S. Dobrojan, V. Şalaru, G. Dobrojan E. Semeniuc, L. Cuharscaia

INSPECTAREA ECOLOGICĂ A COMPONENTELOR

DE MEDIU

Ghid metodic

Universitatea de Stat din M oldova

F acu lta tea de B io log ie şi P ed o log ie

Sergiu DOBRO JAN, Victor ŞALARU, G alina DOBRO JAN, Evgheni SEM ENIUC, Ludm ila CUH ARSCAIA

INSPECTAREA ECOLOGICĂ A COMPONENTELOR DE MEDIU

GHID METODIC

Aprobat de Consiliul Facultăţii

de Biologie şi Pedologie

Chişinău, 2013

CZU 504.06:351.77(075.8)

1-56

Recomandat de Catedra Ecologie, Botanică şi Silvicultură şi de Comosia de Calitate a Facultăţii de Biologie şi Pedologie

Recenzent - prof, univ., membru corespondent al AŞM, Vasile ŞALARU

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Inspectarea ecologică a componentelor de mediu: Ghid metodic / Sergiu Dobrojan, Victor Şalaru, Galina Dobrojan [et al.]; Univ. de Stat din Moldova, Fac. de Biologie şi Pedologie. - Chişinău: CEP USM, 2013. - 114 p.

Bibliogr.: p. 111-113 (39 tit.). - 50 ex.

ISBN 978-9975-71-409 9.

504.06:351.77(075.8)

1-56

ISBN 978-9975-71-409-9. © S. Dobrojan, ©USM,

IntroducereCUPRINS

5

CAPITOLUL 1. CERINŢELE GENERALE ALE INSPECTĂRII ECOLOGICE A COMPONENTELOR DE MEDIU

1.1. Definirea inspectării ecologice a componentelor de mediu...........................61.2. Planificarea inspectării componentelor de mediu........................................... 91.3. Realizarea controlului de mediu..................................................................... 16

CAPITOLUL 2. PROFESIONALISMUL ŞI CALIFICAREA INSPECTORULUI DE MEDIU

2.1. Determinarea cerinţelor calificative ale inspectorului de mediu................. 252.2. Calităţile profesionale ale şefului inspectoratului şi şefilor de

subdiviziuni ale inspectoratului ecologic.......................................................272.3. Actele de bază care permit activitatea legală a inspectării protecţiei

componentelor de mediu din Republica Moldova........................................ 312.3.1. Regulamentul Inspectoratului Ecologic de S tat................................ 312.3.2. Statutul inspectorului de stat pentru ecologie.....................................38

CAPITOLUL 3. INSPECTAREA ECOLOGICĂ A COMPONENTELORDE MEDIU

3.1. Importanţa inspectării ecologice a resurselor naturale.................................. 463.2. Inspectarea ecologică a resurselor acvatice................................................... 47

3.2.1. Relatări generale....................................................................................473.2.2. Obiectivele inspectării.......................................................................... 493.2.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice 523.2.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice contravenienţilor

de m ediu................................................................................................. 523.3. Inspectarea ecologică a resurselor funciare naţionale...................................56

3.3.1. Generalităţi.............................................................................................563.3.2. Obiectivele inspectării.......................................................................... 593.3.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice 603.3.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice contravenienţilor

de mediu.................................................................................................613.4. Inspectarea resurselor minerale.......................................................................62

3.4.1. Generalităţi.......................................................................................... 62

3.4.2. Obilectivele inspectării........................................................................ »3.4.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice (3.4.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice

contravenienţilor de mediu...................................................................63.5. Inspectarea ecologică a protecţiei atmosferei............................................. 6

3.5.1. Generalităţi.............................................................................6,3.5.2. Obiectivele inspectării...............................................................6îj3.5.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice.......... 70t3.5.4. Exemplu de aplicare a răspunderii administrative contravenienţilor

de m ediu................................................................................................. 7113.6. Inspectarea protecţiei florei naţionale............................................................ 7]

3.6.1. Generalităţi.............................................................................................113.6.2. Obiectivele inspectării.......................................................................... 743.6.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice............763.6.4. Exemplu de aplicarea a răspunderii juridice contravenienţilor

de m ediu................................................................................................. 7'7|3.7. Inspectarea protecţiei faunei naţionale........................................................... i t

3.7.1. Generalităţi.............................................................................................7a3.7.2. Obiectivele inspectării.......................................................................... 8C3.7.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice............81|3.7.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice contravenienţilor

de m ediu.................................................................................................. 82

CAPITOLUL 4. MONITORINGUL INSPECTĂRII ECOLOGICE A CONPONENTELOR DE MEDIU

4.1. Relatări generale ale monitoringului inspectării de m ediu..........................844.2. Modalităţi de realizare a monitoringului inspectării ecologice.................. 8(4.3. Modele de monitoring al inspectării componentelor de m ediu.................. 93

4.3.1. Monitoringul inspectării ecologice a resurselor acvatice ale Republicii Moldova...............................................................................93|

4.3.2. Monitoringul inspectării resurselor acvatice ale mun. Chişinău 964.3.3. Monitoringul inspectării ecologice a florei pe exemplul raionului

Hânceşti................................................................................................ 102ţ4.3.4. Activitatea de inspectare ecologică a resurselor funciare

din municipiului Chişinău..................................................................106Bibliografie..............................................................................................................1111

4

L In trod u cere

în condiţiile în care protecţia mediului este o necesitate stringentă a socie- ii, inspectarea ecologică a componentelor de mediu devine un suport axat pe plementarea şi verificarea aplicării proceselor antropogene de protecţie a me-

Iftului. Inspectarea ecologică a componentelor de mediu se realizează prin proce­dura e protecţie a mediului şi prin efectuarea unui control minuţios cu scopul de ■ preveni, verifica, monitoriza şi diminua impactul antropogen asupra acestuia, are se efectuează prin aplicarea prevederilor legislaţiei de mediu şi supraveghe- ea implementării şi respectării acestora.

Prezentul ghid vine să faciliteze, să completeze şi să propună măsuri de monitorizare a procesului de control ecologic asupra componentelor de mediu. Obiectivul principal al acestei lucrări este de a oferi un Ghid pentru a justifica necesitatea efectuării unui control ecologic raţional, de a propune procedee de verificare a protecţiei componentelor de mediu şi de a evidenţia căile de evaluare a controlului anterior efectuat pentru îmbunătăţirea viitoarelor inspecţii.

Ghidul este structurat în patru capitole care abordează următoarele probleme:> definirea, planificarea şi realizarea controlului ecologic de mediu;У modalitatea de selectare şi testare a specialiştilor antrenaţi în activitatea de

I control ecologic a componentelor de mediu;У cunoaşterea actelor legislative de bază care permit efectuarea controlului

ecologic pe teritoriul Republicii Moldova;У stabilirea procedurilor de realizare a controlului ecologic a componentelor

de mediu;У trasarea modalităţilor de evaluare a controlului ecologic efectuat a com-

I ponentelor de mediu.Prezentul ghid a fost elaborat la Catedra de Ecologie, Botanică şi Silvicultură

a Facultăţii de Biologie şi Pedologie din cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi se doreşte a fi un instrument util atât organelor de stat împuternicite cu efectu­area inspectării ecologice, specialiştilor din domeniu, studenţilor universităţilor de profil care abordează problemele inspectării de mediu, cât şi publicului larg

I interesat de implementarea corectă, respectarea şi raţionalizarea procesului de I protecţie a mediului prin efectuarea controlului ecologic. Reiterăm că această lu­

crare are un rol de îndrumare şi poartă un caracter teoretic, practic şi informativ şi sperăm să fie utilă pentru inspectorii de mediu, cei ce doresc să devină inspectori de mediu, viitoarei evoluţii a controlului ecologic şi a protecţiei mediului.

5

C A P IT O L U L 1. CERINŢELE GENERALE ALE INSPECTĂRII ECO LO G ICE A CO M PO NENTELO R DE M EDIU

1.1. Definirea inspectării ecologice a com ponentelor de mediu

Până în prezent, în domeniul respectiv, se întâlnesc mai mulţi termeni, cum ar fi control ecologic, inspecţie de mediu, inspecţie ecologică şi inspectare care au aceeaşi semnificaţie. Această neclaritate se mai întâlneşte în literatura de spe­cialitate şi creează confuzii. De aceea ne-am propus să clarificăm acest moment prin expunerea definiţiilor menţionate.

Termenul inspecţie provine de la latinescul inspectio care este definit ca in­specţie, examinare, privire.

Beldeeva L.N. şi coautorii (2008) definesc controlul ecologic ca făcând parte din activitatea organelor de stat, organelor conducerii locale, subiecţilor casnici, organizaţiilor obşteşti şi a cetăţenilor în vederea respectării normelor şi legislaţiei ecologice.

Maaskant W. şi coautorii raportului UE (1999)înţeleg inspecţia de mediu ca fiind modalitatea de determinare a stării de respectare a legislaţiei de mediu şi detectarea încălcărilor legislative.

Specialiştii din Ucraina susţin că inspecţia ecologică este procedura de ges­tionare a impactului asupra mediului înconjurător natural, care se referă la con­trolul şi evaluarea influenţei activităţilor umane asupra componentelor de mediu (apă, sol, aer etc.) şi asupra sănătăţii populaţiei. Astfel, deci, inspecţia ecologică este una dintre formele analitice de evaluare a activităţii, un element al sistemului de protecţie a mediului, de utilizare raţională şi regenerare a resurselor naturale, de asigurare a securităţi ecologice, un mecanism social-juridic care asigură un regim optim de folosire a resurselor naturale şi apărare a dreptului populaţiei la un mediu curat care este efectuată de organele de stat.

Dicţionarul explicativ al limbii române (www.dexonline.ro) defineşte inspecţia ca un control oficial, amănunţit asupra unui sector de activitate (a unor persoane, organizaţii, instituţii etc.), iar inspectare este acţiunea de a inspecta şi rezultatul ei; control, verificare, examinare ceea ce indică că aceşti doi termeni pot fi utilizaţi ca sinonime în contextual dat.

Astfel, analizând definiţiile sus menţionate, putem conchide că sensul lor este unul comun şi de aceea considerăm că ele pot fi utilizate ca sinonime.

în Republica Moldova se întâlneşte şituaţia când termenul de inspecţie se utilizează pentru a denumi subdiviziunile aparatului Inspectoratului Ecologic de Stat, ceea ce considerăm că este greşit, necesitând a fi redactat.

Inspectarea de mediu însumează mai multe tipuri de control (informativ, re- I presiv, analitic şi instrumental) şi are drept scop prevenirea, verificarea, monito­

rizarea şi diminuarea impactului antropogen asupra mediului, care se realizează I prin aplicarea prevederilor legislaţiei de mediu şi supravegherea implementării şi

respectării acestora. în linii generale, inspectarea de mediu reprezintă controlul protecţiei mediului.

Activitatea de inspecţie în domeniul protecţiei mediului se bazează pe prin­cipii ce conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii şi are ca obiective verificarea conformării activităţilor controlate la cerinţele de mediu ale legislaţiei în vigoare şi urmărirea impactului asupra mediului ca rezultat al acestor activităţi.

în funcţie de formă, distingem două tipuri de control ecologic:• control ecologic informativ - colectarea şi analiza informaţiei ecologice

necesare pentru luarea unei decizii referitor la utilizarea şi protecţia me­diului;

• controlul ecologic represiv - care se referă la aplicarea legislaţiei de me­diu în cazul încălcărilor cauzate de persoanele fizice şi/sau juridice.

în România, de exemplu, inspecţiile de mediu au aspect corectiv - atunci când se constată încălcări ale legislaţiei de mediu în vigoare, şi preventiv - meni­te să educe agentul economic şi să sensibilizeze populaţia cu privire la protecţia mediului înconjurător.

în Ucraina inspecţia ecologică se efectuează sub forma controlului de stat (la nivel departamental), ştiinţific (la nivel universitar sau academic), ob­ştesc şi internaţional (la nivelul comisiilor internaţionale, agenţiilor guverna­mentale şi nonguvemamentale). în această ţară inspectarea ecologică obştească este protejată de lege, inspectorii obşteşti pot fi cetăţeni ai Ucrainei care au împlinit 18 ani, au experienţă de lucru în acest domeniu şi au trecut atestarea la organele competente, care posedă cunoştinţe despre legislaţia ecologică şi protecţia mediului. Acest tip de inspectare are o importanţă majoră, deoarece astfel se stimulează interesul publicului în ceea ce priveşte protecţia mediului şi, respectiv, creează transparenţa procesului de inspectare, lucru care ar fi be­nefic şi pentru Republica Moldova.

în Federaţia Rusă există patru tipuri de control ecologic în domeniul protecţiei mediului: 1) de stat; 2) de producere; 3) municipal; 4) obştesc.

7

în funcţie de importanţă, distingem două tipuri de inspectare: primară secundară; de timp: permanentă şi temporară', de teritoriu: globală, naţional< regională şi locală sau de obiect; de ordinea executării: preliminară, fundamet tală şi suplimentară.

în funcţie de obiective inspectarea se clasifică în:• control de inspecţie ecologică - verificări casnice şi industriale etc., ii

diferent de forma juridică de organizare, familiarizarea cu starea con ponentelor de mediu, verificarea mecanismului, studierea documentaţi tehnice şi normative;

• controlul ecologic analitic - prevede analiza rezultatelor obţinute;• controlul ecologic instrumental (de laborator) - este bazat pe colectan

probelor, efectuarea analizelor, compararea rezultatelor obţinute cu ind catorii de reper (CMA, ELA etc.).

Inspectarea ecologică a componentelor de mediu este parte integrantă a si ternului european de protecţie a mediului, fiind inclusă în următoarele direcl ve: IPPC (prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării), LCP (stabiliri unor măsuri pentru limitarea emisiilor de S 0 2, NOx şi pulberi provenite din inst laţiile mari de ardere), SEVESO (controlul activităţilor care prezintă pericol < accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase) şi COV (limitări emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solvenţilor organi în anumite activităţi şi instalaţii).

în Republica Moldova inspectarea ecologică este efectuată de către subdh ziunile Ministerului Mediului în regulamentul căruia este stipulată o astfel de a tivitate. Controlul de mediu reprezintă unul din cele mai importante instrumer legislative de protecţie a mediului din Republica Moldova, fiind implementat practica ecologică de către Inspectoratul Ecologic de Stat şi subdiviziunile sa amplasate în centrele raionale. Astfel, calitatea factorilor de mediu pe teritori Moldovei depinde, în mare parte, de eficienţa efectuării inspectării de mediu asigurarea inspectorilor cu suportul necesar (legislaţia de mediu corespunzătoai aparate portabile de determinare a calităţii componentelor de mediu etc.). D( motivele pentru efectuarea inspectărilor ecologice sunt foarte numeroase, ele p fi clasificate în câteva categorii generale:

1) evaluarea eficienţei aplicării politicilor sau a legislaţiei de mediu;2) verificarea procesului de respectare a prevederilor legislative;3) controlul periodic al calităţii componentelor de mediu şi modificai

acestora ca rezultat al influenţei factorului antropic;4) conştientizarea de către populaţie a posibilelor consecinţe generate de

asupra mediului;

8

5) reducerea poluării mediului, prin aplicarea principiului poluator plătitor;6) detectarea schimbărilor incipiente (rol de alarmare);7) menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii componentelor de mediu;8) aplicarea principiilor dezvoltării durabile;9) respectarea legilor ecosistemelor (fluxul substanţelor şi a materiei în mediu).

1.2. Planificarea inspectării com ponentelor de mediu

Pentru efectuarea unui control de mediu motivat şi eficient, acest procedeu trebuie bine planificat şi structurat. Conform unor surse ştiinţifice, un rol impor­tant îi revine ierarhiei incipiente. Ierarhia este un proces de repartizare structura­lă a mecanismului controlului ecologic. Unul din modelele clasice ale ierarhiei structurale este redat în figura 1.2.1.

2 8

^ N iv e lu l s u p e r i o r j

• C o n te s t I C o n s trâ n g e r i l C o n tro l

Includere C o n d i ţ i i le d e g r a n i ţ i

) 0

Xж

ş C o m p o n e n teI M e c a n is m e î C o n d i ţ i i le d e in iţie re

O . < 5 - 0

e lu l i n f e r io r iA d o

Nivel +1

Nivel O

Nivel -1

Structura orizontală R e la ţi i s im e tr ic e P ie rd e rea c o n e x iu n i lo r o r iz o n ta le V a ria ţii le t i r i e i in te r a c ţ iu n i lo r d in tr e c o m p o n e n te

С o i iu e p i c с l ic i t ;■Nivele/Н а іо ш InclTrcive/Non-mcluasiveS u p ra fe ţe /F i l t r e S lăb irea le g ă tu r i lo rA p ro ap e d e d e s c o m p u n e re S e p a ra b ilita te s p a ţio - te m p o ra lă

Fig. 1.2.1. Ilustrarea conceptului teoriei ierarhiilor (Wadson, 1990)

Această ierarhie este foarte importantă, deoarece nivelul superior are ca scop, în primul rând, garantarea procedurii legale de efectuare a controlului ecologic, constrângerea, verificarea efectuării eficiente a acestuia de către subdiviziunile sale şi includerea unor noi mecanisme (după caz). La ora actuală, în R.Moldova nivelul ierarhic superior este reprezentat de către Ministerul Mediului, nivelul local este reprezentat de către Inspectoratul Ecologic de Stat, iar nivelul inferior reprezintă subdiviziunile inspectoratului.

Un loc important în procesul de control ecologic de mediu revine şi com­ponentelor ce trebuiesc respectate pentru efectuarea eficientă a acestuia. Compo­nentele de bază ale inspectării ecologice sunt:

9

1. Stabilirea obiectivelor preconizate - această parte stabileşte mediul de aplicare a planului de inspecţie.La acest compartiment se stabileşte perioada de timp atribuită inspectării şi zona geografică definită. O perioadă de timp obişnuită este de 1 an, dar se folosesc şi planuri de inspecţii multianuale. în funcţie de mă­rimea şi sarcinile inspectării se pot realiza planuri de subinspecţie care să acopere diferite părţi ale zonei geografice. Pe lângă perioada de timp şi zonă, Inspectora­tul Ecologic de Stat trebuie să ofere o idee clară a sferei de acoperire a planului de inspecţie, care trebuie să includă:

• sarcinile, competenţele şi obligaţiile acestuia;• misiunea şi finalitatea lui;• politicile (naţionale) şi priorităţile;• legislaţia aplicabilă (naţională sau europeană);• activităţile şi instalaţiile controlate;• clasificarea diferitelor activităţi de inspecţie ce se pot realiza.In afară de aceasta, este necesar a colecta informaţii pentru realizarea unei eva­

luări de risc. Evaluarea riscurilor se va concretiza întro listă ce va conţine instalaţiile sau activităţile clasificate şi prioretizate. Asupra cărui fapt se va atrage în primul rând atenţia, acest lucru se va stabili pentru o perioadă bine determinată de timp (zile, săp­tămâni, luni etc.). Priorităţile trebuie să fie bine identificate, indicând şi metodele de selectare a lor (în funcţie de gravitatea problemei, persistenţa majoră etc.).

Fig. 1.2.2. Nivelele de realizare a evaluării riscului la inspectarea componentelor de mediu

10

Priorităţile se stabilesc folosind rezultatele analizei riscurilor care pot fi in­cluse pe o listă sau pot fi o viziune generală asupra tuturor instalaţiilor şi activi­tăţilor identificate/selectate şi riscurile lor respective. Aceste instalaţii şi activităţi pot fi clasificate pe baza riscurilor evaluate, de pildă, în „risc înalt”, „risc mediu” şi „risc scăzut”. Pe lângă acestea, abordarea inspecţiei poate să difere pentru fie­care nivel: nivelul cel mai înalt de risc se va bucura de cea mai multă atenţie din partea autorităţii de inspecţie.

Drept consecinţă a abordării inspectării se determină şi cererea de resurse disponibile, fapt foarte important pentru planul şi programul de inspecţie.

1. Indicatorii stabiliţi - caracterizează componentele de mediu analizate, ei trebuiesc formulaţi într-o manieră accesibilă inspectorilor. în literatura de specia­litate se propun unele exemple de indicatori de rezultate, cum ar fi:

o cantitatea de incidente şi plângeri depuse;o nivelul de conformitate;o respectarea obiectivelor de reducere a anumitor factori poluatori şi a

anumitor riscuri în amplasamentele reglementate sau controlate de către autoritatea de inspecţie;

o îmbunătăţirea calităţii apei, aerului, solului, prin acţiuni de inspecţie şi/ sau cooperare cu alte autorităţi.

2. Colectarea datelor - trebuie stabilită metodologia de colectare eficientă a datelor (datele pot fi adunate prin colectarea standardizată a probelor şi analiza lor la faţa locului sau într-un laborator specializat, prin interogarea publicului conform metodelor propuse: chestionare sau interviuri, verificarea rapoartelor în cazul unei întreprinderi, observarea procesului tehnologic etc.). Colectarea acestor date ajută la facilitarea diferitelor activităţi de inspecţie, de pildă controale prin vizite la am­plasamente, aplicarea de acţiuni regulamentare, cum ar fi impunerea de sancţiuni, asistenţă pentru a asigura conformitatea prin campanii de informare.

Pentru colectarea eficientă a datelor inspectării, trebuie implementate urmă­toarele măsuri:

> instrucţiuni de lucru pentru inspectorii de mediu;> proceduri de impunere de sancţiuni;> elaborarea de manuale de inspecţie şi de aplicare a legislaţiei de mediu;> protocoale de comunicare cu publicul (accesul la informaţie) şi cu con­

ducătorii întreprinderilor industriale;> gestionarea informaţiei şi schimbul ei;> condiţii de realizare:S autorizaţii şi competenţe clare (de exemplu, dreptul legal de a accede la

amplasament şi la informaţie);

11

S sistemul de planificare, programare şi monitorizare;S echipamente şi materiale necesare (de exemplu, calculatoare, transport,

mijloace de comunicare);•S întreţinerea şi calibrarea echipamentelor.Pentru a colecta, stoca şi utiliza toată informaţia, Inspectoratul trebuie să

dispună de un sistem eficient de gestiune a datelor. Aplicaţiile software sunt in­strumente utile. Este important să existe şi sisteme de informaţii actualizate, de exemplu, când se primesc plângerile, după fiecare control, atunci când instalaţiile se modifică sau când au loc accidente. Pentru a realiza o bună gestionare a in­formaţiilor, este important ca acestea să fie clasificate. în diferite categorii se pot clasifica toate instalaţiile sau activităţile controlate prin legislaţia naţională sau cea europeană relevantă (de exemplu, Directiva) şi temele de mediu (de pildă, securitatea externă). Dacă, de exemplu, securitatea externă devine o temă impor­tantă din cauza unei serii de accidente similare, va fi mai uşor sa se obţină un şir de date de la instalaţiile controlate cu un risc de siguranţă externă şi, în consecin­ţă, să se evalueze ce resurse vor fi necesare pentru intensificarea activităţilor de inspecţie în legătură cu aceste instalaţii.

3. Determinarea metodologiei pentru calcularea indicatorilor -datele colec­tate trebuie manipulate în vederea obţinerii unor valori care să permită realizarea indicatorilor. Şi în acest caz este necesară o metodă care să asigure acurateţea şi exactitatea rezultatelor (de exemplu, stabilirea metodelor de calcul a prejudiciu­lui cauzat mediului care ar putea fi aplicat la faţa locului, determinarea gradului de impact asupra mediului etc.).

4. Procesul de sinteză - se sintetizează informaţia furnizată de către inspec­tori (persoane împuternicite pentru realizarea controlului ecologic) pentru a pu­tea descrie starea generală a componentelor de mediu, aceasta este esenţială pen­tru a atinge scopul controlului ecologic de stat.

5. Selectarea metodologiei de raportare a rezultatelor obţinute - rezultatele obţinute trebuiesc raportate conform structurii ierarhice, prezentate diferitor cate­gorii de utilizatori ai informaţiei. Metodologia de prezentare trebuie să fie clară, folositoare la momentul potrivit pentru luarea deciziei, ea este importantă şi rele­vă succesul programului de inspectare. Pentru eficientizarea controlului ecologic, rezultatele obţinute trebuiesc puse la dispoziţia păturilor sociale interesate şi în special ONG-urilor de mediu, primăriilor (pentru informarea populaţiei referitor la situaţia în cauză şi necesitatea implicării lor în soluţionarea problemelor de mediu existente).

în continuare prezentăm un model original de planificare a inspectării com­ponentelor de mediu în conformitate cu schema prezentată.

12

Stabilirea obiectivelor inspectării

IS c tie m a i ns ppc lâ г и

o'P r o g r a m u l d e p re le v a re a p r o b e lo r

1

Constatarea contravenţiei, determinarea prejudiciului cauzat mediului, aplicarea prevederilor legislaţiei şi verificarea aplicării legislaţiei

17Analiza rezultatelor obţinute

Raportarea şi desiminarea informaţiei

Fig. 1.2.3. Planificarea inspectării ecologice a componentelor de mediu

Acest model indică etapele care ar asigura o eficienţă înaltă în efectuarea inspectării ecologice în Republica Moldova.

In Federaţia Rusă inspectarea ecologică este planificată, iar planul elaborat este supus unei analize de către Serviciul Federal de Supraveghere a Utiliză­rii Resurselor Naturale, dar există şi inspectarea ecologică neplanificată. Astfel, pentru controlul planificat este stabilit un anumit termen de realizare: pentru în­treprinderile mici - maximum 50 de ore, pentru microîntreprinderi - 15 ore (ex­cepţie făcând cazul cercetărilor, experimentelor etc. la care termenul se extinde până la maximum 20 de zile). Aceste termene de realizare a controlului ecologic pot fi modificate prin acordul Serviciului Federal de Supraveghere a Resurselor Naturale şi extinse cu cel mult 15 ore.

în Ucraina inspectarea ecologică, de asemenea, se planifică,planurile fiind efectuate până la 01 aprilie a anului curent. Termenul de realizare a inspectării obiectelor mari este de cel mult 15 zile lucrătoare, iar pentru obiectele mici - de cel mult 5 zile lucrătoare. Acest termen nu poate fi prelungit.

Comunitatea Europeană propune ca toate activităţile de inspecţie de mediu să fie planificate în prealabil, prin planuri de inspecţie care să acopere întreg teritoriul statelor membre şi toate obiectele controlate. Astfel, minimal, fiecare inspecţie va trebui:

> să definească zona geografică pe care o va acoperi, care poate fi integral sau o parte din teritoriul unui stat membru;

>>>

>

să acopere o perioadă de timp definită, de pildă un an; să includă prevederi specifice pentru revizuirea ei;

să identifice amplasamentele specifice sau tipurile de instalaţii controlate luate în considerare;să recomande programele pentru inspecţiile de rutină, luând în calcul riscurile de mediu; aceste programe vor trebui să includă, unde este ca­zul, frecvenţa vizitelor la amplasamente pentru anumite tipuri sau pentru instalaţii specifice controlate;

> să prevadă o coordonare.Comunitatea Europeană propune ca planurile de inspecţie să fie puse la

dispoziţia publicului, conform Directivei „Arhus”. Considerăm acest lucru be­nefic şi important, deoarece va contribui la sporirea încrederii publicului în ceea ce priveşte protecţia mediului, iar procesul de inspectare va căpăta o transparenţă mai largă, însă informaţia cuprinsă în compartimentul “Programul de prelevare a probelor” nu se recomandă a fi prezentată, căci în acest caz controlul efectuat nu ar avea rezultatul scontat (dat fiind faptul că acest compartiment cuprinde strate­gia de desfăşurare a controlului de mediu).

Comunitatea Europeană propune planificarea inspectării (figura 1.2.4) com­ponentelor de mediu conform următoarelor etape:

1) planificare - stabilirea de planuri pentru inspecţiile de mediu;2) execuţie - realizarea de inspecţii si cercetări ale accidentelor, incidente­

lor şi cazurilor de neconformităţi;informare - informaţiile din inspecţii, accidente şi incidente şi stocarea datelor de la inspecţii;evaluare - evaluarea implementării planurilor de inspecţie pentru sco­puri interne şi informarea Comisiei Europene sau a unor terţe părţi.

3)

4)

4 .К ѵ * м г «• іпМѵпэгм

Fig. 1.2.4. Model de planificare a inspectării ecologice a componentelor de mediu propus de Comunitatea Europeană

14

în Republica Moldova există controlul planificat, care se efectuează la agen­ţii economici numai în baza informaţiei obţinute în cadrul activităţii anterioare

Ide supraveghere a acestor agenţi sau la solicitarea controlului din partea agenţilor economici înşişi. Selectarea agenţilor economici la care se va efectua controlul [planificat se stabileşte în baza criteriului prejudiciului presupus, care poate fi cauzat în urma încălcării de către agentul economic a prevederilor legislaţiei şi ale actelor normative, şi în ordinea descreşterii acestuia. Astfel, în primul rând se supun controlului agenţii economici care au cea mai mare valoare a criteriu­lui prejudiciului presupus. Valoarea numerică a criteriului prejudiciului presupus pentru o latură de activitate a agentului economic se calculează în felul următor:

V = P x N ,1 l V

unde “i” - numărul laturii de activitate a agentului economic supus controlu- llui din partea autorităţilor;

V. - valoarea numerică (lei) a criteriului prejudiciului presupus în caz de în­călcare a prevederilor legislaţiei şi actelor normative în latura “i” de activitate a agentului economic;

P. - probabilitatea (riscul) abaterii agentului economic de la prevederile le- I gislaţiei şi actelor normative în vigoare, ce se referă la latura “i” de activitate.

N. - valoarea (lei) prejudiciului presupus în caz de încălcare de către agentul I economic a prevederilor legislaţiei şi actelor normative în latura “i” de activitate.

