inima sau cordul · 2014-11-26 · cei doi ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul...
TRANSCRIPT
1
www.slidetube.org
inima sau cordul
inima este unul dintre cele mai importante organe ale
corpului uman şi funcţionează asemenea unei pompe musculare
ce distribuie sângele ȋn ȋntreg organismul.
aceasta se contractă şi se relaxează asemeni
oricărui muşchi, ȋnsa este unică prin faptul că
funcţionează pe baza principiului „totul sau nimic”,
fiecare contracţie făcânduse cu toată forţa pe care
aceasta o are.
anatomia inimii
inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul
mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta faţă
de linia mediană şi două treimi fiind localizate la stânga liniei
mediene.
2
www.slidetube.org
configuraţie externă
are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn
jos, spre ȋnainte şi la stânga, dimensiunea ei
fiind aproximativ egală cu pumnul individului.
prezintă:
trei feţe: o faţă ȋn raport cu scheletul toracic, o faţă ȋn
raport cu diafragmul şi o faţă ȋn raport cu
plămânii;
trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior şi o
margine spre posterior;
o bază;
un vârf.
faţa sternocostală intră ȋn raport cu sternul şi coastele, iar la
acest nivel se pot identifica atriile (ȋn porţiunea superioară) şi
ventriculii (ȋn porţiunea inferioară). ventriculii sunt
reprezentaţi mai bine de ventricului drept la nivelul acestei
feţe, cei doi ventriculi, stâng şi drept, fiind despărţiţi de
şanţul interventricular anterior. la nivelul acestui şanţ se pot
identifica marea venă a inimii şi artera descendentă
anterioară.
3
www.slidetube.org
superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă
denumirea de conul arterei pulmonare.
conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei
pulmonare.
ventriculii sunt separaţi de atrii prin intermediul şanţului
coronar.
porţiunea atrială a feţei sternocostale este acoperită ȋn cea
mai mare parte de artera pulmonară şi aortă.
şanţul coronar este străbătut ȋn porţiunea dreaptă de către
artera coronară dreaptă şi mica venă a cordului, iar ȋn
proţiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul
coronar.
la nivelul bazei cordului se pot observa, pe această faţa, două
prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiuşe,
stâng, respectiv drept.
faţa diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală şi
este reprezentată preponderent de către
ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o
porţiune foarte mică.
4
www.slidetube.org
cei doi ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul şanţului
interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera
interventriculară posterioară, ram din artera coronară
dreaptă şi vena coronară medie.
la nivelul feţei diafragmatice se poate identifica crux cordis
ce este reprezentată de intersecţia dintre şanţul coronar şi
şanţul interventricular.
faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi
este reprezentată preponderent de o porţiune din ventriculul
stâng.
prezintă şanţul coronar stâng la nivelul căruia putem
identifica artera atrioventriculară stângă şi marea venă
coronară. acesta din urmă ȋmparte faţa pulmonară ȋntro
porţiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o porţiune
ventriculară ce corespunde ventriculului stâng. marginea
dreaptă este ȋn raport direct cu pleura şi cu faţa medială a
plămânului drept.
marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate.
vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng şi
este orientat ȋn jos, ȋnainte şi la stânga şi
poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe
linia medioclaviculară.
5
www.slidetube.org
baza are o poziţie ȋn sus, ȋnapoi şi spre dreapta, iar la nivelul ei
se poate identifica şanţul interatrial ce o
ȋmparte ȋn două porţiuni şi anume:
• o porţiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu
orificiile celor 4 vene pulmonare;
• o porţiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună
cu cele două orificii ale venelor cave
superioară, respectiv inferioară.
configuraţia internă
inima este alcătuită din patru cavităţi şi anume:
2 atrii şi 2 ventriculi.
structura atriilor este uşor diferită de cea a ventriculilor,
prezentând anumite caracteristici generale:
• sunt alcătuite dintrun perete mult mai subţire şi mai neted
decât al ventriculilor;
• dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
• la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
• fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
6
www.slidetube.org
• comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor
atrioventriculare structura ventriculilor prezintă de asemenea
câteva caracteristici generale proprii şi anume:
• dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât
dimensiunile atriilor;
• pereţii sunt groşi, neregulaţi, prezintă trabecule şi cordaje
tendinoase.
