Cuprins:

Introducere………………………………………………………………...……...…3

CAPITOLUL I. INSTRUMENTE, FORME SI MODALIATI DE PLATĂ FOLOSITE PE PLAN INTERN..............................................................................................8

1.1. Cecul ...................................................................................................101.2. Ordinul de plată ..............................................................................151.3. Cambia ................................................................................................181.4. Biletul la ordin ..............................................................................221.5. Debitarea directa .............................................................................231.6. Plati programate (standing order) .................................................241.7. Instrumente utilizate pentru operaţiunile de în încasari de către

unităţile bancare..............................................................................251.8. Instrumente utilizate pentru operaţiunile de plăţi numerar de către

unităţile bancare..............................................................................26

CAPITOLUL II. CARDUL.....................................................................................272.1. Scurt istoric....................................................................................272.2. Concept, tipologie .........................................................................292.3. Cardurile in România.....................................................................322.4. Sisteme electronice de transfer al fondurilor ................................332.5. Piaţa cardurilor in România...........................................................342.6. Frauda prin Carduri...........................................................................43

2.6.1. Măsuri împotriva infractorilor............................................442.6.2. Cum se fură carduri.............................................................442.6.3. Fraude cu calculatorul..........................................................45

CAPITOLUL III. SERVICII BANCARE ELECTRONICE OFERITE PE PIAŢA BANCARĂ ROMÂNEASCĂ...................................................46

3.1. Scurt istoric..................................................................................463.2. Oferta de instrumente de plată cu acces la distanţă existentă în ţara

noastră..................................................................................................................... 473.2.1. Banca Comercială Română (BCR).......................................473.2.2. Banca Română pentru Dezvoltare (BRD)............................493.2.3. Banc Post............................................................................503.2.4. Alpha Bank.........................................................................503.2.5. Eximbank............................................................................51

3.2.6. Banca Transilvania.............................................................513.2.7. HVB Bank România..............................................................53

CAPITOLUL IV. TEHNICI DE PLATĂ ÎN OPERAŢIUNILE BANCARE CU STRĂINĂTATEA.........................................................................................5

44.1. Acreditivul......................................................................................544.2. Incasso-ul.........................................................................................594.3. Ordinul de plată extern...................................................................604.4. Scrisoarea de credit comercial.......................................................

614.5. Scrisoarea de garanţie bancară (SGB)........................................... 624.6. Cecul in valută.............................................................................. .62

CAPITOLUL V. TEHNICA DECONTARILOR BANCARE................................635.1. Decontari intrabancare..................................................................67

5.1.1. Sfera de cuprindere a decontărilor intrabancare ..................67 5.1.2. Clasificarea decontărilor intrabancare.........................................67

5.1.3. Etapele decontării intrabancare.........................................................685.2. Decontari interbancare...................................................................69

5.2.1. Sfera de cuprindere a decontărilor interbancare.................69 5.2.2. Clasificarea decontărilor interbancare................................69 5.2.3. Decontări între băncile comerciale.....................................69

CAPITOLUL VI. PREZENTAREA SISTEMULUI ELECTRONIC DE PLAŢI INTERBANCAR........................................................................7

06.1. Aspecte generale...........................................................................706.2. Avantajele sistemului electronic de plăţi......................................776.3. Centrala incidentelor de plăţi........................................................78

6.3.1. Aspecte generale.................................................................78 6.3.2. Structura bazei de date şi modul de transmitere a informaţiilor la CIP.............................................................81

6.3.3. Transmiterea şi înscrierea în FNIP şi FNPR a informaţiei privind refuzurile la plată ale instrumentelor......................83

6.3.4. Transmiterea şi inscrierea in FNIP a informaţiei privind ierderea, furtul, distrugerea sau anularea instrumentelor...84

6.3.5. Transmiterea şi înscrierea în FNIP şi în FNPR, de către cip şi alte instituţii, a informaţiei privind incidentele de plăti..84

2

6.3.6. Interdicţia bancară..............................................................84

Concluzii...................................................................................................................86Bibliografie...............................................................................................................88

3

INTRODUCERE

Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului şi acumularea capitalului monetar în special pe această bază , expresie a dezvoltării producţiei manufacturiere şi a expansiunii generale a economiei . Legate de nevoile comerţului şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale , în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale .

În epoca contemporană , locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii investiţii , relaţie hotărâtoare în creşterea economică .

Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonică consideră ca un rezultat necesar al evoluţiei societăţii obţinerea de economii ale agenţilor economici sau persoanelor, reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă şi destinată utilizării viitoare. În cadrul aceloraşi concepte, investiţiile reprezentând achiziţia de instalaţii şi echipament, structuri, maşini şi inventar, destinate dezvoltării producţiei, reprezintă o altă realitate a economiei şi expansiunii ei ce afectează pe agenţii economici .

Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizării investiţiilor pe două căi: fie prin utilizarea propriilor economii, fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci, în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie .

În acest fel se crează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odată cu evoluţia istorică, vehiculate de o largă reţea de intermediari care au fost exclusiv, la început, şi preponderent apoi, în structura sistemului bancar în formare, băncile comerciale sau de depozit .

Creaţia monetară, ca factor specific al funţionalităţii băncilor, a stat la rândul său la baza definirii locului şi rolului băncilor în economie .

Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare, a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulaţia creanţe asupra lor înseşi, care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulaţiei monetare.

Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă. Forma principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote. La început aceastã funcţie era deschisă tuturor băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune .

O altă tendinţă care s-a manifestat în sânul băncilor o întreagă epocă, este specializarea băncilor, care deşi în descreştere, nu încetează să caracterizeze lumea băncilor. Separarea şi independenţa băncilor specializate este în momentul delimitării sferei de competenţă şi de activitate a băncilor de depozit .

Poziţia societăţilor bancare în sistemul bancar românesc

Lansarea reformei in economia românească nu este de conceput fără realizarea unei reforme şi în sistemul bancar. Această reforma necesită în primul rând bani. Restructurarea economiei in general, a sistemului bancar în special necesită de asemenea bani. Susţinerea procesului investiţional, ca şi o componentă esenţială a creşterii economice implică de asemenea bani. Este vorba de bani, bani şi iarăşi bani. Manipularea acestora este realizată prin intermediul unor societăţi comerciale specializate în lucrul cu banii: băncile.

Banca foloseşte un ansamblu de tehnici, procedee şi instrumente specifice în vederea derulării propriei activităţi. Prin lege, aceste activităţi, ce definesc o bancă sunt considerate ca fiind cele de atragere de depozite şi acordare de credite, dar. adăugăm noi. nu numai.

La baza constituirii unei societăţi bancare stă Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi Legea nr. 58/1998 - Legea bancară. în plus activitatea de constituire este reglementată şi prin Normele B.N.R. privind autorizarea băncilor nr. 2/1999. Forma de constituire este aceea a societăţilor comerciale pe acţiuni, iar funcţionarea lor este condiţionată de existenţa unei aprobări în acest sens, aprobare emisa de Banca Naţionala a României.

Constituirea societăţilor bancare se poate realiza prin subscrierea integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică.

In desfăşurarea propriei activităţi, banca îndeplineşte mai multe funcţii1:1. Funcţia de schimb: ea asigură posibilitatea clienţilor de a realiza schimbul disponibilităţilor băneşti din forma lor actuală îi orice altă formă de prezentare.2. Funcţia de depozit: se identifică în oferta bancară sub forma depozitelor pe care clienţii băncii le pot constitui pe diverse scadenţe sau alte clauze de condiţionare.3. Funcţia de transfer asigură posibilitatea deplasării disponibilităţilor clienţilor intre diverse conturi sau între diverşi tituiari de conturi, conform dorinţelor acestora.4. Funcţia de finanţare: asigură posibilitatea acoperirii cererii suplimentare de bani prin intermediul creditelor bancare puse la dispoziţia clienţilor.

Toate aceste funcţii se adresează în egală măsură clienţilor băncii persoane juridice sau persoane fizice.

In vederea realizării acestor funcţii banca dispune de tehnici, instrumente şi o legislaţie proprie, concretizate în final într-un set de mecanisme bancare. Este cazul:

Mecanismul de atragere a disponibilităţilor băneşti existente în economie şi de mobilizare în depozite de orice natură;

1 Ungurean Pavel, Produse si operatiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 20

Mecanismul de decontare (operaţii de încasări şi respectiv de plăţi) cu defalcarea acestora, ulterior, pe cele două mari componente: operaţii cu numerar şi respectiv operaţii fără numerar (viramente bancare);

> Mecanismul de asigurare a derulării tranzacţiilor valutare bancare;Mecanismul de creditare a clienţilor. Este unul dintre mecanismele cu cel

mai înalt grad de particularizare pentru fiecare societate bancară. Se pot regăsi elemente distincte de individualizare a creditării pentru fiecare bancă în ceea ce priveşte:

o Structurarea creditelor acordate clienţilor; o Destinaţiile acceptate ale creditelor; o Scadenţele de creditare; o Garanţii acceptate; o Ponderi de creditare; o Proceduri de creditare; o Criterii de stabilire a bonităţii clienţilor; o Modalităţi de rambursare a creditelor; o Acoperirea riscului creditării;

o Modul de soluţionare al litigiilor etc > Mecanismul / sistemul de informare şi consulting bancar, de interogare

a clientelei privind cererea de produse bancare şi pe această bază, de redirectionare a ofertei. Toate aceste mecanisme se subordoneză atingerii a două obiective:

Profitabilitatea bancară, la un nivel maxim, în codiţiile încadrării în limitele impuse de normele de prudenţialitate bancară: lichiditate, solvabilitate, expuneri mari etc;

Competitivitatea bancară, ea presupune asigurarea unei game cât mai diversificare de produse bancare precum şi a unei calităţi corespunzătoare a acestora, obiectiv necesar în vederea menţinerii poziţiei pe piaţă.

In vederea atingerii acestor obiective este necesară respectarea a trei principii de gestiune a resurselor bancare:

- Principiul prudenţei bancare - vizează gestiunea riscurilor ce apar în activitatea curentă. Este vorba de două mari categorii de riscuri:1. riscuri cu caracter general:

- riscul lichidităţii; - riscul solvabilităţii;- riscul managerial;- riscul de ramură etc.

2. riscuri cu caracter specific:- riscul creditării;

-riscul nerambursării creditelor la scadenţă; - riscul valutar;3. riscul marjei dobânzii; 4. riscul de bancă corespondentă etc.

Gestiunea acestor riscuri se realizează parţial prin procedee unitare impuse prin normele Băncii Naţionale a Românie iar parţial prin propriile norme de lucru ale societăţilor bancare.

- Principiul echilibrului bilanţier bancar, impune asigurarea unei permanente corelaţii între componentele ce definesc structura activului respectiv a pasivului bilanţier bancar. Este necesar să se urmărească şi corelaţiile ce privesc maturitatea componentelor activului cu a pasivului bilanţier. în acest sens se impune corelarea activului cu pasivul în structura lor urmărită pe criteriul scadenţei. Se au în vedere, de asemenea şi corelaţiile impuse de normele ce definesc: noţiunea de expunere mare; structura creditelor; fondurile proprii; provizioanele de risc etc.

- Principiul profitabilităţii vizează asigurarea caracterului profitabil al fiecărui segment al activităţii bancare, al fiecărei activităţi generatoare de costuri bancare. în acest punct intervine o dată în plus rolul managerului şi a managementului bancar de a adopta calea cea mai simplă şi eficientă de creştere a profitabilităţii. Se poate vorbi de profitabilitate pe diverse nivele de cuantificare: Profitul activităţii generale; Profitul activităţii de „exploatare"; Profitul aferent fiecărui tip de produs; Profitul aferent fiecărui sector de activitate; Profitul aferent fiecărui cont bancar; Profitul aferent fiecărui lucrător bancar etc. Pornind de la aceste considerente, cu atât mai mult în ultimul timp se pune un accent deosebit pe promovarea unui management bancar eficient, bazat pe tehnicile ALCO Assets And Liabilities Comitee).

De modul de gestiune a resurselor financiare ale unei bănci sunt interesate în mod egal diverse categorii de persoane:

□ Acţionarii: ei au ca şi principal obiectiv fructificarea optima a capitalului propriu, fructificare asigurată în condiţiile în care dividendele obţinute din plasamentul în acţiuni ale societăţilor bancare înregistrează o tendinţă de creştere;

□ Managerii: sunt direct interesaţi deoarece rezultatele bune ale activităţii proprii se vor concretiza într-o poziţie corespunzătoare pe piaţă, în atragerea ne noi clienţi, în reputaţia profesională proprie precum şi în alte avantaje colaterale;

□ Personalul: pe principiul îmbinării răspunderii materiale cu stimularea în funcţie de rezultatele activităţii proprii;

□ Clienţii băncii: indiferent de poziţia lor faţă de bancă - aceea de creditor

sau debitor. Stabilitatea unui bănci cu care aceştia sunt în legătură este o garanţie a stabilităţii şi securităţii banilor proprii, indirect şi a afacerilor proprii.

In derularea activităţii bancare se regăseşte o structură organizatorică şi funcţională proprie reprezentată de centrala bancară, sucursale, agenţii, puncte de lucru. Acestea au la bază un regulament de ordine interioară specific la care se adaugă contractul de societate şi statutul propriei societăţi bancare. Toate aceste unităţi bancare funcţionează pe principiul unei autonomiei sporite în realizarea gestiunii financiare. Această autonomie se realizează prin delegarea competenţelor personalului bancar. Limitele autonomiei sunt stabilite de către centrala bancară şi vizează pe de o parte o tendinţă de creştere a autonomiei cu efectul de creştere şi a operativităţii activităţii bancare iar pe de altă parte se manifestă o tendinţă de restrângere a autonomiei în vederea diminuării riscurilor bancare. Nivelul optim al limitelor autonomiei unităţilor operative bancare rămâne o problema de decizie la nivelul centralei bancare în funcţie de politica proprie de management al riscului.

CAPITOLUL I. INSTRUMENTE, FORME SI MODALIATI DE PLATĂ FOLOSITE PE PLAN INTERN

Instrumentele de plăţi sunt anumite documente bancare operaţionale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, care funcţionează pe baza unor tehnici specifice de operare, circuite şi securizare în vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrală (moneda efectivă) şi băncile comerciale (moneda scripturală) cu aprobarea băncii centrale pentru a se asigura o formă standardizată şi un conţinut economic şi juridic care să permită transferul de fonduri în deplină siguranţă şi delimitarea responsabilităţilor participanţilor la transferul bancar.

Instrumentele de plăţi se împart în două mari categorii: instrumente cu numerar şi instrumente fără numerar.

Instrumentele de plată cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalică şi bancnote (moneda de hârtie) şi reprezintă cea mai veche formă de circulaţie monetară. Pentru a îndeplini funcţia de instrument de plată, moneda metalică şi bancnotele - numerarul în termeni bancari - necesită un complex de tehnici şi reglementari cu caracter normativ emise de banca centrală şi băncile comerciale.

Instrumentele de plată fără numerar sunt documente standardizate care conţin instrucţiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la băncile lor care atestă diminuarea respectiv majorarea creanţelor monetare asupra băncilor.

Distincţia dintre instrumentele de plată pe suport hârtie şi instrumentele de plată pe alte suporturi nu este întotdeauna foarte clară, anumite instrumente putând să aparţină ambelor categorii. In acest sens poate fi evocat exemplul cărţilor de credit pentru care iniţial toate plăţile implicau şi completarea cu informaţiile necesare a unui formular pe suport hârtie şi care, mai de curând, sunt procesate de terminale electronice care citesc aceste informaţii de pe o bandă magnetică.

Instrumentele de plată folosite în tranzacţii sunt următoarele: ordinul de plată, cambia, cecul, biletul la ordin, cardul. De asemenea, mai sunt unele instrucţiuni de plată care generează transferuri de fonduri ca: debitul direct şi plăţile programate.

Orice document de plată conţine două tipuri de informaţii: financiare şi nonfinanciare.

Informaţia financiară (monetară sau informaţie bani) se referă la suma de bani ce trebuie plătită, valuta, scadenţa, băncile participante şi conturile debitoare şi

creditoare, numele părţilor participante la tranzacţie, iar responsabilitatea pentru acurateţea acesteia revine emitentului.

Informaţia nonfinanciară cuprinde elemente adiacente plăţii ca scopul acesteia sau anumite instrucţiuni cu caracter specific. Deşi instrumentele de plată diferă destul de mult unele de altele în funcţie de specificul plăţii, totuşi acestea au unele caracteristici comune care permit clasificarea acestora după mai multe criterii:a) Din punct de vedere al obligaţiilor juridice create2:

■instrumente de credit (din iniţiativa debitorului) – ordinul de plată;■instrumente de debit (din iniţiativa creditorului) - cecul, cambia, biletul la ordin.

b) După suportul instrumentului:■instrumente pe suport hârtie - cecul, ordinul de plată, cambia, biletul la ordin ■ instrumente pe suport magnetic - cardul;■ instrumente pe suport electronic - ordinul electronic de plată, cecul

electronic.c) După modul de transmitere:

■ letric;■ automatizat - telex, fax, telefon, reţea electronică.

d) După natura juridică a iniţiatorului:■plăţi pentru persoane juridice - plăţi profesionale, instituţionale;■plăţi pentru populaţie.

e)După raportul de timp între scadenţa obligaţiei şi emiterea instrucţiunii:■instrumente de plată anticipată;■instrumente de plată neîntârziată;

■instrumente de plată întârziată.f) După raportul de spaţiu:

■plata directă (faţă la faţă);■ plata la distanţă.

g) După valoarea plăţii:■plăţi de valori mari;■ plăţi de valori mici.Evoluţia în domeniul instrumentelor de plată se manifestă în trecerea de

la suportul hârtie la suportul magnetic şi electronic, precum şi înmagazinarea unui volum cât mai mare de informaţii care să poată fi prelucrate informatic, astfel ca plata să se facă aproape în timp real, similară cu plata numerarului.1.1. Cecul 2 Bente Corneliu, Tehenica operatiunilor bancare, Editura Universitatii din Oradea, 2005, pag. 108

Cecul reprezintă:>un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale trei

persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul;>un înscris prin care trăgătorul dă ordin băncii sale denumita tras de a

plăti la vedere în favoarea unui terţ o sumă de bani, de care trăgătorul dispune3;>o instrucţiune scrisă către o bancă de plăti, din contul celui ce ordonă

plata, o anumită sumă de bani unei persoane specificate. Cecul poate fi emis cu condiţia ca titularul contului (clientul băncii) să aibă suficiente fonduri în cont, pentru ca banca să îi poată onora plăţile solicitate.

Pentru a fi valid, din punct de vedere juridic, un cec trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii:

■ denumirea de cec trebuie să figureze pe înscris, utilizându-se formula consacrata "plătiţi în schimbul acestui cec", deci formula este imperativa; lipsa denumirii de cec atrage nulitatea instrumentului.

■ ordinul necondiţionat de plată a unei sume de bani înscrisă pe cec (în cifre şi litere) şi cu menţiunea monedei; de regulă, moneda este cea valabilă la locul plăţii, respectiv pentru plăţile efectuate în ţara noastră moneda va fi leul, iar pentru cele din străinătate moneda ţarii respective; orice condiţii, limitări sau contraprestaţi menţionate pe cec duc la nulitatea acestuia.

■ numele trasului este numele băncii plătitoare care, de regulă, este imprimat pe înscris;

■ locul de plată, respectiv localitatea şi adresa băncii unde urmează a se face plata pentru ca beneficiarul să ştie unde să se prezinte pentru ridicarea sumei sau ca banca beneficiarului să solicite plata; trăgătorul poate menţiona ca loc al plăţii şi o altă unitate bancară decât aceea a trasului, înscriind pe cec denumirea şi adresa acesteia;

■ data şi locul emiterii, respectiv ziua, luna şi anul pentru a se putea cunoaşte termenul până la care posesorul trebuie să prezinte la plată cecul, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale de regres; data mai permite constatarea capacităţii legale de plată a trăgătorului în momentul aplicării semnăturii pe cec; locul emiterii trebuie menţionat lângă dată, iar în cazul în care nu este precizatse consideră localitatea trăgătorului;

■ semnătura trăgătorului este explicită (nume şi prenume) şi olografa (scrisă de mână); pentru persoanele juridice se solicită şi ştampila unităţii; aplicarea numai a ştampilei sau parafei fără semnătura autografă anulează cecul; pentru a putea trage cecuri, orice trăgător trebuie să depună la banca unde are contul specimenul de semnătură.3 Zăpodeanu Daniela, Moneda si credit, Editura Universităţii Oradea, 2003, pag. 177

Părţile implicate în emiterea unui cec sunt: trăgătorul, beneficiarul şi trasul.

Trăgătorul este persoana care emite (scrie) cecul, fiind titularul unui cont bancar care va fi debitat când cecul va fi plătit;

Beneficiarul este cel care va încasa cecul; acesta poate fi un terţ sau însuşi trăgătorul, dacă are nevoie de numerar;

Trasul este întotdeauna banca unde trăgătorul îşi are deschis contul. Trasul este un prestator de servicii; va onora cecul la prezentare numai dacă trăgătorul are suficient disponibil în contul său.

Crearea cecului.Cecul poate fi:-la ordinul trăgătorului însuşi, care se află în poziţia de beneficiar al

cecului;-tras pentru contul unui terţ.Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi, cu excepţia cecului tras

între anumite stabilimente ale aceluiaşi trăgător dar cu personalitate juridică diferită.

Transmiterea cecului. Cecurile cuprinzând sau nu menţiunea "la ordin " pot circula prin gir.

Cecurile cuprinzând menţiunea "nu la ordin " sau o expresie echivalentă sunt transmisibile numai sub forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţă ordinară (operaţiune prin care creditorul numit cedent transmite dreptul său de proprietate asupra cecului altei persoane numite cesionar).

Iniţiativa aparţine trăgătorului care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţie de tras, să plătească la prezentare o sumă determinata unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent aflat în poziţie de beneficiar.

Procurarea carnetelor de cecuri se realizează în mod centralizat de către societăţile bancare, acestea distribuindu-le apoi către toate unităţile teritoriale din subordine. Astfel, clienţii pot să le cumpere de la ghişeele unităţilor bancare unde îşi au deschise conturile, plata făcându-se din contul de disponibilităţi al solicitantului sau prin achitarea în numerar.

Termenele de prezentare la plată a cecurilor, între data emiterii şi data prezentării la banca trasă (inclusiv circuitul bancar) sunt următoarele:

>8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;>15 zile dacă cecul este plătibil între localităţi diferite;>30 de zile în cazul cecului circular.Termenele de prezentare la plată a cecurilor se calculează începând cu

ziua următoare datei emiterii cecului de către trăgător.

Revocarea cecului. După expirarea termenelor de prezentare la încasare poate fi revocată plata cecului în cazul în care clientul în calitate de posesor al cecurilor, optează pentru remiterea lor la banca trasă prin circuitul bancar.

Cecurile se pot primi spre remitere la banca trasă şi după expirarea termenelor, banca ne asumându-şi nici o răspundere dacă

acestea ajung la banca trasă după expirarea termenului de prezentare şi trăgătorul a revocat termenul de plată.

Suma de plată trebuie să fie indicată atât în cifre cât şi în litere clare şi fără alteraţii ale textului în cifre sau litere. în cazul diferenţelor între sumele înscrise între cifre şi litere se ia în calcul suma înscrise în litere. Dacă pe cec sunt înscrise mai multe sume, în cifre sau litere, suma de plată este suma cea mai mică.

Pentru a putea trage cecuri, orice trăgător trebuie să depună la societatea bancară la care are disponibil, specimenul semnăturii sale şi ale mandatarilor şi reprezentanţilor săi.

Incasarea cecului. Prezentarea cecului spre încasare se poate face:1.direct la unitatea bancară trasă pentru încasare:

a. in numerar:-se prezintă cecul referentului de ghişeu;-se verifică cecul;-se semnează şi se ştampilează cecul pe faţă; -se prezintă şefului de serviciu; -se înregistrează în jurnalul de casă; -se remite la casierie pentru plată; -clientul semnează pe spatele cecului de primire. b. în cont:

>se introduce cecul în bancă de către posesor însoţit de borderou de încasare (3 exemplare: primul se reţine la banca trasă, al doilea se remite beneficiarului, iar al treilea se restituie beneficiarului | după semnare şi ştampilare).2.1a unitatea bancară care deserveşte posesorul, caz în care poate fi încasat numai în cont: posesorul introduce filele de cec la banca sa.

