Rep.: Câteva cuvinte despre copilăria ta, te rog.

Povestea mea a inceput pe 23 august, la Targu-Jiu, unde am locuit primii 19 ani din viata, si unde am descoperit pictura in ulei si pe sticla. Am pictat vreme de 15 ani inainte de a ma apuca de fotografie, ca arta, in urma cu 5 ani. M-am indragostit de arta iremebiabil, si doar astazi am inteles ca nu trebuie sa aleg o anume forma pentru a ma putea exprima. Arta nu are granite, fiecare forma se imbogateste din bogatia celeilalte. M-am imaginat dintotdeauna artist, dar am avut si inclinatia asta pasionala pentru numere si pentru lucrurile polivalente. Mi-a placut sa fac rost de solutii la problemele ce necesita timp de gandire, rabdare, organizare, construire. Ideea de a construi s-a extins in libertatea de a crea artistic, in care orizontul precis al numerelor a disparut. Libertatea de a-mi imagina lumi extinse din viata m-a cucerit inca de mica.

Rep.: Ai studiat în afara țării. Ce îți amintești din aceea perioadă? (Comunicare Digitală la Strassbourg și apoi stagiu la Ministerul Muncii în Franța!!!) / Rep.: Cum ai descrie perioada în care, după studiile în afară, ai încercat să te angajezi în România? Unde ai încercat și ce ți s-a spus? /Rep.: Din experiența ta, de ce românii își GONESC elitele?

Am visat inca de mica sa cunosc alte culturi, privindu-le ca o necesitate de intelege si de a creste. In anul 3 de facultate am plecat la studii in Franta cu o bursa Erasmus, pentru ca doream sa am valenta unui alt sistem de educatie. Am locuit la Strasbourg un an academic si a fost unul dintre cei mai frumosi ani de scoala. Acolo am studiat Comunicare Digitala si m-am intors, un an mai tarziu, cu inca o bursa pentru efectuarea unui stagiu la Ministerul Muncii. Dupa intoarcerea in tara nimic nu a mai fost la fel, am fost privita diferit, si acesta a fost declicul care a produs plecarea mea definitiva din tara. Plecarea si intoarcerea mea de la studii a deranjat rutinele celor din jur, avea sa provoace si sa compare idei si situatii, si ca orice schimbare, nu a fost binevenita.

Dupa terminarea facultatii in 2008, am decis sa plec cu Work and Travel in Statele Unite, ca sa ma familiarizez cu alte orizonturi, poate mai liberale. La intoarcerea in tara, ironia, scarcasmul si dorinta romanilor de a diminua si exclude orice fel de valoare in experientele pe care mi le asignam, a ramas aceeasi. Desi avusesem doua experiente internationale considerabile pana la varsta de 22 de ani, mai mult decat avusese orice alt tanar de la vremea respectiva, exista o constanta tensiune si nesiguranta din partea angajatorilor de a a imi aborda experienta. Lipsa de perspectiva si informare a pietei de munca romanesti m-a facut sa imbratisez ideea de a cauta un loc in care sa primeze tot ce realizasem pana la acea varsta. La o luna dupa ce am aplicat la un job in IT la IBM, eram deja stabilita in Cehia si lasasem in urma, freamatul nesigur al nesigurantei romanesti. Cel mai greu a fost sa ma pot opri din insistenta de a ramane in tara, si de a-mi cauta un loc in care sa simt ca apartin. Plecarea in Cehia, intr-o cultura si limba cu care nu eram deloc familiarizata, m-a intarit si mi-a dat curajul sa cred in mine si in visurile mele. Sa fiu singura printre oameni straini, mi s-a parut infinit mai usor, decat sa fiu in tara printre semeni care nu ma pot intelege.

Rep.: Te-ai angajat apoi în Cehia, la IBM. Cât ai stat acolo? Cum a fost?

Primul job profesional a fost cel de la IBM. Astfel, la doar cateva luni de la absolvirea facultatii, eram mandra ca imi gasisem un job in domeniul studiat, un job dobandit demn, care-mi oferea atunci mai mult decat mi-ar putea oferi Romania chiar si astazi. Nu am compromis si am perseverat sa-i caut pe cei pentru care cu adevarat aveam valoare. IBM mi-a oferit sansa de a creste profesional si de a ma simti apreciata, nu izolata intr-o mentalitate invechita. Am lucrat vreme de 4 ani la IBM in domeniul IT, inainte de a ma decide sa aplic la un program de master artistic si sa iau din nou drumul Americii.