7
www.slidetube.org
atriul drept
are forma unui cub ce prezintă spre anterior o prelungire
reprezentată de auriculul drept.
peretele lateral are aspect neregulat şi la acest nivel se
pot identifica muşchii pectinaţi ai atriului drept.
peretele medial sau septal este alcătuit din septul
interatrial (septul ce separă cele două atrii). acesta
prezintă ȋn porţiunea centrală o depresiune ce poartă
denumirea de fosa ovală, aceasta corespunzând
canalului interatrial a lui bottalo din timpul vieţii
intrauterine.
peretele superior prezintă două orificii şi anume: orificiul
de vărsare a venei cave superioare şi orificiul de intrare
ȋn auricul.
la nivelul peretelui inferior se pot identifica:
orificiul de vărsare a venei cave inferioare ce prezintă
valva venei cave inferioare denumită şi valva lui
eustachio;
anteromedial orificiul sinusului venos coronar ce prezintă
valva sinusului coronar ce mai poartă
denumirea şi de valva lui thebesius;
8
www.slidetube.org
de la nivelul valvei lui eustachio pleacă spre peretele
septal o proeminenţă ce poartă denumirea de banda
sinusală ce conţine tendonul lui todaro.
sub acest tendon se poate identifica triunghiul lui koch ce
este delimitat:
superior de tendonul lui todaro, inferior de valva
tricuspidă, iar lateral se identifică orificiul sinusului venos
coronar.
ȋn profunzimea ariei triunghiului lui koch se găseşte
nodulul atrioventricular ȋmpreună cu porţiunea incipientă a
fasciculului lui hiss.
peretele posterior prezintă o proeminenţă ce poartă
denumirea de creasta terminală, aceasta fiind
localizată la dreapta faţă de orificiile celor două vene
cave.
superior de creasta terminală se identifică nodul
sinoatrial.
peretele anterior este reprezentat de orificiul
atrioventricular drept ȋmpreună cu valva tricuspidă ce
este alcătuită din trei cuspe şi anume: anterioară,
posterioară şi septală.
9
www.slidetube.org
ventriculul drept
se prezintă sub forma unei piramide triunghiulare, având trei
pereţi, o bază şi un vârf.
peretele anterior este neregulat, prezentând numeroase
trabecule cărnoase:
de ordin i reprezentate de muşchiul papilar anterior de la care
se extind cordaje către cuspele anterioară, respectiv
posterioară a tricuspidei, dar şi trabecule de ordin II şi III.
peretele posterior este de asemenea neregulat, prezentând
trabecule cărnoase de ordin ii şi iii şi unul
singur de ordin i reprezentat de muşchiul papilar posterior
cele trimite către cuspele posterioară şi
septală a valvei tricuspide.
peretele medial sau septal este reprezentat de septul
interventricular (septul ce separă cei doi ventriculi).
de asemenea prezintă numeroase trabecule cărnoase de ordin
ii şi iii şi doar unul singur de ordin i reprezentat de muşchiul
papilar septal, ce trimite cordaje către cuspele septală şi
anterioară a valvei tricuspide.
