Ingrijirea copilulului prematurPrematurul este nou nascutul cu varsta gestationala mai mica de 37 saptamani, cu greutatea mai mica de 2500g si talia mai mica de 47cm. Prematurul are greutatea corespunzatoare varstei gestationale. Gradele de prematuritate. In functie de greutatea de la nastere, prematurii se clasifica in: Gradul I: 2499-2000 g Gradul II: 1999-1500 g Gradul III: 1499-1000 g Gradul IV: sub 1000 g Dup starea clinic , prematurii se mpart n 2 categorii:- prematuri sntoi , la care naterea prematur este doar un accident , fr afectarea structurilor principale i la care adaptarea la viaa extrauterin este influenat doar de imaturitatea lor morfofuncional .- prematuri patologici la care imaturitatea structural i funcional coexist cu leziuni nedeterminate de factori nocivi , care au acionat n viaa uterin . Acetia prematuri sunt puternic handicapai cu patologie de adaptare la viaa extrauterin .CARACTERISTICI MORFOFUNCIONALE Prematurul se caracterizeaz prin imaturitate funcional i anatomic a organelor sale.La examenul clinic se constat urmtoarele :- disproporia dintre diferitele segmente ale corpului este mult mai accentuat ; capul reprezint 1/3 din lungimea total ; craniul este voluminos , cu un perimetru ce depete pe cel toracic cu peste 3 cm ; fontanelele i suturile craniene sunt larg deschise ; faa este mic , triunghiular , cu aspect de facies btrn ; gtul este lung i subire ; toracele ngust , cilindric cu coastele uor deprimabile n inspir i contrasteaz cu abdomenul mare ; membrele sunt subiri i scurte . pielea este roie , subire , lucioas , zbrcit , acoperit cu lanugo abundent esutul adipos subcutanat este foarte redus sau lipsete prul de pe pielea capului este mai lung i mai des unghiile sunt slab dezvoltate , foarte subiri i moi urechile sunt mari , cu reliefurile pavilioanelor absente i au cartilajele foarte moi musculatura este ineficient dezvoltat , cu o hipotomie accentuat care explic tendina ctre herniaombilical sau inghinal cordonul ombilical este implantat mai aproape de simfiza pubian ; mumificarea este mai lent , iardetaarea mai trzie dect la nou-nscutul normal. testiculii nu sunt cobori n scrot , labiile mai nu le acoper pe cele miciDin punct de vedere funcional , organele , aparatele i sistemele insuficient dezvoltate prezint deficiene cu att mai pronunate cu ct prematuritatea este mai important .Prematurul doarme aproape tot timpul , plnsul este slab i monoton, micrile musculare lente i rare.Icterul fiziologic este mai frecvent i dispare mai trziu. Scderea fiziologic n greutate este mai mic , iar revenirea la greutatea iniial mai lent.Prematurii prezinta numeroase deficiente morfofunctionale, care cresc cu gradul de prematuritate si influenteaza viabilitatea lor. Ingrijirea prematuruluiCunoasterea sectiei de terapie intensiveDaca prematurul a fost internat intr-o sectie de terapie intensiva se va veni in contact cu o tehnologie noua, cu un nou limbaj medical, cu noi reguli si proceduri. Personalul din sectia de terapie va explica parintilor cum sunt ingrijiti prematurii si cum pot fi ingrijiti acasa. Cu ajutorul acestei echipe se pot invata repede aparatele folosite in tratamentul prematurului, nevoile acestuia precum si modul cum se poate ingriji acasa. Este bine sa existe o buna comunicare intre parinti si echipa medicala.Aparatura din sectia de terapie intensiva neonatalaDupa o prealabila igienizare inainte de intrare, in sectia de terapie intensiva se pot observa numeroase aparate si instrumente folosite in terapia noului nascut. Datorita aparaturii medicale, prematurul are mult mai multe sanse de a supravietui ca pana acum. In cel mai rau caz, cu o dotare minima, prematurul poate fi incalzit si monitorizat cu un echipament ce poate include:incubator inchis sau deschis- termometru pentru monitorizarea permanenta a temperaturii corpului- aparat de monitorizare a sistemului cardio-respirator pentru a urmari frecventa cardiaca si respiratorie- pulsoximetru, pentru a monitoriza oxigenul din sange.Daca prematurul are nevoie de alte investigatii medicale se pot folosi alte teste si echipamente medicale, cum ar fi:-aparat de monitorizare a oxigenului si/sau dioxidului de carbon transcutanat pentru masurarea nivelurilor acestora din sange fara folosirea acelor- perfuzie intravenoasa pentru administrarea medicamentelor, fluidelor si alimentatie parenterala- cateter ombilical pentru administrarea medicamentelor, lichidelor, pentru alimentatie si pentru recoltarea sangelui necesar analizelor- ventilator, pentru usurarea respiratiei- ecografie transfontanelara, pentru verificarea sangerarilor de la nivelul creierului sau afectarea acestuia, de obicei intre a treia si a saptea zi dupa nastere- radiografie pulmonara pentru a verifica diferitele afectiuni ale plamanului sau pentru a verifica pozitia sondei de intubatie endotraheala, daca in cazul prematurului a fost folosita una pentru usurarea respiratiei- radiografie abdominala, pentru verificarea enterocolitei ulcero-necrotice si pentru verificarea pozitiei cateterului ombilical- electrocardiograma, pentru verificarea inimii daca exista malformatii congenitale sau pentru verificarea persistentei de canal arterial.NGRIJIRI IMEDIATEMsurile de ngrijire se aplic din momentul declanrii travaliului , care trebuie condos cu mult grij .Naterea prematurului trebuie s se fac ntr-o sal nclzit , dotat cu instrumentare pentru dezobstrucionarea cilor respiratorii , scutece calde , oxigen , incubator pentru prematurii sub greutatea de 1500 gr.n timpul naterii se administreaz mamei oxigen i vitamina k care previn n mare msur leziunile sistemului nervos central .Imediat dup natere , ngrijirile acordate prematurului sunt urmtoarele :-evitarea rcirii , prematurul este nvelit n scutece calde sterile ;-legarea i secionarea cordonului ombilical se face dup 4-5 minute de la natere , cnd pulsaiile nceteaz pentru ca o parte din sngele placentei s treac n organismul nou nscutului prematur;-dezobstrucionarea cilor aeriene superioare , se ndeprteaz cu atenie mucozitile pentru a preveni aspiraia lor . -profilaxia oftalmiei gonococice cu soluie de nitrat de argint 1%.- transportul n secia de prematuri.Prematurul este lsat linitit timp de 5-6 ore, culcat pe o parte, pentru a nu aspira mucozitile .Dup acest interval de timp , el va fi cntrit i i se va face toaleta cu ap cald.Administrarea de antibiotice se recomand numai n cazul ruperii premature a membranelor , cnd se presupune o infectare a lichidului amniotic.NGRIJIRILE ULTERIOAREngrijirile ulterioare ale prematurilor se acord n secii de prematuri i la domiciliu. Asistena copilului prematur trebuie s in seama de urmtoarele principii:-actul terapeutic reprezint o urgen , ntrzierile n corectarea tulburrilor care apar n funciile vitale pot determina leziuni ireversibile , urmate de deces sau de patologie sechelar.-gestul terapeutic poate fi nociv , o terapie intensiv aplicat pe un organism fragil cu potenial enzimatic redus , poate determina o agravare a evoluiei .