1.

Definitia masajului Masajul este prelucrarea metodica si sistematica a partilor corpului uman prin mijloace manuale sau cu ajutorul unor instrumente cu scopul intretinerii sanatatii si bunei functionarii a organismului, pentru prevenirea unor tulburari functionale si chiar pentru tratatrea unor afectiuni organice si functionale, a unor traumatisme, a recuperarii unor sechele postraumatice. Este o metoda de baza in medicina recuperatorie, sportiva si preventiva. Manevre principale si secundare Procedeele principale: Netezirea (efleurajul) se adreseaza tegumentelor Consta in alunecari ritmice si usoare aplicate cu diferite parti ale mainilor in sensul de intoarcere a circulatiei venoase si limfatice; pe suprafete mari (spate), se va face netezirea cu palma, iar pe suprafete mici se face cu degetele, presiunea fiind superficiala, la nivelul pielii. In cazul in care dorim sa actionam asupra sangelui din tesuturile mai profunde (muschi) se va actiona cu presiune mai mare, cu radacina mainilor, cu marginea cubitala a mainii sau cu pumni inchisi (palmari sau cubitali). Cand dorim sa actionam asupra limfei, circulatia acesteia va fi stimulata prin alunecari lente si apasate. Pentru a nu stanjeni circulatia in artere (invers miscarilor noastre) manevrele se executa sacadat, ritmic si la distante egale (masina de cusut); asadar, pe membre de pilda, alunecarile se fac de la extremitati spre radacina lor, iar pe trunchi netezirea se face spre inima, pe gat si ceafa de la cap spre omoplati, degetele tinandu-se in forma de pieptene, pentru a evita tragerea pilozitatilor. Nwetezirile pot fi insotite si de vibratii intarind astfel efectul calmant si relaxant. Frictiunea se adreseaza tesutului subcutanat-hipoderm Consta in presarea tesuturilor moi subcutanate pe tesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos). Se face cu: varful degetelor, cu marginea cubitala a mainii, cu radacina mainii (muschii tenarieni sau hipotenarieni), cu fata palmara sau dorsala a mainii, cu pumnul (in special cu nodozitatile degetelor). In functie de regiunile mai sensibile, pe parti moi, se fac manevre cu partea carnoasa a palmei sau radacina mainii.. Manevrele se fac circular, elipsoidal (concentric sau excentric). Pe zonele sarace in tesut moale se fac manevre linioare, scurte si ritmice. Pe coloana se fac miscari de zig-zag sau ondulat. In functie de gradul de presiune se va modifica si unghiul degetelor pe tegument (30, 70 sau 80 grade) sau daca dorim o si mai mare presiune, aplicam si a doua mana peste cea care lucreaza. Frictiunile se aplica pe suprafete reduse ale corpului; pentru suprafete mari se combina cu framantatul. Framantatul (pestrisajul) se adreseaza tesuturilor profunde, muschii Consta in prinderea muschilor si a altor tesuturi profunde, ridicarea loratat cat permit si stoarcerea lor prin compresiune (intre degete si palma sau prin presiune pe planul profund). Se poate executa: framantatul in cuta ( priza mica: intre police si aratator), intre degete si radacina mainii (priza medie), intre varfurile degetelor (priza mare). Se executa circular, serpuit, longitudinal, in functie de configuratia planului anatomic pe care avem de lucrat (muschi fusiform: triceps, biceps, muschi oblic-tibial, posterior, muschi radial, pectoral, intercostal). Baterea (tapotamentul) se adreseaza tesuturilor profunde in special1

2. a.

b.