10
www.slidetube.org
dintre trabeculele cărnoase de ordin ii se evidenţiază
trabecula septomarginală ce ȋnglobează ramul drept al
fasciculului hiss.
vârful ventriculului drept este localizat ȋn apropierea vârfului
inimii, doar la un cm mai sus şi mai la drepata faţa de acesta.
baza ventriculului drept prezintă două orificii şi anume:
orificiul atrioventricular drept şi orificiul trunchiului arterei
pulmonare. orificiul atrioventricular drept delimitează atriul
drept de ventriculul drept şi
este prevăzut cu valva tricuspidă. orificiul trunchiului arterei
pulmonare este prevăzut cu valva pulmonară ce este alcătuită
din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică) : una
anterioară şi două posterioare.
cavitatea ventriculului drept ȋncepe de la nivelul orificiului
atrioventricular până aproape de vârful inimii
şi poate fi ȋmpărţită ȋn trei regiuni diferite: o regiune de
primire a sângelui de la nivelul atriului drept, o
regiune trabeculară, localizată apical, şi o regiune distală, de
evacuare, ce mai este denumită şi conus
sau infundibul.
regiunea de primire a fluxului de sânge este delimitată ȋntre
orificiul atrioventricular şi regiunea muşchilor papilari.
11
www.slidetube.org
regiunea trabeculară este localizata spre vârful ventriculului
drept, fiind acoperită de trabecule musculoase. rolul acestora
este de a ȋncetini viteza fluxul sanguin şi totodată participă la
fromarea structurii de rezistenţă a cordului. regiunea de
evacuare sau conusul prezintă pereţi netezi şi are o formă
conică. datorită pereţilor netezi din această regiune, viteza
sângelui creşte.
atriul stâng
are forma unui cub, prezentând un perete lateral, un perete
medial, un perete superior şi un perete
inferior.
peretele lateral se continuă prin intermediul orificiului
auricului stâng cu cavitatea acestuia.
peretele medial sau septal este reprezentat de septul
interatrial.
peretele superior şi cel inferior nu prezintă elemente
anatomice importante.
perele posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare:
două dreote şi două stângi.
12
www.slidetube.org
peretele anterior conţine orificiul atrioventricular stâng ce
prezintă valva bicuspidă sau mitrală, ce este alcătuită din două
cuspe:
una anterioară mai voluminoasă şi una posterioară cu
dimensiuni mai reduse
ventriculul stâng
Este cavitatea cordului ce prezintă cele mai mari dimensiuni,
având aspectul unui con.
prezintă un perete lateral, un perete medial, două margini, o
bază şi un vârf.
peretele lateral prezintă numeroase trabecule de ordin II şi
III.
peretele medial sau septal este reprezentat de septul
interventricular şi prezintă trabecule cărnoase.
la nivelul marginii anterioare se poate identifica muşchiul
papilar anterior ce trimite cordaje către cele două cuspe ale
mitralei.
vârful ventriculului stâng coincide cu vârful inimii şi prezintă
trabecule cărnoase de ordin II şi III .
13
www.slidetube.org
baza ventriculului stâng conţine două orificii:orificiul
atrioventricular stâng şi orificiul aortei.
orificiul atrioventricular stâng este puntea de legătură dintre
atriul stâng şi ventriculul stâng şi la nivelul
său se găseşte valva bicuspidă sau mitrală cu cele două cuspe.
orificiul aortei se gaseşte la drepta faţă de orificiul
atrioventricular stâng şi la nivelul acestuia se
identifică valva aortei ce este alcătuită din trei cuspe
semilunare (ȋn cuib de rândunică): una posterioară
şi două anterioare.
cavitatea ventriculului stâng poate fi ȋmpărţită ȋntro porţiune
atrială la nivelul căreia pătrunde iniţial fluxul
sanguin şi o porţiune arterială ce mai poartă denumirea de
vestibulul aortic.
structura peretelui cardiac peretele cardiac este alcătuit de
la exterior spre interior din epicard, miocard si endocard.
14
www.slidetube.org
epicardul
este de fapt foiţa viscerală a pericardului seros şi are drept
scop ȋmpiedicarea apariţiei frecării ȋn timpul
contracţiilor ritmice ale cordului.
