Instrumentele muzicale ale vechilor evrei

Muzica a jucat un rol însemnat în viaþa religioasã a vechilor evrei. Din cele mai timpurii vremuri ale istoriei lumii (Genesa 4,21), în poporul lui Dumnezeu s-au aflat tot felul de instrumente într-o gamã bogatã (vezi Psalmi 150). Reprezentaþiile muzicale aveau loc în cadrul multiplelor ºi marilor evenimente ale istoriei copiilor lui Israel. Actul minunat al eliberãrii de armata egipteanã la Marea Roºie a fost celebratã în sunet de timpan (Exod 15,20). Sunetul trâmbiþele a constituit semnalul cãderii miraculoase a zidurilor Ierihonului (Iosua 6,16). Orchestra lui David, care a cântat cu prilejul mutãrii chivotului de la Chiriat-Iearim la Ierusalim, avea în componenþã cel puþin cinci feluri diferite de instrumente (2 Samuel 6,5). Templul lui Solomon avea o organizare muzicalã minuþios pusã la punct pentru diferitele servicii care aveau loc acolo.

Instrumentele muzicale, ca toate celelalte obiecte de întrebuinþare zilnicã, au o lungã istorie ºi ºi-au schimbat forma exterioarã în multe privinþe. Unele instrumente vechi sunt acum necunoscute. Le-au luat locul altele. Astãzi, existã o varietate de instrumente mai mare ca niciodatã, ºi un nume actual poate sã indice un instrument cu totul diferit de cel din vremurile strãvechi. De pildã, termenul "organ" (KJV) [din limba englezã] din Genesa 4,21 sugereazã o idee cu totul greºitã minþii celor care încearcã sã compare instrumentul lui Iubal cu o orgã modernã. [În trd. Cornil. "cavalul"; "cimpoiul" trd. Niþ.; "flaut" trd. G.Gal.; "alãuta" trd. Sinod.]. De asemenea cei mai mulþi oameni nu au o idee corectã cu privire la timpanã (Exod 15.20), ["dairaua" trd. G.Gal.], alãutã (Psalmi 150.3) ["harfã" trd. G.Gal.; "psaltire" trd. Sinod.], sau "tabret" (KJV) (Genesa 31.27) ["timpanã"].

Câteva studii importante asupra subiectului acestuia au apãrut cu mai mult timp în urmã, dintre care cele mai folositoare în pregãtirea acestui articol au fost urmãtoarele: J. Wellhausen, Apendicele "Music of the Ancient Hebrews" la lucrarea lui The Book of Psalms, care a apãrut în 1898 în The Polychrome Bible, editatã de P. Haupt. Studiul cel mai actual asupra instrumentelor muzicale din antichitate pânã în timpurile moderne, The History of Musical Instruments, a fost scris de Curt Sachs (New York: W. W. Norton & Comp., Inc.,1940), care se ocupã de instrumentele muzicale evreieºti în cap. 5. Un articol scris pe înþelesul tuturor, ca ºi cel de faþã, a apãrut în The Biblical Archaeologist, vol. 4 (septembrie 1941), p. 33-47, sub titlul "Musical Instruments of Israel", de Ovid R. Sellers. Autorul prezentului articol recunoaºte rolul important al acestor lucrãri în elaborarea comentariului de faþã.

Existã foarte puþine desene ale instrumentelor muzicale din timpurilor VT în Palestina, iar unicele exemplare sunt niºte þimbale, din care o pereche s-a gãsit cu prilejul sãpãturilor la Bet-shemesh ºi o altã pereche la Tell Abu Hawâm. Totuºi, materialul arheologic pe care Egiptul ºi

Mesopotamia l-au scos la suprafaþã oferã multe dovezi edificatoare pentru o înþelegere suficient de clarã a muzicii ebraice. Întrucât egiptenii, asirienii ºi babilonienii foloseau instrumente foarte asemãnãtoare, este acceptabil de presupus cã vechii evrei, trãind între cele douã culturi, de pe Nil ºi de pe Tigru-Eufrat, aveau multe instrumente muzicale care nu se deosebeau mult de cele ale vecinilor lor. Prin urmare, unele dintre identificãrile propuse în capitolul acesta au ca bazã dovezile din acele þãri, care ne-au furnizat un bogat material descriptiv, ºi totodatã instrumentele muzicale antice care au supravieþuit în numãr mare în regiunea cu climã uscatã a Egiptului. Trebuie recunoscut faptul cã, în ciuda acestui material bogat, mai existã încã incertitudini cu privire la unii termeni folosiþi în Biblie pentru descrierea instrumentelor muzicale. Acesta este motivul existenþei unor divergenþe ºi contradicþii în privinþa aceasta în traducerile moderne ale Bibliei.