-msurile de ngrijire acordate prematurilor trebuie aplicate difereniat i trebuie s vizeze etapele perioadei de adaptare la viaa extrauterin , care au caracteristici i patologie proprie.n perioada de adaptare , copiii prematuri trec prin trei etape : etapa de adaptare imediat , care cuprinde primele 3 zile etapa de adaptare precoce care dureaz 3-8-10 zile etapa de adaptare tardiv care ncepe dup 2 sptmni i dureaz pn la maturizare complet .n etapa de adaptare imediat , msurile terapeutice trebuie s fie axate pe corectarea tulburrilor determinate de deficienele funciei respiratorii i de termoreglare.n perioada precoce , exist riscul metabolic i cel hemoragic , iar n cea tardiv , riscul infecios este pe primul plan i ncepe s apar i riscul legat de patologia carenial , neoendocrin i psihomotorie.Ingrijirea prematurului trebuie deci axat pe combaterea principalelor sale deficiene funcionale.Combaterea deficitului de termoreglare: temperatura de 26C in sala de nastere; infasarea in scutece calde dupa nastere; temperatura din saloane sa fie 26-28C; prematurii cu Gn < 1800g vor fi pusi in incubatoare. Reglarea temperaturii incubatorului se va face in functie de greutatea prematurului: la Gn = l.OOOg temperatura = 34C; pentru fiecare 250g in plusase scade, temperatura cu 1C; pentru fiecare 250 g in minni.se creste temperatura cu 1 C In cazul prematurului hipotermic, temperatura va fi cu un grad mai mica decat temperatura corpului. omeostazia termica este realizata cand oscilatiile temperaturii corpului nu depasesc 1 C. Combaterea deficitului respirator : dezobstruarea cailor respiratorii; asezarea in decubit lateral cu capul mai ridicat; aspirarea continutului gastric in staza pentru usurarea miscarilor diafragmului; oxigenoterapie 40% discontinuu; stimularea medicamentoasa a centrilor respiratori pentru reducerea apneei se poate face prin administrare orala de teofilina in doza de 4 mg/kg la interval de 6 ore; Combaterea acidozei - administrare de oxigen si solutie de glucoza 5% + bicarbonat de sodiu - la mama, in travaliu, si apoi la prematur, in primele zile in raport cu valorile pH -metriei. Corectarea acidozei se face cand pH-ul este sub 7, 20 si dupa ce s-a stabilit o ventilatie adecvata. Combaterea tendintei la hemoragii: manevrari blande; administrare de capilarotrofice (vit.C si E) ; administrare de vit. K in primele zile (Fitomenadion). Prevenirea infectiilor: personalul din sectie va fi verificat periodic clinic si bacteriologic; lenjeria, vesela, instrumentarul si sondele utilizate se vor steriliza inaintea fiecarei intrebuintari; dezinfectia ciclica si curenta a saloanelor, paturilor, incubatoarelor; lichidul din umidificatoare si barbotoarele de oxigen se va schimba zilnic; aerul din saloane se dezinfecteaza cu raze ultraviolete. Laptele mamei prematurului-Alaptarea la san a copiilor prematuriDesi alaptarea la san este mai dificila in cazul prematurilor, ea nu este imposibila. Alaptarea ofera aceleasi beneficii prematurilor ca si copiilor nascuti la termen si legatura dintre mama si copil, protectia impotriva alergiilor.Prematurii care sunt alimentati cu lapte de la propria mama au un ritm de crestere mai accelerat.Compozitia laptelui mamelor care au nascut prematuri are diferente semnificative feta de laptele uman matur n primele 2 luni.Continutul total de proteine este de 12 g/l n primele saptamni, cantitate care scade treptat si ajunge la 10 g/l n perioada care corespunde sfrsitului gestatiei, daca nasterea s-ar fi produs la termen. Nivelul cistinei si taurinei este superior n laptele prematur,la fel si cantiatatea de IgAContinutul de lipide este mai redus fiind n corelatie cu durata gestatiei.Lactoza este cu 10% mai slab reprezentata n laptele mamelor care au nascut prematuri comparativ cu laptele uman matur.Continutul global al sarurilor minerale si ndeosebi al Na, CI, Mg si Fe, precum si vitaminele A si C sunt mai bine reprezentate n laptele prematur n primele 2 luni.Laptele prematur este considerat ca o prelungire a fazei de colostru. Prin nasterea prematura, n organismul mamei ramne un nivel nalt de foliculina si progesteron care inhiba actiunea lactogena a prolactinei si transferul apei n lapte. Astfel, nivelul proteinelor si al sarurilor minerale reprezinta rezultatul dilutiei tardive.Se considera ca laptele uman n alimentatia prematurului nu acopera necesarul de proteine, Na, Ca si Fe pentru obtinerea unei rate de crestere favorabila. Chiar daca laptele propriei mame nu este hrana perfecta pentru prematur, el este cel mai adecvat deoarece ofera un aport nutritiv mai mare ntr-un volum limitat. si scade afinitatea Hb pentru oxigen; nicotina si acidul cianhidric au actiune toxicaAlimentatia prematuruluiPrincipiile alimentatiei copilului cu greutate mica la nastere: - Nevoi de lichide: 60ml/kg in prima zi (exista tendinta de retentie de Na si apa), se creste treptat pana la 130 ml/kg/zi in prima saptamana apoi 200 ml/kg/zi. - Necesitati calorice - mari in contrast cu posibilitatile de digestie si de absorbtie: I sapt. - 40-90 kcal/kg/zi. II sapt. - 110-120 kcal/kg/zi - apoi 130 kcal/kg/zi. Prematurul necesita 5 kcal pentru fiecare gram de crestere in greutate -Alimentul ideal este laptele uman in primele 2 saptamani, apoi va primi 2/3 lapte uman + 1/3 un preparat adaptat de lapte (Humana O, Pre-Aptamil, PreNAN, Similac, etc.) pentru aport suplimentar de proteine. - Perioada de tatonare a tolerantei alimentare este de 10-14 zile in functie de greutatea la nastere. - Numarul de pranzuri este intre 8-10, cu atat mai multe cu cat greutatea la nastere este mai mica. Nou nascutul cu o Gn < 2000 g nu are reflex de deglutitie si va fi alimentat prin gavaj cu sonda nazogastrica care se inlocuieste la 2 zileTehnica alimentaiei este difereniat : prematurii care pot trage i nghii sunt pui la sn, cei sub 2000 gr care nu pot suge , se alimenteaz cu linguria, sau biberonul din 2 n 2 ore , prematurii gravi se alimenteaz cu sonda prin gavaj.Aceast alimentaie se practic numai n spital.Deciziile legate de modul de alimentatie al acestor copii prematuri vor fi amanate pana cand se stabileste daca nou-nascutul poate fi alimentat prin cavitatea bucala sau prin gavaj (cu sonda nazogastrica).Perioadele copilrieiCopilria este perioada de via de la natere pn la pubertate ,15-16 ani. n aceast perioad , organismul uman se afl n continu modificare , determinat de procesul de cretere i de dezvoltare intens . Creterea reprezint un proces evolutiv continuu, n care organismul sufer diferenieri structurale i funcionale , deci se dezvolt i sufer schimbri. Exist ritmuri diferite de cretere i de dezvoltare a esuturilor i organelor i aceasta determin caractere morfo- funcionale corespunztoare i particulare pentru perioadele vrstei infantile . Reactivitatea organismului ca i patologia legat de aceasta este deosebit n fiecare din aceste perioade. De aceea epoca copilriei are mai multe perioade. Se deosebesc la vrsta infantil trei perioade principale: prima copilrie , copilria a doua i copilria a treia sau vrsta colar .Prima copilrie Prima copilrie se ntinde de la natere pn la 2 i jumtate 3 ani , vrst la care se termin apariia dentiiei de lapte. n cadrul acestei perioade se deosebesc : perioada neonatal precoce ( primele 6 zile de via) perioada de nou-nscut sau neonatal ( prima lun de