10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 1/14

Interviu cu Cristi Ciorcila

Introdu numele si

adresa de e-mail

pentru a DESCARCA

GRATUIT cartea!

Vei evolua si iti vei imbunatati rezultatele in toate

domeniile: bani, relatii si sanatate

Vei avea un ghid complet de peste 50 de pagini cu pasi

de actiune si idei usor de implementat

Iti vei implini potentialul si vei invata cum sa iti

depasesti temerile si blocajele legate de bani si relatii

Nume Email

Acasa Fa cunostinta cu cea mai buna varianta a ta! Despre Alexandra Harta Site

Contact

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 2/14

34 Distribuie 34

Tweet 2

Am descoperit articolele lui Cristi pe Facebook. M-am simțit

inspirată de scrierele lui și am acționat imediat: i-am scris și i-

am propus să facem un interviu. Dacă vrei să citești mai multe

articole scrise de el îi poți da add pe Facebook   aici sau poți

intra pe blogul lui http://cristiciorcila.blogspot.ro/. 

Cine este Cristi Ciorcila?

Cristi Ciorcila este un om simplu aflat în căutarea adevărului

din el însuşi. Acest adevăr a fost trunchiat şi ascuns de-a

lungul vremii de către societate şi religie, iar mult timp acest

Cristi Ciorcila a trăit complet rătăcit şi defazat de adevărata

sa identitate. La un moment dat, lucrurile au luat o altă

turnură, iar viaţa sa i s-a schimbat radical de la nivelul

“păcătos, rob şi nevrednic”, la nivelul “minunat, magnific şi

creativ”. Lucky me!

 Cum te- ai apucat de scris? Ce anume te inspiră?

Scrisul pentru mine are valoare terapeutică. M-am apucat în

momentul în care toată ființa mea practic urla în interior

pentru că se vroia revelată. Aceasta e rugăciunea mea,

spovedania mea, dacă vrei. La început îmi reprimam mult din

ceea ce puteam scoate prin scris.

Era o rezistență, o frică de a nu mă deschide decât până la un

punct. Știi tu frica de penibil… Am trecut prin toate stările

posibile și imposibile cu aceste eseuri scrise. Și totuși, deși

rezistența era destul de mare, înaintam câte puțin spre mine

însumi. După ani în șir petrecuți într-o falsă smerenie prin care

doar mă devalorizam într-un mod pasiv, scrisul a fost creația

care m-a scos din umbră. Am simțit mereu că ceva mă îndemna

să nu renunț, deși la început după fiecare postare apărea iarăși

Be the first of your friends to like this

Personalitatea.com3,708 likes

Like Page

Top Posts & Pages

Daca tu nu ma vrei, eu te vreau!

Cine zice ala este, ca magarul din

poveste (Legea Oglindirii)

Exista viata dupa despartire ( si

cum sa faci sa o ai)

3 lucruri care m-au ajutat sa scap

de neincredere si teama

Cele 5 straturi ale perceptiei si

cum poti schimba o credinta

88 88Like

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 3/14

gândul renunțării. Apoi tot înaintând, rezistența s-a topit în

mine ușor-ușor și nu mi-a mai păsat absolut deloc dacă e ok

sau nu să continui. Și acum apar provocări de genul “oare am

destul curaj să scriu asta sau cealaltă”?

Dar acum aproape că nu-mi mai reprim nimic din ce simt. Tot

ce scriu e în primul rând pentru nevoia mea irezistibilă de a mă

mărturisi, de a nu ține doar pentru mine. Însă eu nu învăț pe

nimeni nimic prin ceea ce scriu, deși uneori lucrurile par scrise

la persoana a doua și la un mod foarte imperativ. Mi le adresez

tot mie, eu în primul rând am nevoie de acest îndemn. Și mă

mențin cumva pe o vibrație pozitivă pentru că nu poți scrie așa

ceva dacă ești picat în depresie. Scrisul e instrumentul prin

care eu mă mențin pe vibrație luminoasă. Și în timp, am

observat că mi-e bine făcând asta. Așa că întrebările nu-și mai

au rostul.