ȋntre epicard şi endocard se găseşte miocardul ȋmpreună cu
scheletul fibros şi sistemul excitoconductor
al inimii.
scheletul fibros al inimii este reprezentat de patru inele
fibroase şi două trigoane fibroase.
inelele fibroase mai poartă denumirea şi de inelele lui lower şi
sunt localizate la nivelul orificiilor
atrioventriculare şi la nivelul orificiilor arteriale reprezentate
de aortă şi artera pulmonară.
trigonul fibros stâng se găseşte ȋntre orificiul aortic şi
orificiul mitral, iar cel drept se găseşte ȋntre orificiul
trunchiului arterei pulmonare şi orificiul tricuspid. la nivelul
inelelor fibroase atrioventriculare se inseră baza
cuspelor atrioventriculare.
scheletul fibros are drept scop stabilirea unei discontinuităţi
electrofiziologice ȋntre atrii şi ventriculi.
15
www.slidetube.org
miocardul
prezintă un miocard contractil şi un sistem excitoconductor.
miocardul contractil este reprezentat de fibre musculare
miocardice atriale şi ventriculare, cele atriale fiind scurte
(situate profund) şi lungi (situate superficial), iar cele
ventriculare sunt ȋn vârtej sau ȋn spirală (situate superficial)
şi ȋn straturi profunde interventriculare.
sistemul excitoconductor
este alcătuit din celule miocardice cu proprietăţi specifice
precum automatismul (generează impuls
electric ȋn mod spontan) şi conducerea impulsului.
celulele miocardului ce prezintă automatism mai sunt denumite
şi celule miocardice tip p sau pacemaker. proprietatea de
automatism este deţinută de celulele din nodul sinoatrial, din
fibrele atriale specializate sau fasciculul bachmann, din nodul
16
www.slidetube.org
atrioventricular, din fasciculul hiss şi ramurile sale şi din
reţeaua purkinje.
ȋn mod normal, activitatea electrică a inimii este controlată de
nodul sinoatrial, acesta fiind pacemakerul
fiziologic al inimii.
mai poartă denumirea si de nodul keithflack şi este localizat
la nivelul peretelui posterior al atriului drept, superior de
creasta terminală. impulsurile trimise de acesta sunt cu o
frecvenţă de 7080/min.
ȋn alcătuirea sa intră mai multe tipuri de celule şi anume:
celulele p cu rol de pacemaker, disfuncţia acestora
determinând apariţia pauzelor sinusale, oprirea
sinusală urmate de ȋnlocuirea ritmului cu unul din centrii
excitoconductori mai lenţi.
celulele t tranziţionale, disfuncţia acestora determinând
blocarea excitaţiei ȋnainte ca aceasta să
ajungă la nivelul miocardului atrial;
celule nodale de tip purkinje.
nodul atrioventricular este localizat la nivelul septului
interatrial inferior şi ȋn alcătuirea sa intră aceleaşi
17
www.slidetube.org
tipuri de celule ca şi ȋn nodul sinoatrial. mai poarta denumirea
de nodul aschofftawara şi produce
impulsuri cu o frecvenţă de 4050/min.
la acest nivel este ȋntârziat impulsul trimis de la nivelul
nodului sinoatrial.
ȋntârzierea impulsului are două avantaje şi anume:
depolarizarea ventriculară este ȋntârziată până când atriile
şiau golit conţinutul ȋn ventriculi;
limitează numărul maxim de stimuli ce pot determina
depolarizarea ventriculilor pe unitatea de timp.
fasciculul bachmann este situat ȋntre vena cavă superioară şi
atriul drept, iar din el pleacă fasciculul
internodal anterior james.
fasciculul internodal mijociu sau wenckebach face legătura
dintre nodul sinoatrial şi atrioventricular.
fasciculul internodal posterior sau thorel realizează tot
legătura dintre nodul sinoatrial şi cel
atrioventricular.
