-IPRINCIPALELE DOMENII DE COMPETENTA ALE INSPECTIEI MUNCII

NOTIUNE

Conventia 81/1947 a Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) a stabilit obligativitatea statelor membre de a institui un sistem de inspectie a muncii in unitatile industriale (art 1) si pentru intreprinderile comerciale (art 22). Acest organism trebuie sa asigure aplicarea dispozitiilor legale in materia relatiilor de munca si a protectiei lucratorilor in exercitarea profesiei lor1, astfel avand o serie de atributii mai departe prevazute in conventie. In Romania, Conventia 81 a fost ratificata in 1973 prin Decretul nr 284 si aceasta este pilonul in jurul caruia a fost construit sistemul romanesc de inspectie sociala, bineinteles alaturi de directivele Uniunii Europe in aceasta materie. Legea 108/1999 infiinteaza Inspectia Muncii ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Inspectia Muncii este o institutie publica,are personalitate juridica si este finantata integral de la bugetul de stat exercitand atributii de autoritate de stat in materia relatiilor de munca si a sanatatii si securitatii in munca.2 In cuprinsul Legii 108/1999 dar si in curprinsul HG. 1377/2009 (ROF Inspectiei Muncii), regasim atributiile acestui organ de specialitate, dar si atributiile inspectorilor de munca, ceea ce ne duce cu gandul la doua posibile acceptiuni ale Inspectiei Muncii, in primul rand un organ de specialitate in cadrul administratiei publice centrale si apoi un set de activitati desfasurate de persoane specializate in acest sens (inspectorii de munca), pentru implementarea dispozitiilor legale in materia dreptului muncii si atingerea obiectivelor stabilite pentru Inspectia Muncii ca institutie. Prin art. 5 din Legea 108/1999 se stabilesc obiectivele Inspectiei Muncii, legea enumerand cinci titluri dar care coroborate pentru o mai buna intelegere, semnifica de fapt ca Inspectia Muncii are ca obiectiv eficientizarea reglementarilor in domeniul dreptului muncii (lit.c,d,e) dar si controlul aplicarii acestora, inspectorii avand si competenta de a sanctiona nerespectarea dispozitiilor legale, asa cum vom vedea mai departe. Atributiile Inspectiei Muncii se intind in trei domenii, dupa cum legea si regulamentul dezvolta in cuprinsul lor : atributii generale (activitati organizatorice ca faptul ca reprezintaArt. 2, Conventia 81 OIM: Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile industriale se va aplica tuturor intreprinderilor pentru care inspectorii de munca au sarcina sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor. 2 Art. 1, HG. 1377/20091

Ministerul Muncii in relatiile de cooperare internationala, organizeaza programe de actiuni pentru implementarea politicii Ministerului Muncii etc)3 ; atributii specifice in domeniul stabilirii si controlului relatiilor de munca (de ex. controleaza aplicarea reglementarilor cu privire la contractele de munca- incheierea, executarea, modificarea etc., controleaza respectarea drepturilor salariatilor care izvorasc din dispozitiile legii si ale contractelor de munca )4 ; atributii in domeniul sanatatii si securitatii in munca (de ex. cercetarea accidentelor de munca, controleaza respectarea prevederilor privind protectia muncii de catre angajator si angajat etc.)5. Observam, asadar, ca Inspectia Muncii este un mecanism complex de gestionare a problemelor legate de activitatea de munca, in sens larg reprezentand o activitate de control asupra respectarii reglementarilor dreptului muncii cu diverse atributii si cu scopul de a se eficientiza aplicarea legii in domeniul relatiilor de munca si al sanatatii si securitatii in munca, si in sens restrans este un organism infiintat in subordinea Ministerului Muncii, organizat si structurat astfel incat sa isi poata indeplini scopul.