via) perioada de sugar ( de la o lun la 12 luni) perioada de copil mic sau anteprecolar (de la 1 la 2 ani jumtate)Particularitile morfofuncionale i patologice ale primei copilriiDei este perioada cea mai scurt ca durat prima copilrie prezint o mare importan ca dezvoltare , nutriie , fiziologie i patologie . Din punct de vedere morfologic se constat urmtoarele: creterea accentuat n greutate i lungime mai mare dect n oricare perioad a vieii . Astfel n primul an creterea n lungime este de 20 cm , n al doilea an de 10 -12 cm , n al treilea de 5-6 cm.Creterea n greutate se face cu 6 kg n primul an , cu 3 kg n al doilea , cu 2 kg n al treilea . nutriia intens i nevoile nutriionale crescute sunt fenomene fiziologice care predomin n aceast perioad alimentaia special n primul semestru este predominant lactat , n special lapte matern , pn la un an , laptele rmne alimental de baz . apariia dentiiei de lapte ncepe la 6-8 luni i se ncheie la 2 ani i jumtate. Dezvoltarea neuropsihomotorie , de la un an copilul merge i are un vocabular de cteva cuvinte ,la 2 ani i jumtate 3 ani alearg i are un vocabular de 300 -400 cuvinte i face propoziii . Dependena de mediul nconjurtor i nevoia de ngrijire special , sugarul are nevoie de mama lui , care i asigur ngrijiri speciale i alimentare potrivite .Patologia primei copilrii are un caracter special i este determinat de particularitile morfofuncionale ale organismului copilului n cretere . La nou-nscut , morbiditatea este determinat n special de aciunea factorilor antenatali i intranatali, predominnd malformaiile congenitale i afeciunile legate de actul facerii. Mortalitatea infantil este mai mare n prima lun .Copilria a doua Copilria a doua sau vrsta precolar se ntinde de la 2 ani i jumtate- 3 ani pn la 6-7ani , cnd ncep s apar dinii definitivi i copilul merge la coal .Din punct de vedere morfofiziologic se constat : creterea statural i ponderal este mult redus fa de perioada precedent , 4-5 cm pe an i , respectiv 1,5 -2 kg pe an. Raporturile dintre diferitele segmente se modific ,la nou nscut corpul reprezint un sfert din lungime , iar la copilul de 6 ani , reprezint o esime din lungime. Nevoile nutriionale sunt mai reduse dect n perioada precedent . Dezvoltarea psihomotorie este progresiv , concomitent cu dezvoltarea sistemului nervos , se perfecioneaz vorbirea , sporesc cunotinele , se dezvolt atenia spontan , mersul. Reactivitatea organismului se modific , se ndeprteaz tot mai mult de comportarea sugarului i se apropie de cea a adultului.Patologia copilriei a doua este caracterizat printr-o morbiditate mai redus n care predomin accidentele de cas i de strad , precum i unele boli transmisibile . Mortalitatea este mai redus , cauzele principale fiind accidentele, intoxicaiile acute i complicaiile unor boli infectocontagioase.Copilria a treia Copilria a treia sau vrsta colar se ntinde de la vrsta de 6- 7 ani pn la pubertate , 14-16 ani .Se submparte n dou etape:a) vrsta de colar mic pn la 11-13ani ; b) pubertatea ntre 12 -14 ani la fete i 13-16 ani la biei a) Vrsta de colar mic se caracterizeaz prin urmtoarele : creterea statural i ponderal este la nceput mai lent 3-4 cm pe an , fiind urmat apoi de o accelerare a creterii staturale n ultimii 1-2 ani apar primii dini definitive la 6-7 ani i treptat se face nlocuirea dinilor temporali cu cei definitive; zonele corticale ale creierului se maturizeaz ; morbiditatea este redus : reumatism, tuberculoz , afeciuni renale , accidente; mortalitatea este mai redus , fiind cauzat de accidente, cardiopatii,reumatisme decompensate , tumori maligne;b) Pubertatea , perioad care corespunde maturrii aparatului i funciei de reproducere este caracterizat prin : apariia menstruaiei la fete (12-14 ani) apariia spermatozoizilor viabili la biei (13-16 ani) creterea staturo-ponderal inegal, n aceast perioad se constat o ncetinire a creterii n lungime i o accelerare a creterii n greutate dezvoltarea intelectual i labilitate memopsihic accentuate scderea rezistenei organismului i receptivitate mai crescut la unele boli. Modificrile importante pe care le sufer organismul n epoca pubertii depind de funcia glandelor endocrine (hipofiz , suprarenale, i mai ales genitale)Ingrijirea copilului mareCopil 1 - 3 ani-Copilul mic, cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, este o personalitate in devenire si capata tot mai multa independenta, explorand si invatand mai multe despre lumea care il inconjoara. Pentru a reusi sa faca aceste lucruri, copiii mici au nevoie de foarte multa atentie si afectiune din partea parintilor si a persoanelor indragite. O greseala mare din partea parintilor este sa considere ca pana la varsta de 3 ani copiii nu stiu mai nimic si nu inteleg nimic. Aceasta abordare atrage cu sine o atitudine extrema fata de copil - fie prea protectoare, fie prea restrictiva si creerea unui mediu impropriu pentru dezvoltarea sanatoasa. Aceasta perioada din viata copilului mai este numita si prima copilarie, sau perioada anteprescolara si este caracterizata de viziunea egocentrista a copilului asupra lumii. Copiilor mici nu le place sa imparta jucariile, deoarece inca nu inteleg nevoile celorlalti. Totodata, copilul incearca sa faca singur cat mai multe lucruri, in dorinta de a fi independent. Valorizarea din partea parintilor este baza dezvoltarii stimei de sine si a increderii la copilul mic. Daca simte este privat de atentia si dragostea parintilor, copilul mic poate recurge la mijloace extreme, cum ar fi comportamentul violent. Natura copilului de 1 - 3 ani este jocul si distractia, lumea la aceasta varsta fiind diferita de lumea adultilor. De cele mai multe ori copiii mici sunt constienti doar de perspectiva, ideile, nevoile si dorintele lor, le place sa faca acelasi lucru in randuri repetate si au nevoie de explicatii scurte si simple. Atentia copiilor la aceasta varsta este limitata si jocurile cele mai potrivite pentru ei sunt cele scurte, cu reguli simple. Un aspect al castigarii independentei este refuzarea regulilor impuse de catre parinti, acest refuz manifestandu-se de multe ori prin tipete, plans si crize de furie. Parintii trebuie sa aiba o abordare rabdatoare, insa trebuie in acelasi timp sa fie consecventi. Printre provocarile acestei varste se mai numara si invatarea mersului la toaleta. Nu uitati ca cei mici au nevoie de multe incurajari si laude; astfel ei invata cel mai bine, iar daca se intampla accidente, nu va grabiti sa-i admonestatiDezvoltarea fizica si motorie la copilul de 1 - 3 aniCopilaria mica este o perioada foarte importanta in dezvoltarea fizica a copilului, o perioada in care au loc schimbari dramatice in aspectul si capacitatile motorii ale copilului. Spre deosebire de bebelusi, copiii intre 1 si 3 ani cresc mult mai lent, aceasta dezvoltare avand insa un caracter constant,iar maxilarul inainteaza pentru a permite eruptia dentara. Dezvoltarea muschilor mici si a celor mari permite achizitionarea unor noi capacitati motorii. Astfel copiii mici incep sa mearga mult mai bine si chiar alearga, topaie, cladesc cuburi de jucarie, deseneaza, se ridica pe varfuri si trag de toate obiectele care li se par interesante. Toate