INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Tehnologia informaţiei şi a comunicării ȋn cadrul şcolii

Societatea modernă actual tinde să se transforme ȋntr-o societate informaţională. Ne aflăm ȋntr-o aşa numită Epocă a Cunoaşterii, ȋn care tehnologia se dezvoltă rapid şi este utilizată pe scară largă ȋntr-o multitudine de domenii. Această dezvoltare, evoluţia umanităţii, schimbările rapide din societate şi de pe piaţa muncii, au determinat modificări ale relaţiilor dintre viaţa profesională şi educaţie.

Şcoala, sistemele de educaţie, sunt obligate să ţină pasul cu ȋnnoirile din societate. Elevii din zilele noastre provoacă instituţiile şcolare, solicitând oferte educaţionale care să se plieze pe nevoile şi personalitatea lor şi care să le asigure competenţele necesare ȋn viitor. Apare nevoia ca ȋncă de la vârste fragede copiii să fie pregătiţi pentru un contact benefic cu lumea ȋn care trăiesc, deziderat care implică şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării. Tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC) este un concept care provine din limba engleză: “Information and Comunication Technology) –ICT- şi este utilizat ȋn limba română ȋn relaţie cu expresia “noile tehnologii”.

Educaţia este provocată să implementeze TIC la nivel didactic. “Paradigmele clasice de realizare a educaţiei sunt pe cale de a fi rediscutate şi parţial schimbare. Societatea cunoaşterii ȋn care am intrat presupune noi şi inedite forme de schimb şi reproducere a informaţiei, diada clasică de relaţionare didactică fiind ȋnlocuită de o reţea “stelară” mult mai complicată ȋn care fiecare primeşte şi dă ceva la rândul său. Ubicuitatea şi circularitatea informaţiei fac ca dispozitivele educative să se prefigureze ȋn consens cu noile principii de transfer şi de ȋmbogăţire cognitive-spirituală. […] Ȋnşişi educaţii “forţează” ca practicile de formare să fie redimensionate ȋn consens cu aceste dispozitive.”1

Cucoş C. afirmă, ȋn introducerea publicaţiei citate mai sus, că problematica virtualizării formării, a dilatării spaţiului de livrare a educaţiei, a sensibilizării publicului faţă de virtuţile educogene ale noilor tehnologii, devine din ce ȋn ce mai evident şi mai discutată.

TIC se pliază pe ȋnţelegerea ȋnvăţării ca procesare de informaţie, susţine Glava C. care supune atenţiei asemănarea dintre funcţionalitatea creierului uman şi maşina-computer. Autorul plasează ȋn deschiderea cărţii Formarea competenţelor didactice prin intermediul e-learning. Modele teoretice şi aplicative publicată ȋn 2009, următorul motto: Noile tehnologii chestionează concepţiile tradiţionale privind predarea şi ȋnvăţarea şi reconfigurând maniera ȋn care profesorii şi elevii au acces la informaţie, au potenţialul de a transforma specificul proceselor de predare şi ȋnvăţare.” Deci ȋntreaga concepţie asupra predării şi ȋnvăţării s-a schimbat datorită noilor tehnologii, fapt care nu mai poate fi contrazis.

1 Asandului, L., Ceobanu, C., (2007), Abordări statistice şi ipostaze educaţionale ale modelului E-learning, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, pag 7

Expansiunea cu scop formativ a noilor tehnologii de informare şi comunicare presupune redimensionarea conţinuturilor ȋnvăţării, care trebuie să fie mai flexibile, mai deschise, mai indeterminate,presupune revizuirea metodelor utilizate, regândirea sistemelor de formare şi a managementului resurselor. “Avântul tehnologic descompune schemele tradiţionale de transmitere a ȋnvăţăturii. Tehnologiile informaţionale modifică barierele creaţiei şi circulaţiei cunoaşterii spărgând monopolul şcolii şi al profesorului specialist.”2

Descompunerea schemelor tradiţionale conduce la modificarea relaţiei dintre profesor şi elevi, la modificarea rolului profesorului. Rolul profesorului se modifică ȋn sensul transformării lui ȋn colaborator, coleg de echipă, proiectant şi manager al situaţiilor şi experienţelor de ȋnvăţare,. Profesorul nu mai este sursa principală de transmitere de cunoştinţe, ci facilitator al ȋnvăţării.3

Diversele tehnologii susţin diverse tipuri de ȋnvăţare, au un potenţial educaţional diferit, iar utilizarea TIC ȋn educaţie oferă o serie de facilităti care se referă la conţinut, obiectivele şi procesele folosite ȋn educaţie. Conform lui Glava C., utilizarea educaţională a TIC este asociată unor stadii evolutive. Stadiile de dezvoltare ȋn utilizarea TIC sunt:

Minimal – Emergent: TIC este un instrument de utilizat ȋn ȋntreg curriculumul sau ȋn predarea unor discipline separate ȋn care accentual se pune pe dezvoltarea unor deprinderi, cunoştinţe, atitudini de utilizare a TIC;

Instrumental – Aplicativ: TIC ca instrument de eficientizare a ȋnvăţării şi de sporire a calităţii produselor de ȋnvăţare ale elevilor ȋn cadrul curriculum-ului şi a proceselor de ȋnvăţare clasice;

Inovator – Infuzat: TIC ca element component integral al reformelor curriculare mai cuprinzătoare care ţintesc modificarea nu doar a modului ȋn care elevii ȋnvaţă, ci şi a conţinutului ȋnvăţării;

Implementat – Reformator: TIC ca parte integrantă a reformelor educaţionale care ţintesc modificări ȋn organizarea şi structura şcolii ȋn esenţa sa, respective modificări de politică educaţională.

Pentru ȋnvăţământul românesc actual, evoluţia implementării didactice a noilor tehnologii se plasează la nivelul doi şi trei, ultimul nivel de evoluţie reprezentând o realitate pentru sistemele vest-europene şi pentru cel american. “Tehnologia informaţiei şi comunicării este predată ca subiect separat la nivelul profesionalizării şi este ȋncorporat déjà ȋn toate domeniile de formare profesională. Ȋn acest mod, şcolile devin centre de ȋnvăţare şi de dezvoltare pentru comunitate.” 4

2 Cucoş, C., (2006), Informatizarea ȋn educaţie, Editura Polirom, Iaşi, pag 193 Glava, C., (2009), Formarea competenţelor didactice prin intermediul E-learning. Modele teoretice şi aplicative, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.4 Glava, C., (2009), Formarea competenţelor didactice prin intermediul E-learning. Modele teoretice şi aplicative, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, pag. 94

2

Instruirea asistată de calculator –tendinţă în managementul curricular

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o strategie didactică, în cadrul căreia interacţiunea dintre activitatea de predare şi cea de învăţare, dintre profesori şi elevi, este mijlocită de prezenţa calculatorului.

Integrarea calculatorului în procesul curricular se referă la modul în care informaţiile şi sarcinile de lucru cuprinse în software se articulează cu celelalte componente şi secvenţe ale instruirii, contribuind la atingerea obiectivelor urmărite.5

Cercetătorii au ajuns la concluzia că mijloacele tehnice din ultimele generaţii merită să fie valorificate în scopuri didactice şi introduse în recuzita profesorilor şi a celor care învaţă. Astfel, datorită multiplelor posibilităţi pe care le are calculatorul în înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi redarea informaţiei, acesta şi-a demonstrat pe deplin potenţialul pedagogic.

Computerul, multimedia, tehnicile informaţionale computerizate, Noile Tehnologii de Informare şi Comunicare, au potenţialul de a sprijini activitatea de învăţare, constituie suporturi ale acesteia şi nu determină, în mod automat, creşterea calităţii procesului instructiv-educativ. Nu utilizarea tehnologiilor computerizate şi multimedia în sine, are oferte educative, într-o strategie de instruire şi autoinstruire bine gândită.6

Ȋn cadrul IAC se produce ȋnvăţarea cu ajutorul calculatorului, “care constituie o formă interactivă şi cvasiautonomă de acces la cunoaştere fără medierea profesorului (doar cu ghidarea lui) bazată pe demersuri cvasiautonome de informare şi prelucrare a informaţiilor, pe o ȋnvăţare ȋn ritm propriu, realizată practic prin observare, prin experimentare şi descoperire graţie utilizării computerului şi multimediei” (Bocoş, M. 2008, pag. 259) Deci utilizarea IAC ajută la depăşirea neajunsului organizării frontale a activităţilor didactice, care nu asigură ȋnvăţarea ȋn ritm propriu.

Avantajele tendinţei după Bocoş M. şi Chiş V.7 :

1. Interacţiunea elev calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul elevului la informaţii ample, organizate logic, structurate variat şi care fac posibilă o multimodalitate perceptivă, articulând coerent imaginea, cuvântul, culoarea şi sunetul în reprezentări compozite, apropiate de condiţiile normale ale percepţiei.

2. Sunt facilitate procesarea, esenţializarea şi amplificarea activităţii intelectuale, astfel încât să se asigure eficienţa individuală şi socială.

3. Este promovată o instruire individualizată, care pune elevul în situaţii de interacţiune, interactivitate şi comunicare foarte rapidă,mult intensificate şi realizate într-un univers autentic –cyberspaţiul, care permite o difuziune masivă a conţinuturilor şi o anumită flexibilitate a timpului prin îmbinarea mijloacelor de comunicare sincrone cu cele asincrone.