Ce mă inspiră? Viața! Eu scriu mai ales despre viață și despre

trăirile acumulate în urma experiențelor mele de viață. Nu-mi

place deloc să mă bag în abstract și să scriu speculativ, o fac

uneori, dar foarte rar. Nici nu suport să scriu mereu pe același

calapod, uneori sunt metaforic, alteori mistic, alteori mai dur…

dar tot eu sunt. Această deschidere a mea este practic un

îndemn indirect şi către deschiderea celorlalţi. În tot ceea ce

scriu nu e absolut nimic controlat, îmi vine o inspiraţie, un titlu,

şi apoi îmi dau drumul dar nu ştiu nimic dinainte la ce idei voi

ajunge.

M i- a plăcut mult tema pe care ai abordat- o într- unul

din articolele tale recente: iubirea. M ai exact, spuneai

despre modul in care este confundată  iubirea cu

nevoile egoului. M ulţi oameni fac această confuzie

inconştient, fiind convinşi că ei iubesc şi dau totul

celuilalt. Cum putem să diferenţiem iubirea de troc, de

schimbul de nevoi?

Da, vorbeam eu acolo despre iubirea ne-condiţionată, nu-i

aşa? Iubirea ca afacere. Ce să spun, există tot felul de

provocări într-o relaţie. Uneori ego-ul o ia în faţă iar iubirea

COMANDA

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 4/14

rămâne în urmă şi atunci începem războiul de care pe care. Iar

relaţia însăşi se transformă în egoism, fiecare în pătrăţica lui,

eu devin duplicitar, tu începi să te ascunzi de mine… şi atunci

nimic bun nu se mai poate întâmpla. Devenim doi străini cu

acte sau fără, care trăiesc împreună dar care sunt de fapt în

lumi paralele. Pentru că nu mai există  comunicare şi nu ne mai

privim ochi în ochi atunci când discutăm.

Procedăm aşa atunci când ceva în interiorul nostru se află în

conflict şi atunci ne ferim privirea, nu o putem susţine în ochii

celuilalt. Dar iubirea nu se ascunde pentru că nu are motiv. Ea

doar îl lasă pe celălalt să fie aşa cum este, necondiţionat.  Însă,

să nu cădem în ipocrizie şi să recunoaştem că uneori ne mai şi

îndrăgostim. Nu suntem roboţi. Dar de fapt, mai mult ne rănim

reciproc. Însă nu pot credita o stare pe care o simt momentan

iar mâine se evaporă ca prin farmec. Efemerul doar vine şi

pleacă.

 Aş vrea să vorbim în continuare despre diferenţa

dintre a iubi şi a poseda şi despre una dintre cele mai

toxice componente ale posesivităţii: gelozia. De unde

porneşte gelozia şi cum o vindecăm?

Ups… doar o femeie mă putea întreba aşa ceva. Există multă

gelozie în peisaj e adevărat. Dar lucrurile astea diferă de la

bărbat la femeie. Eu în general nu m-am împiedicat mai deloc

de trăirea asta sau poate cine ştie, nu am avut motiv.. Sincer,

ofer totală libertate celei de lângă mine, pentru că şi eu la

rândul meu am nevoie de libertate. Nici nu poţi fi însă aşa

indiferent, dacă nu îţi pasă, e clar că nu iubeşti persoana cu

care stai. Dar dacă o iubeşti asta nu înseamnă implicit şi

gelozie. Gelozia e generată la nivel subtil tot de către frică, dar

unde e iubire nu poate fi frică şi nici gelozie.

Cum o vindecăm sau cum ne vindecăm? Păi gelozia e o mare

impostoare pentru că doreşte să aibă ceea ce nu îi aparţine. Eu

nu-i aparţin celei cu care trăiesc şi nici ea nu-mi aparţine mie.