aceste activitati ii ajuta sa se dezvolte armonios, insa entuziasmul si curiozitatea ii poate pune de multe ori in pericol - din acest motiv, parintii trebuie sa fi extrem de vigilenti. Copilul mic la 18 luni La aceasta varsta, copiii deja mananca mai putin, insa mai des, iar cresterea este mai lenta decat a bebelusilor. Acum apar primele eforturi care duc spre independenta, fie ca este vorba de primele cuvinte, primii pasi fara ajutor sau folosirea linguritei. Imitatia si dorinta de a face lucrurile singur, il ajuta pe copil sa se descurce in diverse activitati, cum ar fi pieptanatul sau dezbracatul. Toate aceste abilitati necesita mult exercitiu, iar parintii trebuie sa le ofere copiilor ocazia de a practica cat mai mult noile indemanari. In general, copiii la un an si jumatate sunt capabili sa faca urmatoarele lucruri: coboara scarile tinandu-se de balustrada; bea singur din canita, insa nu fara a varsa; ii place sa rastoarne, incline, cladeasca, goleasca, impinga, traga, etc; pana la 2 ani reuseste sa traga cu piciorul si sa prinda mingea; pana la 2 ani rasuceste manerele. tine creionul in mana; sta pe varfurile picioarelor; se spala singur; isi strange jucarelele, cu stangacie; se hraneste singur, insa se murdareste; la aproximativ 6 luni de cand a invatat sa mearga, reuseste sa alerge; atunci cand reuseste sa mearga si in acelasi timp sa tine obiecte in mana, copilul se arata dornic de a o ajuta pe ma, imitandu-i actiunile; Copilul mic la 24 luni La varsta de 2 ani, majoritatea copiilor sunt pasionati de explorarea si intelegerea lucrurilor din jur. In fiecare zi copilul face noi legaturi si demonstreaza noi capacitati - comunicarea, indeplinirea unor sarcini si exercitarea independentei. In general, copiii la 2 ani sunt capabili sa faca urmatoarele lucruri: inalta turnulete din 6 cuburi; intoarce paginile cartilor; dupa aproximativ 6 luni de la primii pasi, copiii merg mai bine, tin picioarele mai apropiate si se misca armonios, asemeni adultilor; are loc trecerea de la mazgalitura la linii mai controlate; multi dintre copii inca nu reusesc sa nu depaseasca conturul desenelor din cartile de desenat; este posibil sa arate preferinta pentru mana dreapta sau cea stanga, insa decizia finala va fi luata in anii urmatori; sta intr-un picior fara sa cada si se poate dezbraca singur; se spala singur pe maini si pe dinti; Copilul mic la 36 luni Pana la varsta de 3 ani, majoritatea copiilor au suficienta experienta pentru a stapani conceptele simple ale vietii, care vor reprezenta baza dezvoltarii ulterioare. Pana la aceasta varsta copilul merge pe tricicleta, alearga, sare si se catara, urca treptele ca adultii, alternand picioarele. In general, copiii la 3 ani sunt capabili sa faca urmatoarele lucruri: alearga in linie dreapta si sar cu ambele picioare deodata; se imbraca singur cu usurinta, insa incheierea nasturilor ramane o sarcina dificila; se apleaca fara sa cada; isi coordoneaza bine incheieturile, palmele si degetele, putand rasuci si desuruba capacul, despacheta o cadea, sau desface fermoarele mai mari; tine creionul in pozitia corecta pentru scriere; poate arata interes pentru mersul la toaleta; desface si asambleaza jucarii; merge pe tricicleta, orientandu-se bine; sare de pe treptele mai joase; deseneaza cercuri si cruci, incercand si corpuri umane; cladeste turnulete din 9 cuburi; taie hartia cu foarfeca; insira margele mari pe ata; Ingrijire copil 1 - 3 aniIngrijirea copilului mic poate fi o experienta amuzanta, cu satisfactii mari, dar este in acelasi timp o responsabilitate ce presupune multa munca. Pentru a oferi copilului toata grija si atentia de care are nevoie, parintii trebuie sa ia in considerare o multime de aspecte, de la sanatate si igiena, pana la siguranta copului acasa si in afara acesteia. Acum ca poate merge si si explora din ce in ce mai bine, copilul cu varsta intre 1 si 3 ani este un "ghemotoc" de energie, personalitate, curiozitate si actiune.In primul rand, trebuie sa va asigurati ca aveti tot ceea ce va trebuie pentru ingrijirea copiilor mici. In afara de scutece, apoi de olita pentru a-l invata sa mearga la baie, veti fi nevoiti sa adaptati mediul in care se dezvolta copilul, pentru a-si oferi siguranta. In casa de exemplu, parintii trebuie sa instaleze dispozitive de siguranta pentru usi, colturi, sertare, obiecte grele si toate lucrurile cu care copilul mic se poate rani, in fiecare camera a casei. Copiii mici sunt foarte curiosi si fiti siguri ca vor incerca sa traga si sa puna mana pe orice obiect care li se pare interesant. Daca merge cu masina, copilul trebuie sa stea intr-un scaun special pentru copii. In afara casei, ingrijirea copilului mic presupune supraveghere permanenta - imediat ce reuseste sa alerge, o clipa de neatentie este suficienta ca cel mic sa "dispara" de langa persoana care il ingrijeste. Un aspect mai relaxant al ingrijirii copilului mic este joaca. La aceasta varsta cei mici exploreaza si invata lucruri noi prin joc - parintii trebuie sa le citeasca povesti si sa le dea copiilor creioane colorate si jucarioare educative. Jocul la copiii mici este de obicei o activitate spontana si fara reguli. Incercati sa nu lasati copiii la aceasta varsta sa se uite la televizor. Ingrijirea copilului bolnavPrimele semne de boala. Este bine sa incerci sa cauti niste semne si simptome clare. La un copil sub un an, toate semnele si simptomele trebuie luate in serios,deoarece copiii se imbolnavesc repede si orice infectie poate fi potential periculoasa. Ca regula generala, cu cat este mai mic copilul cu atat mai repede trebuie consultat medicul pediatru. Fiecare boala are tratamentul sau specific care va fi recomandat de catre medicul pediatru. Exista insa unele masuri generale si chiar terapeutice pe care le pot face la domiciliu mamele si care sunt necesare si eficiente in majoritatea afectiunilor comune ale copilului

Camera copilului bolnav trebuie sa fie bine aerisita, cu mobilier putin, ferita de curenti de aer si iluminata mai discret. Temperatura in camera nu va fi mai mare de 22, 23 C, iar umidificarea aerului va fi asigurata prin amplasarea in camera a unui vas cu apa cu musetel cu suprafata mare de evaporare. Copilul va fi imbracat lejer, nu prea gros sau prea strans pe corp.Combaterea febrei:Temperatura normala a copilului tau poate varia de la 36 C pana la 37, 2 C. La sugari temperatura se va masura rectal, iar dupa varsta de 1-2 ani este de preferat, din punct de vedere psihologic, sa se masoare temperatura in axila. Cand temperatura se masoara rectal se apreciaza dupa ce se scad 3, 4 diviziuni.. Daca temperatura persista si este mai mare de 38 C ii vei face copilului impachetari astfel: se inmoaie un scutec sau un cearceaf intr-un lighean cu apa (sa fie la temperatura camerei) se pune putin otet (2,3 linguri la un lighean cu apa) cu care se va infasura sugarul de la ombilic in jos. Pe frunte poti sa-i pui o compresa cu acelasi lichid. Schimba impachetarea peste un sfert de ora si repeta pana la scaderea febrei. Se pot face si impachetari locale cu apa si otet pe talpi si frunte.