5 Bocoş, M., Chiş, V., 2013, Management curricular –repere teoretice şi aplicative, Editura Paralela 45, pag.3666 Ionescu, M., Bocoş M., 2009, Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, pag.3707 Bocoş, M., Chiş, V., 2013, Management curricular –repere teoretice şi aplicative, Editura Paralela 45, pag.366

3

4. Interactivitatea este generalizată, oferind celui care învaţă feed-back permanent, întrucât comenzile prin tastatură, mouse sau joystik produc efecte vizibile şi imediate pe ecran.

5. Elevul pune în practică un proiect personal, care îlobligă să adopte o atitudine activă şi interactivă, să reflecteze, să caute, să verifice, să relaţioneze, să gendească critic, să-şi imagineze, etc., să îşi structureze diversele tipuri de demersuri cognitive şi metacognitive; adesea el poate evada în lumi imaginare în care el însuşi este actorul.

6. Calculatorul favorizează construirea de situaţii autentice de comunicare între elevi, fiind un instrument propice socializării şi evoluţiei socializării.

7. Calculatorul permite crearea de situaţii de învăţare diverse, inclusiv de problemă cu valoare stimulativă şi motivaţională pentru elevi.

8. Elavii îşi dezvoltă nu numai competenţe TIC, ci şi capacităţile de autoinstruire, şi îşi construiesc un sistem de autoinstruire (auto)perfectibil în diferite condiţii şi situaţii de timp şi spaţiu.

Întrebări critice, problematice şi dilematice corelative tendinţei

◊ Utilizarea calculatorului reprezintă un mijloc de învăţare preferat de copii? De ce?

◊ Calculatorul stimulează independenţa în rezolvarea sarcinilor şi în căutarea soluţiilor de câtre elevi?

◊ Ce calităţi personale sau competenţe poate să dezvolte utilizarea calculatorului în activitatea didactică?

◊ Aparatura pe care o implică instruirea asistată de calculato este accesibilă elevilor, este uşor de folosit?

◊ Activitatea în faţa calculatorului afectează relaţiile sociale sau conduce la izolarea individului?

◊ Calculatorul creează dependenţă? Cum poate fi evitat acestă neplăcere?

◊ Este afectivitatea copiilor limitată de interacţiunea cu calculatorul?

◊ Individualizarea procesului instructiv-educativ este într-adevăr facilitate de instruirea asistată de calculator?

◊ Instruirea asistată de calculator favorizează interesul pentru lecţie sau mai degrabă plictiseala, rutina?

◊ Este afectată relaţia profesor-elev de acest mod de organizare al activităţilor instructiv-educative?

4

◊ Dirijarea pas cu pas a activităţii mentale a elevilor prin activităţi programate şi utilizarea de software educaţional afectează abilităţile creative şi spiritul de iniţiativă? Cu poate fi preîntâmpinată această limită?

◊ Cadrele didactice care lucrează în sistem de câţiva ani sunt deschise spre instruirea asistată de calculator?

◊ De ce este necesară instruirea asistată de calculator?

◊ Care sunt obiectivele de natură informativă şi formativă pe care le putem realiza cu ajutorul calculatorului şi facilităţilor acestuia?

◊ Care sunt acele achiziţii pe care elevii nu le pot însuşi facil prin acţiuni directe şi care fac necesară prezenţa calculatorului şi a software-ului?

◊ Care sunt punctele cheie în care este necesar să se utilizeze calculatorul pentru a stimula, sprijini şi direcţiona învăţarea elevilor?

◊ Cum pot fi formalizate abstract achiziţiile elevilor, astfel încât să rămână accesibile acestora?

◊ Ce dificultăţi pot apărea în condiţiile utilizării calculatorului în contextul curricular respectiv?

◊ Ce s-ar întâmpla dacă profesorii ar utiliza calculatorul, în mod curent, în fiecare lecţie?

◊ Lecţiile asistate de calculator modifică metodele de predare?

◊ Cum este influenţată organizarea lecţiei prin folosirea calculatorului?

◊ Cum am putea caracteriza învăţământul român de peste 5 sau 10 ani, din punct de vedere al utilizării calculatorului în şcoală?

`Analizând aceste întrebări şi încercând să le răspundem, se observă că instruirea asistată de calculator aduce mai multe avantaje decât dezavantaje. Dezavantajele pe care le-ar putea avea pot fi, totuşi, limitate în mare parte de proiectarea corectă a acestor activităţi şi utilizarea lor acolo unde creează oportunităţi , nu în fiecare moment al lecţiei şi nu la fiecare oră.

Implicaţii la nivel macropedagogic

Pentru susţinerea instruirii asistate de calculator şi integrarea cu succes a acesteia în sistemul de învăţământ şi în managementul curricular este nevoie ca politicile educaţionale şi curriculare să fie direcţionate în acest sens. Astfel, este nevoie ca în proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ, în elaborarea curriculumului scris şi a produselor curriculare principale să fie valorificate noile paradigme referitoare la IAC.

