Ii

29`4:N. IORGA '

INTRAREA ROMANIEI

IX RAZBOI

EXTRAS DIN REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Nr. 8, AUGUST 1936

foo'vvri.ior,z1.,.- AEA.0EMIE1

BUCURESTIMONITORUL OFICIAL $1 IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA NATIONALA1 9 3 6

,

:

.`b,P4,

N. IORGA

INTRAREA ROMANIEI

IN RAZBOI

EXTRAS DIN REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Nr. 8, AUGUST 1936

%OLIO Te

ACADEMIff

4Q portant t5

BUCURESTIMONITORUL OFICIAL $1 IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA NATIONALA1936

1

AC ADESIILI

41411PIPULAIt

INTRAREA ROMANIEIIN RAZBOI

- CATEVA PAGINI DE COMEMORARE -

Ideia pasträrii Romaniei celei vechi, inchisa, inteo formaasa de greu de aparat, intre Munte, Dunare si Prut, a fost pen-tru generatia Unirii gandul cel mare, si, la orice prilej, ea erastapanitä, impiedecata in miscarile ei de temerea nu cumvaaceste inguste granite, care nu erau macar istorice, cad, din tim-pul Principatelor sau, mai bine zis, al Domniilor noastre, sesmulsese Bucovina si Basarabia, din care, prin voia Europeiapusene, cu teama de incalcarile rusesti, abia se restituisera,si pentru asa de putina vreme, cele trei judete care margineaugurile, de interes european, ale Dunarii. Ce durere a fost pentrutoti and steagul nostru a fost smuls dela Cahul, Bolgrad siIsmail, parti asa de putin romanesti, din cauza colonizArilor, aleBasarabiei, de Rusii cari se intorceau 1

Existenta Romanilor de peste hotare nu se putea ignora.Intre altele i poate mai ales de aceea pentruca familiilemoldovenesti ramâneau legate si peste Molnita i peste Prutpentruca, daca aici se stia prea putin despre Ardeal, atatia Arde-leni, siliti de conditiile morale, 0 chiar materiale, neprielniceale vietii lor, descalecau* necontenit la Bucuresti, intamplator§i la Iasi, cultura lor de un intransigent si calduros spirit roman.

Cate odata Kogalniceanu-si aducea aminte el in tineretascrisese istoria tuturor Romanilor, peste fatalitatea hotarelorimpuse de vremurile rele. Se afirma de dansul i, dupà dansul,

soOTE-6.41.-

si

4 N. IORGA

de harnicul Dimitrie Sturdza, care nu era in zadar vesniculsecretar al Academiei Romane, iesità dintr'o pornire de unitatenationala, fireste iredentistl, ca nu putem trai fled acesti fratirazleti, ca ei apart fiind unde sunt i cati sunt, chiar putintade a trai a Statului insusi i el a-i ataca pe dânii inseanma alovi in fortificatiile exterioare fard de care cetatea noastracu steag cu tot, ar cadea.

Dar, cu toatg antipatia fata de agresiva politica a unui maghia-rism fanatic, cercand a se. intinde prin desnationalizare, i vechiulocrotitor dela Paris, Napoleon al III-lea, i noul sprijin dinBerlin trimeteau la Viena,, fata de care era oarecare simpatie,jar de acolo venea Indemnul imprietenirii cu Budapesta. S'amers deci panel la vizita lui Carol r in capitala Ungariei, apoi,dupa mult dorita i cu grea truda capatata alipire, din gratiadespretuitoare a lui Bismarck, la Trip la Alianta, panA la decla-ratii pasnice a doua zi dupa ee Petru Gradisteanu pomenea laai inaintea luI Carol I,la dezatirea statuii 1w tefan-cel-Mare,

de margaritarele ce lipsese coroanei regale a Romaniei, si laskuze dupl ce acelasi Sturdza adusese inaintea Parlamentuluiroman si a publicului de intruniri conflictul dintre Romaniardeleni i aceia cari cu sahia la gat cereau sufletul.

Dar, dupa generatia care taiase cu hotgrire. granita diutre Mol-dova si sora ei munteani, pe la 18.8o se ridica o altA Wine.