-Masuri pentru combaterea tusei:Urmareste in permanenta ca atmosfera din camera copilului sa nu fie uscata si ca acesta sa bea zilnic cat mai multe lichide (foarte potrivite sunt ceaiurile de tei, patlagina, cimbru-calde, putin indulcite cu glucoza). Pe piept aplica-i comprese calde cu sare sau spirt medicinal.Daca este un sugar mic se pot administra solutii mucolitice iar daca este un sugar mare sau copil peste un an, siropuri expectorante (la indicatia medicului)-Masuri pentru combatera obstructiei nazale (nas infundat):In cazul in care copilul are nasul infundat, pe langa umidificarea atmosferei, va trebui sa fie curatat cu tampoane curate, umezite in ser fiziologic. In fiecare nara se vor picura 2, 3 picaturi de ser fiziologic sau apa sarata .Daca are secretii nazale abundente se pot picura 2, 3 picaturi de ser efedrinat 0, 5%, dar nu mai mult de 3, 4 zile consecutive si la indicatie.-Masuri pentru combaterea varsaturilor:Daca acestea au aparut, se da copilului sa bea timp de 6,7 ore ceai de menta sau chimen indulcit cu glucoza, 5 g (una lingurita) la 100 ml de lichid. Se mai pot folosi solutii pentru rehidratari orale (GESOL-saruri de rehidratare orala sub forma de pulbere, care se dizolva in apa). In tot acest timp se suspenda alta mancare, in afara de compoturi, sucuri naturale de fructe, supe strecurate. Nu se forteaza sa manance, iar dupa cura de lichide se trece la un regim lacto-fainos in cantitati mici si dese. Daca varsaturile persista peste 24 ore, se consulta de urgenta medicul pediatru (exista pericolul de deshidratare)Febra, diareea sau varsaturile pot duce la pierderi mari de lichide si la deshidratare rapida mai ales la sugari. De aceea este necesar sa i se dea lichide din abundenta sub forma de ceai, compoturi sau sucuri naturale de fructe-Masuri pentru profilaxia si combaterea stomatitei (pete albe pe limba sau gingii): Se sterge gura copilului cu glicerina boraxata cu stamicin de 7, 8 ori pe zi inainte de mese si cu o solutie de bicarbonat 10 % (2 lingurite de bicarbonat la100 ml apa fiarta si racita-Masuri pentru protejarea pielii:In timpul bolii, pielea copilului trebuie in permanenta curata curata si protejata cu pudre si creme adecvate.Baia se face zilnic la sugarul mic chiar daca este bolnav.Semne de boala la copii 0-12 luniLa copilul mic, de pana la un an toate semnele de boala trebuie tratate cu atentie , pentru ca evolutia poate fi rapida si potential periculoasa. Paloarea neobisnuita sau, dimpotriva, obrajorii imbujorati, agitatia exagerata, iritabilitatea, refuzul mancarii sau apatia sunt tot atatea semne de boala, incipiente. Semnele de boala care necesita de urgenta consultarea medicului pediatru sunt urmatoarele: Febra mai mare de 39 C mai mult de 30 de minute. Fontanela bombata chiar si atunci cand nu plange. Scaune cu mucus si sange. Respiratie sacadata sau zgomotoasa. Varsaturi de culoare verzuie. Accese de voma si planset continuu, necontrolabil. Tipat de durere, insotit de paloarea fetei. Convulsii. Eruptie cutanata purpurie cu pete plate. Buze si pielea cianotice . Lesin. Durere severa care nu cedeaza. Diaree acuta (poate deshidrata copilul intr-un timp foarte scurt si poate duce chiar la deces).Alte posibile semne de boala la care trebuie sa fii atenta, la copilul de pana la trei luni, sunt urmatoarele:Refuzul a dou mese succesive sau refuzul mancarii o perioada mai mare de timp.Plans indelungat si diferit de cel cunoscut.Iritabilitate si nelinisteApatie anormala, somnolenta.Incepand cu varsta de trei luni sugarul poate manifesta si alte semne de boala: Dureri in gat, nas infundat cu secretie apoasa sau purulenta. Voce ragusita, tuse umeda sau uscata. Dureri la urinat, urina inchisa la culoare, cu miros schimbat, urinat frecvent in cazul in care aportul de lichide este redus. Temperatura crescuta, mai mare de 38 C Eruptie cutanata, cu sau fara mancarimi. Marirea glandelor parotide si a ganglionilor latero-cervicali.Convulsiile febrile la copilConvulsiile febrile dureaza, in general, mai putin de 5 minute, dar se pot prelungi pana la 15 minute si se pot insotii de urmatoarele reactii: In timpul convulsiilor, mainile si picioarele copilului sunt spasmodice, convulsive (spasme musculare, contracturi). - Isi pot pierde constienta. Pot pierde controlul sfincterului urinar si anal. Pot aparea modificari ale pozitiei ochilor. Dupa incetarea convulsiilor, copilul poate fi indispus sau obosit. -Apar de regula intre varsta de 6 luni si 5 ani. -Incidenta cea mai crescuta este la varsta de 12-18 luni. -Convulsiile febrile dispar dupa varsta de 5-6 ani. -Copii care au parinti cu antecedente de convulsii febrile au un risc mai mare de a le dezvoltata.Ingrijiri:Sunt doua lucruri importante de facut: Trebuie sa ne asiguram ca, copilul respira. Trebuie sa avem grija sa nu se autovatameze in timpul convulsiilor. -Cianozarea buzelor este un semn ca el nu mai respira. -In cazul in care copilul nu mai respira, trebuie chemat rapid un serviciu de ambulanta. Se incepe tehnica de -resuscitare cardio-respitorie si in timp ce asteapta seviciul de ambulanta -In cazul in care copilul respira, el trebuie asezat pe podea sau pe pamant, pentru a nu cadea in timpul convulsiilor. -Copilul trebuie asezat pe o parte pentru a nu se sufoca (se poate sufoca prin blocarea cailor respiratorii de catre baza limbii). -Trebuiesc indepartate din jurul lui toate obiectele care pot determina ranirea lui in timpul convulsiei (de exemplu scaune, mese). Copilul trebuie dezbracat. -Nu trebuie sa fie imobilizat sau sa se interfere in vreun fel cu miscarile corpului lui. -Este interzisa introducerea in gura copilului a oricarui obiect sau substanta (medicamente, apa). Se poate sufoca din aceasta cauza. -Dupa convulsii, copilul va fi foarte obosit si va adormi. Aceasta este modul fiziologic de desfasurare a convulsiilor. Nu trebuie trezit si nu trebuie sa i se introduca in gura apa sau mancare in timp ce doarme. -Doctorul va recomanda scaderea temperaturii copilului.Infectiile pielii si ale cordonului ombilical la nou-nascutn viata intrauterina, cordonul ombilical face legatura ntre fat si mama prin intermediul placentei. Cordonul ombilical contine vase de snge (doua artere si o vena) prin care se asigura aportul de materiale nutritive necesare dezvoltarii fatului si eliminarea produsilor toxici de metabolism. Schimbul se face la nivelul placentei care este implantata n corpul uterin. Dupa nastere, cordonul ombilical se sectioneaza si se ligatureaza, placenta se elimina iar uterul se contracta nchiznd locul unde a fost placenta. Astfel cele doua organisme (matern si fetal) devin independente metabolic. La nastere, un cordon normal este alb-sidefiu, cu aspect gelatinos. Treptat, cordonul ombilical se mumifica (se nnegreste), vasele ombilicale din abdomen se nchid si se fibrozeaza, iar detasarea are loc dupa 10-14 zile, n functie de grosimea cordonului. Culoarea galbena sau verde a cordonului ombilical indica o suferinta intrauterina, iar prezenta unei secretii persistente, fetide la nivelul sau este anormala. De asemenea, prezenta, dupa nastere, a unei umflaturi la nivelul cordonului, sub piele, este patologica (hernia ombilicala).Putem suspiciona o infectie n urmatoarele