STRUCTURA

Inspectia Muncii se afla in subordinea Ministerului Muncii si este condusa de un inspector general de stat, numit prin ordin al ministrului muncii, acesta avand in subordine doi inspectori generali de stat adjuncti, numiti tot prin ordin al ministrului muncii. Pentru a se putea realiza scopul inspectiei muncii, aceasta este organizata in Inspectorale Teritoriale ale Muncii, in fiecare judet si pentru municipiul Bucuresti. Aceste inspectorate din teritoriu sunt conduse de un inspector sef si doi inspectori sefi adjuncti, pastrandu-se aceeasi structura ca la nivel national. Inspectia Muncii, ca organism la nivel national are in subordine mai multe compartimente si servicii controlate de inspectorul general de stat si cate o directie pentru fiecare inspector general de stat adjunct. Inspectorul general de stat controleaza : Compartimentul Comunicare, Relatii cu publicul si Preluare apeluri de urgenta, Compartimentul Audit Intern, Compartimentul Corp Control al Calitatii Inspectiei, Compartimentul Revista Obiectiv, Serviciul Management Resurse Umane, Serviciul Legislatie, Contencios Administrativ, Serviciul Economic, Serviciul Informatica, Serviciul Relatii Internationale.6

3 4

Art. 3, punctul A, HG 1377/2009 Art. 3, punctul B, HG 1377/2009 5 Art 3, punctul C, HG 1377/2009 6 Art 3, punctul A ROF Inspectia Muncii, publicat pe site-ul http://www.inspectmun.ro/Organizare/ROF_IM_ITM/ROF_IM_%202010.pdf

Fiecare inspector general de stat adjunct are in subordine cate o Directie pentru exercitarea fiecareia din cele doua mari categori de atributii in sarcina Inspectiei Muncii : pentru relatiile de munca si pentru sanatatea si securitatea in munca : Directia Control Relatii de Munca si Evidenta Muncii si Compartimentul Contracte Colective de Munca, in subordinea unui inspector general de stat adjunct ; Directia Control Securitate si Sanatate in Munca si Serviciul Supravegherea Pietei si Politici de Preventie, in subordinea celuilalt inspector general de stat adjunct. La nivel teritorial, Inspectia Muncii isi exercita atributiile prin inspectorii sefi si inspectorii sefi adjuncti. In structura Inspectoratelor Teritoriale de Munca exista, la fel ca la nivelul central, compartimente : audit intern; resurse umane; economic,achizitii publice si executare silita; comunicare si relatii cu publicul ; informatica ; legislatie si contencios administrativ7. Atributiile Inspectoratelor Teritoriale de Munca sunt indeplinite de inspectori de munca si fiecare inspector sef adjunct are impartite cele doua mari categorii de atributii ale inspectiei muncii : domeniul relatiilor de munca si domeniul sanatatii si securitatii in munca.

COMPETENTE

Observam ca Inspectia Muncii are o competenta teritoriala bine stabilita pentru fiecare Inspectorat Teritorial al Muncii, acestea fiind prezente in fiecare judet si pentru Municipiul Bucuresti. Inspectoratele Teritoriale de Munca indeplinesc atributiile in domeniul sanatatii si securitatii in munca si in domeniul relatiilor de munca la nivel teritorial, avand competenta de control in aceste domenii iar la nivel central se poate observa ca se exercita o supraveghere a indeplinirii atributiilor in teritoriu si in plus se exercita atributii metodologice, strategice, insa in anumite cazuri se poate largi competenta Inspectiei Muncii si a Inspectoratelor Teritoriale de Munca, de exemplu in situatia unei plangeri impotriva inspectorilor de munca din teritoriu, controlul poate fi efectuat de catre un inspector de la Inspectia Muncii.8 Competenta rationae materiae a Inspectiei Muncii consta in activitatile ce pot fi indeplinite de aceasta in exercitarea atributiilor ei. In primul rand Inspectia Muncii are competenta de controla activitatea persoanelor vizate astfel incat aceasta sa fie conforma cu prevederile legale. Inspectia Muncii poate organiza controale de fond, tematice sau tip campanie9 sau inopinante Un control de fond reprezinta o verificare a modului in care angajatorii aplica legislatia muncii si clauzele contractelor colective de munca, realizand astfel si o verificare de ansamblu a desfasurarii activitatii in domeniul relatiilor de munca, in timp ce controalele tematice se7