5

Legislaţia românească susţine dezvoltarea acestui domeniu. Ȋn Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, ȋntre cele opt domenii de competenţe cheie care determină profilul de formare al elevului, enumerate ȋn primul alineat al articolului 68, se regăsesc la punctul d) competenţele digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de ȋnvăţare şi cunoaştere. Alineatul 3 al aceluiaşi articol oferă disciplinei TIC statutul de disciplină opțională pentru elevii din clasele I—IV și statutul de disciplină obligatorie în învățământul gimnazial și liceal. Iată că ȋnvăţământul românesc a făcut un pas important ȋn alinierea la standardele ţărilor civilizate prin această lege şi a făcut posibilă trecerea la stadiul al treilea de dezvoltare.

Iată cum pot fi definite competenţele digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de ȋnvăţare şi cunoaştere - competenţa digitală implică utilizarea critică şi cu încredere a mijloacelor media electronice la muncă, în timpul liber şi pentru comunicare. Aceste competenţe se referă la gândirea logică şi critică, la abilităţile de management a informaţiei la standarde înalte, şi la abilităţi de comunicare dezvoltate. La nivelul de bază, abilităţile TIC cuprind utilizarea tehnologiei multimedia pentru a primi, evalua, stoca, produce, prezenta şi schimba informaţii, şi pentru a comunica şi a participa ȋn reţele prin intermediul Internetului.

Particularităţi în învăţământul primar

Planul –cadru pentru ȋnvăţământul primar aprobat prin Ordinul MEN nr. 3371 din 12.03.2013 are în vedere realizarea dezideratelor profilului de formare al copilului care finalizează ciclul primar, profil determinat de domeniile de competenţe-cheie enumerate anterior. În mod concret, până la finalul clasei a IV-a, se urmăreşte atingerea unui nivel de performanţă elementar în formarea unor competenţe cheie, dintre care le voi aminti doar pe cele cu implicaţii pentru tema acestui eseu:

2. Utilizarea conceptelor, a metodelor specifice diferitelor domenii ale cunoaşterii şi a instrumentelor tehnologice, în vederea rezolvării de probleme în contexte şcolare, extraşcolare şi profesionale.

3.6. Folosirea noilor tehnologii de informare şi comunicare în contexte şcolare şi extraşcolare adaptate vârstei.

4. Utilizarea eficace a instrumentelor necesare educaţiei pe tot parcursul vieţii:

4.4. Folosirea, la nivelul vârstei, a unor tehnici noi de informare şi comunicare

4.5. Exersarea procedeelor şi a instrumentelor de creare a conţinutului informaţional în spaţiile virtuale, prin activităţi de învăţare specifice vârstei şi dezvoltării personale (de exemplu: constituirea portofoliilor de învăţare, portofolii artistice, elaborarea unor pagini personale sau de grup, wiki, bloguri etc.).

6. Manifestarea creativităţii şi a spiritului inovator:

6.2. Realizarea unor produse folosind tehnici de lucru noi;

6.3. Folosirea cunoştinţelor obţinute pe mai multe căi pentru rezolvarea unor sarcini de lucru.

6

Analizând în detaliu noile programe şcolare pentru clasele pregătitoare-IV, se observă că nu sunt specificare competenţe care să facă referire exact la instruirea asistată de calculator, dar între exemplele de activităţi oferite la fiecare competenţă vizată se regăsesc şi activităţi care vizează instruirea asistată de calculator, de exemplu: Comunicare în limba română, clasa I: 1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute - rezolvarea unor probleme la jocurile pe computer, în care instrucţiunile sunt oferite verbal .

Pe de altă parte, dacă ne gândim la oportunităţile pe care ni le oferă mijloacele moderne, ceamai mare parte a competenţelor enumerate în aceste programe pot fi formate şi cu ajutorul instruirii asistate de calculator.

O altă implicaţie pe care o are instruirea asistată de calculator la nivel macropedagogic este necesitatea elaborării de materiale auxiliare, respectiv CD-uri care conţin lecţii AeL la diferite discipline de studiu. Din păcate însă, desfăşurarea lecţiilor în sistem AeL este limitată de absenţa mijloacelor tehnice necesare în multe dintre şcoli. De aici rezultă o altă implicaţie a acestei tendinţe: dotarea unităţilor şcolare cu tehnologie modenă. Tehnologia modernă include calculatoare, videoproiectoare, table interactive, s.a., dar acestea nu sunt neapărat priorităţile aurorităţilor române.

Se remarcă apariţia la editurile de profil a unor softuri educaţionale la toate disciplinele, iar la nivelul învăţământului primar oferta este diversă şi atractivă. Aceste CD-uri conţin lecţii interactive sau jocuri educative şi sunt, după părerea mea, un suport util al profesorilor, atâta vreme cât sunt folosite conform unei proiectări judicioase.