cazuri: cordon de culoare modificata, de consistenta scazuta (moale), cu secretii urt mirositoare, galbui, purulente sau sanghinolente; tegumentele din jurul ombilicului au semne de inflamatie (roseta, edem). De asemeni, pielea copilului poate prezenta semne de infectie diseminata (piodermita): pete rosii multiple, confluente, diseminate, vezicule cu lichid purulent, cruste, descuamari, n diferite stadii de evolutie.Prevenire:Prima baie a copilului se va face n functie de conditiile nasterii, contextul epidemiologic si posibilitatile ulterioare de ngrijire, dar n general nu se face n primele ore. Apoi se spala o data pe zi. n prima saptamna se utilizeaza un sapun lichid special pentru nou-nascuti, eventual care contine agenti antibacterieni. La domiciliu se vor folosi sapunuri nealcaline pentru copii. Cremele si uleiurile nu ar trebui folosite din cauza deteriorarii stratului acid protector si cresterii riscului de infectie. Eventual, se pot folosi creme pe baza de apa, fara esente de parfum.Toaleta cordonului ombilical se face zilnic prin tamponare cu alcool alb (80%)Dupa primele 2-3 zile bontul ombilical mumificat se lasa liber, fara pansament umed, pna la detasare si cicatrizare. E bine ca pna n momentul detasarii sa fie examinata zilnic regiunea ombilicala de un medic sau asistenta pentru a surprinde n timp util o eventuala infectie a cordonului ombilical (omfalita) caz n care este necesar tratament injectabil cu antibiotice, cel putin o saptamna si pansamente locale cu alcool.Daca o omfalita nu-i depistata la timp poate da complicatii foarte grave: peritonita, septicemie, cu prognostic foarte sever la nou-nascut.Eritem alergic sau piodermita?Eritemul alergic (sau toxic) se ntlneste la 70% din nou-nascuti. Se manifesta n primele 2-3 zile, uneori chiar din prima zi, prin pete rosii diseminate pe tegumente, cu mici papule (ridicaturi) galbui, uneori vezicule cu lichid clar. Cauza nu a fost bine stabilita. Au fost incriminati diversi factori iritanti din mediu (microbieni sau alergici): sapun, haine, scutece, pudre etc, cu care pielea copilului vine n contact. Continutul lichidian al veziculelor are un procent ridicat n eozinofile (celule specifice afectiunilor alergice). Nu necesita tratament, ci doar o toaleta atenta cu agenti antibacterieni (alcool alb sau iodat, betadina, violet de gentiana, albastru de metil, etc) si o pudra cu bacitracina. Este bine sa fie suspendata baia generala pna la rezolvarea completa, pentru a se evita suprainfectia cu Stafilococ, care colonizeaza pielea n mod normal.Aparitia infectiei (piodermita) poate fi semnalata de: nmultirea leziunilor tegumentare pe tot corpul, pustule cu continut purulent, abcese, flegmoane, mastita si este necesara administrarea de antibiotice si toaleta locala cu antiseptice, sub stricta supraveghere a mediculuiIvaginatia intestinala este un telescopaj al intestinului in lumenul sau. Cel mai des apare la sugari. Semnele si simptomele invaginatiei intestinaleDin punct de vedere simptomatic si evolutiv trebuie sa se faca diferenta intre invaginatia acuta a sugarului si cea cronica sau subacuta a copilului mare.Invaginatia intestinala a sugarului.Cele mai frecvente invaginatii se intalnesc intre 3-9 luni si afecteaza electiv baietii, de doua ori mai frecvent decit fetitele.Durerile. Prima criza dureroasa survine in plina stare de sanatate aparenta: copilul are un tipat sfasietor care alerteaza mama, isi crispeaza mainile, isi agita gambele. Criza dureaza 3-5 minute apoi sugarul se linisteste. Crizele dureroase survin apoi la 10-30 de minute interval, dar de mica intensitate.Varsaturile. Prima varsatura insoteste de obicei prima criza dureroasa. Ele sunt mai putin frecvente decat crizele dureroase si la inceput au un caracter alimentar. In aceasta perioada varsaturile nu sunt expresia ocluziei ci sunt declansate prin iritatia mezenterului ansei care se invagineaza.Urmeaza un interval liber de cateva ore, dupa care varsaturile reapar, de data aceasta fiind expresia ocluziei-la 18-24 de ore de la debut. Semnificativ pentru diagnostic este faptul ca incepand de la prima varsatura, copilul are un refuz alimentar complet prin intoleranta gastrica. Incercand sa i se dea un biberon cu lapte sugarul il refuza semnul biberonului.Emisiunile de sange prin anus pot fi precoce, la 2-3 ore de la debutul crizelor dureroase, dar de obicei apar la 8-10 ore sau mai tarziu. In unele forme emisiunea de sange poate lipsi complet. Cantitatea de sange eliminata poate fi minima sau ceea ce se elimina are caractere variate, nefiind vorba numai de sange rosu proaspat. Se pot elimina mucozitati, o serozitate sangerie, cateva trenee brune sau brun-rosii.Ocluzia se adauga triadei simptomatice clasice, dar numai in faza tardiva si uneori nici atunci, cum este cazul unor invaginatii ceco-colice, putin stranse, care pot evolua pina la exteriorizarea boudin-ului prin anus fara a produce ocluzie.Tratamentul invaginatiei intestinaleTerapia medicala.Cuprinde prinderea unei linii venoase si inceperea rehidratarii parenterale cu solutii cristaloide.. Se va plasa si un tub naso-gastric pentru suctiunea intestinala. Se administreaza antibiotice cu spectru larg de actiune in caz de suspicionarea unei perforatii si a unui sepsis.Terapia chirurgicala.Esecul categoric al dezinvaginarii radiologice impune interventia chirurgicala.Problemele digestive la sugariDiareea acuta se manifesta printr-un tranzit intestinal rapid cu scaune de consistenta modificata care duce la o pierdere brusca de apa si sodiumFactorii determinanti sunt de natura: virala, microbiana (E. coli, Salmonella etc.) sau parazitara (Giardia).Boala se transmite in primul rand pe cale fecal-orala (transmiterea fecalelor contaminate la gura prin maini murdare, ingestia de alimente si apa contaminate).Diareea debuteaza brutal, cu sau fara febra, uneori varsaturi care preced cu 8-12 ore instalarea bolii.Scaunele sunt modificate in ceea ce priveste: consistenta (apoasa si in varianta severa cu mucus sau sange), culoarea si frecventa (ajungand pana la 20 de scaune /zi). Atentie! In cazul folosirii scutecelor de unica folosinta este greu de facut diferenta intre un scaun apos si urina astfel este indicata prezentarea la medic si a scutecelor folosite. Cu cat copilul este mai mic de varsta cu atat pericolul este mai mare deoarece se pierd cantitati mari de lichide prin scaune si varsaturi.Prezentarea la medic este obligatorie, dar pana ajungeti la cabinet iata cateva sfaturi:Nu se recomanda administrarea de antiemetice (medicamente care opresc varsaturile) fara avizul medicului; Deshidratarea constituie o urgenta si se trateaza cu ceaiuri sau apa fiarta si racita in care se adauga saruri de rehidratare in cantitatile specificate pe pachet. Atentie! Solutiile de rehidratare nu se fac nici mai concentrate nici mai diluate decat este recomandat! Lichidele se administreaza in cantitati mici la intervale de cateva minute; Cantitatea minima de lichide care se administreaza intr-o zi trebuie sa fie cel putin egala cu greutatea copilulului x 100 ml (de ex.: pentru un copil de 6 Kg cantitatea minima de lichide care trebuie administrata in 24 de