Girul reprezintă un act prin care posesorul cecului numit girant transferă altei persoane numită giratar, prmtr-o declaraţie scrisă şi I subscrisă pe instrument odată cu predarea acestuia, toate drepturile decurgând din cecul astfel redactat şi completat în vederea achitării unei terţe obligaţii.

Pot circula prin gir, cecurile cuprinzând sau nu clauza "la ordin". Cecul poate fi girat în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat.

Girul trebuie să fie necondiţionat. De asemenea, girul dat de tras este nul. Tot nul este şi girul parţial. Prin gir se transmite proprietatea titlului.

Avalul reprezintă o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist,

adică cel care dă avalul, garantează obligaţia asumată de una dintre persoanele obligate prin cec, direct sau pe cale de regres, persoană denumită avalizat, pentru toată suma menţionată pe cec sau pentru o parte din ea.

Validitatea avalului presupune ca suport existenţa măcar formală a obligaţiei, al căror accesoriu este.

Avalul poate fi dat de către un semnatar al cecului, altul decât trăgătorul.Girantul poate da un aval, deoarece el este obligat numai faţă de posesorii

care dobândesc cecul ulterior girului său.Avalul poate fi dat printr-o simplă semnătură a avalistului, pusă pe faţa

cecului, pe spatele cecului (caz în care nu trebuie confundat cu girul), pe o copie sau pe un duplicat al cecului.

Avalul trebuie să fie necondiţionat.

Cecurile se pot clasifica după următoarele criterii4: 1. Din punct de vedere al beneficiarului:■ Cec nominativ care are înscris în textul sau numele beneficiarului şi după

dispoziţia pe care o cuprinde este de doua feluri:(a) cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauza "la ordin" (girabil),

ceea ce înseamnă că cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza "la ordin" nu este obligatorie să fie menţionata pe cec întrucât simpla înscriere a cuvântului "cec" implică prin ea însăşi posibilitatea transmiterii prin gir,

(b)cec plătibil unei anumite persoane cu clauza "nu la ordin", înseamnă ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinară de creanţe.

■ Cec la purtător care în momentul emiterii nu se indică expres beneficiarul sau se menţionează "la purtător", "plătiţi purtătorului"; acest cec este plătit purtătorului instrumentului care se prezintă la banca.

2. După modalitatea de plată, cecurile pot fi: cec pentru numerar, cec virament, cec barat, cec circular şi cec de călătorie.

■ Cecul pentru numerar se foloseşte pentru obţinerea de numerar de la bancă pe baza disponibilului din contul curent al titularului.

■ Cecul virament se utilizează pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor. Dintre toate tipurile de cecuri, cecul virament este cel mai larg utilizat în relaţiile de decontare comerciale şi necomerciale pentru că este valabil în orice tranzacţie.

Intrucât în practică există, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plată a partenerului, beneficiarul solicită trăgătorului o confirmare 4 Cezar Basno, Operatiuni Bancare, Editura Didactica si Pedagogică, Bucuresti, 1996, pag. 125

bancară pe cec din care să rezulte expres existenţa disponibilului şi astfel să fie sigur că la prezentarea pentru încasare va primi imediat suma datorata de partener. Această confirmare se dă de către tras prin expresia "cec certificat" menţionată pe cec, sub semnătură autorizată şi ştampila băncii, înaintea remiterii cecului către beneficiar. Banca blochează suma certificată care nu mai poate fi retrasă de trăgător până la expirarea termenului de prezentare la plată a cecului. Prin certificare, trasul are obligaţia ca în caz de neplată, să-1 despăgubească pe posesorul cecului.

■ Cecul barat este tipul de cec care are doua linii paralele, verticale sau oblice, între care se înscrie banca către care se va face plata. Bararea se face de trăgător la emiterea cecului sau pe parcursul circulaţiei acestuia de către oricare din posesori.

Cecul barat este de două feluri: cec cu barare generală şi cec cu barare specială.

■ Cecul cu barare generală este acela care în spaţiul dintre cele două linii nu are înscrisă nici o bancă şi poate circula prin girare, fiind valabil la plată în posesia ultimului giratar care completează spaţiul dintre linii cu denumirea şi adresa băncii sale.

■ Cecul cu barare specială este acela care are înscrisă între cele două linii denumirea băncii către care se va face plata, Bararea generală se poate transforma în barare specială prin înscrierea denumirii unei bănci între cele două linii paralele. Beneficiarul cecului cu barare specială depune cecul la banca sa care îl trimite pentru încasare la banca aflată în poziţia de tras.

■ Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o bancaasupra unităţilor sale bancare sau asupra altei bănci. Cecul circular se foloseşte în cazul unor plăţi în numerar în alte localităţi decât cea a clientului.

■ Cecul de călătorie este tipul de cec care are înscrisă o anumită sumă care se poate ridica în numerar de la o bancă sau o agenţie de turism ca mandatară a unei bănci. Cecul de călătorie, aşa cum arată şi numele, se foloseşte în activitatea de turism şi înlocuieşte transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali în bani efectivi, respectiv numerar.

Refuzul cecurilor la platăUn cec care nu îndeplineşte condiţiile sau elementele obligatorii va fi

restituit beneficiarului de banca la care a fost depus (fără a intra în circuitul bancar).Cecurile remise la încasare la banca beneficiarului şi refuzate de banca

trasă vor fi returnate băncii beneficiarului cu scrisoare de restituire după ce banca trasă a declarat incidentul la Centrala Incidentelor de plăţi. Este foarte important ca cecurile refuzate în termen să ajungă foarte repede la beneficiar, pentru ca acesta să nu piardă dreptul de protest.

Protestul cecului

Posesorul cecului poate exercita dreptul de regres împotriva: - trăgătorului; - celorlalţi obligaţi, dacă: -cecul este prezentat la plată în termen util şi nu este plătit; -refuzul la plată este constatat: fie prin protest, fie printr-o declaraţie a

trasului, fie printr-o confirmare oficială a unei case de compensaţii.Posesorul cecului poate cere pe cale de regres: suma, dobânda sau

cheltuielile de protest.Pierderea, furtul, anularea sau sustragerea cecurilor Un cec pierdut,

sustras sau distrus poate fi anulat prin declarare la Centrala Incidentelor de Plăţi de către bancă, la iniţiativa persoanei care doreşte anularea.

Un cec se poate anula şi din iniţiativa băncii atunci când tragatorul, ca urmare a producerii unui incident major a fost declarat în interdicţie bancară, şi nu a restituit băncii în maximum 10 zile, formularele de cec cumpărate anterior de la aceasta şi solicitate prin somaţie.

Emiterea unui cec de către un trăgător, fără ca acesta să dispună de fondurile necesare la tras în momentul emiterii lui, atrage obligaţia bănci trase de a refuza cecul la plată, iar pentru trăgător sancţiuni civile şi penale. Falsificarea cecurilor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

1.2. Ordinul de plată

Ordinul de plată reprezintă dispoziţia necondiţionată dată de către emitentul acesteia unei societăţi bancare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani.

Această dispoziţie este ordin de plată, numai dacă plătitorul dispune de fondurile băneşti necesare efectuării operaţiunilor de transfer a fondurilor băneşti şi nu prevede ca plata să fie la ordinul beneficiarului.

Pot utiliza ordinul de plată atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice, cu condiţia de a avea un cont deschis la bancă.

Pe un ordin de plată este obligatorie înscrierea următoarelor menţiuni: denumirea instrumentului "ordin de plată"; data emiterii; ordinul necondiţionat de a plăti ("plătiţi"); moneda şi suma de bani; numele plătitorului şi codul IBAN; numele beneficiarului şi codul IBAN; banca emitentă şi codul BIC; banca colectoare şi codul BIC; semnătura olografă a emitentului sau a persoanei împuternicite; referinţe privind conţinutul economic al plăţii.

Pe ordin pot fi înscrise şi elemente facultative, precum data finalizării plăţii, alta decât cea normală, ordinul expres ca plata să se facă printr-un anumit sistem de plăţi sau o anumită bancă intermediară, codul unic de înregistrare sau codul

numeric personal al emitentului. Nu pot fi înscrise însă elemente care să restricţioneze plata, iar existenţa acestora determina nulitatea ordinului.

Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite, respectiv cele pe suport hârtie au un format standard tipărit (formular), în timp ce modelele electronice se prezintă sub forma unor mesaje codificate.

Obligaţiile băncii iniţiatoareAutentificarea ordinului de plată reprezintă procedura de recunoaştere a

persoanelor pe care emitentul ordinului de plată le autorizează să semneze autentic. Aceasta se efectuează prin confruntarea semnăturilor şi a ştampile înscrise în ordinul de plată, cu cele din fişele specimenelor de semnături.

Emitentul poate fi reprezentat şi de alte persoane pe carele împuterniceşte prin procura autentică.

Acceptarea ordinului de plată reprezintă recunoaşterea de către unitatea bancară a valabilităţii ordinului de plată după verificarea existenţei disponibilului în contul plătitorului.

Se aplică ştampila, data şi semnătura referentului de ghişeu referentului de ghişeu pe toate exemplarele ordinului de plată.

Dacă nu există disponibil sau nu sunt îndeplinite alte condiţii, ordinul de plată se restituie clientului.

Executarea ordinului de plată se realizează cel mai târziu în ziua bancară următoare emiterii.

Unitatea bancară iniţiatoare debitează contul plătitorului şi remite ordinul de plată în scopul transferării fondurilor băneşti la beneficiar.

Ordinul de plată acceptat la plată se va transmite la sediu prin decontare electronică, telex sau letric pe bază de aviz OIS.

Obligaţiile băncii intermediare. In cazul decontărilor interbancare, băncii intermediare îi revin anumite

obligaţii. Al doilea exemplar al ordinelor de plată primite se remite prin agenţii de compensare societăţilor bancare destinatare.

Pentru filiale sau agenţii exemplarul numărul doi al ordinelor de plată se remite pe parcurs intrabancar electronic, în vederea acceptării sau refuzării lor, în maximum două zile lucrătoare de la data compensării lor.

Obligaţiile băncii destinatare. Ordinele de plată sosite telex servesc la creditarea contului clientului

beneficiar numai după , verificarea amănunţită a acestuia.Ordinele de plată refuzate sau neacceptate se restituie pe circuit intra sau

interbancar şi în funcţie de modalitatea de decontare utilizată, referentului de ghişeu care administrează contul plătitorului pentru a fi inapoiate emitentului, operaţiunea de debitare a plătitorului anulându-se.

Obligaţiile clientului plătitor. Clientul plătitor are următoarele obligatii:-să prezinte băncii numai formulare aprobate de Banca Naţională

a României;-să întocmească ordinul de plată şi să-1 prezinte cu toate menţiunile

obligatorii;-să emită ordinul de plată numai în limita disponibilului din cont;-ordinele de plată să fie semnate de persoanele autorizate şi ştampilate în

cazul persoanelor juridice.Obligaţiile clientului beneficiar.

Clientul beneficiar are obligaţia de a aduce la cunoştinţa băncii, în termen de două zile lucrătoare de la ridicarea extrasului de cont, orice neconcordanţă apărută între sumele anexate.

Refuzul ordinului de plată în cazul unui transfer-credit:1.La banca iniţiatoare refuzul poate avea următoarele motive:

>data plăţii "P"- ca menţiune suplimentară nu poate fi respectată;>lipsa totală sau parţială a disponibilului în contul plătitorului;>vicii de completat, cum ar fi: elemente lipsă, ştersături, tăieturi, repetări, eIn acest caz se solicită instrucţiuni suplimentare emitentului, în cadrul

termenului de acceptare. Dacă nu se elimină nici în acest fel cauzele imposibilităţii executării ordinului de plată, se întocmeşte C.R.E. (comunicare de refuz la executare), care se predă plătitorului, anexat ordinului de plată, în cadrul termenului de executare.2. La banca destinatară refuzul poate avea următoarele motive.

>ordinele de plată au conţinut şi/sau formă contrare reglementărilor în vigoare;

>unitatea bancară receptoare nu este banca intermediară menţionată de plătitor sau destinatara respectivului ordin de plată;

>nu corespunde contul cu titulatura;>nu corespunde suma în cifre cu suma în litere;>cont închis;>alte motive;

Transferuri-credit nefînalizate, eronate sau întârziateUnitatea bancară iniţiatoare este obligată să returneze plătitorului suma

primită în baza ordinului de plată, prin creditarea contului acestuia (după primirea fondurilor transferate de la celelalte societăţi sau unităţi bancare participante la transferul-credit).

Pentru transferurile-credit întârziate băncile participante, datorează dobânzi de întârziere, care se vor recupera de la banca vinovată de aceste

întârzieri.Societăţile bancare receptoare sunt obligate să plătească emitentului

ordinului de plată penalităţi pentru orice sumă primită de la acesta pentru perioada în care a reţinut-o.

Incepând cu introducerea compensării automate din anul 2005 ordinul de plată pe suport hârtie nu mai funcţionează decât în relaţia client - sucursală/agenţie a băncii emitente. La sucursală/agenţie se debitează contul emitentului şi ordinul de plată se transmite sub forma unui mesaj electronic către centrala băncii emitente care va participa la compensarea automata pe plan central.

In acest fel, sucursala/agenţia s-a descărcat de gestiune şi s-a încărcat centrala băncii emitente. După efectuarea compensării are loc transferul de fonduri între conturile centrale ale celor două bănci participante şi bineînţeles descărcarea şi încărcarea de gestiune. Fondurile se transmit apoi sucursalei/agenţiei băncii colectoare care trebuie să crediteze contul beneficiarului. In acest moment se finalizează transferul de credit.

1.3. Cambia

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă şi internaţională, care sub diverse forme şi cu unele modificări funcţionale se foloseşte şi astăzi.

Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 - 600, apoi s-a extins în Italia. Comerţul dintre Extremul Orient şi Europa era mijlocit de arabi şi italieni şi cambiile au devenit un instrument de plată internaţional pentru comercianţi.

In ţara noastră, primele informaţii scrise despre efectele comerciale datează de la începutul secolului al XVIII-lea, cambia fiind denumită "poliţa".

Noţiunea de cambie vine de la un cuvânt de origine italiană, cambio, care înseamnă schimb. Acest aspect apare normal, întrucât Italia era în acea perioadă ţara cu cea mai dezvoltată activitate comercială şi locul unde au apărut primele bănci comerciale.

Cambia este mai puţin folosită ca instrument de plată, ponderea acesteia, fiind în ţările dezvoltate din Europa de 1% - 3% din volumul plăţilor fără numerar iar în România sub 2% şi se foloseşte sub anumite forme care diferă de cea iniţială.

Cambia este un titlu de credit negociabil şi instrument de plată care exprimă obligaţia debitorului (tras) de a plăti la vedere sau la termen o sumă de bani determinată la o dată fixă unei persoane numită beneficiar, la ordinul unei persoane denumită trăgător (creditor)5.5 Ungurea Pavel, Produse si operatiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 49

Cambia poate fi creată:1.1a ordinul trăgătorului însuşi, care este şi beneficiarul;2.trasă asupra trăgătorului care este şi tras;3.trasă pentru contul unui terţ.a. Trăgătorul poate fi beneficiar în situaţia în care vrea să-şi recupereze

direct o creanţă de la debitor.b. Trăgătorul poate fi şi tras atunci când se obligă prin cambie.c. Beneficiarul poate, fie să încaseze suma înscrisă în cambie, fie prin

girarea acesteia să-şi achite alte obligaţii ale sale.Cambia poate deveni nulă, în lipsa unuia dintre următoarele elemente:

>denumirea de cambie;>ordinul necondiţionat, imperativ "plătiţi ";>numele sau denumirea trasului;>beneficiarul;>numele sau denumirea celui care emite cambia.-în schimb, pot lipsi:>scadenţa (se plăteşte la vedere);>locul de plată (se ia în considerare locul de lângă tras);>locul emiterii (se ia în considerare locul de lângă trăgător).Intre trăgător şi beneficiar poate să nu existe o relaţie direct interpunându-

se un terţ, care nu este expres indicat pe cambie, dar fata de care trăgătorul are o obligaţie de plată.

Cambia poate fi domiciliată, atunci când fie trăgătorul cu ocazia emiterii, fie trasul cu ocazia acceptării cambiei, pot să indice ca loc plăţii domiciliul unui terţ din aceeaşi localitate cu trasul sau din localitate. Clauza domicilierii poate fi înscrisă pe cambie numai de trăgător sau de către tras, domicilierea făcută de un girant considerandu-se inexistentă.

Completarea menţiunilor de pe o cambie emisă în alb de către posesorii succesivi, nu poate depăşi trei ani de la data reală a emiterii cambiei, astfel încât în momentul prezentării la plată, titlul să conţină în mod obligatoriu toate elementele cerute de lege şi să aibă completat numele ultimului posesor.

Pe cambie se poate indica o clauză referitoare la faptul că suma înscrisă pe cambie este purtătoare de dobândă, nivelul acesteia pe an şi data de la care curge.

Prezentarea cambiei la acceptare poate fi făcută oricând, dar nu mai târziu de data scadenţei.

Acceptarea cambiei este operaţia prin care trasul se obligă să plătească la scadenţă suma înscrisă pe cambie posesorului legitim al titlului.

Prezentarea la acceptare a cambiei va fi făcută în cadrul termenului

stabilit pentru aceasta de trăgător sau, în lipsa acestei menţiuni, prezentarea la acceptare va putea fi făcută oricând, până cel mai târziu în ziua scadenţei.

După acceptarea cambiei de către tras, acesta devine obligatul principal (debitorul) într-o relaţie cambială.

Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:>facultativă, dacă nu există o indicaţie specială în sens contrar în text

(menţiunea acceptării obligatorii sau menţiunea neacceptabilă).>obligatorie, când trăgătorul sau unul dintre giranţi prevăd în mod expres

aceasta sau când cambia este plătibilă la un anumit termen, deoarece de la data prezentării la acceptare curge termenul pentru scadenţă;

>interzisă, când trăgătorul menţionează expres acest lucru, cambia devenind astfel, neacceptabilă;

Girarea cambiei este operaţiunea prin care posesorul titlului numit girant, transferă altei persoane, numită giratar, odată cu predarea titlului, toate drepturile decurgând din acesta pentru achitarea unei terţe

Cambiile cuprinzând sau nu menţiunea "la ordin" pot circula prin gir.Cambiile cuprinzând menţiunea "nu la ordin" sau o expresie echivalentă

sunt transmisibile numai sub forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţă ordinară (operaţiune prin care creditorul numit cedent transmite dreptul său de proprietate asupra cambiei altei persoane numite cesionar).

Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice gir parţial este nul.Girul transmite proprietatea titlului. Posesor legitim al titlului este

ultimul dintr-o serie neîntreruptă de giruri.

Scontarea cambiei reprezintă:>încasarea acesteia înainte de scadenţă la banca beneficiarului acesteia cu

cedarea unei părţi din valoarea titlului în favoarea băncii;>cedarea cambiei în favoarea băncii cu toate drepturile ce decurg din

aceasta, banca urmând să o încaseze la scadenţă;>modalitate prin care posesorul cambiei îşi poate procura prin gir bani

înainte de scadenţă.Dacă în contul trasului nu există disponibil la scadenţă, banca

beneficiarului se va îndrepta pe calea protestului împotriva acestuia daci nu există un aval dat pe titlu, şi împotriva avalistului atunci când aceste este dat anterior scontârii.

Avalizarea cambiei reprezintă o garanţie personală dată de către o persoană denumită avalist, care garantează obligaţia unuia dintre obligaţii cambiali

numit avalizat, pentru suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din ea.Menţiunea de avalizare se poate inscripţiona:>pe faţa cambiei, la rubrica "avalizat", completându-se numele sau

denumirea avalistului şi semnătura acestuia, numele sau denumirea avalizatului, precum şi data la care s-a dat avalul.

>pe spatele titlului, caz în care pe lângă elementele menţionate la alineatul de mai sus, va trebui să apară expres, pentru a nu fi confundat cu girul, menţiunea „pentru aval";

>pe o alonje a cambiei prin arătarea elementelor prezentate la alineatul de mai sus.

Avaslistul este obligat să indice persoana pentru care dă avalul şi suma, în cazul în care este mai mică decât cea înscrisă pe cambie.

Dacă lipseşte indicarea avalizatului, atunci avalul se consideri dat pentru trăgător.

Cambia cu scadenţă la un anumit timp de la data emiterii sau la o dată fixă, trebuie plătită în ziua scadenţei, sau în cel mult două zile ( lucrătoare după scadenţă.

Cambia cu scadenţă nescrisă este considerată plătibilă la vedere.Scadenţa trebuie să fie unică, certă şi posibilă, titlul cu scadenţe succesive,

imposibile sau anterioare emiterii fiind nul.Efectele plăţii unei cambii sunt următoarele:>numai plata la scadenţă stinge obligaţia trasului;>posesorul cambiei nu poate fi silit să primească plata înainte de scadenţă;>orice acţiuni rezultând din cambie împotriva acceptantului se prescriu în

termen de 3 ani socotiţi de la data scadenţei;>trăgătorul răspunde de acceptarea şi plata cambiei.Orice cambie refuzată la plată se declară la Centrala Incidentelor de Plăţi

(CIP), ca incident minor sau major în funcţie de gravitatea acestuia şi de momentul prezentării cambiei la plată. Declararea se face de către banca trasă, în ziua producerii incidentului respectiv.

Protestul cambiei este un act public şi solemn întocmit la cererea posesorului cambiei, de către executorul judecătoresc de la judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte locul plăţii acesteia, prin care se constată refuzul de acceptare sau de plată, după caz, din partea obligatului principal.

Protestul poate fi:>de nedatare;>de neacceptare;>de neplată.

Protestul poate fi tăcut în următoarele termene: >protestul de neacceptare pentru cambiile cu scadenţa la odată fixa sau la

un anumit termen de la data emiterii va putea fi făcut până în ziua precedentă scadenţei, iar pentru cambiile cu scadenţă la vedere sau la un anumit teren de la vedere, protestul va putea fi făcut în termen de 1 an de la data emiterii cambiei.

>protestul de neplată a unei cambii plătibile la o zi fixă, la un nit termen de la data emiterii sau la un anumit termen de la vedere, trebuie să fie făcut în una din cele două zile lucrătoare, care urmează zile în care cambia este plătibilă, iar pentru cambia plătibilă la vedere "protestul" trebuie făcut în termen de 1 an calculat de la data emiterii cambiei.

Protestul poate fi redactat pe originalul cambiei, pe un adaos al acesteia sau pe un act separat (caz în care pe cambie se face menţiunea "protestat").

Protestul nu poate fi întocmit în cazul în care trăgătorul (girantul sau avalistul) a înscris pe cambie clauza „fără protest".

Suma înscrisă pe cambie. Dacă există diferenţe între suma înscrisă în cifre şi cea în litere se ia în considerare cea în litere.

Dacă suma de plată e înscrisă de mai multe ori pe faţa cambiei, fie în cifre, fie în litere, suma care se plăteşte este suma cea mai mică.

De regulă cambia trebuie plătită în moneda locului plăţii, respectiv în lei pentru cambiile platibile pe teritoriul României.

Relaţiile dintre participanţi sunt următoarele: 1. beneficiarul are o creanţă asupra trăgătorului; 2. trăgătorul trage o cambie asupra trasului în favoarea beneficiarului; 3. trasul plăteşte suma către beneficiar şi prin aceasta se sting obligaţiile

trasului faţă de trăgător şi ale trăgătorului faţă de beneficiar.

1.4. Biletul la ordin

Biletul la ordin este o variantă a cambiei care pune în legătura numai două persoane, debitor şi creditor, spre deosebire de cambie cate j stabilea relaţii între trei persoane.

Prin definiţie, biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătura privată, care pune în legătură două persoane, subscriitorul (emitentul) şi beneficiarul.

Biletul la ordin este emis şi subscris (completat şi semnat) de emitent care în calitatea sa de debitor se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentare, beneficiarului în calitate de preditor al emitentului sau al oricărui posesor legitim al titlului.

La emitere, biletul la ordin este o promisiune scrisă formală (oficială) care se transformă în instrument de plată în momentul prezentării la plată. Acesta emite la cererea creditorului (beneficiarului) ca o recunoaştere a datoriei debitorului pentru activele transferate.

Obligaţia subscriitorului este aceeaşi cu cea a trasului acceptant cazul cambiei.