Consta in lovituri ritmice si usoare cu diferite parti ale mainii. Se poate executa: manevra de tocat (cu marginea cubitala a degetelor si treimea inferioara a antebratului), manevra de batatorit (cu palma si degetele stranse in mana in cupa, in ventuza sau caus, fie cu pumnul, palmar sau cubital), manvra de percutie (cu varful degetelor, simultan sau alternativ, ritm alert, intensitate mica). Nu se executa in regiunea renala. Vibratiile: se adreseaza tesutului superficial al pielii cat si psihicului. Constau in imprimarea in tesuturi a unui numar cat mai mare de miscari oscilatorii intrun timp cat mai scurt. Miscarile rezulta din contractiile alternative ale muschilor antagonisti ai degetelor si mainii, ai antebratului si bratului. Vibratiile se combina cu manevre de netezire, frictiune si presiune contribuind la sporirea eficientei acestora. Procedeele secundare Rulatul: se prinde segmentul respectiv intre palme si se deplaseaza mainile ritmic, alternativ de jos in sus si de sus in jos, fetele palmare aflandu-se permanent paralel. Cernutul: se prinde masa musculara cu varful degetelor, usor flectate, sau intre fetele palmare cu degetele intrepatrunse si se deplaseaza in sens lateral de jos in sus prin ridicari si presiuni alternative. Tractiunile : se aplica in special la degete; este o miscare pasiva, se trage in sensul axului lung al segmentului. Pentru genunchi, sold, se face priza deasupra articulatiei respective si cu cealalta mana se trage de ax. Tensiunile: miscari pasive in axele si planurile normale ale articulatilor. Scuturarile: seamana cu tractiunile si tensiunile, sunt miscari oscilatorii, ritmice si se adreseaza segmentelor sau membrelor in intregime. Presiuni: constau intr-o apasare superficiala sau profunda. Se aplica in diverse moduri: presiuni simple; presiuni vibrante; presiuni asociate cu miscari respiratorii. Acestea din urma se aplica in ritmul frecventei respiratorii (16 18 resp./min) Ciupitul si pensarile: se aplica pe portiunile musculare si difera prin priza cu care se executa. Ciupiturile au o priza mica, iar pensarile priza medie sau mare. Corectitudinea manevrelor este data de zgomotul fasait. Rulatul si cernutul se fac inaintea tapotamentului, dupa framantat. Ciupiturile si pensarile se fac inaintea tapotamentului. Pensarile nu se fac niciodata direct pe os, se fac paravertebral. Tensiunile se fac dupa netezirea finala. Efectele masajului In urma unui masaj complex ce a combinat toatre manevrele se obtin: Efecte directe: (ca urmare a proprietatii de mentinere a echilibrului dintre circulatia perifica si cea profunda, favorizand circulatia de intoarcere si reabsortia a limfei. Se recomanda in edeme. Efecte indirecte (neurotice): excitatiile tactile din timpul masajului nu lasa nici un nerv inert lansand catre centrii nervosi influxuri nervoase care prelucrate si stocate, constituie activitate psihica si fizica, de aici vine si efectul de revigorare pe care il are masajul (bine executat). Un alt efect indirect este combaterea osteoporozei prin tonificitatea musculara obtinuta ca urmare a masajului. Cresterea numarului de hematii si leucocite prin stimularea reflexa a organelor hematopoeticesi prin mobilizarea sangelui in organele de depozit.2

3.

Fiecare procedeu de masaj are efectele lui, dupa cum urmeaza: o Procedeele principale: Netezirea: usureaza munca inimii (ajutand intoarcerea circulatiei) se determina exfolierea celulelor cornoase, stimuland activitatea celulelor bazale, crescand elasticitatea pielii, contractilitatea si rezistenta la presiune. Elasticitatea scade treptat odata cu inaintarea in varsta, la batranete disparand complet prin incarcarea succesiva a fibrelor elastice cu calciu. Practicand sistematic masajul igienic vom impiedica acest lucru sau cel putin il putem intarzia. prin activarea secretiei de sebum a glandelor sebacee ale pielii, se stimuleaza functia antimicrobiana si antiparazitara. se stimuleaza termoreglarea prin activitatea glandelor sudoripare substantele minerale eliminate prin transpiratie si care se produc in timpul contractiei musculare, la effort se elimina complet (detoxifiere) prin masaj. se previne oboseala si se va reface functia optima a tesutului epidermic si dermic. Frictiunea: scad sensibilitatea locala si incordarea nervoasa relaxeaza musculatura incordata creste elasticitatea tesuturilor inlatura depunerea de saruri de calciu in tesuturi fibrele elastice nu se mai ingroasa Framantatul: se elimina produsii toxici de metabolism mentine muschiul in stare de troficitate normala impiedicand atrofierea creste forta de contractie musculara. Iata cum se explica recuperarea prin masaj si in special cu ajutorul acestei tehnici, in atrofii, insuficienta musculara(dupa diferite traumatisme ce impun imobilizarea temporara) Tapotamentul: scade grosimea stratului adipos creste afluxul de sange spre regiunea masata scade sensibilitatea, contractibilitatea, conductibilitatea influxului nervos variaza in functie de ritmul si intensitatea loviturilor, supletea si rigiditatea mainilor si cu sensibilitatea pielii si a tesuturilor masate. Vibratiile: activare a circulatiei profunde locale (manevre ample si puternice)3

efect linistitor de reducere a sensibilitatii pielii in tesutul superficial, dand senzatia de amortire, incalzire si relaxare (manevre fine si prelungite) scaderea incordarii psihice o Procedeele secundare, se pot grupa pe 4 categorii: Circulatorii: la nivel capilar, venos si limfatic. Musculare: se iriga mai bine musculatura si se elimina catabolitii nocivi (acid lactic si peroxizii lipidici) Metabolice: mobilizarea grasimilor din stratul subcutanat; cresterea aportului de oxigen, fosfati, glucoza, acizi grasiliberi la nivel muscular; eliminarea catabolitilor prin stimularea secretiei sudorale. Reflexe: stimularea receptorilor (termici, tactili, durerosi).4.