în afară de controlul planificat, în R. Moldova există şi controlul ecologic ueplanificat numit şi ’’control inopinat”. Controalele inopinate pot fi permise de către organul respectiv de control numai în cazurile când:

a) la agentul economic sau în regiunea amplasării lui au apărut situaţii ex­cepţionale cu caracter natural sau tehnogen, care ameninţă viaţa şi sănă­tatea populaţiei;

b) factorii de decizie ai organului de control dispun de informaţii veridice, obţinute în cadrul activităţii de supraveghere, care le permite să conside­re că acţiunile agentului economic întrunesc elementele unei infracţiuni sau ale unei contravenţii administrative;

c) există cerinţe obligatorii de efectuare a controlului cu o periodicitate maimică de un an asupra respectării procesului tehnologic de producţie la anumite etape ale acestuia;

d) organele de drept solicită efectuarea controlului.Numărul controalelor inopinate, indiferent de scopul lor, nu poate depăşi

50 la sută din numărul controalelor planificate. Agentul economic este informat despre controlul inopinat în ziua începerii lui. Organele de control de stat sub­

15

ordonate Guvernului coordonează, în mod obligatoriu, cu Ministerul Economiei graficele anuale şi trimestriale de control planificat.

1.3. Realizarea controlului de mediu

în literatura de specialitate controlul de mediu constă din următoarele etape de bază: pregătirea inspectării, efectuarea controlului şi consolidarea rezultate­

lor controlului.In etapa de pregătire, inspectorii trebuie să verifice planul de inspecţie, sa ia

cunoştinţă de materialele obiectului inspectat şi de actele anterioare rezultate în ■ urma inspectării ecologice, să determine obiectivele inspectării. în etapa de efec-1 tuare, inspectorii verifică exactitatea respectării prevederilor actelor normative şi a obiectivelor inspectării. în procesul de prelucrare a rezultatelor, se includ actele sau procesele-verbale rezultate în urma controlului.

Propunem, însă,o modalitate mai complexă de desfăşurare a inspectării de mediu. Controlul desfăşurat al componentelor mediului şi al activităţilor cărei generează poluarea, convenţional, poate fi efectuat conform schemei următoare

Fig. 1.3.1. Schema activităţii de inspectare ecologică a componentelor de mediu şi a activităţilor generatoare de poluare

16

După cum am menţionat, în procesul de planificare a inspectării ecologice, r 0 atenţie deosebită se atribuie schemei de inspectare. Schema propusă de noi e t e una originală şi caracterizează succint etapele parcurse de inspector în pro-

I resul de inspectare. Prima etapă, deplasarea inspectorului la obiectul inspectat, este importantă, deoarece de timpul şi viteza de deplasare uneori depinde şi

1, Kzultatul controlului. De aceea inspectorii de mediu trebuie, în primul rând,■ să fie asiguraţi cu mijloace de transport accesibile pentru drumurile şi terenu- f nle noastre naţionale. Etapa de desfăşurare a activităţii constă din: contactul leepectorului cu obiectul inspectat (în primul rând cu beneficiarul sau şeful), I faza de birou şi mai apoi faza de teren. Contactul iniţial este important pentru

a stabili canalul de comunicare, a accesa informaţia, a conveni reciproc asupra necesităţii efectuării controlului şi importanţa lui pentru mediu, societate şi pentru obiectul inspectat. Faza de birou se caracterizează prin analiza tuturor documentelor (conform obiectivelor inspectării) deţinute în scopul identificării prezenţei sau lipsei lor, a valabilităţii şi corespunderii criteriilor legislaţiei de

< mediu. Faza de teren se caracterizează prin analiza situaţiei reale la faţa locului, a modului de respectare a prevederilor actelor normative, prin evaluarea impac­tului asupra mediului şi corespunderea acestuia cu actele posedate etc. Pentru realizarea eficientă a acestei faze, inspectorii de mediu, neapărat, trebuie să posede aparate mobile standardizate pentru determinarea calităţii componen­telor de mediu, lucru care este important pentru a determina gradul de poluare şi a stabili corect prejudiciul cauzat mediului şi a aplica după caz pedeapsa corespunzătoare. Controlul ecologic se finisează, de regulă, prin aplicarea după caz a mecanismului poluator-plătitor, prin indicarea unor măsuri de redresare a situaţiei sau prin constatarea corespunderii obiectului inspectat cu prevederile legislaţiei ecologice naţionale.

Pe lângă controalele ecologice planificate, un rol important i se atribuie controlului neplanificat. Inspectările neplanificate cuprind controale ce prevăd respectarea condiţiilor impuse în actele de reglementare pentru planuri, proiec­te şi activităţi noi, inspecţii în urma autosesizării, inspecţii pentru soluţionarea

I sesizărilor-petiţiilor, inspecţii pentru investigarea unor incidente sau accidente j care au avut un impact asupra mediului, inspecţii tematice, inspecţii la emite- I rea, revizuirea actelor de reglementare, inspecţii pentru identificarea de obiec­

tive noi, inspecţii pentru verificarea realizării măsurilor impuse la controale­le anterioare, inspecţii cu alte autorităţi. In Ucraina, de exemplu, termenul de efectuare a inspectărilor neplanificate nu depăşeşte 10 zile (în cazul obiectelor

I mari) şi .2 zile (în cazul obiectelor mici).

17

De regulă, motivele efectuării inspecţiilor neplanificate sunt:❖ plângerile, cererile, petiţiile, înregistrate la organele de control, d iifl

partea populaţiei sau a beneficiarilor unui obiect;❖ identificarea datelor false în rapoartele aprobate de organizaţii;❖ verificarea executării prescripţiilor date de către inspectorii de mediu; 1❖ neprezentarea în termen a rapoartelor obligatorii.Ţinând cont de faptul că unul din drepturile Inspectoratului Ecologic del

Stat (Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 77 din 30.01.2004, în modificarel 2011) este de a elibera, în limitele competenţei sale, autorizaţii de folosinţă al resurselor naturale, de deversare, degajare şi emisii a substanţelor nocive înl mediu, acestea trebuie bine stabilite şi planificate. In literatura de specialitate! acest lucru este definit ca certificate de emisii. Pentru desemnarea noţiunii del certificate, se folosesc mai mulţi termeni: permise negociabile, credite de po-1 luare, drepturi de poluare, bonuri de emisii, autorizaţii de folosinţă etc. Acestei diverse expresii sunt sinonime şi desemnează acelaşi instrument. Certificate-] le de poluare răspund, de fapt, unui principiu simplu, şi anume: fixarea unui] nivel total predeterminat al emisiilor sau concentraţiei de emisii într-o zonă dată. Pentru a contribui la schimbul comportamentelor, nivelul total al emisiilorl predeterminate într-o zonă poate fi fixat astfel încât să existe o listă relativă al permiselor negociabile. Permisele negociabile reprezintă totalul autorizaţiilor! ce sunt distribuite întreprinderilor poluatoare dintr-o zona concretă. Aceste per-l mise ar putea fi negociate între firme, dar şi între secţiile aceleiaşi întreprin-J deri. De exemplu, întreprinderea care îşi va menţine nivelul emisiilor sub cotai atribuită să poată ceda sau închiria excedentul altor firme sau să le poată utiliza pentru a compensa emisiile altor secţii ale întreprinderii. Permisele negociabila transferă deciziile cu privire Ia concepţia şi localizarea echipamentului de eoni trol al poluării la sectorul administrativ al întreprinderii.

în literatura de specialitate se propun următoarele variante de schimbare 1 permiselor în funcţie de numărul participanţilor (figura 1.3.2.).

Datorită controlului realizat de autorităţi asupra poluanţilor, s-a putut rea l liza un raport asupra volumului de emisii şi asupra efectelor acestora. în funcţii de aceasta, se disting două tipuri de piaţă, altfel spus “emission permit markets! sau “ambient air quality permit markets”.

în primul caz, autorităţile impun unui grup de poluatori dintr-o regiuni un volum limită de emisii ce este calculat pornind de la ipoteza existenţei u m l relaţii liniare între volumul emisiilor şi calitatea aerului.

18

Fig. 1.3.2. Posibilităţi de schimbare a permiselor în funcţie de numărul de participanţi(după OCDE 2000)

A

In celălalt caz, se doreşte controlul direct al calităţii aerului, fiind necesară elaborarea unui model de dispersie a poluanţilor emişi cu scopul determinării

) impactului fiecărei surse asupra calităţii mediului. Pentru ca un sistem de per­mise negociabile să funcţioneze, trebuie să i se stabilească limita geografică unde acţionează. Literatura de specialitate nu furnizează reguli precise de de­terminare a mărimii pieţei pe care vor funcţiona certificatele, însă se regăsesc anumite criterii legate de competenţele politico-administrative sau de numărul de potenţiali participanţi. Totuşi, aspectul determinant este cel al efectelor po­luării, certificatele putând fi aplicate într-o regiune, ţară sau ansamblu de ţări.

I Dacă, însă, emisiile provin de la produse toxice, cancerigene, metale grele etc., ideea permiselor este abandonată, deoarece în aceste cazuri vor fi aplicate nu-

Imai reglementări directe.Totuşi, pot exista următoarele cazuri:

1. Sistemul cuprinde mai mulţi poluatori ce aparţin de centre de decizii distincte. Este cazul ideal, deoarece se dezvoltă o piaţă veritabilă, cu posibilităţi de negociere între diferiţi agenţi independenţi ce doresc mi­nimizarea costurilor de producţie. Altfel spus, permisele negociate sunt explicite.

19

2. Sistemul înglobează mai mulţi poluatori ce depind de acelaşi centru ( decizie, caz în care nu există o piaţă veritabilă pentru negocierea pe miselor, dar centrul de decizie organizează schimburi de permise înti diverşi agenţi, astfel încât să se maximizeze utilitatea globală.

3. Sistemul înglobează un singur poluator. Dacă acesta are mai multe surf de poluare, îşi va stabili singur importanţa acestora în limita autorizată с permisele de negociere deţinute. Se consideră că acest schimb este impl cit între surse (OCDE a sugerat controlul acestora în termeni medii).

4. Situaţia în care există un singur poluator ce are o singură sursă de polui re nu se pretează la sistemul de permise negociabile, deoarece controli asupra sursei unice se realizează numai prin reglementări directe.

Unele studii efectuate denotă că, pentru a funcţiona piaţa permiselor, ofe tanţii şi cumpărătorii permiselor trebuie să intre urgent în contact unii cu alţ (pentru a reduce costul de căutare a unui partener cu care să negocieze), existau următoarele posibilităţi:

- contact în cadrul burselor;- contact în crearea unui fişier electronic care centralizează oferta şi cererea;- recurgerea la intermediari (brokeri) etc.Piaţa permiselor negociabile contribuie la minimalizarea costului g lobal;

luptei contra poluării, deoarece fiecare poluator va avea interesul de a intra i acest sistem.

Exemple clasice de permise sunt redate în tabelul 1.3.1.

Tabelul 1.3.1. Permise comercializabile în domeniul poluării mediului

Ţara Obiectulpermiselor

Obiectivulurmărit

Alocarea iniţială a permiselor

Părţiimplicate

Nivelulschimbului

Poluarea atmosferei

Canada Substanţe ce distrug stratul de ozon

Reducerea consumului substanţelor ce distrug stratul de ozon

Drept de achiziţie

Fabricanţi,distribuitori,utilizatori

Dane­marca

Emisii de СО din centralele electrice

Reducerea emisiilor de СО

Drept de achiziţie

Surseelectrice

20

SUA Ploi acide

Conţinutul de plumb în benzină

Substanţe ce distrug ozonul

Reducerea cu 50 % aemisiilor de SO

Reducereaplumbuluiconţinut înbenzinăReducereaemisiilorpotrivitprevederilorprotocolului dela Montreal

Drept de achiziţie

Drept de achiziţie

Drept de achiziţie

Surseindustriale

Rafinării de petrol

Fabricanţi şi importatori

1997:1429 tranzacţii, 15,2 mii. drepturi atribuite, 10,6 mii. kg

321mil. kg; 561schimburi(1989-1995)

Polonia Lupta contra poluării cu NOx

Reducerea emisiilor pentru 6 poluanţi atmosferici

Drept de achiziţie

Industrie

Elveţia Lupta contra poluării cu NOx

Lupta contra poluării cu NO NOx

Industrie Nesemnifica­tiv

Protec ia apelor

Australia Mecanismuldeschimb privind salinitatea Rivierei Hunter

Reducerea deversărilor în apă

Drept de achiziţie

Mine,producătorideelectricitate

Numeroşi vânzători, un singur schimb efectiv

SUA RezervaţiaDillion(Colorado)

Sistemul de schimb pentru bazinul inferior al râului Fox (Wisconsin)

Reducerea emisiilor de fosfor

Reducereaemisiilor

Drept de achiziţie

Drept de achiziţie

Sursepunctuale

Tratarea deşeurilor, uzine ce produc hârtie

Nu există

Un singur schimb

Protecţia solului

21

Franţa Prezervareapeisajului

Plafonprivinddensitatealocuinţelorurbane

Proprietariiterenurilor

Nu există

SUA Lacul Tahoe Prezervarea bazinului hidrografic şi menţinerea lui în circuitul turistic

Coeficientul de ocupare a solului

Proprietariiterenurilor

372 tranzac­ţii(cca. 7000 mpprezervaţi după 1987)

NouaZeelandă

Mecanisme aplicabile în diferite zone

Gestiuneadensităţiiurbane

Densitateautorizată

Proprietariilocuinţelor

După cum observăm, sistemul de permise comercializabile este implemen­tat mai mult în ţările înalt dezvoltate, cum ar fi, de exemplu, SUA, Canada, Franţa şi pe această cale le permite să lupte contra poluării mediului, deoarece instrumentele politico-economice sunt cele adecvate secolului XXI, comerci­alizarea permiselor poate fi implementată şi în sistemul politic şi legislativ al R. Moldova.

Astfel,pentruofuncţionareraţionalăapieţieidrepturilordepoluare,specialiştii enumeră următoarele condiţii necesare:

1) Costurile marginale ale reducerii emisiilor trebuie să varieze la diferiţi poluatori.

2) Numărul poluatorilor (actori ai pieţei) trebuie să fie mai mare, pentru a putea fi creată o piaţă atractivă.

3) Reale posibilităţi de reducere a emisiilor prin diverse mijloace tehnice ce depind de potenţialul de inovare.

4) Cu cât impactul poluanţilor este mai puţin localizat, cu atât este mai in­dependentă situaţia geografică a surselor de poluare, iar tranzacţiile sunt simplificate. Dacă nu este cazul, se va conveni să fie definit cu precizie fenomenul de poluare şi zona de piaţă.

5) Impactul poluării trebuie să fie independent pe perioade de emisie (sezoa­ne, ore ale zilei).

6) Obiectivele trebuie să fie clar definite.7) Alocarea iniţială de permise trebuie să fie determinată după anumite cri­

terii (de exemplu, proporţional cu cantitatea emisă în trecut şi fixată în termeni de cantitate şi nu de procente).

22

8) Schimburile trebuie făcute pentru un singur tip de poluant. Schimburile pe categorii de poluanţi, cu mijloace de a indica echivalenţa, au fost stu­diate, dar sistemul riscă să fie complexat de o aplicare dificilă.

9) Sistemul permiselor negociabile trebuie să aibă un standard cât mai înalt posibil.

10) Regulile de funcţionare a pieţei drepturilor de poluare trebuie să fie sim­ple, iar piaţa transparentă.

Implementarea permiselor comercializabile, pe lângă avantaje, are şi unele dezavantaje. Acestea sunt:

- complexitatea sistemului ce pare dificilă şi care acţionează din nevoia de reglementare şi protejare;

- piaţa de poluare îngustă, experienţa americană arătând că există riscul să se manifeste puţini cumpărători şi vânzători (pe cale legislativă este importantă neadmiterea apariţiei monopolului la permise);

- existenţa opoziţiei la ideea de vânzare şi cumpărare a permiselor comer­cializabile din partea unor poluatori.

23

C A P IT O L U L 2. PRO FESIO NALISM UL ŞI CALIFICAREA

INSPECTORULUI DE M EDIU

Profesionalismul inspectorului de mediu poate fi definit ca dorinţa şi com­petenţa lui de a stabili scopuri individuale (legate în acelaşi timp şi de noile ape­luri) şi atingerea lor în modul optimal, folosind cunoştinţele posedate, intuiţia logica etc. Calificarea cadrelor poate fi identificată ca o corespundere selectivi între cerinţele şi necesităţile de a executa obligaţiunile de serviciu. De regulă inspectorii de mediu trebuie să posede un spectru larg de cunoştinţe din diverse domenii (cum ar fi: ecologie, biologie, chimie, drept ş.a.) pentru a putea iden tifica problema şi a găsi cele mai eficiente căi de înlăturare. în ultima perioadi se accentuează faptul că asupra profesionalismul inspectorului, pe lângă tactici de control, cunoştinţe teoretice şi experienţa de muncă, influenţează şi calităţik personale (caracterul, intuiţia etc.).

în linii generale, competenţele inspectorului de mediu pot fi clasificate ît două grupe mari:

1) tematice (problematice);2) funcţionale.Pregătirea profesională tematică (comună şi specială) reflectă activitate;

specifică din domeniul reglementării de mediu şi control. Aceasta cuprinde ur mătoarele:

a. managementul protecţiei mediului, care se referă la logica şi principiile d e ; conduce începând de la etapa apariţiei problemei şi abordarea politică a lo până la conştientizarea structurii pentru realizarea ei şi utilizarea instrumen tului concret al politicii ecologice sau a complexelor de instrumente;

b. cerinţele legislativ-normative care sunt stipulate în legislaţia de medii naţională şi internaţională, precum şi aspectele procedurale ale controlu lui şi executării prescripţiilor acestuia. Aici mai pot fi incluse cunoştinţi ale principiilor eficienţei economice necesare pentru soluţionarea pro blemelor ecologice;

c. cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice ce ţin de influenţa poluanţilor asupra me diului, modalitatea de determinare a lor şi descifrarea rezultatelor obţi nute. în afară de aceasta, e necesară şi cunoaşterea procesului tehnologii

24

de producere pentru a putea stabili metoda de monitoring, transformată în procesul activităţii de prevenire a poluării;

d. metode de evaluare a riscului, care necesită cunoaşterea relaţiilor dintre sursele şi receptorii poluării, precum şi probabilitatea şi consecinţele eli­minării lor în mediu. în afară de aceasta, trebuie să cunoască riscul din punct de vedere al probabilităţii comportamentului nelegal al poluatorilor.

Cunoştinţele funcţionale şi competenţele sunt, în mare măsură, generale pentru inspectorii de mediu, indiferent de direcţia de control. Acestea ţin să re­flecte următoarele caracteristici:

a) determinarea reglementării legislative a problemei;b) eliberarea autorizaţiilor sau a permiselor de utilizare a componentelor de

mediu sau depozitare, eliminare a poluanţilor în mediu etc.;c) stimularea respectării legislaţiei de mediu;d) monitorizarea emisiilor poluante şi evaluarea impactului acestora;e) verificarea respectării legislaţiei de mediu;f) aplicarea răspunderii în cazul încălcării legislaţiei de mediu;g) acţionarea eficientă în cazul situaţiilor excepţionale;h) reprezentarea inspectării ecologice la întrunirile cu publicul, ONG, mass-

media, administraţia publică etc.;i) promovarea performanţelor şi dezvoltarea continuă a controlului de

mediu.Cerinţele pregătirii profesionale se vor aborda la punerea în aplicare a obiec­

tivelor controlului şi a legislaţiei de mediu. Utilizarea sporită a instrumentelor economico-ecologice trebuie realizată corect, lucru care poate fi aplicat de către un specialist bine pregătit.

2.1. Determ inarea cerinţelor calificative ale inspectoruluide mediu

Primul pas în realizarea sistemului de pregătire a cadrelor este determinarea detaliată a cerinţelor calificative. Acestea reflectă conţinutul şi nivelul de califica­re (în afară de pregătirea de bază) necesar specialistului care urmează să dezvolte scopurile şi obiectivele inspectării de mediu.

în acest context est oportun să evidenţiem trei nivele ale calificărilor:1) nivelul de bază - perceperea principalelor căi de rezolvare a diferitor

probleme şi posibilitatea aplicării lor;2) nivelul de muncă - demonstrarea unor răspunsuri ample la anumite în­

trebări şi posibilitatea individuală de aplicare a cunoştinţelor;

25

3) nivelul expert - utilizarea eficientă a cunoştinţelor teoretico-practice pentru executarea rolului său, de exemplu în consultare, învăţarea şi ghi­darea în activitatea profesională a altor angajaţi.

Din punct de vedere economic, nu este avantajos a atinge nivelul expert de către toţi inspectorii de mediu. Cu toate acestea, este important ca în cadrul fiecărei subdiviziuni a inspecotoratului ecologic să existe un angajat ce posedă calificativul expert, pentru a soluţiona mai raţional problemele de mediu apărute sau depistate.

Un rol important în desfăşurarea eficientă a activităţii subdiviziunilor in­spectoratului ecologic îl are procesul de selectare a angajaţilor. Un model clasic de selectare a potenţialilor inspectori este cel propus de specialiştii din Armenia, adică selectarea lor după anumite criterii.

Criteriile de selectare trebuie să includă următoarele aspecte:1. Experienţa de lucru: o nu este necesar;o experienţă în cadrul aparatul inspectoratului ecologic; o experienţă în funcţii cu responsabilităţi similare; o necesitatea posedării cunoştinţelor speciale ce se referă la procese tehno­

logice industriale, competenţe individuale etc.; o altele (nespecificate).2. Studii: o medii;o profesionale; o superioare incomplete; o superioare complete; o speciale (de ramură): o altele.3. Competenţe:o abilităţi bune redate în scris; o abilităţi bune redate prin comunicarea orală; o abilităţi bune de percepere a informaţiei; o posibilitatea de generare a ideilor;o posibilitatea de a găsii rapid un răspuns la unele probleme reale;o posibilitatea de a motiva colegii;o posibilitatea de punere în aplicare a iniţiativelor (personale şi de grup);o altele.4. Stilul de lucru:o cel mai mare succes de lucru în echipă;

26

o cel mai mare succes obţinut la lucrul individual; o capacitatea de a decide de unul singur; o abordare creativă în soluţionarea unor probleme; o cum judecă asupra problemei înainte de a lua decizia; o în ce cazuri merge la risc; o persoană extrem de organizată;o se bazează pe intuiţie în procesul de inspectare de mediu; o altele.Procedura de angajare în câmpul muncii a inspectorilor de mediu se cere a fi

transparentă. Candidatul trebuie să conştientizeze necesitatea îndeplinirii cerinţelor şi să fie gata pentru a susţine testul de angajare. La selectarea candidatului se reco­mandă alegerea cerinţelor în funcţie de postul vacant şi de răspunderea asumată. De exemplu, în cazul selectării unui candidat la postul de şef de subdiviziune, acesta ar trebui să corespundă, cel puţin, următoarelor cerinţe: cunoştinţevaste ce se referă la procese tehnologice industriale, competenţe individuale şi experienţă de lucru în ispectoratul ecologic, studii speciale de ramură (posedarea gradului ştiinţific de dr. sau dr. hab. în ecologie reprezintă un avantaj major), să posede posibilitatea de generare a ideilor, de a găsii rapid soluţii (eficiente) la unele pro­bleme reale, să poată motiva colegii şi să pună în aplicare iniţiativele personale şi de grup (pentru testarea modalităţilor de a găsii soluţii se propune ca să i se acorde în scris cel puţin 10 situaţii-problemă pentru a putea analiza soluţiile propuse de candidat), să aibă succes în lucru cu echipa, să ia decizii individuale, să gândească problema înainte de a lua vreo decizie, să fie o persoană extrem de organizată, să se bazeze pe intuiţie (acest lucru poate fi testat de asemenea prin acordarea unor situaţii-problemă sau analiza rezultatelor precedente obţinute de candidat în unele cazuri concrete). Este necesar ca în cazul selectării angajatului să i se acorde un termen de probă, de exemplu în Federaţia Rusă şi Uzbechistan acest termen con­stituie două luni. Pe perioada de probă conducerea inspectoratului ecologic poate aprecia angajatul şi posibilităţile lui de a corespunde sarcinilor propuse.

2.2. Calităţile profesionale ale şefului inspectoratului şi şefilor de subdiviziuni ale inspectoratului ecologic

Activitatea de conducere poate fi înfăptuită de o persoană prin aplicarea cu­noştinţelor şi abilităţilor personale de lider. Liderii adevăraţi (şefii) vor face în aşa fel încât cei cu care lucrează/colaborează vor dori să îl urmeze sau să îndepli­nească anumite sarcini specifice. Ei nu se vor limita doar la a da indicaţii. Liderii

27

adevăraţi nu se nasc, ci se formează în timp. Oamenii pot deveni lideri eficienţi dacă doresc cu adevărat acest lucru. Liderii buni se formează de-a lungul unui proces continuu de studii, educaţie, instruire şi experienţă. Abilităţile specifice de a conduce nu sunt înnăscute decât într-o măsură neînsemnată şi de aceea trebuie mereu perfecţionate prin muncă şi studii.

Şefii de subdiviziune sau ai inspectoratului ecologic care doresc să fie printre cei buni nu trebuie să întrerupă niciodată procesul de autoinstruire şi studii. Şefii sunt cei care fac ca lucrurile să se întâmple. Ei trebuie să aibă viziune, iniţiativă, să poată influenţa oamenii, să facă propuneri, să organizeze logistica necesară, să soluţioneze anumite probleme, să ducă lucrurile până la capăt şi, mai ales, să-şi asume toate responsabilităţile pentru cele efectuate.

Un conducător al inspectoratului ecologic trebuie să fie capabil să realizeze următoarele:

> să planifice şi să utilizeze eficient resursele necesare pentru efectuarea raţională a controlului ecologic;

> să organizeze şi să conducă membrii echipei de inspectare;> să asigure orientarea şi să îndrume inspectorii în curs de formare;> să conducă echipa de inspectare pentru a obţine concluziile necesare în

vederea determinării stării, impactului şi reducerea poluării componen­telor de mediu;

> să prevină şi să rezolve conflictele apărute în echipă sau în cadrul con­trolului ecologic;

> să întocmească şi să finalizeze raportul de inspectare.Şeful inspectoratului ecologic sau al subdiviziunilor inspectoratului trebuie

să efectueze următoarele:❖ să stabilească obiectivele şi amploarea inspectărilor preconizate;❖ să stabilească responsabilităţile, resursele şi procedurile;❖ să se asigure de implementarea programului de inspectare;*1* să monitorizeze, analizeze şi să îmbunătăţească procedura de inspectare;❖ să se asigure că este aplicată şi respectată legislaţia de mediu.in cele din urmă ne-am propus să desfăşurăm, pas cu pas, fiecare etapă în

parte. Obiectivele stabilite trebuie să se bazeze pe următoarele oportunităţi:o să acorde prioritate protecţiei componentelor de mediu;o să aplice şi să propună spre modificare prevederile legislaţiei naţionale

de mediu (în cazul în care aceasta funcţionează iraţional);o să traseze căi de soluţionare a problemelor de mediu existente (de exem­

plu în cazul întreprinderilor în funcţiune, cu grad sporit de poluare, să se propună iniţierea procedurii de audit de mediu etc.);

28

o să reducă cantitatea şi toxicitatea poluanţilor emişi în mediu (prin apli­carea principiului poluator-plătitor, prin majorarea continuă a taxelor de poluare, prin reducerea numărului de autorizaţii de folosire specială a resurselor naturale, prin implementarea permiselor comercializabile etc.);

o să evalueze (de exemplu, la fiecare 6 luni) rezultatele obţinute de in­spectori şi să monitorizeze (pe baza experţilor din exterior) procesul de inspectare ecologică efectuat;

o să prevadă riscurile legate de desfăşurarea procesului de control; să contribuie cât mai eficient la conştientizarea de către populaţie a importanţei primordiale a protecţiei mediului.

Responsabilitatea conducerii inspectoratului ecologic sau a subdiviziunii inspectoratului trebuie să fie puse pe seama uneia sau mai multor persoane care corespund cerinţelor stabilite (susmenţionate). Cei investiţi cu aceste funcţii trebuie să definească, implementeze, monitorizeze, analizeze şi să îmbunătă­ţească procesul de control ecologic, să identifice şi să furnizeze resurse (finan­ciare şi umane) necesare pentru efectuarea raţională a controlului de mediu. Atunci când se alocă resurse pentru inspectarea ecologică, trebuie să se ia în consideraţie următoarele:

a) resursele financiare necesare pentru a dezvolta, implementa, conduce şi îmbunătăţi activităţile de inspectare ecologică;

b) tehnicile de control de mediu;c) procesele de realizare şi menţinere a competenţei inspectorului de me­

diu şi de îmbunătăţire a performanţei;d) asigurarea inspectorilor cu aparate standardizate (mobile) de determi­

nare a calităţii componentelor de mediu;f) asigurarea inspectorilor de mediu cu transport, alimente, cazare şi alte

necesităţi ce ţin de controlul ecologic.Pentru implementarea programului de inspectare, în primul rând acesta

trebuie întocmit, supus dezbaterilor etc., după care urmează a fi implementat.Implementarea raţională a unui program de inspectare trebuie să includă

următoarele părţi:У stabilirea şi menţinerea procesului pentru evaluarea iniţială a inspectă­

rii şi evaluarea continuă a necesităţilor de instruire şi dezvoltare profe­sională continuă a inspectării;

У asigurarea desemnării echipei de inspectare;> furnizarea resurselor necesare echipei pentru realizarea obiectivelor;У asigurarea realizării controlului ecologic conform planului de inspectare;

29

> asigurarea controlului executării prescripţiilor indicate (după caz) de inspectori în procesul de control de mediu;

> asigurarea analizelor, aprobarea rapoartelor inspectării şi asigurarea dis­tribuirii lor către părţile interesate.

Un moment-cheie ce predomină în controlul ecologic este stabilirea contac­tului cu partea supusă controlului. Contactul iniţial are următoarele scopuri:

a) să stabilească canalele de comunicare;b) să furnizeze informaţii despre perioada de timp propusă şi componenţa

echipei de inspectare;c) să solicite accesul la documentele relevante, inclusiv înregistrări;d) să determine regulile de securitate aplicabile zonei;e) să stabilească acordurile (verbale din partea conducerii obiectului inspec­

tat) pentru efectuarea controlului;f) să convină reciproc (inspector-conducerea obiectului inspectat) asupra

necesităţii persoanelor însoţitoare, cum sunt, de exemplu, reprezentantul poliţiei, ONG-lui de mediu, administraţiei publice etc.

