inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/dereferinta/purificarea-lumii-1/

Purificarea lumii (1)Utopia marxistă a fost pusă în aplicare de Lenin, Stalin, Mao şi Ceauşescu şi s-a materializat încontrolul statului asupra tuturor aspectelor vieţ ii, prin intermediul brutalităţ ii totalitare. Dar ce vorsuccesorii acestora şi cum speră să obţ ină controlul?Utopia progresistă se inspiră copios din prima, însă are un prof il aparte, chiar dacă difuz şi, deaceea, greu de def init .

Pînă acum. Eseul care urmează este cea mai reuşită analiză întreprinsă asupra noii mişcări şiideologii care a luat amploare în ult imele două decenii. Contrar tezei susţ inute de FrancisFukuyama după căderea zidului din Berlin, istoria nu a intrat în Nirvana. Atracţ ia utopiei a cunoscutdoar un scurt interval de recesiune şi revine cu o forţă devastatoare. Ca de obicei, unii vor să-it îrască pe restul într-o Nirvana prescrisă de ideologie.

În cultura populară, exemple binecunoscute de propagandă art ist ică pentru noua mişcare suntseria de f ilme Matrix (în special episoadele doi şi t rei) şi recentul megasucces, Avatar.

Purificarea lumii

Ernest Sternberg

Am intrat în secolul al XXI-lea cu speranţa că, indiferent de noile spectre pe care va trebui să leconfruntăm, ideologiile totalitare nu vor f i printre ele. Ne-am aşteptat ca fascismul, comunismul şivariantele lor să se descompună în cimit irul polit ic. Este posibil să f i sperat în zadar? Este posibil cadin corpurile putrezite să f i apărut o altă ideologie dedicată t ransformării lumii?

Există o mulţ ime de mot ive să credem asta. Suntem martori la creşterea mondială a unei mişcărisihastrice ne-religioase, care predică reînnoirea globală a omului şi prezice apocalipsa caalternat ivă la prezent. Asemeni predecesorilor din secolul XX, noua ideologie oferă o formulăintelectuală de ident if icare cu nedreptăţ ile din lume, imaginează o lume nouă şi pură care să leelimine şi îi mobilizează pe nemulţumiţ i şi înstrăinaţ i în scopul schimbării radicale. Asemenidiscipolilor totalitarismelor din t recut, noii ideologi se văd pe ei înşişi ca avangardă a celor mai înalteidealuri ale umanităţ ii. În cazul în care mulţ i dintre noi nu au reuşit să recunoască creşterea acesteimişcări noi, mot ivul poate f i faptul că suntem încă prinşi în categorii ideologice defuncte.

Noua ideologie este cel mai uşor de ident if icat prin lucrurile la carese opune. Inamicul ei este monolitul global numit Imperiu, careexercită dominaţ ie sistemică peste vieţ i omeneşt i, în special StateleUnite. Imperiul face posibil acest lucru prin mijloacele puse la

îndemînă de liberalismul economic, militarism, corporaţ iilemult inaţ ionale, mass-media corporat iste şi tehnologii desupraveghere, în tovărăşie cu (sau subordonat la) cea mai sinistrămanifestare a Imperiului, anume sionismul. Până aici nu există nici ocontroversă – aceste puncte sunt admise atât de suporteri,precum şi de crit ici.

Lucrurile în favoarea cărora se declară noua mişcare sunt mult maipuţ in clare. Sarcina mea, cu această ocazie, este de a descriepentru ce militează, de a argumenta că noul radicalism are o viziunecoerentă şi că, postulând atât un trecut rău cât şi un viitor ideal, secalif ică drept o ideologie de sine stătătoare.Exprimat într-un termen de contrast , lumeapref igurată de această mişcare este pură.Pământul va f i protejat , just iţ ia va domni,economiile vor f i durabile, iar energia va f iregenerabila. Comunităţ i diverse vorsărbători alte comunităţ i, cu condiţ ia săadere la doctrină. Mult mai pur decâtdemocraţ iile din t recut, acest regim viitor vafuncţ iona prin intermediul reuniunilorpart icipat ive la nivel local, ast fel realizîndu-seîmputernicirea tuturor comunităţ ilor. Pemăsură ce dispar graniţele vechi ale statului-naţ iune, comunităţ ile se vor coordonareciproc la nivel global, prin intermediul unorcadre de ajustare şi rect if icare numiteorganizaţ ii non-guvernamentale (ONG-uri).