Contraindicatii: Atat pentru masajul local cat si general: rezultatele nesatisfacatoare se pot atribui fie unor defecte de tehnica, fie aplicarii masajului fara a se tine cont de contraindicatii. Contraindicatiile masajului se impart astfel: Contraindicatii generale presupun interzicerea aplicarii oricarui procedeu pe oricare parte a corpului (nu sunt definitive) Contraindicatii partiale restrangerea manevrelor de masaj la manevre ce pot fi tolerate sau interzicerea aplicarii manevrelor pe o anumita zona a corpului Contraindicatii definitive impuse de boli incurabile, sechele incurabile. Contraindicatii temporare impuse de boli care dupa vindecare permit aplicarea masajului. Contraindicatii in boli: Locale: boli tegumentare de natura parazitara, eczeme, eruptii, plagi, arsuri, infectii in tesuturi adiacente, rupturi musculare, artrite, hematoame, Generale: boli neuropshice, meningite, encefalite, accident vascular acut, boli ale aparatului respirator, pleurezii, pneumonii, tuberculoza activa, boli ale aparatuluicardiovascular, infarct miocardic acut, angina instabila, hipertensiune arteriala stadiul 2-3, endocardite, miocardite, insuficienta cardiaca decompensata, hemofilie. Se contraindica total si definitiv in tumori maligne generalizate, in afectiuni ale struturilor moi pe care se lucreaza intrucat se rasfrange si asupra organismului ca sistem. Afectiuni de origine venoasa Afectiuni pulmonare Afectiuni in care este utilizat masajul ca forma de tratament Descrieti scheletul coloanei vertebrale o Coloana vertebrala: 33 (femei) 34 (barbati) vertebre Cervicala (convexitate inainte)4

5. 6. 7. 8.

7 vertebre (C1 C7) o C1 Atlas o C2 Axis o C7 cocoasa Toracica sau dorsala (convexitate inapoi) 12 vertebre (T1 T12 sau D1 D12) care se articuleaza cu 12 coaste, primele 7 perechi se articuleaza cu sternul, D8 D10 se articuleaza la stern printr-un cartilagiu comun al coastei a 7-a. Ultimile doua perechi de coaste sunt libere, flotante (D11 D12) Lombara (convexitate inainte) 5 vertebre (L1 L5) o La nivelul L2 se termina coloana vertebrala, aici are originea nervul sciatic Sacrala (convexitate inapoi) 5 vertebre sudate (sacrum osul sacru) Coccigiana (convexitate inapoi) 4 (femei) 5 (barbati) vertebre (coccis)

9.

Rolul sistemului osos: Functia mecanica: o De sustinere a tesuturilor moi ale organismului o De locomotie, constituind componentele passive ale sistemului locomotor si sistemul de parghi pe care actioneaza muschii o De protectie a unor organe vitale (creier, inima, plamani etc.) Functia metabolica - depozit de saruri minerale, la nivelul oaselor se desfasoara continuu procese de fixare sau mobilizare a substantelor minerale Functia hematopoietica formarea elementelor figurate ale sangelui in maduva osului spongios Tipuri de oase: Oase lungi o Membre femur Oase late o Omoplat o Scapula o Oasele craniului o Oasele bazinului o Sternul Oase scurte o Extremitatile membrelor falange Oase pneumatice o Oasele fetei5

10.

11.