Avant corespondenta familiei lui I. C. Bratianu insui seri-smile filler trimesi la studii in Paris, a caror influenta in viatapolitica a Romaniei trebuia sä fie asa de mare. In aceste rivase,unele din ele de o mare inaltime ideologica, de a patrunzatoarecritica i de o forma literard superioarl",, e vorba de multelucruri privitoare la viata tgrii ii a straingtatii chiar, in care seaflau; e vorba de insusirile i defectele multor oameni, dela noi

al-urea, dc valoarea politica 0 etica a multor acte. la careau fost marturi acesti tineri; e, vorba mai ales de isprava unei

pe care o venerau in insusi tatal bar, iubitor si sever, denedreptatea resoling, mergand pana la cruzime, care se faceaalbelor liuii batranete, de neajunsurile i pacattle celor cari 1-aurasturnat in rNS., de ce poate sg astepte taxa dupa aceasti mareprefacere; dar de un orizont panromanesc,. deunitateanationall,

li

.

si do

hotel,

insloi,

INTRAREA ROMANIEI IN RAZBOI

pe care ar putea.p smulge insusi acest tineret, nu e yorba

Totusi, and Ionel Bratianu s'a intqrs n tara §i a luat partela o viata politica in care venea cu asa de covarsitoarea zestrea numelui sau, in suflet i s'a trezit ambitia de a face si el lucrulcel mare a arui amintire era legata in istorie de numele tataluisau. Abia initiat in afacerile publice i pregatit pentru tin ame-stec in ele, tanarul fixat un program de intindere a terito-riului romanesc. Se vede din -convorbirile pe care le-a incercatin Berlin, unde-1 trimesese, pentru educatia lui politica, regele,asupra acestei chestiuni a expansiunii ropanesti, i e nerd deinchipuit cat au fost de speriati aceia cari erau legati prin juruiotade a pastra pacea pe neclintitele baze actuale j cari primeau caaliata Romania, nu cu prea multà placere, doar ca sa nu se deiede partea 12.usiei,L. cum o spunea,.cu un brutal cinism, Bis-marck, dar talk indoiala nu ca s'o ajute a schimba ordinea delucruri din Balcanii priviti cu neincredere i de aproape supra-vgghiati de atat de atenta diplomatie vieneza.

Bineinteles, cu oprelistea de a se gandi l alt4 forma a hota-rului dela Nord, la acela care voia totusi ceva nou si mare,pentru el si partidul sau, dar fireste pentru tara natia nefiindtin element hotaritor pentru oameni crescu n stricta, severgsi ingusta idee de Stat aspiratiile mergeau spre Balcani, in lega-tura cu anexarea la 1878 a Dobrogii, cu linia, discutata indelungsi cu patima, care ni se acordase acolp, In razboiul sarbo-bulgarcorespondenta citata ni destäinueste ca opinia in familia Bratianuera hotarit pentru Bulgari, a caror victorip a fost salutata cu4eosebit4 bucurie, dar, peste cativa ani numai, o intindere in &turaStatului bulgar era un punct esential in cea mai indrazneatamai departata politica a aceluia care se pregatea sà inlature sefiameschina i sacaitoare a lui Sturdza, pus in fruntea partiduluiliberal mai mult ca regent pang ce adevaratul mostenitor ar fiin stare sa-si ocupe locul cuvenit inteo generatie de majordomicari ar dqrit sa aiba m fata numai pe regii faiqan4 ai 141.1qTMerovingieni obositi. Cand Ionel Bratianu la 1913 a trecntDunareq in uniforma de major ca sa asiste la expeditia 4 hege-monie si de rectificare de fruntarii pe pamantul bulg4resc, el

facea cleat sa depene mai departe firul unui proiect la carp

.nicairi.

si-a

o

fi

ju

5

ci

6 N. IORGA

se gandise ani intregi cu toate marturisise cä preferape Bulgari Sarbilor, el se interesa pe langa mine ce s'ar puteaanexa de-a-lungul malului drept al Dunarii.

Cu vreun deceniu mai tanard, dar crescuta in alte impreju-rani, hranità de o cunostinta mai adancità a trecutului, de ostrabatere mai larga a Orli i, dela o vreme, a tinuturilor roma-nesti si, apoi, creatoare a unei literaturi, nationale i nationa-liste * care-i oglindea starea de spirit, in adevar noua i revolu-tionara, o altà lume se ridica inst intre 1890 si 1900.