Cum aş putea stăpâni ceea ce nu poate fi stăpânit, adică fiinţa

interioară a omului? Eu ca bărbat am puterea să îţi recunosc

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 5/14

natura ta de femeie şi să te las să fii aşa cum eşti? Tu ca femeie

ai puterea să îmi recunoşti natura mea de bărbat şi să mă laşi

să fiu aşa cum sunt? Dacă răspunsul e afirmativ, atunci gelozia

e ca şi inexistentă. Posesivitatea de care spui se regăseşte mai

ales la femeile care au o dependenţă totală faţă de partenerul

lor. Le e frică să nu-l scape de sub ochi, dar iubire cu forţa nu se

poate.

E adevărat că bărbaţii se cam pierd în faţa atâtor frumuseţi

străine, dar acum ce să fac să nu mai privesc femeia de la gât în

jos pentru că există riscul să cad în ispită? Ba o voi privi şi voi

rămâne tot eu, chiar aşa de slăbănog sunt să nu pot rezista?

Am oare nevoie de interdicţii sau aprobări? Cine decide ce e

moral sau nu? Biserica a făcut foarte mult rău pentru că efectiv

a pus la colţ femeia şi tot îi spune să asculte de bărbat.  Ba să

nu asculte deloc. Poate ar fi cazul ca şi bărbatul să mai asculte

de femeie. Oricât de raţionali am fi noi bărbaţii, ceea ce simte o

femeie noi nu putem simţi. Doar încercăm.

Aşadar nu e cazul să ne raportăm la ce spune unul sau altul că

ar fi sau nu moral. Integritatea mea mi-o dă doar conştiinţa, ea

este singurul reper la care mă raportez

Trăim intr- o societate bazată pe frică. Încă din

copilărie ni se transmite direct sau indirect că ar fi

bine să renunţăm la autenticitate pentru a ne adapta şi

că e mai convenabil să ne punem o mască socială decât

să ne arătăm aşa cum suntem. Ralph Emerson spunea

că “A fi tu însuţi într- o lume care caută în mod

constant să te facă altcineva, este cea mai mare

realizare”. Cum putem cultiva autenticitatea şi cum

facem faţă presiunii sociale? 

Asta cu presiunea socială mie nu-mi place pentru că există

mereu tendinţa asta prostească de a ostraciza socialul. De ce

nu o luăm ca pe o provocare, de ce trebuie neapărat să existe o

presiune? Pentru ce am venit aici? Tocmai pentru a mă adapta

la social, pentru că trăiesc printre oameni şi nu printre entităţi

abstracte. Aşa doar vom condamna la nesfârşit societatea,

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 6/14

guvernele şi politicul pentru că nu fac nimic pentru noi. Dar eu

ce fac concret pentru mine însumi? Practic nu mă simt deloc la

mâna socialului, nu el îmi dictează viaţa, ci doar eu dictez

pentru mine.

Sigur, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, asta e altă poveste.

Mă aflu în sistem, nu în afara lui. Mă folosesc de el. Pentru ce

să îl repudiez? Doar ca să-mi justific alegerea de a nu face

nimic? Societatea nu e bazată pe frică. Simţim atât de multă

frică pentru că nu ne iubim cu adevãrat şi atunci peste tot

simţim doar frică.

Sigur că există multă ipocrizie mascată, dar pădure fără

uscături deocamdată nu am văzut. Într-adevăr, mare lucru e

să ne descoperim autenticitatea şi să rămânem noi înşine în

tot ceea ce facem. Cum putem face asta? Prin creaţie, să

rămânem creativi doar.

Se pune mare accent pe spiritualitate şi pe ideea de

Sine. Intră spiritualitatea în contradicţie cu religia? Ce

anume le uneste ce le desparte? 

Da, acum e o mare deschidere pe care eu o simt prin toţi porii.

Însă oamenii au în continuare mare nevoie de religie pentru că

fără ea se simt orfani. Au nevoie în continuare de ritual, de

magie prin contingenţă, de idolatrie. Pentru că încă cred într-

un dumnezeu care le apare în minte ca o hologramă zeificată, o

persoană care îi milostiveşte sau îi pedepseşte dupã toanele

lui. Când de fapt e vorba de cu totul şi cu totul altceva, nu de o

entitate abstractă.