Chiar dacă este greu de crezut, aceste idei nu sunt un mişmaş sent imental ci mai degrabă principiileunei dogme mai mult sau mai puţ in organizate. Această perspect ivă conţ ine chiar un concept deschimbare istorică: agenţ ii de schimbare vor f i noduri în reţea, numite “mişcări sociale”. Milioane deoameni din întreaga lume deja găsesc această dogmă suf icient de convingătoare încât să dea uncontur pregnant polit icilor lor. Pentru unii, această dogmă funcţ ionează ca ideologiile fanat ice dintrecut, ca un ghid pentru sensul vieţ ii şi o sursă de inspiraţ ie pentru angajament exaltat şi sacrif iciude sine.

O ideologie nouă poate f i, dar una totalitară? Aderenţ ii se consideră pe ei înşişi ca exemple depuritate, ca purtătorii cei mai avansaţ i ai democraţ iei şi aprecierii interculturale. Ar putea f i posibil ca,în ciuda convingerilor sincere, aceşt ia să reprezinte avangarda unui regim totalitar nou? Mişcareaîncă nu a stabilit un regim, deci nu putem spune cu cert itudine. După analizarea acestei ideologii,

eseul se încheie cu unele din semnele de alarmă şi cu semnalarea posibilităţ ii de absolut ismpart icipat iv.

O mişcare nouă pentru ce?

Bernard-Henri Lévy, autor f rancez şi comentator mass-media, este unul dintre cei mai proeminenţ icomentatori recenţ i care are mai multe de spus despre faptul că o noua mişcare totalitară este înmişcare. Lévy, un om autodescris de Stânga care nu s-a înduplecat să voteze nici măcar pentru uncandidat prezidenţ ial centrist , cu toate că era vorba despre prietenul său Nicolas Sarkozy, esteîngrijorat de schimbările prin care t rece Stânga. Stânga pe care a sprijinit -o din 1968, cea care asolicitat eliberarea omului de dictatură şi de prejudecăţ i străvechi, se dezintegrează rapid, scrieLévy, şi este înlocuită cu o versiune degenerată. El vede în acest proces de formare a StângiiZombie sau a Noului Barbarism (două dintre epitetele sale preferate) esenţa gândirii totalitare:credinţa cu caracter de dogmă că trăim într-un t imp de conf lict cataclismic între, pe de o parte,societatea luminoasă şi dreaptă pe care omenirea ar putea să o zămislească şi, pe de altă parte,ordinea mizerabilă şi exploatatoare în care umanitatea este capt ivă în prezent.

Noii Barbari observă o structură sinistră de putere la nivel mondial: complexul de stat-militaro-corporat ist-juridic-educaţ ional care controlează lumea şi generează şi întăreşte mizeria mondială.Din moment ce acesta e un inamic destul de mare, subliniază Lévy, ura noilor ideologi t rebuieconcentrată împotriva a ceva mai concret . Duşmanul concret major este Statele Unite ale Americii,iar duşmanul mai mic, dar mai demonic, este Israel. În t imp ce Lévy merge mult mai departe pentru adescrie la ce se opun Noii Barbari, el nu explică mai deloc pentru ce militează aceşt ia.

Nick Cohen, autor cu simpat ii stângiste, are o reacţ ie similară. “În pof ida tuturor atrocităţ ilor şinebuniilor comise în numele său”, scrie el, “Stânga a posedat această virtute: s-a ridicat fermîmpotriva fascismului.”

