instrainarea bunului
TRANSCRIPT
1
Cuprins:
1. Noţiunea şi caracterele juridice a contractului de înstrăinare a bunului cu
condiţia întreţinerii pe viaţă............................................................................................2
2. Elementele contractului...................................................................................4
3. Conţinutul contractului ..................................................................................5
4. Modificarea, rezoluţiunea şi incetarea contractului........................................6
5. Delimitarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe
viaţă de alte contracte....................................................................................................8
2
1. Noţiunea şi caracterele juridice a contractului de înstrăinare
a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.
Prin contractul de întreţinere una dintre părţi înstrăinează un bun sau plăteşte o
sumă de bani (capital), iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreţinerea în natură (de
regulă, hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc.) pe timpul cât va trăi, iar după
moarte s-o înmormânteze .1
Prin urmare putem delimita urmatoarele caractere juridice a acestui tip de
contract2:
- Caracter consensual- e se încheie prin simplul acord de voință al părților;
- Caracter sinalagmatic- ce presupune obligatia beneficiarului de a transmite
in proprietate un bun , la rindul caruia dobinditorul se obliga sa asigure intretinerea
persoanei;
- Caracter aleatoriu- Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură;
întâmplător ;
- Caracter oneros- presupune un avantaj patrimonial ;
- Caracter intituito-personae - acesta presupe un caracter strict personal;
- Caracter cu executare succesiva- acesta se realizeaza prin plati periodoce pe
durata vietii beneficiarului;
- Caracter translativ de proprietate – beneficiarul e obligat sa transmita dreptul
de proprietate asupra bunului.
Contractul de întreţinere, asemănător rentei viagere, este un contract cu titlu
oneros aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate şi consensual, cu excepţia
cazului în care bunul înstrăinat este un teren, pentru care legea prevede necesitatea
încheierii contractului în formă autentica .
1 Codul civil al Republicii Moldova2 http://referat-referate.blogspot.com/2013/02/instrainarea-bunului-cu-conditia.html
3
Obligaţia de întreţinere urmează a fi considerată indivizibilă (pasiv) chiar dacă a
fost contractată de un singur debitor, deoarece - în cazul morţii lui - moştenitorii vor fi
obligaţi fiecare pentru tot , în ipoteza în care creditorul întreţinerii acceptă, iar ei
înţeleg să execute obligaţia pentru a împiedica desfiinţarea contractului din cauza
neexecutării fortuite a întreţinerii de către debitorul iniţial obligat intuitu personae.
Dacă a fost un singur creditor care are mai mulţi moştenitori, problema transmiterii
creanţei nu se pune, deoarece ea se stinge la moartea lui. În schimb, problema se pune
sub raportul exercitării dreptului patrimonial de a cere rezoluţiunea contractului pentru
neexecutarea obligaţiei în trecut (până la decesul creditorului), care se transmite,
indivizibil, asupra tuturor moştenitorilor, oricare putând să intenteze acţiunea .
2. Elementele contractului
3Subiecţii contractului sunt beneficiarul întreţinerii şi dobînditorul. Dat fiind
faptul că legea nu stipulează careva restricţii faţă de beneficairul întreţinerii, în această
calitate poate activa orice persoană fizică, care dispune cu titlu de proprietate de un
bun imobil sau mobil şi care poate servi drept obiect al acestui contract. În această
calitate poate activa şi o persoană aptă de muncă, dar de regulă, beneficiarii întreţinerii
sunt pensionarii, bolnavii, invalizii, sau persoanele care neatingînd vîrsta pensiei nu
activează din cauza şomajului sau alte cauze, dar dispunînd de un oarecare bun pot
încheia un asemenea contract. Dobînditorul poate fi orice persoană fizică, care este în
stare de a acorda întreţinere pe viaţă altei persoane. Prin urmare, el trebuie să fie apt de
muncă şi să fie încadrat în cîmpul muncii, sau să dispună de alte surse legale necesare
pentru întreţinerea beneficiarului. Legislaţia RM nu admite posibilitatea participării în
acest contract a persoanelor juridice. Codul Civila al Federaţiei Ruse, de exemplu,