Art 12, ROF Inspectoratele Teritoriale de Munca, publicat pe site-ul http://www.inspectmun.ro/Organizare/ROF_IM_ITM/ROF_ITM_2010.pdf 8 Art 3, punctul(1),litera A ROF aprobat prin HG 1377/2009 9 www.inspectmun.ro

concentreaza asupra unei parti din activitatea angajatorului fiind foarte concludente in ceea ce priveste tema respectiva. Controalele de tip campanie sunt de fapt fie un control de fond fie unul tematic, insa ele se organizeaza la nivel national sau geografic si pe domenii de activitate (in functie de activitatea angajatorului). Controalele inopinante sunt de obicei efectuate la reclamatia unei persoane sau orice fel de plangeri si sesizari iar ca obiective urmaresc fie verificarea acestor reclamatii, fie conformitatea autorizatiilor de functionare cu activitatea desfasurata in concret sau alte verificari punctuale dispuse de inspectorul de munca. Asa cum am mentionat deja si Legea 108/1999 si regulamentele de organizare si functionare ale Inspectiei Muncii si Inspectoratelor Teritoriale de Munca pun in sarcina acestora atributii generale, atributii in domeniul sanatatii si securitatii in munca si atributii in domeniul relatiilor de munca. Atributiile generale privesc activitati organizatorice si metodologice de control al activitatii inspectoratelor teritoriale de munca, atributia generala de control al aplicarii corecte si unitare a legilor in domeniul dreptului muncii, elaborarea de programe anuale de actiuni pentru implementarea politicilor Ministerului Muncii, reprezentarea acestuia in relatiile de cooperare cu institutii similare, elaborarea de metode si instructiuni unitare de control, atributii in domeniul gospodaririi institutiei proprii si a instruirii personalului propriu si atributii in domeniul de cooperare cu alte institutii ale statului plus posibilitatea de a face propuneri de proiecte de acte normative. Pentru stabilirea si controlul relatiilor de munca, inspectia muncii are atributii specifice de monitorizare a aplicarii dispozitiilor legale privind incheierea contractelor de munca, respectarea clauzelor acestora, a drepturilor care izvorasc din contractul de munca pentru salariati, a aplicarii aceluiasi tratament pentru orice salariat si asigura nediscriminarea in relatiile de munca si controleaza utilizarea de munca nedeclarata. Pe langa acestea, inspectia muncii verifica actele incheiate intre angajator si angajat din punct de vedere al legalitatii, sprijina negocierea contractelor colective de munca si exercita concilierea si arbitrajul in cazul conflictelor de interese. Atributiile din domeniul sanatatii si securitatii in munca privesc prevenirea, controlul si rezolvarea problemelor de sanatate si securitate in munca. Astfel inspectia muncii are competenta de a cerceta accidentele de munca si bolile profesionale, controleaza activitatea de instruire si informare a lucratorilor si lucreaza spre imbunatatirea acesteia, controleaza respectarea legislatiei privind supravegherea sanatatii lucratorilor, examenul medical, adaptabilitatea in munca. De asemenea, inspectia muncii are competenta de a aviza documentatii, de a da autorizatii de functionare, de a restrictiona comercializarea produselor neconforme, in vederea asigurarii aplicarii legislatiei privitoare la sanatatea si securitatea in munca avand astfel o competenta care acopera majoritatea domeniilor de interes in aceasta materie.

-IISANCTIUNILE CE POT FI APLICATE DE INSPECTORII DE MUNCA. PROCEDURA CONTESTARII SANCTIUNILOR

Contraventia este o fapta savarsita cu vinovatie impotriva unei valori sociale protejate prin acte normative, altele decat cele de drept penal sau cu caracter penal10. Contraventia se sanctioneaza cu avertisment, amenda, prestarea unei activitati in folosul comunitatii (doar pentru persoanele fizice), sau cu sanctiuni complementare : confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar etc.11 Avertismentul este o instiintare a contravenientului asupra pericolului social al actiunilor sale, si se poate aplica faptelor de gravitate redusa. Constatarea contraventiei se face de catre agentii constatatori, prin procese-verbale de constare, art 15 alin.2 din OG 2/2001 enumerand persoanele care pot fi agenti constatatori, iar inspectorii de munca sunt printre acestea. In exercitarea atributiilor ce le revin, inspectorii de munca pot constata savarsirea unor contraventii pentru care incheie procese-verbale de constatare si aplica una din sanctiunile administrative prevazute de OG 2/2001. In plus fata de contraventiile ce pot fi constate de inspectorii de munca, exista doua tipuri de contraventii ce se pot savarsi direct impotriva inspectorilor de munca : impiedicarea de catre un angajator, a inspectorilor de munca sa isi exercite controlul in limitele prevazute de lege (pentru aceasta contraventie sanctiunea este amenda)12 si refuzul unui angajator de a aduce la indeplinire masurile obligatorii dispuse de inspectorul de munca (sanctionat tot cu amenda)13 Prin procesul-verbal de constatare se dispune si sanctiunea aplicabila, iar daca inspectorul gaseste ca fapta savarsita constituie infractiune, potrivit legii penale, acesta sesizeaza organele de urmarire penala. Potrivit art 23 din Legea 108/1999, inspectorul de munca are calitatea de agent constatator si poate sa constate si sa sanctioneze toate faptele care constituie contraventii si pentru care agentul constatator face parte din Ministerul Muncii. Incalcarea prevederilor legii 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca, reprezinta pentru angajator contraventii sau infractiuni si se sanctioneaza corespunzator.10 11 12 13