Ca şi cambia, biletul la ordin poate avea următoarele tipuri de scadenţe:>la vedere -l an din momentul emiterii;>la o dată fixă;>la un anume timp de la data emiterii;>la un anume timp de la vedere.Se poate cere plata biletului la ordin în ziua scadenţei, maxim 2 zile

lucrătoare după scadenţă.Avizarea biletului la ordin constă în înscrierea pe acesta a îelui şi

prenumelui emitentului, datei, semnăturii şi a ştampilei.Refuzul, protestul, elementele obligatorii, elementele facultative,

Sdalităţile de utilizare a biletului la ordin de către posesor sunt ţleaşi ca şi în cazul cambiei.

1.5. Debitarea directa

Debitul direct ( direct debit) este tipul de transfer de debit prin care bancile sunt autorizate de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a furnizorilor ci de transfer a sumelor la bancile acestora6.

Pentru efectuarea acestor plati este necesar sa se asigure un cadru juridic intre participantii la tranzactii si intre acestia si bancile lor privind derularea operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie o conventie privind dreptul furnizorului de a initia piata fara acordul prealabil al debitorului; intre banca płatitoare ci debitor se incheie o conventie de mandat pnvind acceptul debitorului pentru piata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre banca colectoare si furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa.

In acest fel, banca plătitoare devine mandatarul debitorului dea executa instrucţiunile de plată primite de la furnizor în favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic întrucât se transferă anumite drepturi de dispoziţie altei persoane decât proprietarul fondurilor şi care are caracter permanent până la revocarea acestuia de către debitor.

Un asemenea procedeu se foloseşte în special pentru plata serviciilor cu 6 Diaconescu Mariana, Bănci, sisteme de plăţi, riscuri, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 19

caracter de repetabilitate ca: energia electrică, telefon, gaze, apă etc.Avantajele pentru ambii parteneri sunt substanţiale, în sensul ci furnizorii

îşi pot încasa creanţele la termen, ceea ce este un deziderat ai acestora, iar beneficiarii dispun de o modalitate destul de comodă de descărcare de obligaţie pentru serviciile prestate.

Dezavantajul îl constituie posibilitatea apariţiei unor debite nereale care se decontează automat înainte de clarificarea acestora practică s-a adoptat procedeul ca decontarea să aibă loc la un anumit interval de la facturare, perioadă în care eventualele neconcordanţe sa se clarifice.

Din punct de vedere operaţional, relaţiile de decontare se stabilesc între banca colectoare (banca furnizorului) şi băncile plătitoare unde debitorii au conturile. Banca colectare transmite fişierele electronice cu debitorii, conturile şi sumele de plată fiecărei bănci plătitoare şi primeşte de la acestea fondurile, prin intermediul casei de compensare, pe care le înregistrează în contul furnizorului.

In vederea decontării, partenerii încheie mai întâi o convenţie de plată prin debit direct (1), apoi debitorul încheie cu banca un mandatde debitare directă (2), iar furnizorul încheie tot cu banca un angajament de debitare directă (3). Furnizorul emite factura către client (4) şi ulterior transmite documentaţia de încasare la bancă, respectiv fişierul electronic de plăţi cu denumirea clienţilor, conturile acestora şi sumele datorate (5). Banca emite o nota contabila de debitare a conturilor curente ale plătitorilor şi creditare a contului curent al furnizorului pe baza căreia se fac operaţiunile în conturi (6-7) şi astfel plăţile se finalizează.

1.6. Plati programate (standing order)

Plată programată (standing order) este o variantă a viramentului de debit în care banca plătitorului acceptă să plătească, la anumite date o sumă fixă în favoarea unui furnizor, potrivit contractului încheiat de parteneri, fără a mai fi necesare instrucţiuni de plată exprese. In acest sens între bancă şi debitor se încheie un contract de mandat în vederea executării unor instrucţiuni date în prealabil de debitor. Prin mandat, banca este autorizată să constituie disponibilităţile necesare de fonduri sau să asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plăţi, ceea ce echivalează cu un management de trezorerie (cash management).

Deosebirea fata de debitul direct o constituie faptul că plata este iniţiata de debitor fără intervenţia furnizorului, urmând ca la finele lunii să se facă regularizarea între cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practică, de regulă, în cazurile în care sunt livrări zilnice de materii prime şi într-un volum relativ constant, plăţile având un caracter de repetabilitate.

1.7. Instrumente utilizate pentru operaţiunile de încasari de către unităţile bancare

Unităţile operative ale băncilor comerciale primesc, prin intermediul caselor încasări, depunerile în numerar ale agenţilor economici bancnotele uzate retrase din circulaţie, alte încasări7.

Operaţiile de primire a numerarului, prin casele de încasări efectuează pe baza următoarelor documente:

foaie de vărsământ cu chitanţă;ordinul de încasare;borderoul însoţitor;documentele de casă emise de calculator.Pentru depunerea numerarului de către clienţi la casele de încasări ale

băncii, în timpul programului operativ sau prelungit de lucru, se foloseşte imprimatul foaie de vărsământ cu chitanta compus din două file (chitanţă şi foaie de vărsământ). Cu ocazia primirii lor la ghişeu foile de vărsământ se verifică de c administratorul de cont, din punct de vedere al formei şi îndeosebi al conţinutului după care se înregistrează în jurnalul de casă urma efectuării acestei operaţii, cele două file ale foii vărsământ, semnate şi stampilate de către referent se transmi casierie în vederea încasării sumelor pe care le conţin. Dupa încasarea numerarului de către casierul încasator, primul exemplar al foii de vărsământ, respectiv chitanţa se restituie depunătorului căruia îi serveşte ca dovadă a depunerii sumelor şi ca act de casă în contabilitatea proprie, iar al doilea exemplar, respectiv foaia de vărsământ propriu-zisă rămâne la casierie ca document de casă.

Pentru depunerile de numerar din operaţiunile interne ale băncii (restituiri de avansuri spre decontare neutilizate, salarii neplătite, depunerea numerarului rezultat din vânzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, etc.) se foloseşte ordinul de încasare. Filiera efectuării încasărilor în baza ordinului de încasare este, în general, asemănătoare foilor de vărsământ.

In toate cazurile în care depunerea numerarului de către unităţile economice se face în genţi sigilate, fie direct la ghişeele băncii, fie prin colectare cu aparatul de transport valori al băncii, se foloseşte ca document de depunere borderoul însoţitor.

Primirea numerarului prin genţi sigilate se face numai de la clienţii cu un volum mare de încasări, care au obligaţia să concentreze numerarul de la subunităţile lor. Pentru aceasta banca încheie cu clientul respectiv o convenţie scrisă prin care se stabilesc obligaţiile reciproce ale părţilor.

7 Zăpodeanu Daniela, Tehnica operatiunilor bancare, Editura Universităţii din Oradea, 2002, pag. 22

1.8. Instrumente utilizate pentru operaţiunile de plăţi numerar de către unităţile bancare

Prin casele de plăţi se efectuează plăţi în timpul program de lucru stabilit. Operaţiile de eliberare a numerarului efectuează pe baza următoarelor documente:

cec simplu;ordin de plată;documente de casă emise de calculator;cererea pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;cambia şi biletul la ordin.

CAPITOLUL II. CARDUL

2.1. Scurt istoric

Premisele apariţiei cardului bancar au fost create în 1946 de către John C. Biggins. Acesta a elaborat un nou plan de creditare denumit "Charge-It" care utiliza bonurile valorice în schimbul cărora cumpărătorii puteau face achiziţii de la comercianţii participanţi la acest nou sistem. Comercianţii depuneau bonurile valorice obţinute într-un cont bancar, iar banca factura contravaloarea acestora.

Cam în aceeaşi perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru călătorii şi consum (Travel&Entertainment Card). Acest nou card a stârnit interesul băncilor de a lua în considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe baza unui card de plastic care funcţiona într-un mod similar cu bonurile valorice introduse de Biggins. Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument propriu-zis abia în 1960, când Bank of America a lansat Bank Americard (în prezent VISA Internaţional).

Noul instrument de plată a fost utilizat la început de foarte puţini consumatori, pentru ca apoi în numai zece ani, statisticile să indice existenţa a peste 20 de milioane de deţinători de carduri. Pentru a avea însă o imagine clară, trebuie precizat că tot în 1570 s-au prelucrat peste 170 milioane de bonuri de vânzări, fiecare reprezentând câte o singură achiziţie. Până în 1980 numărul cardurilor emise ajunsese la 73 de milioane, in 1991 această cifră creşte la 100 milioane, iar în prezent se estimează cca 1 miliard de deţinători de carduri.

Odată cu succesul cardului Bank Americard, un grup de 17 bancheri din diferite instituţii financiare s-au decis să-şi creeze propria carte prin care să-şi accepte reciproc credit-cardurile locale. Astfel. în 1966 aceste 17 bănci înfiinţează Asociaţia Interbancară de carduri care se ocupă de procedurile de autorizare, clearing şi decontare. Până în 1970 peste 5000 de instituţii financiare aderaseră la Master Charge şi existau 36 milioane deţinători de csrduri. Odată cu dezvoltarea pe plan internaţional a acestei organizaţii, în 1970 aceasta şi-a schimbat denumirea în Mastercard. Astfel, această organizaţie a cunoscut, ca şi Bank Americard (VISA Internaţional), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90 milioane carduri Mastercard în circulaţie

Motivele pentru care acest nou instrument a fost absorbit într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: al deţinătorilor de carduri, al comercianţilor şi al băncilor.8

Avantajele deţinătorilor de carduri9:>uşurinţa în utilizare;>eliminarea manipulării numerarului şi eliminarea probleme-lor ivite în

8 R. Popescu, C. Tudorancea. F. Berbec ,Cardul - instrument modern de plată, Editura Tribuna Economică, Bucuresti, 1998, pag189 Heteş- Gavra Iosif, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pag. 130

utilizarea cecurilor;>obţinerea foarte rapidă a unor credite, indiferent de locul unde se află

clientul sau momentul la care se solicită;>cardul are funcţionalitatea unui cont curent;>reducerea timpului de operare cu contul curent;>posibilitatea de a obţine sume în numerar, 24 de ore pe zi, 7 zile pe

săptămână, prin utilizarea cardurilor la automate (ATM);>monitorizarea şi controlul cheltuielilor curente pe extraselor

decont ce se pot solicita la automatele bancare;>servicii de asistenţă, etc.

Avantajele folosirii cardurilor de către bănci:>banca îşi poate mări sfera de cuprindere a clienţilor, oferind carduri unor

clienţi aflaţi la sute de kilometri distanţă;>deţinătorii de carduri devin potenţiali clienţi pentru alte servicii

bancare;>comercianţii plătesc un comision băncii, pentru prestarea serviciilor de

prelucrare şi decontare pentru fiecare tranzacţie efectuată cu carduri;>la emitere, posesorul de card plăteşte o taxă numită taxa de emitere şi

anual va achita o taxa de administrare;>sumele din conturile de card reprezintă o sursă financiară relativ ieftină.

Avantajele comercianţilor acceptori:>eliminarea riscurilor şi reducerea timpului alocat manipulării

numerarului;>creşterea numărului de avantaje oferite deţinătorilor de carduri a condus

la creşterea numărului de utilizatori, şi în consecinţă la creşterea volumului vânzărilor la comerciant;

>facilitatea organizării sistemului de creditare al clienţilor;>scad costurile de manipulare a numeralului.;Se poate observa astfel creare unei relaţii de interdependenţă între cele

trei părţi participante la sistemul de decontare prin card.

2.2. Concept, tipologie

Cardul reprezintă un mijloc de plată apărut ca o alternativă la instrumentele clasice de decontare: numerarul şi cec-ul.

Este un suport de tranzacţie standardizat, securizat şi informatizat care are următoarele elemente definitorii: numărul cadului, denumirea şi sigla emitentului, o

hologramă vizibilă la lumina naturală, o bandă magnetică şi un panel pentru semnătura deţinătorului.

Un cad este în mod uzual acceptat de către comercianţi ca mijloc de plată a obligaţiilor asumate de către utilizator la procurarea mărfii, consumul de servicii sau obţinerea de avansuri în numerar.

Tipuri de caduri10:Cadurile, indiferent de funcţiunile îndeplinite, au o serie de trăsături comune

care le conferă uniformitate tehnologică şi recognoscibilitate universală. Aceste trăsături comune sunt:

suport fizic din material plastic cu dimensiuni standard;pe aversul cadurilor este inscripţionat prin tipărire, gofrare (embosare) sau

gravare laser numele emitentului, logo-ul organizaţiei de caduri şi holograma standard de securitate (diferită numai ca formă în funcţie de marca de emisiune, respectiv VISA, Dinners etc).

A. Tipuri de caduri în raport de modul de stocare a caracteristicilor de securizare

Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare precum şi dezvoltările tehnologice actuale au condus la existenţa şi funcţionarea a două tipuri esenţiale de caduri, respectiv:

1)Cadul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte incriptarea şi securizarea unor informaţii despre utilizatorul cadului, emitentul acestuia, precum şi a algoritmului unic de codare/decodare a datelor de verificare a validităţii acestui instrument de plată.

2)La cadurile cu microprocesor (chip) - smartcardurile - chip-ul ataşat pe avers asigură stocarea informaţiilor de securitate direct în acest chip şi pot, opţional, asigura alimentarea şi golirea financiară (transfer efectiv de fonduri). In acest ultim caz, cadurile cu chip funcţionează pe principiul unui portofel electronic, începând cu anul 1992, cadurile cu chip au început să-şi extindă aria de răspândire, iar din anul 1998 marii operatori ai acestui instrument de decontare (VISA International, MasterCard, AMEX etc.) promovează pe scară largă chip-ul.

B. Tipuri de caduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilorIn raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot apărea sub

urmatoarele forme: 1. Debit-carduri;2. Credit-carduri.1. Cardurile de debit asigură achiziţionarea de bunuri sau servicii sau

retrageri de numerar fără prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia 10 Ungurean Pavel, Produse şi operatiuni bancare, Editura Dacia, 2001, pag. 137

esenţială de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă prerezervarea unor fonduri într-un cont de card şi efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.

Pentru a se apropia de nevoile clienţilor, tot mai multe bănci emit carduri multifuncţionale.

Cardul multifuncţional este orice debit card care are şi alte funcţiuni care îl pot face recunoscut ca şi mijloc de plată care ăl pot face recunoscut ca mijloc de plată, cum sunt:

>cartea de numerar sau cash card, care este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui numerar sau

>cartea de garantare a cecurilor (cheque guaranted card) care asigură garantarea unui cec emis şi semnat până la o anumită sumă specificată de către banca emitentă a cardului (trasă prin cec).

2. Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii sau retrageri de numerar, iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau o linie de credit acordate pe numele posesorului de card.

Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esenţiale, luând în considerare gradul de expunere al băncii faţă de creditul potenţial:

1. Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă, sau în lipsa cunoaşterii unor comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la expoziţie este de tipul „charge", caz în care posesorul este obligat ca într-un anumit termen (maxim o lună) să acopere depăşirea unui sold înregistrată (credit overdraft) sau creditul temporar acordat.

2. Pentru utilizatorii cu "punctaje" de credit rezonabile, banca pune la dispoziţie cardul de credit cu funcţiuni depline, cheltuielile fiind acoperite printr-un plafon sau linie de împrumut negociată anterior.

C. Tipuri de carduri in raport cu calitatea emitentuluiDin punctul de vedere al emitentului, cardurile pot fi grupate după cum

urmează:1. Carduri emise de bănci;2. Carduri emise de alte instituţii sau organizaţii.1. Cardurile bancare fac parte din instrumentele de plată şi de retragere

autorizate de bănci. Extinderea lor în întreaga lume a făcut ca numărul deţinătorilor şi volumul plăţilor reglate prin cărţi bancare să crească considerabil. In acest context a apărut un nou fenomen, „interbancaritatea", care permite deţinătorilor de carduri, indiferent de banca care le-a emis, să le utilizeze în toate distribuitoarele de numerar şi pe lângă toţi comercianţii.

2. Cardurile private sunt emise de întreprinderi comerciale pentru a facilita plăţile cumpărătorilor din magazine şi eventual de a le oferi facilităţi de

credite. Fiecare card este emis de o filială a băncii comerciantului.Multe dintre marile magazine sau companii de servire a populaţiei (de

exemplu benzinării) au introdus propriile carduri care, i într-un fel, concurează credit cardurile emise de bănci. Majoritatea marilor magazine preferă să emită propriul instrument de plată denumit store card (carte de magazin), din mai multe considerente, printre care i pot fi enumerate următoarele: constituie un element important în procesul de asigurare a loialităţii clienţilor pentru magazinul respectiv, determină creşterea vânzărilor prin facilităţile de plată oferite şi furnizează comercianţilor informaţii de piaţă valoroase.

D. Tipuri de carduri in functie de momentul inregistrarii tranzactieiIn funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei în contul deţinătorului de

card, există trei sisteme de decontare:Sistemul "pay later" : deţinătorul de card îşi reglează datoriile faţă de

bancă la anumite intervale de timp stabilite de comun acord cu acesta, după ce tranzacţia între el şi comerciant a avut loc. Acesta este singurul sistem care a fost folosit, până acum, în tranzacţiile internaţionale, iar la baza lui stau aşa-numitele „cărţi de credit ": banca creditează deţinătorul de card până la data convenită pentru reglarea cheltuielilor.

Există două tipuri de cărţi de credit: credit-card - posesorul de card are deschisă permanent o linie de credit, având obligaţia reglării periodice a soldului contului şi charge card - posesorul de card are obligaţia ca la sfârşitul fiecărei luni să-şi regleze cheltuielile.

Sistemul "pay before" : deţinătorul de card plăteşte serviciile pe care le facilitează cardul înainte de beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul cardurilor de acces la metrou, al cardurilor pentru telefon,etc.

Sistemul "pay now": deţinătorul de card plăteşte bunurile cumpărate sau serviciile de care beneficiază în momentul derulării tranzacţiei, prin debitarea automată a contului. Sistemul presupune utilizarea aşa-numitului "debit card" .

2.3. Cardurile in România

In ţara noastră sunt utilizate atât carduri internaţionale cât şi carduri naţionale.

In martie 1994 a fost creată societatea Romcard pentru procesarea şi autorizarea tranzacţiilor pe bază de carduri cu utilizare internaţională, în sistem VISA International, Mastercard şi Eurocard. Băncile româneşti care s-au asociat în acest

scop au fost: Banca Comercială, Bancorex, Banca Agricolă, Banca Ion Tiriac şi Banca Română pentru Dezvoltare.

Romcard se constituie ca o entitate de legătură (interfaţa) între aceste bănci şi sistemul de utilizare internaţională a cardurilor care, în cadrul organizaţie VISA International, are centrul pentru Europa la Londra. Acest sistem a fost conceput astfel încât să permită procesarea cu uşurinţă şi a altor tipuri de carduri care vor fi introduse în viitor pe românească. Referitor la operarea cardurilor internaţionale, băncile comerciale româneşti dezvoltă, în principiu două tipuri de activităţi:

>acceptarea la plată a cardurilor internaţionale emise de bănci sau instituţii din străinătate,

>emiterea propriilor carduri internaţionale în baza acordurilor încheiate în acest scop.

Activitatea de acceptare, de exemplu a cardurilor VISA presupune:

- eliberarea de numerar la ghişeele băncii comerciale; - decontarea tranzacţiilor pe bază de carduri efectuate de clienţi ai băncii

care acceptă acest instrument de plată (comercianţi).Activitatea de emitere a cărţilor (carduri) de plată internaţională a debutat

în august 1995.Printre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea

plăţilor prin carduri, se pot aminti: VISA International, EUROPAY International (EPY), American Express, Mastercard International, Dinners (Belgia), JCB, etc.

Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat sub forma lor organizaţii non-profit, generarea unui comportament de plăţi "uniform", excluzând orice barieră naţională, monedă tradiţională sau comportament financiar particular.

Bancorex a fost prima bancă comercială românească care a lansat cardul VISA, tipul Business şi apoi Classic, denumite Bancorex VISA.

2.4. Sisteme electronice de transfer al fondurilor

Sistemul electronic de transfer al fondurilor reprezintă ansamblul dispozitivelor şi procedeelor speciale care asigură deplasarea fluxurilor monetare de la posesor la beneficiar într-un mediu exclusiv electronic. Prin intermediul acestui sistem, plăţile se efectuează în timp real şi nu mai solicită prezenţa suportului de hârtie doveditor.

In domeniul plăţilor cu carduri, transferurile electronice de fonduri pot fi realizate cu ajutorul următoarelor echipamente specializate:

1.Puncte electronice de vânzare la comercianţi (EFT-POS)2.Dispozitive automate de eliberare de numerar (ATM)

1. Puncte electronice de vânzare la comercianţi (EFT-POS = Electronic Fond Transfer Point Of Sales) reprezintă medii electronice de efectuare a tranzacţiilor comerciale. Acestea sunt dispozitive automate care asigură autorizarea operaţiunilor, stocarea informaţiilor financiare şi decontarea tranzacţiilor efectuate prin intermediul cardurilor.

Pos-ul se află de obicei doar în custodia agentului economic, dreptul de proprietate asupra dispozitivului deţinându-1 banca ce 1-a amplasat.

Avantajele utilizării unui astfel de dispozitiv11:>eliminarea factorului uman în procesul de autorizare şi

decontare;>creşterea vitezei de operare;>eliminarea numerarului şi a tuturor angajamentelor legate de

administrarea sa;>alimentarea conturilor comercianţilor cu contravaloarea bunurilor

şi serviciilor vândute prin sistemul de carduri;>constituirea unui portofoliu constant de clienţi ai comercianţilor

care acceptă cardurile ca mijloc de plată.

2. Dispozitive automate de eliberare de numerar (ATM = Automat Telling Machine) este un ghişeu de bancă automat.

Operarea ATM-urilor implică un card pe care utilizatorul îl introduce în maşină în vederea identificării. După identificarea sa, utilizatorul poate beneficia de anumite servicii care depind de funcţiunile încorporate în ATM şi de tipul cardului pe care utilizatorul îl posedă. Aceste servicii pot fi:

>eliberare de numerar din contul clientului;>obţinerea extrasului de cont;>alimentarea contului deţinătorului de card.In general, eliberarea de numerar pe baza cardurilor trebuie se realizează

fie direct la ghişeele băncilor, fie prin intermediul ATM-urilor. Utilizarea ATM-urilor prezintă următoarele avantaje faţă de operatorul uman:

a. siguranţa operaţiunilor, cu ajutorul PIN-ului (Personal Identification Number);

11 Heteş-Gavra Iosif, Operganizarea şi operaţiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pag. 140

b. disponibilitate nelimitată, 24 de ore din 24;c. prestarea serviciului de eliberare de numerar în locuri în care nu există

ghişee ale băncii;d. descongestionarea ghişeelor băncilor;e. plata salariilor prin conturi bancare constituie o metodă foarte bună de

atragere de disponibilităţi de către bancă;f. alte facilităţi oferite utilizatorilor, cum ar fi eliberarea extraselor de

cont.

2.5. Piaţa cardurilor in România

Pe piaţa românească de carduri se întâlnesc toate cele trei tipuri principale de card existente pe plan mondial: de debit, de credit şi overdraft (descoperire de cont).

Cele mai utilizate sunt cărţile de debit, a căror principală funcţie este cea de plată a salariilor. De obicei opţiunea pentru un astfel de card nu aparţine utilizatorului propriu-zis, ci companiei la care este angajat.

Totuşi se remarcă pe piaţă o tendinţă de echilibrare, deoarece numărul clienţilor care solicită emiterea de carduri l-a egalat pe cel al clienţilor convinşi de bănci să plătească angajaţii cu ajutorul caidului.

Debit-cardurile se emit în lei sau în valută şi se adresează atât persoanelor fizice cât şi celor juridice.

Debit-cardurile în lei se pot utiliza numai pe teritoriul naţional spre deosebire de cardurile pe valută care se pot utiliza şi în străinătate.

Cărţile de credit au intrat şi ele pe piaţa românească. Banca Română pentru Dezvoltare emite cardul de credit în lei, iar Romanian International Bank (RIB) emite cardurile de credit internaţional Mastercard în variantele Standard şi Gold.

Toate cărţile de credit sunt embosate (prezintă caractere în relief), putând fi folosite în mediu mecanic (Zip-Zap cu inprinter) sau electronic (POS şi ATM), în ţară sau străinătate.

Ultima categorie a cardurilor care a intrat pe piaţă este cea a cardurilor „overdraft" (cu descoperire de cont). In cazul în care utilizatorul doreşte, poate depăşi suma aflată în cont, rămânând cu soldul negativ. In momentul în care soldul este pozitiv, clientului i se acordă dobândă. Pentru zilele în care soldul este negativ, clientul plăteşte o dobândă de trei ori mai mare decât cea pe care o primeşte.