Conducerea inspectoratului ecologic, înainte de efectuarea controlului pro- priu-zis, trebuie să analizeze documentaţia obiectelor preconizate spre inspecta­re. Documentaţia trebuie analizată pentru a determina conformitatea rezultatelor furnizate cu situaţia reala de la faţa locului (în special pentru evaluarea impactu­lui asupra mediului). O vizită preliminară la faţa locului poate fi necesară pentru a face o legătură înte cele observate şi informaţiile puse la dispoziţie. Conduce­rea subdiviziunii inspectoratului ecologic trebuie să atribuie fiecărui inspector responsabilităţi pentru inspectarea obiectelor preconizate, respectiv locuri, zone sau activităţi specifice sistemului de control de mediu. Astfel de atribuţii trebuie să se refere atât la necesitatea independenţei, competenţei şi utilizării eficiente a resurselor obiectului inspectat, cât şi la rolurile diferite şi responsabilităţile inspectorilor în curs de formare. Schimbări ale activităţilor preconizate pot fi făcute pe măsura desfăşurării inspectării ecologice pentru a asigura realizarea obiectivelor stabilite.

30

2.3. Actele de bază care perm it activitatea legală a inspectării protecţiei com ponentelor de mediu din Republica M oldova

2.3.1 Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat

REGULAMENTUL Inspectoratului Ecologic de Stat

I. Dispoziţii generale

1. Prezentul regulament stabileşte forma organizatorico-juridică, structu­ra, atribuţiile, competenţa şi domeniul de activitate ale Inspectoratului Ecologic de Stat cu subdiviziunile sale (în continuare - Inspectoratul).

2. Inspectoratul este autoritatea publică ce exercită controlul ecologic de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ecologice şi se sub­ordonează Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale (în continuare - Ministerul).

3. Inspectoratul se călăuzeşte în activitatea sa de prevederile Constituţiei,legislaţiei, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, actele guver­namentale, convenţiile şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, Regulamentul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, precum şi de prezentul regulament.

4. Inspectoratul este persoană juridică, dispune de balanţă proprie, conturitrezoriale, de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, poartă răspundere juridică în relaţiile cu alte instituţii, organizaţii, întreprin­deri în cadrul realizării competenţelor sale.

5. Subdiviziunile Inspectoratului din teritoriu funcţionează fără statut de persoană juridică şi sunt gestionate direct de către aparatul central al Inspectoratului, cu efectuarea cheltuielilor financiare pentru întreţine­rea acestora.

6. Inspectoratul exercită controlul şi asigură realizarea prevederilor legis­laţiei şi actelor normative din domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale.

7. Inspectoratul dirijează sub aspect organizatoric şi metodologic subdivi­ziunile sale desconcentrate în teritoriu, inclusiv centrele de investigaţii ecologice.

8. Actele normative şi indicaţiile Inspectoratului în sfera organizatorică şimetodologică sunt executorii pentru toate subdiviziunile sale.

31

9. Inspectoratul întreţine relaţii de colaborare, în limitele competenţei sale, cu autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile ştiinţifice, de în­văţământ, cu mass-media, organizaţiile nonguvemamentale de mediu naţionale şi internaţionale.

II. Atribuţiile Inspectoratului

Inspectoratul îndeplineşte următoarele atribuţii:A

In domeniul realizării politicii de mediu:1. Participă la elaborarea şi promovarea programelor şi planurilor naţionale

de acţiuni în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;2. Conlucrează cu organele administraţiei publice centrale şi locale la ela­

borarea şi implementarea programelor şi planurilor naţionale şi locale de acţiuni în domeniul protecţiei mediului;

3. Participă la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte legislative şi nor­mative privind protecţia mediului şi utilizarea resurselor naturale;

4. Elaborează documente instructive privind mecanismele şi instrumentele de promovare şi implementare a programelor şi planurilor de acţiuni în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;

5. Participă la elaborarea şi implementarea convenţiilor, acordurilor regio­nale şi internaţionale ce ţin de protecţia mediului;

6. Monitorizează factorii de mediu şi organizează controlul ecologic de stat;7. Participă la elaborarea şi coordonarea normativelor ecologice, standar­

delor, metodologiei de calcul al prejudiciului cauzat mediului, asigură aplicarea acestora în teritoriu;

8. Organizează, în limitele competenţei, seminare, conferinţe la nivel re­publican, regional şi internaţional, participă la simpozioane regionale şi internaţionale, la pregătirea şi instruirea cadrelor în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;

9. Participă la acţiunile de popularizare a măsurilor de asigurare a calităţii factorilor de mediu, de educaţie a publicului în problemele de mediu prin intermediul radioteleviziunii, mass-media, emite raportul anual privind activitatea Inspectoratului.

în domeniul exercitării controlului ecologic de stat:1. Exercită controlul de stat şi supraveghează respectarea actelor legisla­

tive şi normative în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale de către agenţii economici cu orice formă de proprietate şi apar­tenenţă departamentală şi de către persoanele fizice, inclusiv străine;

2. Supraveghează respectarea normativelor şi cerinţelor ecologice, a in­strucţiunilor, recomandărilor, normelor de utilizare a resurselor naturale, a produselor şi substanţelor nocive, a deşeurilor;

3. Exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie a mediului la amplasarea, proiectarea şi construcţia obiectelor, valorifica­rea noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizare de către agenţii economici a mijloacelor financiare destinate protecţiei mediului;

4. Exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şi lucrărilor de regenerare şi exploatare a pădurilor, precum şi de creare a fâşiilor forestiere de protecţie a zonelor şi fâşiilor de protecţie a apelor;

5. Exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea măsurilor de menţinere şi conservare a biodiversităţii şi de utilizare a faunei cinegetice;

6. Exercită controlul privind efectuarea de către agenţii economici a măsu­rilor de protecţie a mediului, achitarea taxelor şi plăţilor pentru poluarea mediului;

7. Exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce ţin de protecţia mediului înconjurător în procesul de fabricare, de­pozitare, transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor nocive şi a deşeurilor rezultate din acestea;

8. Efectuează expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect pen­tru construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea, re­profilarea, conservarea, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespun­dere cu actele normative;

9. Exercită controlul de stat privind respectarea de către agenţii economici a limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor de substanţe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare a deşeurilor industriale, menajere, toxice şi de altă prove­nienţă, stabilite în actele legislative şi normative;

10. Sistează activitatea agenţilor economici în cazul nerespectării cerinţelor legislaţiei şi normelor ecologice;

11. Supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speci­ale de consum, regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor de protecţie sanitară a resurselor de apă;

12. Exercită supravegherea asupra respectării legislaţiei în domeniul pro­tecţiei mediului în timpul extragerii substanţelor utile, precum şi asupra terenurilor recultivate după epuizarea substanţelor utile;

13. Participă la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, norme­

33

lor de emisii şi deversări nocive în mediu, normelor-limită de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere la compartimentul protecţia mediu­lui înconjurător;

14. Coordonează programele anuale şi de perspectivă de combatere a ero­ziunii solului, alunecărilor de teren, utilizării îngrăşămintelor minerale, organice, pesticidelor şi altor produse şi substanţe nocive;

15. Coordonează programele anuale de extindere a suprafeţelor pentru îm­pădurire, restabilire a biocenozelor silvice autohtone prin reconstrucţie ecologică şi conservarea biodiversităţii;

16. Participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimu­lui de emisii-limită şi normelor stabilite;

17. Exercită controlul produselor şi substanţelor nocive conform anexei nr.8 la Legea nr,1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;

18. întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit din ţară a resur­selor regnului animal, inclusiv a speciilor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;

19. Monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanţelor periculoase şi toxice, precum şi a emisiilor de substanţe nocive de la transportul auto şi alte surse;

20. Duce evidenţa şi efectuează inventarierea la întreprinderi şi organizaţii a surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi solului;

21. Controlează realizarea pescuitului industrial şi recreativ-sportiv, stabi­leşte măsurile necesare pentru creşterea potenţialului biologic al resur­selor piscicole, popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea şi combaterea epizootiilor, dăunătorilor şi influenţei negative de orice provenienţă asupra resurselor piscicole.

Alte atribuţii:1. Cercetează cazurile de avarii şi situaţiile ecologice excepţionale;2. întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind ca­

zurile de încălcare a legislaţiei ecologice, înaintează organelor de drept materiale pentru pornirea cauzelor penale şi tragerea la răspundere pe­nală a infractorilor;

3. înaintează în instanţele judecătoreşti acţiuni civile de recuperare a da­unelor cauzate mediului;

4. Organizează instruirea, reciclarea şi evaluarea performanţelor profesi­onale ale funcţionarilor publici ai Inspectoratului;

34

5. Efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic testarea şi controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare;

6. Efectuează controlul geologic de stat asupra studierii, folosirii şi pro­tecţiei subsolului.

III. Drepturile Inspectoratului

11. Inspectoratul este în drept:1. Să elaboreze şi să prezinte spre avizare şi aprobare acte normative, regu­

lamente, instrucţiuni în domeniile sale de activitate;2. Să elibereze, în limitele competenţei sale, autorizaţii de folosire a resur­

selor naturale, de deversare, degajare şi emisie a substanţelor nocive în mediul ambiant;

3. Să sisteze, în cazul constatării unor abateri de la prevederile normative, proiectarea, construcţia şi recepţionarea obiectelor finalizate;

4. Să sisteze sau să interzică exploatarea unităţilor de transport cu depăşiri ale concentraţiilor maximal admisibile de emisii ale gazelor de eşapament;

5. Să sisteze folosirea resurselor naturale în cazul depistării încălcărilor prevederilor legislaţiei de mediu;

6. Să interzică efectuarea lucrărilor neautorizate în fondul ariilor naturale protejate de stat;

7. Să interzică folosirea speciilor regnului animal şi regnului vegetal fară autorizaţii în cazul încălcării regulilor, normelor şi cerinţelor stabilite;

8. Să interzică fabricarea, importul, comercializarea şi utilizarea pesticide- lor de către persoanele juridice şi fizice (inclusiv străine) fară autorizaţi­ile eliberate de organele respective, dacă în procesul efectuării activităţii cauzează poluarea mediului;

9. Să sisteze sau să interzică activitatea agenţilor economici, care folosesc utilaj, aparate, dispozitive, instalaţii şi alte obiecte, ce nu corespund ce­rinţelor ecologice;

10. Să antreneze, în caz de necesitate, specialişti pentru efectuarea controa­lelor, analizelor, elaborarea măsurilor de protecţie a mediului şi utilizarea resurselor naturale;

11. Să obţină de la persoanele fizice şi juridice recuperarea prejudiciului ma­terial pentru poluarea mediului şi folosirea neraţională sau ilicită a resur­selor naturale;

12. Să aplice prescripţii obligatorii pentru agenţii economici, beneficiari ai resurselor naturale, în vederea neadmiterii încălcării legislaţiei;

35

13. Să iniţieze efectuarea auditului ecologic sau studiului de evaluare a im­pactului asupra mediului înconjurător;

14. Să efectueze controlul şi inventarierea (testarea ecologică) a surselor mobile şi fixe de poluare a mediului la întreprinderi şi organizaţii, la sta­ţiile de reparaţie şi de testare tehnică a vehiculelor în procesul efectuării reviziei tehnice, la parcări şi la trafic;

15. Să interzică exploatarea mijloacelor de transport auto, care în procesul de utilizare emit scurgeri de combustibil şi lubrifianţi, aducând prejudicii mediului înconjurător;

16. Să exercite inventarierea şi paşaportizarea surselor de poluare a compo­nentelor de mediu, cu eliberarea autorizaţiilor unice de mediu, la solici­tarea persoanelor fizice şi juridice;

17. Să emită, în limita competenţei, acte normative departamentale.

IV. Organizarea activităţii Inspectoratului

12. Inspectoratul este condus de către şeful acestuia. Numirea în funcţie, mo­dificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al acestuia se face, în condiţiile legii, de către Guvern. Şeful Inspectoratului este membru al Colegiului Ministerului şi inspector principal de stat pentru ecologie.

13. Şeful Inspectoratului are doi adjuncţi. Numirea în funcţie, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale acestora se face, în condiţiile legii, de către Ministrul Mediului. Obligaţiunile acestora sunt stabilite prin ordinul şefului Inspectoratului.

14. în cadrul Inspectoratului se constituie şi funcţionează un consiliu admi­nistrativ, instituit prin ordinul ministrului. Preşedinte al consiliului este şeful Inspectoratului. Deciziile consiliului au caracter obligatoriu în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii Inspectoratului şi subdiviziunilor lui teritoriale şi se pun în aplicare prin ordinul şefului acestuia.

15. Şeful Inspectoratului:1. Poartă răspundere pentru realizarea sarcinilor şi funcţiilor atribuite In­

spectoratului, asigură executarea legilor, decretelor Preşedintelui Repu­blicii Moldova, hotărârilor, dispoziţiilor Guvernului şi ordinelor minis­trului, precum şi a prezentului regulament;

2. Distribuie obligaţiile şi stabileşte responsabilităţile şefilor adjuncţi, şefilor de direcţii şi secţii ale Inspectoratului şi subdiviziunilor lui teritoriale;

3. Propune Ministerului pentru aprobare schema de încadrare şi operarea de modificări în efectivul-limită al Inspectoratului în conformitate cu structura aprobată de Guvern;

4. Poartă răspundere personală pentru folosirea raţională a fondurilor, inte­gritatea bunurilor materiale;

5. Aprobă regulamentele subdiviziunilor din cadrul aparatului central al Inspectoratului, agenţiilor ecologice, inspecţiilor ecologice, Serviciului piscicol; numeşte în funcţii publice, modifică, suspendă şi încetează, în condiţiile legii, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, anga­jează, modifică, suspendă şi încetează raporturile de muncă cu perso­nalul contractual al Inspectoratului;

6. Emite ordine şi dispoziţii, iar în problemele de inspectare - hotărâri ceţin de competenţa Inspectoratului;

7. Anulează hotărârile şi alte acte în problemele de inspectare, adoptate de conducătorii subdiviziunilor teritoriale;

8. Aprobă planurile de activitate anuale şi de perspectivă ale Inspectora­tului în domeniul controlului ecologic de stat, inclusiv ale celor finan­ţate din diverse surse speciale şi extrabugetare;

9. Reprezintă interesele Inspectoratului în relaţiile cu organele de stat, persoanele juridice şi fizice din ţară şi străinătate;

10. Exercită şi alte împuterniciri, prevăzute de legislaţie.

V. Dispoziţii finale

16. Reorganizarea sau lichidarea Inspectoratului se efectuează prin hotărâre de Guvern.

Structuraaparatului central al Inspectoratului Ecologic de Stat

Conducerea Inspectoratului;Direcţia Inspectare Generală;Secţia inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic;Secţia inspectare sol, deşeuri şi substanţe chimice;Direcţia inspectare a florei şi faunei;Direcţia expertiză ecologică şi autorizaţii de mediu;Direcţia finanţe şi logistică;Secţia resurse umane;Secţia juridică;Secţia sinteze informaţionale;Serviciul audit intern;Serviciul secretariat şi arhivă.

37

2.3.2. Statului inspectorului de stat pentru ecologie

Republica Moldova GUVERNUL HOTĂRÂRE

nr. 431 din 19.07.1996 privind aprobarea Statutului inspectorului de stat pentru ecologie

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:1. Se aprobă Statutul inspectorului de stat pentru ecologie (se anexează).2. Ministerul Mediului va asigura înzestrarea tehnico-materială şi echiparea

inspectorilor Inspectoratului Ecologic de Stat în limita alocaţiilor preco­nizate în aceste scopuri în devizele de cheltuieli anuale.

S T A T U T U L inspectorului de stat pentru ecologie

Prezentul Statut stabileşte drepturile, obligaţiunile şi responsabilitatea in­spectorului de stat pentru ecologie.

I. Dispoziţii generale1. Inspectorul de stat pentru ecologie (în continuare - Inspectorul de stat)

este funcţionarul Inspectoratului Ecologic de Stat (în continuare - In­spectoratul) al Ministerului Mediului (în continuare - Ministerul) care exercită controlul de stat asupra stării mediului şi respectării legilor şi actelor normative în domeniul folosirii resurselor naturale.

2. Controlul de stat asupra stării mediului şi respectării legilor şi actelor normative se efectuează de către inspectorul principal de stat şi locţiitorii lui, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii principali zonali de stat şi locţiitorii lor, inspectorii superiori zonali de stat şi in­spectorii zonali de stat.

3. Statutul inspectorului de stat se stabileşte prin Regulamentul Inspectora­tului Ecologic de Stat, astfel:

o şeful Inspectoratului este inspectorul principal de stat, desemnat în con­diţiile legii, de către ministrul mediului; adjunctul şefului Inspectoratului este locţiitorul inspectorului principal de stat, desemnat în condiţiile le­gii, prin ordinul acestuia;

o şeful secţiei (serviciului) Inspectoratului este inspectorul superior de stat; specialistul (principal, coordonator) Inspectoratului este inspectorul de stat; directorul agenţiei ecologice zonale, iar în lipsa lui - directorul

38

adjunct, este locţiitorul inspectorului principal de stat pentru ecologie, deţinând concomitent funcţia de inspector principal zonal de stat desem­nat în condiţiile legii, prin ordinul inspectorului principal de stat (din teritoriul respectiv);

o şeful secţiei (serviciului) agenţiei ecologice zonale este inspectorul supe­rior zonal de stat (din teritoriul respectiv);

o specialistul (principal, coordonator) agenţiei ecologice zonale este in­spectorul zonal de stat (din teritoriul respectiv);

o directorul adjunct al agenţiei ecologice zonale este locţiitorul inspectoru­lui principal de stat (din teritoriul respectiv).

4. Inspectorul superior de stat, inspectorul de stat, inspectorul superior zonal de stat, inspectorul zonal de stat se numeşte în funcţie potrivit Legii nr. 158- XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, prin actul administrativ al inspectorului principal de stat.

6. Inspectorului de stat i se eliberează legitimaţie de serviciu numerotată, semnată de către şeful Inspectoratului sau adjuncţii săi, prin care este au­torizat cu exercitarea funcţiilor de control, având dreptul de a se deplasa gratuit cu mijloacele de transport public conform prevederilor legislaţiei şi actelor normative în vigoare.

7. In exerciţiul funcţiilor de control, inspectorul de stat poartă uniformă de serviciu şi însemnele speciale numerotate cu numărul legitimaţiei (anexele nr. 1 şi 2 la prezentul Statut), dispune de sigilator de modelul stabilit, nu­merotat în conformitate cu numărul atribuit subdiviziunii respective a In­spectoratului Ecologic de Stat prin ordinul conducătorului acestuia. Echi­parea se face gratuit din sursele rezultate din prestările de servicii de către Inspectoratul Ecologic de Stat şi din alte surse prevăzute de legislaţie.

8. Inspectorilor de stat, abilitaţi cu controlul resurselor forestiere şi acva­tice, în timpul exercitării funcţiilor de serviciu li se permite deţinerea, purtarea şi aplicarea armei în conformitate cu Legea nr.llO-XII din 18 mai 1994 privind controlul asupra armelor individuale.

9. Inspectorul de stat în exercitarea funcţiilor sale se conduce de Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare, regulamentele aprobate, acte­le normative, instrucţiuni şi de prezentul Statut.

[Capitolul II exclus prin HG275 din 16.03.06, M 051-54/31.03.06 art.338, capitolul III-IV devin II-III]

II. Protecţia juridică şi socială a inspectorului de stat14. în procesul exercitării funcţiilor sale, inspectorul de stat este persoană

. inviolabilă şi se supune numai legii. Persoana, onoarea şi demnitatea lui sunt protejate de stat şi ocrotite de lege.

39

Cerinţele legitime ale inspectorului de stat sunt obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice.

Orice acţiune, săvârşită de persoane juridice sau fizice şi care împiedică in­spectorul de stat să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, este sancţionată în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Inspectorul de stat nu poartă răspundere pentru dauna materială şi fizică pri­cinuită persoanei în timpul reţinerii, dacă aceasta a manifestat nesupunere sau a opus rezistenţă.

15. In exercitarea funcţiilor ce-i revin, inspectorul de stat se subordonează numai inspectorului principal de stat şi locţiitorilor acestuia. Nici o per­soană fizică şi juridică nu este în drept să intervină în activitatea inspec­torului de stat.La primirea din partea conducătorilor de rang diferit a unor dispoziţii sau indicaţii ce vin în contradicţie cu legea, inspectorul de stat este dator să se călăuzească de Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător şi de prezentul Statut.

16. Inspectorul de stat este în drept să atace în instanţele judecătoreşti hotă­rârile autorităţilor şi ale organelor de stat referitoare la persoana sa, dacă consideră că ele îi lezează împuternicirile şi demnitatea personală.

17. în cazul pierderii capacităţii de muncă sau decesului inspectorului de stat, paguba materială se repară conform legislaţiei în vigoare privind protecţia muncii.

III. Responsabilităţi, soluţionarea litigiilor în domeniul protecţiei mediului

18. Inspectorul de stat poartă răspundere personală, conform legislaţiei în vigoare, pentru asigurarea respectării prevederilor prezentului Statut.

19. Neexecutarea sau executarea neadecvată a dispoziţiilor instanţelor supe­rioare (inspectorului principal de stat şi locţiitorilor lui) atrage după sine aplicarea sancţiunilor disciplinare conform legislaţiei în vigoare.

20. In caz de neexecutare a dispoziţiilor inspectorului principal de stat, locţiitorilor lui sau de sancţionare disciplinară, inspectorul de stat este înlăturat de la executarea funcţiilor sale până la prezentarea explicaţiei respective şi luarea unei decizii conform prezentului Statut.

21. în caz de incompetenţă sau abuz de putere, ce cauzează pagube sau pre­judicii persoanelor fizice şi juridice, inspectorul de stat repară daunele în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

22. Litigiile apărute între inspectorul de stat şi organele de stat, persoanele juridice sau fizice sunt soluţionate în modul stabilit de lege.

40

Anexa nr. 1 la Statutul inspectorului

de stat pentru ecologieR E G U L A M E N T U L

privind modul de evidenţă, procurare, eliberare şi purtare a uniformei de serviciu şi a însemnelor distinctive ale colaboratorilor Inspectoratului

Ecologic de Stat

I. Noţiuni generale1.1. Colaboratorii Inspectoratului Ecologic de Stat poartă uniformă de servi­

ciu de modelul stabilit care se eliberează gratuit.1.2. Articolele din care se compune uniforma de serviciu sunt eliberate co­

laboratorilor Inspectoratului Ecologic de Stat conform anexei nr.2 la Statutul in­spectorului de stat pentru ecologie.

1.3. în timpul exercitării funcţiilor de serviciu purtarea uniformei de către inspectorii de stat pentru ecologie este obligatorie.

1.4. Uniforma de serviciu se eliberează colaboratorilor în strictă corespunde­re cu dispoziţia de livrare, aprobată de şeful Inspectoratului Ecologic de Stat.

1.5. Cheltuielile pentru procurarea uniformei de serviciu se acoperă din mij­loacele financiare acumulate pe conturile speciale ale Inspectoratului Ecologic de Stat şi ale subdiviziunilor lui, precum şi din alte surse prevăzute de legislaţie.

1.6. In caz de concediere din proprie iniţiativă, colaboratorul Inspectoratului Ecologic de Stat este obligat, conform angajamentelor asumate, să restituie cos­tul uniformei de serviciu, luându-se în consideraţie uzura ei. în caz de neachitare, suma datorată va fi încasată pe cale judiciară.

1.7. Evidenţa eliberării şi asigurării cu uniforme de serviciu se ţine de către contabilitate pe fişe speciale pentru fiecare colaborator aparte prin adeverinţa de echipament, în care sunt indicate toate articolele primite de el.

2. Descrierea uniformei de serviciu şi a însemnelor distinctiveArticolele din care se compune uniforma de serviciu pentru colaboratorii

Inspectoratului Ecologic de Stat sunt prevăzute în anexa nr.2 la Statutul insepc- torului de stat pentru ecologie.

2.1. Uniforma de serviciu se compune din:a) uniformă pentru bărbaţi: căciulă de caracul cu clape de culoare gri;b) chipiu din stofa tip semilână, de culoare albastră cu bordură albastră-des-

chis, cu cureluşă împletită de culoare aurie;c) costum de iarnă din stofa tip semilână de culoare albastră-închis, compus

41

din veston cu două rânduri de nasturi şi pantaloni. Vestonul se încheie la doi nasturi mari, la mâneci sunt prevăzuţi câte trei nasturi mici;

d) costum de vară din stofă tip semilână de culoare albastră, compus din veston cu un rând de nasturi şi pantaloni. Vestonul se încheie la doi nasturi mari, la mâneci sunt prevăzuţi câte trei nasturi mici;

e) scurtă confecţionată din ţesătură impermeabilă, căptuşită, cu capişon; palton combinat (de iamă-demi) din drap de culoare albastră-închis, cu douăl

rânduri de nasturi, revere răsfrânte, buzunare tăiate, cu guler detaşabil din blanăl de ţigaie de culoare gri. Căptuşala detaşabilă se confecţionează din vatelină şil seij de culoare asortată cu paltonul, de lungimea acestuia. Paltonul se încheie lai patru nasturi mari, la mâneci sunt prevăzuţi câte trei nasturi mici;

f) cămăşi cu mâneca lungă şi cu mâneca scurtă, de culoare azurie şi albă; pantofi de culoare neagră;cizme de culoare neagră;ciorapi de iarnă de culoare neagră;ciorapi de vară de culoare gri (albăstrie);cravată din stofa tip semilână, de culoare albastră;curea din piele naturală de culoare cafenie (neagră) pentru pantaloni;fular din tricotaj de culoare albastră şi albă;mănuşi din piele de culoare neagră;b) uniformă pentru femei:căciulă cu clape din blană de astrahan de culoare gri; pălărie de fetru de culoare albastră;costum de iarnă, din stofă tip semilână de culoare albastră-închis, compuşi

din jachetă cu două rânduri de nasturi şi fustă, jacheta se încheie la doi nasturi mari, la mâneci sunt prevăzuţi trei nasturi mici;

costum de vară din stofa tip semilână de culoare albastră-deschis, compui din jachetă cu un rând de nasturi şi fustă. Jacheta se încheie cu doi nasturi mai j la mâneci sunt prevăzuţi trei nasturi mici;

scurtă din ţesătură impermeabilă, căptuşită, cu capişon; palton combinat (de iamă-demi) de drap de culoare albastră-închis cu d o ta

rânduri de nasturi, revere răsfrânte, buzunare tăiate, cu guler detaşabil, din b lu e de ţigaie de culoare gri. Căptuşala detaşabilă se confecţionează din vatelină ■ serj de culoare asortată cu paltonul, de lungimea acestuia. Paltonul se încheie ■ patru nasturi mari, la mâneci sunt prevăzuţi câte trei nasturi mici;

bluze de culoare azurie şi albă, cu mâneca lungă şi cu mâneca scurtă; pantofi de culoare neagră cu toc; cizmuliţe din piele cu toc, îmblănite;

42

basma de mătase de culoare albastră;ciorapi din elastic de culoarea pielii, cei de iarnă de culoare neagră;mănuşi din piele de culoare neagră;curea din piele de culoare neagră pentru fustă;fular din tricotaj de culoare albastră şi albă.2.2. însemnele distinctive

însemnele distinctive pentru uniforma de serviciu sunt: însemnul pentru acoperemântul pentru cap (cocarda); petliţe şi emblemă; insignă, nasturi mari, nasturi mici.

2.2.1. însemnul pentru acoperemântul pentru cap - cocarda - are formă de circumferinţă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova la mijloc, pe un fundal albastru, încadrată în frunze de stejar de ambele părţi, de culoare aurie, înălţimea - 35 mm, lăţimea - 27 mm.

2.2.2. Petiiţele pe revere au forma frunzei de stejar cu lungimea de 5 cm şi lăţimea de 0,5-1,5 cm. Sunt confecţionate din material de culoare aurie, margi­nile frunzei fiind încercuite de o dungă de culoare neagră.

2.2.3. Emblema Inspectoratului Ecologic de Stat reflectă natura cu com­ponentele ei principale. Este reprezentată compoziţional printr-un cerc, pe baza unui diamant octaedric cu săgeţi, care simbolizează cele patru părţi ale lumii, având imprimate pe circumferinţă inscripţiile "Inspectoratul Ecologic de Stat" şi "Republica Moldova". Suprafaţa interioară a emblemei este divizată în două părţi. Partea superioară reprezintă soarele emanând raze de lumină, iar partea inferioară reprezintă apa, solul, flora şi fauna.

2.2.4. Insigna are formă de scut pe un suport solid, în partea superioară a căreia este imprimată Stema de Stat pe fundalul tricolorului ornat cu frunze de stejar, având deasupra inscripţia "Inspectoratul Ecologic de Stat" şi "Republica

I Moldova". La mijlocul insignei este imprimată emblema Inspecoratului. în par­tea inferioară se indică numărul din registrul Inspectoratului, care coincide cu numărul legitimaţiei colaboratorului.

2.2.5. Tresele distinctive reprezintă dungi din ţesetură de culoare galbenă- aurie, fixate pe mâneci, la distanţa de 1 cm deasupra nasturilor:

a) şeful Inspectoratului - două trese late;b) adjunctul şefului Inspectoratului - o tresă lată şi două inguste;c) şeful direcţiei, şeful secţiei, şeful serviciului, directorul agenţiei ecologice

zonale - o tresă lată şi una îngustă;d) şeful secţiei agenţiei ecologice zonale, şeful laboratorului, şeful punctu­

lui ecologic, şeful serviciului ecologic raional, municipal - o tresă lată;

43

e) specialistul principal - trei trese înguste;f) specialistul coordonator - două trese înguste;g) specialistul - o tresă îngustă.2.2.6. Legitimaţia este o fişă cu dimensiunile 85 x 45 mm. în partea din

stânga de sus este amplasată emblema Inspectoratului Ecologic de Stat, în partea dreaptă - fotografia lucrătorului cu dimensiunile 30 x 40 mm, în partea de jos - inscripţiile "Republica Moldova", "Inspectoratul Ecologic de Stat" în limba de stat.