I. Instrumente de percuþie

Tobã. - Poate cã cititorul nu-ºi aduce aminte sã fi citit cuvântul "tobã" în VT [vers. engl.] ºi are dreptate sã gândeascã aºa. Cu toate acestea, cuvântul ebraic toph, tradus de opt ori "tabret" ºi de nouã ori "timbrel" în KJV ºi "tamburine" sau "timbrel" în RSV, era de fapt "o tobã de mânã", aºa cum susþin experþii în instrumente muzicale antice. [În versiunile române, se foloseºte expresia de timpane, dairea]. Sachs spune cã "aceastã tobã era fãcutã dintr-un cerc de lemn ºi foarte probabil douã piei, fãrã clopoþei sau beþe" (op.cit., p.108). Talmudul susþine cã pielea era luatã fie de la berbeci, fie de la capre sãlbatice. Era un instrument folosit mai ales de femei, dar uneori ºi de bãrbaþi. Lovitã cu palma, ea scotea probabil un fel de tam-tam ºi acompania cântecul sau dansul pentru menþinerea ritmului. Vezi figura 1, care reprezintã un exemplar egiptean. Pare sã fi fost folositã numai cu ocazii de veselie, aºa cum aratã urmãtoarele exemple biblice care menþioneazã acest instrument.

Laban susþine cã instrumentul acesta era folosit în familia lui în ocazii de sãrbãtoare (Genesa 31,27), Maria l-a întrebuinþat pentru a acompania cântarea ei dupã eliberarea copiilor lui Israel de egipteni la Marea Roºie (Exod 15,20), iar fiica lui Iefta a ieºit cu o tobã în mânã ca sã-l întâmpine pe tatãl ei biruitor (Judecãtori 11,34). Profeþii pe care i-a întâlnit Saul dupã ungerea lui ca rege ºi cãrora li s-a alãturat cântau din instrumentul acesta (1 Samuel 10,5), ca ºi fetele care l-au întâmpinat pe Saul ºi pe David dupã întoarcerea lor victorioasã în urma luptei cu filistenii (1 Samuel 18,6). Astfel de tobe se gãseau în orchestra pe care a folosit-o David cu prilejul mutãrii chivotului de la Chiriat-Iearim la Ierusalim (2 Samuel 6,5), iar psalmistul îi încurajeazã pe cititorii sãi sã foloseascã acest instrument atunci când aduc laude Domnului (Psalmi 149,3; 150,4).

Talgere. - [Chimvale, cimbale]. Cuvântul englez cymbals vine de la grecescul kumbala, pe care LXX îl foloseºte ca traducere a ebraicului ºelºelim, de 3 ori în VT, ºi a ebraicului meºiltayim, care este folosit de 13 ori în Cronici, Ezra ºi Neemia. Ambii termeni sunt derivaþi ai verbului ºalal, "a ciocni", "a zornãi", "a zãngãni", indicând cã numele sugereazã sunetul pe care-l produce instrumentul. Psalmi 150,5 face distincþie între chimvale "sunãtoare" ºi chimvale "zãngãnitoare" (trd. Cornil.); "bine-rãsunãtoare" ºi "de alarmã" (trd. Niþ.). Adjectivul ebraic al primului termen dintâi este shema', care înseamnã "clar", în timp ce adjectivul ebraic pentru a-l sublinia pe al doilea este teru'ah, care înseamnã "aspru" ºi "zgomotos". Chimvalele zgomotoase erau lovite într-o miºcare verticalã, aºa cum aratã figura 2 un model de pe un basorelief relief asirian, dar au existat ºi chimvale care erau lovite printr-o miºcare orizontalã a mâinilor.

Dupã cum s-a menþionat deja, cu prilejul sãpãturilor fãcute în Palestina au fost gãsite douã perechi de instrumente de percuþie; cele de la Tell Abu Hawâm, ale cãror dimensiuni au fost publicate, au un diametru de aprox. 10 cm. Ele sunt prevãzute cu gãuri în centru prin care treceau probabil curele ºi se înnodau în interior.

Femei egiptene cântând la tobe de mânã. Asirian cantând la chimval

Talgerele nu sunt menþionate în Biblie înainte de David. Deºi se gãsesc ºi în valea mesopotamianã, aºa cum aratã figura 2, se pare cã nu au fost cunoscute în Egiptul antic pânã în era creºtinã. Folosirea lor este limitatã doar la ceremoniile religioase din Biblie. Sunt menþionate ca instrumente în orchestra lui David când a fost adus chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6,5) ºi deseori în relaþie cu muzica de la templu (2 Cronici 5,12; 29,25; Ezra 3,10; Neemia 12,27; etc.).