In prezent B.R.D, oferă această facilitate pe cardul Maestro, folosit pentru plata salariilor, descoperirea de cont mergând până la 70% din salariu.

In martie 1993 BCR a devenit membru VISA, iar din 1995 a devenit şi

membru EUROPAY, moment la care banca a fost certificată ca emitent şi acceptor de carduri al celor două sisteme internaţionale de carduri. De altfel, BCR a emis primul card domestic pe valută "BCR VISA Business".

Actualmente banca emite şi gestionează următoarele tipuri de carduri:>BCR VISA Business - card emis în valută, destinat firmelor ai căror

angajaţi călătoresc în străinătate;>BCR VISA International- card emis în valută (USD), pentru persoane

fizice ce poate fi utilizat oriunde în ţară şi în lume;>BCR VISA Classic - card emis în lei pentru persoanele fizice ce poate

fi utilizat numai pe teritoriul României;>BCR Eurocard Business - card emis în lei destinat angajaţilor persoane

juridice utilizabil pe teritoriul României;>BCR Eurocard Mastercard Business - card de credit embosat, emis în

valută (USD), destinat firmelor ai căror angajaţi călătoresc în străinătate;>BCR Eurocard Mastercard - card de credit, embosat, emis în lei pentru

persoanele fizice, utilizabil oriunde pe teritoriul României;>BCR Maestro - card emis în lei, utilizabil oriunde pe teritoriul

României;>BCR VISA Electron- card de debit, emis în lei pentru persoanele fizice

ce poate fi utilizat atât în ţară cât şi în străinătate;Reţeaua de terminale electronice a Băncii Comerciale Române numără

380 de POS-uri şi 225 de ATM-uri, din care 80,respectiv 50 se regăsesc în Bucureşti La acestea se adaugă posturile de lucru cu acceptare manuală (Zip-Zap cu inprinter) în număr de 600 de ţară şi 302 în capitală.

O altă bancă ce deţine un important segment de piaţa cardurilor din România este Bancpost.

Reţeaua punctelor de lucru Bancpost cuprinde un număr de 220 ATM-uri, din care 20 în Bucureşti şi 250 de POS în teritoriu. în prezent Bancpost are emise patru tipuri de carduri, trei sub sigla VISA, şi unul sub sigla Europay:

>VISA Ultra (Electron & Plus), pe lei utilizabili doar pe teritoriul României) cât şi în străinătate,

>VISA Business Suprema, în USD, utilizabil atât pe teritoriul României cât şi în străinătate;

>VISA Classic Prospera, în USD, utilizabil atât pe teritoriul României cât şi. în străinătate;

>Maestro/Millenium, în lei, utilizabil atât pe teritoriul României cât şi în străinătate;

A. Activitatea de emitere

Anul 2004 a însemnat lansarea în afacerea cu carduri a trei bănci (Unicredit, Banca Italo Romena si Eurom Bank) şi a primei instituţii financiare non-bancare (Eurolme Retail Services S.A.) care a pus în circulaţie chiar un card de credit de tip proprietar. De asemenea, în luna noiembrie 2004, San Paolo IMI Bank a devenit live cu procesatorul PayNet pe partea de emitere şi urmează ca cel mai târziu în ianuarie 2005 să aibă loc şi demararea activităţii comerciale pe carduri.

Printre băncile care au mai semnat cu PayNet în vederea emiterii şi procesării cardurilor se numără şi Daewoo Bank, activitatea efectivă de emitere pentru public fiind demarată în primul trimestru din 2005

După emiterea a 15.000 de carduri proprietar, care vor fi acceptate şi în afara Complexului Mall Bucureşti, Finansbank şi-a completat oferta de produse prin lansarea în luna octombrie 2004 a gamei complete de carduri Visa. Banca va continua sa fructifice experienţa acumulată pe piaţa din Turcia de unde vor aduce toate produsele care sunt în prezent ofertate de Finansbank către public.

Acest lucru va face şi mai interesantă piaţa cardului co-branded în România, ştiut fiind că Turcia este cea mai importantă piaţă europeană din acest punct de vedere.

De altfel, emiterea de carduri co-branded a continuat şi în 2004, parteneriatele fiind dintre cele mai diverse, nu neapărat neaşteptate. Este vorba de cardul de debit emis de Emporiki Bank pentru fanii Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti şi cardul de credit lansat de Raiffeisen Bank pentru abonaţii companiei de telefonie mobila MobiFon (Connex).

Acest produs este semnalul cel mai clar că piaţa telefonieimobile se intersectează cu cea a cardurilor pentru a exploataoportunităţile de afaceri oferite de complementaritatea serviciilor. Foarteprobabil că aceste tipuri de parteneriate nu se vor opri aici, având în vedere că deja sunt două exemple de carduri co-branded emise de bănci în colaborare cu companii de telefonie mobilă.

Este de aşteptat ca cel puţin Zapp să facă mutări similare, poate chiar pe o platformă de card de credit pentru clienţii persoane juridice.

In fapt, cardurile de business în România continuă să nu fie foarte căutate de către manageri iar băncile studiază posibilitatea \introducerii de diverse facilităţi pentru a face aceste produse mai !atractive iar oferirea unei linii de credit este una dintre opţiuni.

In piaţă există un singur card pentru sectorul de corporate, cu linie de credit de tip revolving, dar şi acesta a trebuit relansat în 2004 prin extinderea adresabilităţii produsului de la exclusiv pentru IMM, la toate tipurile de companii. In plus, banca emitentă a trecut şi la majorarea plafonului de credit.

Sunt şi alte bănci care intenţionează să acorde companiilor linii de credit pe card, chiar pe o platformă de Visa Electron Business. Aşa cum sugeram şi mai

sus, salutând această tendinţă de emitere de carduri de credit pentru sectorul de corporate, este mai probabil ca un co-branded cu o companie de telefonie mobilă, pe o platformă de card de credit, sa aibă mai mult succes.

In ceea ce priveşte cardul de credit pentru persoane fizice, pe piaţă se manifestă tendinţa ca acordarea şi gestionarea creditului de consum să se realizeze pe un card de plastic, nu obligatoriu bancar. Sunt deja două exemple în acest sens - cardul Avantaj şi cardul Euroline - iar 2005 va mai aduce noi astfel de produse non-bancare de credit, de tip proprietar.

Până la a deveni evidentă această tendinţă, constatăm că toate băncile care s-au lansat pe piaţa cardurilor în cursul anului 2004 au pus în circulaţie carduri de credit. Practic, în 2004, 11 instituţii financiare au lansat nu mai puţin de 13 carduri prevăzute cu linie de credit revolving, depăşind astfel numărul total al cardurilor de credit puse în circulaţie din 1996 şi până în 2003.

Explozia lansărilor de noi tipuri de carduri de credit este o reacţie firească la înfiinţarea biroului de credit, pe de o parte, şi a evoluţiei pieţei de retail în 2003 când am asistat la o creştere fără precedent a creditului de consum. Acesta chiar punea în pericol, la un moment dat, balanţa comercială a României astfel încât a obligat BNR sa intervină.

Aşa a apărut Norma 15/18 decembrie 2003 care stabileşte masuri pentru limitarea riscului de credit la creditul de consum şi reglementează condiţiile de acordare, garantare şi derulare a acestui tip de credit începând cu data de 1 februarie 2004. Urmare a acestui act normativ, creditul de consum era relativ prohibit prin cereri de garanţii suplimentare. In plus, lua şi din atractivitatea cardului de credit pentru ca limitează plafonul de credit la maximum de trei ori veniturile lunare nete, certe şi cu caracter permanent ale solicitantului.

Pentru a putea oferi plafoane de credit mai mari, fără a încălca insa norma BNR, băncile au permis solicitanţilor să constituie depozite colaterale, valoarea creditului pe card fiind direct proporţională cu cea a depozitului constituit. S-a ajuns astfel la o culme bancară în România astfel încât cardul de credit stimulează economisirea.

Figura nr.12: Piaţa cardului de credit la 31 decembrie 2004

Sursa: Raport al Pieţei Cardurilor din România. în perioada 1996-2004 realizat de catre firma de consultanţă financiară ZERO CASH SRL

De această conjunctură au beneficiat din plin companiile financiare non-bancare care au emis carduri de credit ce pot fi obţinute direct de la comercianţi. Mai mult, creditul se acordă numai prin prezentarea buletinului pentru valori de până la 500 Euro, echivalent lei.

Sunt foarte multe cazuri când beneficiarii creditului vin ulterior cu adeverinţă de salariu pentru a obţine o mărire a plafonului. Pentru români, o asemenea abordare este mult mai pragmatică şi mai oportună decât cea bancară iar rezultatele vorbesc în acest sens.

Peste jumătate dintre cardurile de credit emise în 2004 sunt de tip proprietar, cu utilizare exclusiv naţională. In urma unei campanii extrem de agresive, numai Euroline Retail Services S.A. a reuşit sa emită aproximativ 65.000 de carduri de credit non-bancare în mai puţin de opt luni (primul card fiind emis în luna mai 2004). De reţinut că aceste carduri nu sunt emise sub licenţă Visa sau MasterCard.

Aşadar, pentru români nu contează brand-ul sub care este emis un card de credit ci facilităţile oferite de acel card.

Este totuşi surprinzător cum normele BNR privind creditele de consum nu au inhibat băncile în ceea ce priveşte emiterea cardului de credit. Probabil că produsele trebuiau oricum lansate în aşteptarea unor vremuri mai bune.

Ca şi constatare, cardurile de credit sub licenţa MasterCard au înregistrat în ultimii doi ani o creştere susţinută comparativ cu cele lansate sub licenţa Visa care au consemnat chiar o uşoară contracţie -urmare şi a eliminării cardurilor

inactive din portofoliului BRD, care continuă să fie lider de piaţă cu aproximativ 170.000 de carduri de credit valide în circulaţie (la 31 decembrie 2004).

Per total, numărul cardurilor valide la sfârşitul anului 2004 se situa în jurul a 5,7 milioane, în creştere cu 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Aceasta reprezintă o depăşire cu un milion a numărului de salariaţi din România. Diferenţa se explică pe de o parte, prin faptul că tendinţa de migrare de la o bancă la alta, observată în 2003,s-a materializat în 2004 astfel încât un procent apreciabil de angajaţi deţine mai mult de un card - peste 500.000.

Pe de altă parte, diferenţa relativ mare dintre numărul de carduri şi numărul de salariaţi este explicată şi prin aportul altor categorii de clienţi care deţin un card. Este cazul studenţilor care îşi primesc bursa pe card, în jur de 150.000, şi al pensionarilor care îşi încasează pensia în cont de card. In această ultimă categorie intră cel puţin 100.000 de persoane.

In ceea ce priveşte activitatea de emitere pe 2005, am asistat la o premieră absolută: punerea în circulaţie a cardurilor cu cip. BCR a lansat propriul card cu cip. Insă cel mai concret pas în acest sens 1-a făcut deja San Paolo IMI Bank care a semnat cu PayNet, încă din mai 2004, un contract general care prevede şi emiterea, personalizarea şi procesarea cardurilor cu cip.

B. Activitatea de acceptareDatele statistice oferite de organizaţiile internaţionale de plată relevă

faptul că la 30 septembrie 2004, cardurile emise în România au generat 111,6 milioane de tranzacţii în valoare de 5.874 milioane USD. Dacă luam în calcul cele 5,4 milioane de carduri valide câte erau în circulaţie la sfârşitul de perioadă sus amintit, rezultă o medie de 53 USD per tranzacţie şi sub două tranzacţii pe lună per card.

Din punct de vedere al mediei tranzacţiilor per card nu sunt schimbări majore faţă de anii precedenţi când cele două tranzacţii însemnau de fapt, ca şi acum, retragerea salariului de la automatul bancar în doi timpi: mai întâi avansul şi ulterior lichidarea.

Numărul de carduri valide, numărul tranzacţiilor şi valoarea tranzacţiilor

MasterCard respectiv Visa

Organizatia

Nr. carduri valide*

Nr tranzactii **

Valoarea tranzactiilor ** (mil. $)

MasterCard

2.873.000 65.769.200

3.424

Visa

2.576.000 45.877.217

2.450

Total

5.449.000 11.646.417

5.874

Surea: MasterCard Europe & Visa CEMEA* la 30 septembrie 2004**1 octombrie 2003 - 30 septembrie 2004

Media tranzacţiilor este scăzută şi ca urmare a faptului că pe piaţă sunt încă sute de mii de carduri valide dar inactive. Cel mai bun argument în acest sens este diferenţa de 20 milioane tranzacţii între cardurile MasterCard şi cele Visa realizate într-un an, in condiţiile în care numărul de carduri este oarecum comparabil - MasterCard având cu numai 300.000 mai multe carduri.

Din punct de vedere al valorii tranzacţiilor, mulţi reprezentanţi ai pieţei cardurilor apreciază că anul 2004 a marcat o creştere calitativă întrucât ritmul de creştere al cardurilor a fost devansat de cel în care a crescut valoarea tranzacţiilor. Era însă firesc să se întâmple astfel întrucât salariul mediu net a crescut în cursul anului 2004.

Numai în luna noiembrie, salariul mediu net pe economie a ajuns la 6.245.148 lei (sau 162 EURO dacă luăm în calcul cursul ROL/EURO la sfârşit de perioadă), în creştere cu 2,9% faţă de luna precedentă.

Toata această evoluţie nu are nici o legătură cu dezvoltarea calitativă a pieţei cardurilor ci cu mediul economic în general şi politica salarială, în special.

O îmbunătăţire în sensul calitativ ar fi însemnat creşterea sensibilă a numărului mediu al tranzacţiilor pe card, ceea nu s-a întâmplat. Este adevărat că a explodat volumul cumpărăturilor pe card de la comercianţi - de la 4% în 2003 la peste 6% în 2004 - însă numărul celor care preferă să-şi utilizeze cardul (şi) pentru plăţi în magazine este atât de mic, raportat la marea masă de posesori, încât nu influenţează media generală a tranzacţiilor ce revin pe un card.

Dacă ar fi să nominalizăm cele mai importante succese în 2004 In ceea ce priveşte acceptarea am include aici creşterea susţinută a reţelei şi implementarea cu succes a standardului 3D Secure.

In ceea ce priveşte reţeaua de acceptare, în 2004 s-au instalat peste 7.000 de POS-uri şi 700 de ATM-uri. Cum era de aşteptat, viteza de creştere a fost net

superioară în cazul instalărilor de noi echipamente la comercianţi. Practic, dacă în 2001 raportul ATM-POS era de aproape unu la unu, după numai trei ani el a ajuns de 1 la 6 şi tinde spre 1 la 8 in 2005.

Această evoluţie nu este doar statistică, ea fiind vizibilă la nivelul străzii prin mult mai multe locaţii comerciale care acceptă cardul la plată. In cazul Visa de exemplu, numărul locaţiilor unde se pot face cumpărături prin card Visa s-a dublat în perioada decembrie 2002-septembrie 2004, ajungând la un total de peste 15.000 de puncte de desfacere.

Pentru reţeaua de ATM-uri, creşterea faţă de decembrie 2003 este de aproximativ 30% până la un total de 3.300 de echipamente operaţionale la nivelul întregii ţări. In continuare se manifestă două modalităţi distincte de exploatare a automatelor bancare: prima, în care ATM-ul este concentrat exclusiv pe distribuire de numerar, şi a doua, în care rolul aparatului este acela de distribuitor de servicii, permiţând astfel şi efectuarea de plăţi.

Sursa: Raport al Pieţei Cardurilor din România, în perioada 1996-2004 realizat de către firma de consultanţă financiară ZERO CASH SRL

Figura nr.14: Evoluţia reţelei de locaţii comerciale Visa

Sursa: Raport al Pieţei Cardurilor din România, în perioada 1996-2004 realizat de către firma de consultantă financiară ZERO CASH SRL

Prima opţiune - al cărei promotor principal este Raiffeisen Bank - a făcut ca în România să se achiziţioneze peste 400 de automate refurbished în perioada

Figura nr. 13: Evoluţia infrastructurii de acceptare

2001 - 2004. Din perspectiva migrării către standardul EMV, care permite şi acceptarea smart cardurilor, aceste echipamente vor necesita investiţii ulterioare dacă nu chiar înlocuirea lor completă.

Din fericire, marea majoritate a băncilor au achiziţionat ATM-uri care sunt prevăzute cu cititor de smart card. Mai mult, principalii jucători din piaţă au tendinţa de a folosi ATM-ul ca pe o locaţie comercială, un loc de unde se pot face plăţi. In vara lui 2000 Banc Post şi BRD au spart gheaţa prin introducerea posibilităţii de plată a facturii de telefon mobil. Intre timp, în meniul de plăţi facturi de la ATM-uri au fost introduse o serie de alte utilităţi iar acum băncile caută să-şi extindă opţiunile de plată.

Cel mai recent exemplu este Banca Transilvania care, din noiembrie 2004, permite plata facturii Avon de la automatul bancar.

Un alt mare succes al pieţei de acceptare în 2004 l-a reprezentat implementarea Standardului 3D Secure în România care permite magazinelor virtuale autohtone sa vândă on-line în lumea largă. Primele tranzacţii se realizau în martie 2004 iar în luna decembrie, acelaşi an, se înregistrau peste 60 de comercianţi ale căror magazinele virtuale au generat 10.800 de tranzacţii şi un volum de peste 2 milioane USD.

In ciuda acestor performanţe, piaţa rămâne deficitară la capitolul promovare şi comunicare astfel încât mesajul către posesorul de card fie nu ajunge, fie nu este înţeles. In circulaţie există încă foarte multe carduri neutilizate iar motivaţia principală nu este lipsa banilor. Rezultatele unui studiu efectuat de Mercury Research în august 2004 relevau faptul că românul nu foloseşte cardul în primul rând pentru că nu ştie cum. Lipsa banilor sau reţeaua insuficientă de comercianţi erau abia pe locurile trei şi respectiv patru.

Incet se depăşesc bariere, unele inerţiale, iar românul este dispus să înveţe dacă i se arată. Comunicarea avantajelor deţinerii şi utilizării unui card va fi adevărata provocare pentru emitenţi în anii următori.

Cheltuielile de promovare a cardurilor deţin o pondere de 10% din totalul fondurilor alocate de emitenţi pentru publicitatea serviciilor financiare în mass-media românească.

Figura nr.l5:Bariere în utilizarea cardurilor pentru plăţi

Sursa: Raport al Pieţei Cardurilor din România, în perioada 1996-2004 realizat de către firma de consultanţă financiară ZERO CASH SRL

In anul 2003, întregul sistem bancar - sprijinit şi de asociaţiile internaţionale de carduri - a alocat doar 4,5 milioane Euro (la nivel de rate card) pentru promovarea cardurilor. De reţinut că efortul strict al băncilor a fost de numai 200.000 Euro.

Spre comparaţie, Orange a alocat în acelaşi an aproximativ 30 milioane Euro pentru promovarea serviciilor de telefonie.

In fapt, de modul în care se realizează această comunicare va depinde şi îmbunătăţirea acceptării la plată. Din fericire, la emitenţii bancari s-au adăugat deja şi cei non-bancari, al căror număr este în continuă creştere.

In aceste condiţii, efortul de promovare a utilităţii cardurilor va fi unul concertat, mesajul urmând a fi trimis prin mult mai multe canale de distribuţie: de la hipermarketuri, unde au început deja să se emită carduri de credit non-bancare, şi până la factura de telefonie mobilă.

2.6.1. Frauda prin Carduri

Inceputurile activităţii cu carduri în România au fost marcate, cum era şi normal, de tentative de fraudare din partea infractorilor.

Pe măsură ce cardul a început să fie folosit în mod uzual ca instrument de plată, fraudele s-au înmulţit îngrijorător. In anul 2000, ele crescuseră semnificativ (la peste 500,000 dolari în trimestrul al doilea), în special la cardurile emise în străinătate care erau prezentate la acceptare comercianţilor în România.

Activitatea infractorilor era uşurată de faptul că, la acel moment, piaţa românească nu avea constituite mecanisme eficiente care să poată să protejeze

deţinătorii de carduri, comercianţii şi băncile.Cele mai importante măsuri pentru limitarea flagelului fraudei prin carduri

le-au constituit semnarea unui acord care a stabilit o serie de principii de operare privind acceptarea la plată pe teritoriul României a cardurilor emise sub sigla Visa şi Europay şi constituirea unei baze de date care cuprinde comercianţii frauduloşi sau suspecţi şi care este localizată la Romcard ( care se ocupă de întreţinerea şi permanenţa ei actualizare).

Astfel, atunci când o bancă intenţionează să semneze un contract cu un comerciant, este obligată să consulte baza de date existentă la Romcard, pentru a se asigura că nu este vorba de un comerciant fraudulos.

Aşa se explică şi scăderea numărului de contracte cu comercianţii, numărul punctelor de desfacere unde sunt acceptate carduri scăzând, din voinţa băncilor, de la 7.182 la 31.12.2000 la 6.364 la 31.12.2001.

2.6.2. Măsuri împotriva infractorilor

In ultima vreme, tot mai multe persoane fizice cad prada infractorilor care cooperează după aşa numita „metodă libaneză".

Aceasta constă în plasarea, în fanta ATM, unde se introduce cardul pentru a se extrage numerar, a unei folii subţiri, care are rolul de a împiedica citirea cărţii de plată şi astfel, de a-1 bloca în interior, Pe ATM sunt plasate afişe care sfătuiesc utilizatorii să sune, în caz de necesitate, la unul sau mai multe numere de mobil, unde s-ar afla specialiştii băncii căreia îi aparţine ATM. De fapt aceste numere de telefon corespund unor cartele furate, iar la capătul firului se ai infractori a căror principală preocupare este aceea de a alfa codul PIN al cardului blocat in ATM.

După ce proprietarul cardului pleacă liniştit ca a anunţat băncii situaţia şi că s-a blocat posibilitatea utilizării lui, infractorii îl extrag cu o pensetă, după care, cunoscând PIN-ul, îl golesc de bani.

2.6.3. Cum se fură carduri

Cea mai simplă metodă este furtul propriu zis din buzunare, existând în ultimii ani reţele specializate de hoţi în furtul de carduri. Avantajul constă în faptul că, de cele mai multe ori, odată cu cardul sunt extrase şi actele de identitate, putând astfel să-şi substituie identitatea cu cea a deţinătorului real.

O alta metodă este furtul cardurilor în timpul trimiterii lor prin poştă către adevăraţii proprietari. Neavând pe spate semnătura adevăratului titular, ele pot fi folosite mai mult timp decât cele furate din buzunare sau pierdute.

2.6.4. Fraude cu calculatorul

Răspândirea şi perfecţionarea computerelor a condus la apariţia unui nou tip de fraudă. Cu ajutorul unor programe ce pot fi găsite pe internet, sunt generate numere de cărţi de credit valide, însă nu şi data expirării. In încercarea de a face rost de ea, infractorii pot încerca lansarea unei cereri de autorizare de la un POS pe care îl utilizează după orele de program.

Impotriva acestei metode, băncile au dezvoltat programe informatice care detectează cererile repetate de autorizare pentru acelaşi număr de card, la care datele nu sunt corecte şi nu acordă autorizări ale plăţilor de pe astfel de carduri.

Dintre infracţiunile cu carduri, cea care creează cele mai mari pagube este falsificarea acestora. Folosindu-se de noua tehnologie, din ce în ce mai accesibilă, falsificatorii au ajuns la performanţe deosebite.

Cea mai utilizată metodă de falsificare este rescrierea benzii magnetice originale. Ea este copiată cu ajutorul unui dispozitiv numit skimmer, plasat, de obicei, în interiorul sau în continuarea unui POS, după care cu ajutorul unui laptop şi al unui dispozitiv de rescris carduri, informaţiile sunt transferate pe cardul pierdut sau furat.

CAPITOLUL III. SERVICII BANCARE ELECTRONICE OFE-

RITE PE PIAŢA BANCARĂ ROMÂNEASCĂ

3.1. Aspecte generale

Tot mai multe bănci se implică pe segmentul serviciilor bancare electronice, mizând pe accesibilitatea acestora oricând şi de oriunde din lume. Succesul a fost asigurat de faptul ca ele nu presupun prezenţa clientului la ghişeul băncii.

Dezvoltarea puternică a Internetului şi telecomunicaţiilor mobile nu a ocolit, din fericire, România, astfel că o serie de industrii pot beneficia de avantajele majore ale noilor tehnologii. Astfel, industria bancară a venit în ultimii ani cu o noutate pe piaţă: lansarea serviciilor bancare electronice, o alternativă viabilă la serviciile bancare clasice, care presupun prezenţa clientului la ghişeul băncii.