Materialele audiovizuale pot pune la dispoziţie resurse valoroase pentru sistemul de învăţare. Instruirea asistată de calculator este folositoare dacă elevul este activ şi motivat. Este bine ştiut faptul că simpla răsfoire a paginilor, sau parcurgerea unui material nu asigură o învăţare eficientă. Elevii trebuie să înveţe şi trebuie să fie implicaţi, să fie provocaţi să se gândească la ceea ce li se prezintă. Grafica sclipitoare şi simulatoarele nu sunt suficiente, experienţa trebuie să fie autentică şi relevantă pentru viaţa elevului.

Unii autori au sprijinit învăţarea cu ajutorul programelor multimedia datorită faptului că ele dau posibilitatea elevilor să interacţioneze cu mediul. Dezvoltarea proiectării soft-ului educaţional poate aduce un suport eficace în îmbunătăţirea calităţii învăţământului. Elementele cheie pentru un mediu de învăţare activ trebuie să includă:

- parametrii bazei de date sau ai simulării pe care elevul poate să-i schimbe;

- sistemul de noţiuni ale componentelor mediului (de exemplu, modelul unei probleme prin formule matematice, scrieri, sau reprezentări semantice);

- sistemul de analizare a acţiunilor elevului şi de răspuns imediat la aceste acţiuni.

Software educaţional reprezintă orice produs software în orice format (executabil sau nu) ce poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o

7

lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale (tabla, creta, etc.).

Tipuri de software educaţional

În continuare, voi prezenta o clasificare a soft-urilor educaţionale după rolul pedagogic pe care ȋl pot îndeplini în cadrul unei activităţi didactice de instruire.

A. Software de exersare (exersarea individuală pentru însuşirea unor date, procedee, tehnici sau formării unor deprinderi specifice, un supliment al lecţiei tradiţionale).

B. Software interactiv (utilizat în cadrul lecţiilor de predare de noi cunoştinţe. ;acestea crează un dialog între educabil şi programul respectiv).

C. Software de simulare (permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog; oferă posibilitatea modificării unor parametri şi observării modului cum se schimbă comportamentul sistemului).

D. Software pentru testarea cunoştinţelor (specificitatea acestora depinde de mai mulţi factori - momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii -feedback imediat sau nu).

E. Jocuri interactive (softuri care sub forma unui joc - atingerea unui scop, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli - îl implică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme; de obicei se realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalităţi de a influenţa atingerea scopului).

Este important ca elevii şi, mai ales, cadrul didactic să sesizeze diferenţa dintre un soft educaţional, care, pe lângă o anumită cantitate de informaţii, înglobează şi anumite valenţe pedagogice şi un soft de prezentare care doar redă anumite cunoştinţe (de exemplu, sistemul Help ataşat programelor sau limbajelor de programare care poate fi uşor utilizat ce către cei care studiază informatica pentru a-şi însuşi anumite instrucţiuni, sau pentru a învăţa să utilizeze programele respective) sau un soft utilitar care realizează anumite activităţi (de exemplu, un editor de imagini).

Schimbarea programelor în învăţământul primar a atras după sine schimbarea denumirilor unor discipline, integrarea unor cunoştinţe şi schimbarea manualelor. Noile manuale se distribuie atât în format tradiţional, tipărit, cât şi în format electronic (CD-uri) care combină de cele mai multe ori lecţii şi jocuri a căror obiective au fost clasificate mai sus.

Implicaţii la nivel mezopedagogic

La acest nivel instruirea asistată de calculator este valorizată prin traducerea orientărilor strategice în politici şi modele curriculare zonale. În acest sens se consideră necesară realizarea unor demersuri de familiarizare a cadrelor didactice cu problematica instruirii asistate de calculator.

8

Inspectoratele scolare judeţene, eventual în colaborare cu prefecturile sau universitătile de specialitate, trebuie să ofere sprijin material şi consultanţă curriculară pentru integrarea cu succes a instruirii asistate de calculator în şcoli.

Fondurile europene care au putut fi accesate pentru sprijinirea dezvoltării resurselor umane au constituit o rampă de acces către curriculum de suport pentru instruirea asistată de calculator şi nu numai. Au fost implementate numeroase proiecte prin care numeroase cadre didactice au învăţat cum să aplice TIC în demersul instructiv-educativ. De exemplu, proiectul EVRO (Didactica limbii române) oferă 7 programe de perfecţionare printre care şi „Instrumente TIC care pot fi folosite în evaluare de către cadrele didactice care predau limba română.” Pentru acest program a fost pusă la dispoziţia cursanţilor o platformă de instruire online, dar au fost organizate şi cursuri de instruire faţă în faţă. Am participat la acest program şi am învăţat multe lucruri noi, utile, care mă vor ajuta în activitatea didactică.