Curburi fiziologice ale coloanei vertebrale Curbura cervicala (7 vertrebe cervicale) Curbura toracala/toracica (12 vertrebe toracice) Curbura lombara (5 vertebre lombare) Curbura sacrala (osul sacral) Afectiuni ale coloanei vertebrale Cifoza (cervicala mai rara, dorsala mai des intalnita) Lordoza (in regiunea lombara) Scolioza (cand devierea este laterala) In regiunea dorsala intalnim mai des cifoze, scolioze. Descrieti centura scapulara si rolul ei Aceasta regiune este formata din oasele, care impreuna alcatuiesc articulatia scapulohumerala: Humerus Scapula Clavicula Are rolul de a lega membrul superior de trunchi. Articulatia scapulo-humerala este cea mai importanta, fiind o articulatie mobila ce permite miscari in toate sensurile si este formata din cavitatea glenoida a scapulei, care se articuleaza cu capul humeral printr-un tendon puternic. Articulatia sternoclaviculara este formata din stern si partea superioara a claviculei unde centura se prinde de torace si este semimobila. Articulatia acromionclaviculara este formata din acromion, ce este tot o apofiza a scapului ce se articuleaza cu partea superioara a claviculei. La partea posterioara centura se leaga de torace prin osul omoplat printr-o fascicula tendinoasa, lata, foarte puternica si care permite omoplatului sa se miste sus-jos-lateral. Musculatura este plasat pe trei regiuni: Regiunea scapulara: o Muschii supra si subspinosi o Muschii mici si mari rotunzi pe partea laterala externa a scapulei o Muschiul subscapular o Muschiul ridactor al scapulei Regiunea antero-subclaviculara (pectorala) o Muschii pectorali, in forma de evantai ce actioneaza asupra articulatiei umarului inserandu-se pe acromion, cu originea pe clavicula. La barbati sunt mai dezvoltati. Regiunea deltoidiana o Muschiul deltoid este format din trei fascicole: Anterior Median Posterior Are forma unei pere cu varful in jos unde se desparte de muschiul bratului si formeaza doua santuri numite V-ul deltoidian6

12.

13.

14.

Scheletul membrului superior o Brat Humerus o Antebrat Ulna (cubitus) Radius o Mana (27 de oase) Carpiene (8 oase pe doua randuri, de la degetul mic spre degetul mare police) Primul rand, de jos o Os piziform o Os piramidal (tricustru) o Os semilunar o Os scafoid Randul doi, de sus o Carligul osului cu carlig si Osul cu carlig (hamat) o Os capitat (osul mare) o Os trapezoid o Os trapez Metacarpiene (5 oase numerotate de la degetul mare police de la 1 la 5) Falange (14 oase, 3 oase la fiecare deget, 2 oase la degetul mare) Falanga 1 proximala Falanga 2 mijlocie Falanga 3 distala Centura pelviana si rolul ei Are rolul de a lega membrul inferior de trunchi. Scheletul membrelor inferioare o Centura pelviana 2 oase pereche coxale (impreuna cu osul sacrum si coccisul, formeaza bazinul) Osul ilion (creasta) Osul ischion (baza) Pubele (pubis) (mijlocul) o Membru liber Coapsa Femur (cel mai lung os al corpului) Genunchi Patela (rotula) Gamba Tibie Fibula (peroneu)7

15.

Picior: 26 de oase impartite in trei regiuni:tars, metatars si degete Tarsul 7 oase dispuse pe doua randuri o Randul posterior Talus Calcaneu o Randul anterior: Osul navicular Osul cuboid Trei oase cuneiforme (corespunzatoare primelor trei degete) Metatarsiene se articuleaza cu degetele corespunzatoare formate fiecare Falange se compun din cate 3 oase, mai putin degetul mare care are 2 oase. .Un deget este format din trei oase, in ordine de jos in sus: o 1 proximala, o 2 medie o 3 distala

16.

Tipuri de articulatii si rolul lor: Articulatiile reprezinta unitatea anatomo-functionala in care doua sau mai multe oase vecine sunt unite cu ajutorul unei jonctiuni (ligamente, cartilaje, capsula articulara). Articulatiile sunt prost inervate si irigate mai ales la nivelul ligamentelor si capsulelor articulare. Articulatiile se clasifica in: Sinartroze (in care exista continuitatea) care la randul lor sunt de trei feluri: o Sinesmoze (articulatiile intervertrebrale, slab vascularizate si avand o mare mobilitate, unirea oaselor se face prin tesut conjuctiv) o Sincondroze (la nivelul simfizei pubiene, unirea oaselor facandu-se prin fibrocartilagiu mediu, mobilitate redusa) o Sinostoze (la nivelul oaselor craniene, unirea prin tesut osos, fara mobilitate) Diartroze (discontinuitate) reprezinta adevaratele articulatii de la nivelul genunchiului, cotului etc. si sunt compuse din: o Doua fete articulare o Cartilaj hialin o Capsula articulara o Membrana sinoviala o Lichid sinovial o Ligamente paraarticulare Elementele unei articulatii mobile: o Minim 2 capete osoase o Elemente de legatura: Capsula articulara8

17.