Dar după eşecul socialismului şi revelaţ iile despre crimele în masă ale comunismului, membrii maialienaţ i ai Stângii şi-au pierdut t racţ iunea polit ică, fără să piardă şi antagonismul faţă de Occidentulcapitalist . În special cu ocazia războiului din Irak, Stânga a suferit ceea ce Cohen numeşte o“eliberare întunecată”. Membri marcanţ i au devenit dispuşi să nege genocidul documentatîmpotriva bosniecilor, să evite menţ ionarea genocidului din Sudan, să răspândească teoriile iudeo-sioniste de conspiraţ ie globală, să ignore abuzurile masive împotriva drepturilor omului din lumea atreia, chiar să scuze cel mai brutal regim teocrat ic-fascist , atâta t imp cât acesta s-a opus StatelorUnite şi status quo-ului capitalist . Noua Stângă s-a dovedit incapabilă de a recunoaşte vreo crimăcare să nu f ie pusă pe seama Vestului capitalist .

Cohen nu şt ie cum să denumească această Stângă nouă. Uneori, scrie el, “îi numesc nihilişt idatorită refuzului voit de a veni cu o ordine de zi în faţa publicului”. Totuşi, el nu este sat isfăcut deacest nume. “Pentru că nu au un program pozit iv, este dif icil de a formula o et ichetă mai bună, deşi

sunt de acord că una este necesară întrucât ei sunt forţa dominantă a Stângii de azi.”

Cercetătorul John Fonte de la Inst itutul Hudson vede o idee polit ică unitară în această Stângărenăscută, pe care o denumeşte “progresism transnaţ ional”. Conduşi de ONG-uri care nu suntrăspunzătoare în faţa electoratului şi scapă controalelor şi dezbaterilor polit ice, aceşt i progresişt idoresc să instaureze legi globale care să depăşească jurisdicţ ia const ituţ ională a SUA. PentruFonte, noii progresişt i favorizează de asemenea şi “postdemocraţ ia”, o formă de guvernare bazată(printre alte caracterist ici) pe conşt iinţa de grup în locul drepturilor individuale. Deşi Fonte s-adovedit a f i un observator t impuriu şi atent, intuiţ ia sa este parţ ială: noua mişcare este maicuprinzătoare decât t ransnaţ ionalismul.

Este greu de def init această mişcare, deoarece, printre altele, pret inşii lideri intelectuali seîncadrează în facţ iuni rivale. Declarat a f i cel mai proeminent, Noam Chomsky conduce atacurileîmpotriva capitalismului mondial, în f runte cu SUA, dar fără să menţ ioneze ce ar t rebui să îlînlocuiască, atâta doar că lumea nu ar mai t rebui să f ie condusă de SUA, capitalistă şi nedreaptă.Majoritatea teoret icienilor reuşesc să se marginalizeze prin obscurant ism. Ca întotdeauna,obscuritatea teoret ică conferă act ivişt ilor din mişcare un pedigriu aparent profund, în acelaşi t impadapost indu-i de întrebări iscoditoare. Cu toate acestea, cineva care t rudeşte prin literaturapract ică a act ivişt ilor, evitând în acelaşi t imp textele teoret icienilor, începe să desluşească oviziune polit ică coerentă. Aceasta are nevoie de un nume.

Cum să o denumim

A denumi această mişcare neo-asta sau neo-alta, sau a cont inua să folosim crat ime este la fel deobositor cum ar f i fost să botezam fascismul drept Mişcarea Darwinist-Naţ ională-Neo-Romant icăÎmpotriva Plutocraţ iei Internaţ ionale.