2.2.7. Nasturi mari şi mici din metal de culoare galbenă cu imaginea, în cen­tru, a Stemei de Stat a Republicii Moldova.

Anexa nr. 2 la Statutul inspectorului

de stat pentru ecologie

LISTAarticolelor din care se compune uniforma de serviciu pentru

colaboratorii Inspectoratului Ecologic de Stat

Nr.crt. Denumirea articolelor

Numărul de articole

pentru un colaborator

Durata de folosinţă în

ani

I. Set de uniformă pentru bărbaţi:1. Căciulă 1 3

2. Chipiu 1 2

3. Costum de iamă 1 2

4. Costum de vară 1 2

5. Scurtă 1 3

6. Palton 1 3

7. Cămaşă cu mâneca lungă, azurie 2 1

8. Cămaşă cu mâneca lungă, albă 1 2

9. Cămaşă cu mâneca scurtă, azurie 2 1

10. Cămaşă cu mâneca scurtă, albă 1 2

11. Pantofi (perechi) 1 1

12. Cizme (perechi) 1 2

13. Cravată (neagră şi albastră) 2 2

14. Ciorapi de vară (perechi) 4 1

44

15. Ciorapi de iamă (perechi) 2 116. Curea 1 217. Fular (alb şi albastru) 2 318. Mănuşi din piele 1 2

II. Set de uniformă pentru femei:1. Căciulă 1 32. Pălărie de fetru 1 23. Costum de iamă I 24. Costum de vară 1 25. Scurtă 1 36. Palton 1 37. Bluză cu mâneca lungă, albă 1 28. Bluză cu mâneca scurtă, albă 1 29. Bluză cu mâneca lungă, azurie 2 110. Bluză cu mâneca scurtă, azurie 2 111. Pantofi 1 112 Cizmuliţe 1 213. Basma 1 314. Ciorapi de vară 4 115. Ciorapi de iamă 2 116. Mănuşi 1 217. Curea 1 218. Fular (albastru şi alb) 2 3

III. însemne distinctive1. Insignă 1 32. Nasturi mari 16 23. Nasturi mici 18 24. Cocardă 2 25. Petliţe 4 26. Emblemă (buc.) 8 27. Trese distinctive conform normei de port

45

C A P IT O L U L 3. INSPECTAREA EC O LO G IC Ă A CO M PO N EN TELO R DE M EDIU

3.1. Im portanţa inspectării ecologice a resurselor naturale

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale şi de mine­reuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor şi apelor de care dispune o anumită ţară. Resursele naturale sunt substanţe care apar în mod natural, dar care sunt conside­rate valoroase în forma lor relativ nemodificată. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul şi silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audienţe largi de către E.F. Schumacher în cartea “Small Is Beautiful” din anul 1970. Resursele naturale, prin însuşirile lor, reprezintă atât valoare economica, cât şi valoare ecologică, care condiţionează, în ansamblu, calitatea vieţii şi însăşi viabilitatea societăţii umane.

Conform uneia din clasificările clasice, resursele naturale se repartizează în câteva categorii:

1. Resurse naturale epuizabile - din această categorie fac parte resursele minerale (minereuri metalice şi nemetalice, combustibil fosil);

2. Resurse naturale inepuizabile - energia solară, eoliană, mareelor, geo- termală;

3. Resurse naturale regenerabile - forestiere, faunistice;4. Regenerabile parţial - circuitul apei, N, P, C, 0 2, ecosisteme, soluri;5. Neregenerabile - resursei e minerale (figura 3.1.1).

Fig. 3.1.1. Unul din modelele de clasificare a resurselor naturale

46

Economiile europene, în general, şi ale R. Moldova, în special, depind într-o mare măsură de resursele naturale, inclusiv de materiile prime (cum ar fi mine­ralele, biomasa şi resursele biologice); diferitele componente ale mediului (cum ar fi aerul, apa şi solul); resursele difuze (cum ar fi energia eoliană, geotermală, a curenţilor de apă şi cea solară) şi de spaţiu (terenurile). Prin utilizarea şi trans­formarea resurselor sunt create capitaluri sociale, care contribuie la bunăstarea generaţiilor prezente şi viitoare. Cu toate acestea, în cazul în care se menţin mode­lele actuale de utilizare a resurselor, degradarea mediului şi epuizarea resurselor naturale vor continua, la fel ca şi generarea de deşeuri. Dimensiunile consumului actual de resurse sunt de o asemenea amploare încât şansele generaţiilor viitoare - şi ale ţărilor în curs de dezvoltare - de a avea acces la partea lor echitabilă de resurse rare sunt compromise.

Utilizarea durabilă a resurselor, inclusiv producţia şi consumul durabile, re­prezintă, deci, un element-cheie al prosperităţii pe termen lung, atât la nivel regi­onal, cât şi la nivel global. In procesul de control ecologic de stat un rol deosebit trebuie să i se acorde procesului de protecţie şi utilizare durabilă a resurselor epuizabile, în special minerale, funciare şi acvatice. în cazul neglijării controlului resurselor regenerabile riscăm ca exploatarea capacităţilor acestora să depăşească potenţialul natural de regenerare şi astfel cauzăm supraexploatarea respectivelor resurse şi epuizarea lor.

Astfel, putem conchide că inspectarea ecologică are o poziţie importantă în procesul de protecţie a resurselor naturale care trebuiesc exploatate, însă raţional, pentru a menţine echilibrul ecologic în aceste ecosisteme naturale şi pentru a asi­gura un flux constant de bunuri şi servicii. De aceea, este necesar să supraveghem modalitatea de utilizare şi protecţie a resurselor naturale, deoarece ele reprezintă menţinerea, continuarea şi evoluţia vieţii pe pământ.

3.2. Inspectarea ecologică a resurselor acvatice

3.2.1. Relatări generale

Apa este un element fundamental şi indispensabil organismului uman şi vieţii pe Pământ, reprezentând o resursă naturală regenerabilă, parţial fiind şi un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. Este una din substanţele cele mai răspândite pe planeta Pământ (constituie circa 7/10 din suprafaţa totală a globului) formând unul din învelişurile acesteia - hidrosfera. în apa naturală se găsesc circa jumătate din elementele chimice incluse în tabelul periodic al lui D. I. Mendeleev.

47

• I -r- M | I. .а ЖРГ«йЙ**и|-ше І Hsitrtfiw»

.1»-

Fig. З.2.1.1. Distribuirea rezervelor de apă ale pământului

Pe Pământ, apa există în mai multe forme (figura 3.2.1.1):> apă sărată - se depozitează în oceane şi mări;> apă dulce - se află în trei stări de agregare (solidă, lichidă şi gazoasă),

în stare solidă se găseşte în calotele polare, gheţari, aisberguri, zăpadă, dar şi ca precipitaţii solide sau ninsoare. în stare lichidă se găseşte în ape curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide, ploi şi ape freatice sau subterane. Apa gazoasă alcătuieşte norii sau este fin difuzată în a e r .

Conştientizarea crizei în ceea ce priveşte resursele de apă conduce la elabo­rarea unor strategii de utilizare a apei pe o perioadă de lungă durată, stabilindu-i un statut de patrimoniu ce trebuie protejat, tratat şi conservat ca atare. Unul dintre factorii care diminuează cantitatea şi calitatea resurselor de apă este poluarea. In funcţie de tip, poluarea se clasifică în:

a. naturală - se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiunii apei cu atmosfera (când are loc dizolvarea gazelor existente în acestea), cu litosfera (când se produce dizolvarea rocilor so­lubile) şi cu organismele vii din apă;

b. artificială - se datorează surselor de apă uzate de orice fel, apelor mete­orice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc.

în funcţie de natura poluantului, în literatura de specialitate se disting urmă­toarele tipuri de poluare a apelor: fizică (termică şi cu substanţe radioactive); chi­mică (compuşi ai azotului, fosforului, pesticide, produse petroliere, produse tensi- oactive); biologică (bacterii, virusuri, alge, substanţe organice care pot fermenta).

în timpul inspectării ecologice a resurselor acvatice, identificarea poluării apei se poate face, cel mai simplu şi mai uşor, prin:

1) determinări calitative de laborator (determinarea calităţii apei după indi­catorii fizici, chimici, fizico-chimici, biologici);

2) apariţia culorii verzui cu nuanţe albastre (în cazul bazinelor acvatice) sau aşa-numitul fenomen de „înflorire a apelor”;

3) simple încercări la faţa locului (pH, miros, gust, culoare, transparenţă, temperatură şi alţi indicatori determinaţi cu ajutorul aparatelor mobile).

Pe teritoriul R. Moldova apele dulci sunt prezente în cantităţi destul de redu- e (comparativ cu alte state, cum ar fi SUA, Federaţia Rusă etc.). Pe lângă aceas- a, resursele acvatice naţionale sunt destul de poluate (predominând poluarea na­

turală, biologică şi chimică). Pentru remedierea situaţiei este necesar să efectuăm un control ecologic mai veritabil, să asigurăm un suport legislativ necesar (ce va susţine soluţionarea problemelor poluării resurselor acvatice care nu va încuraja poluarea), precum şi conştientizarea şi susţinerea din partea populaţiei.

3.2.2. Obiectivele inspectării

în procesul controlului ecologic de stat inspectorii de mediu vor verifica următoarele:

> Amplasamentul bazinului de apă şi modul de folosinţă (pentru satisfa­cerea necesităţii de apă potabilă şi menajeră a populaţiei, în scopuri cu­rative, de asanare, pentru satisfacerea necesităţilor agricole, industriale, hidroenergetice, de transport, piscicole şi altor necesităţi de stat, publice, sociale, folosinţă generală şi specială, primară şi secundară a apei).

> Respectarea normelor prevăzute în documentaţia normativă ecologică şi de reglementare (regulamentul privind exploatarea, autorizaţia de folosi­re separată, titlul de stat, planul de măsuri pentru protecţie, întreţinere şi exploatare coordonat cu Apele Moldovei).

> Prezenţa deciziilor şi coordonărilor cu organele abilitate (actul de ale­gere a terenului, decizia primăriei, Hotărârea Guvernului de schimbare a destinaţiei terenului şi atribuire în folosinţă când bazinul acvatic este amplasat pe teritoriul mai multor raioane).

'> Avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat şi respectarea prevederilor proiectului (norme tehnice, de protecţie a mediului, termenul de realizare şi calitatea realizării lucrărilor).

> Prezenţa şi conţinutul procesului-verbal de finalizare a lucrărilor de con­strucţie şi recepţie finală.

> Prezenţa contractului încheiat cu Serviciul Piscicol (în caz de folosinţă pentru piscicultura).

> Parametrii albiei (chiuvetei) (acoperită cu apă/nu; suprafaţa, inclusiv acoperită cu vegetaţie; procentul din cea totală; volumul m3; înnămo­lită/nu).

49

> Parametrii barajului: tipul (beton în arc, beton în greutate, beton cu contraforţi, anrocamente etanşate cu argile etc.), dimensiuni principale (înălţimea maximă, lungimea frontului deversant, lungimea la corona­ment, lungimea barajului de închidere) şi diferenţa de nivele, metri sub apă şi mai sus; starea barajului (satisfacătoare/avariată).

> Modul de consolidare a taluzului (respectarea prevederilor proiectului, calitatea lucrărilor efectuate şi implementarea recomandărilor din pro­iect).

> Evacuatorul de apă şi starea lui (satisfacătoare/avariată), tipul de de- versor (golire), debitul ( maxim, minim, probabilitatea anuală de depăşire).

> Terenul de fundare a barajului (tipul, lucrările de tratare).> Prezenţa zonelor şi fâşiilor de protecţie a apelor.> Respectarea normelor şi cerinţelor referitor la întreţinerea fâşiei rive­

rane de protecţie (împădurită, înierbată, arată, lipsită de vegetaţie, pre­zenţa surselor de poluare amplasate în zona de protecţie sau în preajma acesteia, activităţi economice).

> Respectarea utilizării cantitative a apei conform autorizaţiei (în cazul folosirii în scopuri agricole, inginereşti şi hidroenergetice).

> Respectarea regulilor şi instrucţiunilor privind exploatarea construcţi­ilor, instalaţiilor şi aparatelor hidrotehnice de măsurat, de gospodărire şi de protecţie a apelor.

> Starea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor, inclusiv a reţelelor şi instalaţiilor sistemelor de ali­mentare cu apă potabilă.

> Modul de aplicare a îngrăşămintelor (chimice sau biologice) pe fâşii cu o lăţime de 300 m de la muchia taluzului riveran al albiei.

> Verificarea modului de construcţie (prezenţa avizului pozitiv al exper­tizei ecologice de stat şi procesul-verbal de finalizare a lucrărilor de construcţie şi recepţie finală) şi amplasarea, în zona de protecţie a ape­lor, a depozitelor de îngrăşăminte şi pesticide, a obiectivelor pentru prepararea soluţiilor chimice, a depozitelor de produse petroliere, a sta­ţiilor de alimentare cu combustibil, a colectoarelor de ape reziduale de la fermele şi complexele zootehnice, a punctelor de deservire tehnică şi de spălare a tehnicii şi vehiculelor, repartizarea de terenuri, într-o astfel de zonă, pentru depozitarea deşeurilor de orice provenienţă, construc­ţia neautorizată de instalaţii de canalizare, de colectoare şi de instalaţii de epurare a apelor reziduale.

50

> Desfăşurarea lucrărilor de astupare a luncilor şi braţelor uscate ale râ­urilor, a lucrărilor de regularizare a cursurilor râurilor, de extragere a substanţelor utile, a materialelor de construcţie şi de instalare a comu­nicaţiilor în zona de protecţie a apelor.

> Prelucrarea terenurilor, organizarea taberelor pentru animale şi păsări, amenajarea campingurilor şi a taberelor de corturi în limitele fâşiilor riverane de protecţie a apelor.

> Dacă nu are loc deversarea, în apele de suprafaţă, în canalele de irigare şi de desecare, a apelor uzate neepurate, a celor poluate termic şi cu substanţe radioactive, a apelor contaminate cu germeni patogeni şi cu paraziţi, a produselor sau reziduurilor petroliere şi a altor poluanţi.

> Respectarea regulilor de pescuit, prezenţa documentaţiei necesare pen­tru transportarea şi comercializarea produselor piscicole şi alte orga­nisme acvatice.

> Executarea indicaţiilor prescrise expuse în actele de control.> Prelevarea probelor (după necesitate).

în cazul inspectării sondelor de apă se va verifica:

> Beneficiarul, locul amplasării, anul forării, debitul, scopul utilizării (necesităţi potabile, menajere, de producere).

> Deciziile şi coordonările cu organele abilitate: actul de alegere a tere­nului, decizia primăriei, certificatul de urbanism, proiectul de execu­ţie, avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat, procesele verbale la terminarea lucrărilor de forare şi recepţie finală. Forare legală/ilegală, denumirea instituţiilor de proiectare, de construcţie (forare).

> Documentaţia ecologică normativă şi de reglementare: paşaportul teh­nic al sondei (sondelor), autorizaţia de folosire specială (data, anul eli­berării, limita, m3/an).

> Evidenţa volumului de apă captat.> Starea tehnică a sondei (sondelor), perspectiva de utilizare/exploatare,

rezervă, conservare, necesitate de tamponare, tamponare (lichidare), în construcţie, neexploatată, cu destinaţie nestabilită, exploatată autori­zat/neautorizat.

> Starea zonelor de protecţie sanitară (satisfăcătoare/nu, se respectă/nu, surse de poluare din zonă şi în preajma zonei).

> Investigaţii de laborator privind calitatea apei.> Executarea indicaţiilor obligatorii anterior prescrise.> Prelevarea probelor (după necesitate).

51

5.2.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice

In procesul inspectării ecologice a resurselor acvatice, inspectorii vor utiliza următoarele acte normative:

❖ Codul apelor, nr. 1532 din 22.06.1993;❖ Legea apelor, nr. 272 din 23.12.2011;❖ Legea cu privire la apa potabilă, nr. 272 din 10.02.1999;*\* Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazi­

nelor de apă, nr. 440 din 27.04.1995;♦> HG (hotărâre de guvern) pentru aprobarea Strategiei privind aprovizio­

narea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova, nr. 662 din 13.06.2007;

❖ HG cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice, nr. 13 din 15.01.2004;

♦♦♦ HG cu privire la modul de elaborare şi aprobare a schemelor de utilizare în complex şi protecţie a apelor, nr. 747 din 03.11.1995;

❖ HG pentru aprobarea regulamentului privind condiţiile de evacuare a apelor uzate urbane în receptorii naturali, nr. 1141 din 10.10.2008;

*1* HG pentru aprobarea regulamentului privind modul şi condiţiile de atri­buire în folosinţă a obiectelor acvatice. Nr. 745 din 03.11.1995;

❖ HG privind aprobarea regulamentului Cadastrului de Stat al Apelor, nr. 626 din 18.09.1994;

❖ Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr,1515-XII din 16.06.93;❖ Legea cu privire Ia resursele naturale, nr. 1102 din 06.02.1997;❖ Legea privind plata pentru poluarea mediului, nr. 1540-XIII din

25.02.1998♦> Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediu­

lui înconjurător, nr. 851-XIII din 29.05.1996;❖ Codul contravenţional al R. Moldova, nr. 218 din 24.10.2008;❖ Codul penal, nr. 985 din 18.04.2002.

3.2.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice contravenienţilor de mediu

Răspunderea juridică reprezintă un raport juridic de constrângere care are ca obiect sancţiunea juridică, ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raportului social şi al îndrumării membrilor societăţii în spiritual res­pectării ordinii de drept.

52

Inspectorii de stat de mediu cel mai frecvent, în procesul de inspectare, apli­că răspunderea administrativă, care intervine ca rezultat al încălcării unei norme de drept administrative. Răspunderea administrativă are trei forme de manifes­tare: răspunderea administrativ-contravenţională, răspunderea administrativ-dis- ciplinară şi răspunderea administrativ-patrimonială. Inspectorii de mediu apli­că, practic, toate aceste trei tipuri de răspundere administrativă. în conformita­te cu prevederile Codului contravenţional al Republicii Moldova (nr. 218 din 24.10.2008, art. 16), răspunderea contravenţională poate fi aplicată persoanelor fizice care au împlinit vârsta de 18 ani, persoanelor cu funcţie de răspundere pa­sibile de răspunderea contravenţională, persoanelor juridice (în conformitate cu prevederile Codului contravenţional). Există unele cazuri care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională, ele fiind: starea de ires­ponsabilitate, legitima apărare, starea de extremă necesitate, constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat, cazul fortuit. Aceste cazuri trebuie să fie cunoscute de către inspector pentru a nu admite ilegalităţi.

Sancţiunile contravenţionale cel mai frecvent aplicate persoanelor fizice sunt: amenda, munca neremunerată în folosul comunităţii; persoanelor cu funcţie de răspundere: amenda, privarea dreptului de a desfăşura o anumită activitate (de la 3 luni la 1 an), munca neremunerată în folosul comunităţii; iar persoanelor juridice: amenda, privarea dreptului de a desfăşura o anumită activitate.

Cea mai tradiţională sancţiune contravenţională aplicată de câtre inspectorii de stat de mediu este amenda. Amenda este o sancţiune pecuniară, care se sta­bileşte în unităţi convenţionale (o unitate convenţională este egală cu 20 de lei moldoveneşti). De menţionat faptul că, în conformitate cu prevederile Codului contravenţional al Republicii Moldova, contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei (ceea ce considerăm că nu ar trebui să se refere la contravenţiile din domeniul protecţiei mediului). în cazul în care persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanţa de judecată o poate înlocui după caz cu:

a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sanc­ţiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravenţională sau de prezentul articol;

b) privare de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;

c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculându-se o oră de mun­că pentru o unitate convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;

53

d) arest contravenţional, calculându-se o zi de arest pentru 2 unităţi conven ţionale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile.

Codul contravenţional al R. Moldova prevede unele cazuri speciale în cart nu se încheie proces-verbal, ele fiind:

a) persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional recu noaşte că este vinovată de săvârşirea contravenţiei şi acceptă să plă tească pe loc sancţiunea amenzii contra chitanţă;

b) se aplică sancţiunea avertismentului;c) în situaţia înlăturării răspunderii administrative, dacă:

persoana care este în «tare de iresponsabilitate aflându-se în imposibi litatea de a conştientiza sau a dirija acţiunile sale din cauza unei bol psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, a alienări mintale sau a unei alte stări psihice patologice;

- nu este pasibilă de răspundere contravenţională persoana care a săvârşi o faptă în stare de responsabilitate, dar care, până la pronunţarea hotă rârii de sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, lipsită fiind d posibilitatea conştientizării sau dirijării acţiunilor sale;

- se aplică prescripţia răspunderii contravenţionale.Prevederile situaţiilor menţionate sus (a, b şi c) nu se aplică în unul di:

următoarele cazuri:1) aplicarea sancţiunii principale prevăzute de codul contravenţional al F

Moldova este de competenţa instanţei de judecată sau, în cazul a dou sancţiuni principale, aplicarea uneia din acestea, dacă agentul constata tor consideră necesar, este de competenţa instanţei de judecată;

2) prin contravenţie s-a cauzat un prejudiciu material;3) există corpuri delicte posibile de confiscare în conformitate cu art. 10

din Codul penal şi art. 162 din Codul de procedură penală al R. Mol dova;

4) sunt săvârşite contravenţii, cum ar fi încălcarea regulilor de folosire ; terenurilor din zona de protecţie a drumurilor;

5) nu se încheie proces-verbal nici în cazurile emiterii de către procuror i ordonanţei de a refuza începerea urmăririi penale, de a înceta urmărire: penală din cauză că fapta constituie o contravenţie, precum şi în căzu rile eliberării de răspundere penală a persoanei cu tragerea la răspunde re contravenţională. în cazurile indicate, procurorul emite o ordonanţi motivată privind pornirea procesului cu privire la contravenţie.

Pentru desluşirea mai uşoară a conţinutului unui proces-verbal de contra venţie ne-am propus să prezentăm un exemplu tipic:

54

Proces-verbal cu privire la contravenţia nr. 016788

01 martie, 2012 ora 1025. or. Bălţi, str Chişinăului, nr. 63data luna anul locul încheierii

1. Calitatea, numele şi prenumele agentului constatator Inspector de stat pentru ecologie, Ion Mămăligă

2. Numele, prenumele contravenientului Vasile loniţă:data naşterii 01.05.1980; codul personal 1111111110122, seria şi nr. buleti­

nului A 12345678, domiciliu str. Ştefan cel Mare, nr. 10, ap. nr 20, or. Bălţi,viza de reşedinţă str. Ştefan cel Mare, nr. 10, ap. nr. 20, or. Bălţi,locul de muncă şi funcţia şofer IS „ Gările şi staţiile auto "3. Fapta contravenţională: spălarea vehiculului în preajma apelor naturale.Esenţa contravenţiei: în urma controlului ecologic de stat, efectuat pe stra­

da Chişinăului, nr. 63, or. Bălţi, s-a constatat că cetăţeanul Vasile loniţă a în­călcat prevederile legislaţiei naţionale de mediu, încălcarea fiind caracterizată prin spălarea manuală a vehiculului, de model Lada priora, cu numerele de înmatriculare Bl QW 100, în preajma apelor naturale ale râului Răut.

Au fost încălcate prevederile prevăzute de art. 72, 92 ale Codului apelor (nr. 1532 din 22.06.1993), art. 34 (1) al Legii apelor (nr. 272 din 23.12.2011), art. 31 (a), 45 (c) ale Legii privind protecţia mediului înconjurător, nr.l515-XII din 16.06.93 ale Legislaţiei ecologice a R. Moldova, răspunderea pentru contra­venţie/contravenţia fiind prevăzută de art. 109 (3) al Codului contravenţional al R.M. (CCRM).

4. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 378, 384 ale CC al R.Moldova i-au fost aduse la cunoştinţă.

5. Obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa: con­travenientul susţine că nu are un loc de muncă, această activitate fiind unica sur­să de câştig. Argumentează că nu are loc poluarea apelor, deoarece apa nu este murdară, iar vopseaua de pe maşină nu diluează în apa utilizată la spălare.

6. Procesul-verbal a fost încheiat în prezenţa contravenientului.Decizia agentului constatator7. în temeiul art. 405 alin. (1), (2), art. 109 (3) ale Codului contravenţional

al RM, decid:consider ilicită acţiunea înfăptuită de Vasile loniţă ca fiind contravenţie de

mediu, aplicând sancţiune sub formă de amendă în mărime de 50 unităţi conven­ţionale. Data stabilirii amenzii l martie, 2012, ora 10 35

Agentul constatator (semnătura) Contravenientul (semnătura)

55

Conform Codului contravenţional al R. Moldova, copia procesului-ver- bal se înmânează contravenientului şi victimei la cerere. în cazul procesului- verbal întocmit în absenţa contravenientului, copia procesului-verbal se înmâ­nează în modul prevăzut la art.382 alin. (6) al Codului contravenţional al R. Moldova. în cazul persoanelor fizice cu vârstă cuprinsă între 16-18 ani, agen­tul constatator expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii publi­ce locale pentru problemele minorilor şi, după caz, poate solicita, prin demers, instanţei de judecată aplicarea faţă de minor a măsurii de constrângere cu ca­racter educativ conform prevederilor art. 104 din Codul penal al R. Moldova. Conform prevederilor legislaţiei naţionale, procesul-verbal întocmit poate fi con­testat:

(1) în decursul a 15 zile de la data aducerii la cunoştinţă a faptului înche­ierii procesului-verbal cu privire la contravenţie, contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul sunt în drept să-l contesteze în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea din care face parte agentul constatator.

(2) Contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie se de­pune la autoritatea din care face parte agentul constatator. în cel mult 3 zile de la data depunerii contestaţiei, agentul constatator expediază în instanţă contestaţia şi dosarul cauzei contravenţionale.

(3) Contestaţia suspendă executarea sancţiunii contravenţionale aplicată prin proces-verbal.

(4) Persoana care face contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale nu plăteşte taxă de stat.

(5) Contestaţia împotrivă hotărârii cu privire la contravenţie poate fi depusă în decursul a 15 zile de la data pronunţării hotărârii sau de la data aducerii ei la cunoştinţă, după caz. în cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, persoana faţă de care a fost pronunţată hotărârea poate fi repusă în termen, la cerere, de către autoritatea (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicită să examineze contestaţia.

3.3. Inspectarea ecologică a resurselor funciare naţionale

3.3.1. Generalităţi

Solul este reprezentat de stratul de la suprafaţa scoarţei terestre for­mat din particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. Proce­sul de formare a solului (pedogeneza) are loc sub influenţa factorilor pedoge- nici: roca maternă, relief, climă, microorganisme, vegetaţie şi faună.

56

Principalele funcţii ale solului sunt:■ producerea de hrană/biomasă;■ depozitarea, filtrarea şi transformarea multor substanţe;■ sursă de biodiversitate, habitate, specii şi gene;■ serveşte drept platformă/mediu fizic pentru oameni şi activităţile umane;■ sursă de materii prime, bazin carbonifer;■ patrimoniu geologic şi arheologic.Poluarea solului - orice activitate ce produce dereglarea funcţionarii nor­

male a solului ca suport şi mediu de viaţă în cadrul ecosistemelor naturle sau antropizate. Solul este locul unde se întâlnesc toţi poluanţii, pulberile din aer, gazele toxice transformate de ploaie în atmosferă, astfel că solul este cel mai expus efectelor negative ale acestor substanţe.

Apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi antrenându-i spre adân­cime, râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la întâm­plare pe sol, de aceea ele trebuie protejate şi menţinute într-o stare bună.

Solul poate fi poluat pe două căi:■f directă, prin deversări de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din

îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole;S indirectă, prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosfe­

ră, apa ploilor contaminate cu agenţi poluanţi dizolvaţi din atmosfera contaminată, transportul agenţilor poluanţi de vânt de la un loc la altul, infiltrarea prin sol a apelor poluate.

Poluarea solului este strâns legată de: poluarea atmosferei, hidrosfe- rei, datorită circulaţiei naturale a materiei. Metodele iraţionale de administra­re a solului au degradat considerabil calitatea lui, i-au cauzat poluarea şi ac­celerat eroziunea (Figura 3.3.1.1). în funcţie de natura poluanţilor, poluarea solurilor se clasifică în:

> biologică - cu microorganisme (bacterii, virusuri, paraziţi) eliminate de om sau de animal, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele sunt parte integrată a diferitelor reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

> chimică - cu poluanţi în cea mai mare parte de natură organică. Importanţa lor este multiplă: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice şi pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează;

> fizică - care provoacă dezechilibrul solului: inundaţii, ploi acide, defrişări masive.

57

P O L U A R E A S O L U L U I

Figura 3.3.1.1. Modalităţi de poluare a solului

Principalele modalităţi de degradare a solurilor sunt: eroziunea; degra-i darea materiei organice; contaminarea; salinizarea; compactizarea; pierde^ rea biodiversităţii solului; scoaterea din circuitul agricol; alunecările de tere inundaţiile.

Obiectivul forte ce trebuie atins de către inspectorii de mediu este lupta cc tra poluării. Astfel, poluarea solului poate fi identificată după mai mulţi parau tri, unii din ei se referă la:

1) determinarea conţinutului de micro şi macro elemente din sol, miere ganisme;

2) determinarea calităţii solului după unii bioindicatori (alge, plante si rioare);

3) deprecierea cantitativă şi calitativă a recoltei (la acest parametru trebi luate în calcul şi condiţiile climaterice);

4) creşterea cheltuielilor pentru menţinerea recoltei, la parametrii ante poluării;

5) cheltuieli pentru lucrări de drenaj, antierozionale etc.;6) apariţia unor restricţii la exportul unor produse (legume, fructe sau c«

ale cu un conţinut prea mare de nitraţi, metale grele etc.);7) apariţia restricţiilor în utilizarea furajelor din terenurile contaminate^

Pb etc.