Ligamente intraarticulare o Elemente de alunecare: Cartilaj hialin care acopera cele doua suprafete articulare Membrana sinoviala care produce lichid sinovial care are rolul de a lubrifia si hranii cartilajul 18. Rolul muschilor Impreuna cu oasele o Locomotor o Formeaza cavitati Depozit de sange Termic (regleaza temperatura) Caracteristicile muschilor: Contractibilitate reprezinta proprietatea muschilor de a raspunde prin contractie la actiunea unui stimul Elasticitate reprezinta proprietatea muschiului striat de a reveni la forma initiala, dupa incetarea actiunii fortei care a determinat extensia sa. Plasticitate reprezinta proprietatea muschilor netezi viscerali de a-si mentine constanta tensiunea la diferite grade de distensie. Excibilitate Muschiul este compus din: Corpul muscular (invelit de perimisium) aici au loc leziunile Jonctiunea miotendinoasa (aici se produc leziunile prin suprasolicitare) Tendonul (aici se produc tendinite si peritendinite) Burse seroase anexe Fibra musculara este alcatuita din: Membrana (sarcolema) Protoplasma (sarcoplasma) Nuclei Mitocondrii Miofibre (alcatuite din actina si miozina-proteine cu rol contractil dar se mai gasesc si proteine ca mioglobina si enzime ce participa la contractie (creatin fosfat si aldolaze) Clasificarea muschilor: Dupa structura: Muschiul cardiac (striat reticular) Muschi viscerali (netezi) muschi involuntari (organele interne, sub forma de tunici circulare sau longitudinale) se afla in structura organelor interne si a vaselor de sange. Muschi (striati) scheletici (somatici) muschi voluntari Muschii scheletici constituie componentele active ale sistemului locomotor. Sunt muschi striati voluntari. Contractia acestora se efectueaza la comanda directa a sistemului nervos central. Muschii scheletici mentin pozitia corpului prin contractii tonice (tonus9

19.

muscular) si asigura deplasarea prin contractii rapide determinate de impulsurile provenite de la sistemul nervos. Dupa forma muschii se impart astfel: Muschi lungi (muschiul croitor) Muschi lati (marele dorsal) Muschi scurti (anconeu muschiul cotului) Muschi circulari (se afla in jurul orificiilor (cav. Bucala, orbite) si sfincterelor (sfincterul anal) Dupa asezare muschii se impart astfel: Profunzi De suprafata Dupa locul de insertie muschii se impart astfel: Majoritatea se insera pe oase Pe membrane (stomac) Pe piele (scalpel, pielosul gatului) Dupa numarul de insertii muschii se impart astfel: Muschi cu 2 capete (biceps) Muschi cu 3 capete (triceps) Muschi cu 4 capete (quadriceps) 20. Musculatura regiunii dorsale Regiunea dorsala se delimiteaza astfel: Superior: prin linia imaginara care trece prin vertebra C7, spina omoplatilor cu marginea superioara pana la acromion (de cervicala) Inferior: prin linia imaginara ce trece prin vertreba T12, coastele false (de lombara) Lateral: prin linia subaxilara ce ajunge pana la creasta iliaca (de toracele anterior) Partile moi ce inconjoara cele 12 vertrebe sunt urmatorii muschi: Marele dorsal (cu cea mai mare intindere) Muschiul dintat si intercostali (catre partea laterala) Muschiul trapez inferior (la partea superioara) Muschiul romboid (la partea superioara) Muschii spinal;I (catre regiunea lombara) Muschiul sacro-iliac (catre creasta iliaca) Muschii iliocostali (mai sus) Paravertebrali Rolul masajului reflexogen Reguli respectate in timpul terapiei Contraindicatii in masajul reflexogen Posibile reactii aparute in urma masajului reflexogen Descrieti sistemul endocrin Rolul hormonilor in organism Ce hormon secreta pancreasul endocrin Rolul hipofizei Sistemul digestiv Ce se maseaza in cazul hipertensiunii arteriale10

21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.

31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40.

Descrieti sistemul limfatic Rolul limfei Rolul ganglionilor limfatici Sensul de lucru in drenajul limfatic Manevre in drenajul limfatic Descrieti limfatricele membrului inferior Reguli ce trebuie respectate Contraindicatii Tipuri de edeme Rolul drenajului limfatic OASELE Tesuturile conjuctive dure formeaza oasele. Oasele sunt organe rezistente si elastice, cu forme si structure variabile, in functie de dispunerea lor si de rolul indeplinit. Totalitatea oaselor formeaza sistemul osos. Osul este unitatea morfo-functionala a sistemului osos. Oasele, impreuna cu articulatiile formeaza scheletul. Scheletul reprezinta suportul morphologic si functional al muschilor striate scheletici, impreuna cu care constituie sistemul locomotor. Scheletul cuprinde peste 200 de oase, grupate dupa regiunile corporale. Scheletul capului o Neurocraniul (cutia craniana) 4 oase pereche 2 Temporale 2 Parietale 4 oase nepereche Frontal Etmoid Sfenoid Occipital o Viscerocraniul (oasele fetei) 2 neperechi Vomer Mandibula 6 perechi: Maxilar Oasele zigomatice Nazale Lacrimale Palatin Conca nazala inferioara Scheletul trunchiului o Coloana vertebrala: 33 (femei) 34 (barbati) vertebre11