Serviciile bancare electronice sunt împărţite în trei categorii Internet Banking, Home Banking şi Mobile Banking12. Aceste servicii permit derularea unor tranzacţii bancare cu ajutorul calculatorului conectat la Internet (Internet Banking şi Home Banking) sau al telefonului mobil (Mobile Banking). Astfel, prin intermediul serviciului de Internet Banking, utilizatorul are posibilitatea de a realiza operaţiuni bancare în lei şi/ sau valută, online, de la distanţă.

Prin Home Banking, clientul unei bănci poate afla informaţii detaliate despre situaţia curentă a conturilor (de card, de depozit sau de credit) precum şi despre istoricul tranzacţiilor realizate. In plus, prii intermediul unei aplicaţii informatice furnizate de bancă, se pot efectuai o serie de operaţiuni bancare, fără a fi necesară deplasarea la sediul băncii.

Prin Mobile Banking, băncile oferă clienţilor informaţii financiar-bancare, private sau publice, sau posibilitatea de a derula unele tranzacţii, direct de pe telefonul mobil. Acest serviciu este furnizat de bancă în parteneriat cu unul sau mai mulţi operatori de telecomunicaţii mobile prezenţi pe piaţa românească (Orange, Connex şi Zapp).

Numărul utilizatorilor de instrumente de plată cu acces la distanţă s-a dublat în cursul unui an de zile, conform unui comunicat al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI).

Din cele 39 de bănci active pe piaţa românească, 21 puneau la dispoziţia clienţilor 28 de instrumente de plată cu acces la distanţa, 14 dintre acestea fiind soluţii de Internet Banking, 12 de Home Banking si 2 de Mobile Banking. Treisprezece dintre instrumentele de plată cu acces la distanţă au fost auditate din punct de vedere al securităţii. Cinai aplicaţii de tip Internet Banking, Home Banking şi Mobile Banking al primit avizul în conformitate cu Ordinul 218/2004, urmând ca pe baza aceluiaşi act normativ să fie eliberate avize pentru alte 10 astfel de soluţii informatice după 12 Benţe Corneliu, Tehnica operatiunilor bancare, Editura Universităţii din Oradea, 2005, pag. 129

evaluarea documentaţiei depuse.Mediul bancar oferă clienţilor tot mai multe servicii bazate pe soluţii

informatice. In momentul de faţă, 21 de bănci de pe piata românească dispun de instrumente de plată cu acces la distanţă, 18 dintre aceste aplicaţii fiind avizate de MCTI, dintre care, până în acest moment, 5 auditate din punct de vedere al securităţii de către experti independenţi, certificaţi ca auditori de sisteme informatice - CISA. Alte 10 bănci sunt în curs de avizare de către MCTI.

Asigurarea condiţiilor de securitate a serviciilor electronice bancare şi a operaţiunilor este o condiţie de bază, având în vedere că, doar în trimestrul al II-lea al acestui an, peste 2 miliarde euro şi alte peste 230.000 de miliarde în lei au fost tranzacţionate de către bănci prin instrumente de plată online.

In prezent, există aproape 28.000 utilizatori ai cel puţin unui instrument de tip Internet banking, Home banking sau Mobile banking faţa de 14.000 în cel de-al doilea trimestru al anului trecut.

Instrumentele de plată la distanţă permit utilizatorului accesul direct la fondurile sale, efectuarea de plăţi sau transferul de fonduri, cu ajutorul acestor instrumente putând fi obţinute informaţii privind situaţia conturilor şi a operaţiunilor realizate de către utilizator.

3.2. Oferta de instrumente de plată cu acces la distanţă existentă în ţara noastră

3.2.1. Banca Comercială Română (BCR)A. MIILTICASH-BCR - Produsul se adresează clienţilor persoane

juridice/ IMM, permiţând acestora realizarea de operaţiuni bancare, de la sediul acestora, pe cale electronică (prin modem sau Internet). Clientul semnează Convenţia pentru persoane juridice, privind efectuarea de operaţiuni bancare prin MultiCash şi e_BCR/ şi Cererea de acces la serviciul e_BCR. Societatea trebuie să dispună de o dotare minimă, constând în: calculator compatibil IBM şi modem/ conectare la Internet.

Operaţiunile care se pot efectua prin intermediul produsului MultiCash/ e_BCR;

► plăţi în lei şi valută; vânzarea/ cumpărarea de valută la licitaţie;► vizualizarea extraselor de cont pentru conturile proprii şi pentru

subconturi (în lei şi valută);► constituirea de depozite la termen din contul curent;► consultarea buletinului informativ al Direcţiei de Trezorerie care

cuprinde informaţii cu privire la: cursurile valutare, cotaţiile Bursei de Valori.

Dintre avantajele clientului pot fi menţionate:

instalarea programului şi asistenţa tehnică sunt gratuite;legătura electronică permanentă cu banca în scopul obţinerii informaţiilor

financiar - bancare on-line;transfer rapid al sumelor în valută spre şi dinspre România,beneficiarii sumelor primite nu plătesc comision;siguranţa şi confidenţialitatea tranzacţiilor efectuate. Utilizarea

produsului MultiCash este comisionabilă.Astfel, se percepe lunar un comision în valută în funcţie de tipul modulelor

achiziţionate:- extras de cont pentru conturile proprii (în lei şi valută) - 8 USD- extras de cont pentru subconturi (în lei şi valută) - 8 USD- ordine de plată (în lei şi valuta) - 8 USD- ordine de vânzare/cumpărare de valută la licitaţie - 8USD- constituirea de depozite la termen din contul curent - franco- buletinul informativ al Direcţiei de Trezorerie - 5 USD Comisionul se încasează în lei din contul/subcontul clientului in ultimele 5

zile lucrătoare ale lunii. In cazul solicitării de către client a cel puţin 3 servicii comisionabile, în valoare de minim 24 USD, acesta poate beneficia de restul serviciilor fără comisionarea lor.

B. e-BCRServiciul e-BCR adresat persoanelor fizice, permite accesul permanent,

uşor şi convenabil la conturile titularului, de la calculatori personal, în condiţii de deplină siguranţă. Serviciul permite realizai» prin intermediul Internet-ului, a unei game extinse de operaţiuni:

►plăţi în lei, din contul curent, în sistem intră şi interbancar;► transferuri în valută în sistem intrabancar, între diferite: conturi

personale;► alimentarea conturilor de card de debit emise de BCR, din conturile

curente în lei şi valută;► obţinerea extraselor de cont pentru conturile în lei şi valută si pentru

conturile de card de debit;► achitarea taxelor şi impozitelor locale;►constituirea de depozite la termen în lei şi valută si

cumpărarea/răscumpărarea de certificate de depozit cu discont;►achitarea ratelor de credit în lei şi valută, inclusiv la cardurile de credit;►vânzarea/cumpărarea de valută;► accesul la informaţii financiar-bancare utile, cuprinse în Buletinul

Informativ;

► transmiterea de mesaje informative tip „text" între bancă şi client, în legătură cu operaţiunile efectuate;

Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru accesul la e-BCR sunt următoarele: acces la Internet şi adresă de e-mail, deţinerea sau deschiderea unui cont curent în lei, de forma 2511,2-cic... /ROL.

Pentru autorizarea lucrului prin e-BCR, clientul va trebui să parcurgă următorii paşi:

- să semneze la ghişeul băncii unde are deschis contul curent, convenţia şi cererea de acces la serviciul e-BCR;

- după semnarea formularelor va intra în posesia unui fişier PLUG-IN (pe dischetă/CD/e-mail) pe care îl va instala şi lansa pe calculatorul personal şi pe baza căruia se va iniţializa ca utilizator al serviciului e-BCR;

- va transmite prin fax şi va duce la bancă scrisoarea de iniţializare; va primi arhiva cu funcţiile suplimentare, acest lucru fiind echivalent cu activarea accesului la e-BCR.

Pentru operaţiunile realizate prin e-BCR, se percepe acelaşi comision ca în cazul operaţiunilor realizate la ghişeu.

3.2.2. Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) - Groupe Societe Generale * MultiX®

Instrument de gestiune a conturilor bancare, MultiX®, permite stabilirea unei legături permanente cu banca şi efectuarea unei game diverse de operaţiuni fără a mai fi nevoit sa va deplasaţi la sediile unităţilor. Serviciul poate fi adaptat astfel încât să corespundă perfect necesităţilor oricărui client.

Astfel, acesta are libertatea de a alege dintre funcţionalităţile de cash management pe care le oferă banca, doar pe acelea care sunt utile inactivitatea desfăşurată.

MultiX® conţine următoarele funcţionalităţi:► extrase de cont zilnice;► cursurile de schimb valutar cotidiene;► ordine de plată în lei;► semnătura electronică securizată;► instalare monopost.La care se poate adăuga "Intraday", "Ordine de plată în valută", "Limita de

semnătură". Pornind de la vizualizarea "Extraselor de cont" obţineţi propriul produs MultiX prin combinarea a cel puţin două din următoarele funcţionalităţi:

► intraday-reactualizarea extraselor de cont pe parcursul zilei;► cursurile de schimb valutar cotidiene;

► ordine de plata în lei;► ordine de plată în valută;► ordine de plată multiple (un debit şi mai multe credite • ex.salarii, care

va fi în curând disponibil);► semnătura electronică securizată;► limita de semnătură - parametrarea limitelor pentru sumele autorizate.

3.2.3. Banc Post Internet BankingAcest serviciu pus la dispoziţie de Banc Post oferă persoanelor fizice şi

juridice posibilitatea efectuării diverselor operaţiuni bancare prin intermediul unui calculator cu conexiune Internet, indiferent de localizarea acestuia, şi a unui dispozitiv de autentificare (Digipass 300) Accesul la acest serviciu este asigurat în tot timpul anului, 24 de ore pe zi.

Procesarea tranzacţiilor ordonate de client se face în concordanţă cu programul de funcţionare al băncii. Utilizând Internei Banking, clienţii pot efectua plăţi prin ordine de plată de compensare sau de trezorerie, pot transfera intrabancar sume între conturile propri de card şi/sau curente, pot face plăţi valutare interne sau externe, vizualiza în orice moment soldurile conturilor lor deschise la Banc Post pot afla informaţii despre diversele cursuri valutare şi dobânzi practicate de bancă.

De asemenea, prin modulul eTax pot fi achitate datoriile către bugetul local de către contribuabilii cu domiciliul în jurisdicţii Primăriilor ce au încheiate convenţii în acest sens cu Banc Post.

In scopul asigurării unui înalt nivel de siguranţă, acest serviciu a fost dezvoltat pe o infrastructura care respecta standardele internaţionale de securitate a informaţiei.

Din momentul conectării clientului autorizat, orice schimb de date se va efectua sub protocol securizat - SSL3, ce utilizează o cheie de criptare de 128 biţi (cea mai puternica existentă pe piaţă în momentul actual) - şi un algoritm DES.

In plus, site-ul pentru acest serviciu este asigurat şi garantat de firma Verisign, astfel încât clientul poate recunoaşte şi verifica cu uşurinţă autenticitatea acestuia.

3.2.4. Alpha BankAlphaline - numai pentru persoane juridiceEste produsul de home banking oferit de ALPHA BANK clienţilor săi

persoane juridice. Produsul poate fi instalat pe propriul PC la locul de muncă. Sunt oferite următoarele facilităţi:

► ordine pentru transfer de fonduri între conturile proprii sau la terţi,

► interogări ale bazei de date pentru mişcările din cont sau soldurile curente,

► obţinerea de informaţii legate de ratele de schimb valutar,

3.2.5. EXIMBANK INTERNET eBANKTNGInternet eBanking permite clienţilor EXIMBANK efectuarea de plaţi

electronice şi transmiterea de informaţii la distanţă pentru: iniţierea de plăţi, constituirea sau lichidarea de depozite, efectuarea de operaţiuni valutare, obţinerea de informaţii referitoare la situaţia contului, informaţii despre ratele de dobândă practicate de EXIMBANK şi cursurile valutare practicate de EXIMBANK.

In funcţie de tipul de conexiune ales, clientul va primi din partea EXIMBANK elementele de securitate care îi vor asigura accesul la acest serviciu.

Avantajele acestui serviciu sunt:contractul este gratuit pentru o perioadă de şase luni pentru clienţii

EXIMBANK;► siguranţa informaţiilor;► în orice moment clientul poate iniţia tranzacţii care sunt transmise

EXIMBANK;.► confidenţialitatea tranzacţiilor;► dinamizarea operaţiunilor derulate de clienţi.La începerea operaţiunilor bancare este indicat să se ia in considerare

ora limită de procesare a tranzacţiilor. Dacă banca primeşte o plată internă sau ordin de schimb valutar după ora limită de procesare a tranzacţiilor, acestea vor fi procesate în ziua următoare. In cazul schimbului valutar rata de schimb utilizată este cea validă în ziua lucrătoare respectivă.

3.2.6. BANCA TRANSILVANIAA. BT-NET

BT Net este cel mai nou şi mai modern serviciu electronic al Băncii Transilvania, oferind clienţilor săi acces on-line permanent la conturile lor, fiind în acest moment cea mai bună soluţie pentru Internet Banking.

Accesul on-line presupune legătura directă cu banca, oferind posibilitatea realizării de operaţiuni în timp real (se elimină astfel I decalajul dintre efectuarea operaţiunii asupra unui cont şi actualizarea acestuia).

BT Net oferă o mare mobilitate clienţilor săi, aceştia putându-se conecta de pe orice calculator, din ţară sau străinătate, de acasă sau din maşina, 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Instrucţiunile primite vor fi executate de banca în programul

de lucru normal.Sistemul de securitate al tranzacţiilor beneficiază de cel mai exigent

standard de securitate de pe plan mondial dedicat aplicaţiilor civile, fiind omologat de o echipă de auditori autorizaţi. Tehnologiile de protecţie includ firewall-uri, tehnologie de criptare pe 128 biţi, tehnologie SSL, certificate de identitate şi semnături digitale, monitorizarea încercărilor de acces eşuate, nivele multiple de acces la informaţie şi autorizare.

Comisioanele aferente operaţiunilor bancare beneficiază de o reducere specială de 7-15% faţă de tarifele uzuale. Abonamentul lunar pentru persoanele juridice este de 10 USD, iar pentru persoanele fizice este de 3 USD.

B. BT Ultra - pentru persoane fizice Acest serviciu vă permite:► efectuarea, validarea şi transmiterea către bancă a ordinelorde plată;► primirea informaţiilor privind încasarea sumelor, soldul şi cadenţa

creditelor,► valoarea şi scadenţa depozitelor constituite la Banca ransilvania;

operaţiuni de schimb valutar;► obţinerea informaţiilor privind tranzacţiile efectuate, extrasele de cont

şi alte situaţii pe baza criteriilor de selectare stabilite de dumneavoastră;► obţinerea de informaţii generale privind cursurile valutare;► cursurile BNR;► cotaţiile valutelor faţă de USD şi evoluţia acestora.

BT Ultra - pentru persoane juridice Acest serviciu vă permite:► efectuarea, validarea şi transmiterea către bancă a ordinelorde plată;► primirea informaţiilor privind încasarea sumelor, soldul şi scadenţa

creditelor;► valoarea şi scadenţa depozitelor constituite la Banca Transilvania;► plata salariilor în cont sau pe card pentru angajaţii firmei; operaţiuni de schimb valutar;obţinerea informaţiilor privind tranzacţiile efectuate, extrasele de cont şi

alte situaţii pe baza criteriilor de selectare stabilite de dumneavoastră;► obţinerea de informaţii generale privind cursurile valutare, cursurile

BNR, cotaţiile valutelor faţă de USD şi evoluţia acestora.

3.2.7. HVB Bank România Online Banking

Permite clienţilor HVB Bank România folosirea acestui serviciu pentru a verifica şi obţine forma imprimată a soldului contului şi tranzacţiilor din cont, pentru a efectua transferuri interne, plăţi interne în lei şi în valută, plăţi externe, ordine de plată programate şi pentru constituirea de depozite la termen.

Din motive de securitate, serviciul Online banking foloseşte codificarea datelor 128-bit SSL, în prezent cel mai folosit algoritm de codificare a datelor în domeniul comercial. Ceea ce este nou pe piaţa românească este sistemul de acces cu trei nivele de securitate.

Prin folosirea numelui de identificare al clientului, a codului PIN, care este necesar pentru a procesa cu ajutorul unui dispozitiv de securitate Digipass 300 un aşa numit token (simbol), un cod de intrare de siguranţă, serviciul oferă protecţie maximă. O altă importantă măsură de siguranţă este valabilitatea limitată în timp a simbolului, care este schimbat automat la fiecare 30 de secunde.

Prin intermediul serviciului Online banking, clienţii HVB Bank România pot efectua tranzacţii 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, din orice loc: de acasă, de la locul de muncă sau chiar în vacanta (daca aveţi acces la Internet).

Noua metodă de servicii bancare este convenabilă, rapidă, sigură şi asistată de un serviciu clienţi care este operativ între orele 8.00 a.m. - 00.00 p.m. In plus, clientul poate economisi bani, deoarece taxele pentru tranzacţii şi comisioanele sunt cu 50% mai mici decât tranzacţiile pe suport de hârtie.

Pentru a avea acces la acest serviciu, clientul trebuie să aibă un cont curent la HVB Bank România şi să încheie un contract de servicii Online Banking.

CAPITOLUL IV. TEHNICI DE PLATĂ ÎN OPERAŢIUNILE BANCARE CU STRĂINĂTATEA

Dacă pe plan intern mecanismul plăţilor şi decontărilor este relativ simplu prin virarea sumei din contul debitorului în contul creditorului, în cazul plăţilor internaţionale mecanismul se complică, deoarece: întotdeauna una din părţi este străină; apare o bancă străină corespondentă; plata se face într-o monedă străină.

In cazul schimburilor internaţionale, modalitatea de plată este determinată de modul în care părţile contractante convin efectuarea plăţilor şi înregistrarea operaţiunilor în contul bancar.

Criteriile de clasificare a modalităţilor de plată sunt următoarele13: - din punctul de vedere al monedei în care se face plata:• plăţi efectuate în devize liber convertibile - caz în care plăţile

efectuate de bancă se înregistrează în contul de devize (valută);• plăţi efectuate în clearing-barter - caz în care plăţile dispuse şi

efectuate se înregistrează de bancă în contul barterului, disponibilităţile putând fi utilizate numai în condiţiile stabilite prin acordul respectiv de barter.

- din punctul de vedere al mecanismului tehnic bancar de execuţie:• plăţi efectuate în devize libere sau în clearing-barter pe bază de

acreditiv;• plăţi efectuate prin incasso sau prin ordin de plată.

- în funcţie de caracterul plăţii:• efectiv - se efectuează plăţi efective anticipate sau realizate în

momentul schimbului internaţional de mărfuri sau servicii (acestea se realizează prin ordin de plată);

• la termen - se efectuează prin utilizarea temporară a unui credit comercial (aceste plăţi se pot realiza pe bază de acreditiv documentar, incasso, scrisoare de credit);

• compensaţii prin livrări reciproce, echivalente de mărfuri şi de servicii în cadrul acordurilor de barter şi clearing.

4.1. Acreditivul

Prin această modalitate de plată banca emitentă, acţionând la cererea clientului său, urmează să efectueze plata către beneficiar sau să accepte să se plătească efecte de comerţ14. Ea poate de asemenea să autorizeze o altă bancă să efectueze plăţi în baza unor documente stipulate iniţial. Funcţia este asemănătoare

13 Heteş-Gavra Iosif, Organizarea si Operatiunile Bancilor, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pag.14114 Ungureanu Pavel, Produse şi operatiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 108

cu cea a acreditivului în lei.Plata prin acreditiv implică următoarele părţi:► ordonatorul (importatorul) - este clientul băncii care iniţiază

acreditivul urmând să stabilească toate condiţiile de derulare a acestuia.Se urmăreşte descurajarea cuprinderii unor clauze excesive în cuprinsulacreditivului, sau referinţe la un alt acreditiv anterior;

► banca emitentă (banca importatorului) este cea care la solicitarea ordonatorului îşi asumă angajamentul de achitare a documentelor emise de exportator - beneficiarul acreditivului - în condiţiile stipulate prin acreditiv;

► beneficiarul acreditivului (exportatorul) - este cel în favoarea căruia este deschis acreditivul şi care în momentul depunerii documentelor ce atestă efectuarea prestaţiei, conform contractului, urmează să se încaseze contravaloarea acestuia;

► banca exportatorului - este cea care deserveşte beneficiarulacreditivului.

Din punct de vedere al fermităţii acreditivele pot fi15:acreditive revocabile;acreditive irevocabile;acreditive irevocabile confirmate.In relaţiile internaţionale se utilizează de regulă acreditivul irevocabil.

Acesta oferă exportatorului certitudinea încasării valorii prestaţiilor cu condiţia respectării condiţiilor contractuale. Pentru plus de certitudine faţă de acreditivul irevocabil poate să apară cea de-a treia formă a acreditivului care implică şi o bancă confirmatoare.

Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat cu condiţia ca această operaţie să fie efectuată înainte de depunerea documentelor în bancă. Această formă dezavantajează exportatorul şi presupune existenţa unei încrederi între cei doi participanţi la relaţia de import-export.

Dacă nu există nici o menţiune în acest sens, acreditivul este considerat ca irevocabil.

Acreditivul poate conţine o clauză privind plata şi anume:► plata la vedere - în momentul prezentării documentelor;► plata la termen - în momentul stabilit prin acreditiv;► plata cu acceptare, care poate fi realizată în două moduri şi anume:de către banca emitentă,de către o altă bancă, pentru cazul tratelor.► plata prin negociere - specifică scrisorilor de credit ce

presupun utilizarea unui efect de comerţ- cambie sau bilet la ordin.15 Heteş-Gavra Iosif, Organizarea şi Operatiunile Băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2003, pag.144

Domiciliul acreditivului reprezintă locul unde este situată banca abilitată să efectueze verificarea documentelor şi să dispună efectuarea plăţii. Astfel, domicilierea acreditivului poate fi: în ţara exportatorului, în tara importatorului sau într-o terţă ţară.

In funcţie de modul de domiciliere al acreditivului se va diferenţia durata de finalizare a decontării exporturilor în raport cu momentul depunerii documentaţiei la bancă de către exportator. Cel mai convenabil, din punctul acestuia de vedere este prima modalitate de domiciliere.

Acreditivul poate fi sau nu transferabil. Această clauză permite beneficiarului acreditivului (exportatorul) să ceară băncii care efectuează plata să facă acreditivul utilizabil pentru un alt beneficiar (integral sau parţial), sa pentru alţi beneficiari. Transferabilitatea este valabilă o singură dată, excepţie făcând situaţia în care nu se prevede altfel în acreditiv.

In derularea unui acreditiv pot apărea următoarele clauze:a. acreditiv revolving - valoarea sa se reîntregeşte automat până la

plafonul stabilit, după fiecare livrare decontată. Reîntregirea acreditivului se poate stabili în funcţie de timp sau de valoare, până la atingerea valorii totale finale.

Acest acreditiv poate fi:► necumulativ - când pentru fiecare perioadă plăţile se fac în limita sumei

prestabilite;► cumulativ, când sumele neutilizate într-o perioadă anterioară pot fi

reportate şi utilizate într-o perioadă viitoare.b. acreditiv clauza roşie, permite efectuarea plăţii în

favoareaexportatorului înaintea prezentării documentelor care atestă exportulmărfii. Reprezintă o formă de finanţare anticipată şi presupune o încredere deplină între partenerii contractuali.

c. acreditiv spate în spate - presupune existenţa simultană aunui acreditiv de import şi a unui acreditiv de export. Un client al bănciieste în primul caz în poziţia de importator, iar în al doilea caz în poziţia de exportator. El este acela care corelează cele două acreditive şi le asigură corelarea. Pentru prima situaţie este în poziţia de ordonator al acreditivului, iar pentru a doua situaţie este în poziţia de beneficiar alacreditivului. Factura emisă pe numele său, achitată în baza acreditivului de import va fi schimbată cu o altă factură, pe numele noului importator şi achitată în baza acreditivului de export. Intre cele două facturi pot apărea diferenţe reprezentând comisionul perceput de acest intermediar.

Deschiderea acreditivului - se realizează în baza unei cereri a clientului său aflat în poziţia de importator. In acest caz, banca emitenta verifică dacă clientul său are acoperirea necesară sub forma disponibilului existent în cont sau a unei linii de

credite disponibilă şi clarifică împreună cu clientul - ordonator al acreditivului toate condiţiile aferente acestuia.