Aceasta, fara drepturi castigate in politica i prea legata deocupatiile ei, imperioase i asa de mult iubite, ca sa asteptesituatii de dominatie in Stat, era hotarit contra politicei ofi-ciale a Romaniei i prin tot ce scria, i spunea, i predica de pecatedra, ea rasp andea ideea unitatii natiei, cu mult mai sus, iniubirea i sperantele ei, deck Statul asa cum il ajutasera vremilesa fie. Antagonismul intre felul ei de a simti si de a vedea si allui Bratianu cel tanar era tot asa de mare ca St intre ce reprezinta

acesta ce-i venea lui dela aceia pe cari cu atata deciziune veneasa-i mosteneasca.

Nu doar ca acesti oameni noi, putin initiati in tainele deStat tratatul de alianta cu Centralii era tinut ascuns de Carol

I ar fi avut in vedere o actiune potrivitd cu aceste credinti alelor. Nu, dar li se parea asa de logic, de firesc, de organic ca hota-

rele Romaniei sa se intinda, i anume in acea parte fatal deter-minata de asezarile romanesti, incat, muncind pentru o culturä care

era a tuturor Romanilor incalzea tot mai mult de o potrivä petop, ei asteptau in liniste ca marea minune sà se indeplineasca.

Doug conceptii cu totul deosebite.Intre ele statea regele Carol I.Foarte legat, pand la sfarsit, de natia mare din care se ridicase,

el nu intelegea sä aibä, fata de aliatul pe care Germania si-1 casti-

gase, dupd ce-1 izgonise din teritoriul german de la Apus, cu

atat mai putin fata de dualismul cu Ungurii, pe care fusese silita-1 primi, a doua zi dupa o toropitoare infrangere, Francisc-Iosif, un viitor, adevarat si mare prieten, aceleasi sentimenteca pentru parnantul unde se nascuse. Cel care urmarise cu 0

§i, ca-mi

i

si

c

si-i

S

INTRAREA ROMANIEI RAZBOI 7

asa de mandrd nerabdare ruperea din vasalitatea fata.de Sul-tanul, cel care-si pusese pe frunte cu satisfactie o coroana regalade ostas cauta in zari ceva mai mult.

Directia nu-1 stapanea ca pe aceia cari cresteau acum suptobladuirea lui respectatd. E sigur ca n'ar fi voit sa raspinga,cum 1-a silit Rusia, o unire personala cu Bulgaria dupa cadereaamicului sau intim Alexandru de Battenberg. Si el a facut sa seaudd, la un anume moment, revendicari vagi in ce privesteviitoarea soarta a unor Balcani in cari atat de adeseori se mutauhotarele. Hotarit, la 1911, dupa ce vazuse cu adanca parere derau Ca Turcii sunt invinsi de fostii lor supusi, sa ceara, pe bazaunei teorii a compensatiilor, atunci proclamata, numai o micarectificare de hotar dobrogean, el s'a simtit adanc jignit depierderea unei hegemonii in Sud-Estul Europei pe care o avusein adevar, si a sprijinit deci politica lui Maiorescu tinzand la pa-trunderea in peninsula balcanied, a aprobat anexarea Silistreia intrat in razboi cu Bulgarii cari, supt Ferdinand de Coburg,aratau sa-1 pretuiasca prea putin, ca sa intinda stapanirea sapeste Dunare, desi in unele clipe declara ca aceasta e numaipolitica ministrului sau. Dar el n'a pierdut din vedere niciodataArdealul.

A cautat legaturi cu sefii Romanilor de acolo, i-a magulit,i-a sfatuit, i-a infranat; a tinut cá ei sa-1 stie de prieten i ocro-titor al lor. Cum prevazuse caderea Imperiului Otoman, el segandise la o disparitie a formei de alcatuire internationala aAustriei, si, odata, mult inainte de Marele Razboi, a vorbitlui Take Ionescu, om de idei largi, dar, pe atunci, fãrà puterede initiativa i curajul unui mare risc, dacd nu crede cà Monarhiase va desface, grabindu-se a adaugi ca multä vreme va trecepand la acel moment si deci se poate astepta, pot astepta ei, ceiInca in viata.

Iatd ce trebue gait pentru a intelege hotdrirea, nu atdt de gene-ral nationald, de unanimd, care ne-a fdcut sd primim, in cele mairele conditii, sacrificiul,holocaustul din Julie 1916, pe care-1 come-mordm in aceastd clipd, cu duioasa amintire a mortilor cari seputea sd nu fi murit atdtia, ci asa, dar asupra darului sublim alcdrora s'a coborit,prin tainele religioase ale istoriei,binecuvdntareaintrupatd in tara pe care, prin minune, o avem.