Cervicala 7 vertebre (C1 C7) o C1 Atlas o C2 Axis o C7 cocoasa Toracica sau dorsala 12 vertebre (T1 T12 sau D1 D12) Lombara 5 vertebre (L1 L5) o La nivelul L2 se termina coloana vertebrala, aici are originea nervul sciatic Sacrala 5 vertebre sudate (sacrum osul sacru) Coccigiana 4 (femei) 5 (barbate) vertebre (coccis) Curburile coloanei cervicale: Curbura cervicala (7 vertrebe cervicale) Curbura toracala/toracica (12 vertrebe toracice) Curbura lombara (5 vertebre lombare) Curbura sacrala (osul sacral) Afectiuni ale coloanei vertebrale: Cifoza (cervicala mai rara, dorsala mai des intalnita) Lordoza (in regiunea lombara) Scolioza (cand devierea este laterala) In regiunea dorsala intalnim mai des cifoze, scolioze. o Coastele 12 perechi de coaste Primele 7 perechi, coaste sternale sau adevarate 5 perechi de coaste (8 12) false, din care coastele 11 si 12 sunt coaste flotante Arcul cartilaginos al coastelor leaga coastele 6 10 o Sternul Manubriu Corp Apendice xifoid Scheletul membrelor superioare o Centura scapulara Omoplat (scapula) Clavicula o Membrul liber Brat Humerus Antebrat Ulna (cubitus)12

Radius Mana (27 de oase) Carpiene (8 oase pe doua randuri, de la degetul mic spre degetul mare police) o Primul rand, de jos Os piziform Os piramidal (tricustru) Os semilunar Os scafoid o Randul doi, de sus Carligul osului cu carlig si Osul cu carlig (hamat) Os capitat (osul mare) Os trapezoid Os trapez Metacarpiene (5 oase numerotate de la degetul mare police de la 1 la 5) Falange (14 oase, 3 oase la fiecare deget, 2 oase la degetul mare) o Falanga 1 proximala o Falanga 2 mijlocie o Falanga 3 distala Scheletul membrelor inferioare o Centura pelviana 2 oase pereche coxale (impreuna cu osul sacrum si coccisul, formeaza bazinul) Osul ilion (creasta) Osul ischion (baza) Pubele (pubis) (mijlocul) o Membru liber Coapsa Femur (cel mai lung os al corpului) Genunchi Patela (rotula) Gamba Tibie Fibula (peroneu) Picior: 26 de oase impartite in trei regiuni:tars, metatars si degete Tarsul 7 oase dispuse pe doua randuri o Randul posterior Talus Calcaneu o Randul anterior: Osul navicular Osul cuboid13

Trei oase cuneiforme (corespunzatoare primelor trei degete) Metatarsiene se articuleaza cu degetele corespunzatoare formate fiecare Falange se compun din cate 3 oase, mai putin degetul mare care are 2 oase. .Un deget este format din trei oase, in ordine de jos in sus: o 1 proximala, o 2 medie o 3 distala Clasificarea oaselor Oase lungi o Membre femur Oase late o Omoplat o Scapula o Oasele craniului o Oasele bazinului o Sternul Oase scurte o Extremitatile membrelor falange Oase pneumatice o Oasele fetei Functiile sistemului osos: Functia mecanica: o De sustinere a tesuturilor moi ale organismului o De locomotie, constituind componentele passive ale sistemului locomotor si sistemul de parghi pe care actioneaza muschii o De protectie a unor organe vitale (creier, inima, plamani etc.) Functia metabolica - depozit de saruri minerale, la nivelul oaselor se desfasoara continuu procese de fixare sau mobilizare a substantelor minerale Functia hematopoietica formarea elementelor figurate ale sangelui in maduva osului spongios Maduva rosie aflata in toate oasele nou nascutului si in oasele late ale adultului rezerva de celule rosi Maduva galbena rezerva de grasime Maduva cenusie aflata in oasele varsnicului are rol de umplutura ARTICULATIILE Articulatiile sunt formatiuni structurale de legatura dintre oase. In functie de mobilitatea pe care o permit, ele se clasifica in: fixe, mobile si semimobile.14