Termenii vii ai lui Bernard-Henri Lévy (alături de cei deja menţ ionaţ i) includ neoprogresism, StângaOximoronică, Stânga Cadaverică, sau Fascismul Roşu. Şi printre alţ i scriitori a reapărut termenulmai vechi “fascism de Stânga”, având o scurtă răspândire după ce f ilozoful german JurgenHabermas l-a folosit în 1968 pentru a-i descrie pe t inerii radicali dispuşi să suprime libertatea deexprimare, să găsească scuze stalinismului şi să tolereze violenţa îndreptată către statul capitalist .Acest termen se găseşte acum în forme mai elaborate, cum ar f i coaliţ ia roşu-maro-verde, undeverdele se referă la ecologismul radical sau la fundamentalismul islamic, ori la amândouă. Culorilesunt aranjate în secvenţe diferite, uneori cu negru introdus pentru bună măsură, ca o referinţă laanarhism. Combinaţ ia lor este uneori denumită “coaliţ ia” sau, mai semnif icat iv, “sinteza” extremelor.

În cadrul Dreptei ant ifasciste, David Horowitz o numeşte neocomunism sau “alianţa blestemată”, înreferinţă mai ales la axa Stânga – Islam.

În ce-i priveşte pe adepţ ii mişcării, ei consideră cauza lor drept ant i-globalizare (sau ”alter-globalizare”, sau ”nu-front iere”), eco-socialism, globalism civic, rezistenţă la nivel mondial, mişcarea

mondială pentru just iţ ie, int ifada globală, act ivism transnaţ ional, reţele de protest , mişcareamişcărilor, mişcarea păcii şi just iţ iei, sau coaliţ ia oprimaţ ilor.

Nici et ichetele susţ inătorilor nu sunt cu mult mai bune. Termenul de ant i-globalizare a dus laimpresia falsă că mişcarea se opune pur şi simplu ext inderii comerţului internaţ ional. Acest lucrueste incorect pe mai multe planuri, cel mai de bază f iind acela că economia mondială esteglobalizată de secole. În plus, mişcarea este în mod explicit de anvergură globală: aderenţ ii caută înmod act iv să stabilească legături internaţ ionale între facţ iunile lor. În acelaşi t imp, această ideologieeste implicată, în Statele Unite, în viaţa polit ică locală. Grupurile de presiune care cer locuinţesubvenţ ionate pentru cei cu venituri mici şi puritatea alimentelor, sprijină imigraţ ia ilegală, restricţ iiprivind ingineria genet ică şi controale ant ipoluare se văd reciproc ca desfăşurând act ivităţ isubordonate unei cauze ideologice comune, fără ca măcar să se gîndească la legăturit ransnaţ ionale.

Mişcarea nu poate f i surprinsă în caracterul ei dist inct nici prin apelul la pace şi just iţ ie, care esteexprimat de tot spectrul polit ic. De asemenea, mişcarea nu poate f i def inită adecvat nici de faptulcă numeroase grupuri part icipă la ea – doar este o mişcare a mişcărilor – deoarece democraţ iilevăd, în mod obişnuit , cum coaliţ ii apar şi se dizolvă în urmărirea oportunista de interese care sesuprapun. Viziunea care o animă ar t rebui să f ie mai importantă în denumirea acestei mişcări.

Obiectul opoziţ iei acestei mişcări nu sunt conexiunile la nivel mondial în sine, ci o forţă sinistră careîşi ext inde antenele mecanice prin toate comunităţ ile locale şi exercită ast fel o putere nedreaptăasupra lor. Deşi uşor prolix, purificaţionism global ar f i o expresie potrivită pentru obiect ivulacestei mişcări. Ea vrea să realizeze o viziune istorică măreaţă: înfrângerea ant icipată a puteriiimperial capitaliste în favoarea unei reţele globale de comunităţ i culturale binefăcătoare, care sevor împuternici la nivel local prin intermediul democraţ iei part icipat ive şi vor menţ ine consecvenţăîntre mişcările componente prin puterea de redresare şi calibrare a ONG-urilor, ast fel instaurând onouă eră de just iţ ie socială globală şi de dezvoltare durabilă, ce va permite diferitelor comunităţ i săpartajeze armonios o planetă care a fost salvată de la distrugere şi complet regenerată.