TN

ai

8 N. IORGA

II

Cea din urmA mare satisfactie a lui Carol I a fost, duplinterventia militarà in Balcani la 1914, Adunarea delegatilorpeninsulei la Bucuresti i mijlocirea, aproape impunerea uneipici prin care el apärea din nou ca arbitrul acestui Sud-Est

european.Austro-Ungaria a stäruit din rAsputeri pentru revizuirea

tratatului care crea o Serbie Mare, nesuferità pentru &Ansa,pe and, din parte-i, regele Rominiei refuza orice incercarede a se reveni la Bulgaria Mare, ce se nAruise din propriile eigreseli. Wilhelm al II-lea, credincios aliat, a oprit sfortArile inacest sees ale diplomatiei vieneze, care cistigase i invoirea

Imparatului Francisc-Iosif.Din acel moment, relatiile cu Berlinul fiind bune, dar nu

pe deplin multamitoare, din cauza firii trufase a Suveranuluigerman, care nu s'a lAsat adus la Bucuresti cum binevoise a face,

dupa ce-si trimesese Mostenitorul, Monarhul austro-ungar,alianta cu Austro-Ungaria, care a stAruit, nu numai sl se Intl-reasa si de Romfinia pactul innoit de curfind intre principaliiasociati, ci, neajungAndu-i atAta, sà-1 fact stiut public, astigAndpentru dansul opinia publicA, nu mai era cleat o amintireuneori o piedea. In zadar noua directie vienezà, a arhiduceluiFrancisc-Ferdinand, asezase la Bucuresti, ca reprezintant i al

viitoarei « Mari Austrii iscodità de imaginativul Aurel Popoviciaprobatä si de un Nicolae Filipescu, pe activul, cuteatorulfazbunktorul conte Czernin, ca sa" cucereasa simpatii, a

cAror imposibilitate a vazut-o el bine din cele dintai zile. De-geaba multi din capii Romanilor ardeleni, ca d. Al. Vaida-Voevod,

credeau a s'ar putea intrebuinta noua Viena anti-maghiarapentru cele mai inalte si mai indraznete scopuri ale poporului ro-mânesc. Degeaba ceilalti conduckori autorizati ai fratilor nostri

de peste munti se tineau intr'o prudenta atitudine, av And aceleasi

sperante despre partea austriaa, poetul cel mai de frunte al vremii,

d. Octavian Goga, nAscut la ligsinari, fiind prin, cetirile,tendintile sale, mai mult un iredentist de dincoace deck

un exponent al acelei noi generatii ardelene, care, unità cu ceadin Regat prin cele mai puternice legaturi sufletesti, nu credea

»,

si

lega-

turile,

si

1NTRAREA ROMANIEI RAZBOI 9

in prefacerea, favorabila elementului rominesc, a Monarhiei,ci ridica un tricolor, care nu era numai al autonomiei roma-nesti in limitele posesiunilor habsburgice, pe clopotnita dela Blaj.

Romania isi cauta vadit un alt drum, si numai greutati deexecutare intfirziau o rupere fatisa din vechea legatura, care erade asigurare poate, dar lard indoiala de tinere pe loc si de inchi-dere a tuturor zarilor. Cfind, in urrna unor negocieri ale carol-fire nu le avem Inca, Nicolae al II-lea, sfatuit de ministrulSazonov, a aparut, cu familia sa, in vederea unei inrudiri eudinastia noastra, la Constanta, un strigat de indignare s'a ridi-cat la Viena, pe and Berlinul, totdeauna bine dispus fata deRusia, vedea in Cvrol I un mijlocitor i indulcitor bine venital rvarturilor cu Tara