Inainte de acest job, am realizat stagiaturi in strainatate, experiente care mi-au rotunjit intelegerea mediului international si au facilitat adaptarea la multiplele perspective culturale.

Mi-a placut dintotdeauna sa muncesc, sa fiu parte dintr-o echipa, sa vad cum lucrurile se nasc, se dezvolta sau se repara din ideile fiecaruia. Asa m-a facut IBM sa ma simt, ca pot aduce o solutie la pleida de probleme ce ne inconjoara. Aici, am administrat si actualizat aplicatiile si serverele clientilor IBM-ului, in sisteme Domino si Lotus. Am coordonat o echipa mica si am implementat standarde de calitate in privinta productivitatii si eficientei muncii. De asemenea, am avut oportunitatea de a analiza si interpreta datele si rapoartele de productie si KPI. Prin experienta aceasta profesionala, mi-am acordat sansa cresterii intr-un mediu propice. IBM a fost locul in care luarea unei noi responsabilitati si ducerea ei la bun sfarsit, crea noi situatii, probleme si solutii. A fost un mediu extrem de dinamic si tehnologic care m-a antrenat si mi-a alimentat setea pentru nou. M-am imaginat dintotdeauna artist, dar am avut si inclinatia asta pasionala pentru numere si pentru lucrurile polivalente. Mi-a placut sa fac rost de solutii la problemele ce necesita timp de gandire, rabdare, organizare, construire. Ideea de a construi s-a extins in libertatea de a crea artistic, in care orizontul precis al numerelor a disparut. Libertatea de a-mi imagina lumi extinse din viata m-a cucerit inca de mica. Dezvoltandu-ma, am vazut mai clar ce lipsea si ce puteam sa rezolv, cum puteam sa dobandesc o intelegere mai ampla a lumii din jurul meu.

Rep.: Doamna Loreta Nicolcea vorbește despre tine la superlativ. Când ai descoperit că ai talent la pictură? Cine ți-a îndrumat pașii și te-a încurajat?

Eram in clasa a 9-a cand m-am decis oficial sa urmez cursuri de pictura si bunicii m-au sprijin si incurajat la maximum. Desenam si pictam inca de mica, parintii avand inclinatii artistice puternice, si de vreo 4 ani incepusem sa pictez icoane pe sticla. Imi placea foarte mult stilul impresionistilor, pictura in ulei si pe sticla si ma imaginam mereu cu cate o pensula in mana. Manata de pasiunea asta pentru arta am ajuns sa fiu eleva d-nei profesor Nicolcea. Cei 4 ani de grafica si pictura care au urmat au contribuit in mod esential la forma de fotografie pe care inca nu stiam ca voi urma s-o fac. Simtul culorii, al compozitiilor, acel fler artistic s-a dezvoltat armonios sub indrumarile d-nei profesor Nicolcea, si stilul fotografic pictural pe care l-am dezvolat mai apoi, a fost foarte apreciat in Statele Unite.

Rep.: Ești o româncă de succes în America! Ce s-a întâmplat de ai plecat din România?

Am simtit responsabilitatea de a fi martor si participant la mult mai mult din ce se intampla in lumea asta. Mi-am dorit sa pot raspunde posibilitatilor ce se intindeau in fata mea, sa-mi intind aripile. Am simtit ca am atat de multe sa dau din punct de vedere artistic si profesional, iar din pacate Romania nu a inteles asta. Rasplata fiecarei stradanii vine insa din potrivnicie. Faptul ca nu am fost inteleasa si apreciata acasa, m-a intarit sa caut oportunitati in alta parte.

Rep.: Ce a însemnat obținerea bursei din Atlanta? În ce perioadă ai stat acolo?/ Rep.: De unde și când a apărut pasiunea pentru fotografie? Aveai pe cineva în familie, a apărut pe parcurs?