Sistrum. - Pe lista instrumentelor din care era alcãtuitã orchestra lui David cu prilejul memorabil, evocat deja, al aducerii la Ierusalim a chivotului (2 Samuel 6,5), apare un instrument muzical care nu este amintit nicãieri altundeva în Biblie. Ebraicul care e tradus prin "cornet" în KJV

ºi "castaniete" în RSV ["fluiere", trd. Cornil.], este derivat din ebraicul nua', "a scutura". LXX foloseºte termenul kumbala, "talgere", care nu poate fi corectã, întrucât "þimbalele" nu sunt scuturate, ci sunt lovite una de alta. Vulgata pare sã aibã cea mai bunã traducere, sistris.

Sistrisul este un instrument muzical egiptean binecunoscut. El consta dintr-un mâner cu un capac metalic deasupra mânerului. Capacul avea douã gãuri prin care erau trecute niºte bucãþi de sârmã înnodate la capete. Întrucât gãurile erau mai largi decât sforile, instrumentul scotea un sunet huruit când era scuturat . Acest instrument era de obicei întrebuinþat la cultul lui Hathor sau Isis în Egipt, pentru care motiv Sachs a considerat iniþial cã termenul "fluiere" nu trebuie folosit în 2 Samuel 6,5. Totuºi au fost descoperite "sistris" în urma sãpãturilor fãcute în cimitire sumeriene din Mesopotamia de sud, fãrã nici un fel de legãturã cu acest cult. De aceea, Sachs considerã acum cã este posibil ca David sã fi folosit instrumentele acestea (op. cit., p.121). În 1934, a fost descoperit un mâner cu capul lui Hathor în sãpãturile de la Betel, Palestina, pe un nivel pre-israelit, fapt care demonstreazã cã "sistris" era cunoscut printre canaaniþi. Totuºi, aceasta nu dovedeºte folosirea lui de cãtre evrei.

Sistris egiptean. Asirian cântând la harpã.

În sãpãturile de la Tell Beit Mirsim, probabil cã biblicul Debir, au fost descoperite niºte zornãitoare din lut, într-o galerie de ocupare a unui tumulus de ruine, contemporan cu domnia lui David. Zornãitoarele au forma unui ceas de nisip ºi conþin câteva pietricele într-un cavitate goalã. Nu se poate stabili cu certitudine dacã erau cu adevãrat instrumente muzicale sau jucãrii pentru copii.

Trianglu. - Un instrument muzical folosit de femeile care i-au întâmpinat pe Saul ºi pe David dupã întoarcerea lor victorioasã din lupta cu filistenii este numit în ebraicã shalishim, care este tradus în KJV "instrumente de muzicã" (1 Samuel 18,6). RSV redã termenul în acelaºi fel, dar adaugã nota complementarã "triangluri sau instrumente cu trei corzi". Cuvântul în cauzã este cel mai controversat dintre toate cuvintele ebraice care descriu instrumente muzicale în Biblie. Întrucât este clar legat cu ebraicul shalosh, "trei", sau shelishi, "al treilea", traducãtorii au sugerat cã poate fi redat "harpe triunghiulare" sau "lãutã cu trei coarde".

Întrucât trianglul nu este nicãieri atestat în vremurile antice, corectitudinea acestei traduceri este foarte îndoielnicã, totuºi nu existã certitudinea cã oricare din celelalte sugestii e mai bunã. Sachs (op. cit., p. 123) sugereazã cã acest cuvânt era un termen tehnic pentru a denumi o formã de dans, ca de pildã romanicul tripudium, în care de asemenea se poate observa cuvântul latin pentru "trei". Totuºi, Sellers (op. cit., p. 45) respinge sugestia aceasta, ºi întreaga problemã trebuie sã fie consideratã ca nerezolvatã.

II. Instrumente cu coarde

Harpã. - Oriunde în VT este întâlnit cuvântul "harpã" termenii ebraic ºi aramaic au fost greºit înþeleºi de cãtre traducãtorii moderni, ºi adevãratei harpe antice i s-au dat alte nume în Biblie. Harpele au fost folosite atât în Mesopotamia cât ºi în Egipt din cele mai vechi timpuri. Cea mai timpurie reprezentare ale unei harpe, un instrument cu unsprezece coarde, se întâlneºte pe un basorelief din piatrã din Lagaº (în Mesopotamia inferioarã), care a fost realizat înainte de anul 2000 î.Hr. Harpele mesopotamiene aveau cutia de rezonanþã fie deasupra, aºa cum aratã exemplarul din Asiria (fig. 4), fie dedesubt, ca în cazul harpelor egiptene (fig. 5 ºi 6). De obicei, harpele egiptene aveau o dimensiune suficient de mare ca sã fie aºezate pe pãmânt, când se cânta la ele.