Indata ce uciderea arhiducelui mostenitor la Seraievo adusela Viena, dupa oarecare socoteli, destuf de lungi i pline degrija pentru viitor, pregatirea razboiului, a « de pe-deapsa s asupra Serbiei, Francisc-Iosif ceru aliatului sail deforma sa se alature actiunii austro-ungare. Carol I raspinseideea unei cornplicitacti a Serbiei oficiale la atentat i ridica delainceput obiectii in ce priveste oportunitatea notei cu termin*,care impunea regatului vecin a umilinta lark' pareche i cu totulinsuportabila. Nu admitea nici darea in vileag a actului de alianta.Pc ste cateva zile, si in ciuda unei interventii a lui Wilhelm alII-lea, Consiliul de. coraand, adunand pe oamenii politici de caribatranul rege se servise in lunga sa guvernare, oameni putinpopulari i, in cea mai mare parte, straini de noile curente,iar, pe langa aceasta, stanjeniti de obiceiul ce-1 aveau de aservi politica de alianta de pana atunci si de a prirni hotaririleSuveranului hi. materie de politica externa, declara, cu o sin-gura exceptie, ca Romania nu e indatorata sa ajute razboiul,cu incalculabile urmari, care se deschidea i ca se impune decio neutralitate care ramanea sa se defineasca. apoi dupa dezvol-tarea imprejurarilar.. Incercarea regelui de a aduce a alta deci-siune era numai de forma, pentru salvarea a ce putea gandi caeste constiinta sa de fapt, nici ei nu credea ca Austro-Ungriaface a politicä de dreptate care trebuia incurajata,handu-se risculrdzboiului,, Igor de prevdzut, cu Rusia, care ne-ar fi ocupat ime-diat, folosindu-se de tot ce-i pteeu da nesfaksitele

IN

sau,

«

posibilitdti fi

N. IORGA

resurse ale teritoriului nostru, si el stia bine cà textul tratatuluinu-i cere un asa de strasnic sacrificiu ; probabil ca el, care reco-mandase Angliei, apoi Belgiei o reforma a armatelor lor, n'aveaincredere nici in capacitatea militara a Monarhiei vecine si ela spus lamurit ca, daca, fara o Bulgarie refacuta ostasestesetoasä de revansa, fiind incurajata si de diplomatia austro-ungard, el ar fi dispus contra Rusilor de toate puterile sale,acum, trebuind sa faca i paza la Dunare, aceasta iesea din razaposibilitatilor ; era exclus, iarài, ca el sä nu-si fi dat sama ca pentruintarirea tehnica a armatei noastre, de un material uman asade superior, nici Austro-Ungaria, ea insasi ramasa in urma,nici asa de bine pregatita Germanie, nu facusera absolut nimic.

Din cealaltä parte, ofertele venira, dar nu catre regeleci catre Brdtianu, hotarit sa astepte desfasurarea evenimentelorca sa aleaga intre unul din capitolele iredentismului, care tindeaCare Basarabia, i celalt, legat de Ardeal. I se vorbea, mai multprin simpatica diplomatie franceza, dar si de cea dela Petrograd, de

o « cauza comuna » a carii definitie n'ar fi putut-o da nimeni, desperante de viitor », de o ideal national », formule culese din

ziarele o acçionitilor> romani cari numai dupa succesele rusestiin Galitia indraznira a iesi la iveald, pand atunci i strigatul

mieu o in orice caz nu cu Austro-Ungaria fiind socotit ca ogreseala politica. Daca n'ar face-o ministrul roman, ar da dovadade « o perfidie lard pareche ». $i aici era, alaturi, grija de a satis-face pe Bulgari, si ei neutri, chiar cu cesiuni din partea Roma-

niei in Dobrogea 1).De acum inainte ideia intrarii Romaniei in razboiu apare

la Petrograd si dispare dupa soarta schimbatoare a luptelor, i dis-

pozitia de a rasplati acest ajutor e in proportie cu aceste vicisitudini.

Regele se stinse peste cateva saptamani, cel dintai Romancare se jertfi unei inexorabile soarte care cerea sfortari eroiceoricui i trupul de mult slabit al venerabilului Suveran nu mai

1) Pentru partea inti, corespondentele austriacá i germand, pentru a

doua cea mama din Archiva Rosie » i din traducerea lui Polonski(1928). Ambele intrebuintate in vol. III din cartea mea La place des Rou-mains dans l'histoire ummrselle (supt press). Se poate intrebuinta i capitolul

respectiv din lucrarea mea Supt trei regi.

10

»

u

si

insuci,

INTRAREA ROMANIEI IN RAZBOI II

putu sa reziste. Indatä, supt noul rege Ferdinand, pentru carecerinti morale superioare dominau orice, fiind gata sa treaca

peste glasul stramosilor sai, pentru a le satisface, Bratianuputea sa spuie in Septemvrie Ca are asigurari pentru ce arputea sd capete Romdnia dela oamenii Intelegerii dacd, fdrdnici o pregdtire militard in sensul cel nou, ar rupe legdturile care-ifuseserd pdnd atunci singura garantiel). Pe Anglia si mai ales peFranca el se razima impotriva unei intamplatoare noi tradari aRusiei pe care, cu gandul la 1877-8, el o prevedea si care erasa si vie.