58

în sursele ştiinţifice de specialitate poluarea solului poate fi identificată şi în funcţie de procentul de reducere a producţiei agricole, ea fiind:

o grad de poluare 0;o sol practic nepoluat (producţia se reduce cu până la 5%); o slab poluat (reducerea cu 6-10%); o mediu poluat (reducerea cu 11-25%); o puternic poluat (reducerea cu 26-50%); o foarte puternic poluat (reducerea cu 51 -75%); o excesiv poluat (reducerea peste 75%).

3.3.2. Obiectivele inspectării:

în cadrul controlului ecologic al resurselor funciare inspectorii de mediu trebuie să monitorizeze următoarele:

■ Existenţa şi implementarea proiectelor sau schemelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare la modificarea suprafeţelor terenurilor agricole, ţinând cont de noile relaţii social-economice;

■ Cauzele reducerii sau sporirii suprafeţelor terenurilor agricole, îngrădi­rea neautorizată a lor;

■ Folosirea terenurilor agricole în alte scopuri ( de exemplu, construcţii), ocuparea ilicită a lor;

■ Utilizarea stratului de sol fertil decopertat de pe terenurile repartizate pentru diferite construcţii;

■ Neadmiterea arderii resturilor vegetale de orice provenienţă;■ Schimbările calitative ale solurilor fertile, nivelul de degradare a soluri­

lor din cauza eroziunii, alunecărilor, salinizării, dehumificării, poluării, înmlăştinirii;

■ Cauzele degradării solurilor (organizarea şi prelucrarea iraţională a tere­nurilor agricole amplasate pe versanţi cu înclinaţii diferite);

■ Implementarea măsurilor de protecţie a solurilor (sădirea fâşiilor fores­tiere noi şi protejarea fâşiilor vechi, stabilizarea alunecărilor de teren şi ameliorarea solurilor erodate şi înmlăştinite), precum şi recultivarea carierelor de zăcăminte deja exploatate etc.;

■ Evidenţa balanţei de humus în soluri;■ Cantitatea îngrăşămintelor minerale şi organice introduse la 1 ha de teren

arabil;■ Depozitarea şi utilizarea dejecţiilor animaliere şi a gunoiului de grajd;■ Starea ecologică a fâneţelor şi păşunilor, corespunderea suprafeţei lor

numărului normat al bovinelor, ovinelor şi caprinelor (pentru a nu ad-

59

mite suprapăşunatul care contribuie la accelerarea degradării mediu­lui);

■ Măsurile de lichidare a lipsurilor din vii şi livezi;■ Starea ecologică a terenurilor irigate şi asanate, funcţionarea sau staţio­

narea acestora, iar in cazuri de noi construcţii ameliorative, asigurarea lor cu documentaţia tehnică şi materiale de construcţie necesare;

■ Starea ecologică a terenurilor parcurilor auto, de tractoare, inventar agri­col, fermelor animaliere şi avicole, a altor obiecte auxiliare;

■ Starea depozitelor şi a terenurilor amenajate pentru păstrarea îngrăşămintelor minerale şi chimicalelor, păstrarea chimicalelor cu termen expirat. Luarea de măsuri stricte de protejare a depozitelor de îngrăşăminte minerale şi chimicale, precum şi de înlăturare şi prevenire a poluării cu substanţe nocive a terenurilor adiacente;

■ Starea şi existenţa documentaţiei necesare privind legitimitatea amplasă­rii şi folosirii terenurilor pentru depozitarea deşeurilor, inclusiv amena­jarea lor conform cerinţelor;

■ Respectarea prevederilor actelor normative din domeniu;■ Arderea miriştelor şi a învelişului vegetal uscat al perdelelor forestiere;■ Starea terenurilor agricole de calitate superioară.

3.3.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice

In procesul inspectării ecologice a resurselor funciare, inspectorii vor verifi- respectarea prevederilor următoarelor acte normative:

❖ Codul funciar, nr. 828 din 25.12.1991;❖ Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515-XV din

16.06.1993;❖ Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, ca­

dastrul funciar de stat şi monitoringul funciar nr. 1247 din 22.12.1992;❖ Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din

05.04.2007;❖ HG (hotărârea guvernului) privind aprobarea programului naţional de

acţiuni pentru combaterea deşertificării, nr. 367 din 13.04.2000;❖ HG despre aprobarea programului de valorificare a terenurilor noi şi de

sporire a fertilităţii solurilor, nr. 636 din 26.05.2003;❖ HG despre aprobarea principiilor de bază pentru restabilirea terenurilor

degradate, nr. 404 din 09.06.1994;❖ HG despre aprobarea regulamentului cu privire la atribuirea terenului,

nr. 246 din 03.05.1996;

❖ HG pentru aprobarea regulamentului cu privire la modul de atribuire, mo­dificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, nr. 1451 din 24.12.2007;

❖ Codul contravenţional al R. Moldova, nr. 218 din 24.10.2008;❖ Codul penal, nr. 985 din 18.04.2002.

3.3.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice contravenienţilor de mediu

Proces-verbal cu privire la contravenţia nr. 036688

20 august, 2012, ora 13!S, satul Taraclia, r-nul Căuşenidata luna anul locul încheierii

1. Calitatea, numele şi prenumele agentului constatator Inspector de stat pentru ecologie, Iulian Para

2. Numele, prenumele contravenientului Viorel Bocancea:data naşterii 04.09.1971; codul personal 1191111110122, seria şi nr. buleti­

nului A 12345078, domiciliu str. Păcii, nr. 11, satul Taraclia, r-nul Căuşeni,viza de reşedinţă str. Ştefan cel Mare, nr. 10, ap. nr. 20, or. Bălţi,locul de muncă şi funcţia inginer cadastral „primăria Taraclia ”.3. Fapta contravenţională: arderea resturilor vegetale.Esenţa contravenţiei: în urma controlului ecologic de stat, efectuat în satul

Taraclia, r-nul Căuşeni, s-a constatat că cetăţeanul Viorel Bocancea a încălcat prevederile legislaţiei naţionale de mediu, încălcarea fiind caracterizată prin ar­derea miriştii cu o suprafaţă de 10 ha, situată în partea de nord-vest a localităţii, apărute după recoltarea grâului.

Au fost încălcate prevederile prevăzute de art. 79 al Codului funciar (nr. 828 din 25.12.1991), art. 62 al Legii privind protecţia mediului înconjurător, nr.l515~XII din 16.06.93 ale Legislaţiei ecologice a R. Moldova, răspunderea pentru contravenţie/contravenţia fiind prevăzută de art. 115 (3) al Codului con­travenţional al R.M. (CCRM)

4. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 378, 384 ale CC al R. Moldova au fost aduse la cunoştinţă.

5. Obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa: con­travenientul susţine că nu dispune de mijloace băneşti necesare pentru efectua­rea lucrărilor agricole corespunzătoare şi ca soluţie a aprins miriştea.

61

6. Procesul - verbal a fost încheiat în prezenţa contravenientului.Decizia agentului constatator7. în temeiul art. 405 alin. (1), (2), art. 115 (3) ale Codului Contravenţional

al RM, decid:consider ilicită acţiunea înfăptuită de Viorel Bocancea, ca fiind contraven­

ţie de mediu, aplicând sancţiune sub formă de amendă în mărime de 30 unităţi convenţionale şi achitarea prejudiciului cauzat mediului în mărime de 2500 lei. Data stabilirii amenzii 20 august, 2012, ora 13 20.

Agentul constatator (semnătura) Contravenientul (semnătura)

3.4. Inspectarea resurselor m inerale

3.4.1. Generalităţi

Industria minieră exercită asupra mediului influenţe deosebite care se ma­nifestă în toate fazele proceselor tehnologice de exploatare şi preparare. Indi­ferent de metoda aplicată, pentru valorificarea unui zăcământ sunt necesare numeroase şi diverse operaţii fizice şi chimice în urma cărora rezultă, pe de o parte, substanţa minerală utilă, iar, pe de altă parte, materia sterilă extrasă din zăcământ odată cu utilul.

Substanţele minerale utile conţinute în minereurile brute reprezintă, aproa­pe întotdeauna, procentaje reduse faţă de masa totală a minereurilor extrase din zăcământ. Acestea au valori diferite. Pentru minereuri metalifere, proporţia de substanţă utilă curată este cea mai scăzută, aceasta începând adesea de la zecimi de procente, restul constituind reziduuri solide. Pe lângă reziduuri solide, indus­tria minieră generează şi deşeuri lichide şi gazoase în cantităţi impresionante. Cantitativ, acestea le depăşesc de mai multe ori pe cele solide. De exemplu, apele reziduale se află în raport de la 3,0:1 până la 12,0:1 faţă de cantităţile de minere­uri prelucrate. Reziduurile gazoase sub formă de pulberi, gaze şi vapori provin din toate sectoarele industriei miniere şi în special din sectorul de preparare.

Activitatea minieră, pe lângă beneficiile economice considerabile, cauzează şi unele probleme de mediu, cum ar fi:

- modificarea reliefului, manifestată prin degradarea peisajului şi strămu­tări ale gospodăriilor şi obiectivelor industriale din zonele de exploatare;

- ocuparea unor mari suprafeţe de teren pentru activitatea de exploatare, halde (locul unde se depozitează sterilul şi deşeurile inutilizabile prove­nite din lucrările miniere), depozitarea substanţelor minerale utile, insta­laţii industriale, căi de acces etc.;

62

- degradarea terenului, prin deplasări pe verticală şi orizontală ale supra­feţei şi alunecarea haldelor şi iazurilor de decantare, cu provocarea unor grave accidente;

- în unele cazuri are loc poluarea apelor curgătoare de la suprafaţă şi a apelor freatice;

- dezechilibrul hidrodinamic al apelor subterane;- influenţe negative asupra atmosferei, florei şi faunei din zonă;- poluarea chimică a solului, care poate afecta pentru mulţi ani proprietă­

ţile fertile ale acestuia;- poluarea fonică (zgomote, vibraţii şi radiaţii răspândite în mediul încon­

jurător, cu o puternică acţiune nefavorabilă).De-a lungul timpului, s-a creat o competiţie strânsă între interesele de ordin

administrativ, economic, social şi strategic legate de valorificarea zăcămintelor de substanţe minerale utile şi interesul public, chiar şi cel privat, care se referă la utilizarea optimală a resurselor ambientale (peisaj, teritoriu, sistemul apelor de suprafaţă şi din subteran, atmosferă etc.), atacate şi deranjate de către activitatea minieră. In consecinţă, este evident că cele prezentate impun, atât proiectanţilor minelor şi carierelor, cât şi celor care vor conduce activităţile productive în teren şi autorităţilor publice centrale şi locale responsabile de apărarea bunurilor natu­rale, anticiparea efectelor negative şi adaptarea măsurilor de prevenire, protecţie şi refacere. Astfel, apare necesitatea implementării unor tehnici adecvate de pro­tecţie contra poluării provenite de la tot felul de tipuri de deşeuri rezultate în urma activităţii de preparare, care pot constitui, în definitiv, sursa unor riscuri foarte ridicate de alterare a mediului.

în literatura de specialitate se indică unele măsuri de protecţie a factorilor de mediu contra poluării miniere ca:

1. Folosirea în totalmente a materialului extras din mină, de exemplu uti­lizarea unor deşeuri formate ca material de umplutură pentru realizarea terasamentelor autostrăzilor, şoselelor, căilor ferate, construirea de bara­je şi diguri, confecţionarea de materiale prefabricate pentru construcţii; ca material pentru umplerea golurilor subterane realizate prin activitatea de extragere a zăcămintelor. în unele cazuri deşeuri le pot fi supuse unor procese de preparare pentru a obţine o serie de substanţe valoroase.

2. Folosirea în exploatarea la zi şi în subteran a unor explozivi mai puţin poluanţi şi optimizarea parametrilor de forare-împuşcare, ţinând seama de apariţia gazelor şi prafului în suspensie.

63

3. Cercetarea şi adoptarea unor tehnologii de împuşcare ce pot să asigure reducerea intensităţii şi amplitudinii undelor seismice, prin care să se re­alizeze seismoprotecţia obiectivelor civile şi industriale din zona minelor şi în special a carierelor.

4. Urmărirea stabilităţii şi comportării în timp a haldelor şi iazurilor de de­cantare, executarea de lucrări de consolidare pentru fixarea haldelor şi iazurilor aflate într-o stare incertă de stabilitate.

5. Amenajarea bornelor haldelor şi digurilor iazurilor de decantare, astfel încât să se scurgă fără dificultate toată apa pluvială căzută pe acestea.

6. Pentru toate haldele şi iazurile de decantare de volum mai mic sau mai mare, soluţia finală valabilă constă în recuperarea terenului şi a peisa­jului prin repopulare vegetală.

7. Instalarea în cadrul fiecărei zone miniere a unei reţele de supraveghere a atmosferei, formată din puncte de recoltare a pulberilor sedimentabile şi în suspensie.

8. Regularizarea cursului superior al pâraielor ce preiau ape de mină şi din cariere prin executarea de rigole betonate. Rigolele trebuie să fie executate cu minicascade pentru oxigenarea apelor, fapt ce va duce şi la precipitarea ionilor metalici sub formă de oxizi.

9. Realizarea unor noi staţii de epurare a apelor uzate, retehnologizarea şi eficientizarea celor existente.

3.4.2. Obiectivele inspectării

în cazul controlului ecologic se vor face următoarele evaluări asupra re­surselor minerale:

• Materialele de atribuire a terenului.• Actul de certificare a perimetrului minier, prezenţa licenţei (care con­

feră drept de activitate).• Proiectele de exploatare şi recultivare (în cazul carierelor).• Planul de dezvoltare a exploatării miniere şi de recultivare pe anul în

curs şi îndeplinirea acestora.• Programul complex de măsuri de protecţie a mediului.• Prezenţa autorizaţiei speciale de activitate în zona de protecţie a râuri­

lor, bazinelor acvatice, monumente ale naturii şi arheologice.• Documentul ce atestă evidenţa mişcărilor rezervelor de substanţe mi­

nerale utile.

64

• Starea ecologică a teritoriului întreprinderii miniere şi a celor adiacen­te (inclusiv dacă nu au avut loc alunecări de teren cauzate de extragerea zăcămintelor minerale).

• Modalitatea de folosire a deşeurilor de producere.• Modalitatea de păstrare a substanţelor minerale extrase, a solului mine­

ral decopertat şi a solului fertil.• Modalitatea de aplicare a metodelor de înlăturare a apelor pluviale şi

subterane din cariere şi mine.• Controlul respectării limitelor de poluare fonică.• Achitarea plăţilor de folosire a subsolului.• Existenţa bornelor de hotar (în cazul carierelor), starea valurilor - ca­

nale situate în amonte pentru neadmiterea pătrunderii apelor meteorice în cariere.

• Starea galeriilor goale (folosirea lor, prezenţa neautorizată a deşeurilor, apelor reziduale etc.).

• Executarea prescripţiilor sau indicaţiilor din acte de control anterior întocmite.

• încălcarea cerinţelor şi regulilor de ridicare a construcţiilor pe terenu­rile în al căror subsol există zăcăminte de substanţe minerale utile, pe terenurile întreprinderilor miniere (inclusiv deasupra celor subterane).

• Impunerea realizării plantaţiilor forestiere pe spaţiile libere de con­strucţii din incinta minelor şi carierelor.

3.4.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice

în procesul inspectării ecologice a resurselor minerale, inspectorii vor ve- ica respectarea prevederilor următoarelor acte normative:

• Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515-XII din 16.06.1993;

• Codul subsolului, nr. 3 din 02.02.2009;• Legea pentru ratificarea Acordului cu privire la colaborarea în dome­

niul studierii, exploatării şi valorificării resurselor minerale, nr. 150 din 14.05.2004;

• Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, nr. 91 din 05.04.2007;

• HG cu privire la aprobarea planului de acţiuni pentru reglementarea relaţiilor în domeniul folosirii subsolului, nr. 08 din 20.01.2005;

• Codul contravenţional, nr. 218 din 24.10.2008;♦> Codul penal, nr. 985 din 18.04.2002.

65

3.4.4. Exemplu de aplicare a răspunderii juridice contravenienţilor de mediu

Proces-verbal cu privire la contravenţia nr. 132288

10 septembrie, 2012, ora I I 00, satul Grigoreuca, r-nul Sângereidata luna anul locul încheierii1. Calitatea, numele şi prenumele agentului constatator Inspector de stat

pentru ecologie, Gheorghe Feraru2. Numele, prenumele, contravenientului Ion Popescu:data naşterii 02.09.1951; codul personal 1121111110126, seria şi nr. buleti­

nului A 12345023, domiciliu satulGrigoreuca, r-nul Sângerei, viza de reşedinţă satul Grigoreuca, r-nul Sângerei,

locul de muncă şi funcţia şomer.3. Fapta contravenţională: folosirea neautorizată a subsolului.Esenţa contravenţiei: în urma controlului ecologic de stat, efectuat în satul

Grigoreuca, r-nul Sângerei, s-a constatat că cetăţeanul Ion Popescu a încălcat prevederile legislaţiei naţionale de mediu, încălcarea fiind caracterizată prin ex­tragerea neautorizată a nisipului (2,5 t), cu afectarea unei suprafeţe de 1 ar de sol cu nota de bonitate 1 (B fi cu coeficientul specific al biotei (Cecg-1,5), din regiunea de nord-est a localităţii. Au fost încălcate prevederile prevăzute de art. 64 (4) al Codul subsolului (nr. 3 din 02.02.2009), răspunderea pentru contraven­ţie/contravenţia fiind prevăzută de art. 119 (1) al Codului contravenţional al R.M. (CCRM).

4. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 378, 384 ale CC al R. Moldova au fost aduse la cunoştinţă.

5. Obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa: con­travenientul susţine că are nevoie de nisip pentru a finisa construcţia casei de locuit personale.

6. Procesul-verbal a fost încheiat în prezenţa contravenientului.Decizia agentului constatator7. în temeiul art. 405, alin. (1), (2), art. 115 (3) ale Codului Contravenţional

al RM, decid:8. Consider ilicită acţiunea înfăptuită de Ion Popescu, ca fiind contravenţie

de mediu, aplicând sancţiune sub form ă de amendă în mărime de 90 unităţi con­venţionale şi achitarea prejudiciului cauzat mediului în mărime de 875,135 lei. Data stabilirii amenzii 10 septembrie, 2012, ora 1120.

Agentul constatator (semnătura) Contravenientul (semnătura)

66

(Prejudiciul cauzat mediului a fost calculat în conformitate cu Instrucţi­unea privind evaluarea prejudiciului cauzat mediului ca rezultat al inspectării legislaţiei privind subsolul, M.O. nr. 189-192 din 22.10.2004).

3.5. Inspectarea ecologică a protecţiei atm osferei

3.5.1. Generalităţi

Aerul reprezintă componenta de bază a atmosferei, învelişul gazos ce încon­joară Pământul până la altitudinea medie de 3.000 km. Aerul atmosferic, alături de alte componente ale mediului, are o însemnătate vitală foarte mare pentru natură. Aerul este un amestec de azot (78-79,2%) şi oxigen (22-20,8%) necesar activităţii vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec conţine şi o cantitate neînsemnată de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apă şi alte particule, care practic nu au nici o influenţă asupra organismelor vii. Dezvoltarea societăţii umane, spre regret, duce la crearea impactului antropic negativ asupra calităţii aerului (poluare). Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine compoziţiei normale a acestuia, care în funcţie de concentraţia şi tipul de acţiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi confortul omului sau mediului de viaţă al florei şi faunei. Conform datelor Or­ganizaţiei Mondiale a Sănătăţii, circa 70% din populaţia urbană a lumii respiră aer poluat şi doar circa 10% din populaţia lumii respiră aer, calitatea căruia este în limitele acceptabilităţii. De aceea este important monitoringul ecologic al calităţii aerului şi întreprinderea unor măsuri de reducere a poluării.

Sursele de poluare reprezintă locul de producere şi de evacuare în mediu a unor emisii poluante. Unii autori clasifică sursele de poluare după natura şi provenienţa poluanţilor. Astfel, după natura poluanţilor, emisiile poluante ale acestuia pot fi sub formă de pulberi şi gaze, emisii radioactive şi emisii sono­re. După provenienţa poluanţilor sursele de poluare sunt naturale şi artificiale. Sursele naturale produc o poluare accidentală, sunt situate la distanţe mari de centrele populate. Dintre acestea putem evidenţia următoarele: vulcani, furtuni de praf, ceaţa (este frecventă în zonele situate în vecinătatea oceanelor şi a mă­rilor, care aduc în atmosfera continentală cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apă). Sursele de poluare artificială sunt mai nume­roase, cu emisii mult mai dăunătoare. Principalele surse antropice sunt: arderea combustibilului fosil pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi gospodărie; procesele industriale şi utilizarea solvenţilor, de exemplu în indus­triile chimice şi cele extractive; agricultură, tratarea deşeurilor.

67

C r M a t e r i e p artir ulata

2v£cts&i& <£& a&r* T s & n sp o s i îocad s a u p e m a r i d i s t a n ţe* Schimbări :йхісо~сЬтш?е * ....

<te po luan ţi

Sm'W aturaU f

- . <w

Цйш»

D e pune n u sc a te -j |-

Schimburi de g arţ­

ari i apă D e p u n e num ede»

'F LDepuneri

directe

Figura 3.5.1.1. Sursele de poluare a atmosferei şi depunerea poluanţilor în diferiteecosisteme

în funcţie de tipul poluării aerului se deosebesc următoarele:1) poluarea fizică (fonică, radioactivă);2) poluarea chimică (compuşii organici volatili, oxizii de carbon, dioxidul

de sulf, peroxiacetinitraţi, derivaţii halogenaţi, compuşii azotului);3) poluarea biologică (bacteriologică, virusologică, parazitologică).Emiterea în atmosferă a poluanţilor artificiali are loc prin două căi:a) organizată - prin canale şi guri de evacuare cu debit şi concentraţii de

poluanţi cunoscute şi calculate;b) neorganizată - prin emiterea poluanţilor direct în atmosferă discontinuu

şi în cantităţi mici sau deloc cunoscute.Un lucru important în procesul de control ecologic este studierea vitezei de

dispersie a poluanţilor în aer. Viteza de dispersie depinde de:1) caracteristicile fizice ale sursei (viteza, temperatura gazelor, înălţimea

coşului de emisii, diametrul acestuia, caracterul stabil sau mobil al sur­sei, durata de emisie);

2) caracteristicile chimice ale emisiei (concentraţia poluanţilor, nivelul toxicităţii);

3) factorii naturali: parametrii meteorologici (viteza, durata vântului, ume­zeala aerului, precipitaţiile atmosferice, presiunea aerului), relieful (zo­nele depresionare, barierele orografice), prezenţa unor suprafeţe împădu­rite, capabile să reţină particule şi să neutralizeze unele gaze.

68

La componenta mediului aer atmosferic se vor verifica toate sursele care po­luează aerul sau îl pot polua. Din această categorie specialiştii autohtoni enumeră următoarele sectoare: deşeuri agricole, detergenţi, transport, procese industriale şi comerciale, instituţional-administrative, rezidenţial. Totuşi, la moment se con­sideră că cea mai mare parte a poluării aerului pe teritoriul ţării noastre revine surselor fixe.

De aceea la această componentă vom evidenţia unele părţi sau etape ce tre­buiesc verificate atât la sursele fixe de poluare, cât şi la cele mobile.

în cazul controlului surselor fixe de poluare a aerului se recomandă a verifica următoarele:

S Amplasamentul, apartenenţa (de stat/privată), stadiul (construită/recon­struită, anul), capacitatea de proiect/de facto.

S Prezenţa avizului pozitiv al expertizei ecologice de stat (în cazul între­prinderilor industriale, complexurilor zootehnice, termocentralelor, fa­bricilor etc.).

s Prezenţa, conţinutul procesului-verbal de finalizare a lucrărilor de con­strucţie, recepţie finală.

S Autorizaţia emisiilor de poluanţi (data, anul eliberării, termenul de vala­bilitate).

S Documentaţia normativă ecologică şi de reglementare: inventarul sur­selor de poluare, normele emisiilor limitat admisibile (ELA), autoriza­ţia emisiilor de poluanţi, normativele de deversare limitat admisibile (DLA), planul grafic de control al normelor ELA coordonat cu organele de mediu şi verificarea respectării acestora cu normele stabilite de ELA.

■/ Paşapoartele tehnice la instalaţiile de captare, purificare a aerului, actele privind controlul de eficienţă a acestora.

s Aprovizionarea cu energie termică (centralizat/autonom, corespunderea parametrilor reali cu cei din proiect).

■f Măsurile întreprinse de diminuare a poluării aerului, eficacitatea lor.S Starea, tipul inventarului pentru păstrarea compuşilor chimici volatili,

cantitatea totală importată, utilizată, rezervată (care distrug stratul de ozon).

S Prezenţa formularului statistic l-aer, analiza şi verificarea corespunderii conţinutului acestora cu materia primă utilizată, cu cantitatea deşeurilor, emisiilor în aer. Instrucţiunea de completare.

■S Starea tehnică (în funcţiune integrală/parţială, construcţie/reconstrucţie, construcţie suspendată, descompletată, demolată).

3.5.2. Obiectivele inspectării

69

S Executarea (obligatorie) prescripţiilor anterioare (din actele sau proce­sele-verbale).

•S Modul de calculare, achitare a plăţii pentru poluarea mediului. Prelevarea probelor (după necesitate).

în cazul inspectării surselor mobile de poluare (automobile, tractoare, între­prinderi de transport etc.) se va verifica următoarele:

S Toxicitatea gazelor de eşapament de la transportul auto. Evidenţă şi re­gistre.

•S Prezenţa documentaţiei tehnico-normative: paşapoartele tehnice, ecolo­gice, auditul ecologic (în cazul întreprinderilor industriale), inventarul ELA, autorizaţiile de mediu (aer), proiectul de execuţie, avizul Experti­zei Ecologice de Stat.

S Starea ecologică a teritoriului întreprinderilor, depozitarea deşeurilor, cantitatea, modul de depozitare, suprafaţa.

S Executarea planurilor de exploatare a instalaţiilor, aparatajului de purifi­care, neutralizare, captare a substanţelor toxice.

■S Realizarea măsurilor de protecţie a mediului, rapoartele statistice.S Evaluarea calităţii aerului, gradului de toxicitate şi fumegare în depen­

denţă de parametrii standardelor naţionale (testarea ecologică).■S Veridicitatea calculelor, plăţilor pentru poluarea mediului.S Executarea indicaţiilor anterior prescrise în actele de control.

3.5.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice

Protecţia aerului atmosferic impune inspectorii de mediu să verifice respec­tarea prevederilor conţinute în următoarele acte normative:

❖ Legea privind protecţia aerului atmosferic, nr. 1422 din 17.12.1997;❖ Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515 din 16.06.1993;❖ Legea pentru aprobarea Regulamentului cu privire la regimul comercial,

reglementarea utilizării hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon, nr. 852 din 14.02.2002;

❖ Legea pentru ratificarea protocolului privind poluanţii organici persistenţi şi a Protocolului privind metalele grele la Convenţia din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, nr. 1018 din 25.04.2002;

❖ Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyota la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimba­rea climei, nr. 29 din 13.02.2003;

70

❖ Legea pentru ratificarea Convenţiei de la Stokholm privind poluanţii or­ganici persistenţi, nr. 40-XV din 19.02.2004;

❖ Legea pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Regatului Danemarcei despre coopera­rea în scopul implementării mecanismului dezvoltării nepoluante definit în Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, nr. 332 din 07.10.2004;

❖ Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Amendamentul la Protoco­lul de la Montreal privind substanţele ce distrug stratul de ozon, nr. 119 din 18.05.2006;

❖ Hotărârea de Parlament cu privire la aderarea Republicii Moldova la Convenţia pentru protecţia stratului de ozon şi la Protocolul referitor la substanţele care distrug stratul de ozon, nr. 966-XII din 24.07.1996;

❖ Hotărârea de Guvern (HG) privind probarea Programului naţional de su­primare eşalonată a substanţelor ce distrug stratul de ozon în Republica Moldova, nr. 1064 din 11.11.1999;

❖ HG cu privire la aprobarea Programului de diminuare a poluării aerului at­mosferic de către mijloacele de transport auto, nr. 1047 din 04.10.2001;

❖ HG cu privire la aprobarea Programului de diminuare a poluării aerului atmosferic de către mijloacele de transport auto, nr. 923 din 09.08.2006;

❖ Codul contravenţional, nr. 218 din 24.10.2008;❖ Codul penal, nr. 985 din 18.04.2002.

3.5.4. Exemplu de aplicare a răspunderii administrative contravenienţilor de mediu

Proces-verbal cu privire la contravenţia nr. 036688

01 iulie, 2012, ora I4 '\ or. Chişinăudata luna anul locul încheierii1. Calitatea, numele şi prenumele agentului constatator Inspector de stat

pentru ecologie, Ioana Marariu2. Numele, prenumele contravenientului Andrei Antonescu:data naşterii 05.03.1945; codul personal 1191133310122, seria şi nr. buleti­

nului/! 12345090, domiciliu str. Vas iei Alexandri, nr. 28, or. Chişinău,viza de reşedinţă str Ion Dumeniuc, nr. 40, ap. nr. 2, or. Chişinău,locul de muncă şi funcţia SRL „Eco-atmosfera ”, vânzător.3. Fapta contravenţională: stocarea containerelor cu substanţe chimice care

71

distrug stratul de ozon neetichetate cu inscripţia „ Conţine substanţe care distrug stratul de ozon ”.