Dar nu întotdeauna beneficiarul acreditivului are deschis cont la banca emitentă. In acest caz se apelează la o bancă corespondentă care să realizeze avizarea acreditivului şi asigurarea băncii emitente că plata se realizează doar în conformitate cu condiţiile iniţial prevăzute în textul acreditivului.

In circuitul acreditivului mai poate apărea şi o banca confirmatoare. Această confirmare, pe baza autorizării sau la cererea băncii emitente, constituie un angajament suplimentar de plată din partea băncii confirmatoare. Confirmarea se poate extinde şi asupra modificării acreditivului.

Banca notificatoare şi confirmatoare (banca exportatorului) verifică autenticitatea şi conţinutul acreditivului, solvabilitatea si reputaţia băncii emitente, riscurile ţării importatorului. In cazul în carte nu apar probleme sau elemente de risc ea va confirma acreditivul.

Această informaţie se va comunica totodată şi băncii emitente, urmând ca în acreditiv să se menţioneze şi clauza de angajare sau neangajare, în funcţie de tipul acreditivului: revocabil sau irevocabil. In cazul în care se angajează ea devine bancă confirmatoare şi răspunde solidar cu banca emitentă pentru finalizarea decontării tranzacţiei, iar în caz contrar - de neangajare - ea rămâne doar în postura de bancă notificatoare.

In acreditiv sunt menţionate şi documentele care sunt necesare pentru efectuarea plăţii. Cele mai des folosite documente sunt următoarele:

►documente privind asigurarea mărfurilor pe timpul transportului, până la destinaţie;

► documente privind calitatea mărfurilor;► documente de transport;► certificat de origine al mărfurilor;► documente de identificare a obiectului acreditivului (factura comercială

externă emisă de beneficiarul acreditivului);► certificat de greutate, cantitate a mărfii expediate;► certificat fitosanitar, sanitar-veterinar;INCOTERMS cuprinde regulile privind condiţiile de livrare a mărfurilor şi

sunt elaborate de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris. Cele mai utilizate sunt:• Franco - transportator (FCA - Free Carrier) ceea ce înseamnă că

exportatorul livrează mărfurile şi le predă cărăuşului care este plătit de importator, • Franco la bordul vasului (FOB), în cazul în care exportatorul

transporta mărfurile, le încarcă la bordul vasului şi obţine un conosament curat iar importatorul plăteşte transportul.

In general, termenele şi condiţiile stabilite prin acreditivul documentar

sunt:• valoarea acreditivului documentar, respectiv suma maximă de plată la

care se angajează banca;• valabilitatea sau intervalul limită de timp scurs de la emiterea acreditivului,

în care banca este angajată la plată, iar exportatorul trebuie să prezinte documentele;• intervalul de timp de la data expedierii mărfii, în cadrul căruia trebuie

prezentate documentele de plată (RUU 500 - prevede un interval maxim de 21 de zile, dar fără a depăşi valabilitatea acreditivului);

• utilizarea acreditivului, modul de efectuare a plăţii, la vedere sau la o altă dată expres precizată (ex: 60 de zile) prin acceptare;

• natura, cantitatea şi starea mărfurilor;• condiţia de livrare a mărfurilor, conform cerinţelor INCOTERMS 1990;

• documentele pe care trebuie să le prezinte la bancă exportatorul pentru a încasa banii;

• alte precizări, cum ar fi: livrări parţiale (permise / nepermise), transbordări.

Utilizarea acreditivului. Exportatorul după livrarea mărfii şi primirea notificării acreditivului, va expedia importatorului, la termenul convenit, documentele necesare pentru încasare în conformitate cu menţiunile înscrise în acreditiv.

Dacă nu există nici o discrepanţă între clauzele privind documentele, termenele de prezentare, etc, banca confirmatoare va credita contul exportatorului, debitând contul corespondent al băncii emitente şi îi trimite acesteia documentaţia aferentă direct sau printr-o bancă de rambursare. Banca de rambursare este o bancă corespondentă atât a băncii emitente cât şi a băncii confirmatoare.

Banca emitentă, la primirea documentaţiei de la banca confirmatoare sau cea de rambursare, verifică la rândul ei dacă acestea corespund termenilor şi condiţiilor acreditivului după care informează banca de la care le-a primit dacă le acceptă sau nu.

Dacă nu se acceptă plata, banca ce a efectuat plata trebuie să restituie băncii emitente suma plătită, comisioanele, eventualele dobânzi de întârziere şi alte posibile cheltuieli.

Dacă apar discrepanţe între documentele prezentate băncii şi condiţiile acreditivului, banca poate refuza beneficiarului plata, transmiţându-i o notificare în acest sens.

In cazul acreditivului pot apărea comisioane în următoarele cazuri:-la deschiderea acreditivului;-la notificarea acreditivului;

-la confirmarea acreditivului;-la utilizarea acreditivului;

- comision pentru efectuarea plăţii;- comision pentru plata decalată;- taxe de corespondenţă aferente acreditivului;- alte costuri;

Dacă nu este prevăzut altfel în acreditiv aceste costuri se suportă de către ordonatorul acreditivului.

4.2. Incasso-ul

O formă de decontare practicată de către bănci cu scopul de obţine acceptarea unor documente şi/sau efectuarea plăţii acestora şi de a remite documente contra acceptare şi/sau - după caz - contra plată, conform instrucţiunilor primite de la client o reprezintă incasso - uf documentar.

Cele două bănci implicate în circuit nu se angajează la plată, ele participă doar în calitate de gestionari ai documentelor menţionate de către exportator.

Prin documente se înţeleg atât documentele comerciale facturi, acte de expediţie - cât şi documente financiare, cambii, bilete la ordin, cecuri, etc.

Formele pe care le poate îmbrăca incasso-ul sunt:a. incasso simplu - care vizează încasarea documentelor financiare

neînsoţite de documente comerciale;b. incasso documentar - care are în vedere încasarea documentelor

comerciale însoţite sau nu de documente financiare.

In cazul incasso-ului sunt implicate următoarele părţi:► iniţiatorul - respectiv clientul ce încredinţează băncii documentele spre

încasare. Acesta se va afla în final în poziţia de beneficiar al sumei rezultate din tranzacţia comercială sau financiară.

► trasul - persoana care trebuie să achite suma de plată şi căreia I se înaintează documentele spre acceptare şi/sau plată;

► banca remitentă - banca căreia i s-au încredinţat de către iniţiator documente pentru remitere şi încasare;

►banca prezentatoare - banca ce prezintă trasului documentele, aceasta putând să coincidă sau nu cu banca prezentatoare.

Derularea operaţiunilor de incasso se face întocmai cu operaţiunile primite de la iniţiator. Astfel, banca prezentatoare va fi desemnată de către iniţiator, sau în lipsa unei instrucţiuni în acest sens va fi o bancă aleasă de banca remitentă.In vederea protecţiei împotriva neplăţii, exportatorul poate proceda astfel:

► mărfurile nu trebuie trimise direct pe numele importatorului, iar întocmirea documentelor se poate face pe numele unei bănci corespondente, cu acordul acesteia;

► în cazul posibilităţii ne recepţionării mărfii, datorită unor calamităţi, este recomandabilă realizarea unei asigurări care va fi andosată pe numele băncii cumpărătorului, iar în caz de refuz aceasta va andosa asigurarea la dispoziţia exportatorului;

► în cazul în care există dubii privind buna credinţă a importatorului sau capacitatea sa de plată la scadenţă a mărfurilor livrate, garanţia o reprezintă realizarea unei menţiuni în contractul dintre exportator şi importator privind folosirea unei cambii emise de exportator asupra importatorului.

Plata documentelor se poate efectua la vedere sau la termen, drept care, după prezentarea pentru avizare (în ambele cazuri), prezentarea pentru plată în cazul documentelor cu plata la termen se va face doar în momentul scadenţei.

Reemiterea documentelor financiare trasului se face doar după efectuarea plăţii lor integrale dar, se poate accepta o plată parţială cu condiţia existenţei unei menţiuni exprese din partea iniţiatorului.

In cazul activităţii de import centrala transmite pentru avizare prin sucursală clientului documentele în termen de 24 de ore; de asemenea în termen de 24 de ore transmite sucursalei eventualele modificări primite de la banca remitentă sau/şi transmite acesteia răspunsul de la sucursală din partea trasului.

Banca prezentatoare are sarcina de a ţine evidenţa scadenţelor, iniţiază protest în caz de neacceptare sau neplată a documentelor către tras, obţine acordul şi remite centralei dispoziţiile de plată valutare sub referinţa cărora a fost avizat incasso-ul, efectuează operarea plăţilor în contul trasului.

In cazul operaţiilor de export, banca remitentă preia dispoziţia de încasare valutară ce are menţiunea incasso şi se solicită documentele de livrare aferente: factura comercială întocmită într-o limbă de circulaţie internaţională şi documentele de transport.

4.3. Ordinul de plată extern

Prin intermediul acestui instrument de plată emitentul dispune băncii să efectueze plata unor mărfuri sau servicii prestate în favoarea furnizorului/prestatorului acestora. De regulă plata are loc după recepţia acestora cât şi a documentelor însoţitoare.

Există două forme în care se utilizează ordinul de plată şi anume:a. ordinul de plată simplu - se foloseşte pentru mărfurile sosite şi

recepţionate, fiind necesară prezentarea declaraţiei vamale de import, a facturii

originale a contractului sau a comenzii externe confirmate, licenţa de export dacă este cazul.

Poate fi utilizat şi pentru plata unor avansuri de până la 20% din valoarea contractului, caz în care este necesar - în general să existe şi o garanţie de restituire a avansului în cazul nerespectării clauzelor contractuale.

b. ordinul de plată documentar - se utilizează pentru plata unor mărfuri care încă nu au sosit în ţară sau nu au fost recepţionate. In unele ţări este asemănat cu acreditivul.

Documentul presupune existenţa unei depline încrederi între partenerii contractului, din care cauză pentru onorarea acestuia este necesară prezentarea documentelor ce atestă livrarea: documentelor sau de expediere a mărfii sau facturii. Exportatorul poate să încheie o asigurare a mărfii pe parcursul extern şi pentru neplata mărfii de către partenerul extern.

Ordinul de plată se transmite de către banca plătitorului către cea a beneficiarului fie letric- sub forma unui formular tipizat completat de către plătitor, telegrafic, telex- sub forma unui mesaj transmis de către banca plătitorului, SWIFT- variantă codificată a mesajului iniţial.

De regulă ordinul de plată în valută se utilizează în combinaţie cu o formă de asigurare a plăţii datorită riscului mare de neîncasare pe care îl prezintă pentru exportator.

4.4. Scrisoarea de credit comercial

Poate fi utilizată de către bancă în unele cazuri pentru decontarea exporturilor cu străinătatea. Reprezintă de fapt o formă de garantare a plăţii de către banca emitentă. Scrisoarea de credit comercială presupune manifestarea unui angajament irevocabil din partea băncii emitente de a achita o cambie trasă asupra ei, cambie desemnată în favoarea unui exportator desemnat prin aceasta.

Scrisoare de credit comercial are următoarele caracteristici:► se utilizează prin intermediul cambiilor;► este domiciliată întotdeauna în străinătate, în raport de exportator;► nu presupune acoperirea ei în momentul emiterii;► este remisă direct exportatorului;In utilizarea scrisorii de credit comercial, premisa de la care se pleacă este

că importatorul îşi va onora obligaţiile de plată, aceasta fiind doar o formă asiguratorie suplimentară pentru diminuarea riscului de neplată.

Banca va urmări înainte de emiterea scrisorii de credit comercial modul de evoluţie a bonităţii clientului solicitant precum şi resursele de acoperire eventuală a acesteia.

4.5. Scrisoarea de garanţie bancară (SGB)

Scrisoarea de garanţie bancară în valută funcţionează asemănător cu scrisoarea de garanţie bancară în lei, efectul fiind acelaşi şi anume de garantare a efectuării plăţii în valută de către bancă, garanţie la care se apelează în cazul în care trasul nu îşi onorează obligaţia de plată.

SGB se utilizează ca o măsură asiguratorie în cazul operaţiilor a căror plată se efectuează prin incasso sau ordin de plată.

In cazul mărfurilor livrate la export, agenţii economic vor întocmi declaraţia de încasare valutară, în 4 exemplare. Aceasta se depune la bancă pentru avizare, exemplarul nr. 1 se reţine, iar exemplarele nr. 2,3,4 se restituie clientului. Declaraţia de încasare valutară este necesară la vamă pentru ieşirea mărfurilor din ţară. Aici exemplarele 2,3,4 sunt vizate, organele vamale reţinând exemplarul 2, iar 3 şi 4 se remit agentului economic exportator. Exemplarul numărul 3 al declaraţiei, împreună cu documentele ce atestă exportul se depun la bancă în termen de 5 zile de la data vămuirii.

4.6. Cecul in valută

Acest instrument ce permite decontarea obligaţiilor dintre participanţi la o relaţie comercială internaţională este un ordin titularului - tărgător - dat unei alte persoane - tras - de regulă o bancă, de a plăti o sumă dată unei terţe persoane - beneficiar. Pentru emiterea unui cec este obligatorie existenţa la tras a sumelor necesare ordonarii plăţi

CAPITOLUL V. TEHNICA DECONTARILOR BANCARE

Sistemul de plăţi concentrează toate tranzacţiile de schimb din economie pentru descărcarea de obligaţii pecuniare şi se constituie într-un mecanism integrat cunoscut sub numele de sistem de plăţi de interes naţional aflat sub supravegherea băncii centrale.

Sistemul de plăţi are două funcţii complementare: intermedierea tranzacţiilor şi garantarea schimburilor.

Intermedierea este asigurată de băncile comerciale şi de alţi agenţi nonbancari (companii de plăţi, brokeri, etc.) care efectuează servicii de transfer de fonduri şi de stingere a obligaţiilor de plată.

Elementele componente ale unui sistem de plăţi cuprind instituţiile care furnizează servicii de plăţi, diversele forme de creanţe transferate, metodele şi mijloacele de transfer, mesajele şi canalele de comunicaţie.

In general, un sistem de plăţi are forma unei piramide cu mai multe trepte.

Pe prima treaptă (la bază ) se afla masa persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce dau naştere la obligaţii de plată Populaţia reprezintă sursa primară de economisire în societate, care face depozite şi beneficiază de serviciile băncilor. Persoanele juridice sunt companiile care desfăşoară activităţi economice, precum şi instituţiile publice şi cele nonprofit.

A doua treaptă o constituie sistemul bancar la care agenţii au conturi sau unii agenţi nonbancari specializaţi (brokeri, etc).

Treapta a treia o constituie casele de compensaţie care pot fi stat sau particulare, dar sub controlul băncii centrale.

Treapta a patra este agentul de decontare, una din băncile ( prim rang din economie sau in unele cazuri acest rol îl îndeplineşte chiar banca centrală.

Ultima treaptă este banca centrală care are rolul de supraveghetor, împrumutător de ultima instanţă şi garantor.

Plata reprezintă transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligaţiilor financiare dintre părţile participante la o tranzacţie economică şi schimbul de proprietate a activului în timp ce transferul de fonduri are un conţinut mai larg şi fără un scop economic ( de ex. transferul de bani dintr-un cont în altul, transferul de bani către o altă persoană în scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de către o persoană care lucrează în străinătate către familia din ţara de reşedinţă etc).

Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăţilor pot avea loc între bănci diferite şi în acest caz acestea se numesc transferuri interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri între unităţile aceleiaşi bănci care se numesc transferuri intrabancare.

Transferurile interbancare modifică situaţia soldurilor din conturile de la

banca agent de decontare, deci o modificare patrimonială, cele intrabancare determinând numai o mişcare internă, soldul de la agentul de decontare rămânând nemodificat.

Sistemele de plăţi de interes naţional (SPIN) sunt sisteme integrate care cuprind mai multe subsisteme unde se ordonează relaţiile pecuniare dintre parteneri şi se asigură descărcarea de gestiune şi transferul de proprietate asupra activelor bani.

Toate subsistemele trebuie să folosească însă numai moneda băncii centrale care este recunoscută de partenerii tranzacţiilor şi sistemul bancar prin care se asigură canalele de circulaţie a acestei monede. Pentru necesităţile decontării finale, relaţiile de plăţi sunt ordonate într-o formă piramidala prin concentrarea pe bănci comerciale şi centralizarea la banca centrală unde plăţile se fac definitiv şi irevocabil.

In ţara noastră, SPPN a fost creat în 1995 şi cuprinde mai multe subsisteme: decontarea pe bază brută, compensarea şi decontarea pe baza netă, decontarea brută a plăţilor de mare valoare, decontarea titlurilor de stat, decontarea depozitelor constituite de bănci la banca centrală, decontarea brută la sfârşitul zilei a tranzacţiilor bancare16.

Banca Naţională este unicul proprietar, administrator şi operator al sistemului naţional de plăţi şi decontări interbancare, plăţile către trezoreria statului, precum şi plăţile şi depozitarea titlurilor de stat.

In anul 2001 activitatea de compensare a fost externalizată de banca centrală către TransFonD, o instituţie cu capital bancar privat şi de stat, specializată în transferul de fonduri, iar din 2005 TransFonD gestionează şi noul sistem electronic de plata cu decontare bruta în timp real.

Rolul băncii centrale este de definire şi implementare a politicilor în sistemele de plăţi, precum şi de coordonare, supraveghere şi garantare (în unele ţări şi de agent de decontare). In ţara noastră rolul băncii centrale este stabilit prin Legea nr. 312/2004 de aprobare a Statutului BNR care prevede următoarele atribuţii: reglementarea sistemului de plăţi ca un întreg, incluzând instrumentele de plată; supravegherea sistemelor de plăţi individuale; identificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a preveni orice situaţie care ar putea pune în pericol buna funcţionare a sistemelor de plăţi; monitorizarea şi prevenirea riscurilor ce ar putea interveni în sistemele de plăţi şi a riscurilor de credit în sistemul bancar.

Rezultă deci rolul primordial al băncii centrale fără de care un sistem de plăţi nu ar putea să funcţioneze.

In sistemul bancar au loc, zilnic, foarte multe operaţiuni de plăţi între bănci, ca urmare a relaţiilor financiare care se stabilesc între clienţi, de natură 16 Benţe Corneliu, Tehnica operaţiunilor bancare, Editura Universităţii din Oradea, 2005, pag. 89

comercială sau necomercială.Pentru a reduce volumul de fonduri şi a simplifica procedurile de lucru,

băncile au folosit sistemul de compensare a plăţilor prin înfiinţarea caselor de compensaţie.

Compensarea înseamnă stingerea obligaţiilor de plată către o bancă cu drepturile de creanţă pe care le are de încasat de la aceiaşi bancă şi stabilirea unui sold care se decontează prin casa de compensaţie.

Din punct de vedere al sistemului de operare, compensările sunt de două feluri:

■ compensări bilaterale;■ compensări multilaterale.

Compensările bilaterale presupun relaţii reciproce între perechi de bănci şi se fac atunci când există un volum apreciabil de operaţiuni între cele două bănci şi cu caracter de permanenţă. Agentul de compensare stabileşte soldurile debitoare şi creditoare şi le comunică agentului de decontare care efectuează transferurile de fonduri în conturile deschise de cele două bănci la acesta.

Compensările multilaterale sunt cele mai numeroase şi practic antrenează întreg sistemul bancar. Avantajul cel mai mare al compensărilor multilaterale constă în economia de fonduri de transfer, plătitorii ne mai fiind obligaţi să deţină moneda de plată în volumul necesar în vederea descărcării de obligaţie. Compensările multilaterale aduc şi o reducere a canalelor de comunicaţii interbancare, a transferurilor de fonduri şi a valorii de transfer.

Decontarea reprezintă transferul de fonduri între bănci şi încârcarea-descărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer, precum şi finalizarea plăţii prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) faţă de beneficiarul plăţii (creditorul).

Decontările se împart în două mari categorii: decontări pe bază brută şi decontări pe bază netă.

Decontările pe bază brută sunt cele care se efectuează operaţie cu operaţie şi sunt specifice plăţilor de valori mari în timp ce decontările pe baza netă sunt cele supuse compensării, când se plăteşte soldul net debitor sau se încasează soldul net creditor şi sunt specifice plăţilor de valori mici.

Decontarea pe baza brută este plata individuală a unei instrucţiuni sau pachet de instrucţiuni. Orice instrucţiune de decontare individuală este în fond un transfer de credit care presupune mişcarea efectivă a fondurilor. Decontarea pe baza brută a fost considerată multă vreme ca o formă greoaie, depăşită, care amplifică volumul transferurilor şi în condiţiile creşterii numărului participanţilor devenea chiar mai puţin operantă. Astăzi, progresele înregistrate pe linia automatizării, care au oferit soluţii alternative de economie de fonduri şi de timp au repus în discuţie

eficienţa decontării pe bază brută şi posibilităţile pe care le oferă de păstrare a integrităţii şi stabilităţii întregului sistem de decontare.

Decontarea pe baza netă17. Atât compensările bilaterale cât şi cele multilaterale folosesc sistemul de decontare pe bază netă. Compensarea cu decontare pe bază netă presupune compararea sumelor debitoare şi creditoare între bănci şi stabilirea soldului final debitor sau creditor. In această acţiune intervin trei părţi, cele două bănci şi casa de compensaţie.

Noţiunea de decontare se foloseşte mai mult în sistemul bancar iar cea de plăţi în practica agenţilor economici şi a populaţiei în relaţiile cu băncile, dar există o tendinţă de generalizare a noţiunii de plăţi şi în sfera activităţii bancare.

Progresele deosebite realizate în informatică şi comunicaţii au permis apariţia plăţilor electronice şi a sistemelor de plăţi pe suport electronic. Noua tehnologie s-a folosit mai întâi în domeniul transferurilor inter-bancare de fonduri, apoi în tranzacţiile comerţului electronic şi în sfera serviciilor prin plăţi pe bază de carduri, internet şi alte sisteme tehnice de plăţi (videotex, multicash, telefonul mobil etc).

Aceste sisteme tehnice au permis plata de la distanţă fără să mai fie necesară prezenţa la ghişeul băncii. Din punct de vedere al sistemului de plăţi, schema piramidala şi rolul băncii centrale rămân aceleaşi, însă circuitele sistemului cunosc modificări importante în special în sectorul bancar.

Instrumentele de plată care se folosesc în cadrul compensării sunt de două feluri: de credit şi de debit.

Instrumentele de plată de credit sunt cele care circulă de la unitatea bancară a plătitorului la unitatea bancară a beneficiarului, având ca efect debitarea contului plătitorului şi creditarea contului beneficiarului

Instrumentele de plată de debit (cecul barat, cambia şi biletul la ordin) sunt cele care circulă de la unitatea bancară a beneficiarului la unitatea bancară a plătitorului şi au ca efect debitarea contului plătitorului şi creditarea contului beneficiarului.

In practică, cele mai folosite sunt instrumentele de plată de credit care devansează cu mult pe cele de debit. Potrivit datelor statistice pe o perioadă mai mare, instrumentele de plată de credit deţin 87% din volumul total al decontărilor fără numerar iar cele de debit 13%, ceea ce reflectă preferinţa clienţilor bancari pentru instrumentele plată de credit care au un risc mai mic şi o perioadă de decontare mai scurtă.

5.1. Decontari intrabancare

17 Diaconescu Mariana, Banci, sisteme de plăti, riscuri, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 35

Decontările intrabancare sunt rezultatul relaţiilor dintre clienţi care au conturi la unităţi bancare ce aparţin aceleiaşi reţele.

5.1.1. Sfera de cuprindere a decontărilor intrabancare

Decontările intrabancare cuprind totalitatea operaţiunilor efectuate între unităţile teritoriale (sucursale, filiale, agenţii), precum şi între acestea şi centrală, care prin Direcţia Contabilităţii Generale asigură şi controlul asupra acestor decontări.

Fiecare unitate bancară participantă la realizarea decontărilor intrabancare se poate afla în poziţia de unitate bancară iniţiatoare denumită sediul "A ", sau de unitate bancară destinatară — denumită sediul "B".

Sediul "A " este cel care ordonă o plată fără numerar pentru contul unui client al său ori în numele şi pe contul său propriu, sau transferă, în calitate de bancă intermediară, contravaloarea unor documente primite de la o altă societate bancară, având astfel iniţiativa începerii unei operaţiuni de decontare.