Instrumentul biblic care poate fi comparat cu harpele Egiptului sau Mesopotamiei este cel numit nebel în Biblia ebraicã. Nebel este în primul rând numele unui burduf de piele, dar în alte 27 de ocazii este numele unui instrument muzical care este redat [în engl.] "psaltery" de 23 de ori ºi "viol" de 4 ori în KJV ["lãutã" ºi "alãutã" în trd. Cornil.]. LXX foloseºte nabla în 14 cazuri, care este o simplã transliterare în greceºte a ebraicului nebel, dar redã de 8 ori cuvântul acesta prin psalterion, "harpã" ºi odatã prin kithara, "þiterã". Vulgata conþine traducerea psalterium, "harpã" de 17 ori, lyra de 4 ori ºi nablium de 3 ori, o simplã transliterare a cuvântului nebel. Conform explicaþiei lui

Ieronim, traducãtorul Vulgatei, cutia de rezonanþã era în partea de sus a acestor instrumente, lucru care, dacã este corect, ar dovedi cã harpa ebraicã era asemãnãtoare harpei asiriane (fig. 4). Corpul ei, care se ridica deasupra cordarului, era rotund ºi acoperit complet cu piele, motiv pentru care, conform surselor iudeo-rabinice, instrumentul acesta primise numele de nebel, care, original, era aplicat la un burduf din piele. Aceleaºi surse susþin cã nebel avea coarde mai multe ºi mai lungi decât lira ºi, de aceea, producea un sunet mai puþin ascuþit. Iosif Flavius, care a scris în primul secol d.Hr., afirmã cã instrumentul acesta avea 12 coarde, care erau ciupite cu degetele libere. Toate observaþiile ºi afirmaþiile dau certitudinea deplinã cã ebraicul nebel era o "harpã".

Vezi imaginea urmãtoare.

Un studiu al referinþelor biblice cu privire la instrumentul acesta aratã cã el era folosit aproape exclusiv pentru scopuri religioase. Profeþii pe care Saul i-a întâlnit, dupã ce a fost uns de Samuel, purtau o harpã, în afarã de alte instrumente (1 Samuel 10,5), ºi la aducerea chivotului din orchestra lui David fãceau parte ºi harpele (2 Samuel 6,5). Numeroase texte menþioneazã acest instrument ca fãcând parte din orchestra templului (vezi 1 Cronici 15,16.20.28; Neemia 12,27; etc.), ºi psalmistul îi îndeamnã pe cititorii lui sã-l foloseascã pentru a-L lãuda pe Domnul (Psalmi 150,3).

Lirã. - În 42 de texte ale VT este menþionat un instrument folosindu-se numele ebraic de kinnor, redat de fiecare datã ca "harpã" în KJV ºi "lirã" în RSV. LXX oferã traducerea kithara de 20 de ori ºi o simplã transliterare, kinura, de 17 ori. Vulgata îl redã cithara de 37 de ori ºi lyra de 2 ori. Prin urmare, cititorul poate vedea din enumerarea vechilor traduceri cã instrumentul numit, în mod regulat, "harpã" în VT (KJV) era de fapt o "lirã". Ultimul semn de întrebare este eliminat de faptul cã egiptenii numeau "lira" prin cuvântul kniniwr, un cuvânt împrumutat din semiticul kinnor.

Picturi vechi din Egipt, Mesopotamia ºi Palestina ne-au pãstrat reprezentãri ale lirei folosite în þinutul în care locuiau israeliþii în diferite perioade. Pe faimoasa picturã muralã de la Beni Hasan, care descrie sosirea în Egipt a 37 de amoriþi din Canaan , pe la 1900 î.Hr., este arãtat un bãrbat care cântã dintr-o lirã (fig. 7). Întrucât lirele erau necunoscute pe vremea aceea în Egipt, semitul a fost o noutate ºi a fost socotit vrednic de a fi imortalizat. Ilustraþia aratã cã opt coarde erau întinse peste cutia de rezonanþã ºi apoi, trecând peste un spaþiu liber, erau prinse de o barã transversalã. Cu dreapta, executantul trage cu un plectron peste coarde ºi foloseºte stânga pentru a bloca acele coarde care nu trebuie sã sune.