Un alt proiect care vizează cadrele didactice din învăţământul primar este „Dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de integrare a instrumentelor TIC în managementul clasei de elevi şi procesul de predare-învăţare”, al cărui obiectiv constă în formarea şi dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul primar românesc în scopul integrării instrumentelor TIC disponibile atât în procesul de predare-învăţare cât şi în managementul clasei de elevi. Sunt şi alte proiecte de acest tip ( specializare, perfecţionare sau formare continuă), cu ajutorul cărora cadrele didactice, norocoase să fie selecţionate, au putut învăţa în ce constă această tendinţă curriculară şi cum pot să o aplice.

La nivel mezopedagogic este dezirabilă sensibilizarea şi responsabilizarea instituţiilor de învăţământ, a comisiilor pentru curriculum, a cadrelor didactice, a elevilor şi a părinţilor în direcţia introducerii calculatorului în şcoală şi a realizării unei instruiri asistate de calculator.

Din păcate, sensibilizarea şi responsabilizarea unora dintre cadrele didactice faţă de IAC este o problemă dificilă. Am realizat o anchetă în zona rurală din apropierea oraşului Huedin, judeţul Cluj, cu ocazia desfăşurării cercetării pentru lucrarea de licenţă, în anul şcolar 2013-2014. Obiectivul anchetei au fost evidenţierea stării de fapt la nivelul ȋnvăţământului primar ȋn ceea ce priveşte instruirea asistată de calculator, analiză realizată asupra cadrelor didactice din zona Huedin. Am urmărit de fapt analiza următoarelor aspecte: gradul de dotare al şcolilor cu mijloace didactice specific NTIC; ponderea de integrare a NTIC ȋn procesul de predare-ȋnvăţare-evaluare de către cadrele didactice şi identificarea percepţiei pe care o au cadrele didactice asupra utilizării software-ului educaţional.

Rezultatele anchetei au evidenţiat faptul că starea de fapt la nivelul ȋnvăţământului primar ȋn ceea ce priveşte instruirea asistată de calculator este una departe de a fi satisfăcătoare. Am constatat că gradul de dotare al şcolilor cu mijloace didactice specific NTIC este bun, majoritatea şcolilor dispun de cabinet de informatică, dar nivelul de integrare a NTIC ȋn procesul de predare-ȋnvăţare-evaluare de către cadrele didactice este nesatisfăcător. Cadrele didactice exprimă ȋn general o opinie favorabilă pentru utilizarea calculatorului ȋn activităţile cu clasa de elevi, dar resursele utilizate sunt limitate şi se rezumă de obicei la preluarea unor materiale de pe site-uri de specialitate. Părerea mea este că ȋnvăţătorii nu se preocupă suficient de inovarea procesului de ȋnvăţământ, având ȋn vedere că o parte din cadrele

9

didactice care lucrează ȋn şcoli dotate cu mijloace specific NTIC au spus că nu au acces la tehnologie.

În ceea ce priveşte comisiile pentru curriculum, comisiile de specialitate din şcolală, cercurile pedagogice, de trei ani de când sunt învăţătoare, la aceste întruniri nu a fost adusă în discuţie instruirea asistată de calculator sau măcar câteva sugestii cu privire la folosirea noilor manuale digitale.

Concluzia este că va mai trece destulă vreme până când obiectivele propuse la nivel macropedagogic vor fi asumate şi la nivelele mezo şi micropedagogic.

Implicaţii la nivel micropedagogic

Implicaţiile acestei tendinţe curriculare la nivel micropedagogic se răsfrâng direct asupra elevului, a cadrului didactic, a clasei ca structură unitară şi a managerilor şcolilor. Fiecăruia îi revine un rol important în buna desfăşurare a procesului de învăţământ, alături de alte componente, ceea ce înseamnă că sunt şi o condiţie ca IAC să poată fi folosită eficient în şcoală. Se doreşte promovarea parteneriatului educaţional între actorii educaţionali de la nivelul instituţiei, în vederea constituirii unor echipe de lucru.

În învăţământul primar, cadrul didactic (învăţătorul), în conformitate cu principiul care afirmă că acesta cunoaşte particularităţile de vârstă, individuale şi de grup şi le valorifică în proiectarea, şi organizarea procesului de predare - învăţare – evaluare, îşi adaptează continuu demersurile în funcţie de evoluţia copilului şi contextele de manifestare ale acestuia. Astfel, o problemă importantă în învăţământul primar şi nu numai, o reprezintă eficientizarea procesului de predare. Întrebarea care se pune este: Cât de util este calculatorul în acest proces? Este el o necesitate? Atunci când proiectează demersul pedagogic, prima întrebare pe care şi-o pune educatorul este: “Ce obiective urmărim?”. În continuare se stabilesc strategiile didactice pentru realizarea integrală a obiectivelor propuse precum şi mijloacele ce urmează a fi folosite. Etapele în proiectare sunt:

1. formularea clară a obiectivelor;

2. realizarea sarcinilor de lucru pentru elevi care să permită formarea/dezvoltarea comportamentelor prevăzute ca obiective;

3. structurarea unei strategii prin definirea specificului unei secvenţe;

4. alegerea optimă a tehnologiilor pentru fiecare secvenţă; în această etapă va fi realizat şi soft-ul necesar;

5. stabilirea modului de evaluare.