18
www.slidetube.org
Fasciculul hiss porneşte de la nivelul triunghiului lui koch şi
intră ȋn septul interventricular, după care se
ramifică ȋn două ramuri, unul drept şi unul stâng.
el produce impulsuri cu o frecvenţă de 2530/min.
vascularizaţia inimii
vascularizaţia arterială a inimii este realizată prin intermediul:
arterei coronare drepte, ram din aorta ascendentă,
situată ȋn porţiunea iniţială ȋntre auriculul drept şi trunchiul
arterei pulmonare, după care se localizează la nivelul şanţului
coronar anterior, respectiv posterior.
19
www.slidetube.org
se termină la nivelul şanţului interventricular posterior prin
artera interventriculară posterioară.
ramuri ale arterei coronare drepte sunt reprezentate de:
artera dreaptă a conului, arterele ventriculare anterioare
drepte, artera interventriculară posterioară, arterele
atriale, artera nodului sinusal, artera nodului
atrioventricular.
arterei coronare stângi, ram din aorta ascendentă, este
situată iniţial ȋntre auriculul stâng şi trunchiul
arterei pulmonare.
la nivelul şanţului interventricular anterior se termină prin
artera interventriculară anterioară.
la nivelul şanţului coronar, din artera coronară stângă ia
naştere un ram colateral ce poartă denumirea de artera
circumflexă. artera interventriculară anterioară se ramifică
ȋn:
arterele ventriculare anterioare stângi, artera stângă a
conului ce se anastomozează cu artera dreaptă a conului,
ramuri septale pentru 2/3 din septul interventricular
artera circumflexă dă următoarele ramuri:
20
www.slidetube.org
artera marginală stângă, ramuri ventriculare anterioare şi
posterioare, arterele atriale, artera nodului sinusal şi artera
nodului atrioventricular.
astfel, foarte importantă este zona vascularizată de fiecare
coronară ȋn parte, putânduse identifica
artera afectată ȋn fucnţie de zona necrozată ȋn urma unui
infarc miocardic.
artera coronară dreaptă vascularizează ventriculul drept, o
porţiune din peretele posterior al ventriculul
stâng, 1/3 inferioară a septului interventricular, atriul drept
şi sistemul excitoconductor.
artera coronară stângă vascularizează ventriculul stâng, o
porţiune din peretele anterior al ventriculului
drept, 2/3 superioare a septului interventricular şi atriu
stâng.
venele sunt organizate ȋntrun sistem venos superficial şi un
sistem venos profund.
Sistemul venos superficial este reprezentat de sinusul venos
coronar ce poate fi identificat la nivelul
şanţului coronar posterior.
21
www.slidetube.org
Traiectul acestuia se termină la nivelul peretelui inferior al
atriului drept.
La nivelul sinusului venos coronar se varsă vena coronară mare,
vena coronară mică, vena coronară mijlocie, vena posterioară a
ventriculului stâng, vena oblică a atriului stâng.
Limfaticele drenează la nivelul nodulilor limfatici
traheobronşici şi brahiocefalici.
inervaţia inimii
la inervaţia inimii participă atât sistemul vegetativ simpatic,
cât şi cel parasimpatic.
inervaţia parasimpatică este realizată prin intermediu
ramurilor cardiace cervicale şi toracale ale celor
doi nervi vagi.
nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag,
deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci
inferiori se desprind din nervul laringeu recurent.
acţiunea inervaţiei parasimpatice este cardiomoderatoare:
scade frecvenţa cardiacă şi determină vasoconstricţia
coronarelor.