Urmãtoarea reprezentare picturalã provine chiar din Palestina. Un cântãreþ din lirã este reprezentat pe un vas decorat care a fost gãsit la Meghido la un nivel de ocupare de la finele secolului al XIX-lea î.Hr. (fig. 8) ºi prin urmare provine de pe vremea lui Saul, când David cânta din lirã înaintea regelui pentru a-i liniºti mintea tulburatã. Lira aceasta nu se deosebeºte mult de instrumentul de la Beni Hasan, cu excepþia cã bara transversalã nu merge paralel cu cutia de rezonanþã, ci pe un plan înclinat. Pare de asemenea sã indice cã instrumentul cãpãtase o formã exterioarã mai elegantã în cele opt secole care trecuserã de când fusese desenat modelul de la Beni Hasan.

Vezi imaginea urmãtoare.

Al treilea exemplu este un basorelief descoperit la Ninive, aflat acum în Muzeul Britanic, datând din timpul împãratului asirian Sanherib, duºmanul regelui Ezechia al lui Iuda, pe la 700 î.Hr. Sunt reprezentaþi trei semiþi care merg cântând din lire, în timp ce un soldat asirian îi escorteazã cu un pumnal scos din teacã (fig. 9). Întrucât executanþii sunt înfãþiºaþi identic cu iudeii de pe basoreliefurile care reprezintã asediul ºi predarea Lachiºului , se crede, în general, cã cei trei semiþi cântãreþi din lirã sunt iudei captivi. În imagine nu se vede cutia de rezonanþã, deoarece este acoperitã de conturul corpului cântãreþilor, iar barele transversale sunt construite oarecum altfel decât modelelor de la Beni Hasan ºi Meghido. Bãrbatul al treilea pare sã cânte cu degetul, fãrã plectron, totuºi desenul nu este destul de clar pentru a înlesni un studiu amãnunþit al instrumentelor ºi al cântãreþilor.

Vezi imaginea urmãtoare.

Pe monede iudaice din secolul al 2-lea d.Hr. sunt desenate formele mai târzii ale lirelor palestiniene (fig. 10). Acestea au o cutie de rezonanþã sub forma unui cazan sub un corp oval pe care sunt fixate capetele inferioare ale coardelor, împreunã cu cadrul respectiv, prezentând decoraþiuni ºi fiind aproape pãtrate.

Cântãreþii din lirã egipteni ºi mesopotamieni sunt totodatã reprezentaþi deseori pe monumente antice (fig. 11 ºi 12). Nu au nevoie de o altã descriere, din moment ce suntem atât de bine informaþi cu privire la lira palestinianã de care ne ocupãm, în principal, în acest comentariu biblic.

Aºa cum e amintitã de scriitorii biblici, lira pare sã fi fost un instrument al bucuriei ºi veseliei. Ea a fost inventatã înainte de potop (Genesa 4,21) ºi s-a gãsit în casa lui Laban (Genesa 31,27). Aºa dupã cum deja s-a afirmat, David cânta din lirã (nu din harpã, vezi comentariul la "harpã") în prezenþa lui Saul (1 Samuel 16,16.23). Ea fãcea parte din orchestrele templului (1 Cronici 15,16.21.28; Neemia 12,27; etc.) ºi este deseori amintitã în Psalmi ca instrument folosit pentru a aduce laudã lui Dumnezeu (Psalmi 149,3; 150,3 etc.). În captivitate, lirele erau agãþate în sãlciile Babilonului, pentru cã muzicanþii erau prea triºti ca sã cânte (Psalmi 137,2).

Vezi imaginea urmãtoare.

Þiterã. - Trei texte din Psalmi menþioneazã un instrument numit 'asor în ebraicã, tradus "instrument cu zece strune" în KJV. Toþi comentatorii sunt de acord cu denumirea aceasta, deoarece cuvântul ebraic înseamnã în primul rând "zece". Totuºi, au pãreri deosebite cu privire la natura exactã a acestui instrument. În Psalmi 33,2 ºi 144,9, cuvântul 'asor vine dupã termenul nebel, "harpã", fãrã conjuncþie, aºa cã unii învãþaþi prezintã termenul combinat într-o expresie, ca de pildã "harpã cu zece strune" (printre altele, RSV). Dar în Psalmi 92,3 se face o clarã distincþie între cântarea din 'asor ºi cântarea din "harpã. Aºadar, Sachs trebuie sã aibã dreptate când considerã 'asor un instrument aparte în toate cele trei texte unde apare cuvântul.

Vezi imaginea urmãtoare.