Art 1, OG 2/2001 Art 5, OG 2/2001 Art 20, L 108/1999 Art 21, L 108/1999

Reprezinta contraventii urmatoarele fapte savarsite de angajator: Neintocmirea unui plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazate pe evaluarea riscurilor care trebuie aplicat corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii. Neobtinerea unei autorizatii de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca inainte de inceperea oricarei activitati conform prevederilor legale Modificarea starii de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane. Neasigurarea echipamentelor individuale de protectie Nerealizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor Daca nu se realizeaza evaluarile riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice Nu decid asupra masurilor de protectie ce trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat. Daca nu se adopta solutii privind securitatea si sanatatea in munca prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile de imbolnavire sau accidentare a lucratorilor Daca nu se stabilesc in fisa postului atributiile si raspunderile ce le revin lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca conform postului ocupat. Daca nu se asigura cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie, in prevederile legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca (aceasta cunoastere se asigura de lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe). Neexecutarea obligatiei de informare anterior angajarii asupra riscurilor la care lucratorul se expune la locul de munca si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare. Daca nu se prezinta documentele cerute de inspectorii de munca, in timpul unui control. Daca nu respecta indicatiile inspectorului de munca date in timpul controlului (de ex. desemnarea lucratorilor care sa participe la cercetarea unor evenimente).

Daca angajatorul nu instruieste periodic lucratorii si nu prezinta noile tehnologii. Daca angajatorul nu respecta obligatia de cercetare a evenimentelor atunci cand evenimentele au produs incapacitatea temporara de munca. Daca nu se respecta procedurile de informare a ITM asupra accidentelor de munca constatate. Daca angajatorul nu isi adapteaza tehnologia de lucru la masurile impuse de protectia sanatatii si securitatii in munca, la capacitatile lucratorului atunci cand ii da sarcini si la progresul tehnologic. Daca angajatorul nu instruieste si nu ofera mijloacele necesare in caz de calamitate sau situatie de urgenta (incendiu, inundatie, cutremur etc) Nerespectarea prevederilor speciale de siguranta pentru mediul chimic sau cu risc ridicat.

In concluzie daca angajatorul nu respecta acele obligatii enumerate de legea 319/2006, instituite in articolele 6-34, savarseste o contraventie si acesta poate fi constatata de catre inspectorul de munca si sanctionata corespunzator prevederilor legii. Actele prin care inspectorul de munca a dispus luarea de masuri impotriva angajatorului sau angajatului, sunt acte administrative si pot fi contestate potrivit procedurii de contencios administrativ prevazute de Legea 554/2004, aplicandu-se si procedura administrativa prealabila prin care persoana interesata contesta actul administrativ la organul emitent (ITM sau IM) si cere revocarea acestuia. In schimb pentru sanctiunile contraventionale impuse de inspectorul de munca, procedura aplicabila este cea prevazuta de OG 2/2001. Codul muncii prevede si el anumite contraventii in domeniul relatiilor de munca. Astfel potrivit art. 260 alin. 1, constituie contraventii urmatoarele fapte : Nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara Daca la solicitarea salariatului, angajatorul nu elibereaza documentul ce atesta activitatea desfasurata de acesta. Daca angajatorul obliga sau impiedica angajatul sa participe la greva sau sa munceasca in timpul grevei. Daca in contractul individual de munca se stipuleaza de catre angajator anumite clauze contrare legislatiei in vigoare sau daca nu se inmaneaza lucratorului o copie dupa acesta. Primirea la munca a maxim cinci persoane fara contract de munca. Prestarea muncii de catre o persoana fara contract de munca. Neinregistrarea de catre angajator a demisiei.

Nerespectarea zilelor legale de sarbatoare, sau neremunerarea acestor zile, munca suplimentara, repausul saptamanal. Neasigurarea asistentei sanitare si a aprovizionarii. Daca nu se respecta dispozitiile privind orele de munca, sau avizele de sanatate necesare la angajare.

