ingrijirea pacientilor cu denutritie
TRANSCRIPT
DENUTRIŢIA
Boală metabolică care:- apare prin pierderea echilibrului dintre
procesele anabolice şi catabolice în favoarea celor din urmă;
- caracterizată printr-un deficit ponderal de peste 15% din greutatea ideală.
Caşexia este cea mai severă formă a denutriţiei.
a) Lipsă de aport alimentar (forma primară);
b) Secundară unor boli: - gastrectomie, colite, ciroze hepatice,
ulcere- boala Basedow, Addison- dizenterie, febră tifoidă;- neoplasme, anemii, boli de sistem
(sclerodermia, dermatomiozita);- abuz de toxice (alcool, tutun, droguri);- alte cauze: arsuri, hemoragii, anorexie
psihică.
a). anamneza, interviul cu pacientul:
- se obţin informaţii despre obiceiurile alimentare, inclusiv de la familie şi apropiaţi;
- se determină factorii etiologici care au dus la reducerea ingestiei de alimente;
- se evaluează condiţiile în care pacientul obişnuieşte să mănânce. Foarte puţine familii servesc masa împreună.
b). observarea pacientului, sesizarea directă a surselor de dificultate;
c). consultarea surselor: fişe, alte documente
Circumstanţe de apariţie: aport alimentar scăzut (condiţii
precare socio – economice); persoane: - cu efort fizic intens, fără aport
alimentar corespunzător;- cu tulburări de deglutiţie, de
masticaţie;- cu tulburări endocrine, psihice, stări
febrile. - în perioada de creştere excesivă
(copii);
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
Semne care indică deficitul nutriţional:- scăderea ingestiei cu aversiune faţă de alimente;- greutate cu 10 – 20 % mai mică decât cea ideală (poate fi mascată de edemele caşectice (albe, moi, pufoase, deplasabile cu poziţia corpului); ;- indice de masă corporală sub 18 kg/m2;
- astenie cu scăderea rezistenţei la efort şi frig;- pliul cutanat, circumferinţa braţului cu 60 % mai mică decât cea standard;
- apar frecvent ptoze viscerale, semne de avitaminoză (piele uscată, păr rar), ochi înfundaţi, buze subţiri;
- alte semne: puls rar, hipotensiune, amenoree, scăderea potenţei sexuale la bărbaţi, osteoporoză, polinevrite, insomnie.
- hipotonie musculară; - scăderea hemoglobinei, albuminei, transferinei şi
balanţă negativă de azot.
Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de dificultate) şi selectează diagnosticul de îngrijire.
Probleme: intoleranţă la efort fizic; scădere în greutate; tulburări circulatorii; risc de scădere a afectivităţii; risc crescut faţă de infecţii
respiratorii (TBC); risc de complicaţii: ptoze viscerale,
hernii.
Obiective:
- pe termen scurt: asigurarea unui climat calm de
securitate şi înţelegere;
evaluarea exactă a greutăţii corporale, fără estimări.
- pe termen mediu: pacientul să-şi recapete pofta de
mâncare, să recupereze deficitul corporal;
pacientul să-şi redobândească forţa fizică şi o stare psihică bună;
prevenirea apariţiei complicaţiilor infecţioase sau de altă natură;
planificarea împreună cu pacientul a explorărilor şi analizelor de laborator
conştientizarea pacientului privind comportamentul alimentar;
- pe termen lung: obţinerea complianţei
pacientului privind selectarea cantităţilor de alimente care să corespundă nevoilor sale;
pacientul să aibă greutatea corporală în limite normale.
Intervenţii:a). delegate: recoltarea analizelor prescrise de
medic; aplicarea tratamentului: -decanofort,
doze mici de insulină (pentru stimularea apetitului), înaintea meselor (4 u.i. x 3/zi), vitamine, soluţii aminoacizi etc.
b). autonome: pregătirea fizică şi psihică a
pacientului pentru investigaţii; monitorizarea funcţiilor vitale; monitorizarea şi observarea
atitudinilor referitoare la alimentaţie;
stabilirea dietei pe care pacientul trebuie să o urmeze, ţinând cont şi de preferinţele acestuia;
asigurarea unui cadru plăcut de servire a meselor şi oferirea de companie;
încurajarea pacientului de a ingera lichide ca şi suport nutriţional
Realimentare progresivă, fracţionată, acceptabilă ca gust şi adaptată fiecărui bolnav;
Se preferă realimentarea pe cale orală; Nu se creşte iniţial cantitatea de alimente, ci
valoarea calorică a acestora; Administrarea de P se face din surse cât mai
agreabile, sapide şi stimulente pentru apetit (ouă, brânză, peşte, carne);
cântărirea zilnică a pacientului, urmărindu-se curba ponderală;
instruirea pacientului privind modul de preparare al alimentelor din dietă;
regimul va fi hipercaloric (până la 50 kcal/kg corp/zi), hiperproteic (se creşte progresiv până la 2 g/kg corp/zi) hipolipidic relativ, normoglucidic.
valoarea calorică a alimentelor, în primele zile, va fi de 1000 – 1500 kcal/zi, crescând progresiv cu 50 kcal/zi;
numărul de mese este de 5-6/zi, la început, cu alimente de consistenţă lichidă, apoi de consistenţă normală;
pe cale parenterală se administrează perfuzii cu soluţii hipertone de glucoză 1000ml/zi şi preparate proteice. În aceste soluţii se administrează vitamine din grupul B şi vit. C.
se evită cofeina şi băuturile carbogazoase (scad apetitul prin inducerea prematură a saţietăţii);
fructe se recomandă alune, nuci, migdale, struguri;
legumele se vor prepara sub formă de soteuri.
principalele alimente în cura de îngrăşare sunt:
- pâinea, cartofii, pastele făinoase,
- carnea, orezul, untul, smântâna, maioneza, brânzeturi grase, uleiuri, lapte gras.
Se evaluează:
- rezultatul obţinut sau schimbarea observată;
- satisfacţia pacientului.
pacientul - conştientizează importanţa dietei ;- respectă dieta; normalizarea valorilor analizelor; creşterea şi apoi menţinerea
greutăţii corporale în limite normale;
o stare fizică şi psihică bună.
Măsuri de profilaxie primară: educarea întregii populaţii pentru
un aport nutriţional corespunzător ;
asigurarea unei alimentaţii echilibrate.
pacienţii cu denutriţie vor fi educaţi să respecte regimul alimentar;
dispensarizarea pacienţilor
se adresează denutriţilor cu complicaţii, pentru a preveni agravarea acestor stări.