În consecinţă, pentru includerea IAC la nivelul managementului curricular operativ, este nevoie să fie îndeplinite câteva condiţii. Printre acestea se află autoresponsabilizarea cadrelor didactice în direcţia realizării unei instruiri asistate de calculator. Cum spuneam mai sus, dacă

10

dascălii nu realizază demersuri în acest sens, demersurile de la macronivel pedagogic vor fi fost făcute în van.

O altă condiţie este autoresponsabilizarea elevilor în direcţia implicării lor depline în procesul curricular bazat pe utilizarea calculatorului, în demersuri individuale şi colaborative. Apoi, este necesară crearea de medii curriculare activizante, prin proiectarea şi structurarea situaţiilor de învăţare electronică.

Recomandarea specialiştilor pentru oricare dintre tendinţele contemporane în managementul curricular, nu doar pentru IAC, este să fie promovat un parteneriat educaţional autentic între cadrul didactic şi elev, dar şi între cadrul didactic şi părinţi. Astfel poate fi monitorizată măsura în care elevii utilizează calculatorul în contexte formale şi informale.

Învăţătorii, educatorii, profesorii au datoria să elaboreze produse curriculare specifice activităţii de proiectare didactică la nivel micropedagogic, care să includă şi instruirea asistată de calculator. Acolo unde există posibilitatea, cadrele didactice ar trebui să utilizeze şi CD-uri cu lecţii AeL. Eu de exemplu, nu am acces la sistemul Ael, însă am încercat să proiectez lecţii folosind instruirea asistată de calculator cu ajutorul unor softuri educaţionale achiziţionate de la editura Edu şi de la editura Cognitrom. Datorită implicării unor părinţi, am primit ca donaţie câteva laptopuri (într-o şcoală din mediul rural), pe care elevii lucrează în microgrupuri. Recunosc că folosesc rareori manualele digitale, care au limitele lor, dar softurile acestea mi se par foarte atractive şi educative, iar eleviii lucrează cu plăcere. Mai jos se poate observa un scenariu simplu al unei lecţii proiectate cu ajutorul unui astfel de soft.

UNITATEA DE ȊNVĂŢARE: “Bucuriile iernii”

Titlul lecţiei: Sunetul şi litera Ţ

Data: 14.01.2016

Tipul lecţiei: predare-ȋnvăţare de noi cunoştinţe

Scopul lecţiei:

-exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, ȋn contexte de comunicare cunoscute;

-citirea unor cuvinte scrise cu litere de tipar.

Obiective operaţionale:

-să asocieze sunetul Ţ cu literele ţ şi Ţ;

-să recunoască literele Ţ şi ţ ȋn cuvinte;

-să asocieze imaginea cu denumirea ei;

-să indice sunetul final al unor cuvinte;

11

-să indice diminutivele unor cuvinte;

-să enumere asemănările şi deosebirile dintre literele T şi Ţ.

Varianta de lecţie: lecţie bazată pe instruire asistată de calculator

Durata medie de rezolvare a sarcinilor lecţiei de pe softul didactic: 30 minute

Strategii didactice:

Metode şi procedee didactice: instruirea asistată de calculator, explicaţia, conversaţia, exerciţiul;

Mijloace de ȋnvăţământ : 7 calculatoare, videoproiector, soft educaţional (CD-uri): Alfabetul din poveşti.

Descrierea activităţii

Ȋnvăţătoarea prezintă frontal, prin intermediul videoproiectorului, povestea literei Ţ.

Litera Ţ –personaj prezină povestea unui ţăran pe nume Ţugulea. Acesta avea un ţap foarte neastâmpărat, care ȋmpungea toţi oamenii din sat. Sătenii au hotărât să-i alunge pe cei doi. Dar ţăranul isteţ, nu voia să plece până când ȋn sat nu mai era nimic care să ȋnţepe. Sătenii au aruncat tot ce ȋnţeapă, au alungat toate vietăţile care ȋnţeapă, până a venit iarna Apoi au mers cu toţii la casa lui Ţugulea să-i spună să plece. El fiind ȋnţelept i-a pus să stea sub acoperişul casei, unde se formaseră ţurţuri de gheaţă. Ţapul a ȋnceput să sară pe ţigle şi ţurţurii au căzut pe săteni, ȋnţepându-i. Ei si-au dat seama că au greşit şi nu au mai ȋncercat să-l alunge. Pe parcursul derulării imaginilor din poveste, de fiecare dată când eate menţionat un cuvânt care conţine sunetul Ţ la ȋnceput, ȋn interior sau la final, acesta apare scris ȋntr-un chenar, iar povestea conţine multe astfel de cuvinte.