Am ajuns sa studiez Fotografia la Savannah College of Art and Design (SCAD) in Atlanta (2013-2015) datorita celor doua burse substantiale pe care ei mi le-au oferit: un fellowship grant pe baza de merite academice si artistice deosebite in valoare de 24.000$ si un grant acordat studentilor de succes in valoare de 10.000$. Astfel, am descoperit ca sensul pe care il dau lumii din jurul meu, prin arta pe care

o creez, este foarte apreciat aici. Incercarile mele de a-mi afirma proiectele fotografice in Romania, au fost intampinate cu aceeasi ironie traumatizanta ca si incercarile anterioare de a ma ramane in tara. Insa, America a posedat o receptivitate extraordinara si a vazut potentialul intr-un mod nediscriminatoriu, acordand sanse acolo unde acestea au fost refuzate initial. Aici, o oportunitate se extinde intotdeauna intr-alta. Prin SCAD am avut oportunitatea de a intra in contact cu directorul de fotografie de la Southern Living si Atlanta Magazine, redactorul sef de la HGTV sau de la Scripps Networks Interactive. Pana la SCAD nici nu am visat la asemenea oportunitati!

Portofoliul fotografic cu care am aplicat si care mi-a adus bursa, a fost o colectie bine pusa la punct, a celor mai bune fotografii de pe blog. Aceleasi fotografii cu care am incercat sa emotionez Romania, insa blogul mi-a fost vazut mult prea radical diferit, iesit din standard, si inconfortabil instituind trenduri pe care romanii nu erau dispusi sa le inteleaga. Observatia ca nu aveam cum sa stiu mai mult decat romanii, inseamna ca ma percepeau ca pe un outsider, care nu e binevenit sa aduca schimbare.Am invatat sa vad fotografic, intuitiv si auto-didact, prin multa munca si dorinta de a cunoaste mediul fotografic. Nu m-am impiedicat in infinitatea posibilitatilor instrumentelor fotografice, si a contat mai mult sa stapanesc si sa redau viziunea pe care o aveam asupra lumii cu ajutorul camerei. Intai de toate, am stiut ce doresc sa obtin fotografic si am invatat sa cunosc procesul, natura imaginii, subiectul si compozitia printr-un moment capturat care sa evoce un aspect profund al lumii din jur.

Cand am aplicat la SCAD, nu am stiut la ce rezultat sa ma astept, trauma dureroasa a ignorantei si marginalizarii romanesti ma motivase sa-mi continui acest drum atipic si sa demonstrez ca voi gasi pe cei care ma pot aprecia. Am visat dintotdeauna sa studiez in Statele Unite, iar acceptul lor a insemnat o confirmarea a talentului meu. Incapatanarea mea absolut perseverenta de a-mi urma un vis aproape utopic pentru majoritatea - nu numai din prisma faptului de a studia cu bursa in Statele Unite, dar si de a fi artist – arata cat de mult mi-am dorit, si cat de important a fost sa-mi urmez visul de a fi fotograf. Multi avem pasiuni care vin si pleaca, sau multe stau cu noi toata viata, dar raman doar atat, pasiuni. Nu am dorit sa ma limitez artistic, si am simtit acut nevoia de a-mi permite libertatea de a provoca si de a depasi limitele acestei pasiuni pentru arta. Astfel, am absolvit in primavara lui 2015, realizand performanta de a termina acest master in mai putin de doi ani, spre deosebire de media absolvirii acestui master care se situeaza intre 3-4 ani.

Rep.: Ce se întâmplă în prezent în viața ta? (Ai absolvit SCAD? Predai? Proiecte)-Care este proiectul de absolvire?/ Rep.: Ce planuri și proiecte pentru viitorul apropiat ai?

Absolvirea masterului din Statele Unite, a insemnat nu numai un mare obstacol ce era imperativ a fi depasit, ci si confirmarea unui anumit nivel de excelenta in domeniul artelor. Proiectul de disertație “Life from Light” a examinat caracteristicile structurale moștenite în plante, animale și om, și relațiile care încă există între om și natură. Proiectul a avut la bază conceptul de viață din lumină, în care experiențele vitale există și coexistă prin contextul naturii văzute ca formă primordială și unică de existență pe Pământ. Scopul proiectului a fost de a chestiona și redefini relațiile formelor organice pe care hrana biologică o oferă; acele forme nutritive ce posedă o estetică primordială reflectivă a relației dintre natură și om. Acest proiect si-a dorit sa vorbeasca, prin intermediul fotografiei și filmului experimental, despre supraviețuirea și evoluția omlui și a naturii, și a relației lor.