In ciuda unei m4cari de opinie publica, sincera, serioasà,statornica, slabita numai prin prea vaditul amestec, odata cuunii oameni politici, al unor preocupari de opozitie gata sa ras-toarne i sà ajunga, Bratianu se mentinu pe o linie care raspundeasocotelilor lui rationale, dar nu putea sa-i satisfaca inima. Imo-bilizat in cabinetul sail de lucru, primind pe oricine, dar ascul-tandu-se numai pe sine, el lasa sa treaca inaintea sa toate « mo-mentele care i se recomandau cu staruinta, dar care nu intrauin calculele sale de inginer. A§a, dupa martiriul Belgiei, venial Serbiei, un popor intreg fiind izgonit dela vatra, cu un regeeroic i cu fiul sdu in frunte. Mii de Romani neliberi mureaupe toate fronturile, ucigandu-se intre dânii. Ceasul siguranteise astepta Inca, 0 el nu trebuia sa vie niciodata, ceasul pre-supus a fi acela nefiind in adevar cleat al celui mai inalt riscal celor mai grozave suferinti.

In acest timp, pentru a retinea Romania se cheltuiau silintilenecontenite ale Berlinului, diplomati i generali, pentru a faceca dictatorul maghiar, Stefan Tisza, sa promita Romanilordin Ungaria indeplinirea dorintilor lor, si el raspundea prinoferte de o valoare foarte relativa, in ce priveste intre-buintarea limbii romanesti, concesii colare i un nou dreptelectoral, pentru ca din and in and rabdarea sa se rupàla ideia unei colaborari cu trupele romanesti in Ardealulprimul ministru din Budapesta sa strige cä impotriva oricui vatrece muntii se va trage cu pusca. La urma, de oboseald, seajunse acolo de se fagaduia Romaniei ceva teritorii de granita

') A se vedea i primul volum din mernoriile d-lui Maurice Paléologue.

.

si

si

si,insusi,

12 N. IORGA

in Bucovina, iar, la urmà, nici macar acelea, lira a ceda niciceva spre Ardeal. Adevarul 11 spunea, cu adanca durere, Francisc-Iosif la capatul zilelor lui, multe i grele : Daca biruieRominii se vor intoarce contra noastra, oricare ar fi situatianoastra militara in Ardeal ». Iar Tisza, din partea lui, raspundeaca « Ardealul nu-i va putea fi smuls deck daca ar cadea in luptape viata i pe moarte pentru stapanirea lui ».

In 1916, dupa tortura morala a celor doi ani de neutralitateobositoare i, pentru unii, conrupatoare, un nou « moment »se prezinta, parand a fi hotaritor. La Verdun, unde zilnic cresteaumormintele mortilor, Germania dadea lovitura suprema; biruindacolo, credea c totul s'a hotdrit.

Atunci se interveni din nou la Bucuresti pentru a salva in-treaga soartd a rdzboiului, care era legatd pentru aliapi de sldbireaapdrdrii pe Rin la Petrograd se anunta ca « in Franca se totasteapta scaparea printr'o miscare de flanc a Italiei si a Ro-maniei Ni se facu, de Rusia intr'un ton, in aitul de Franca,careia i se dadu raspunsul, somatia de a intra in actiune imediat.

Dupa cererea stiruitoare a ministrului roman, care observa eanu i-au venit munitiile promise, se ajungea deci in Iulie la conventiamult dorita i asteptatã. Ea prevedea, cu acest armament, oofensivd generald pdnd la <cdesdvdrfita usurd)) a dupnanului,oprireain loc a rezervelor germane in Vest, #garantia contra ipotezeiunui atac bulgar pe Dundre . . . prin ofensiva armatei dela Salo-nic facand ca armata bulgard sd nu fie in stare a intreprindeo actiune serioasd contra Romdniei 1).

Nimic din aceste promisiuni nu era sa se indeplineasca, dar,asa cum era, oferindu-si vitejeste piepturile, caci altceva nuavea, o armata care va ramanea mult timp fara un prietenadevarat trecea granita blastamata de veacuri i ducea cu dansasperantele unui popor intreg, gata la mice.

1) A. Zaiantehkovsky, A. Anders, V. Egorief, etc., Documents historiques,Alliis contre la Russie, Paris 1926, pp. 218-9.

0At ADEMIE,

41.

.4101PIPULA,"Zr. at

».

»,

rsr52-"a"*".ks .

. . z4.1

0 N!.

Rusii,

«

"*.-t. 4