-IIIPREVEDERILE CONVENTIEI OIM DIN 1947 (ART 10). MODUL DE TRANSPUNERE IN LEGISLATIA NATIONALA

PREVEDERILE CONVENTIEI OIM Art 10 al conventiei OIM din 1947 stabileste ca numarul inspectorilor de munca va trebui sa fie suficient pentru a asigura exercitarea cu eficacitate a functiilor serviciului de inspectie . Acesta se va fixa in functie de importanta sarcinilor pe care inspectorii le au de indeplinit (numarul, natura, situatia si importanta unitatilor supuse controlului ; numarul si diversitatea lucratorilor care muncesc in aceste unitati ; numarul si complexitatea dispozitiilor legale a caror aplicare trebuie asigurata), in functie de mijloacele materiale pe care le au la dispozitie pentru indeplinirea sarcinilor, conditiile in care urmeaza sa se efectueze controalele. Conventia 81/1947 a OIM a instaurat sistemul de inspectie a muncii pentru a asigura aplicarea prevederilor legale in acest domeniu si pentru acest lucru statele membre trebuie sa construiasca un sistem adecvant cerintelor nationale.

STATISTICI CU NR DE INSPECTORI14

Potrivit raportului anual de activitate din 2009 al Inspectiei Muncii, pentru realizarea obiectivelor si competentelor inspectiei muncii, aceasta are in subordine 42 de inspectorate teritoriale de munca, organizate in fiecare judet si pentru Municipiul Bucuresti. Personalul Inspectiei Muncii si Inspectoratelor Teritoriale de Munca este compus din inspectori de munca, inspectori sociali si alte categorii de personal pentru compartimentele din structura acestora.14

http://www.inspectmun.ro/RAPORT%20ANUAL/Raport%20de%20activitate%20a%20IM%20%202009%20-%20OIM.pdf

In 2009, au fost 72 de inspectori de munca si 35 de inspectori sociali la nivelul central (Inspectia Muncii) si in total 1887 de inspectori de munca si 168 de inspectori sociali la nivelul Inspectoratelor Teritoriale de Munca. Asadar la nivelul local au fost in medie 45 de inspectori de munca pentru fiecare din cele 42 de inspectorate teritoriale de munca. Observam tot din raportul IM ca majoritatea inspectorilor de munca si inspectorilor sociali au fost repartizati pe functii de executie in domeniile : sanatate si securitate in munca, relatii de munca, asistenta si incluziune sociala, iar la nivel teritorial majoritatea inspectorilor au fost repartizati pentru executia atributiilor din domeniul relatiilor de munca. Inspectorii de munca sunt impartiti pe profesii, potrivit art. 11 alin.6, HG 1377/2009 si putem observa din cuprinsul raportului profesiile de interes maxim pentru societatea romaneasca : chimisti, mineri, metalurgi, energeticieni, constructori, agronomi, mecanici, transporturi, psihosociologi, economisti, medici, juristi si altii. Pentru toate aceste categorii si pentru fiecare din tipurile de atributii in sarcina inspectiei muncii au fost repartizati inspectori de munca atat in functii de executie cat si de conducere. Raportul prezinta si repartizarea inspectorilor pe judete si putem observa ca cei mai multi inspectori se gasesc in Municipiul Bucuresti, apoi in judetul Constanta, Sibiu etc. In continuare, statisticile din activitatii de control arata ca cele mai multe controale s-au desfasurat in domeniul relatiilor de munca (101 407) si tot in domeniul relatiilor de munca au fost inregistrate cele mai multe petitii, toate fiind solutionate pana la sfarsitul anului 2009. Putem observa, asadar, ca Romania are un sistem de control destul de bine pus la punct si care corespunde cerintelor sociale ale acestor vremuri, cu un numar suficient de inspectori repartizati corespunzatori pe judete si Municipiul Bucuresti si in functie de necesitatile fiecarui domeniu de activitate.