Dizertatia si absolvirea mi le-am pregatit in paralel cu responsabilitatile de a fi peer tutor si asistent academic in cadrul universitatii, oferind asistenta academica studentilor in programele de undergraduate si graduate, in toate ariile legate de fotografie si software-uri creative. Am fost foarte incantata sa pot facilita si imbunatati experienta studentilor de a invata sau perfectiona anumite

competente. In paralel cu responsabilitatile academice, mi-am facut stagiatura cu Atlanta Magazine, cea mai mare revista de interest general din Atlanta, si Hilton Head Island Inc. ce deserveste proiecte fotografice hotelului Marriott. In plan secundar, am realizat editoriale, fotografie de portret, videografie si design grafic si mi-am continuat lucrul la proiecte de fine art ce adreseaza imaginea fotografica intr-un mod inedit si pentru care urmeaza sa realizez rezidente artistice in anul ce vine. Acest master mi-a oferit sansa de a-mi rafina viziunea si competentele artistice, iar la intoarcerea in Cehia, mi-a oferit oportunitatea de a-mi folosi toate aceste experiente in administrarea propriul business in domeniul artelor, pregatirea lansarii unui proiect editorial inedit si continuarea practicii artistice la cele mai inalte standarde.

Rep.: Cât de greu este departe de țară? Ce îți lipsește din Gorj? Familia a rămas la Gorj? În America ești cu iubitul?

Privind in urma, perseverenta mea de a cunoaste cat mai multe lucruri, de a atribui o imagine creativa vietii, m-a ajutat sa-mi formez propriul drum in viata; un drum atipic, creat pe masura aspiratiilor mele. Am simtit dintotdeauna ca fiecare lucru nou pe care il asimilam, ma intarea, pentru ca invatam sa deschifrez lumea. Acel varf de adevar ce se ascundea in fiecare reflectie a vietii, ma atragerea prin potentialul de a-i descoperii sensul.

Incapacitatea constanta a romanilor de a nu ma accepta a fost foarte dureroasa. Am reusit sa depasesc aceasta trauma, insa multi dintre noi ramanem ancorati in parerile gresite a unora cu mintile inchise. Parte din aceasta incapacitate vine din superficialitatea de a privi viata si din frica de a fi inlocuit, subminat intr-un anumit domeniu in care ai total monopol. In consecinta, momentele cele mai grele au fost cele in care a trebuit sa renunt sa mai sper ca pot sa ma intorc definitiv acasa. Mai este oare Romania inca acasa pentru mine? Simt ca nu mi se mai permite a fi. Marginalizarea aceasta continua m-a impins sa plec din tara. Ignoranta romanilor de a vedea potentialul mi s-a parut ingrijoratoare si dupa multe framantari, cel mai sanatos mi s-a parut sa imi caut acel loc in care voi fi acceptata. Insa, in partea acea din identitate romaneasca cu care ne nastem, ma face sa-i duc lipsa acelui colt de “acasa”.

Rep.: Ce iubește Gabriela Iancu? Ce gătește și fotografiază Gabriela Iancu?

Gandul mi-este intotdeauna purtat de idei legate de viata care ne inconjoara, de trecut, prezent si viitor. Sensibilitatea mea rezoneaza foarte mult cu natura si formele de existenta primordiala, sau acel ceva ce reuseste sa treaca bariera constientului in subconstient. Astfel, creatiile mele sunt personale, dar accentueaza experiente universale si vorbesc despre ceva unic care vine din mine. Fotografiile si filmele mele vorbesc despre natura umana, narand trairi, mirosuri, amintiri - senzatii ce exploreaza noi dimensiuni. Sunt atrasa de forme pictoriale, cu substanta istorica, care arunca o lumina noua asupra banalului cotidian.