12

Ȋnvăţătoarea adresează ȋntrebări pe marginea poveştii ascultate, reluând o parte din cuvintele ȋntâlnite aici spre a le supune analizei fonetice. Se prezintă planşa cu literele ţ şi Ţ (icoana de jos din meniul din dreapta).

Elevii deschid fişierul cu software-ul educaţional interactiv, apoi selectează imaginea de la litera Ţ (un ţap care are litera Ţ pe el). Prima etapă, Povestea literei Ţ, ȋncepe automat. Elevii reascultă povestea, urmărind imaginile şi cuvintele care apar pe ecran.

După ce au ascultat povestea, elevii trebuie să selecteze din meniul din dreapta, următoarea etapă, Lecţia interactivă. Aici, li se propun sarcini spre rezolvare. Pentru fiecare sarcină se oferă patru variante de răspuns. Ȋn cazul ȋn care elevul oferă un răspuns incorect, este anunţat oral şi nu poate trece mai departe, fiind obligat să ȋncerce până alege varianta corectă. Dacă selectează varianta corectă, poate trece mai departe.

Prima sarcină: descoperă unul dintre lucrurile de care au scăpat ţăranii.

A doua sarcină: alege imaginea a cărei denumire are sunetul Ţ la final.

A treia sarcină: alege imaginea a cărei denumire alintată conţine sunetul Ţ (se dau imaginile iar elevii trebuie să alinte toate cuvintele pentru a-l descoperi pe cel correct).

A patra sarcină: alege imaginea care ȋn a cărei denumire apare atât litera T, cât şi litera Ţ.

13

Următoarea etapă din meniu este Jocul distractiv. Aici, elevului ȋi sunt testate atât cunoştinţele cu privire la litera studiată, cât şi atenţia, perspicacitatea şi viteza de reacţie. Pentru această lecţie elevul trebuie să ȋl ajute pe Ţapul Motociclist să adune verzele de pe traseu, folosind tastatura calculatorului. Folosirea unor mişcări necorespunzătoare ȋl determină pe Ţapul Motociclist să se răstoarne, pierzând o viaţă.

Ȋn ultima etapă, Aplicaţie, se dă litera Ţ şi o mulţime de opţiuni grafice cu care elevul poate să o personalizeze: culori, modele de gură, pălării diverse, accesorii, fundaluri cu peisaje.

După ȋncheierea lecţiei se trece la ora de scriere, unde elevii vor scrie literele Ţ şi ţ de mână.

În cazul în care învăţătorii nu au acces la astfel de softuri educaţionale, în programul Microsoft PowerPoint se pot realiza lecţii interesante, în care se poate oferi inclusiv feed-back imediat, atâta timp cât există interes pentru astfel de activităţi.

Una dintre caracteristicile de primă importanţă ale unui soft educaţional este calitatea interacţiunii cu utilizatorul (elevul): de ea depinde măsura în care se produce învăţarea. O altă caracteristică este flexibilitatea, un reflex al complexităţii modului în care este proiectat soft-ul cu care va interacţiona elevul, evidenţiind o individualizare a parcursului în raport cu reacţiile elevului, cu posibilităţile de relevare a dificultăţilor în parcurgerea programului şi de reglare a instruirii. Din acest punct de vedere unele soft-uri sunt centrate pe elev (cuprind şi sarcinile de lucru care să asigure învăţarea), altele sunt centrate pe profesor (prezintă conţinuturile, dar nu-şi propun şi exersarea ce poate merge până la individualizarea demersului).

Este important ca învăţătorul utilizator să poată diferenţia un soft educaţional (în accepţiunea clasică a învăţării asistate de calculator) de un soft utilitar sau de soft-urile de prezentare (tematice). Toate pot fi utilizate în demersul instruirii, dar numai softul educaţional cuprinde în el şi o strategie pedagogică (concretizată în sarcinile de lucru) care determină modul de

14

interacţiune a elevului cu programul: această interacţiune, a cărei specificitate este determinată de obiectivele urmărite, produce învăţarea.

În cazul utilizării unui soft de prezentare (tematic) – care cuprinde informaţia, uneori extrem de interesant structurată, pentru descrierea unui domeniu, fenomen, eveniment etc. – profesorul este cel care decide modul în care elevii vor utiliza respectiva informaţie.

BIBLIOGRAFIE

1. Asandului, L., Ceobanu, C., (2007), Abordări statistice şi ipostaze educaţionale ale modelului E-learning, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

2. Bocoş, M., Chiş, V., (2013), Management curricular –repere teoretice şi aplicative, Editura Paralela 45

3. Cucoş, C., (2006), Informatizarea ȋn educaţie, Editura Polirom, Iaşi

4. Glava, C., (2009), Formarea competenţelor didactice prin intermediul E-learning. Modele teoretice şi aplicative, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

5. Ionescu, M., Bocoş M., (2009), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45

15