Articulatiile fixe sau cu mobilitate foarte redusa SINARTROZE cele doua oase care se articuleaza sunt unite prin tesut fibros, cartilagilaginos sau osos. Se impart in: o Sindesmoze legatura dintre oase se face prin tesut fibros se intalnesc la nivelul craniului si mai poarta numele de suturi. Dupa forma suprafetelor de contact suturile sunt : Dintate marginile sunt in dinti de fierastrau (sutura fronto-parietala) Scuamoase - marginile sunt subtiate si se suprapun (sutura tempoparietala) Plane marginile sunt drepte, fara dinti (oasele nazale) o Sincondroze interpunerea de tesut cartilaginos intre oasele care se articuleaza. Tesutul cartilaginos poate fi hialin, cum sunt cartilajele costale sau fibro-cartilaginos. Cum sunt discurile intervertrebrale, cartilaje de crestere si simfizele. o Sinostoze se formeaza prin osificarea la varsta adulta a sindesmozelor si sincondrozelor, ca de exemplu, osificarea suturilor, a cartilajelor de crestere etc. Articulatiile mobile DIARTROZE permit miscari de flexie, extensie, abductie, rotatie sau miscari combinate. Capetele oaselor au cartilaje articulare hialine. Intre ele exista o cavitate articulara cu lichid sinovial. La unele articulatii, in cavitatea articulara exista discuri sau meniscuri articulare din cartilaj fibros. Dupa gradul lor de mobilitate se impart in o Artrodii - sunt diartrozele cu cel mai mare grad de mobilitate si se gasesc mai ales la nivelul membrelor. o Amfiartroze au mobilitate mai redusa, de aceea sunt numite si articulatii semimobile. Articulatiile mobile DIARTROZELE: o Fetele articulare sunt suprafete netede situate pe extremitatile de articulatie a oaselor o Cartilajul articular este format din tesut cartilaginos hialin si acopera fetele articulare avand aceeasi intindere ca si ele, are rolul de tampon, amortizand presiunea data de greutatea corpului. o Fibrocartilajul periferic are rolul de a mari suprafata articulara o Discul sau meniscul articulare sunt fibrocartilaje interpuse intre doua fete articulare care nu se potriivesc (meniscurile articulatiei genunchiului, discul articulatiei temporo-mandibulare) o Capsula articulara este un manson fibros, ce se insera pe oasele care se articuleaza. Este captusita la interior cu membrana sinoviala si la exterior de ligamente. o Ligamente sunt formatiuni fibroase, care se prind pe oasele articulatiei. o Membrana sinoviala formeaza stratul intern al capsulei articulare si se prinde pe os la periferia cartilagiului articular, deci nu il acopera. o Lichidul sinovial este secretat de epiteliul membranei sinoviale si favorizeaza alunecarea la nivelul cartilajelor articulare prin ungere, deoarece are in compozitia sa chimica substante grase. 15

o Cavitatea articulara este spatiul virtual in interiorul articulatiei, specific diartrozelor, in care se gaseste o cantitate mica de lichid sinovial. Miscarile in articulatii: Miscarile articulatiei mobile: o Flexie FL apropierea a doua segmente osoase o Extensie EXT departarea segmentelor sau revenirea in flexie o Abductie ABD indepartarea unui segment de trunchi o Adductie ADD revenirea din adductie o Circumductie le inglobeaza pe cele patru miscari o Antepulsie ducerea spre inapoi, in fata o Retropulsie ducerea spre inapoi, in spate o Rotatia interna si externa (umar si sold) rotatia unui segment in jurul unui ax o Pronatie cu palma in jos se pleaca de la cot flectat la 90 grade o Supinatie cu palma in sus Leziuni ale articulatilor: Entorsa leziuni produse la nivelul unei articulatii prin efectuarea unor miscari dincolo de limitele fiziologice, fara a fi urmate de o deplasare osoasa permanenta (si fara rupturi de ligamente) Luxatia deplasarea permanenta a extremitatilor osoase dintr-o articulatie (pierderea temporala a contactului intre suprafete articulare) MUSCHII Totalitatea muschilor din organism formeaza sistemul muscular. Muschii reprezinta aproximativ 40% din greutatea corpului. Dupa locul pe care il ocupa in organism si funtia indeplinita, muschii se clasifica in: muschi scheletici (somatici) si muschi viscerali. Muschiul cardiac (striat reticular) Muschi viscerali (netezi) muschi involuntari (organele interne, sub forma de tunici circulare sau longitudinale) se afla in structura organelor interne si a vaselor de sange. Muschi (striati) scheletici (somatici) muschi voluntari Muschii scheletici constituie componentele active ale sistemului locomotor. Sunt muschi striati voluntari. Contractia acestora se efectueaza la comanda directa a sistemului nervos central. Muschii scheletici mentin pozitia corpului prin contractii tonice (tonus muscular) si asigura deplasarea prin contractii rapide determinate de impulsurile provenite de la sistemul nervos. Muschiul este compus din: Corpul muscular (invelit de perimisium) aici au loc leziunile Jonctiunea miotendinoasa (aici se produc leziunile prin suprasolicitare) Tendonul (aici se produc tendinite si peritendinite) Burse seroase anexe Fibra musculara este alcatuita din:16