PROCEDURA DE RECRUTARE. NIVELUL DE CALIFICARE SI ALTE CONDITII

Statutul inspectorilor de munca este cel reglementat pentru functionarul public, iar potrivit art.11 alin.4 din HG 1377/2009, selectarea, recrutarea, pregatirea si numirea in functia de inspector de munca se efectueaza conform prevederilor din domeniul functiei publice. Legea 188/1999 stabileste in art. 50 conditiile pe care o persoana trebuie sa le indeplineasca pentru a putea exercita o functie publica : sa fie cetatean roman si sa cunoasca limba romana, are capacitate deplina de exercitiu si varsta peste 18 ani si detine studiile necesare pentru indeplinirea functiei specifice pentru care aplica. In plus exista si cateva interdictii pentru persoanele care : nu sunt apte din punct de vedere al sanatatii, au fost condamnate pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, statului, autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul etc. si pentru care nu a

intervenit reabilitarea, au fost destituite dintr-o functie publica sau care au indeplinit activitati de politie politica.15 Pentru a fi admis intr-o functie publica, cea de inspector de munca, se organizeaza un concurs conform prevederilor legii 188/1999, acesta verificand meritele profesionale ale persoanelor care acced la o functie publica, bazandu-se pe principiul egalitatii accesului la functiile publice pentru toti cetatenii care indeplinesc conditiile legale. Dupa concurs urmeaza perioada de stagiu16 care difera in functie de clasa pe care o are functionarul public, in acest interval urmarind a se verifica aptitudinile profesionale practice in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei astfel de functii si acomodarea cu sistemul de administratie publica. La finele perioadei de stagiu absolventul poate sa fie numit functionar public in clasa pentru care s-a pregatit sau sa fie demis ca necorespunzator.17 In plus fata de conditiile cerute de lege pentru a indeplini orice functie publica, inspectorul de munca trebuie sa fie absolvent de studii universitare sau studii de lunga durata echivalente cu primele, ambele finalizate cu licenta, pentru domeniile fundamentale in care isi manifesta competenta Inspectia Muncii : stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, stiinte juridice, stiinte economice, sociologice, psihologice, administratie publica, medicina.18 Asadar nivelul de pregatire al inspectorilor de munca este unul ridicat, cel putin cursuri universitare de licenta sau echivalente, iar modalitatea de recrutare prin concurs eficientizeaza selectarea viitorilor functionari publici, crescand competitivitatea dintre acestia chiar si pe perioada de stagiu care se finalizeaza tot cu o selectionare.

GARANTIILE CE ASIGURA STABILITATEA SI DEZVOLTAREA CARIEREI. STATUTUL DE FUNCTIONAR PUBLIC

Pornind de la HG 1377/2009, art 11 alin.3 prevede ca functionarii publici prevazuti la aliniatul 1 (inspectorii de munca), beneficiaza de stabilitate si independenta fata de orice schimbare guvernamentala si influenta neprevazuta din afara. Aceasta este poate cea mai importanta garantie pe care legea o putea da unei persoane pentru ca aceasta sa isi indeplineasca nestanjenita atributiile si sa exercite fara interferente functia publica ce i-a fost conferita. Acest lucru ii este benefic functionarului pentru ca isi poate asigura stabilitatea carierei si astfel dezvoltarea acesteia. Mai mult, HG 1377 protejeaza inspectorul de munca si impotriva amenintarilor, violentelor sau a oricaror fapte care ii pun in pericol pe ei, pe familiile sau bunurile lor si asa cum am vazut la15 16 17 18

Art 50, Legea 188/1999 Art 52, Legea 188/1999 Art 53, Legea 188/1999 Art 11, alin 6, HG 1377/2009

capitolul privitor la sanctiuni, exista doua sanctiuni specifice impotriva autoritatii inspectorului de munca si a controlului exercitat de acesta, prevazute in art 20-21, Legea 108/199. Inspectorul de munca, ca functionar public, are dreptul la opinie si este interzisa discriminarea impotriva acestuia, acestea fiind garantii atat a integritatii profesionale cat si a celei personale a inspectorului. Legea 188/1999 statueaza dreptul functionarului public de a promova si de a avansa in gradele de salarizare. Promovarea intr-o functie superioara se face pe baza de concurs si este o garantie a posibilitatii de dezvoltare a carierei inspectorului de munca19, anual facandu-se o evaluare a activitatii inspectorului de munca, careia i se atribuie un calificativ dupa metodologia aprobata de Ministerul Muncii. Conventia 81 OIM prevede ca pentru dezvoltarea carierei inspectorului de munca si pentru asigurarea indeplinirii atributiilor acestuia, autoritatea competenta va furniza birouri locale amenajate corespunzator si mijloace de transport sau va acoperi cheltuielile de deplasare si transport efectuate in interes de serviciu de catre inspectorii de munca.20 Pentru dezvoltarea profesionala in cadrul unei functii publice, este garantat dreptul de a-si perfectiona in mod continuu pregatirea profesionala, timp in care acestuia ii vor fi acordate drepturile salariale cuvenite, fie ca este vorba despre o pregatire profesionala initiata de institutia publica, in interesul acesteia, sau organizata de aceasta, fie ca este vorba despre cursuri de perfectionare urmate la initiativa inspectorului de munca (masterate, doctorate, alte cursuri).21