Esenţa contravenţiei: în urma controlului ecologic de stat, efectuat la de­pozitul SRL „Eco-atmosfera" specializată în furnizarea reagenţilor pe piaţa R. Moldova, situată pe str. M. Eminescu 34/5, or. Chişinău, s-a constatat că cetă­ţeanul Andrei Antonescu a încălcat prevederile legislaţiei naţionale de mediu, încălcarea este caracterizată prin stocarea freonului (C F f/l f/FClfi în contai­nere specializate lipsite de inscripţia „ Conţine substanţe care distrug stratul de ozon ". Au fost încălcate prevederile prevăzute de art. 15 al Legii pentru apro­barea Regulamentului cu privire la regimul comercial şi reglementarea utilizării hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon (nr. 852 din 14.02.2002), răspunderea pentru contravenţie/contravenţia fiind prevăzută de art. 148 (6) al Codului contravenţional al R.M. (CCRM)

4. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 378, 384 ale CC al R.M. au fost aduse la cunoştinţă.

5. Obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa: con­travenientul susţine că nu cunoaşte despre necesitatea etichetării suplimentare a freonului (conţinutul explicaţiei se anexează la procesul-verbal).

6. Procesul-verbal a fost încheiat în prezenţa contravenientului.Decizia agentului constatator7. în temeiul art. 405, alin. (1), (2), art. 115 (3) ale Codului Contravenţional

al R. Moldova, decid:Consider acţiunea înfăptuită de Andrei Antonescu ca fiind contravenţie de

mediu, aplicăndu-i sancţiune sub formă de amendă în mărime de 33 unităţi con­venţionale. Data stabilirii amenzii 01 iulie, 2012, ora 14 20.

Agentul constatator (semnătura) Contravenientul (semnătura)

3.6. Inspectarea protecţiei florei naţionale

3.6.1. Generalităţi

Flora este reprezentată de totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului sau într-un anumit mediu. în purificarea aerului din oraşe şi centrele industriale un rol important îl au arborii şi spaţiile verzi. Plantele verzi sunt organisme, care în procesul de fotosinteză consumă СО, şi elimină 0 2. Pentru restabilirea ratei crescute de C 0 2 din atmosferă, plantele verzi şi, în spe­cial, pădurile au un rol reglator foarte important. Un hectar de pădure poate fixa 4-5 t de carbon pe an şi să elibereze oxigen de 5 ori mai mult decât o câmpie

72

cu aceeaşi suprafaţă. Studiile efectuate au confirmat capacitatea plantelor de a capta, filtra şi neutraliza diverşi poluanţi sub formă de pulberi şi p raf Acţiunea pădurilor asupra prafului din aer se manifestă pe două căi: prin efectul aerodi­namic asupra transferului de poluanţi şi prin captarea prafului. S-a demonstrat că vegetaţia este capabilă de a metaboliza dioxidul de sulf (S 0 2). Pădurile şi spaţiile verzi urbane au şi funcţia de a atenua zgomotele. Propagarea sunetului se micşorează proporţional cu suprafaţa foliară, iar efectul variază în raport de frecvenţa sunetului, anotimp, poziţia perdelei forestiere faţă de sursa sonoră, componenţa speciilor şi structura comunităţilor de plante. Utilizarea spaţiilor verzi contra noxelor atmosferice reprezintă o forţă suplimentară în lupta dusă de om pentru purificarea aerului. Arborii, arbuştii şi spaţiile verzi au o acţiune polivalentă de neînlocuit, pe care nu o au alte elemente din mediu. Numeroase specii de plante acvatice contribuie la purificarea apelor dulci şi salmastre, care sunt supuse permanent poluării, iar covorul vegetal integru - la asanarea me­diului de trai al societăţii umane.

O atenţie deosebită trebuie să atribuim spaţiilor verzi, deoarece ele repre­zintă o sursă de menţinere a florei, de obţinere a oxigenului, de menţinere a stării ecologice a solurilor, asigură locuri de odihnă ş.a.

Covorul vegetal al R. Moldova constituie numai 8-10% din tot teritoriul. Caracterul lui este specific şi este determinat de poziţia geografică a zonei. Aici cresc şi se dezvoltă la limita arealelor plante relicte, specii şi comunităţi de specii ce reprezintă trei provincii floristice: Stepa de Est cu elemente pontice, Provincia Sarmată şi Provincia Dacică cu elementele dacice ale Europei Centrale. Conform Raportului naţional „Starea mediului în Republica Moldova în 2007-2010”, flora actuală (Plantae) a Republicii Moldova numără 5568 specii de plante, dintre care plante superioare - 2044 specii şi plante inferioare - 3524 specii. în ecosistemele naturale şi antropizate, diversitatea plantelor superioare este dominată de mag- noliofite - 1860 specii, urmate de briofite - 158 specii, pteridofite - 17 specii, ecvisetofite - 8 specii şi gimnosperme - 1 specie. După forma vitală, 129 specii sunt plante arborescente, dintre care 3 specii de liane, 81 specii de arbuşti şi 45 specii de arbori. Plantele inferioare sunt reprezentate de cca 3400 specii de alge. în funcţie de bogăţia floristică, ecosistemele formează următorul şir: forestiere (cca. 850 specii), de luncă (cca. 650 specii), de stepă (cca. 600 specii), petrofite (cca. 250 specii), acvatice şi palustre (cca. 160 specii). Circa 30 specii de plante lemnoase din pădurile republicii reprezintă importante surse de lemn şi de fructe, cca. 200 specii sunt plante medicinale, iar majoritatea speciilor ierboase silvice servesc drept hrană pentru animalele sălbatice erbivore. Din numărul total de specii (618) specii invazive numai 480 (77%) sunt răspândite în ambele zone, iar

73

138 taxoni specifici au fost înregistraţi fie numai în zona de silvostepă - cea 90 taxoni, fie numai în cea de stepă - peste 40 taxoni.

De aceea este important ca protecţia florei să fie reglementată legislativ efi­cient şi să fie aplicată raţional în practică.

3.6.2. Obiectivele inspectării

Literatura de specialitate din domeniu evidenţiază obiectivele inspectării care sunt axate mai mult pe procesul de control al protecţiei vegetaţiei forestiere (fond forestier, arii naturale protejate de stat), existând şi unele modalităţi de ve­rificare a spaţiilor verzi.

Astfel, procesul de control al fondului silvic, ca şi celelalte tipuri de control, se divizează în două faze:

1. Faza de birou care constă în examinarea următoarelor acte:- verificarea amenajamentului silvic;- prezenţa autorizaţiilor pentru tăierea pădurilor (de regenerare, îngrijire,

conservare, reconstrucţie ecologică, de igienă rasă, conducere şi tăieri diverse);

- prezenţa materialelor de delimitare a parchetelor;- prezenţa autorizaţiei autorităţilor pentru mediu;- actele de examinare fitopatologică a parchetelor (pentru tăierile de igienă

rasă).2. Faza de teren presupune efectuarea următoarelor verificări:a) Verificarea lucrărilor de regenerare şi creare a culturilor silvice:- corespunderea culturilor (arboretelor) create cu prevederile amenaja­

mentului silvic şi condiţiile staţionare respective;- calitatea acestora şi lucrările agrotehnice executate.b) Lucrările de îngrijire a arboretelor:- corespunderea calităţii delimitării cu regulile lucrărilor de îngrijire şi în­

drumărilor privind delimitarea şi punerea în valoare a parchetelor, pre­zenţa marcajului pe arborii tăiaţi şi cei preconizaţi exploatării;

- corespunderea suprafeţelor indicate în acte cu cele din natură;- respectarea indicaţiilor autorizaţiei pentru tăierea pădurilor.c) Tăierile principale:> Atribuirea parchetelor pentru exploatare (corespunderea acestora în con­

formitate cu prevederile amenajamentului silvic);> Corectitudinea delimitării: marcajele pe arbori (cioplirea vizirului, mar­

carea la colet şi la 1,3m), instalarea stâlpilor de colţ;

74

> Calitatea lucrărilor efectuate: corespunderea suprafeţelor exploatate din natură cu cele indicate în acte, înălţimea cioatelor (1/3 din diametru), păstrarea seminţişului, curăţirea de resturi de exploatare, materialele de atestare a parchetului.

d) Folosirea produselor accesorii ale pădurii: cositul, păşunatul, practicarea agriculturii, recoltarea seminţelor, plantelor medicinale, dobândirea bo­găţiilor subterane (nisip, argilă, piatră).

Pentru utilizarea produselor accesorii ale pădurii se prescrie bilet silvic de către întreprinderile silvice.

e) Paza şi protecţia pădurii:> prezenţa actelor ce confirmă cazurile de încălcare a legislaţiei silvice (tă­

ieri ilicite, vătămare, distrugerea culturilor silvice);> măsurile aplicate de către întreprinderile silvice privitor la cazurile de

încălcare a legislaţiei;> protecţia pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor (măsuri aplicate);> starea şanţurilor de desecare din păduri, a sistemului de drenaj, a dru­

murilor de pe terenurile fondului forestier (neadmiterea distrugerii sau deteriorării acestora).

In cazul controlului ariilor naturale protejate de stat (rezervaţii biosferice, ştiinţifice, naturale, peisagistice, de resurse, parcuri naţionale, monumente ale naturii, de arhitectură peisajeră, arii cu management multifuncţional, grădini den- drologice, botanice, zoologice, zone umede de importanţă internaţională) clasifi­cate conform convenţiei de la Ramsar şi legislaţiei naţionale inspectarea este ana­logică inspectării din fondul silvic de stat. La controlul ariilor naturale protejate de stat spulimentar necesită a verifica următoarele:

> Starea ecologică a obiectului (harta-schemă, existenţa bornelor de hotar, panourilor de avertisment, indicatoarelor, itinerarelor turistice pedes­tre);

> Documentaţia privind efectuarea lucrărilor de îngrijire, reconstrucţie şi tăiere de igienă;

> Calitatea efectuării lucrărilor silvice, asigurarea respectării regimului de protecţie conform regulamentelor-cadru, actelor legislative şi normative;

> Paşaportul obiectului;> Măsurile de apărare contra incendiilor;> Păşunatul şi strângerea fânului (este permisă doar de salariaţii rezervaţiilor

ştiinţifice);> Deplasarea vehiculelor (lucru care este interzis);> Recoltarea plantelor, introducerea unor specii noi de plante;

75

> Persoanele străine aflate pe teritoriu (excepţie făcând cei ce au permis);> Starea arborilor seculari (asigurarea măsurilor speciale de protecţie prin

îngrădire etc.);> Respectarea limitelor zonei de protecţie şi a măsurilor admise.

3.6.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice:

în procesul inspectării ecologice a florei naţionale, inspectorii vor verifica respectarea prevederelor conţinute în următoarele acte normative:

❖ Legea regnului vegetal, nr. 239 din 08.11.2007;❖ Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, nr. 1538 din

25.02.1998;❖ Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, nr. 591

din 23.09.1999;❖ Legea cu privire la grădinile botanice, nr. 105 din 02.06.2005;❖ Legea cu privire la Cartea Roşie a Republicii Moldova, nr. 325 din

15.12.2005;❖ Legea privind protecţia plantelor, nr. 612 din 01.10.1999;❖ Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate, nr.

332 din 26.03.1999;❖ Legea turismului, nr. 798 din 11.02.2000;❖ Legea culturilor nucifere, nr. 658 din 29.10.1999;❖ Hotărâre de Guvern (HG) pentru aprobarea Regulamentului cu privire la

modul de folosinţă specială a obiectelor Cărţii Roşii a Republicii Moldo­va, nr. 1094 din 22.09. 2006;

❖ HG pentru aprobarea Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, nr. 27 din 19.01.2004;

❖ HG despre aprobarea Regulamentului cu privire la înfiinţarea, înregistra­rea, completarea, păstrarea, exportul şi importul colecţiilor de animale şi plante din flora şi fauna sălbatică, nr. 1107 din 11.09.2003;

❖ HG pentru aprobarea Regulamentului-cadru al zonelor umede de impor­tanţă internaţională, nr. 665 din 14.06.2007;

❖ HG pentru aprobarea Regulamentelor-cadru cu privire la ariile cu mana­gement multifuncţional, cu privire la rezervaţiile peisagistice, cu privire la monumentele de arhitectură peisajeră, nr. 784 din 03.08.2000;

❖ HG pentru aprobarea Regulamentelor-cadru cu privire la grădinile bo­tanice, dendrologice, zoologice, rezervaţiile ştiinţifice, nr. 785 din 03.08.2000;

76

❖ HG despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin contravenţii silvice, nr. 854 din 28.12.1992;

❖ Codul silvic, nr. 887 din 21.06.1996;❖ Codul contravenţional, nr. 218 din 24.10.2008;❖ Codul penal, nr. 985 din 18.04.2002.

3.6.4. Exemplu de aplicare a răspunderii administrative contravenienţilor de mediu

Proces-verbal cu privire la contravenţia nr. 133698

01 decembrie, 2011. ora 1010, satul Văleni, r-nul Cahuldata luna anul locul încheierii1. Calitatea, numele şi prenumele agentului constatator Inspector de stat

pentru ecologie, Grigore Ureche2. Numele, prenumele contravenientului Vasile Moraru: data naşterii

15.10.1950; codul personal 1131135310161, seria şi nr. buletinului/1 12345088, domiciliu str. Ştefan cel Mare, nr. 28, satul Văleni, r-nul Cahul, viza de reşedinţă str. Ştefan cel Mare, nr. 28, satul Văleni, r-nul Cahul, R. Moldova,

locul de muncă şi funcţia şomer.3. Fapta contravenţională: tăierea ilegală a arborilor din spaţiile verzi.Esenţa contravenţiei: in urma controlului ecologic de stat efectuat pe str. Şte­

fan cel Mare a satului Văleni, r-nul Cahul, R. Moldova s-a constatat că cetăţeanul Vasile Moraru a încălcat prevederile legislaţiei naţionale de mediu, încălcarea fiind caracterizată prin tăierea ilegală a arborelui, specia frasin, cu diametrul ciotului de 30 cm, din spaţiile verzi ale localităţii. Au fost încălcate prevederile prevăzute de art.. 84 al Codul silvic (nr. 887 din 21.06.1996), art. 12 (с) al Legii cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale (nr. 591 din 23.09.1999),

răspunderea pentru contravenţie/contravenţia fiind prevăzută de art. 122 (2) a Codului contravenţional al R.M. (CCRM)

4. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 378, 384 ale CC al R.M. au fost aduse la cunoştinţă.

5. Obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa: con­travenientul susţine că nu dispune de mijloace băneşti pentru procurarea com­bustibilului fosil şi lemnelor necesare pentru încălzirea locuinţei sale (conţinutul explicaţiei se anexează la procesul-verbal).

6. Procesul-verbal a fost încheiat în prezenţa contravenientului.Decizia agentului constatator

77

7. în temeiul art. 405, alin. (1), (2), art. 115 (3) ale Codului Contravenţional al R.M., decid:

consider ilicită acţiunea înfăptuită de Grigore Ureche, ca fiind contravenţie de mediu, aplicând sancţiune sub formă de amendă în mărime de 45 unităţi con­venţionale şi achitarea prejudiciului cauzat mediului în mărime de 10,2 unităţi convenţionale. Data stabilirii amenzii 01 decembrie, 2011. ora 10 20.

Agentul constatator (semnătura) Contravenientul (semnătura)

3.7. Inspectarea protecţiei faunei naţionale

3.7.1. Generalităţi

Noţiunea de faună desemnează, în sens larg, totalitatea animalelor (sălbatice sau domestice) de pe întreaga planetă, de pe un teritoriu determinat sau dintr-o anumită epocă geologică, constituită în urma unui proces istoric de evoluţie. Ţi­nând cont de faptul că odată cu degradarea mediului se reduce diversitatea faunis- tică, apare necesitatea aplicării diferitor măsuri de conservare a faunei. Principalele cauze care contribuie la pierderea speciilor sunt modificările habitatului, poluarea aerului, apei, solului, impactul introducerii în mediu a altor specii, comercializarea faunei etc. Ameninţările la adresa faunei apar ca rezultat al nivelurilor critice ale de­pozitelor de azot excedentare, evoluţia speciilor alogene invazive din Europa şi alte regiuni, impactul schimbărilor climatice asupra speciilor sensibile la temperatură.

Astfel, apare necesitatea protecţiei faunei prin: pescuitul şi protecţia fondu­lui piscicol, protecţia fondului cinegetic şi a vânatului, protecţia animalelor aflate în captivitate.

Principalele măsuri de protecţie şi conservare a faunei pe categorii de spe­cii sunt:

Mamifereo Identificarea speciilor şi estimarea mărimii populaţiilor;o Monitorizarea populaţiilor de mamifere şi a habitatelor ocupate;o Cartarea în sistem GIS a habitatelor speciilor periclitate şi a zonelor de

concentrare pentru iemare;o Refacerea habitatelor acvatice afectate antropic prin lucrări hidrotehnice

adecvate;o Monitorizarea activităţilor cinegetice din cuprinsul sitului şi realizarea

de intervenţii active pentru protejarea speciilor de interes cinegetic;o Creşterea capacităţii biogenice a habitatelor forestiere şi agricole pentru

mamiferele de interes cinegetic.

78

Păsări de interes conservativS Identificarea speciilor şi estimarea mărimii populaţiilor;S Monitorizarea populaţiilor păsărilor şi a habitatelor ocupate;^ Cartarea habitatelor de reproducere, hrănire şi iemare din cuprinsul ariei

protejate;S Monitorizarea activităţii de recoltare a stufului şi interzicerea incendierii

miriştilor de pe terenurile agricole şi a arderii stufului în zona ariei natu­rale protejate;

•S Interzicerea tăierii tufişurilor şi a vegetaţiei arbustive din câmpul des­chis;

S Interzicerea introducerii de specii noi de păsări;N Interzicerea recoltării ouălor de păsări şi a puilor nezburători;S Interzicerea distrugerii cuiburilor de păsări;S Controlul prădătorilor nespecifici - câini hoinari, pisici - în zonele de

cuibărire;S Limitarea şi monitorizarea accesului oamenilor şi animalelor aflate la

păşunat în zonele de cuibărire.Nevertebrate din ecosistemele acvatice şi din habitatele forestiere• Menţinerea unor benzi de teren arabil nelucrate în perioada de iarnă;• Interzicerea arderii vegetaţiei erbacee sau arbustive din ariile naturale

protejate;• Interzicerea realizării tratamentelor chimice cu substanţe de toxicitate

mare;• Promovarea conceptelor şi metodelor de combatere biologica;• Realizarea perdelelor forestiere de protejare a terenurilor agricole;• Menţinerea unui număr minim de arbori vârstnici reprezentând un volum

de 20-30 metri cubi de arbori scorburoşi la 1 ha de pădure;• Menţinerea arborilor doborâţi în habitatele forestiere;• Realizarea unei structuri pluriene a arboretelor;• Creşterea diversităţii speciilor forestiere.Ihtiofauna♦> Identificarea speciilor şi estimarea mărimii populaţiilor;• Monitorizarea populaţiilor peştilor şi a habitatelor ocupate;♦♦♦ Cartarea traseelor de migrare a peştilor realizate pentru reproducere sau

iemare;• Monitorizarea surselor de poluare chimică şi menajeră a apelor;• Monitorizarea activităţii de acvacultura pentru limitarea riscurilor de

evadare a peştilor de cultură şi transmiterii de boli populaţiilor naturale;

79

• Elaborarea şi instituirea de măsuri speciale de protecţie pentru populaţi­ile speciilor cu valoare ştiinţifică deosebită;

• Monitorizarea şi prezervarea habitatelor de reproducere şi iemare ale speciilor endemice, ameninţate, vulnerabile şi/sau rare;

• Monitorizarea respectării legislaţiei în vigoare privind durata sezonului de prohibiţie, metodele admise la pescuit, mărimea capturii, speciile ad­mise, talia peştilor reţinuţi;

• Instituirea restricţiilor în ceea ce priveşte pescuitul şi accesul pescarilor în zonele de cuibărit ale speciilor de păsări protejate;

• Reglementarea pescuitului industrial prin supraveghere în ceea ce pri­veşte ustensilele folosite şi suprafaţa pescuită;

• Acţiuni de înştiinţare şi reglementare a numărului de pescari dintr-o anu­mită zonă care pot avea o acţiune negativă asupra păsărilor migratoare;

• Acţiuni de înştiinţare a pescarilor prin.panere, panouri cu privire la zone­le în care pescuitul este interzis.

3.7.2. Obiectivele inspectării

în procesul efectuării controlului ecologic de stat cu scopul protecţiei, men­ţinerii şi conservări faunei, se propune a verifica, în literatura de specialitate, următoarele documente:

• Documentele ce permit dreptul de folosire a terenurilor de vânătoare;• Documentele ce permit dreptul de a vâna: ordinul organului abilitat cu

protecţia mediului, ordinul beneficiarului, autorizaţia sau permisul, per­misul portarmă, carnetul de vânător;

• îndeplinirea prevederilor Regulamentului Gospodăriei Cinegetice (ane­xa nr.l la Legea regnului animal);

• Respectarea normelor de recoltare a vânatului;• Starea vizuinilor, muşuroaielor de furnici, cuiburilor de păsări şi a altor

locuri de vieţuire a faunei;• Respectarea modului de amplasare a stupilor şi prisăcilor (înregistrarea la

primărie a adresei stupinei staţionare şi a numărului familiilor de albine, prezenţa paşaportului prisăcii, amplasarea, acordul deţinătorilor de teren);

• Prezenţa informaţiei în scris cu privire la cazurile de morbiditate sau de mortalitate spontană a albinelor, de apariţie a semnelor de boală, defri­şare nejustificată a bazelor (surselor) melifere şi de intervenţie în recon­strucţia mediului ambiant;

• Prezenţa certificatului, reglementat de actele normative naţionale, de co­mercializare şi utilizare, în tehnologia de creştere a albinelor şi de tratare a maladiilor, a preparatelor chimice şi medicamentoase;

80

• îndeplinirea măsurilor biotehnice planificate;• Documentele care permit dreptul la pescuit;• Respectarea metodelor de pescuit;• Starea instalaţiilor hidrotehnice şi dispozitivelor de protecţie a peştelui;• Respectarea prevederilor proiectelor de execuţie la construcţia şi darea în

exploatare a bazinelor acvatice în scopuri piscicole;• Respectarea cotelor de pescuit (speciile, cantitatea, dimensiunile), regu­

lile privind folosirea uneltelor de pescuit;• îndeplinirea măsurilor de întreţinere a bazinelor şi sectoarelor de pescuit

industrial;• Transportarea, comercializarea produselor pescuitului şi altor organisme

acvatice (care trebuie însoţită de documentele necesare stabilite de legis­laţie);

• Monitorizarea speciilor de peşte şi de piante acvatice sau a altor repre­zentanţi ai faunei şi florei acvatice (pentru neadmiterea distrugerii unor specii valoroase);

• Protecţia speciilor faunistice pe cale de dispariţie (incluse în Cartea Ro­şie şi în Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie);

• Păşunatul animalelor pe terenurile fondului forestier;• Plimbarea câinilor şi altor animale prin locuri publice (excepţie făcând

locurile publice autorizate de către administraţia publică locală).

3.7.3. Actele legislative utilizate în procesul inspectării ecologice

în procesul inspectării ecologice a faunei naţionale, inspectorii vor verifica respectarea prevederilor conţinute în următoarele acte normative:

• Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES);

• Convenţia privind diversitatea biologică;• Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale;• Legea cu privire la Cartea Roşie a Republicii Moldova, nr. 325 din

15.12.2005;• Legea regnului animal, nr. 439 din 27.04.1995;• Legea privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura, nr. 149 din

08.06.2006;• Legea privind identificarea şi înregistrarea animalelor, nr. 231 din

20.07.2006;

81

❖ Legea privind protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, nr. 265 din 28.07.2006;

❖ Hotărârea de Guvern (HG) pentru aprobarea Regulamentului provizoriu cu privire la recoltarea ierbii şi păşunatul animalelor pe terenurile fondu­lui forestier al Republicii Moldova, nr. 294 din 25.05.1993;

❖ HG despre aprobarea regulamentului cu privire la înfiinţarea, înregistra­rea, completarea, păstrarea, exportul şi importul colecţiilor de animale şi p la n te d in flo ra ş i fa u n a să lb a tic ă , nr. 1 1 0 7 d in 1 1 .0 9 .2 0 0 3 ;

❖ HG cu privire la reglarea numerică a efectivului de gâşte sălbatice migra­toare pe teritoriul Republicii Moldova, nr. 60 din 26.01.2001;

❖ HG privind aprobarea Regulamentului Cadastrului de stat al regnului animal, nr. 1005 din 13.09.2004;

❖ HG privind autorizarea pescuitului în obiectivele acvatice naturale, nr. 888 din 06.08.2007;

♦♦♦ HG pentru aprobarea Regulamentului privind arenda fondului foresti­er în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreare, nr. 187 din 20.02.2008;

❖ Codul contravenţional, nr. 218 din 24.10.2008;❖ Codul penal, nr. 985 din 18.04.2002.

3.7.4. Exemplu de aplicare a răspunderii administrative contravenienţilor de mediu

Proces-verbal cu privire la contravenţia nr. 133698

04 ianuarie, 2012, ora l l 16, satul Văratic, r-nul Râşcanidata luna anul locul încheierii1. Calitatea, numele şi prenumele agentului constatator Inspector de stat

pentru ecologie, Ion Livădarul2. Numele, prenumele contravenientului Bodurat Gheorghe:data naşterii 20.11.1970; codul personal 1231165310181, seria şi nr. buleti­

nului A 22345077, domiciliu str Tinereţii, nr. 28, satul Văratic, r-nul Râşcani,viza de reşedinţă str. Tinereţii, nr 28, satul Văratic, r-nul Rîşcani,locul de muncă şi funcţia paznic la primărie.3. Fapta contravenţională: utilizarea neautorizată a resurselor regnului

animal.Esenţa contravenţiei: în urma controlului ecologic efectuat în pădurea situ­

ată în partea de sud-est a satului Văratic, r-nul Râşcani, s-a depistat încălcarea

82

prevederilor legislaţiei naţionale de mediu, încălcarea fiind caracterizată prin colectarea neautorizată a melcilor de viţă-de vie pe sectorul unde este interzis.I Au fost încălcate prevederile prevăzute de art. 40 (d) al Legii regnului animal (nr. 439 din 27.04.1995) Răspunderea pentru contravenţie/contravenţia este prevă­zută de art. 127 (2) al Codului contravenţional al R.M. (CCRM)

4. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 378, 384 ale CC al R.M. au fost aduse la cunoştinţă.

5. Obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa: con- ■raveniemui susţine că are nevoie de melci pentru а-i da copiilor săi, minori, să se joace.

6. Procesul-verbal a fost încheiat in prezenţa contravenientului.Decizia agentului constatator7. în temeiul art. 405 alin (1), (2), art. 115 (3) ale Codului Contravenţional

al R.M., decid:consider ilicită acţiunea înfăptuită de Bodurat Gheorghe, ca fiind contra­

venţie de mediu, aplicândv.-i sancţiune sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii timp de 40 de ore. Data stabilirii amenzii 04 ianuarie, 2012. ora IV 8.

Agentul constatator (semnătura) Contravenientul (semnătura)

83

C A P IT O L U L 4 . M O NITO RING UL INSPECTĂRII ECO LO G ICE A C O N PO N EN TELO R DE M EDIU

4.1. Relatări generale ale m onitoringului inspectării de m ediu

Conceptul de monitoring derivă din verbul to monito ce îşi are originea în ver­bul latinesc moneo care înseamnă a atenţiona, a reaminti sau a recomanda. întrucât monitoringul este un proces, nu un rezultat, o cale spre atingerea unui scop, şi nu un scop în sine, nu trebuie să fim surprinşi de această multitudine de probleme.

Activităţile de monitoring au ca scop fie asigurarea mijloacelor care să per­mită detectarea apariţiei schimbărilor, fie să permită detectarea tendinţei şi mă­surarea mărimii şi a intensităţii acesteia, permite fundamentarea procesului de luare a deciziei de către cei abilitaţi, asigurând transparenţa în luarea deciziei şi furnizând o bază pentru viitoarele acţiuni de protecţie a mediului.

Activităţile de monitorizare pot conduce la creşterea sprijinului acordat unei anumite politici de mediu şi la creşterea transparenţei în realizarea cheltuielilor de protecţie a mediului şi de restabilire a ecosistemelor şi a prejudiciului cauzat acestuia.

Monitorizarea asigură colectarea informaţiilor şi a datelor statistice şi uti­lizează indicatori relevanţi şi măsurabili prin intermediul cărora să poată fi ur­mărit procesul implementării legislaţiei de mediu. Prin intermediul procesului de monitorizare se obţin informaţii în ceea ce priveşte: modul în care resursele alocate şi serviciile furnizate şi-au atins ţinta, eventualele schimbări socioeco- nomice care ar rezulta în urma implementării unei politici de mediu, precum şi concordanţa acţiunilor întreprinse pentru implementarea prevederilor legislative cu standardele şi reglementările existente.

Procesele de monitorizare şi evaluare trebuie analizate ca fiind procese ne­cesare, benefice şi utile bunei funcţionări a Inspectoratului Ecologic de Stat şi nu ca procese de control sau constrângere exercitate de la centru. Aplicarea procese­lor de monitorizare şi evaluare conduce la reducerea riscurilor de asimetrie infor­maţională şi permite creşterea transparenţei activităţii de inspectare şi o mai bună culegere a datelor şi informaţiilor necesare. Procesele de monitorizare şi evaluare sunt într-o strânsă conexiune cu procesul de planificare. Astfel, dacă nu sunt sta­

84

bilite obiective măsurabile, rezultate ale acţiunii de inspectare, monitorizarea şi evaluarea nu îşi pot îndeplini scopul propus, acela de a dirija implementarea co­rectă a legislaţiei de mediu şi a controlului ecologic. De asemenea, activităţile de monitorizare şi evaluare depind de frecvenţa cu care simt respectate obiectivele inspectării şi rezultatele estimate. în unele cazuri, schimbarea acestora va deter­mina modificarea indicatorilor utilizaţi în procesele de monitorizare şi evaluare.