Sunt vulnerabila la tot ce ma inconjoara, pentru ca tot ce misca in Univers este interconectat, si doresc sa-mi pun amprenta prin fotografie, cu experientele pe care le traiesc, fanteziile si viziunile de perspectiva pe care le visez, in mod unic, dar nu izolat. Pentru mine, creativitatea echivaleaza cu libertatea trairilor. Ca artist trebuie sa stii cine esti cu adevarat si sa creezi din adancul trairilor, pentru ca de acolo emotiile vin.

Rep.: Ai creat blogul http://whatlibertyate.com Care este povestea lui?

Blogul What Liberty Ate este proiectul ce m-a trimis in America. L-am creat in Cehia, din dorinta de a-mi consemna gandurile filozofice legate de libertatea de a fi si incercarile de a-mi exprima artistic trairile. Fotografia a fost metoda de a-mi exterioriza trairile prin arta. Mi-a placut dintotdeauna sa conectez artistic punctele tuturor experientelor pe care le-am adunat, acel amalgam de trairi cu care trecem prin viata. Am o inclinatie foarte pasionala in a exprima energia lucrurilor si evenimentelor ce ne inconjoara, indeosebi cea din spatiul domestic, pentru ca acolo viata incepe si continua in fiecare zi. Atat prin intermdiul fotografie cat si al filmul, consemnez aspecte ale lumii din jur vazute dintr-o perspectiva romantica, culturala si filozofica. Revista What Liberty Ate continua aceasta sensibilitate artistica si aduce o intelegere mai ampla a unor subiecte artistice si cotidiene. In acelasi fel in care creativitatea lucreaza, adica pe planuri multiple, tot asa si What Liberty Ate exprima vizual ganduri fotografice si cinematice asociate interdepent si subconstient, ce reactiveaza amintiri legate de stari ce au fost, sunt si vor fi despre existenta noastra. What Liberty Ate isi propune prin arta creata sa incurajeze exprimarea artistica personala si intelegerea formelor de arta vizuala contemporana. Atata timp cat o creatie vine din adancul tau ca fiinta, se va diferentia de orice altceva creat de o alta mana sau minte, vorbind doar despre povestea pe care tu, ca artist, vrei sa o spui. Pe blog vorbesc despre libertatea de a fi, de a ne deschide existentei, de a fi sinceri cu noi insine, de a ne abandona creatiei artistice si de a dezvolta perspectiva unica pe care fiecare dintre noi o are asupra lumii. Fotografia este unul dintre mediile artistice ce ofera transparenta intre artist si lume, si permite exprimarea esteticului efemeritatii vietii. Sunt interesanta in a analiza vizual – prin intermediul fotografiei sau filmului – timpul vietii, sa evoc esenta si permanenta unui timp sau trairi anume.

Rep.: Descrie fotografia într-un singur cuvânt!/ Rep.: Ce înseamnă pentru tine fotografia?

Esenta! Fotografia incapsuleaza intr-un interval atat de scurt, esenta unui moment si creeaza o imagine impotriva uitarii. Nu exista o implinire sufleteasca mai mare pentru un artist, decat sa redea printr-o forma artistica, viziunea pe care o are asupra lumii. Fotografia reprezinta pentru mine acel moment intim de conversatie cu mine insami, prin care ajung la comun acord sa imortalizez o imagine creata cu ochiul, mintea si sufletul. De-a lungul timpului, m-am simtit ca un mediator intre partea tehnica si cea artistica, si le-am folosit pe amandoua, interdisciplinar, la maxim. Mi-am dorit mult sa-mi pot urma visurile artistice, dar inceputul a insemnat o balansare intre creatie si tehnologie, mi-a luat mult pana sa le pot separa. Fotografia a aparut ca o nevoie in viata mea, dorindu-mi o altfel de experimentare artistica si mi-a permis exprimarea substantei unei trairi, memorii, a vietii.

Rep.: Ai avut vreodată un plan de rezervă, în caz că nu mergea cu fotografia? Ce te-ai vedea făcând, altceva în afară de artă? /

Sunt un artist vizual, inteleg limbajului mai multor forme de arta, si aleg sa le imbin sau sa le folosesc individual in functie de forma de exprimare cautata. Fotografia, datorita formei sale vizuale versatile, se imbina complementar cu pictura, designul grafic, sculptura si videografia. Acestea sunt forme artistice in care ma desfasor cu incredere si multa imaginatie. Datorita competentelor multi-disciplinare pe care le-am dobandit de-a lungul timpului, ma bucur sa fiu printre acei putini artisti capabili sa abordeze o idee artistica din multiple perspective. Imi place sa aduc la viata imaginea lumii ce se reflecta prin mine, si nu as putea sa ma opresc din a crea aceste povesti vizuale. E important sa nu uitam ca putem sa ne amintim doar prin formele pe care arta ni le-a lasat la indemana.