-IVDIFICULTATILE PE CARE LE INTAMPINA INSPECTIA MUNCII IN REALIZAREA OBIECTIVELOR SALE

Desi raportul anual al inspectiei muncii tine sa precizeze ca exista un numar suficient de inspectori de munca sau ca rezolvarea petitiilor introduse la Inspectia Muncii au fost cu succes solutionate pana la finele anului 2009, putem raporta datele din acest raport la alte statistici privitoare la numarul de agenti economici existenti (mai ales ca in lumina codului muncii republicat, oricine poate avea calitatea de angajator, inclusiv persoanele fizice), la numarul de petitii si sesizari, vom putea observa ca Inspectia Muncii se confrunta cu o deficienta de resurse umane.19 20 21

Art 51-60, Legea 188/1999 Art 11, Conventia 81/1947 OIM Art 31, Legea 188/1999

Mai mult in timpul controalelor, inspectorii de munca se pot lovi de agresivitatea angajatorilor, lipsa acestora de cooperare, refuzul persoanelor fizice depistate de a-si declina identitatea si imposibilitatea de a rezolva in timp util cele mai multe petitii. Nici resursele materiale nu par a fi suficiente, intrucat, daca in Municipiul Bucuresti dotarile pot sa fie satisfacatoare, la nivelul inspectoratelor teritoriale, inspectorii se confrunta cu probleme legate de transportul in teritoriu datorita insuficientei autoturismelor dedicate acestei institutii. (asa a spus Dna Balabutitrebuie verificat cumva) In raportul OIM al Conferintei din 2011, sunt discutate si anumite dificultati pe care le intampina Inspectia Muncii, unele traditionale si altele noi. Astfel, se considera ca resursele umane sunt o piedica in calea realizarii cat mai eficiente a atributiilor inspectiei muncii, multe tari in curs de dezvoltare, dar si cele dezvoltate, semnaland aceste probleme. Conform unei statistici realizate pentru Europa, in aceasta regiune numarul inspectorilor de munca este in descrestere in timp ce activitate pe care trebuie sa o desfasoare acestia este in continua dezvoltare si din ce in ce mai complexa, de asemenea constatandu-se o slaba gestionare a resurselor umane din cadrul inspectoratelor de munca. O alta dificultate intampinata de sistemul de inspectie a muncii este pregatirea profesionala a inspectorilor de munca, promovarea stabilitatii carierei inspectorilor si pregatirea acestora fiind o problema de natura centrala, in Romania existand deja un organism care se ocupa de acest lucru : Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii. Remuneratia mica sau conditiile de munca neatractive ii conduc pe inspectorii de munca spre sectorul privat sau spre o atitudine lipsita de etica in exercitarea atributiilor de serviciu, de asemenea crescand riscul de coruptie la acest nivel. In Romania exista serviciul de Audit Intern care controleaza aceste decaderi ale sistemului de inspectie roman. OIM a recunoscut problema muncii efectuate pentru persoane fizice, existand un risc mare ca activitatile la negru sa prolifereze pentru ca treaba inspectorilor de munca este mult ingreunata datorita numarului mare de persoane fizice care ar putea face angajari. Desi aceasta problema a fost de referinta inca din 1990, ea poate produce efecte mult mai grave in conditiile crizei economice actuale, majoritatea statelor intarind sistemul sanctionator in acest domeniu. O problema relativ noua a erei noastre, globalizarea, ar trebui sa conduca la sisteme multinationale sau regionale de inspectie a muncii, datorita fenomenului migrational si integrarii regionale. De exemplu intre Luxemburg si Germania s-a instituit un sistem de control transfrontalier, autoritatile germane fiind invitate sa conduca activitati de control in zonele de frontiera, in mod special pentru zonele de constructii sau cu o concentrare mare de forta de munca.