admite astfel de situaţii.4
3 Gh. Chibac, A. Chiriac. Curs succint de prelegeri la drept civil. - Chişinău, 1996, p. 66.
4 Comentariu la Codul Civil la Republicii Moldova
4
Obiectul contractului constă din două părţi componente, în principiu,
echivalente: un bun imobil sau mobil şi întreţinerea dobînditorului în natură – locuinţă,
hrană, îngrijire şi ajutor necesar. De regulă, primul component reprezintă o casă de
locuit, un apartament, o vilă, un teren, un automobil, sau un oarecare alt bun imobil
sau mobil, care are o valoare impunătoare şi care permite încheierea unui asemenea
contract. Valoarea acestui obiect are o importnaţă prioritară pentru dobînditor,
deoarece în caz contrar el nu va avea interes şi, bineînţeles, nu va încheia un asemena
contract. Contractul de întreţinere pe viaţă, fiind un contract cu titlu oneros, necesită şi
un echivalent bunului, care a fost transmis în proprietatea dobînditorului. Acest
echivalent, care este a doua parte componentă, reprezintă costul întreţinerii pe viaţă,
care conţine patru elemente de bază: un spaţiu locativ, alimentare, îngrijire şi ajutorul
necesar, care se prestează în natură. În acest echivalent sunt incluse şi cheltuielile de
înmormîntare a beneficiarului întreţinerii, care le va suporta în cazul decesului acestuia
dobînditorul.
Termenul contractului nu este determinat de părţi, deoarece el depinde de durata
viaţii beneficiarului întreţinerii şi care încetează odată cu decesul acestuia.
Forma scrisă a contractului se aplică indiferent de obiectul contractului, însă
dacă obiectul acestui contract este un bun pentru înstrăinarea căruia se cere respectarea
formei autentice, atunci contractul se însheie în formă autentică. Forma autentică se
aplică în cazurile stipulate în 5art. 212 al prezentului Cod. Astfel, în baza art.3 al Legii
281/1997, se cere autentificarea notarială în cazul cînd obiectul contractului este un
teren.
3. Continutul contractului
Obligatiile beneficiarului intretinerii:
5 Codul civil al Republicii Moldova
5
- Are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului obiect al
contractului;
- Are obligatia de a asigura dobindirea dreptului de proprietate precum si de a
asigura contra evictiunii.
Obligatiile dobinditorului:
- De a receptiona bunul si odata cu trecerea dreptului de proprietate, asumarea
riscului pieirii fortuite a bunului;
- Asigura intretinerea beneficiarului in modul, locul, termenul prevazut in
contract. Intretinerea se realizeaza in functie de necesitati. Se poate stabili si
executarea obligatiilor de intretinere sub forma achitarii periodice a unei sume de bani.
Beneficiarul va datora intretinerea la care s-au picat indiferent daca beneficiarul are
mijloace financiare sau materiale.
- E obligat sa nu instraineze bunul pe durata contractului, gajarea sau grevarea
bunului avea loc doar cu acordul beneficiarului.
4. Rezolutiunea si incetarea contractului
Conform Art. 844 al(1): „Beneficairul întreţinerii este în drept să ceară
rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor de către dobînditor”. Deci
Stipulaţiile acestei norme prevăd dreptul părţilor de a cere rezoluţiunea contractului.
Egalitatea părţilor în acest sens se manifestă prin faptul că fiecare parte poate cere
rezoluţiunea doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel, beneficiarul întreţinerii este în
drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale
de către dobînditor. Dobînditorul, la rîndul său, poate cere rezoluţiunea contractului în
cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe,
care nu depind de voinţa lui.
6
O alta cauza de reziliere a contractului de instrainare a bunului poate fi
Dobînditorul poate cere rezoluţuinea contractului în cazul imposibilităţii executării
obligaţiilor conrtactuale în virtuatea unor circumstanţe independente de voinţa lui.
Deci contractul poate fi realizat doar în cazul, cînd nerespectarea obligaţiilor
contractuale depinde de însuşi dobînditor. Respectiv, dreptul dobînditorului poate fi
realizat în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale din cauza unor
circumstanţe, care nu depind de voinţa lui. Aceste circumstanţe pot fi următoarele:
invaliditatea, boala, şomajul şi altele, care sunt de ordin obiectiv. Prin urmare,
imposibilitatea executării care depinde de voinţa dobănditorului nu poate servi temei
pentru rezoluţiunea contractului din iniţiativa acestuia.
Incetarea contractului are loc odata cu decesul beneficiarului intretinerii, daca
exista mai multi subiecti beneficiari ai intretinerii, contractul inceteaza la data
decesului ultimului beneficiar. Insa temei pentru incetarea contractului nu poate fi
decesul dobinditorului, dreptul si obligatiile lui trec la succesor.