Sediul "B " este cel care primeşte o plată fără numerar din partea unei unităţi bancare iniţiatoare - sediul "A" - pentru contul unui client al său, în nume şi cont propriu sau primeşte o plată fără numerar în calitate de bancă intermediară, pe care urmează să o transfere altei societăţi bancare.

5.1.2. Clasificarea decontărilor intrabancare

Decontările intrabancare se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:1.după locul de desfăşurare :

a. locale - când operaţiunile de decontare sunt efectuate între două unităţi bancare situate în aceeaşi localitate (reşedinţă de judeţ);

b. intrajudeţene - când operaţiunile de decontare sunt efectuate între două unităţi bancare situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ, dar nu în aceeaşi localitate;

c. interjudeţene - când operaţiunile de decontare sunt efectuate între două unităţi bancare situate pe teritoriul a două judeţe.2.după modalitatea de transmitere:

a. decontări electronice,b. decontări letrice,c. decontări telex.

3.după natura operaţiunilor:a. de debitare,b. de creditare.

5.1.3. Etapele decontării intrabancare

Operaţiunile de decontare în sistem intrabancar parcurg din momentul iniţierii lor până la cel al finalizării un circuit ce cuprinde mai multe etape, care au conţinut diferit în funcţie de poziţia în care se află un sediu bancar în cadrul circuitului amintit, respectiv de sediul " A" emitent ( iniţiator al operaţiunii de decontare) sau de sediul "B" destinatar (primitor al operaţiunii de decontare). Etapele sunt următoarele:Sediul "A"

1. Prezentarea instrumentelor de plată la ghişeul băncii în vederea decontării.

2. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de decontare.3. Inregistrarea efectuării plăţilor în conturile bancare.4. Transmiterea operaţiunilor de decontare şi remiterea documentelor

aferente acestora sediului "B ".Sediul "B"

l. Recepţionarea operaţiunilor de decontare transmise şi a documentelor de decontare remise de către sediul "A "

2. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de decontare 3. Inregistrarea efectuării plăţilor în conturile bancare.4. Remiterea documentelor aferente operaţiunilor de decontare transmise

de către sediul "A " titularilor de cont.Circuitul parcurs de fiecare operaţiune de decontare trebuie să se

efectueze într-un interval de timp care să permită respectarea întocmai a termenelor obligatorii de efectuare şi decontare a plăţilor, termene stabilite prin regulamente de Banca Naţională a României Aceste intervale de timp determină modalitatea de transmitere a operaţiunilor între sedii, cu excepţia cazului în care clientul plătitor a solicitat expres utilizarea unei anumite modalităţi.

In decontările intrabancare se foloseşte cu prioritate transmiterea informaţiilor prin modem, respectiv decontarea electronică.

O altă modalitate de transmitere o constituie transmiterea prin telex. Decontările telex sunt efectuate fie la solicitarea clientului, fie pentru urgentarea finalizării unor operaţiuni.

In afara celor două tipuri de decontare amintite se poate utiliza şi decontarea letrică la care se apelează, în special, atunci când operaţiunile de decontare privesc conturi ale persoanelor fizice sau virări de solduri ale conturilor bancare proprii.

5.2. Decontări interbancare

5.2.1. Sfera de cuprindere a decontărilor interbancareDecontările interbancare au loc între parteneri cu conturi deschise la

bănci diferite. In funcţie de băncile care intră în relaţie, decontările interbancare pot fi:

1.decontări între băncile comerciale pentru efectuarea plăţilor şi încasărilor generate de operaţii ale clienţilor băncii.

2. împrumuturi pe care societăţile bancare le acordă reciproc; 3.decontări cu Banca Naţională a României.

Fiecare categorie de decontări are o soluţionare specifică în contabilitate.

5.2.2. Clasificarea decontărilor interbancare

Decontările interbancare între societăţile bancare se pot clasifica în funcţie de sediul băncilor care participă la decontare astfel:

a.decontări locale, când cele două bănci îşi au sediul în aceeaşi localitate.

b.decontări intrajudeţene, când cele două bănci au sedii diferite în acelaşi judeţ.

c.decontări interjudeţene când cele două bănci au sedii diferite în judeţe, diferite.

5.2.3. Decontări între băncile comerciale

Au următoarele forme: a. decontări între băncile comerciale care nu au legături directe;

b. decontări între băncile comerciale care utilizează sistemul conturilor de corespondent.

c.decontările între băncile comerciale care nu au legături directe se realizează prin intermediul reţelei Băncii Naţionale a României, prin casele de compensaţie multilaterală

d. decontările între băncile comerciale care utilizează sistemul conturilor de corespondent. Pentru accelerarea decontărilor interbancare, băncile pot folosi conturi corespondente. In funcţie de apartenenţă, acestea pot fi :

1.contul "nostro" operabil la banca proprietară a disponibilului din cont. 2.contul "loro " sau "vostro", operabil la banca ce gestionează

disponibilităţile altei bănci.Contul "nostro" evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere ale

unei bănci la altă bancă.Contul "loro " evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere

aparţinând altor bănci, gestionate de una din băncile componente al sistemului bancar român.

CAPITOLUL VI. PREZENTAREA SISTEMULUI ELECTRONIC DE PLAŢI INTERBANCAR

6.1. Aspecte generale

Sistemul naţional de plăţi a fost creat în anul 1995 de banca centrală şi ca o componentă a acestuia s-a organizat sistemul de compensare la nivel naţional. Inainte de 1995 compensările se făceau în sistem bilateral prin intermediul conturilor de corespondent care se ţineau la sediul central al băncilor.In funcţie de resursele existente şi de posibilităţile de completare a deficitelor se efectua transmiterea plăţilor, unele prin intermediul sucursalelor băncii centrale iar altele, direct, prin relaţiile de corespondent dintre bănci.

Acest sistem a creat numeroase nemulţumiri clienţilor care trebuiau să aştepte perioade destul de mari, şi chiar băncilor care lucrau mai operativ dar intrau în relaţii cu altele cu un sistem de operare mai lent. Ca urmare, începând cu anul 1995 s-a organizat Casa de compensaţii în cadrul băncii centrale pe două paliere: casa de compensaţii interbancară la nivel central şi 41 de case de compensaţii interbancare la nivel judeţean.

Continuându-se reforma în sistemul bancar, casa de compensaţii s-a transformat în anul 2001 dintr-o instituţie publică intr-o instituţie a sistemului bancar, denumită TransFonD (Societatea Naţională de Transfer de Fonduri şi Decontări) la care Banca Naţională a României deţine 33% din capital şi restul celelalte din sistem în cote egale.

în perioada 1996-2004 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterală a plăţilor de mică valoare (sub 500 mii. lei) bazate pe instrumente de plata pe suport hârtie (ordinul de plată, cecul barat, cambia şi biletul la ordin).

Compensarea se desfăşura în cadrul TransFonD pe două nivele: primul la nivel judeţean al TransFonD la care participau unităţile băncilor comerciale unde în urma compensării se stabileau soldurile creditoare sau debitoare pentru fiecare bancă care apoi erau transmise, într-un interval de timp fixat, la sediul central al casei de compensare; al doilea nivel, îl reprezenta compensarea de la sediul central al TransFonD când, pe baza soldurilor de la nivel judeţean, se stabilea soldul final pentru fiecare din băncile participante.

Băncile debitoare trebuiau să vireze sumele datorate casei de compensaţii din disponibilităţile aflate în contul curent de la banca centrală sau să apeleze la piaţa monetară iar în ultimă instanţă să obţină un împrumut de la banca centrală în limita rezervelor constituite.

Compensarea se considera încheiată atunci când totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul soldurilor debitoare. Soldurile erau transmise băncii centrale, care în calitate de agent de decontare, făcea transferurile de fonduri în conturile băncilor participante. In acest moment, plata se considera finală şi irevocabilă.

Sistemul era complex, deoarece la nivel judeţean, în prima parte a şedinţei de compensare se procesau instrumentele de credit şi de debit (schimbul de instrumente de plată pe suport hârtie între unităţile bancare, verificarea formală a acestora şi confruntarea cu dispoziţiile de plată/încasare centralizatoare); în a doua parte a şedinţei se introduceau eventualele corecturi în urma refuzurilor de instrumente şi se făcea compensarea care se încheia când totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul sumelor debitoare; la finalul şedinţei instrumentele de plată de debit erau transmise la acceptare şi se compensau a doua zi. Soldurile băncilor participante erau transmise sucursalei băncii centrale pentru a fi operate în conturi.

Tehnologiile moderne au permis trecerea de la compensarea bazată pe două nivele la compensarea automată pe un singur nivel prin circuite electronice directe ale băncilor cu casa de compensaţii, ceea ce creşte foarte mult operativitatea şi simplifică procedurile. In acelaşi timp, se crează posibilitatea realizării mai multor compensări pe zii urgentând decontările în avantajul ambilor parteneri. Compensarea automată presupune însă funcţionarea unui sistem de plăţi în timp reali pentru a se putea efectua decontarea între băncile participante.

Casa de Compensaţii Automate (Automated Clearing House-ACH) este un sistem electronic de compensare în care fişiere de volum mare reprezentând instrucţiuni de plată de valori mici (sub 500 mil. lei) atât transfer credit cât şi debit direct18, sunt schimbate între bănci şi altei instituţii de credit după ce poziţiile nete care vor rezulta din acestei fişiere au fost decontate prin sistemul plăţilor în timp real.

Sistemul ACH îşi propune în primul rând să simplifice substanţial sistemul de compensare şi decontare prin transmisa automată instrumentelor de plăţi, să reducă la minimum timpul de decontare si să crească viteza de rotaţie a banilor, contribuind astfel la realizarea unei calităţi superioare a serviciilor de plăţi.

In acelaşi timp, pune la dispoziţie noi mijloace de îmbunătăţire a managementul lichidităţii şi al riscului de credit, obiective principale ale politicii 18 Heteş-Gavra Iosif, Organizarea şi Operaţiunile Băncilor, Editura Orizonturi Univesitare, Timişoara, 2003, pag 167

monetare. In acest scop, ACH are următoarele funcţii:-administrează schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi;-efectuează compensarea, adică calcularea poziţiilor nete ale

participanţilor în raport cu casa de compensaţie;- iniţiază decontarea prin transmiterea către sistemul de plăţi în timp real

a rezultatelor compensării;-administrează garanţiile aferente decontării poziţiilor nete ale

participanţilor; informează participanţii;- asigură monitorizarea compensării de către autoritatea de compensare;-asigură un cadru eficient pentru implementarea procedurilor de

management al riscului de credit şi lichiditate;-asigură calcularea comisioanelor pentru serviciile prestate

participanţilor;-asigură facilităţi de arhivare a datelor aferente tranzacţiilor procesate şi

de prelucrare ulterioară a acestora.

ACH este format din două sisteme:> unul central de compensare care calculează poziţiile nete ale

participanţilor în timpul şedinţelor de compensare şi apoi decontează poziţiile nete prin sistemul de plăţi electronice;

> al doilea este cel al participanţilor care rulează la sediile acestora şi este format din două module: MPF (modul de pregătire a fişierelor) pentru procesare la compensare; MTF (modul de transfer fişiere) pentru trimiterea şi primirea fişierelor.

MPF dă posibilitatea utilizatorului să identifice fişierele care se primesc de la unităţile bancare (create de alte sisteme interne ale participantului), să verifice formatul fişierelor, să pregătească fişierele prin sortare, control si aplicarea semnăturii electronice şi să transmită fişierul către MTF.

In România, instituţia abilitată să administreze acest sistem este TransFonD care dispune de o reţea electronică ce asigură legătura cu toţi participanţii: banca centrală, băncile comerciale, trezoreria statului, casele centrale ale cooperativelor de credit; TransFonD ca proprietar şi operator al sistemului. Fiecare participant se conectează la sistem printr-un punct unic de acces, respectiv unitatea centrală a participantului.

Spre deosebire de compensarea documentelor de plată pe suport hârtie care avea loc mai întâi la sucursalele teritoriale ale TransFonD şi apoi la centrală, compensarea prin ACH se realizează numai la nivel central, mesajele de plată circulând de la unitatea bancară plătitoare la centrala băncii plătitoare care le introduce în compensare, fiind apoi preluate de centrala băncii beneficiare care le

retransmite unităţii bancare beneficiare.Sistemul electronic de plăţi interbancare este un proiect comun al Băncii

Naţionale a României şi TRANSFOND S.A., cu finanţare parţială din partea Uniunii Europene prin programul PHARE, menit să contribuie la "arderea" unor etape în dezvoltarea sistemului naţional de plăţi şi la reducerea unora dintre decalajele care despart România, în domeniul plăţilor interbancare, de ţările din Uniunea Europeană.

Participanţii la sistemul electronic de plăţi din România sunt toate instituţiile de credit prezente pe piaţa interbancară din România, Ministerul Finanţelor Publice, Bursa de Valori Bucureşti, Societatea Naţională de Compensare, Decontare si Depozitare Valori Mobiliare, VISA, MASTERCARD şi Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare.

Sistemul electronic de plăţi (SEP)19 interbancare din România are trei componente:

• sistemul de decontare pe bază brută în timp real a plăţilor de mare valoare, denumit ReGIS;

• sistemul electronic de compensare a plăţilor de mică valoare, denumit SENT;

• sistemul de decontare şi înregistrare a titlurilor de stat - SaFERReGIS (Romanian Electronic Gross Interbank Settlement System)

este sistemul care asigură decontarea finală (şi irevocabilă), bucată cu bucată, a plăţilor de mare valoare (plăţile ce depăşesc 500 milioane lei) sau cele urgente.

SENT (Sistemul Electronic cu decontare pe bază Neta administrat de TRANSFOND S.A.) este destinat compensării interbancare a plăţilor de mică valoare (sub 500 milioane lei) pe parcursul a mai multor sesiuni de compensare pe zi.

Prin intermediul acestor sisteme, timpul de decontare al unei plăţi interbancare se poate reduce la câteva ore, în cursul aceleiaşi zile.

Trebuie menţionat faptul că cei mai avantajaţi de introducerea noului sistem electronic de plăţi sunt acei clienţi ai băncilor, care au optat pentru servicii de tip "Internet banking" (servicii bancare la distanţă prin intermediul unei legături electronice securizate). Aceştia vor putea observa cel mai rapid modul în care încasările şi plăţile generate de activitatea lor economică le afectează soldul disponibil, fiind astfel abilitaţi să ia, practic în orice moment, decizii bazate pe informaţii corecte şi actualizate.

Situându-se între ultimii veniţi în această lume a sistemelor electronice

19 Regulament nr. 1 din 23 februarie 2005 - privind sistemele de plati care asigura compensarea fondurilor.

de plăţi, Sistemul Electronic de Plăţi interbancar din România beneficiază de tehnologie de vârf (atât hardware, cât şi software), precum şi de experienţa câştigată în domeniu de tarile europene, obţinându-se astfel un sistem competitiv, de înaltă performanţă.

Sistemul SaFIR - Sistemul de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare ţine evidenţa emisiunilor de titluri aflate în circulaţie (funcţie de registru), va asigura decontarea operaţiunilor cu titluri de stat cu respectarea principiului "livrare contra plată" şi va realiza funcţiuni complementare, cum ar fi evaluarea zilnică a emisiunilor, calculul automat al comisioanelor etc.

Cele trei componente ale sistemului au intrat în funcţiune eşalonat:• prima componentă care a intrat în funcţiune este sistemul cu decontare pe

bază brută în timp real (ReGIS), pe 8 aprilie 2005,• a doua componentă care a intrat în funcţiune este decontarea plăţilor de mică

valoare (SENT)- pe data de 13 mai 2005.• Ultima componentă a Sistemului Electronic de Plăţi, sistemul SaFIR, este

operaţionalizat începând cu sfârşitul lunii august 2005.Prin intermediul acestor sisteme timpul de decontare s-a redus substanţial.Sistemul Electronic de Plăţi este utilizat în prezent pentru decontarea

ordinelor de plată, instrumentele de debit (cecuri, bilete la ordin) ne fiind incluse încă în acest sistem.

Având în vedere faptul că ordinele de plată nu vor mai circula între instituţiile de credit pe suport hârtie, s-a renunţat la formatul standardizat pe suport hârtie, odată cu intrarea în funcţiune a sistemelor ReGIS şi SENT

Ordinele de plată pot fi completate de către plătitori:• pe suport de hârtie - în două exemplare, din care exemplarul nr. 2

rămâne la plătitor, iar exemplarul nr. 1 se depune la instituţia iniţiatoare - instituţia de credit, pentru efectuarea operaţiunilor ordonate,

sau• suport electronic, în funcţie de termenii şi condiţiile

contractuale convenite cu instituţia iniţiatoare - instituţia de credit şi care trebuie să cuprindă toate datele şi informaţiile stabilite pentru ordinul de plată pe suport de hârtie.

a. Conţinutul ordinelor de plată interbancareIn cazul ordinelor de plată interbancare, elementele obligatorii fi incluse pe

ordinele de plată sunt:• identificarea ca ordin de plată;• identificarea plătitorului, prin nume/denumire şi codul IBAN al

contului acestuia deschis la instituţia iniţiatoare;

• identificarea plătitorului, prin nume/denumire şi codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia iniţiatoare;

• identificarea beneficiarului, prin nume/denumire şi codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia destinatară;

• identificarea instituţiei iniţiatoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unităţii teritoriale şi/sau codul BIC (codul internaţional al băncii);

• identificarea instituţiei receptoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unităţii teritoriale şi/sau codul BIC;

• suma şi denominarea sumei;• data emiterii ordinului de plată, care trebuie să fie unici, posibilă şi certă;• elementul sau elementele care sa permită verifica autenticităţii

ordinului de plată de către instituţia iniţiatoare.

b.Conţinutul ordinelor de plată către Trezoreria Statului prin care contribuabilii achită impozite, contribuţii, taxe sau alte sume conturi de venituri bugetare

In cazul ordinelor de plată către Trezoreria Statului prin care contribuabilii achită impozite, contribuţii, taxe sau alte sume în conturi de venituri bugetare, în plus faţă de elementele enumerate mai sus, este obligatorie completarea următoarelor informaţii.

• codul de identificare fiscală al plătitorului;• codul de identificare fiscală al beneficiarului;• numărul de evidenţă a plăţii, alocat de Agenţia Naţională de Administrare

Fiscală;• numărul ordinului de plată dat de plătitor;• referinţe privind conţinutul economic al operaţiunii;• data debitării contului plătitorului de către instituţia iniţiatoare (care se va

completa de către instituţia iniţiatoare).Ordinul de plată pentru Trezoreria Statului poate fi obţinut cu ajutorul

aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de MFP (Ministerul Finanţelor Publice). Acest format nu este obligatoriu pentru plăţile dispuse de contribuabili din conturile deschise la instituţiile de credit.

In cazul în care nu se foloseşte aplicaţia MFP pentru tipărirea ordinului de plată către Trezoreria Statului, acesta poate avea formatul solicitat de instituţia de credit, cu condiţia respectării normelor şi regulamentelor în vigoare, aplicabile în SEP şi a OMFP nr. 246/2005.

Odată cu intrarea în funcţiune a sistemului ReGIS şi SENT, a devenit obligatorie completarea, pentru toate plăţile, a codurilor IBAN alocate de Ministerul Finanţelor Publice conturilor Trezoreriei Statului precum şi a tuturor elementelor

enumerate mai sus.Codurile IBAN alocate de Ministerul Finanţelor Publice conturilor

Trezoreriei Statului se găsesc în prezent pe pagina de Internet a Ministerului Finanţelor Publice (www.mfinante.ro), la rubrica Portal ANAF, pagina de Asistenţă a Contribuabililor9.

In cazul unora din plăţile efectuate pentru achitarea obligaţiilor către MFP astfel cum este prevăzut în Ordinul MFP 246/2005), instituţia iniţiatoare are obligaţia de a semna şi de a ştampila exemplarul nr. 2 al ordinului de plată pentru Trezoreria Statului, care rămâne la plătitor, în scopul confirmării debitării contului plătitorului cu suma respectivă.

Cod IBAN (acronim pentru International Bank Account Number) inseamna un sir de caractere care identifica in mod unic la nivel international contul unui client la o institutie, cont utilizat pentru procesarea platilor in cadrul sistemelor de plati sau prin schemele de tip banci corespondent20;

Institutie inseamna oricare dintre urmatoarele: - institutie de credit autorizata de Banca Nationala a Romaniei; - Trezoreria Statului; - Banca Nationala a Romaniei; Generarea codurilor IBAN inseamna procesul, desfasurat o singura data,

de creare a unui unic cod IBAN pentru un cont. Institutiile vor genera si utiliza coduri IBAN, in conformitate cu

prevederile regulamentului privind utilizarea IBAN, pentru conturile clientilor acestora utilizate in scopul efectuarii de plati, in lei sau in orice alta moneda, prin sistemele de plati sau prin schemele de tip banci corespondent.

Institutiile vor notifica clientilor lor codurile IBAN atribuite, acestea urmand sa fie mentionate in extrasele de cont si in toate celelalte rapoarte referitoare la conturile respective, emise de institutii clientilor.

Banca Nationala a Romaniei este exceptata de la obligativitatea generarii, utilizarii si notificarii codurilor IBAN pentru conturile clientilor sai, institutii de credit si Trezoreria Statului.

Structura codurilor IBAN atribuite in Romania de institutii conturilor clientilor lor consta intr-un sir de 24 caractere alfanumerice care, considerate de la stanga la dreapta, au urmatoarea semnificatie:

Nr. caractere Tipul caracterelor Semnificatie 2 Alfabetice Codul de tara al Romaniei (respectiv "RO".).

20 Regulament nr. 2 din 17 februarie 2004 privind utilizarea codurilor IBAN in Romania .

2 Numerice Caractere de verificare a codului IBAN. 4 Alfabetice Caractere care identifica in mod unic institutia, respectiv

primele patru caractere ale codului BIC atribuit institutiei (acronim pentru Bank Identifier Code) .

16 Alfanumerice Caractere care identifica in mod unic unitatea teritoriala a institutiei si contul clientului de la respectiva unitate teritoriala.

6.2. Avantajele sistemului electronic de plăţi

Când în fiecare zi un om de la fiecare bancă trebuie să ajungă la o şedinţă de decontare, pentru a face schimb de pachete cu toţi oamenii trimişi acolo de celelalte bănci, serviciul pentru care se organizează o astfel de ceremonie nu poate fi decât scump. Nu este, totuşi, vorba decât despre procesarea unui simplu ordin de plată, realizat în România, până de curând, într-un sistem bazat pe hârtie.

Intrarea în funcţiune, după mai multe amânări, a sistemului electronic de decontare a schimbat situaţia. Realizate la o apăsare de buton, plăţile îşi reduc durata la câteva secunde şi îşi diminuează costurile. Transfond şi BNR au realizat, de la data de 8 august 2005, încă o scădere a comisioanelor percepute băncilor, cu 33%, după reducerea iniţială din primăvara aceluiaşi an, de 25%.

Astfel, pentru plăţile de mică valoare (prin sistemul SENT), sub 50.000 RON (500 milioane ROL), tariful total, scade la 1,1 R0N, urmând a fi suportat integral de plătitor, în timp ce beneficiarul plăţii nu va mai achita nimic. Şi pentru plăţile mai mari de 50.000 RON, precum şi pentru plăţile mici urgente (prin sistemul ReGIS), comisionul total al tranzacţiei se reduce la 15 RON, plătit de asemenea integral de banca plătitoare.

Având în vedere că aceste costuri se reflectau în mare parte şi în comisioanele clienţilor, s-au redus începând cu 8 august 2005, comisioanele la încasări sub 50.000 RON de peste trei ori şi de peste şapte ori pentru încasări mari sau în regim de urgenţă.Pentru încasările în contul de salarii, unele societăţi bancare nu mai percep nici un comision.

Funcţionarea sistemului electronic de plăţi va permite băncilor să introducă şi produse sau servicii noi, ori să îmbunătăţească funcţionalităţile celor deja existente. Astfel de schimbări vor determina băncile să fie şi mai inovatoare decât până acum.

Intrarea în funcţiune a celei de-a treia componente a sistemului electronic de plăţi - SaFIR (în septembrie), va fluidiza operaţiunile cu instrumente financiare, intenţionând să ofere în continuare clienţilor posibilitatea achiziţionării de titluri de stat direct de pe piaţa primară şi efectuării de operaţiuni pe piaţa secundară a titlurilor de stat. O dezvoltare deosebită este de aşteptat în perioada următoare, la

majoritatea băncilor, cu precădere pentru produsele de internet banking şi electronic banking.

