urmare, în scopul discuțiilor noastre am inclina spre "management", ca o disciplină pentru antreprenori. Noi definim managementul antreprenorial ca practica de a lua cunoștințe antreprenoriale și folosind-o pentru cresterea eficientei de noi afaceri , precum și întreprinderile mici și mijlocii.

Particularităţile activităţii întreprinzătorului.Antreprenorul este u n coordonator, un gestionar de resurse, capabil sa imbine resursele si sa e organizeze pt a dezvolta si a pune pe piata inovatia.Adesea de aceea el simte nevoia sa se asocieze cu alte persoane. In ce XIX, antreprenorii erau deseori echivalati cu managerii intreprinderilor. Numai in a doua jum a sec XX, notiunea de antreprenoriat a fost legata de cea de inovatie. Antreprenorul este considerat un promotor al ideilor noi, incepind cu proiectarea unor marfuri si finisind cu crearea de structuri organizatorice.(Vezi mai sus) Asa caracteristici ca riscul personal, dorinta de a lucra intensiv, reactia rapida la posibilit financiare-calitatiile unui intrepinzator, nu obligatoriu demonstr capacit lui de a fi un bun manager, astfel se pot atrage managerii.

FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT

Page 10: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

Determinarea necesarului de resurse financiare pentru lansarea unei noi afaceri.Dezvoltarea cu succes a întreprinderii micului business presupune existenta resurselor financiare. In prezent, insuficienta sau lipsa acestora, este una din problemele majore pentru o mare parte din antreprenorii moldoveni. Determinarea cerinţelor financiare se face după ce întreprinzătorul s-a decis asupra produselor / serviciilor pe care le va realiza şi asupra amplasamentului afacerii. Aceasta presupune determinarea naturii capitalului necesar şi estimarea cerinţelor de asistenţă financiară. Natura capitalului necesar. O firmă nouă are nevoie iniţial de 2 tipuri de capital: capital de pregătire a afacerii şi capitalul de începere a activităţii.a. capitalul necesar pregătirii afacerii – investiţia care se face înainte de începerea afacerii.

Cerinţele de capital variază în funcţie de natura activităţii, mărimea firmei, amplasament:o în cazul verificării ideii de afaceri e necesar un studiu de fezabilitate,o dacă firma doreşte să introducă un produs nou e nevoie de elaborarea prototipului,o înregistrarea sau procurarea firmei,o construirea, renovarea sau închirierea clădirii,o cumpărarea echipamentelor şi a obiectelor de inventar,o achiziţionarea stocurilor,o plata diferitor consultanţi,o în unele cazuri, obţinerea licenţei speciale.b. Capitalul de începere a activităţii – investiţiile care se fac cu puţin timp înainte de începerea

afacerii, în timpul lansării afacerii şi imediat după iniţierea afacerii.La începutul existenţei sale firma, de obicei, are un deficit financiar (nu este cunoscut încă).Determinarea capitalului de începere este necesară şi pentru a asigura firmei o bază solidă de creştere. De aceea întreprinzătorul trebuie să identifice costul forţei de muncă, a stocurilor, asigurărilor etc.Cu toate ca, in practica mondiala sunt cunoscute mai multe modalităţi de finanţare a afacerii, cu regret, la noi acestea sunt puţine la număr. De regula, la momentul lansării afacerii, sursele de baza de finanţare constituie economiile personale, împrumuturile de la rude, prieteni, cunoştinţe. Se poate apela şi la parteneri de afaceri, dar acordul de parteneriat trebuie să ia în considerare impactul renunţării parţiale la controlul afacerii şi la obţinerea unei părţi din profit. Mai târziu, in procesul derulării afacerii, antreprenorii se adreseze după împrumut (credit) băncilor, societarilor comerciale, precum si apelează la sistemul de leasing, o forma noua si netradiţională de finanţare din republică.

Sursele de finanţare şi caracteristica acestora. Creditul bancar. Leasingul. Factoringul. Avantaje şi limite.

Printre potentialele surse de finantare a afacerii pot fi enumerate urmatoarele:-capitalul propriu si capit imprumutat de la familie si prieteni: cel mai frectvent punct de plecare in cazul afac mici si noi, capit propriu ofera o siguranta mai amre, nu va fi retras in cazul inrautatirii sit financiare, nu este necesara expunerea detailiata a plan de afaceri; ca dezavantaj-firma nu va fi cunosc de institutiile financiare si va intimpina greutati in acumularea e fonduri;-creditul bancar: o sursa principala in special pt firmele mici si mijl, insa accesul la credite a firmelor noi e mai dificil; Avantaje: obtinerea de fonduri suplimentare, stabil relatiilor de incred cu institutii finaciare, semnale pozitive pt potentialii investitori, existenta unui grad de flexibilitate privind sumele angajate,termenii de creditare,sobinzile si term de rambursare; necesitatea de a convinde banca in potentialul sau, afacerea se analiz, se stabilesc unctele tari forte(planul fin). Dezavantaje: in cazul noilor firme atitudinea sceptica; riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul nerestituirii creditului; implicarea unui factor extern in mg firmei; expunerea proiectului la riscuri noi; riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefav pt firma. -etmiterea de actiuni si obligatiuni: o sursa de fin importa pt firmele mari, mai putin accesibila pt firmele aflate la inceput de activitate;