Rep.: Care ar fi proiectul sau galeria preferată, din tot ce ai făcut până acum?

Cu siguranta, proiectul de dizertatie “Life from Light” este unul dintre cele mai importante si recente proiecte finalizate. Dupa What Liberty Ate, reprezinta cel mai longeviv proiect la care am lucrat, pregatindu-l de aproape un an. Fotografiile au dimensiuni de peste 1m si au fost printate pe hartie de bumbac si lemn, fiind expuse ulterior absolvirii in galeria Trois, in Atlanta.

De asemenea, scurt metrajul creativ realizat in finala Huffinton Post Multimedia Fellowship NY a fost un proiect foarte ambitios si foarte aproape de sufletul meu, reprezentand, intr-o estetica abstracta, dimensiunea rasismului contemporan si neputinta acceptarii diferentei celui de langa noi. Proiectul “Dor” a reusit ca imortalizeze prin fotografie dorul meu de casa, iar “Expressions around the Table” convingerea mea ca natura ne ofera savoarea mancarurilor de pe masa, fiind expus alaturi de “Florilegium” intr-o expozitie retrospectiva si la Muzeul Alexandru Stefulescu in 2014.

Rep.: Pe ce te bazezi în viață: idealuri, principii, forța propie

Am tot timpul in vedere trei factori: seriozitate, munca si pasiune. Este foarte important pentru mine sa stiu ce vreau, sa ma cunosc si sa fiu sincera in stabilirea si atingerea anumitor teluri. Asta este seriozitatea. Pasiunea vine din noi, cand suntem nebuni dupa ceva si daca ne cunoastem indeajuns de bine, stim ce este si cum sa o folosim. Ar trebui sa fim mereu inarmati cu pasiune indiferent de ce facem. Adesea uitam ca este cehia fericirii. Iar dorinta de a munci le aduna pe toate la un loc. Munca inglobeaza constanta si perseverenta, multi renunta mult prea devreme si nu sunt dispusi sa experimenteze partea cea mai grea: munca. Visurile cele mai mari cu care traim nu sunt confortabile deloc, ci provoaca si incita la schimbare si multa munca. Formula asta m-a ajutat mereu si am vazut nenumarate cazuri in care daca una dintre componente lipseste rezultatele sunt diferite. Uneori mai intra in calcul si oportunitatea, insa nu o putem controla, ci ne putem doar mentine deschisi posibilitatilor ei. Personal, vreau sa pot continua aceasta transformare artistica si mi se pare foarte interesant sa privesc continuu la ce am realizat si sa nu fiu motivata de o reusita temporara. Pentru mine, expresia viitorului apare mai mult ca o extensie a pasiunii pe care o pun in creatia artistica si inlantuie perspectivele pe care le am asupra lumii.

Rep.: De ce s-a putut în America și a fost imposibil în România?

Exista un amalgam de circumstante ce au facut ca anumite evenimente sa fie sau nu posibile intr-o anumita locatie. Intotdeauna exista exceptii, insa Romania trateaza superficial experientele internationale, nu e deschisa la comunicare. In schimb, in America am descoperit polul opus, fiind apreciata ca cetatean, om, artist si femeie. Am descoperit ca sensul pe care il dau lumii din jurul meu, prin arta pe care o creez, este foarte apreciat. Romaniei ii lipseste receptivitatea la nou si inovatie, si este coplesita de neputinta de a remarca potentialul. America poseda o receptivitate extraordinara si vede potentialul intr-un mod nediscriminatoriu, acordand sanse acolo unde acestea au fost refuzate initial. America, mi-a dat curajul de a-mi explora la maxim potentialul pe care romanii nu mi l-au inteles, subminandu-mi creatia. M-am deschis experientelor artistice, avand aceasta sete de a invata cat mai multe lucruri noi, de a descoperi lumea.