în literatura de specialitate se propune ca în procesul de inspectare să se ve­rifice activitatea de monitorizare a efluenţilor proveniţi din procese tehnologice, evacuaţi în ape şi în canalizare, în aer, deşeuri de către poluatori.

Tabelul 4.1.1. Criteriile de monitoring a efluenţilor

Parametru Frecventa de monitorizareDebit Continuu şi debit zilnic integratpH ContinuuTemperatură ContinuuConsum chimic de oxigen (CCO- Cr)/consum biochimic de oxigen (CBO)

Debit masiv al probei sau compoziţia probelor, analize săptămânale, raportate ca medie lunara a debitului masiv

Compuşi organici ContinuuTurbiditate ContinuuOxigen dizolvat Continuu

Monitorizarea emisiilor în aer prevede analiza următorilor indici:• debitul de gaz trebuie sa fie măsurat sau determinat pentru a raporta con­

centraţiile la masa degajata;• pentru a raporta măsurătorile la condiţiile de referinţă, trebuie să fie de­

terminate şi înregistrate:- temperatura;- oxigenul, acolo unde emisiile sunt rezultatul unui proces de combustie;- conţinutul de vapori de apă, acolo unde emisiile sunt rezultatul unui pro­

ces de combustie sau al altui curent de gaz umed. Nu este necesar acolounde conţinutul de vapori de apă nu depăşeşte 3% din volum sau acolo unde metodele de determinare măsoară alţi poluanţi fară eliminarea apei.

Pentru emisiile de deşeuri trebuie monitorizate şi raportate:• compoziţia fizică şi chimică a deşeului;• caracteristicile sale periculoase;• măsurile de precauţie la manipulare şi substanţele cu care nu trebuie

amestecate.

85

Acolo unde deşeul este depozitat direct pe pământ, de exemplu la împrăş- tierea nămolului sau o halda locală, trebuie stabilit un program de monitorizare luând în considerare materialele potenţial contaminate şi parcursul real de la pă­mânt la apa subterană sau la apa de suprafaţă.

Monitoringul inspectării se poate realiza pe trei nivele de lucru: naţional, regional şi local.

Monitoringul naţional se poate realiza la nivelul întregii ţări şi scoate în evidenţă calitatea, corectitudinea şi eficienţa controlului ecologic în ansamblu.

Monitoringul regional se poate efectua la nivel de regiuni (de exemplu, Nord, Sud etc.). Are scopul de a evidenţia cele mai grave probleme de mediu regionale, calitatea, corectitudinea, eficienţa controlului ecologic pe regiuni.

Monitoringul local se poate efectua la nivel de raioane (agenţi sau inspecţii), el poate fi efectuat de către şeful agenţiei şi are ca scop depistarea celor mai mari probleme de mediu locale, evidenţierea calităţii, corectitudinii, eficienţa contro­lului ecologic regional.

Monitoringul inspectării ecologice constituie un avantaj în cazul evoluţiei controlului ecologic, permite depistarea problemelor (stabilirea calităţii inspectă­rii), urmărirea aplicării planurilor de inspectare (de exemplu, pe perioada curen­tă), stabilirea viitoarelor planificări.

4.2. M odalităţi de realizare a m onitoringului inspectării ecologice

Pentru interpretarea corectă a rezultatelor obţinute în urma procesului de in­spectare, este necesară o colectare sistematică şi atentă a acestora. Modalitatea de colectare şi corectitudinea datelor sunt importante în condiţiile în care monitori­zarea activează ca un sistem de avertizare timpurie şi adesea punctează probleme sau arii care au nevoie de evaluare.

La ora actuală, în R. Moldova există un studiu intitulat ’’îmbunătăţirea efica­cităţii şi eficienţei inspecţiilor de mediu: bazate pe risc prioritizare şi planificare în Moldova” care propune un model de monitoring al inspectării componentelor de mediu în funcţie de categoria de risc. Astfel, se deosebesc două grupe de risc: de mediu şi de comportament care indică frecvenţa controalelor.

Noi abordăm monitoringul inspectării în scopul verificării calităţii şi eficienţei controlului ecologic efectuat de către inspectori. Astfel, propunem următoarele căi de efectuare a monitoringului inspectării ecologice:

1) colectarea datelor monitorizate;2) urmărirea;

86

3) aplicarea, încasarea amenzilor;4) starea componentelor de mediu;5) evidenţierea celor mai frecvente încălcări ale legislaţiei de mediu;6) rapoartele de inspectare prezentate.Metodele de monitorizare, evaluare şi colectare a datelor au în vedere con­

solidarea capacităţii de obţinere şi utilizare a informaţiei, în scopul realizării unor analize cât mai exacte. Procesele de monitorizare şi evaluare presupun atât colectarea şi folosirea informaţiei existente, cât şi producerea şi utilizarea unor informaţii noi. Metodele de colectare a informaţiei se utilizează atât pentru că­utarea, cât şi pentru producerea informaţiei. Producerea informaţiei presupune cercetarea datelor deja existente şi identificarea nevoii de informaţii noi. Obţine­rea datelor capabile să furnizeze informaţii este posibilă prin aplicarea metodelor cantitative şi calitative de culegere a acestora. Pe lângă activitatea de culegere a informaţilor trebuie abordată suficient şi activitatea de interpretare a datelor. Cele mai frecvente metode cantitative, care pot fi utilizate în monitoringul inspectării de mediu, sunt:

❖ Analiza cost-beneficiu;❖ Analiza cost-eficacitate;❖ Metode experimentale - prin analiza situaţiei apărute ca rezultat al im­

plementării unor noi obiective în procesul de planificare a inspectării cu situaţia anterioară implementării;

Din grupa metodelor calitative putem menţiona următoarele:S Studiul de caz;s Interviul de grup;S Interviul;S Observaţia;S Chestionarul;S Analiza rapoartelor inspectării.Studiul de caz asigură colectarea informaţiei sub forma unei analize care

poate fi descriptivă sau explicativă şi are scopul de a răspunde unor întrebări ce ţin de protecţia mediului. în procesul studiului de caz, un rol important îl joacă şi stabilirea impactului cauzat mediului. Efectuând acest studiu este bine ca inspec­torii de mediu să fie informaţi despre starea componentelor de mediu (informaţii obţinute ca rezultat al analizelor chimice, biologice etc., ale solului, subsolului, apei, aerului, vegetaţiei) pentru a putea identifica viitoarele tendinţe de protecţie, conservarea sau restabilirea componentelor de mediu.

Interviul de grup reprezintă o formă de monitoring calitativă prin care un grup de persoane sunt interogate în ceea ce priveşte atitudinile faţă de in­

87

spectarea ecologică, frecvenţa acesteia în regiunea dată, rezultatele inspectării (amenzile aplicate), schimbările parvenite (dacă mai sunt asemenea cazuri), întrebările se formulează astfel încât participanţii să le înţeleagă lesne şi să nu se sfiiască a răspunde, li se permite să vorbească liber, să asculte şi să completeze părerile colegilor. Aplicarea acestei metode se efectuează cu mem­brii grupurilor-ţintă (primari, poliţişti de sector şi alte persoane) care cunosc problemele în discuţie înainte de formularea unui set de întrebări structurate. Scopul este de a compara perspectivele beneficiarilor cu conceptele abstracte ale evaluării obiectivelor.

Interviul este o tehnică de obţinere a informaţiei (prin întrebări şi răspun­suri) de la indivizi şi grupuri care au fost supuşi, recent, controlului de către inspectorii de mediu în vederea descrierii procesului de inspectare, a modului şi a corectitudinii efectuării acestuia. Interviul se bazează pe comunicarea ver­bală şi presupune întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul (scris). Instrumentul interviului este ghidul de interviu. Cel care face interviul pune întrebări uneia sau mai multor persoane şi înregistrează răspunsurile. Interviul poate fi formal sau informai, faţă în faţă sau telefonic. De multe ori acest tip de monitorizare poate scoate la suprafaţă multe probleme de mediu şi de inspectare necunoscute şi neintuite.

Observaţia înseamnă urmărirea atentă şi sistematică, cu un anumit scop, a unui anumit fenomen sau a unei însuşiri, laturi sau particularităţi ale acestora. Studierea şi înregistrarea unei situaţii se face într-un jurnal. înregistrarea inclu­de persoane implicate, descrierea faptelor, specificarea momentului, locului şi modului de apariţie a evenimentului. Observaţia inspectorilor de mediu poate fi directă (observă şi înregistrează) sau participativă (observatorul devine o parte a fenomenului pentru o perioadă de timp), ca să se includă în procesul de control şi să depisteze funcţionarea sistemului din interior.

Chestionarea reprezintă formularea unui set de întrebări de cercetare, ale căror răspunsuri pot fi codificate. în procesul de monitorizare a inspectării de me­diu, se propune ca să fie supuşi chestionării inspectorii de mediu (pentru a putea face o evaluare a nivelului de cunoştinţe posedat) şi persoanele fizice sau juridice care au fost recent supuse inspectării de către inspectorii de mediu.

Analiza rapoartelor inspectării presupune o examinare documentară. La acest compartiment propunem să se investigheze următoarele:

> numărul controalelor efectuate şi cele planificate;> aplicarea şi încasarea amenzilor;> evidenţierea celor mai frecvente încălcări ale legislaţiei de mediu.Numărul controalelor efectuate scoate în evidenţă, teoretic, nivelul poluării.

88

Astfel, dacă numărul controalelor se reduce, respectiv ar trebui să se îmbunătă­ţească starea componentelor de mediu. însă în unele cazuri numărul controalelor de mediu poate să se reducă din motivul lichidării unor întreprinderii, acest lucru se recomandă a fi inclus în rapoartele Inspectoratului Ecologic pentru a fi la cu­rent. Obiectele funcţionale trebuie verificate periodic chiar dacă de fiecare dată se observă că lucrează eficient şi activează în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu. Aceasta va reduce considerabil riscurile legate de apariţia poluării.

în România numărul controalelor de mediu efectuate variază în funcţie de nivelul de risc. Trebuie stabilit sub ce punctaj se consideră că riscul este încă scăzut şi peste ce punctaj se consideră că riscul este ridicat. Numărul de categorii de risc depinde de sistemul utilizat (dacă este predefinit) şi se poate ajusta. în următorul tabel se aduce un exemplu.

Tabelul 4.2.1. Clasificarea riscului pe categorii

Categoria de risc Punctajul acumulatScăzut 0-3Mediu 3-6Ridicat 6-10

Un risc ridicat implică o prioritate înaltă. Autoritatea de inspecţie poate să decidă ce înseamnă prioritate înaltă în ceea ce priveşte tipul şi frecvenţa inspecţi­ilor necesare. Următorul tabel arată un exemplu simplu (tab. 4.2.2).

Tabelul 4.2.2. Frecvenţa inspectărilor în funcţie de gradul de risc

Nivelul de risc Frecvenţa inspectărilorScăzut 1 inspecţie la fiecare 2 aniMediu 1 inspecţie pe anînalt 2 inspecţii pe anFoarte înalt 3 inspecţii pe an

în R. Moldova sunt prevăzute, de asemenea, inspectări care variază în funcţie de tipul de risc (tab. 4.2.3.)

Tabelul 4.2.3. Operatorul de evaluare rezumat

Criteriile Valorile scor permise Scorulindividual

tiscu l de mediuSector specific riscului de mediu 5-40

89

Statutul prioritar naţional şi local 0-30Designul procesului de producere si carcateristicile de modernizare

-15-20

Calitatea tehnologiilor de reducere a poluării

-5-20

Sensibilitatea şi proximitatea receptorilor de poluanţi

0-50

Riscul comportamentalAutomonitorizare şi raportare 0-30Antecedente de conformitate 0-nelimitat

Managementul de mediu -20-10

Punctajul acumulat denotă viitoarele inspectări pe teritoriul R. Moldova (tab. 4.2.4.).

Tabelul 4.2.4. Frecvenţa inspecţiilor în conformitate cu punctajul de risc

Scorul Riscul Frecvenţa inspecţiilorPână la 50 Scăzut Una în 4-5 ani51-100 Mediu Una în 2-3 aniPeste 100 Mare Una pe an

Pentru monitoringul eficacităţii numerice a inspectării componentelor de mediu, propunem utilizarea următoarei formule noi de calcul, care poate fi apli­cată pentru fiecare nivel în parte:

X (% )=IÎ!l^xi00 (4.2.1)v 7 Nt 4 7

unde:Nt - numărul total al obiectelor existente, la nivelul de risc corespunzător, pe

teritoriul analizat (sat, comună, raion, municipiu etc.);Oi - numărul obiectelor inspectate, la nivelul corespunzător de risc;100 - exprimarea procentuală a rezultatului.Rezultatele obţinute trebuie descifrate conform informaţiei prezentate în ta­

belul 4.2.5.

Tabelul 4.2.5. Caracterizarea procedurii de control numeric al obiectelorinspectate

Calificativul obţinut Rezultatul căpătat (%)Foarte bine 0-5Bine 6-9

Moderat 10-14Rău 15-25Foarte rău >25

Astfel, în cazul în care au fost controlate în mărime deplină aproximativ toate obiectele inspectate (rezultatul cuprins între 1-5%) se poate afirma că activitatea numerică este foarte bună, iar în cazul în care s-au controlat doare câteva obiecte (rezultatul obţinut fiind > 25), activitatea numerică de inspectare este considerată foarte proastă. Acest model poate fi aplicat aproape tuturor obiectelor inspectate, cu excepţia celor potenţial periculoase care necesită a fi inspectate de câteva ori pe an sau chiar în cursul unei luni, săptămâni, zile.

Aplicarea şi încasarea amenzilor este o modalitate de monitoring care poate oferi o imagine asupra procesului de inspectare de mediu. Acest criteriu denotă exactitatea aplicării prevederilor legislaţiei ecologice şi ale Codului contravenţional şi, în unele cazuri, ale Codului penal al R. Moldova. La analiza acestui criteriu se propune un model original de interpretare a rezultatelor pe două căi:

1) determinarea calificativă a rezultatului controlului ecologic la achitarea amenzilor;

2) determinarea calificativă a rezultatelor obţinute la achitarea înjumătăţită a amenzilor (conform prevederilor actuale ale Codului contravenţional al R. Moldova).

In primul caz propunem următoarea formulă de determinare:

X ( % ) = ~ X 100 (4.2.2)unde:X - calificativul obţinutA - amenzile aplicate;В - amenzile încasate;100 - exprimarea procentuală a rezultatului.In cel de-al doilea caz, care este caracteristic actualei perioade, se propune

aplicarea următoarei formule:

X (0/0)=A- ^ x 100 (4.2.3)unde:X - calificativul obţinut;A - amenzile aplicate;В - amenzile încasate;100 - exprimarea procentuală a rezultatului;1,89 - reprezintă coeficientul de calcul pentru amenzile înjumătăţite (deoa­

rece nu toţi contravenienţii în mărime de 100% achită timp de 72 ore).

91

Rezultatele obţinute, în urma aplicării formulelor propuse, se descifrează conform tabelului 4.2.6.

Tabelul 4.2.6. Caracterizarea procesului de aplicare şi încasare a amenzilorla contravenţiile de mediu

Calificativul aplicării contravenţiilor de mediu Rezultatul obţinut (%)Foarte bine 0-4Bine 5-11Moderat 12-19Rău 20-34Foarte rău >35

Astfel, în urma aplicării formulelor, dacă se obţine de la 1 până la 4,4%, atunci se spune că procesul de aplicare a legislaţiei ecologice este „foarte bun”, de la 4,5% până la 11,4% se califică ca „bun”, intervalul dintre 11,5-19,4% - mo­derat şi necesită ca inspectorii de mediu să fie testaţi sau să urmeze cursuri de perfecţionare. începând cu 19,5-34,4% - se consideră că legislaţia a fost aplicată „rău”, iar la valorile mai mari de 35% - foarte rău, ceea ce cauzează mari pagube nu numai mediului, dar şi statului.

După cum s-a menţionat, un alt criteriu de monitoring propus de noi este şi cel de evidenţă a celor mai frecvente încălcări ale legislaţiei de mediu. Acest cri­teriu are la bază studiul numeric al prevederilor Codului contravenţional şi penal al R. Moldova. Analiza criteriului dat scoate în evidenţă cele mai grave probleme de mediu depistate, intuitive, prin trimiterile la articolele în cauză. Pentru mo­nitoringul acestui criteriu se recomandă interpretarea rezultatelor inspectării de mediu prin aplicarea următoarei formule de calcul:

<4-2-4)

unde: £Д сс - suma totală a articolelor din codul contravenţional utilizate în procesul de inspectare a componentei de mediu;

Ae - articolul analizat (cazurile de aplicare a articolului 1.. ..n);100 - exprimarea procentuală a rezultatului.Interpretarea rezultatelor obţinute se va efectua în conformitate cu tabelul

4.2.7.Tabelul 4.2.7. Clasificarea procesului de aplicare a prevederilor Codului

contravenţionalCalificativul problemei analizate Rezultatul obţinut (%)Nu necesită a fi abordată 100-99

92

Nu merită a fi soluţionată 98-96Poate genera poluarea 95-90Problema necesită a fi abordată şi soluţionată 89-70Problema trebuie soluţionată stringent <69

Exemplu de aplicare: la inspectarea resurselor acvatice ale raionului X în anul 2012 au fost întocmite 12 procese-verbale (£Acc). în 3 procese-verbale au fost aplicate prevederile art. 109 (4). Să se stabilească calificativul problemei analizate

X= “тг-хІОО - 75%12

Astfel, se poate conchide că în raionul X problema nerespectării dimensiu­nilor şi regimului de protecţie a zonelor de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă şi a fâşiilor riverane de protecţie a apelor trebuie soluţionată şi inclusă ca obiectiv prioritar în procesul de planificare precedentă a inspectării resurselor acvatice ale raionului X.

Acest tip de monitoring, efectuat la nivel de ţară, este foarte important şi reflectă viitoarele acţiuni ale Inspectoratului Ecologic de Stat asupra protecţiei componentelor de mediu. Astfel, dacă problema poate fi argumentată în continu­are, respectiv ea poate fi folosită ca un suport în modificările viitoare ale preve­derilor articolelor ce ţin de mediu.

Majoritatea proceselor de monitorizare şi evaluare efectuate la nivelul insti­tuţiilor publice se referă doar la analiza cantitativă a rezultatelor, fără a lua în cal­cul necesitatea analizelor calitative. Prin concentrarea pe indicatorii cantitativi se pot scăpa din vedere anumite aspecte de care trebuie să se ţină cont în evaluarea rezultatelor unei inspectări de mediu. în afară de cifrele statistice şi de raportul existent al Inspectoratului Ecologic, trebuie să se ţină cont şi de percepţiile re­zultatelor obţinute de către beneficiarii de mediu. în urma procesului de monito­rizare şi evaluare pot fi identificate o serie de probleme legate de implementarea inspectării componentelor de mediu în conformitate cu planul stabilit.

4.3. M odele de m onitoring al inspectării com ponentelor de mediu

4.3.1. Monitoringul inspectării ecologice a resurselor acvatice ale Repub­licii Moldova

La acest compartiment se vor evidenţia, prin analiză, unele modele de in­spectare, conform unor indicatorii cantitativi şi calitativi ai componentelor de mediu.

93

Pentru realizarea studiului dat au fost utilizate rezultatele furnizate de Inspec­toratul Ecologic de Stat (IES) în publicaţiile sale “Anuarele IES 2007-2010”. Este de menţionat faptul că până în anul 2007 în R. Moldova, practic, lipsea o informaţie centralizată ce viza nemijlocit procedura de inspectare ecologică a resurselor acva­tice şi de aceea monitorizarea de bază a fost efectuată începând cu anul 2008.

O problemă acută este poluarea apelor din R. Moldova, care în mare parte se datorează lipsei şi funcţionării neeficiente a staţiilor de epurare a apelor reziduale (S.E.). Numărul S.E. a scăzut considerabil în ultimii 20 de ani. Conform rezulta­telor furnizate de I.E.S., în anul 2006 s-a redus substanţial (cu 86,5%) numărul staţiilor de epurare existente, fapt motivat prin deficitul de resurse necesare ex­ploatării şi renovării lor. Totodată, în acea perioadă doar una funcţiona în regim normal, restul (77 de S.E.) funcţionau sub nivelul normal (tabelul 4.З.1.1.).

Tabelul 4.3.1.1. Monitoringul numeric al staţiilor de epurare de peteritoriul R. Moldova

Perioadaanalizată

(ani)

S.E.existente(unităţi)

S.E.funcţionale

(unităţi)

S.E. funcţionale în regim normal

(unităţi)

S.E. funcţionale sub nivelul

normal (unităţi)

1990 580 580 580 02006 78 78 1 772007 202 99 1 982008 260 154 28 1262009 260 154 28 1262010 242 125 26 99

Din anul 2007 şi până în anul 2009 numărul S.E. existente a crescut de 2,58- 3,33 ori faţă de anul 2006. Explicaţia vizând creşterea semnificativă a numărului de S.E. însă nu a fost expusă în literatura de specialitate, unde se accentua că epu­rarea apelor reziduale şi menţinerea S.E. rămânea o problemă acută. în anul 2010 numărul S.E. este în descreştere cu 18, însă acest lucru nu este explicat, ci din contra, în sursele de specialitate se menţionează că au fost puse în funcţiune încă 8 staţii. în ultimii 19 ani staţiile de epurare ce lucrează în regim normal practic nu depăşesc 2%, ele variind de la un an la altul, lucru care poate fi explicat, probabil, prin faptul că unele întreprinderi îşi construiesc sau reconstruiesc S.E., iar altele sunt lichidate. Predominante sunt S.E. ce funcţionează sub nivelul normativ, ceea ce reprezintă un pericol considerabil, îndeosebi pentru ape şi sol.

In cele din urmă, ne-am propus să monitorizăm, numeric, controalele ecolo­gice efectuate de Inspectoratul Ecologic de Stat al R. Moldova (figura 4.3.1.2).

94

i procese-verbale întocmite2008 2009 2010

perioada monitorizărilor (ani)

Figura 4.3.1.1. Numărul total al controalelor ecologice efectuate pe teritoriulR. Moldova

După cum observăm, în ultimii 3 ani numărul obiectivelor inspectate este în continuă descreştere. Astfel, dacă în 2009 obiectele inspectate erau în număr de 1906, atunci în 2010 ele s-au redus cu 123. Reducerea numărului obiectelor inspectate ar putea fi explicată prin îmbunătăţirea situaţiei de mediu, lucru care este binevenit, însă această scădere a numărului de controale ecologice nu este argumentată de Inspectoratul Ecologic de Stat.

In ultimii 3 ani s-a redus numărul încălcărilor ecologice depistate, dacă în 2009 ele constituiau 756 cazuri, atunci în 2010 s-au redus până la 676, însă, în pofida acestui fapt, şi până în prezent predomină problema poluării accidentale a apelor râurilor mici şi mijlocii ale ţării.

Un indice important ce caracterizează exactitatea efectuării controlului de mediu este aplicarea răspunderii administrative contravenienţilor de mediu (ta­belul 4.3.1.2).

Tabelul 4.3.1.2. Aplicarea amenzilor contravenienţilor de mediu

Perioada analizată (ani) Amenzi aplicate (lei) Amenzi încasate (lei)2008 238800 1530612009 373820 1952002010 5145540 226318

Suma amenzilor aplicate contravenienţilor de mediu este în continuă creş­tere în ultimii ani. Dacă în anul 2008 amenzile aplicate constituiau 238800 lei, atunci în 2010 ele au crescut de 21,54 ori, însă amenzile încasate, din păcate, sunt cu mult mai mici. Conform art. 34 (3) al Codului Contravenţional al R. Moldova,

95

în vigoare, amenda poate fi înjumătăţită în cazul achitării ei în cel mult 72 de ore de la momentul stabilirii, ceea ce reprezintă un argument la diferenţele dintre sumele aplicate şi cele încasate. Diferenţa dintre amenzile aplicate şi cele în­casate în 2008 a fost de 1,56 ori, în 2009 de 1,91 ori, iar în 2010 - 22,73 ori. Conform criteriului de monitoring susmenţionat (4.2.3), pentru perioada 2009 procesul de aplicare a prevederilor legislaţiei de mediu este foarte bun (1,30%), pentru anul 2010 legislaţia de mediu a fost aplicată foarte rău (91,68%), cea ce a condus la pierderi băneşti considerabile care încurajează poluatorii.

în perioada supusă analizei, rapoartele de mediu aprobate de IES la capito­lul respectiv sunt lipsite de informaţia ce vizează rezultatul controlului de stat cu menţionarea încălcărilor legislative (sau a articolelor din codul contravenţi­onal), lucru care ar înlesni informarea cu cele mai frecvente şi grave încălcări şi ar demonstra eficienţa efectuării controlului de stat, însă acest criteriu nu poate fi monitorizat.

în cele din urmă, se poate trage concluzia că activitatea de inspectare eco­logică a resurselor acvatice efectuată în ultimii trei ani este considerată nesatis- facătoare din motiv că până la moment rămân nesoluţionate probleme ce ţin de poluarea apelor, reducerea numărului de obiecte inspectate, creşterea substan­ţială a diferenţelor dintre amenzile aplicate şi cele încasate.

Se consideră a fi satisfăcător faptul că în ultima perioadă a crescut numărul de S.E. funcţionale în regim normal, însă, totodată, s-au mărit numărul staţiilor de S.E. ce funcţionează sub nivelul normativ, lucru care este îngrijorător pentru protecţia mediului la nivelul întreagii ţări.

4.3.2. M onitoringul inspectării resurselor acvatice ale m unicipiului C hişinău

Activitatea de inspectare a resurselor acvatice din municipiul Chişinău este dificil a fi monitorizată, deoarece datele prezentate în rapoartele aprobate de Inspectoratul Ecologic de Stat sunt generale şi abordează problema superfi­cial. Altfel spus, lipsesc articolele din Codul contravenţional şi Codul penal al R. Moldova care au fost cel mai frecvent aplicate de inspectori.

96

Legendă:Sonde: Bazine acvatic

- autorizate • - starea barajului bună^ - neautorizate • - starea barajului nesatisfăcătoare;® - starea barajului avariată

Rezultatele furnizate de situl www.geoportal.md denotă că pe teritoriul mun. Chişinău în genere nu există bazine acvatice cu baraje avariate, iar numă­rul general al lor este mult mai mic decât cel prezentat în datele Inspectoratului Ecologic de Stat, ceea ce creează o confuzie generală în cazul unui monitoring numeric (figura 4.3.2.1).

După cum observăm, în perioada 2008-2009 starea bazinelor acvatice nu s-a schimbat, în timp ce în intervalul 2009-2010 s-a redus numărul bazinelor (din motivul secării). A crescut considerabil numărul bazinelor date în folosinţă, s-a îmbunătăţit starea barajelor a circa 49 de bazine, s-a remediat starea sanitară a zonelor de protecţie, s-a mărit numărul bazinelor înnămolite şi totodată s-a avariat, la 12 bazine, evacuatorul de fund.

Un obiectiv aparte care este verificat de către inspectorii de mediu este starea bazinelor acvatice de pe teritoriul municipiului Chişinău (tab.4.3.2.1).

97

Tabelul 4.З.2.1. Starea bazinelor acvatice ale municipiului Chişinău

Perioa­da ana­lizată

Tota

l un

ităţi

Aparte­nenţa

Modul deutilizare(unităţi)

Posesie(unităţi)

Stareabaraju­

lui(unităţi)

Starea zone­lor de

protecţie

Stareabazinu­

lui(unităţi)

Starea evacu­atoru­lui de fund

Prop

riet

ate

publ

ică

Prop

riet

atea

nr

imăr

iei

____

__Pr

opri

etat

e pr

ivat

ă

Folo

sinţ

ă

Folo

sinţă

sp

ecia

lă

Folo

sinţă

se

para

tă

Folo

sinţă

sp

ecia

iă

Titlu

de

stat

Satis

făcă

toar

e

Ava

riat

ă

Satis

făcă

toar

e

Lip

seşt

e

înnă

mol

it

Usc

at

Func

ţiona

l

Ava

riat

2008 78 10 42 9 43 2 14 0 59 2 56 5 61 0 17 31 30

2009 78 10 42 9 43 2 14 0 59 2 56 5 61 0 17 31 302010 54 4 54 - 26 4 51 3 48 6 2 2 12 42

160

140

120

100

SO50

40

20

O

-

Anul 2008

iAnul 2008

i Anul 2009

I Anul 2010

Anul 2009 Anul 2010

Fig. 4.3.2.2. Activitatea numerică de inspectare ecologică a resurselor acvatice alemun. Chişinău

Analizând numeric obiectele inspectate de către Inspectoratul Ecologic de Stat al R. Moldova şi efectuând un calcul provizoriu, adică divizând numărul controalelor la numărul de zile lucrătoare inspectate, rezultă că în perioada 2008 unui obiect inspectat i se atribuiau 1,74 zile sau 41,99 ore. în anul 2009 numărul controalelor s-a redus de 1,91 ori, astfel că unui obiect inspectat i s-ar atribui 3,34 zile sau 80,21 ore, iar în perioada 2010 numărul controalelor s-a redus cu 3 în comparaţie cu anul precedent, timpul alocat unui obiect a crescut (83,42 ore atribuite unui obiect) (figura 4.3.2.2). în conformitate cu legislaţia R. Moldova,

98

durata efectuării unui control planificat sau inopinat (neplanificat) la agenţii eco­nomici nu poate depăşi 3 zile lucrătoare, aceasta poate fi majorată numai în func­ţie de durata tehnologică a proceselor de evaluare a conformităţii sau a perioadei de lichidare de către agentul economic al încălcărilor depistate. Aceste rezultate atestă că nu ar trebui să existe poluare rezultată în urma activităţii întreprinde­rilor şi persoanelor fizice, deoarece inspectorul practic în acest timp ar reuşi să „auditeze” obiectul verificat. însă rezultatele ştiinţifice care atestă calitatea apelor pe teritoriul mun. Chişinău denotă contrariul, cu o continuitate majoră a poluării apelor de suprafaţă fără careva modificării pozitive.

