Aplicarea mijloacelor de educare a forţei specifice la înotătorii prin implementarea tehnologiilor computerizate.1. Dirijarea mişcărilor în probele de nataţie prin mijloace tehnice specifice

Teoria contemporană privind sistemul de dirijare a mişcărilor complicate caracteristice sportului de performanţă se bazează pe concepţia despre construcţia ierarhică a activităţii psihomotrice a omului, conform căreia mecanismele neuro- şi psihofiziologice ale dirijării mişcărilor se manifestă la diferite niveluri ale activităţii, în conformitate cu posibilităţile diferitelor secţiuni ale sistemului nervos.

De remarcat este faptul că mişcările, diferite din punct de vedere al caracteristicii sensului şi conţinutului motrice (complicate sub aspectul coordonării, al manifestării vitezei şi forţei) sunt condiţionate de diferitele niveluri cerebrale şi de fundal.

Fluxul informaţional se contopeşte cu reprezentările sportivului şi procedeele tehnice însuşite, precum şi cu informaţia despre eficienţa acţiunii, care este transmisă din mediul extern. În definitivarea rezultatului acestui proces complicat se apreciază mărimea devierii parametrilor motrici de la cei programaţi şi se corectează programul individual de acţiuni corective.

Însuşirea mişcărilor necesită ca informaţia suplimentară să nu aibă un caracter subiectiv, ci obiectiv, astfel încât informaţia suplimentară să conţină date care să cuantifice numeric mişcările. În acest scop, este necesară utilizarea mijloacelor tehnice cu informaţie rapidă. Noţiunea de informaţie rapidă nu determină gradul de urgenţă, ci faptul că informaţia să poată fi prezentată imediat după efectuarea acţiunii, evident într-un timp scurt.

Desigur, cu cât este mai repede prezentată informaţia, cu atât este mai eficientă. Informaţia rapidă poate fi prezentată şi în timpul desfăşurării acţiunii, sincronic, în majoritatea cazurilor sub formă de semnale cu sunet.

Mijloacele tehnice moderne permit înregistrarea operativă, sportivului i se transmite informaţia despre caracteristicile dinamice şi cinematice ale mişcărilor, reacţiile principalelor sisteme funcţionale, corespondenţa lor cu caracteristicile programate. Acest fapt determină, în mare măsură, eficienţa dirijării operative a procesului de antrenament, deoarece asigură o transmitere permanentă a informaţiei către sportiv despre eficienţa acţiunilor sale pe baza unor date obiective înregistrate.

În prezent, este practic imposibilă obţinerea unor rezultate performanţiale deosebite în sportul de performanţă, fără o cuantificare şi apreciere corectă

efectuată cu ajutorul aparatajului electronic. Din aceste considerente, introducerea mijloacelor tehnice în practică, în scopul dirijării cu efect rapid a mişcărilor în procesul de antrenament al sportivilor înotători, constituie o problematică actuală.

Metodele de antrenament sporesc considerabil exigenţele faţă de capacităţile organismului sportivului. O importanţă crescută revine studierii legităţilor pedagogice, biologice şi medicale în procesul de antrenament. Reacţiile funcţionale ale organismului sportivului necesită o înregistrare riguroasă. Aceasta se va realiza cu ajutorul mijloacelor telemetrice, utilizând aparatajul electronic modern şi metodele matematice moderne pentru prelucrarea informaţiilor şi cuantificarea rezultatelor obţinute de sportivi, pe aparate de tip simulator.

Mijloacele tehnice sunt folosite tot mai mult în antrenamentele sportivilor de performanţă. Ele permit obţinerea unor date obiective despre tehnica sportivă, condiţia fizică şi perspectivele de creştere a performanţelor. În acelaşi timp, ele facilitează studierea mişcărilor, transformarea acestora şi, respectiv corectarea lor, datorită posibilităţilor oferite de informaţia rapidă computerizată .

Un şir de specialişti menţionează că trenajoarele, ca aparate precursoare simulatorului permit să dezvolte eficient diferite calităţi motrice şi capacităţi, să îmbine perfecţionarea aptitudinilor tehnice, a deprinderilor şi calităţilor fizice în procesul antrenamentelor, să creeze condiţii necesare pentru un control corect în dirijarea celor mai importanţi parametri ai efortului în timpul antrenamentelor

Specialiştii delimitează în şase categorii principale aceste aparate:

1. Trenajoare pentru pregătirea fizică generală.

2. Trenajoare care funcţionează conform principiului remarcării lejere. Cu ajutorul lor pot fi create regimuri de efectuare a exerciţiilor sportive sau a elementelor principale, care sunt irealizabile în condiţii naturale.

3. Utilaje diverse de dirijare, care asigură menţinerea mişcărilor de viteză programată în timpul efectuării exerciţiilor la antrenamente şi care creează un tempo şi un ritm raţional al mişcărilor.