Membrana (sarcolema) Protoplasma (sarcoplasma) Nuclei Mitocondrii Miofibre (alcatuite din actina si miozina-proteine cu rol contractil dar se mai gasesc si proteine ca mioglobina si enzime ce participa la contractie (creatin fosfat si aldolaze) Sistemul muscular este format din: o Muschii capului Muschii mimici Muschii cutanati in jurul orificiilor orbitale, nazale si orificiului bucal (orbicularul buzelor) Muschii masticatori Maseteri si temporali Muschii limbii Muschii extriseci ai globului ocular o Muschii gatului Pielosul gatului 2 Muschii sternocleidomastoidieni Hioidieni o Muschii trunchiului Muschii spatelui si al cefei Trapez Romboid Marele dorsal Muschii oblici externi Muschii fesieri Muschii toracelui Pectorali Dintati Intercostali Diafragma Muschii abdomenului Drept abdominal Oblici o Muschii membrelor Muschii membrului superior Muschii umarului o Deltoid Anterior Median Posterior Muschii bratului o Biceps brahial17

o Triceps brahial Muschii antebratului o Pronatori o Supinatori Muschii membrului inferior Muschii fesieri Muschii coapsei o Croitor o Cvadriceps femural o Biceps femoral Muschii gambei o Muschii gastrocnemieni o Muschii soleari o Muschiul tibiali o Muschii peronieni Dupa forma muschii se impart astfel: Muschi lungi (muschiul croitor) Muschi lati (marele dorsal) Muschi scurti (anconeu muschiul cotului) Muschi circulari (se afla in jurul orificiilor (cav. Bucala, orbite) si sfincterelor (sfincterul anal) Dupa asezare muschii se impart astfel: Profunzi De suprafata Dupa locul de insertie muschii se impart astfel: Majoritatea se insera pe oase Pe membrane (stomac) Pe piele (scalpel, pielosul gatului) Dupa numarul de insertii muschii se impart astfel: Muschi cu 2 capete (biceps) Muschi cu 3 capete (triceps) Muschi cu 4 capete (quadriceps) Rolul muschilor Impreuna cu oasele o Locomotor o Formeaza cavitati Depozit de sange Termic (regleaza temperature Caracteristicile muschilor: Contractibilitate reprezinta proprietatea muschilor de a raspunde prin contractie la actiunea unui stimul Elasticitate reprezinta proprietatea muschiului striat de a reveni la forma initiala, dupa incetarea actiunii fortei care a determinat extensia sa.18

Plasticitate reprezinta proprietatea muschilor netezi viscerali de a-si mentine constanta tensiunea la diferite grade de distensie. Excibilitate

PIELEA Pielea reprezinta un adevarat organ neuroendocrin si este formata din 3 straturi: epiderm, derm si hipoderm. Epiderm este componenta externa a pielii alcatuita din urmatoarele straturi de la suprafata spre profunzime: o Stratul cornos (intr-o permanenta exfoliere) o Stratul precornos (format din lucidum si granulos) o Stratul mucos (sau filamentos) o Stratul bazal sau germinativ (contine melanocite, celule specializate in secretia de melanina) FUNCTIILE epidermei: De protectie (prin producerea de keratina si melanina) Secretorie (secreta sebum prin glanda sebacee, si lichid sudoripar prin glandele sudoripare) De protectie antimicrobiana si antimicotica (prin descuamare si mentinere aunui PH acid 4-6) Pilogeneza (originea firului de par) Bariera semipermeabila (impiedica intrarea unor substante si organisme in corp) Derm este format din doua componente: o Corpul papilar o Corion aici se gasesc fibre de colagen, elastice si de reticulina care sustin si protejeaza epidermul FUNCTIILE dermului: Imunologica (contine proteine plasmatice ce actioneaza ca anticorpi) Mediere (schimburi metabolice intre piele si organism) Hipoderm este alcatuit dintr-un strat fibros-grasos ce sintetizeaza si depoziteaza grasimea, aici sintetizandu-se si prostaglandinele cutanate cu rol complex in organism. Pielea are si functie exteroceptiva prin prezenta unor receptori la acest nivel: Corpusculi Meissener si discurile Markel situati la baza folicului pilos pentru sensibilitatea tactila Corpusculi Valter-Paccini in profunzime pentru presiune Corpusculi Krause in dermul superficial pentru frig Corpusculi Ruffini in dermul profund si hipoderm pentru cald Terminatii nervoase libere in dermul superficial pentru durere Miscarile kinetoterapie19