Întinderea mişcării

Este dif icil de demonstrat că o nouă ideologie este în ascensiune, are anvergură mondială şiintenţ ionează să reinventeze umanitatea. Astfel de lucruri nu se întâmplă des şi de aceea existăpuţ ine precedente istorice. O mişcare ideologică este, de asemenea, pestriţă şi complexă, cudiferenţe de tensiuni interne şi, prin urmare, sf idând un rezumat simplu. Mai mult , purif icaţ ionismuleste încă în evoluţ ie.

În urmă cu 100 de ani, marxismul şi fascismul au evoluat în ident ităţ i dist incte, din mocirla de ideiant icapitaliste a secolului 19 târziu. Purif icaţ ionismul este chiar acum în curs de dezvoltare, dinmlaşt ina ideologică post-comunistă. Pare a f i la punctul de cot itură, deoarece act ivişt ii nu mai suntcircumscrişi doar adunărilor marginale ale celor alienaţ i. Acum conduc sute de grupuri act iviste şiONG-uri, organizează seminarii şi marşuri la conferinţe internaţ ionale, primesc sprijin din parteaguvernelor şi inst ituţ iilor misionare, se bucură de propagandă favorabilă din partea a diverşidespoţ i, sunt parte din ţesătura ONU şi UE, au un public f idel în Statele Unite şi, după cum vomvedea, subscriu unei doctrine, dacă nu uniforme, cel puţ in coerente.

Pentru scept ici, încercaţ i următorul exerciţ iu: part icipaţ i la o înt îlnire, în SUA, a celui mai apropiat“grup de pace şi just iţ ie” sau “centru de pace”, sau la orice înt îlnire care cuprinde “verzi”, “stângişt iverzi”, sau “act ivişt i” pentru “solidaritate” şi “just iţ ie globală”, apoi deschideţ i o discuţ ie polit ică. Înmod invariabil, act ivişt ii vor expune o versiune a pachetului ideologic descris aici. Inut il demenţ ionat, dar curioşii pot găsi şi nenumărate pagini web ale act ivişt ilor.

O întrunire reprezentat ivă a avut loc atunci când 10mii de act ivişt i s-au reunit în 2007 în At lanta, Georgia.Ca de obicei, s-a produs convergenţa a numeroaseagende: organizarea comunităţ ilor urbane, abolireaînchisorilor, faddism alimentar, Palest ina, drepturilerefugiaţ ilor, teatru stradal, ceva numit just iţ ietransformat ivă, feminism, act ivism ecologic şi cauzehibride cum ar f i Homosexualii Pentru Just iţ ie De

Vegetarieni prezintă, în semn de

protest, o alegorie a gătitului cu

animale - World Social Forum

2009

Mediu. Un corespondent al revistei Nation a raportatcă “evenimentul construieşte o Stângă democrat ică şi la nivel de grassroots“, plină de idei “înfavoarea unei refaceri radicale a acestei ţări [SUA, n. trad.]“, cu toate că refacerea nu este deloccertă, întrucât singurul rezultat memorabil al întrunirii a fost , în afară de act ivităţ ile în reţea, unslogan: “O altă SUA este necesară”.

În paralel cu protestele, act ivişt ii au stabilit plat forme numite de unii “contra-inst ituţ ii”. Acesteainclud Indymedia, autodescrisă drept “o reţea de canale media conduse colect iv, în scopulexprimării radicale, precise şi pasionate a adevărului. Noi lucrăm din dragoste pentru oamenii carecont inuă să act iveze pentru o lume mai bună, în pof ida distorsiunilor mediei corporat iste şi a lipseide dorinţă de a relata eforturile pentru eliberarea umanităţ ii.”

Forumul Social Mondial, care s-a întrunit ult ima oară în 2009 înBelem, Brazilia, declară pe pagina sa de web că nu este un grupsau o organizaţ ie, ci mai degrabă un loc deschis de înt îlnire, undeconferă şi schimbă idei o mult itudine de mişcări sociale, reţele,ONG-uri şi alte organizaţ ii ale societăţ ii civile opuse laneoliberalism şi unei lumi dominate de capital sau altă formă deimperialism. Pagina de web susţ ine că la întâlnirea din 2009 auluat parte 113 mii de part icipanţ i (inclusiv cei din marşuri şidemonstraţ ii) din 114 ţări reprezentând 5.800 de organizaţ ii, cu2.500 de jurnalişt i în audienţă. Aceste cif re au fost totuşi mai micidecât în alţ i ani, probabil datorită crizei economice, iarmajoritatea au fost din America Lat ină, inclusiv numeroşi stângişt ibrazilieni.