ore este de 6 x 100 ml = 600 ml). Antibioticele nu sunt necesare decat in caz de diaree mucosangvinolenta sau in caz de risc infectios general; Se recomanda respectarea cu mare strictete a regulilor de igiena. Mai jos va prezentam cateva reguli de igiena care trebuie respectate atat in perioada cat sugarul este bolnav dar si cand este sanatos: -adultii trebuie intotdeauna sa se spele cu sapun pe maini inainte de a veni in contact cu sugarul; -biberoanele se fierb timp de 20 de minute la fiecare folosire; -este indicat sa aveti mai multe suzete care se fierb timp de 4 minute, dimineata, astfel ca in momentul cand suzeta a fost scapata din gura (chiar si in patut) se foloseste alta sterilizata; -vara supa, branza de vaci si alte mancaruri preparate in casa se altereaza usor chiar si la frigider. Daca dupa 48 de ore nu sunt consumate se arunca; -laptele se serveste in maxim 30 de minute de la preparare. La copilul sugar se opreste alimentarea cu lapte praf care se inlocuieste cu solutii apoase cu saruri de rehidratare. Realimentarea se face cu preparate speciale de lapte delactozat Atentie! La sugarul alimentat natural nu se intrerupe alaptatul! La copii trecuti de varsta de 6 luni, modificarile dietetice sunt mai variate: orez, morcovi, banane, mere coapte si gutui; Sunt interzise dulciurile, zaharul, fructele si legumele care fermenteaza. Malnutritia sugarului si a copilului mic Malnutritia este o tulburare secundara a cresterii si dezvoltarii postnatale, caracteristica perioadei de sugar si copil mic - cu ritmul de crestere cel mai intens - si datorata imposibilitatii ca organismul sa-si acopere prin aportul exogen (din exterior) necesitatile nutritionale, fiind obligat sa-si consume tesuturile proprii pentru acoperirea necesitatilor de intretinere - autofagie tisulara.Malnutritia are unele caracteristici obligatorii:a) deficitul de substante organice plastice si/sau calorice realizat, afecteaza in mod esential procesul normal de crestere si dezvoltare rezultand deficit ponderal si incetarea cresterii structurale. Exista, deseori, si deficite de minerale si vitamine, conducand la aparitia altor tulburari nutritionale asociate: anemiile nutritionale, rahitismul carential, alte avitaminoze etc.b) insuficienta proceselor de crestere si dezvoltare ca si modificarile secundare produse in organism pentru a-si putea asigura necesitatile energetice si plastice obligatorii supravietuirii duc la modificari ale compozitiei corporale, la perturbari ale metabolismului energetic si intermediar ale structurii si functiei tuturor sistemelor organismului, dintre care importante pentru evolutia ulterioara sunt: tulburarile functionale si alterarile structurale de la nivelul tractului digestiv, precum si perturbarile apararii antiinfectioase.c) malnutritia este o boala carentiala care, cand nu este asociata sau complicata de infectii si este recunoscuta si tratata in stadiile precoce, este compatibila cu o recuperare completa.d) in formele grave (diagnosticate si tratate tardiv) suferinta scheletica si a sistemului nervos central secundar, aportului caloric si/sau proteic insuficient, poate avea consecinte serioase in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea ulterioara a copilului (statura mica, deficit intelectual).e) in stadiile avansate, cu deficiente severe si cronice ale aportului nutritional, in special in cazurile complicate de infectii, malnutritia este o inbolnavire severa a sugarului si copilului mic, fiind, in mare masura, responsabila de mortalitatea infantila in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare.Parazitii intestinali la copiiParazitii intestinali se intalnesc la copiii de toate varstele. La sugari, in primele luni de viata, parazitii intestinali sunt mai rari intalniti, intrucat copilul este alaptat, deci nu are cum sa se contamineze in mod direct. Copiii care frecventeaza colectivitatile (crese, gradinite) sunt mai expusi parazitarii.Cele mai frecvente boli parazitare intalnite la copii sunt:Giardioza (determinata de Giardia lamblia parazit intestinal, care produce boala numita giardiaza sau lambliaza, caracterizata de stare de greata, lipsa poftei de mancare, dureri abdominale etc).Oxiuroza parazitoza intestinala produsa de oxiuri (viermi cilindrici mici, care se localizeaza in zona anala si produc mancarimi intense).Ascaridioza (determinata de Ascaris lumbricoides) - limbriciiTulburarile produse de prezenta acestor paraziti sunt numeroase si de gravitate variata. De obicei copilul parazitat poate sa se prezinte: pierderea poftei de mancare sau foame exagerata: diaree, greata, dureri abdominale, uneori destul de acute, localizate intr-o anumita regiune (cateodata -durerile apar in timpul mesei, astfel incat copilul poate refuza sa mai manance), anemie cu paloare intensa, somn agitat, scadere in greutate si stoparea cresterii copilului (daca parazitarea este de lunga durata si netratata) - mancarimi anale in cazul oxiurilor.Raspandirea parazitilor se realizeaza prin chisturi (giardia) sau oua (ascaris) care, odata eliminate prin materiile fecale, ajung in mediul exterior (sol, fructe, legume, alimente neprotejate, etc.) Singura dovada a existentei parazitilor intestinali o constituie fie prezenta parazitului in fecale sau la orificiul anal (oxiurii care se observa noaptea la sezut), fie, mai ales, prezenta oualelor sau chisturilor in fecale, constatate la examenul microscopic.Diagnosticul parazitozelor se realizeaza de obicei prin examenul coproparazitologic, atunci cand parazitii adulti, fragmente ale acestora (proglote), ouale sau chisturile lor sunt eliminate spontan in scaun. In cazul oxiurozei, manifestata prin prurit anal i perianal, se recomanda efectuarea amprentei anale luata pe banda adeziva urmata de examenul microscopic. Vindecarea se poate afirma numai dupa minimum 3 examinari consecutive cu rezultat negativ ale scaunului, la interval de 7-10 zile intre probe. Repetarea examenului coproparazitologic este necesara deoarece:- existenta unui timp de latenta intre momentul infectarii si momentul in care acesta incepe s elimine oua sau chisturi,- eliminarea inconstanta in materiile fecale a parazitului functie de ciclul sau biologic.Exista paraziti care nu elimina oua sau chisturi in materiile fecale (toxoplasma, trichinela, toxocara, etc.) sau aparitia de oua in materiile fecale se face accidental. In aceasta situatie, se recomanda identificarea antigenelor parazitare sau/si a anticorpilor antiparazitari prin metode imunoenzimatice, cu sensibilitate si specificitate foarte ridicate.Tratamentul bolilor parazitare revine exclusiv medicului, deoarece majoritatea medicamentelor sunt epatotoxice (in diferite grade), iar folosirea lor in scop profilactic sau in tratamente repetate fara avizul medicului este total contraindicata.Masuri de prevenire si combatere a parazitozelor intestinale:- Masuri generale de igiena: curatenie, aerisirea incaperilor- Folosirea de olite individuale si dezinfectia regulata a acestora si a toaletelor- Transportul, pastrarea si preparea alimentelor in conditii de stricta igiena- Spalarea fructelor si zarzavaturilor (pe care se pot depune paraziti, chisturi, oua) inainte de refrigerare si inainte de consumare- Lenjeria de pat si de corp a copiilor bolnavi va fi spalata prin fierbere si calcata- Masuri de igiena corporala (insusite si de copii, chiar de la varste foarte mici): spalatul pe maini inainte de iecare masa, taierea regulata a unghiilor, etc.