Modificarea contractului de întreţinere. In caz de neexecutare a obligaţiei de
întreţinere beneficiarul are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cere rezoluţiunea
contractului. El are posibilitatea să opteze pentru executarea contractului. Dacă
creditorul a optat în acest sens, dar executarea în natură a întreţinerii este
imposibilă din cauza atitudinii dobânditorului, instanţa, la cererea beneficiarului poate
stabili obligaţia de întreţinere prin efectuarea unor plăţi periodice în bani. Stabilirea
obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate face şi prin acordul părţilor
(art. 841 Cod civil).
6Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere de către instanţa de judecată,
care este o obligaţie de a face, este o consecinţă a imposibilităţii executării ei în mod
silit. Suma de bani stabilită constituie despăgubiri periodice şi echivalente pentru
prestaţia în natură prevăzută în contractul de întreţinere. După cum corect s-a afirmat
în literatura de specialitate, despăgubirile echivalente, egale cu valoarea întreţinerii, nu 6 I. Negru. Cu privire la transformarea în bani a obligaţiei de a face, rezultată din contractul de întreţinere //Dreptul,
2001.-nr.3, p. 38.
7
transformă contractul de întreţinere într-un contract de rentă viageră, chiar dacă ele
reprezintă o obligaţia de a da, diferită de obligaţia iniţială, care era o obligaţie de a
face. Suma nu reprezintă decât echivalentul cu titlu de despăgubire al obligaţiei iniţiale,
o aplicaţie a regulii că obligaţia de a face nu dispare dacă nu este executată, ea se
transformă în despăgubiri. întrucât întreţinerea trebuie acordată pe tot timpul vieţii
beneficiarului, este firesc ca şi despăgubirile să capete aspectul unei rente, fără să
transforme contractul iniţial într-un contract de rentă viageră, toate celelalte
caracteristici ale contractului de întreţinere rămânând neatinse.
Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere printr-o hotărâre
judecătorească, fără acordul părţilor, nu valorează novaţie, raporturile dintre părţi fiind
guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreţinere. Numai dacă
obligaţia de întreţinere a fost transformată prin acordul părţilor, ea valorează o novaţie,
noua datorie se substituie celei vechi care se stinge.
5. Delimitarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia
întreţinerii pe viaţă de alte contracte
- Deosebiri faţă de contractul de rentă viageră. Cu toate asemănările existente
între caracterele juridice ale contractelor de rentă viageră şi de întreţinere, cele două
contracte nu trebuie să fie confundate, ele fiind contracte speciale distincte.
Principalele deosebiri (care, după cum vom vedea, atrag după sine pe cale de
consecinţă şi alte deosebiri) constau în faptul că:
a) obligaţia debirentierului este o obligaţie de a da, în timp ce prestarea
întreţinerii este o obligaţie de a face;
b) renta viageră este transmisibilă (poate forma obiectul unei cesiuni), în schimb
creanţa de întreţinere este esenţialmente personală şi deci nu poate fi transmisă altei
persoane (este incesibilă)
8
c) renta este, de regulă, urmăribilă, în timp ce întreţinerea nu poate fi urmărită de
creditori.
d) contractul de rentă viageră este un contract numit, reglementat de Codul civil,
pe când contractul de întreţinere nu are o reglementare proprie, este deci un contract
nenumit
- Delimitare faţă de vânzare-cumpărare. Dacă înstrăinarea bunului se face
(numai) în schimbul întreţinerii - cu toate că se foloseşte uneori (greşit) noţiunea de
“vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere” - contractul nu poate fi confundat cu
vânzarea-cumpărarea. “Împrejurarea că tribunalul priveşte acea convenţie ca o
vânzare... este eronată în drept, din moment ce înstrăinarea bunului nu s-a făcut pe un
preţ în bani... convenţia în litigiu constituie un contract nenumit permis de lege în
virtutea principiului libertăţii convenţiilor...”.
Problema delimitării faţă de vânzare se pune însă în cazul în care bunul se
înstrăinează în schimbul întreţinerii şi a unei sume de bani. Contractul va fi calificat ca
fiind un contract de întreţinere sau un contract de vânzare-cumpărare?
Această problemă prezintă importanţă, de exemplu, în ipoteza neexecutării
obligaţiei de întreţinere (în ipoteza în care contractul este de întreţinere, debitorul este
de drept în întârziere şi nu i se poate acorda termen de plată (de graţie) pentru a se
împiedica rezoluţiunea; dacă este de vânzare, dimpotrivă, debitorul trebuie să fie pus
în întârziere şi i se poate acorda termen de graţie) sau în legătură cu interpretarea
clauzelor neclare din contract (în cazul contractului de întreţinere clauzele se
interpretează, potrivit regulilor generale, în favoarea debitorului; la vânzare toate
clauzele se interpretează în contra vânzătorului) ori în legătură cu suportarea
cheltuielilor contractului (în cazul contractului de întreţinere se suportă de ambele
părţi, iar în cazul vânzării, de către cumpărător) etc.
Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie să se
stabilească obligaţia principală, scopul principal urmărit de către părţi la încheierea
9
contractului. Astfel - întrucât “proporţia între preţul în bani şi cel în natură” nu poate fi
calculată, valoarea întreţinerii fiind aleatorie - în lipsă de alte criterii, urmează ca
prestaţia în bani să fie raportată la valoarea bunului; contractul va fi de întreţinere dacă
prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în
caz contrar va fi de vânzare-cumpărare.
Dacă obligaţia principală a dobânditorului este prestarea întreţinerii, contractul
va fi de întreţinere, chiar dacă în contract s-a stipulat (precizat) preţul imobilului
înstrăinat, această împrejurare fiind irelevantă şi nu poate modifica natura juridică a
contractului. Într-adevăr, evaluarea bunului nu poate influenţa raporturile dintre părţi,
pentru că obligaţia creditorului întreţinerii este, oricum, certă (cu sau fără evaluare),
contractul având caracter aleatoriu numai din cauza duratei incerte a vieţii creditorului
şi a necesităţilor lui, deci a valorii întreţinerii ce urmează a fi prestată.
În schimb, dacă se înstrăinează o cotă-parte individualizată din imobil pe un preţ
determinat, iar cealaltă parte în schimbul întreţinerii, nu avem o vânzare cu clauză
accesorie de întreţinere (sau invers), ci două contracte (negotium) distincte cuprinse
într-un singur act (instrumentum), urmând a se aplica pentru fiecare contract regulile
corespunzătoare.
- Delimitare faţă de contractul de donaţie. Contractul de întreţinere nu trebuie
să fie confundat cu contractul de donaţie, chiar dacă la moartea beneficiarului
întreţinerii se constată că valoarea bunului înstrăinat în schimbul întreţinerii este mult
mai mare decât valoarea întreţinerii efectiv prestate. După cum s-a arătat, pe drept
cuvânt, moştenitorii rezervatari nu pot cere reducţiunea întrucât contractul de
întreţinere este un contract cu titlu oneros, deşi are caracter aleatoriu, în sensul că
valoarea prestaţiilor uneia dintre părţi este variabilă în raport de durata vieţii celeilalte
părţi. Acesta este însă un caracter specific al oricărui contract aleatoriu, care nu-şi
poate pierde, prin această împrejurare, caracterul său de contract cu titlu oneros. Deci
contractul de întreţinere nu poate fi considerat o liberalitate chiar dacă persoana care
înstrăinează se află la o vârstă înaintată sau este bolnavă şi se poate întrezări, la data
încheierii contractului, sfârşitul său apropiat.
10
Contractul de întreţinere nu trebuie să fie confundat nici cu donaţia cu sarcini; în
cazul donaţiilor sarcinile impuse dobânditorului sunt în disproporţie cu valoarea
superioară a bunului donat, astfel încât părţile contractează cu intenţia de a face şi a
primi o liberalitate. În schimb, în cazul contractului de întreţinere părţile convin “în
scopul de a-şi asigura fiecare câte un avantaj, şi anume, una de a primi un bun, iar
cealaltă, întreţinerea pe viaţă”.
Prin urmare, pentru delimitarea contractului de întreţinere de donaţia cu sarcini -
deoarece valoarea întreţinerii (criteriu obiectiv) este puternic influenţată de elementul
alea - trebuie să fie avut în vedere şi criteriul cauzei (scopului) urmărit de părţi, pentru
a se vedea dacă înstrăinătorul a încheiat contractul animus donandi sau numai pentru
a-şi asigura întreţinerea pe viaţă.
Bibliografie:
1. http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&id=1840&idc=348
2. DREPT CIVIL. CONTRACTE CIVILE. Lector univ. dr. CODRIN
MACOVEI.2008
3. Gh. Chibac, A. Chiriac. Curs succint de prelegeri la drept civil. - Chişinău, 1996, p. 66.
11
4. justice.gov.md
5. http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_104142/contract-de-
instrainare-a-bunului-cu-conditia-intretinerii-pe-viata.html#axzz2mR8pICXo
6. Codul Civil al Republicii Moldova
7. Comentariu la Codul Civil al Republicii Moldova.
8. I. Negru. Cu privire la transformarea în bani a obligaţiei de a face, rezultată din
contractul de întreţinere //Dreptul, 2001.-nr.3, p.38.