Întâlnirile nu sunt circumscrise doar forumurilor de act ivişt i. Fontemenţ ionează că înainte cu un an de atacurile din 9/11, cincizecide ONG-uri incluzând Amnesty Internat ional şi Human RightsWatch au pet iţ ionat ONU, pentru “a ţ ine Statele Uniteresponsabile de problema persistentă şi de nerezolvat adiscriminării”, iar numeroase ONG-uri americane prezente în anul2000 la Conferinţa Împotriva Rasismului de la Durban, sponsorizată de ONU, au semnat o rezoluţ iedenunţând capitalismul drept “un sistem fundamental eronat”. Sub impulsul unor regimuri despot iceşi cu colaborarea unor ONG-uri internaţ ionale, evenimentul Durban 2000 (şi în mai mică măsurăreluarea de la Geneva din 2009) s-a t ransformat într-un circ ant ioccidental şi ant isemit ic.

O declaraţ ie de referinţă privitoare la noul rol al ONG-urilor a fost făcută de Irene Khan, secretargeneral al Amnesty Internat ional, odată cea mai respectată şi venerabilă organizaţ ie pentruapărarea drepturilor omului. Aşa cum a af irmat pentru revista Financial Times:

Dacă priveşti azi în jur şi vrei să vorbeşti despre drepturile omului, acest lucru nuînseamnă prea mult pentru majoritatea populaţiei globului. A vorbi despre libertateade exprimare unui om care nu poate să citească un ziar, a vorbi despre dreptul lamuncă unui om care nu are unde munci… drepturile omului nu înseamnă nimicpentru ei, decât dacă vor aduce schimbări în aceste domenii.

Se pare că acestea nu au fost remarci ocazionale, ci ref lectarea unui principiu. Aceste aserţ iuniieşite din comun înseamnă că prizonierii polit ici (în numele cărora Amnesty Internat ional a câşt igatun respect mondial) au devenit nesemnif icat ivi pentru a merita o campanie umanitară, când atâţ iaoameni infometaţ i şi şomeri nu sunt interesaţ i de soarta lor. Acest ONG, se pare, ar t rebui să seocupe nu numai de campanii pentru dizidenţ ii din beciuri, ci şi de campanii vizând schimbărieconomice globale.

Larg sprijinit de ONG-uri, Forumul Social Mondial din Belem a concluzionat într-una din declaraţ iilesale comune: “Pentru a depăşi criza, t rebuie să confruntăm rădăcina problemei şi să avansăm câtse poate de repede către construcţ ia unei alternat ive radicale care să elimine sistemul capitalist şidominaţ ia patriarhală.”

Câteva state-naţ iuni au început de asemenea să arboreze drapelul purif icaţ ionist . Cea maiproeminentă este Venezuela, al cărei om forte, Hugo Chavez, a fost un vorbitor de prim plan laForumul Social Mondial şi un susţ inător al contra-globalizării. Chavez şi-a dezvăluit poziţ iaideologică în septembrie 2006, când l-a acuzat pe George W. Bush de a f i diavolul încarnat şi af luturat cartea ant i-imperiu a lui Chomsky, Hegemonie şi Supravieţuire, la fel cum Nichita Hruşciovşi-a scos pantoful şi a lovit cu el în pupit rul de la care se adresa adunării ONU.

Diversitatea part icipanţ ilor, înt insul domeniu geograf ic acoperit şi mulţ imile largi dau gir pretenţ iilorde inf luenţă şi atracţ ie ale noii mişcări. Întrebarea este dacă o ideologie coerentă, posibil totalitară,const ituie forţa motrice.

partea a doua