- Tratarea corecta a celor din anturajul copilului si din colectivitate (gradinita, cresa scoala) indiferent daca prezinta simptome sau nu.Primul ajutor in traumatismele copiluluiDintre diversii agenti traumatici(mecanici,termici,electrici,chimici,radianti),cele mai frecvente traumatisme la copilul mic sunt produse prin agenti mecanici(traumatisme in pat,in casa,pe strada),soldate cu fracturi,luxatii,plagi,hemoragii sau arsuri.In multe din aceste traumatisme,primul ajutor acordat copilului,chiar in familie,poate fi determinant pentru evolutia ulterioaraa bolii.In cazul fracturilor inchise(fracturi in care fragmentele osoase nu perforeaza pielea,deci nu ajung in contact cu aerul),imobilizarea osului fracturat (a unui segment sau a unui membru intreg) atenueaza suferintele bolnavului si evita complicatiile.Imobilizarea fracturii cu ajutorul unor atele improvizate din bucati de scandura,din tabla sau placaj,si prezentarea cat mai rapid la un serviciu de chirurgie (de copii sau adulti) sunt singurele masuri intelepte pe care parintii sau orice alt insotitor al copilului trebuie sa le intreprinda in astfel de cazuri.Aceeasi atitudine se impune si in cazul luxatiilor:incercarile de readucere a oaselor in pozitia normala de catre persoane fara pregatire medicala corespunzatoare nu face decat sa prelungeasca suferinta bolnavului si sa-i reduca sansele de vindecareIn caz de ranire,primul ajutor variaza in functie de regiunea atinsa.In general,aplicarea corecta a unui pansament steril,imobilizarea regiunii ranite si diminuarea durerii cu ajutorul unei substante analgetice (Aspirina,Algocalmin) sunt suficiente,pana la acordarea ajutorului medical specializat intr-o unitate sanitara.In cazul ranilor insotite de hemoragie,obiectivul principal al primului ajutor il constituie incercarea de a realiza oprirea hemoragiei(hemostaza) prin compresiune digitala asupra vasului sectionat,prin pansament compresiv sau prin garou(un tub de cauciuc sau un cordon ) inaintea regiunii lezate.Traumatismele cranio-cerebrale(comotia cerebrala,contuzia,hemoragia cerebrala) depasesc de regula posibilitatile de prim ajutor ale familiei.Avand in vedere gravitatea acestor traumatisme,se impune transportul cu maximum de urgenta la unitatea sanitara cea mai apropiata.Transportul bolnavului se va face culcat intr-o parte,evitand pe cat posibil,zdruncinaturile.Transportul se va face semisezand in cazurile cu traumatism toracic,iar la cei cu traumatism abdominal,pozitia de transportare este culcat pe spate cu genunchii putin ridicati pe o patura facuta sul.In cazul arsurilor(produse prin caldura,agenti chimici sau prin curent electric),tratamentul incepe la domiciliu si se continua in spital.Se aplica pe tegumente spray-uri medicinale sau alcool medicinal si se acopera cu comprese sterile sau carpe curate;flictenele(basicile) formate nu se vor sparge,ci se vor pansa steril,dupa care accidentatul va fi transportat cat mai rapid la spital in vederea instituirii ingrijirilor medicale specializate.Electrocutarea,posibila la aceasta varsta din cauza curiozitatii nestapanite a copilului ,poate avea de multe ori consecinte dramatice.In astfel de cazuri,se va interveni,in primul rand,pentru scoatarea electrocutatului de sub tensiune electrica prin intreruperea curentului si abia apoi pentru acordarea primului ajutor,care consta in masaj cardiac si respiratie artificala,inceputa la domiciliu si continuata pe toata durata transportului pana la cel mai apropiat spital.Legat de traumatisme si consecintele lor asupra copiilor,rolul parintilor poate fi mai important,daca vor actiona pentru prevenirea si inlaturarea conditiilor in care se pot produce accidente,printr-o mai buna organizare a ingrijirii si supravegherii copiilor.Preventia Bolilor Infecto-Contagioase in Comunitatile de Copii proces epidemiologic-multimea factorilor, mecanismelor si fenomenelor care contribuie la aparitia, evolutia si extinderea unei stari morbide printr-un lant epidemiologic format din sursa, cale de transmitere si organism receptiv1.sursa de infectie-organismul ce asigura supravietuirea, multiplicarea si diseminarea agentului patogen purtator sanatos purtator preinfectios (viitor bolnav) purtator bolnav purtator convalescent (fost bolnav)2.cale de transmitere -mijlocul de transfer al agentului patogen de la sursa la organism receptivcontaminare directa -vizeaza contactul de proximitate intre sursa si organism receptiv si implica germeni cu viabilitate redusacontaminare indirecta -vizeaza contactul prin mijloace intermediare precum aer, apa, sol, alimente, insecte, etc. intre sursa si organism receptive si implica germeni cu viabilitate crescuta3.Organism receptiv-in functie de varsat, sex, particularitati genetice individuale, etc. se caracterizeaza prin diferite grade de: receptivitate -reprezinta vulnerabilitatea organismului receptiv fata de agentul patogen rezistenta reprezinta imunitatea organismului receptiv fata de agentul patogen si poate fi : -naturala pasiva-prin transfer placentar de la mama la fat activa-prin dezvoltarea de ac in urma expunerii la agentul patogen artificiala pasiva-prin administrare de ac activa-prin vaccinaremetode de preventie a bolilor infectocontagioase vizand sursa triajul epidemiologic zilnic al copiilor din crese si gradinite si semestrial al celor din scoli depistarea purtatorilor de germeni izolarea purtatorilor de germeni in izolatoare sau infirmerii evidenta si controlul starii de sanatate a personalului controlul accesului persoanelor straine respectarea circuitelor de colectivitate metode de preventie a bolilor infectocontagioase vizand calea de transmitere izolarea grupelor de copii prin incaperi separate izolarea individuala prin folosirea strica a jucariilor si obiectelor de toaleta evitarea supraaglomerarii prin respectarea circuitelor de colectivitate controlul circulatiei copiilor intre grupe asanarea mediului prin control bacteriologic si chimic al aerului, apei si alimentelor controlul salubrizarii mijloacelor de transport, incaperilor, etc. supravegherea indepartarii reziduurilormetode de preventie a bolilor infectocontagioase vizand organismul receptiva.metode de crestere a rezistentei nespecifice alimentatie corespunzatoare etapei de crestere activitate fizica necesara pentru calirea organismului regim rational de activitate si odihna minim de educatie igienicosanitarab.metode de crestere a rezistentei specifice--schema de vaccinare obligatorie BCG in primele zile de la nastere DTP la 3 luni vaccinare antirujeolica la 7-9 luni cu revaccinare la 7 ani vaccinare antirubeolica la adolescentac.contraindicatii de vaccinare temporare -stari febrile, TBC evolutiva, tratamente cu imunosupresive (corticosteroizi), diabet zaharat decompensat de durata -leucemii, limfoame, insuficienta renala cronica, afectiuni neurologice grave