S-a dat sugestia cã 'asor este o lãutã, RSV traducându-l astfel în Psalmi 92,3. Dar redarea aceasta nu poate fi corectã, din moment ce toate reprezentãrile picturale ale lãutelor din Egipt ºi Mesopotamia le aratã ca fiind prea înguste ca sã aibã zece coarde . De aceea Sachs sugereazã ca 'asor sã fie identificat cu "zither" (þitera), sugestie acceptatã de Sellers. Þitera nu era cunoscutã popoarelor din Egipt ºi Mesopotamia, dar era folositã de fenicieni, vecinii israeliþilor. Douã þitere de felul acesta sunt zugrãvite în mâinile a douã femei pe un lãdiþã de fildeº (o casetã de bijuterii sau o vazã sub forma unei cutii), gãsitã la Nimrud (biblicul Calah) din Asiria (fig. 15), cetate în care obiectul acesta trebuie sã fi ajuns împreunã cu alte prãzi dintr-o cetate fenicianã.

De asemenea, într-o scrisoare ciudatã, ilustratã, atribuitã lui Ieronim, traducãtorul Bibliei în latinã, este desenatã o þiterã cu zece coarde similarã sub titlul psalterium decachordum (fig. 16), dupã care se dã explicaþia: "Are zece coarde, dupã cum e scris: Te voi lãuda cu instrumentul cu zece coarde"

(Sachs, op. cit., p. 118).

III. Instrumente de suflat

Flaut. - Cuvântul "flaut" [engl. "flute"] apare în KJV numai în Daniel 3,5.7.10.15 ["caval" trd. Cornil.] ca instrument în orchestra de suflãtori a lui Nebucadneþar, dar aceasta e o traducere greºitã pentru fluier sau caval. În orice caz, flautul, unul din cele mai vechi instrumente apãrut pe monumente egiptene nu este imposibil sã fi fost cunoscut de evrei, deoarece era folosit pretutindeni împrejurul lor, în Egipt, Mesopotamia ºi Arabia anticã. Singurul termen din Biblia ebraicã ce poate sã indice flautul este 'ugab, menþionat în Genesa 4,21 ca instrument inventat foarte de timpuriu în istoria acestei lumi. În acest pasaj din Genesa el este tradus "organ" în KJV ºi "caval" în RSV.

Vezi imaginea urmãtoare.

Traducerea "organ" concordã cu Vulgata, în care termenul ebraic 'ugab este redat organon, prin care Ieronim înþelegea naiul, constând din mai multe tuburi. Identificarea aceasta nu poate fi corectã, întrucât naiul era necunoscut în perioadele pre-greceºti ale istoriei antice. Cei mai mulþi comentatori moderni par sã fie de acord cã 'ugab era un "flaut", primindu-ºi numele de la 'agab, "a iubi", întrucât flautul este instrumentul de suflat cel mai mult legat cu iubirea. Totuºi, Sachs considerã cã termenul 'ugab reflectã mai degrabã "timbrul rãguºit al unui flaut lung, gros, vertical" (op. cit., p. 106).

Dacã identificarea lui 'ugab cu "flautul" este corectã, flautul ebraic trebuie sã fi fost asemãnãtor cu cel egiptean, de la care au rãmas pânã în zilele noastre nu numai desene, ci ºi exemplare autentice. Flautul egiptean antic era un tub gol de trestie cu gãuri în pereþii pentru aºezarea degetelor la cântat. Cântãreþul îl þinea în poziþie oblicã ºi sufla. În Mesopotamia, flautele erau fãcute din trestie ºi din lut.

Instrumentul acesta este amintit în douã dintre cele mai vechi cãrþi de VT: Genesa (4,21) ºi Iov (21,12; 30,31) ºi, alãturi de lirã, este unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale întrebuinþate pe pãmânt. Pare sã nu fi fãcut parte din instrumentele folosite la templu, unde instrumentele mai sonore erau preferate în detrimentul flautului cu sunete delicate. Totuºi, este menþionat în Psalmi 150,4 ca un instrument muzical cu care sã fie mãrit Domnul.