22
www.slidetube.org
inervaţia simpatică se realizează prin intermediul nervilor
cardiaci cervicali superiori, mijlocii şi inferiori,
alături de 34 nervi cardiaci toracici.
nervul cardiac cervical superior ȋşi are originea ȋn ganglionul
simpatic cervical superior.
nervul cardiac cervical mijlociu ȋşi are originea ȋn ganglionul
cervical mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior ȋşi are
originea ȋn ganglionul simpatic stelat. acţiunea simpaticului
este de a creşte frecvenţa cardiacă şi de a dilata vasele
coronare.
aceşti nervi simpatici şi parasimpatici formează două plexuri
cardiace:
anterior respectiv posterior.
plexul cardiac anterior (superficial), localizat ȋntre aortă şi
trunchiul pulmonar, este alcătuit din nervii cardiaci superiori
ai vagului şi nervii cardiaci superiori stângi simpatici.
plexul cardiac posterior (profund) este localizat ȋn jurul venei
cave şi posterior de aorta ascendentă.
există şi un plex subendocardic, unul intramiocardic şi unul
subepicardic.
23
www.slidetube.org
activitatea cordului este influenţată şi de reflexele
reglatoare glomice sinusale.
pericardul
cordul ȋmpreună cu vasele mari este ȋmbrăcat de pericard ce
este un sac fibroseros.
acesta este alcătuit din pericardul fibros şi pericardul seros.
pericardul fibros are forma unui trunchi de con şi prezintă:
o faţă anterioară ce este ȋn raport direct cu pleura, plămânii,
cutia toracică reprezentată de stern şi
coaste;
o faţă posterioară ce este ȋn raport direct cu aorta
descendentă toracică, esofagulporţiunea toracică,
nervii vagi şi bronhiile principale;
două margini laterale;
o bază la nivelul vaselor mari, pe care se rasfrânge parţial;
o bază ȋn raport cu diafragmul.
pericardul este fixat la cuşca toracică prin intermediul mai
multor ligamente:
24
www.slidetube.org
sternopericardice;
cervicopericardice;
vertebropericardice;
frenopericardice.
pericardul seros este alcătuit din două foiţe:
una parietală ce căptuşeşte suprafaţa interioară a
pericardului fibros şi una viscerală sau epicard.
ȋntre cele două foiţe se găseşte o lama fină de lichid
pericardic.
cele două foiţe se reȋntâlnesc la nivelul vaselor mari, formând
două tunele vasculare:
unul arterial ce cuprinde aorta şi trunchiul arterei pulmoare şi
unul venos ce cuprinde venele cave şi venele
pulmonare.
prin reflexia pericardului seros, iau naştere sinusurile
pericardice:
25
www.slidetube.org
sinusul transvers, sinusul oblic, sinusul superior aortic, sinusul
inferior aortic, sinusul dintre vena cavă superioară şi vena
pulmonară superioară dreaptă, sinusul dintre venele pulmonare
drepte, sinusul dintre vena cavă
inferioară şi vena pulmonară inferioară dreaptă, sinusul dintre
venele pulmonare stângi.
vascularizaţia pericardului este realizată de artera toracică
internă, aorta descendentă toracică şi artera musculofrenică.
inervaţia este realizată de nervii vagi, frenici şi sistemul
nervos simpatic.
rapoartele inimii cu structurile ȋnvecinate
Proiecţia cordului se realizează ȋn cadrul unui patrulater
delimitat astfel:
anterior un plan frontal, tangent la pericard;
posterior un plan frontal, tangent şi posterior de
bifurcaţia traheei, venele pulmonare şi pericardul de
la nivelul atriului stâng;
superior un plan transversal prin vertebra toracală t4 şi
unghiul sternal;
inferior diafragmul;
lateral pleurele mediastinale ale celor doi plămâni.
26
www.slidetube.org
proceduri specifice
1. puncţia pericardică se realizează atât ȋn scop
diagnostic, cât şi terapeutic şi reprezintă extragerea
unui revărsat lichidian acumulat la nivelul sacului
pericardic.
2. biopsia endomiocardică este o tehnică diagnostică
percutanată ce are drept scop extragerea unor mici
fragmente de miocard prin intermediul unui biotom.
3. angioplastia cu balon
4. valvuloplastia cu balon
5. aterectomia
http://slidetube.org