Creştinismul generează doar frică şi blocaje mentale care te

menţin permanent pe vibraţia joasă de suferinţă. 15 ani am

trecut prin asta, iar în final ortodoxia mi s-a revelat ca fiind o

cumplită rătăcire şi atât. Mereu am auzit doar judecată în

ortodoxie deşi i se mai spune şi religia iubirii. Se judecă şi se

condamnă permanent în biserici celelalte religii. Oare asta

înseamnă iubire, cine nu e cu noi e împotriva noastră? Se

condamnă “păcatul” dar nimeni nu dispune de vreo soluţie

practică şi constructivă, doar anateme şi canoane aruncate în

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 7/14

stânga şi-n dreapta care ţin omul mereu în frică şi vinovăţie.

Eu nu mai recunosc deloc această autoritate şi nu mă mai

raportez deloc la această răutate căreia i se spune

nonşalant“religia iubirii”. Dar ăsta a fost drumul meu, eu nu

am spus nimănui niciodată să nu mai meargă la biserică. Dar

s-o facă măcar conştient şi să fie sincer cu el însuşi, nu doar cu

spiritul de turmă. Referitor la spiritualitate. Ce înseamnă de

fapt spiritualitate? Pentru mine e viaţa însãşi. Unii au nevoie

de religie, alţii de spiritualitate, dar nu cred că ele au ceva în

comun. Una te înlănţuie, alta te eliberează. Dar şi în

spiritualitate, schizofrenia de multe ori e la ea acasă. Toate

sunt frumoase şi atrăgătoare dar e nevoie de un singur lucru:

discernământ!  

Am făcut progrese uimitoare în tehnologie însă se pare

că ea ne produce şi suferinţă. De exemplu, vad în jurul

meu oameni care stau la aceeaşi masă şi totuşi preferă

să comunice virtual cu alţi oameni în loc să  acorde

atenţie persoanei din faţa lor. Ce alte probleme crezi că

ne provoacă tehnologia si care sunt soluţiile?

Nu tehnologia e de vină. Să comunicăm mai mult ochi în ochi şi

nu mereu doar cu ochii în facebook . Să ieşim în natură mai

mult sau în parcuri, să ne jucăm în mod real nu doar virtual. Să

facem mai multă mişcare, un sport oricât de simplu. Sportul

imediat îţi ridică vibraţia şi după o oră de mişcare, te simţi cu

toate motoarele pornite.

Într-adevăr e foarte trist când priveşti doi oameni, unul lângă

altul, care nu-şi vorbesc dar par total absorbiţi în faţa unor

ecrane. Asta nu e viaţă, e doar un surogat. Eu de exemplu, doar

scriu pe facebook dar nu stau absolut deloc pe fluxul

postărilor pentru că nu mă simt ok acolo, nu văd mai nimic

personal, aproape nimeni nu e dispus să scoată ceva din suflet.

Aşa că mă folosesc de facebook, mă folosesc de tehnologie,

dar nu o las ca ea să se folosească de mine.

În ce măsură crezi că rezolvă psihologia problemele

omului actual? Dar spiritualitatea?

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 8/14

Psihologia şi-a mai schimbat  optica, de la Freud şi Jung

încoace s-a mai schimbat câte ceva. Practic omul nu mai este

acelaşi. Nici noi înşine nu mai conştientizăm viteza în care

trăim. De aceea avem mare nevoie să ne mai şi oprim din

goana noastră nebună după bani şi materie. Există atâtea

instrumente acum la îndemână, atâtea cărţi, atâtea

documentare de care ne putem folosi. În contiunare citesc

foarte mult dar nu mă identific cu nici un fel de învăţătură.