Flautul dublu sau oboiul. - Instrumentul numit în Biblia ebraicã chalil, literal "perforat", trebuie sã fie "oboiul" sau "flautul dublu". KJV redã cuvântul "caval", în timp ce RSV preferã traducerea "flaut" ["fluier" trd. Cornil]. E menþionat pentru prima datã pe timpul lui Saul (1 Samuel 10,5) ºi de atunci este atestat din timp în timp în perioada regilor pânã la sfârºitul regatului lui Iuda (Ieremia 48,36). Întrucât toþi flautiºtii din þãrile învecinate Palestinei în perioada regilor lui Israel ºi ai lui Iuda cântau la un flaut dublu, dar niciodatã la un flaut simplu, este corect sã se tragã concluzia cã instrumentul de suflat "perforat" numit chalil în ebraicã este "flautul dublu" sau "oboiul". Oboiul egiptean , ca ºi perechile lui mesopotamiene , constau din douã tuburi care, se pare, aveau un singur muºtiuc. Capetele lor erau þinute separat, fiecare mânã a executantului lucrând cu degetele pe un tub aparte. Unele tuburi erau cilindrice, în timp ce altele erau conice. Întrucât în mod regulat o mânã a cântãreþului este imortalizatã în picturi mai sus decât cealaltã, s-a tras concluzia cã se produceau douã sunete.

Sellers considerã cã nu numai oboiul poate fi identificat cu termenul ebraic chalil, ci ºi clarinetul dublu, de la care s-au pãstrat modele din Egiptul antic (op. cit., p. 41,42).

"Flautul dublu, ca ºi cel simplu, nu era folosit pentru muzica de la templu. Totuºi, este menþionat de repetate ori ca instrument al bucuriei. El se gãsea în mâna profeþilor care l-au întâmpinat pe Saul dupã ungerea lui (1 Samuel 10,5), a fost folosit de popor când ºi-a exprimat bucuria cu privire la încoronarea lui Solomon (1 Regi 1,40), dar a fost folosit ºi de iubitorii de bãuturi ameþitoare pe timpul lui Isaia (Isaia 5,11.12).

Cornul. - În Biblie se întâlnesc douã cuvinte ebraice care reprezintã un instrument fãcut din coarne de animale, shophar ºi qeren. Primul era fãcut numai din corn de berbec, în timp ce termenul al doilea reprezintã un instrument fãcut din corn de þap sau de berbec. Shophar este menþionat de 72 de ori în VT. KJV îl traduce de 4 ori "cornet" ºi de 68 de ori "trumpet". Scriitorii VT folosesc pe qeren de cinci ori pentru a descrie un instrument muzical. În aceste 5 situaþii, traducãtorii îl redau "cornet" de 4 ori ºi "horn" o datã. Cu toate cã nu este folositã de mulþi traducãtori moderni, traducerea "horn" ["corn"] este, de fapt, cea mai literalã ºi mai corectã.

Cornul este unicul instrument muzical antic pãstrat în religia iudaicã de astãzi . I se dã forma doritã þinând în aburi calzi cornul de animal pânã când devine moale, aºa încât acesta poate fi îndreptat, iar capãtul pâlniei, puternic încovoiat. Cu toate cã amãnuntele acestea nu sunt amintite nici în Biblie, nici în Talmud, nu poate fi nici o îndoialã cã modelarea lui în vechime nu se deosebea mult de metoda modernã. La origini, era fãrã muºtiuc, dar pe vremurile talmudice shophar, care avea un muºtiuc îmbrãcat cu aur, era folosit pentru anunþarea Anului nou.

Vezi imaginea urmãtoare.

Cornul nu era un instrument muzical, în sensul cã ar fi fost folosit pentru a se cânta melodii, întrucât producea doar douã tonuri armonice, ci servea ca instrument de semnal. Este menþionat de Biblie mai des decât oricare alt instrument. Cornul a sunat ca sã avertizeze poporul la Muntele Sinai despre iminenþa manifestãrii divine (Exod 19,16.19; 20,18). Sunetul scos de ºapte cornuri a

fost semnul la care au cãzut zidurile Ierihonului (Iosua 6,6.20). Judecãtorii Ehud ºi Ghedeon au dat semnale de rãzboi cu cornul (Judecãtori 3,27; 7,20), de asemenea regele Saul (1 Samuel 13,3) ºi Ioab, generalul lui David (2 Samuel 2,28). Încoronarea lui Solomon a fost anunþatã de sunetul cornului (1 Regi 1,34.39), dupã cum era anunþatã apariþia fiecãrei luni noi (Psalmi 81.3) ºi proclamat anul de veselie (Levitic 25,9). Cornul era folosit pentru a da alarma când þara era ameninþatã de primejdii (Neemia 4,18.20; Ieremia 4,5.19; Ezechiel 33,3). Este menþionat în mod excepþional ca instrument prin care putea sã fie mãrit Dumnezeu (Psalmi 150,3).