Page 11: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

-programele speciale de finantare: pot si rambursabile, partial ramb sau granturi, sursele fiind: bugetul statului, bug locale, organismele nebancare(microfinantari, credite); -fondurile de capital de risc: surse de fin specializate in cadrul proiectelor investitionale, riscul de esec al carora este mai inalt, dar cazurile de succes sunt sficiente pt a compensa pierderile; -leasingul: O forma speciala de relaizare a operatiei de creditare pe termen mediu si lung, care se aplica de regula pt procurarea echipamentului industrial. Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si este inchiriat ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul are dreptul in numele societatii de leasing de a cumpara echipamentul de care are nevoie. Codul Civil al RM defineste contractul de leasing”o parte-creditorul financiar (locator) – se obliga sa dobindeasca in proprietate sau sa produca bunul mobil specificat in contract si sa-l dea in poesiune si folosinta, pt o perisoada determinata in contract, celeilate parti(locatar), iar aceastase obliga la plata in rate a unei sume de bani (redeventa). Pe linga aceasta forma principala de leasing asa numit cocmercial, mai exista si forme speciale cum ar fi lease-back si time-sharing.; Avantajele leasingului: permite să obţină mijloace de producţie necesar şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa

unor resurse financiare suficiente, mijloacele fixe pe întreaga perioadă a contractului se află în bilanţul companiei de leasing,

beneficiarul nu duce evidenţa acestora, reducându-se astfel mărimea impozitului pe imobil, plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează suma venitului impozabil al

beneficiarului, peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui reziduală sau să încheie

un nou contract de leasing la un preţ mai redus, plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului, astfel beneficiarul are

posibilitatea de a efectua plăţile din mijloacele obţinute de la realizarea producţiei fabricate pe echipamentul dat,

Dezavantajele leasing ului: lesorul nu este proprietarul mijloacelor fixe şi nu le poate pune în gaj, suportă riscul uzurii morale a echipamentului.

-credite e la furnizori si clienti; -creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea).Factoringul-forma de creditare pe termen scurt acordata de bancile comerciale prin compensarea creditului furnizor. Prin contractul de factoring, o parte, careeste furnizorul de bunuri si servicii(aderent), se obliga sa cedeze celeilalte parti, care e o intrepr de factoring(factor), creantele aparute sau care vor aparea in viitor din contractele de vinzari de bunuri, prest de serv si efectuare de lucrari de catre terti, iar factorul isi asuma cel putin 2 din obligatiile: 1)finantarea aderentului,inclusiv prin imprumutiri si plati in avans; b)tinerea contabilitatii creantelor ; c)asumarea riscului insolvabilit debitorului pt creantele preluate. Factorul ia comision pt suma acord. Contractul se incheie pe 2 ani. Se deosebesc 2 tipuri de factoring: disponibil( sau finantarea imediata) si indisponibil (finantare la incasare). Factoringul este de regula disponibil pt firmele cu o reputatie stabila si este contractat sub garantii importante,solicitate de banca. Avantajele factoringului: întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la

momentul necesar, se reduce riscul insolvabilităţii, deoarece firma factor asigură încasarea contravalorii

facturilorDezavantajele factoringului: costul ridicat, deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul, cât şi o dobândă pentru

plăţile făcute anticipat, transferând toate creanţele sale firmei de factoring, aderentul poate pierde o parte din clienţi,

deoarece firma factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai acei care sunt în stare să respecte la timp scadenţele.

Page 12: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALEMotivele încetării activităţii antreprenoriale. Modalităţi de încetare.

Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:

a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;

b) instanţei de judecată în caz de:1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia (în redacţia Legii

Nr.1500-XV din 5 decembrie 2002);2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de

activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după

atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii (în redacţia Legii Nr.417-XV din 26 iulie 2001);

5) neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.

Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al

întreprinderilor.

1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de 2 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 3 luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu privire la faliment.2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24 iulie 2003; în redacţia Legii Nr.64-XVI din 30 martie 2006).3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de întreprinderea care se

Page 13: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de lichidare şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii. Dacă fondatorii (asociaţii) nu se conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în temeiul deciziei sale, este în drept să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a întreprinderii (în redacţia Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţată.6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor agricole care se privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare (introdus prin Legea Nr.394-XIV din 13 mai 1999).

Executarea creanţelor creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei întreprinderi în următoarea ordine:a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de lichidare;c1) creanţele Ministerului Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului (introdusă prin Legea Nr.231-XVI din 2 noiembrie 2007);d) alte creanţe ale creditorilor.Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi rezultatului examinării lor. Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor se efectuează după expirarea unei luni din ziua aprobării documentelor enumerate.Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv.Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a creanţelor creditorilor din rîndul precedent.2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor, se execută din contul bunurilor întreprinderii ce au rămas după executarea creanţelor stabilite şi înaintate în termenul stabilit.3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.

Page 14: INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), dacă creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la nerecunoaşterea în întregime sau parţială a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la executarea acestor creanţe.5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.