4. Trenajoare care permit îmbinarea procesului de dezvoltare a diferitelor calităţi motrice cu perfecţionarea tehnică. La antrenamentele înotătorilor este aplicat permanent trenajorul arc-pârghie, care permite reglarea efortului în toată amplitudinea în funcţie de posibilităţile reale ale grupelor musculare. Sunt folosite şi alte trenajoare care favorizează dezvoltarea calităţilor de forţă, prin imitarea mişcărilor caracteristice nataţiei.

5. Seria de trenajoare originale cu forţă de rezistenţă schimbătoare, ce creează condiţii pentru manifestarea calităţilor de forţă şi a mobilităţii articulaţiilor. La

baza construcţiei trenajoarelor se află utilizarea pârghiilor şi a discurilor excentrice, a scripetelor şi a greutăţilor.

6. Dispozitive care stimulează reacţia de adaptare a organismului sportivului prin crearea condiţiilor climatice şi artificiale impuse de starea vremii

Utilizarea tehnologiilor pentru obţinerea informaţiei rapide în pregătirea specifică a înotătorilor în specialitatea PPS.

Simularea reprezintă acţiunea în care are loc un proces de experimentare dirijată a modelului unui sistem – obiect, în anumite condiţii, ea reprezentând în esenţă o acţiune de investigare strict experimentală.

O serie dintre aceste avantaje sunt: - realizarea unui număr mult mai mare de studii experimentale; consecinţa pentru cercetare – cel puţin din punct de vedere biomecanic – o constituie înţelegerea mai profundă a unora din mecanismele care condiţionează mişcarea şi comportarea motrice în proba respectivă;

În ceea ce priveşte aplicarea simulatoarelor în antrenamentul înotătorilor, acestea vor respecta următoarele principii, astfel încât tehnologia informaţională computerizată va răspunde cerinţelor cercetării experimentale:

- respectarea dinamicii specifice, ceea ce înseamnă că termenii ecuaţiei diferenţiale care descrie funcţionarea sistemului urmează să-şi găsească corespondenţa în transpunerea tehnologică. Se asigură o simulare adecvată prin manifestarea sportivului în condiţii cât mai apropiate de specificul situaţiei reale.

Rolul acestora este de a recolta continuu şi discontinuu, dar cu frecvenţă de eşantionare destul de mare, informaţii despre variaţia parametrilor;

- furnizarea instantanee sau foarte rapidă a informaţiilor strict necesare reorganizării continue a mişcării, corelate cu modificările de moment ale potenţialului energetic.

Majoritatea acţiunilor omului se desfăşoară atât de repede, încât este imposibil să fie observate cu precizie şi cuantificate la prima vedere. Singura cale de analiză a mişcărilor o constituie înregistrarea lor automată cu ajutorul uneia dintre metodele tehnologiilor informaţionale computerizate. În acest sens, au fost propuse şi aplicate în cercetarea experimentală diferite metode de înregistrare a mişcărilor bazate pe folosirea transmisiunilor mecanice, aeriene sau electrice (metoda de înregistrare a atingerii tălpii de pământ – lungimea paşilor; fazele paşilor; metoda de înregistrare a vitezei – viteza de alergare; metodele de înregistrare a activităţii muşchilor Informaţia folosită insuficient şi incorect devine adeseori cauza acţiunilor ineficiente şi nu permite sportivului să-şi analizeze potenţialul tehnico-tactic.

Este ştiut faptul că pentru dirijarea conştientă a mişcărilor există un inel de dirijare automatizată a lor, care funcţionează cu atât mai eficient, cu cât este mai ridicat nivelul de pregătire. Cercetările demonstrează faptul că, cu cât mai automatizată este deprinderea, cu atât mai mult conştiinţa poate interveni în procesul de perfecţionare şi realizare în condiţiile concrete de efectuare a mişcării

Se constată că în domeniul dirijării acţiunilor sunt mai dezvoltate aspectele teoretice, în care predomină ipotezele de cercetare, generalizările logice.

Cocluzia Rezultatele abordării teoriei şi practicii procesului de pregătire sportivă a înotătorilor ne permit să constatăm faptul că la etapa actuală, pentru eficientizarea acestuia, se aplică o gamă destul de amplă a mijloacelor tehnice electronice de calcul şi de informatizare, dar, în acelaşi timp, problema dezvoltării calităţii de bază forţa prin aplicarea tehnologiilor simulative computerizate şi, mai cu seamă, la sportivii de 14 ani nu este destul de explorată. S-a stabilit că pentru sporirea nivelului de eficacitate a procesului de pregătire fizică (forţa) a înotătorilor este necesară aplicarea în sistemul de antrenamente complexe electronice simulative computerizate de tip „Ergosim”, care contribuie la perfecţionarea calităţii acestora prin multiplele posibilităţi de dirijare atât ale aspectelor dinamice şi cinematice, cât şi ale celor legate de dozare şi programare a eforturilor fizice pe perioade de lungă durată.