Aceeaşi situaţie se observă la monitoringul proceselor-verbale întocmite de inspectorii ecologici.

TГ ~100 -

o i i U 'Z ii Procese verbale întocmite

20082009

1 2010

■ Numărul contravenienţilor

Perioada analizată

Fig. 4.3.2.3. Monitoringul contravenţiilor de mediu şi al proceselor-verbale întocmite la resursele acvatice din mun. Chişinău

Analizând acest criteriu, se poate spune că din 2008 şi până în 2010 s-a re­dus de 4,04 ori numărul contravenienţilor de mediu şi al preceselor-verbale, ceea ce ar indica, de fapt, o îmbunătăţire considerabilă (de cel puţin 4 ori) a calităţii apelor şi o reducere considerabilă a poluării lor, însă, după cum s-a menţionat, acest lucru nu s-a observat, ceea ce demonstrează că activitatea persoanelor din domeniu este nesatisfâcătoare.

Monitorizând activitatea inspectării ecologice conform criteriului „amenzi aplicate-amenzi încasate”,se poate afirma că aplicarea macanismului răspunderii administrative a persoanelor fizice în 2008 a fost foarte bun, în 2009 aceste cazuri practic nu s-au întâlnit (în pofida continuării spălării vehiculelor în prima zonă de protecţie a râului Bâc etc.), iar în 2010 a fost nesatisfăcător, deoarece rezultatul obţinut este de 53,30% ceea ce constituie pierderi financiare de cel puţin 21350 lei (tabelul 4.3.2.2.).

99

Tabelul 4.3.2.2. Modalitatea aplicării răspunderii administrative la încălcarea legislaţiei la componenta mediului-apă

Criteriile monitorizate Perioada analizată, ani2008 2009 2010

Acţiuni înaintate (persoane), lei

132705 0 84400

Acţiuni satisfăcute (persoane), lei

132705 0 20850

Amenzi aplicate de şeful AE/IE şi judecătorie, lei

54350 34020 48400

Amenzi încasate de şeful AE/IE şi judecătorie, lei

24800 13700 22450

Astfel, se consideră că activitatea de aplicare a răspunderii administrative pentru încălcarea legislaţiei la componenta de mediu-apă, din perioada 2009 - 2010,este nesatisfăcătoare. Analizând acest criteriu de monitoring conform pro­cedurii propuse (vezi 4.2.2; 4.2.3), se poate spune că aplicarea răspunderii admi­nistrative de către şefii Agenţiilor Ecologice şi Inspectoratului Ecologic de Stat şi de judecătorii în 2008 este una foarte rea. Pentru 2009 activitatea de aplicare şi încasare a amenzilor este rea (deoarece deja funcţiona principiul înjumătăţirii amenzii la achitarea ei timp de 72 de ore), iar în 2010 se clasifică deja în grupa moderată. Pe an ce trece se observă o evoluţie la acest capitol, însă totuşi nu s-a înregistrat atingerea nivelului bun şi foarte bun.

* anul 2008

m anul 2009

• anul 2010

Fig. 4.3.2.4. Monitoringul acordării autorizaţiilor de folosire specială a apelor de peteritoriul mun. Chişinău

100

Autorizaţia de utilizare specială a apei se eliberează gratuit, pe un termen de 3 ani, de către Inspectoratul Ecologic de Stat şi subdiviziunile teritoriale ale acestuia şi prevede folosirea apei (captarea apelor de suprafaţă sau subterane) în scopuri potabile, menajere, tehnologice, pentru irigare, evacuarea apelor rezidu­ale în receptori naturali sau injectarea în subsol. Este cazul de remarcat faptul că numărul autorizaţiilor de folosinţă specială a apelor a crescut. Dacă în anul 2008 numărul lor constituia 28, în 2009 era deja 30, iar în 2010 - 36, ceea ce reprezin­tă un fapt pozitiv, deoarece astfel se îmbunătăţeşte atât gestionarea apelor, cât şi protecţia lor (figura 4.3.2.4).

Tabelul 4.3.2.3. Activitatea de protecţie a resurselor acvatice pe teritoriulmun. Chişinău

Criteriile analizate Perioada analizată, ani2008 2009 2010

Acordarea deversărilor limită admisibile

0 0 0

Suspendarea activităţii de producere

0 0 0

Calculul plăţii pentru poluarea mediului

0 0 0

Achitarea plăţii pentru poluarea mediului

0 0 0

Conform legislaţiei naţionale de mediu, deversările limitat-admisibile de po­luanţi constituie cantitatea de poluanţi conţinută în apele uzate maximal admisă spre deversare într-o unitate de timp în apele de suprafaţă, în regimul şi locul stabilit cu scopul asigurării normelor de calitate în secţiunea de control sau neîn- răutăţirii calităţii formate, dacă este mai joasă în raport cu cea normativă. Acest indiciu denotă că pe teritoriul mun. Chişinău nu a existat din anul 2008 şi până în anul 2010 tendinţa şi necesitatea de evacuare a apelor reziduale, cu toate că apele reziduale epurate (insuficient) ale oraşului Chişinău sunt evacuate în r. Bâc etc. O situaţie similară se observă şi în cazul suspendării activităţilor (conform datelor din tab. 4.3.2.3, toate întreprinderile de pe teritoriul mun. Chişinău nu poluează considerabil resursele acvatice), calculării plăţii pentru poluarea resurselor acva­tice şi achitării acestora (fapt lipsit de argument). Conform acestor rezultate (tab. 4.3.2.3), apele de suprafaţă ale mun. Chişinău ar trebui să fie cristaline, nepoluate şi bune pentru a fi utilizate în scopuri menajere, favorabile pentru scăldat etc., ceea ce nu corespunde realităţii.

101

4.3.3. Monitoringul inspectării ecologice a florei pe exemplulraionului Hânceşti

A

In acest subcapitol se propune un alt exemplu de monitoring al inspectării ecologice pe modelul florei r-nului Hânceşti. Conform rezultatelor furnizate de Inspecţia Ecologică (IE) Hânceşti, suprafaţa terenurilor ocupate cu păduri aflate în stare satisfăcătoare constituie 2876,32 ha, iar în cea nesatisfacătoare - 293,09 ha. Cea mai dezagreabilă situaţie a pădurilor r-nului Hânceşti se atestă în loca­lităţile Mingir şi Negrea. In localităţile Negrea şi Mireşti absolut toată suprafaţa acoperită cu pădure se află într-o stare nesatisfacătoare.

Tabelul 4.3.3.1. Starea ecologică a pădurilor din raionul Hânceşti

Denumireateritoriului

administrativ

Terenurile acoperite cu

pădure

Perdele forestiere de

protecţie

Volumul total de tăieri ilicite depistate, m3

Asigurarea cu pază

Bună Rea Bună Rea Păduri Fâşiiforestiere

Hânceşti 11,7 0 27,8 0 0 0,04 -

Bălceana 17,64 20,37 0 0 0,108 -

Bobeica 42,11 21,44 28 5,4 0 2,089 -

Boghiceni 209,44 0 33,19 0 0,2 0 -

Bozieni 100,21 0 34,41 0 0,298 0 -

Bujor 11,84 0 11,54 15,9 0 0 -

Buteni 120,94 0 29,32 0 8,12 0 +Caracui 49,25 4 32,85 1,92 0,91 0 -

Caîmaţui 0 0 5,24 0 0 0 -

Cărpineni 81,14 0 83,83 0 0 0 -

Căţeleni 56,5 0 0 0 0 0 -

Ciora 25,64 0 21,92 0 0 0 -

Ciuciuleni 722,15 15,03 45,02 6,02 4,92 0 +Cotul-Morii 26,36 0 0 2,55 0,08 0 -

Crasnoarmeiscoe 245,79 0 29,92 0 0,09 0 -

Dancu 11,2 0 5,24 0 0,08 0,44 -

Drăguşenii-Noi 49,55 0 8,56 0 7,6 0 -

Fârlădeni 49,12 0 21,08 0 0 0 -

Fundul-Galbenei 32,84 0 24,26 0 0 0 -

Ivanovca 32,21 0 1,65 0,11 0 -

Lăpuşna 46,18 0 74,02 0 0 0 +Leuşeni 82,07 0 10,1 0 0 0 -

Logăneşti 122,57 0 15,72 0 0 0 -

102

Mereşeni 70,85 0 20,23 0 0 0 _

Minjir 138,56 90,12 50 0 0 0,52 -

Mireşti 0 5,6 7,23 0 0 0 -

Negrea 0 87,75 13,07 0 0 0 -

Nemţeni 34,43 0 5,02 0 0,16 0,54 -

Obileni 12,2 25,82 11,18 0 0,04 0,5 -

Oneşti 3,32 0 20,33 0 0,5 0 -

Paşcani 21,51 0 15,31 0 0 0 -

Pervomaiscoe 42,08 0 12,82 0 0 0 -

Pogăneşti 29,97 0 17,53 0 0 0 -

Sărata-Galbenă 256,53 0 77,76 0 0 0 -

Secăreni 29,94 0 0 2,09 0 0 -

Sofia 18,6 0,57 0,48 9,7 0,18 0 -

Stolniceni 8,7 2,11 10,4 0 4 0,4 -

Şipoteni 10,1 J20,28 0 8,01 0 0 -

Voinescu 52,04 0 17,71 0 0 0,22 -

Analiza stării perdelelor forestiere de protecţie denotă că aproximativ toate se află într-o situaţie satisfăcătoare, cu excepţia primăriilor Şipoteni şi Secăreni unde toate acestea sunt în stare nesatisfăcătoare. Volumului total al tăierilor ilici­te de pădure de pe teritoriul raionului Hânceşti atinge 27,288 m3. Cele mai mari suprafeţe de pădure tăiate ilicit au fost depistate pe teritoriul primăriilor Buţeni, care ating 8,12 m3, Drăguşenii Noi - 7,6 m3, Ciuciuleni - 4,92 m3 şi Stolniceni - 0,4 m3. In perioada anului 2010 s-au înregistrat şi tăieri ilicite de fâşii forestiere, volumul total al cărora era de 4,857 m3. Cele mai mari cantităţi de fâşii forestiere tăiate ilicit s-au dovedit a fi pe teritoriul primăriilor Bobeica - 2,089 m3, Min- gir - 0,52 m3, Nemţeni - 0,54 m3, Obileni - 0,5 m3 ş.a. Din totalul suprafeţelor forestiere din raionul Hânceşti sunt asigurate cu pază doar terenurile primăriilor Buţeni, Ciuciuleni, Lăpuşna.

Tabelul 4.3.3.2. Activitatea de inspectare ecologică a fondului forestier din raionul Hânceşti pe parcursul anilor 2009 - 2010

încălcările depistate

şi măsurile întreprinse

Total Inclusiv pe beneficiariAgenţia

“Moldsilva”Primării Ministerul

TransportuluiAlţi deţinători

2009 2010 2009 2010 2009 2010 2009 2010 2009 2010Păduri F.f. Păduri F.f. Păduri F.f. Păduri F.f.

Obiectecontrolate

157 137 61 33 8 50 7 52 4 4 1

Contravenţii(cazuri)

28 21 16 4 10 1 16

103

Art. 122 (ca­zuri)

12 8 2 8 1 7

Amenzi aplica­te (lei)

23020 8000 1000 20920 800 7200

Amenzi înca­sate (lei)

1600 3500 14900 400 3100

Acţiuni îna­intate(prejudiciul cauzat) (lei)

41104 26668 868 38940 26668

Acţiuni satisfă­cute (prejudi­ciul recuperat) (lei)

30851 18313 2955 18313

a) arbori: (exemplare)

351 116 6 345 116

- tăiaţi 317 116 6 309 116- vătămaţi 36 36b) volumul masei lemn.(m3)

89,91 61,62 10,74 79,15 61,62

Art. 127 3 13 3 4 9Amenzi aplica­te (lei)

120 2900 120 1200 1700

Amenzi înca­sate (lei)

120 1350 120 600 750

Art. 131 Codul penal

1 I

Dacă se iau în considerare rezultatele furnizate de IE Hânceşti, atunci cele mai multe cazuri de tăieri ilegale sau vătămare a arborilor şi arbuştilor se obser­vă la fâşiile forestiere ale primăriilor, cu un număr de 309 arbori, în anul 2009, şi 116 arbori, în anul 2010. în afara de aceasta, în anul 2009 s-a depistat vătă­marea a circa 39 de arbori, iar în anul 2010 nu au fost întâlnite astfel de cazuri. Pe perioada anului 2010 s-au majorat considerabil cazurile de cosit neautorizat al ierbii pentru fân şi păşunat neautorizat pe terenurile fondului forestier, recol­tarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor sălbatice care au fost depistate în număr de 13, ceea ce constituie cu 10 cazuri mai mult decât în anul precedent. Majoritatea situaţiilor depistate de IE Hânceşti au fost înregistrate pe teritoriul primăriilor şi, în special, la fâşiile de protecţie. Utilizarea principiului de mo­nitoring, propus de noi, bazat pe suma amenzilor aplicate şi încasate, denotă că în cazul aplicării amenzilor de către Inspecţia Ecologică Hânceşti în perioada 2009 controlul este foarte rău (rezultatul obţinut conform formulei 4.2.3. este de 85,87%), iar în anul 2010 este moderat (rezultatul obţinut conform formulei4.2.3. este de 15,90%). Procesul de aplicare şi încasare a prejudiciului cauzat mediului poate fi clasat ca rău în perioada monitorizată, deoarece rezultatele

104

obţinute sunt cuprinse între 24,94 - 31,32%. Pentru o mai bună exemplificare, se propun spre analiză cele mai frecvente cazuri de aplicare a unor contravenţii de mediu pe perioada ultimilor ani (figura 4.3.3.1).

Figura 4.З.З.1. Contravenţiile administrative aplicate în procesul de inspectare ecologică a florei din raionul Hânceşti

După cum se observă, în ultimii ani pe teritoriul r-nului Hânceşti se aplică cel mai frecvent prevederile articolului 122 al Codului contravenţional al R. Mol­dova, care au o pondere de 55,59% din totalul contravenţiilor de mediu aplicate la inspectarea fondului forestier. Articolul 127 al Codului contravenţional al R. Moldova, în ultimii ani, a constituit 44,41% din toate aplicările. Aceasta se apli­că la încălcarea regulilor de folosire a obiectelor fondului forestier şi prevede amendă persoanelor fizice cu 100 - 200 lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore, iar a persoanelor juridice - cu 2000 4000 lei. După criteriul de monitoring propus (formula 4.2.4) al celor mai frecvente încăl­cări ale legislaţiei de mediu se poate trage concluzia că în anul 2008 problema tăierii ilegale sau vătămării arborilor şi arbuştilor trebuie soluţionată stringent (rezultatul obţinut fiind de 20%), iar încălcarea regulilor de folosinţă a obiec­telor fondului forestier trebuia abordată şi soluţionată (rezultatul obţinut fiind de 80%). Astfel, în perioada 2010 ambele tipuri de probleme s-au agravat fiind clasate în grupa problemelor ce necesită a fi soluţionate stringent (valorile lor variind între 61,90-38,09%).

Merită de menţionat faptul că pe parcursul ultimilor doi ani se observă un decalaj considerabil atât între acţiunile propuse şi cele satisfăcute, cât şi între sumele de bani aplicate şi cele încasate (figura 4.3.3.2.).

105

Figura 4.3.3.2. Monitorizarea aplicării răspunderii administrative contravenienţilor fondului forestier din raionul Hânceşti

Din datele incluse în figura de mai sus, se observă că pe perioada anului 2010 s-au aplicat amenzi şi acţiuni propuse în vederea recuperării prejudiciului cauzat mediului de cel puţin două ori faţă de anul precedent. Chiar dacă se apli­că principiul înjumătăţirii amenzii, în cazul amenzilor aplicate şi încasate, la achitarea în cel mult 72 ore de către toţi contravenienţii, atunci se poate spune! că în perioada anului 2009 s-a obţinut un surplus de 5300 lei, iar în perioada anului 2010 se constată o scădere cu 600 lei. In cele din urmă se poate constata că activitatea de inspectare ecologică a florei pe parcursul anilor de monitori­zare a fost rea, posibil cauzată de aplicarea incorectă a prevederilor legislaţiei R. Moldova.

4.3.4. Activitatea de inspectare ecologică a resurselor funciare dinmunicipiul Chişinău

Solurile fertile, bogăţia principală a republicii, sunt supuse permanent unei degradări intensive, cauzată de factori naturali şi antropogeni. în cele din urmă, a fost propusă monitorizarea activităţii de inspectare a resurselor funciare ale mun. Chişinău pe parcursul ultimilor trei ani. După cum se observă, în ultima perioadă scade considerabil numărul întreprinderilor inspectate (fig. 4.3.4.1)

106

/ 11561200 -

1000 -

800У

600

400У

200/

0 — _ _ _ _ —_— /2008 2009 2010

Figura 4.З.4.1. Numărul inspecţiilor ecologice efectuate la resursle funciare dinmun. Cişinău

In prezent, conform datelor Camerei înregistrării de Stat, pe teritoriul mu­nicipiului Chişinău sunt înregistrate 84932 de întreprinderi, unele dintre care au un impact negativ asupra solului, însă e, totuşi, necesar a fi verificate nemij­locit. După cum se observă, numărul inspecţiilor ecologice la resursele funci­are ale mun. Chişinău se reduce pe an ce trece. Astfel, controalele ecologice efectuate în 2010 sunt mai puţine cu 258 comparativ cu controalele din 2008 şi cu 18 faţă de 2009. Acest lucru poate fi cauzat de licidarea unor întreprinderi, dar, totodată, s-au înregistrat şi altele noi care suplinează aceste pierderi. Ana­liza acestor rezultate, conform procedurii propuse (formula 4.2.1), nu poate fi efectuată, deoarece lipseşte informaţia care caracterizează nivelul de risc al întreprinderilor şi numărul concret al lor, lucru care trebuie menţionat în viitoa­rele rapoarte ale Inspectoratului Ecologic de Stat. Reducerea atât de mare a nu­mărului de inspecţii ecologice şi, mai ales, neargumetată reprezintă o problemă majoră care necesită a fi soluţionată.

Odată cu reducerea numărului de controale, s-au micşorat numărul contravenţiilor administrative depistate şi aplicate (figura 4.3.4.2).

зоо -г 200 *

100 -ţ

о -

2008 2009 ~~2Ѳ1в—

Figura 4.3.4.2. Contravenţiile de mediu aplicate pe teritoriul mun. Chişinău

în 2010 s-au înregistrat mai puţine cazuri de aplicare a contravenţiilor de mediu comparativ cu anii precedenţi. Astfel, în 2010 se observă o reducere a ca­zurilor de aplicare a contravenţiilor de mediu cu 46,41 % în comparaţie cu 2008 şi 31,10% faţă de 2009. Acestă reducere a contravenţiilor de mediu indică un avan­taj în procesul de protecţie a mediului, însă datele investigaţiilor de laborator, ce vizează poluarea solului mun. Chişinău, nu atestă acest lucru. Astfel, constatăm că activitatea de inspectare este nesatisfacătoare.

Tabelul 4.3.4.1. Modalitatea de aplicare a răspunderii administrative şieficacitatea acesteia

Activitatea de inspectare Perioada analizată, ani

2008 2009 2010

Suma amenzilor aplicate (lei) 18810 118200 167500

Suma amenzilor încasate (lei) 0 44740 75200

O altă modalitate de monitoring a inspectării de mediu este urmărirea pro­cesului de aplicare a răspunderii administrative. Conform acestui criteriu, acti­vitatea de inspectare efectuată în 2008 este nesatisfâcătoare, deoarece rezultatul inspecţiei de mediu s-a soldat doar cu aplicarea amenzilor fară încasare, lucru care demonstrează că a fost folosită iraţional legislaţia ecologică. în perioada 2009 activitatea de inspectare este mai bună comparativ cu anul precedent, însă diferenţa dintre amenzile aplicate şi cele încasate este de 67,14% (pentru un con­trol eficient ar trebui să fie de 50%, deoarece Codul contravenţional al R. Mol­

108

do va prevede înjumătăţirea amenzii la achitarea timp de 72 de ore). în anul 2010 diferenţa dintre amenzile aplicate şi cele încasate a constituit 55,10%, cea ce constitue un rezultat bun, indicând că activitatea de aplicare a contravenţiilor administrative este una eficientă.

La capitolul poluarea solului mun. Chişinău, în ultima perioadă se oservă reducerea numărului de întreprinderi inspectate cu 77 - 78 (fig. 4.3.4.3).

■ 2 0 0 8 Ш 2 0 0 9 * 2 0 1 0

Figura 4.3.4.3. întreprinderi ce poluează solul din mun. Chişinău, exemplare

Reducerea numărului de întreprinderi ce poluează solul a condus la micşorarea numărului de încălcări ale legislaşiei funciare naţionale (figura 4.3.4.4).

20 40 60 80 100 120 140

Figura 4.3.4.4. încălcările legislaţiei funciare depistate pe teritoriul mun. Chişinău,exemplare

109

încălcările legislaţiei funciare pe teritoriul mun. Chişinău în 2009 s-au redus practic cu 38,4% sau de 1,76 ori faţă de perioada 2009, cea ce indică un rezultat pozitiv bun. în intervalul anilor 2009 - 2010 acest indice rămâne neschimbat, ceea ce demonstrează că mecanismul de diminuare a poluări nu funcţionează fie din motivul amenzilor prea mici, fie a lipsei resurselor financiare necesare pentru modernizarea sistemului tehnologic (fig. 4.3.4.4).

Tabelul 4.3.4.2. Aplicarea răspunderii administrative în cazul poluăriisolurilor, mun. Chişinău

Activitatea de inspectare Perioada analizată, ani

2008 2009 2010

Suma amenzilor aplicate (lei) 5710 18700 56900Suma amenzilor încasate (lei) 0 9340 25350

Analiza amenzilor aplicate şi încasate, conform acestui criteriu în anul 2008 a fost ineficientă, deoarece nu s-au obţinut banii din amenzile aplicate de către inspectorii de mediu. în perioada 2009 s-au încasat exact 50% din amenzile apli­cate, ceea ce indică că procesul de control a fost corect. în 2010 diferenţa dintre amenzile aplicate şi cele încasate este de 55,44%, ceea ce semnalează că aplica­rea mecanismului administrativ a fost bună (cu excepţia celor 5% pierdute).

110

Bibliografie

1. Asociaţia Internaţională Ecologică a Păstrătorilor Râului „Eco-TIRAS”. Le­gislaţia de mediu a Republicii Moldova. Vol. 1. Chişinău: Elena Poligraf SRL, 2008. 292 p.

2. Asociaţia Internaţională Ecologică a Păstrătorilor Râului „Eco-TIRAS”. Le­gislaţia de mediu a Republicii Moldova. Voi. 2. Chişinău: Elena Poligraf SRL, 2008. 368 p.

3. Bacal P. Economia protecţiei mediului. Chişinău: ASEM, 2007. 414 p.4. Bumbu I., Bumbu Ia., Vârlan L. Controlul şi monitoringul mediului. Curs de

lucrări practice şi laborator. Chişinău: UTM, 2006. 55 p.5. Ciolpan O. Monitoringul integral al sistemelor ecologice. Bucureşti: Ars Do-

cendi, 2005. 294 p.6. Cocârţă P., Clipan C. Legislaţia ecologică a Republicii Moldova. Catalogul

documentar. Chişinău: Elena-VI SRL, 2008. 64 p.7. Sergiu Dobrojan, Galina Dobrojan, Victor Şalaru, Tudor Popescu. Monitorin­

gul inspectării ecologice a resurselor acvatice (pe exemplul mun. Chişinău)// Interferenţe universitare-integrare prin cercetare şi inovare. Chişinău, 2012, p. 28-30.

8. Sergiu Dobrojan, Victor Şalaru,Galina Dobrojan. Monitoringul inspectării ecolo­gice a resurselor acvatice ale Republicii Moldova // Creşterea impactului cercetă­rii şi dezvoltarea capacităţii de inovare. Chişinău 2011, p. 380-383.

9. Egorov V. Ghidul ecologic. Chişinău: Continental Goup, 2004. 120 p.10. Garda Naţională de Mediu. Raport de activitate în domeniul controlului poluă­

rii, semestrul I, 2010. Bucureşti, 2010. 43 p.11. Inspectoratul Ecologic de Stat. Ghidul ecologic pentru inspectorii de stat de

mediu. Chişinău: Inspectoratul Ecologic de Stat, 2007. 259 p.12. Institute for Sustainable Communities Montpelier, Vermont, Tradus şi adaptat

de către Clubul Ecologic “Transilvania”. îmbunătăţirea capacităţilor personale de leadership comunitar - Ghidul participantului. Cluj-Napoca, 2010 Ihttp:// www.greenagenda.org/img upload/93e765c8739c6010c3a0al 197dld5c54/ Imbunatatirea Capacitatilor de Leadership.pdfl.

13. Maaskant W., Hoeve R.J.W., Rutten A.L.M., J.G. Ruhaak. Impel reference book for environmental inspection impel network. EU Network for the Imple­mentation and Enforcement of Environmental Law, 1999. 202 p.

14. Manta C. Modalităţi juridice de protejare a faunei ca şi factor de mediu //A na­lele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Seria Ştiinţe Juridice, nr. 3/2011, p. 89-94.

111

15. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Inspectoratul Ecologic de Sta Calitatea factorilor de mediu şi activitatea IES - anul 2007. Chişinău: Inspec toratul Ecologic de Stat, 2008. 202 p.

16. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Inspectoratul Ecologic de Sta Anuarul IES - 2008. Protecţia mediului în Republica Moldova. Chişinău: Ir spectoratul Ecologic de Stat, 2009. 320 p.

17. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. Ghid cu privire la evaluarea prejii diciului cauzat mediului de la activităţile antropogene şi mecanismele de con: pensare a lui. Chişinău: “Continental Grup” SRL, 2006. 216 p.

18. Ministerul Mediului al Republicii Moldova, Academia de Ştiinţe a Moldove Institutul de Ecologie şi Geografie. Starea mediului în Republica Moldova î 2007-2010. Chişinău: “Nova-Imprim” SRL, 2011. 192 p.

19. Ministerul Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat. Anuarul IES - 2009. Prc tecţia mediului în Republica Moldova. Chişinău: Inspectoratul Ecologic d Stat, 2010. 320 p.

20. Ministerul Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat. Anuarul IES - 2010. Prc tecţia mediului în Republica Moldova. Chişinău: Inspectoratul Ecologic d Stat, 2011. 232 p.

21. OCDE. Developpement durable: quelles politiques ? Paris, 2001.22. OCDE. Ouvrer ensemble pour un developpement durable. Paris, 2002.23. OCDE. Perspectives Economiques de l’OCDE, nr. 69. Paris, 2001.24. OCDE. Politique environnementale et efficacite economique, 2000.25. OCDE. Working Together Towarel Sustaivable Development: The OCDE E>

perince, Paris, 2002.26. OECD. Assuring Environmental Compliance: A Toolkit for Building Bett<

Environmental Inspectorates in Eastern Europe, Caucasus and Central Asi; Organisation for Economic Co-operation and Development. Paris, 2004.

27. OECD. Funding Environmental Compliance Assurance: Lessons Learned froi International Experience, Organisation for Economic Co-operation and Devs lopment. Paris, 2005.

28. OECD. Guidelines on Operational Planning and Priority Setting for Inspecţie of Stationary Sources of Pollution in Georgia. Organisation for Economic C< operation and Development. Paris, 2008.

29. OECD. Improving the effectiveness and efficiency of environmental inspect ons: Risk-based Prioritisation and Planning in Moldova. Chişinău 2010.

30. Popa D., Andrei A. Măsuri de protejare şi conservare a speciilor şi habitatele naturale // Asociaţia judeţeană a pescarilor sportivi. Galaţi, p. 1-23.

31. Pricope F. Monitoring ecologic. Bacău, 2010. 64 p.

112

32. Watson G., J.C. Chow, L.C. Pritchett, J.A. Houck, R.A. Ragazzi, S. Bums. “Chemical Source Profiles for Particulate Motor Vehicle Exhaust Under Cold and High Altitude Operating Conditions”. Sci. Total Environ. 93:183-190 (1990).

33. Бельдеева JI. H., Бушмина H. В., Усынина Jl. Г. Экологический контроль. Учебное пособие. Из.: Алт. Гос. Техн. Ун-т им. И.И. Ползунова. Барнаул, 2008. 139 с.

34. Кудрик И.Д., Пыцкий Т.Н. Экологическое инспектирование. Конспект лек­ций для студентов 5 курса специальности 7.070801и 8.070801 «Экология и охрана окружающей природной среды» дневной и заочной формы обуче­ния. Специализация «Экология моря» // Керченский государственный мор­ской технологический университет. Керчь, 2010. 187 с.

35. ОЭСР. Руководство по организации системы подготовки кадров в рамках экологических инспекций стран Восточной Европы, Кавказа и Централь­ной Азии, 2011. 53 с.

36. ОЭСР. Учебный курс “Стратегии и инструменты экологического контро­ля”. Описание методологии для преподавателей в странах ВЕКЦА. 37 с.

37. Плющ Л. В. Экологический контроль и новый административный регла­мент // Экология производства, No. 3, 2011, с. 13-17.

38. Халий И.А. Институционализация экологической политики в России: со­циальные практики, стратегия государства, управленческие решения. М.: Институт социологии РАН, 2006. 272 с

39. Якунина И. В., Попов Н. С. Методы и приборы контроля окружающей среды. Экологический мониторинг. Тамбов, 2009. 188 с.

113

Sergiu DOBROJAN, Victor ŞALARU, Galina DOBROJAN,Evgheni SEMENIUC, Ludmila CUHARSCAIA

INSPECTAREA ECOLOGICĂ A COMPONENTELOR DE MEDIUGHID METODIC

Redactare - Olga Lupaşco Asistenţă computerizată - Maria Bondari

Bun de tipar 23.08.2013. Formatul 70xl00‘/12. Coli de tipar 9,0. Coli editoriale 8,9. Comanda 94. Tirajul 50 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM str. Al. Mateevici, 60, Chişinău, MD-2009