Intrarea Trezoreriei în sistemul electronic de plăţi va înlătura multe dintre neajunsurile celor care, având de achitat diferite obligaţii faţă de stat, trebuiau să aştepte câteva zile confirmarea plăţii, riscând penalităţi de întârziere sau, în cazul datoriilor vamale, eliberarea cu întârziere a bunurilor din vamă.

Alpha Bank a lansat de curând produsul Alpha Custom (gratuit pentru clienţi), iar BRD modulul "e-VAMA", prin care firmele îşi pot deconta electronic datoriile vamale. In punctele vamale au fost instalate aplicaţii informatice care vor permite birourilor vamale să utilizeze forma electronică a ordinului de plată pentru Trezorerie pentru a acorda "liber de vamă" clienţilor care importă sau exportă bunuri, în maximum o oră după ce banca a transmis dovada plăţii taxelor. Un serviciu asemănător există şi la BCR.

In epoca plăţilor pe suport hârtie, un transfer interbancar putea dura mai multe zile şi presupunea cheltuieli mari. Cu o apăsare de buton, plăţile în sistem electronic se realizează instantaneu şi costa de două ori mai puţin.

6.3. Centrala incidentelor de plăţi

6.3.1. Aspecte generale

Centrala Incidentelor de Plăţi, denumită în continuare "CIP", este un centru de intermediere care gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor21.

Datele specifice incidentelor de plăţi sunt transmise, difuzate şi valorificate pe baza informaţiilor, chiar anterioare plăţii, conţinute in evidenţe şi care sunt ocazionate de acte şi fapte având potenţial fraudulos, litigios şi/sau producând riscuri de neplată, inclusiv dintre cele care pot afecta finalitatea decontării.

In înţelesul regulamentului Regulamentului nr. 1 din 23 februarie 2001 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) data prezentării la plată - data transmiterii instrumentului de la unitatea prezentatoare la unitatea primitoare, conform circuitelor de compensare, în cazul plăţilor interbancare, respectiv data la care titularul de cont depune la banca sa, în vederea încasării, borderoul de încasare şi instrumentul, în cazul plăţilor

21 Regulament nr. 1 din 23 februarie 2001 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a României a

Centralei Incidentelor de Plati.

intrabancare;la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau

la o dată fixă, a fost refuzat(ă) din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen;

b) incidentul de plată - neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau a contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public;

c) incidentul de plată major - incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia din următoarele situaţii:

c1) In cazul cecului:- cecul a fost emis fără autorizarea trasului;

-cecul a fost refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare;

- cecul a fost refuzat la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare;

- cecul a fost emis cu dată falsă sau îi lipseşte o menţiune obligatorie;- cecul circular sau cecul de călătorie a fost emis "la purtător";

- cecul a fost emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară;c2) în cazul cambiei şi al biletului la ordin:

-cambia a fost scontată fără existenţa în total/în parte a creanţei cedate în momentul cesiunii acesteia;

- biletul la ordin/cambia cu scadenţă ia vedere, a fost refuzat(ă) din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen;

- biletul la ordin/cambia cu scadenţă la vedere, a fost refuzat(ă) din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen;

- biletul la ordin/cambia cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă, a fost refuzat(ă) din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen;

-biletul la ordin/cambia cu scadenţă următoarele mijloace de plată: cec, cambie, bilet la ordin;

d)interdicţia bancară - regimul impus de către bancă unui titular de cont prin care se interzice acestuia emiterea de cecuri pe o perioadă de 1 an, conform unor angajamente reciproce aplicabile plăţii tu cecuri, ca urmare a unor incidente de plăţi majore produse cu cec;

e) nod de acces - persoana declarantă care, ca urmare a asigurării condiţiilor tehnice corespunzătoare, are posibilitatea accesării in mod direct a sistemului informatic al CIP;

g) persoana acreditată - angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante să furnizeze, să solicite şi să primească informaţii la şi de la CIP;

h) persoane declarante - băncile, persoane juridice române, inclusiv unităţile teritoriale ale băncilor, sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, denumite în continuare "bănci" şi CIP;

i) persoane cu risc - acele persoane fizice sau juridice, inclusiv bănci, care au fost incluse în Fişierul naţional al persoanelor cu risc, ca urmare a unor incidente de plăţi majore înregistrate pe numele lor;

j) utilizatori - persoanele declarante, Banca Naţională a României, Massmedia, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul de Interne cu unităţile lor teritoriale, instanţele judecătoreşti, alte instituţii ale statului cu atribuţii de supraveghere şi control, persoane fizice şi alte persoane juridice, instituţii similare CIP din străinătate, cărora CIP le-a luat în evidenţă o cerere de consultare a informaţiilor deţinute;

k) valorificarea informaţiei - exploatarea în interes privat sau public a datelor puse la dispoziţie de CIP din proprie iniţiativă sau la cererea utilizatorilor,

l) ziua refuzului - ziua compensării instrumentului refuzat la plată parţial sau în totalitate, în cazul plăţilor interbancare, respectiv ziua în care instrumentul ajunge la unitatea plătitoare şi este refuzat, în cazul plăţilor intrabancare.

Persoanele declarante au obligaţia să furnizeze CIP informaţiile aferente incidentelor de plăţi, în forma şi la termenele arătate în prezentul regulament, precum şi orice informaţie solicitată de aceasta, în scopul desfăşurării propriei activităţi.

Obligaţia prevăzută mai sus revine persoanelor declarante, astfel:a) centralelor băncilor, inclusiv sucursalelor băncilor străine, pentru toate

informaţiile adresabile direct CIP, colectate de la titularii lor de cont sau de la cei aparţinând unităţilor bancare proprii, precum şi de la alte persoane fizice sau juridice;

b) unităţilor teritoriale ale băncilor, pentru toate informaţiile adresabile direct CIP, în cazul în care acestea au capacitatea tehnică necesară iar conducerea băncii le-a împuternicit să acceseze CIP sau prin intermediul propriilor centrale, informaţii colectate de la titularii lor de cont şi/sau de la cei aparţinând altor unităţi bancare, precum şi de la alte persoane fizice sau juridice, pe baza raporturilor între bancă şi client sau ca urmare a angajamentelor, înţelegerilor sau convenţiilor bilaterale intervenite între bănci în apărarea interesului public şi pentru menţinerea încrederii clienţilor în comerţul făcut de bănci cu instrumente;

c) CIP, pentru toate informaţiile adresabile CIP, colectate de la Banca Naţională a României şi de la sistemele de transfer de fonduri autorizate de către Banca Naţională a României în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 şi ale

Legii nr. 101/1998.CIP este abilitată să primească declaraţii de incidente de plăţi numai de

la persoane declarante, care răspund pentru veridicitatea şi integritatea informaţiei transmise la CIP.

Persoanele declarante au obligaţia completării unei fişe de acreditare, prin care sunt desemnate maximum 3 persoane acreditate. Această fişă va fi întocmită în 1 sau 2 exemplare, după caz, având acelaşi conţinut, cu următoarele destinaţii:4. exemplarul 1 - se păstrează pentru evidenţele proprii;5. exemplarul 2 (în cazul centralelor băncilor) - se transmite în regim confidenţial

la CIP.In comerţul făcut cu cecuri, băncile vor acorda clienţilor dreptul de a

emite cecuri în care ele figurează ca bancă trasă, pe baza unei temeinice analize a riscurilor pe care le implică această operaţiune, inclusiv pe baza informaţiilor obţinute prin consultarea bazei de date a CIP.

6.3.2. Structura bazei de date şi modul de transmitere a informaţiilor la cip

CIP organizează şi gestionează un fişier de interes general, numit Fişierul Naţional de Incidente de Plăţi (FNIP), care va fi structurat astfel:

Fişierul naţional de cecuri (FNC); Fişierul naţional de cambii (FNCb);Fişierul naţional de bilete la ordin (FNBO).

Fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) este un fişier alimentat automatde FNIP cu incidentele de plăţi majore înregistrate pe numele unei persoane fizice sau juridice, inclusiv bănci.

Din proprie iniţiativă, precum şi la solicitarea oricărei bănci, CIP poate organiza şi alte fişiere referitoare la incidentele de plăţi.

Informaţiile privind incidentele de plaţi vor fi menţinute în baza de date a CIP pe o perioadă de 7 ani de la data înscrierii.

Transmiterea cererilor, declaraţiilor şi anulărilor de incidente de plăţi de la nodul de acces la CIP se face pe suport electronic, excepţie făcând cererile sau declaraţiile pentru care, în cuprinsul prezentului regulament, se prevede o altă modalitate de transmitere.

Accesarea sistemului informatic al CIP de către persoanele acreditate la CIP de la nodul de acces se face pe bază de nume şi parolă de acces unice atribuite de Banca Naţională a României.

Persoanele declarante care sunt şi nod de acces la CIP au obligaţia

asigurării, la sediul lor, a condiţiilor tehnice care să permită transmiterea cu operativitate, fără alterări, pe suport electronic, a informaţiilor privind incidentele de plăţi.

Banca Naţională a României va asigura, la sediul său central, condiţiile tehnice care să permită înregistrarea, gestionarea şi difuzarea, cu operativitate, fără alterări, pe suport hârtie sau pe suport electronic, după caz, a informaţiilor privind incidentele de plăţi.

Inscrierea informaţiei în FNIP poate fi efectuată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) aceasta a fost cerută de către o persoană declarantăb) cererea, declaraţia sau anularea a fost luată în evidenţă de către CIP.

6.3.3. Transmiterea şi înscrierea în FNIP şi FNPR a informaţiei privind refuzurile la plată ale instrumentelor

In cazul în care o persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligaţia ca, cel târziu în ziua refuzului, să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar.

La nodul de acces, cererea va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2 exemplare, cu următoarele destinaţii.

a)exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante, pentru evidenţele proprii;b)exemplarul 2 - se transmite clientului de către banca sa.

In cazul în care o persoană declarantă - bancă refuză la plată o cambie sau un bilet la ordin pentru contul avalistului, aceasta are obligaţia să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar pe numele respectivei persoane juridice/fizice.

In cazul în care cecul, cambia sau biletul la ordin este emis(ă) în valută şi este plătibil(ă) în lei, cererea de înscriere a refuzului bancar va fi întocmită cu indicarea sumei de plată specificată în lei pe borderoul de încasare.

In cazul în care cecul, cambia sau biletul la ordin este emis(ă) şi este plătibil(â) în valută, cererea de înscriere a refuzului bancar va fi întocmită cu indicarea sumei de plată şi a celei refuzate, în lei, la cursul de schimb al valutei respective comunicat de Banca Naţională a României, aplicabil în ziua transmiterii cererii la CIP. Pentru evidenţa acestor cazuri, cererea de înscriere a refuzului bancar, la care se anexează o copie a instrumentului şi a borderoului de încasare, vor fi transmise prin telefax la CIP.

In cazul în care banca trasă, a trasului sau a subscriitorului nu deţine informaţii certe privind emitentul instrumentului (atunci când emitentul nu are cont deschis la unitatea plătitoare sau când semnătura nu corespunde cu specimenul aflat în

bancă şi plătitorul nu recunoaşte emiterea instrumentului), aceasta nu va înscrie incidentul de plată la CIP, însă va sesiza organul de poliţie competent privind acest caz de înşelăciune şi va trimite la CIP, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, o declaraţie de neînscriere a incidentului de plată.

Această declaraţie se întocmeşte pe suport hârtie în minimum 2 exemplare, având acelaşi conţinut, cu următoarele destinaţii:

a) exemplarul 1 - se transmite la CIP pentru luare în evidenţă;a) exemplarul 2 - se transmite împreună cu exemplarul 1 la CIP pentru vizare,

fiind ulterior returnat băncii, pentru evidenţele proprii.

6.3.4. Transmiterea şi inscrierea in FNIP a informaţiei privind ierderea, furtul, distrugerea sau anularea instrumentelor

Persoana declarantă - bancă are obligaţia ca, la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care a pierdut, i-a fost furat sau care a distrus unul sau mai multe formulare de cec, cambie sau bilet la ordin valabil emise, să transmită la CIP, în aceeaşi zi bancară, o declaraţie.

La nodul de acces, declaraţia va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2 exemplare, cu următoarele destinaţii:

a) exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante - banca, pentru evidenţele proprii;

b) exemplarul 2 - se transmite persoanei fizice sau juridice de către persoana declarantă - bancă.

Prevederile de mai sus se aplică şi în cazul în care o persoană fizică sau juridică pierde sau i se fură unul sau mai multe formulare de cec necompletate.

In cazul în care banca trasă a avut iniţiativa retragerii din circulaţie a unor formulare de cec şi nu le-a recuperat în totalitate, aceasta are obligaţia să declare ca anulate cecurile nerecuperate, prin transmiterea la CIP a declaraţiei.

Prevederile alineatului de mai sus se aplică şi băncii care nu mai poate utiliza cecuri pe care aceasta figurează ca bancă trasă, în situaţii cum sunt: s-a declanşat procedura falimentului, banca este supusă unor interdicţii ori persoanei juridice i s-a retras autorizaţia de funcţionare ca bancă.

In cazul în care o persoană fizică sau juridică solicită unei persoane declarante - bancă anularea propriilor cecuri necompletate sau greşit completate, aceasta este obligată să reţină respectivele cecuri şi, ulterior, să le remită băncii trase pe baza unui proces - verbal.

Pentru diminuarea riscului în utilizarea instrumentelor, băncile îşi vor instrui clienţii cu privire la utilizarea acestora în conformitate cu legile şi reglementările aplicabile şi, de asemenea, vor încheia cu aceştia o convenţie

privind declararea imediată la CIP a instrumentelor pierdute, furate, distruse sau anulate.

6.3.5. Transmiterea şi înscrierea în FNIP şi în FNPR, de către cip şi alte instituţii, a informaţiei privind incidentele de plăti

Compartimentele din cadrul Băncii Naţionale a României care înregistrează incidente de plăţi în utilizarea instrumentelor au obligaţia semnalării acestora la CIP, în aceeaşi zi bancară, pentru a fi înscrise în FNIP.

CIP, în calitate de persoană declarantă, va putea colecta, pe baza unor convenţii încheiate pe principiul reciprocităţii, informaţii furnizate de instituţii similare CIP din străinătate privind incidente de plăţi survenite în afara graniţelor ţării în care sunt implicate persoane fizice sau juridice române.

6.3.6. Interdicţia bancară

Interdicţia bancară, notificată de persoanele declarante la CIP, asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în circuitul bancar.

In cazul refuzului la plată al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plată major asupra contului unui client, banca va lua, în aceeaşi zi bancară, următoarele măsuri:

a) va notifica incidentul de plată la CIP printr-o cerere de înscriere a refuzului bancar în FNC, care va cuprinde şi declaraţia de interdicţie bancară;

b)va adresa titularului de cont o somaţie, prin care îi va notifica acestuia interdicţia de a emite cecuri pe timp de un an începând cu data înregistrării la CIP a incidentului de plată major şi obligaţia de a restitui băncii (băncilor) al cărei (căror) client este formularele de cec aflate în posesia sa şi/sau a mandatarilor săi.

In situaţia arătată mai sus, CIP are obligaţia transmiterii, pe suport electronic, în aceeaşi zi bancară, tuturor centralelor băncilor a unei declaraţii, prin care li se comunică acestora declararea respectivului titular în interdicţie bancară de a emite cecuri de către persoana declarantă.

Centrala băncii care primeşte o declaraţie a CIP privind interdicţia bancară are obligaţia ca, în aceeaşi zi bancară, să distribuie această informaţie în propriul sistem intrabancar, în scopul evitării producerii riscului ca respectivul client să genereze un nou incident de plată asupra unui alt cont al său.

In situaţia prezentată la alineatul precedent, centrala băncii sau unitatea teritorială a băncii unde respectiva persoană fizică sau juridică are cont deschis, are următoarele obligaţii:

a) să întreprindă toate măsurile necesare pentru recuperarea în cel mai scurt timp a tuturor formularelor de cec necompletate sau greşit completate, eliberate acesteia, cu excepţia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar care poartă pe faţa lor înscrisul numerar, în scopul evitării riscului ca respectiva persoană fizică sau juridică să producă noi incidente de plăţi prin utilizarea acestora în plăţi fără numerar;

b) să transmită la CIP, pentru formularele de cec necompletate sau greşit completate care nu au fost recuperate, într-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii declaraţiei CIP, o declaraţie, prin care se declară nule respectivele formulare.

La nodul de acces, declaraţia va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2 exemplare, cu următoarele destinaţii.

a) exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante-banci, pentru evidenţele proprii;

b) exemplarul 2 - se transmite persoanei fizice sau juridice de către persoana declarantă-bancă.

Banca are obligaţia să înscrie la CIP toate incidentele de plăti care apar la cecurile de numerar, însă, în cazul producerii unui incident de plată major, titularul de cont nu va fi declarat în interdicţie bancară.

CONCLUZII

Determinate de globalizarea şi integrarea pieţelor financiare, precum şi de creşterea concurenţei în cadrul acestora, autorităţile publice manifestă o

preocupare din ce în ce mai evidentă pentru buna funcţionare şi pentru continuarea dezvoltării sistemelor naţionale de plăţi cu obiectivul declarat al sporirii eficienţei economice şi operaţionale în condiţiile stimulării cadrului concurenţial loial şi a reducerii riscurilor specifice în acest domeniu.

Acţiunile desfăşurate atât la nivel naţional, cat si regional, privind dezvoltarea şi diversificarea serviciilor oferite de sistemele de plăţi, se datorează în mare măsură ritmului actual al creşterii economice şi transformărilor structurale intervenite în cadrul economiei naţionale, precum şi necesităţii indeplinirii criteriilor aderarii la Uniunea Europeană.

Un prim pas in acest sens a fost implementara cod-uri IBAN atribuit contului clientului deschis la o institutie a statului si cod BIC atribuit institutie. Alt pas ar fi infintarea Sistemului Electronic de Plăţi (SEP): sistemul de decontare pe bază brută în timp real a plăţilor de mare valoare, denumit ReGIS; sistemul electronic de compensare a plăţilor de mică valoare, denumit SENT; sistemul de decontare şi înregistrare a titlurilor de stat SaFER.

Sistemul Electronic de Plăţi este utilizat în prezent pentru decontarea ordinelor de plată, instrumentele de debit (cecuri, bilete la ordin) ne fiind incluse încă în acest sistem.

Pe lângă tendinţa manifestă de implementare a noilor tehnologii în acest domeniu cu influenţe notabile asupra eficienţei operaţiunilor, este important de relevat că, la acest sfârşit de deceniu, una dintre caracteristicile esenţiale ale procesului de dezvoltare a sistemelor de plăţi şi decontări o constituie faptul că abordările politice în acest domeniu au un obiectiv comun, şi anume acela de stimulare a reformei acestor sisteme în scopul creşterii eficienţei.

Procesul de reformă a sistemelor de plăţi şi decontări cuprinde mai multe categorii de acţiuni, dintre care se disting în mod special următoarele:

(1) măsurile legate de accesul deschis şi echitabil al instituţiilor care intermediază servicii de plăţi la operaţiunile acestor sisteme,

(2) stabilirea unor standarde de operare comune care să nu elimine, ci, dimpotrivă, să încurajeze cooperarea între diferiţii participanţi pe piaţă în condiţiile unei competiţii loiale şi

(3) măsurile privind diminuarea probabilităţii producerii riscurilor specifice sistemelor de plăţi şi decontări. Toate aceste măsuri au fost şi sunt puse în aplicare într-o strânsă concordanţă cu progresele rapide înregistrate către implementarea politicilor monetare indirecte, liberalizarea financiară şi convertibilitatea valutară.

La nivel internaţional, se manifestă din ce în ce mai pregnant cererea participanţilor de pe pieţele financiare privind creşterea vitezei şi securităţii operaţiunilor de decontare aferente tranzacţiilor încheiate. In acelaşi cadru de

preocupări trebuie menţionat că în paralel cu apariţia şi dezvoltarea unor noi sisteme de plăţi autorităţile publice sunt preocupate şi de dezvoltarea unui cadru legal şi regulamentar, adecvat în condiţiile necesităţii dar şi a tendinţei evidente de armonizare a legislaţiei în domeniu aparţinând diverselor state. In acest context, pot fi menţionate iniţiative cum ar fi: tendinţa concertată a băncilor centrale de promovare a implementării sistemelor de decontare pe bază brută în timp real; stabilirea de limite şi a obligativităţii garantării operaţiunilor de creditare efectuate de banca centrală în conexiune cu decontarea finală a operaţiunilor acestor sisteme; iniţiativele ţărilor din Uniunea Europeană în vederea dezvoltării unor caracteristici comune ale sistemelor lor de plăţi, precum şi cooperarea dintre ţările industrializate sub egida Băncii Reglementelor Internaţionale în coordonarea principalelor aspecte ale politicilor lor în domeniul sistemelor de plăţi cu obiectivul reducerii riscurilor în decontarea tranzacţiilor valutare (de ex. acţiuni în direcţia armonizării orarelor de funcţionare ale principalelor sisteme de plăţi care decontează aceste tip de tranzacţii la nivel internaţional).

Un alt domeniu major de acţiune îl constituie în prezent adoptarea standardelor de livrare contra plată în sistemele de decontare a tranzacţiilor cu valori mobiliare prin stabilirea unor legături directe între acestea şi sistemele de plăţi.

In concluzie, trebuie menţionat o dată în plus că sistemele de plăţi şi decontări într-o economie de piaţă modernă sunt unele dintre cele mai importante domenii asupra cărora se concentrează atenţia publică şi privată, ele fiind considerate a fi mecanismele specializate care sprijină implementarea politicilor în domeniul economiei reale, a pieţelor financiare, fiscal şi chiar social.

Procesul de dezvoltare a acestor sisteme în orice ţară este favorizat de existenţa unui cadru legal şi a unui regim monetar clar formulate, de o infrastructură tehnică modernă, sigură si eficientă, precum şi de o bună şi permanentă colaborare între instituţiile componente ale financiar-bancar, respectiv banca centrală, băncile comerciale, societăţile de mobiliare, instituţiile de compensare şi decontare a pieţelor secundare, autorităţile financiare de stat, precum şi alte instituţii financiare.

Bibliografie:

Benţe Corneliu – „ Tehnica operaţiunilor bancare”, Editura Universitaţii din Oradea, 2005

Cezar Basno, Nicolae Dardac – „Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996.

Diaconescu Mariana – „Banci sisteme de plaţi, riscuri”, Editura Economica, Bucuresti, 1999.

Iosif Hateş-Gavra – „Organizarea si Operatiunile băncilor”, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2003.

Ungurean Pavel – „Produse si operatiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2001

R. Popescu, C. Tudorancea. F. Berbec ,Cardul - instrument modern de plată, Editura Tribuna Economică, Bucuresti, 1998

Zăpodeanu Daniela – „Tehnica operatiunilor bancare”, Editura Universitaţii din Oradea, 2002.

Zăpodeanu Daniela – „Monedă si credit. Instituţii Monetare si de credit”, Editura Universitaţii din Oradea, 2003.

Norma nr. 1 din 19 ianuarie 2005 -privind modul unitar de completare a mentiunilor din ordinele de plata an mesajele electronice utilizate an sistemul ReGIS si an casa de compensare automata.

Regulament nr. 1 din 23 februarie 2005 - privind sistemele de plati care asigura compensarea fondurilor.

Regulament nr. 2 din 23 februarie 2005 - privind ordinul de plata utilizat an operatiuni de transfer-credit.

Regulament nr. 4 din 13 iunie 2002 -privind tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la aceste tranzactii.

Regulament nr. 2 din 17 februarie 2004 privind utilizarea codurilor IBAN in Romania .

Regulament nr. 1 din 23 februarie 2001 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a României a Centralei Incidentelor de Plati.

Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a Romaniei.Regulament nr 1 din 3.07.2003 stabileste principiile şi modul de desfaşurare a

compensării bilaterale a plăţilor de mica valoare in relaţia cu Trezoreria statului, a plăţilor intertrezorerii, indiferent de valoare, şi a decontarilor acestora pe baza netă.

Regulament nr 9 din 23.09.2005 cre modifica si completeaza Regulamentul nr

1/2005 privind sistemele de plăţi care asigură compensarea fondurilor.Circulara 35 din 09.09.2002 prevede ca reglementările BNR in domeniul

sistemelor de plăţi să se aplice in mod corespunzător si organizatiilor cooperatiste de credit autorizate de BNR.

Circulara nr. 31 din 21.08.2002 modifica prevederile Regulamentului BNR nr 1/2002 privind sistemul de transfer de fonduri de mare valoare.