Trâmbiþa. - Un alt cuvânt ebraic tradus "trâmbiþã" în KJV este chasoserah, care apare o singurã datã la singular (Osea 5,8), dar de 28 de ori la plural. Spre deosebire de "corn" (ebr. shophar ºi qeren), "trâmbiþa" era fãcutã din metal. Numeri 10,1.2 conþine porunca divinã cãtre Moise de a face "douã trâmbiþe de argint" "dintr-o singurã bucatã", care înseamnã probabil sã fie bãtute dint-o singurã foaie de metal. Descriind modul de realizare a acestor trâmbiþe (Antiquities iii, 12.6), Iosif Flavius susþine cã ele erau þevi drepte, ceva mai scurte de un cot (45 de cm), puþin mai groase ca un flaut ºi terminându-se cu o gurã de clopot.

Vezi imaginea urmãtoare.

Pe monede iudaice din secolul al II-lea d.Hr. se aflã imprimate perechi de trâmbiþe , care par sã confirme descrierea fãcutã lui Iosif Flavius. Dar pe basorelieful de pe Arcul de triumf al lui Titus din Roma , construit în anul 70 d.Hr., dupã întoarcerea victorioasã a armatei romane din campania în Iudea, apar douã trâmbiþe de la templu mult mai lungi.

Vezi imaginea urmãtoare.

O particularitate nu îndeajuns de explicatã pânã acum este faptul cã trâmbiþele par sã fi fost folosite la evrei de obicei în pereche. Moise a fãcut douã trâmbiþe, ºi douã instrumente de felul acesta sunt arãtate pe vechile monede iudaice, ca ºi pe Arcul lui Titus, aºa cum s-a amintit deja. Probabil cã se suna din cele douã trâmbiþe deodatã sau alternativ, poate fiecare scoþând un sunet diferit.

Vezi imaginea urmãtoare.

Deºi trâmbiþaºii egipteni apar de obicei doar unul singur (fig. 24), este cunoscut cel puþin un basorelief, cel de la Medinet Habu, pe care este înfãþiºatã o pereche de trâmbiþaºi de pe vremea lui Ramses III (fig. 25). Acest ultim basorelief oferã ºi alte informaþii, ºi anume cã atunci când trâmbiþa

nu era folositã, se introducea în ea un tub de lemn pentru a o feri sã fie îndoitã sau turtitã, întrucât pe atunci nu se cunoºtea procesul prin care argintul sã ajungã suficient de rezistent la tratamentul aspru primit în viaþa militarã. În pictura amintitã mai sus, tubul de lemn este scos din trâmbiþã ºi pus sub braþul cântãreþului, în timp ce acesta sunã din trâmbiþã. În mormântul lui Tutankamon au fost gãsite douã trâmbiþe, una de argint ºi alta de bronz, care de asemenea conþineau forme de lemn pentru protecþie. Cu toate cã au o vechime de 33 de secole, cele douã trâmbiþe ale regelui Tutankamon au fost atât de bine pãstrate încât pot fi încã folosite, fiind folosite în aprilie 1939 de cãtre Tappern, orchestrant al formaþiei English Hussars. Înregistrarea fãcutã atunci este transmisã din când în când de postul de radio BBC.

Trâmbiþele ebraice erau folosite ca semn de avertizare (Numeri 10,9), cum ºi în legãturã cu muzica de la templu (2 Cronici 5,12.13, etc.).

IV. Observaþii suplimentare

Titlul unora din psalmi conþin termeni echivoci, care au fost consideraþi uneori cã ar fi nume de instrumente muzicale, ca de pildã neginoth (Psalmi 4,6.55, etc.), gittith (Psalmi 8,81.84) ºi sheminith (Psalmi 6,12). Totuºi, cei mai mulþi învãþaþi sunt de acord cã termenii aceºtia nu desemneazã instrumente muzicale, ci mai degrabã melodii sau stiluri de cânt. Neginoth se poate referi la muzica instrumentelor cu coarde.

Cuvântul ebraic minnim din Psalmi 150.4 este corect tradus "instrumente cu coarde" în KJV, întrucât nu înseamnã un anumit instrument, ci o întreagã familie cuprinzând harpa, lira ºi þitera.

Instrumentele enumerate în Daniel 3,5.7.10.15, care compuneau orchestra lui Nebucadneþar, sunt explicate în comentariile la aceste texte, deoarece nu sunt menþionate ca aparþinând vieþii muzicale ebraice cu care se ocupã articolul de faþã.

Întrucât instrumentele muzicale ale vechilor evrei apar în capitolul acesta sub numele pe care ar fi trebuit sã le aibã potrivit dovezilor arheologice actuale ºi care se deosebesc considerabil de

numele date lor în KJV, numele biblice sunt prezentate aici într-o listã cu indicarea paginii [în engl.] la care sunt tratate în acest articol.

Vezi tabelul instrumentelor muzicale care apar în Biblie