Filtrez doar ce mi se potriveşte şi atât. Dar şi pentru cărţi e

nevoie de discernământ. Deschid câte una şi tot văd “trebuie,

trebuie, trebuie…” Şi atunci stai şi te întrebi despre ce fel de

spiritualitate vorbim, una impusă?

Avem în continuare nevoie de repere dar de unele autentice

nu de copy-paste-uri. Nu ne vindecă nimeni şi nimic decît

întoarcerea la noi înşine. Doar să înţelegem cine suntem.

Se spune că suntem media celor 5 oameni cu care

petrecem cel mai mult timp. Cum îţi alegi oamenii din

jurul tău, pe ce criterii?

După ce am ieşit din religie m-am eliberat de mulţi ipocriţi din

jurul meu. Dar stai liniştită că în spiritualitate dai de alţii. Însă

nu mai am energie şi timp de a asculta ceea ce mă scurge

energetic. Înainte toleram prea mult şi ascultam pe oricine.

Salvatorul din umbră. Dar nu-mi dădeam seama că îmi făceam

rău şi îmi călcam pe suflet.

Acum, s-a schimbat ceva în mine, acei oameni nu mai vin spre

mine şi atunci nici nu mai fac compromisuri inutile doar ca să

dau bine pentru că de fapt făcând aşa, îmi fac mult rău mie

însumi. O prietenie constructivă în care să existe susţinere

reciprocă nu doar interes. Nu-mi plac deloc batjocura, ironiile

ieftine, luarea în râs, acei oameni se elimină singuri din

realitatea mea. Unii oameni vin şi intră cu o misiune bine

definită în viaţa  noastră. Dar e doar ceva temporar. Ni se

predă o lecţie după care vine inevitabil şi despărţirea care de

multe ori e foarte dureroasă.

Mi s-a întâmplat şi mie să mă despart de oameni pe care îi

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 9/14

consideram repere sau maeştri. Era firesc să vină şi această

despărţire n-ar avea nici un rost să ne purtăm trena unul altuia

şi să ne mângâiem pe burtică la nesfârşit. Dar totuşi să

rămânem recunoscători pentru cei care au jucat un rol benefic

în devenirea noastră.  

Crezi în egalitatea dintre oameni? Cât de important e

mediul în care ne naştem, educaţia primită acasă şi cât

de mult ne pot influenţa viaţa de adult?

Suntem egali în diferenţele noastre dar fiecare dintre noi e

unic. Normal că e important mediul şi educaţia. Dar despre ce

fel de educaţie vorbim, tot una care obligă şi care duce tot la

frică? Nu suntem aici ca să schimbăm lumea, ci doar să

experimentăm viaţa pe care ne-o dorim în realitatea noastră.

De multe ori mi se pare că oamenii nu iau în serios

problemele reale şi iau prea în serios problemele

imaginare. Cîte din problemele oamenilor sunt reale şi

câte sunt imaginare? De unde vine tendinţa de a ne

crea probleme imaginare?

E un fel de masochism intelectual. Nu există probleme ci doar

provocări, dar şi acestea sunt opţionale. Se spune că suntem

“deja” şi că nu am avea nevoie să lucrăm cu noi înşine. Eu sunt

primul care voi recunoaşte că nu sunt încă “deja” mai am unele

rezistenţe în mine. Dar acum e mai bine ca înainte şi poate

mâine va fi mai bine ca azi.

Necazurile închipuite din mintea noastră ne autosabotează şi

ne mănâncă viaţa. Şi astfel trece viaţa pe lângă noi şi plecăm

de aici cu o mulţime de regrete pentru că nu am avut curaj

efectiv să privim viaţa din alt unghi, cel al bucuriei.

 Ce este suferinta si care sunt principalele surse de

suferinta?

Suferinţa… Nu pot vorbi decât tot despre mine şi aici pentru

că o mare parte din viaţă a fost sub şi de spectrul suferinţei.

Ceva mă seducea acolo, poate era vorba temperament şi de o

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 10/14

Alexandra David October 29, 2014 Blog

6 Comments

← Poti avea incredere in dorintele tale?

Trei moduri prin care propria ta minte îți oprește evoluția

→

sensibilitate mai accentuată, nu ştiu, cert e că mă identificam

mult cu ea. Nu vedeam mai nimic dincolo de suferinţă, asta

pentru că eram şi ancorat total în creştinism. Iar suferinţa şi

creştinismul se întrepătrund. Suferinţa e doar o alegere. Dar

una extrem de egocentrică. Aleg să sufăr. De ce? Pentru că

sunt egoistul perfect care vrea ca toată lumea să-i plângă de

milă, iar el să nu contribuie cu nimic. Dar e o stare nefirească,

nimeni nu se simte bine suferind dar majoritatea se complace

în ea. Cele mai nocive stări pentru mine sunt frica, suferinţa,

mila şi nostalgia. Toate te scurg de energie şi îţi fură

demnitatea de om. Când pici din vibraţia bucuriei, cazi pe una

din aceste stări, efectiv nu te mai afli în prezent.

Dacă ai avea 30 de secunde pentru a transmite un

mesaj întregii omeniri, ce ai alege să spui?

Iubiţi-vă, iubiţi-vă, iubiţi-vă…

6 thoughts on “Interviu cu CristiCiorcila”

88

Constantin Gabor

November 13, 2014 at 9:33 am

Permalink

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 11/14

Reply

Reply

Un interviu foarte solid! Multzam!

Sunt total de acord cu tot ce a spus Cristi Ciorcila in

acest interviu.Multumesc mult!

Da, este interesanta ideea de a intervieva oameni si

opiniile lor, ideea de a impartasi unii cu altii si fiecare

sa ia ce este bun pentru el.(asta ca raspuns la cererea

din e-mail).

Din acest articol, iau indemnul de la final cu iubiti-va,

iubiti-va, iubiti-va!

Si las deoparte ideea conform careia “Creştinismul

generează doar frică şi blocaje mentale care te

menţin permanent pe vibraţia joasă de suferinţă.”-

pentru ca sunt de 20 de ani crestina si niciodata n-

am fost pe vibratii joase de suferinta din cauza

ortodoxiei mele. Dimpotriva, am descoperit

libertatea deplina si bucuria de a trai Imparatia

Cerurilor din mine… Am gasit si mi s-au oferit solutii

practice si constructive la orice dilema am avut. Si

inca drumul nu e incheiat…

Paula

November 6, 2014 at 7:49 am

Permalink

andrea neag

November 1, 2014 at 12:52 pm

Permalink

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 12/14

Reply

Reply

Reply

O zi minunata si sa vedem cum vor fi urmatoarele

articole cu alti intervievati…

Nu mi-o lua in nume de rau, as citi cu interes, sau cu

placere articolele tale, dar asa, cu paragrafe de 50 de

randuri, nu le pot citi.

Mai gandeste-te te rog, si la cei ca mine, care poate

au… mici probleme cu vederea, si vad mai bine

paragrafele mai scurte. Mai da si tu cate un ENTER in

timp ce redactezi articolul, ca altfel mi se pare ca e

scris in graba

Superb!

Vă mulţumesc la amândoi pentru efort, atât din

partea Şcolii ZENLA cât şi personal, din partea lui

Monica şi a mea!

Ne bucurăm să aflăm despre oameni preocupaţi de

Călătoria Interioară!

Drum bun în continuare!

Tezuka

October 31, 2014 at 11:18 pm

Permalink

Şerban Stănescu

October 29, 2014 at 7:34 pm

Permalink

Alexandra David Post author

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 13/14

Reply

Multumim Serban

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are

marked *

Name *

Email *

Website

Comment

October 31, 2014 at 9:19 am

Permalink

10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila

http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 14/14

Post Comment

Notify me of follow-up comments by email.

Notify me of new posts by email.

Copyright © 2015 Theme by: ThemeGrill Powered by: WordPress

Acasa Fa cunostinta cu cea mai buna varianta a ta! Despre Alexandra Harta Site Contact