ÎNGRIJIREA ÎN UNITĂŢILE SPITALICEŞTI

1.Instalarea bolnavului în pat - transportul bolnavului de la salvare se face direct în secţie (Cardiologie, Terapie Intensivă sau interne), cu targa, într-un timp cât mai scurt .

-mutarea bolnavului de pe targă în pat o face personalul sanitar fără să permită bolnavului nici o mişcare, pentru ca să nu i se agraveze situaţia.

-asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat un climat de linişte, salon bine încălzit, aerisit, luminos.

-poziţia cea mai comodă, în pat (de preferat ca paturile să fie prevăzute cu somiere reglabile pentru a se evita poziţiile forţate).

2.Aplicarea în continuare a măsurilor de prim ajutorLa indicaţia medicului:-sedarea durerii: derivaţi de opiacee (Morfina, Mialgin), Fortral sau

amestecuri litice (Romergan + Largactil + Mialgin);-combaterea anxietăţii: sedative (Fenobarbital, Diazepam).

Se va evita, pe cât posibil, administrarea sedativelor concomitent cu a opiaceelor;

-oxigenoterapie3.Supravegherea funcţiilor vitaleUrmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea

permanentă în primele zile a E.C.G . şi T.A. şi a ritmului cardiac.În secţiile obişnuite de boli interne, în lipsă de aparatură de monitorizare, supravegherea constă în măsurarea T.A., frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o oră, la nevoie mai des, în funcţie de starea bolnavului, înregistrarea zilnică a E.C.G. precum şi a temperaturii, de câte ori este indicat de medic.

4.Recoltarea probelor de laboratorAsistenta va recolta sânge pentru următoarele probe de laborator

indicate de medic: dozările enzimatice, a fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei a VSH-ului, colesterolului acidului uric.

5.Prevenirea complicaţiilor tromboembolitice Anticuagulante (Heparină 300-400 mg/24 de ore) (1 fiolă =50 mg),

câte 2 fiole la 4-6 ore; Concomitent-Trombostop (4-6 tablete/zi iniţial, apoi în funcţie de timpul Quick).

6. Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardului Xilină-200 mg i.m. (20 ml 1%) sau i.v. în perfuzie.

7. Administarea medicaţiei

Se va face cu mare punctualitate, deoarece întârzierile pot provoca bolnavului emoţii inutile.

Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziţie orizontală. Asistenta va avea pregătite medicamentele pentru eventualele

complicaţii. Deşi medicamentele se dau stict la indicaţia medicului, în unele cazuri

de urgenţă, asistenta va trebui să intervină cu unele medicamente (Nitroglicerină şi oxigen).

8. Alimentaţia bolnavului Mesele vor fi fracţionate (5-6 mese zilnic) pentru a se evita consumul

de cantităţi mari la o masă. Se va face alimentaţia pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal.

Treptat se va trece la alimentaţie activă la pat (numai la recomandarea medicului în poziţie şezândă). După mobilizarea bolnavului, i se poate servi masa în sala de mese.

Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile va fi alcătuit din lichide şi piureuri date lent, cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, dar şi mai târziu vor fi evitate alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.

Se interzice total fumatul. 9. Urmărirea evacuărilor de urină şi fecale Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet, fără să fie ridicat în poziţie

şezândă. Costipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare. Diureza şi scaunul se notează în foaia de observaţie. 10. Igiena bolnavului Baia generală sau parţială se face la pat fără să obosească bolnavul (în

primele zile fără să fie ridicat). 11. Mobilizarea bolnavului Repaus absolut la pat în prima săptămână. Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor şi

de prezenţa complicaţiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar

din primele zile, se pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi picioare.

Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.

Mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului şi a T.A., iniţial în prezenţa medicului.

12. Crearea mediului psihologic favorabil -Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.-Nu se permite vizitarea în grup. -Se evită vizitele lungi. -Nu se comunică veşti neplăcute. -Se va facilita contactul cu bolnavii restabiliţi, cu efect psihic bun.

13. Educaţia sanitară Pentru aceasta urmărim instruirea bolnavului asupra modului de viaţă

la externare: -modul cum trebuie luate medicamentele -semnele supradozării digitalice -prezentarea la control periodic

O bună educaţie a bolnavului reduce şansele unei decompensări sau agravări

Se va încerca să se restabilească la aceşti bolnavi încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară înbolnăvirii.

Se va insista asupra respectării regimului alimentar, nocivităţii fumatului, programului raţional de muncă şi viaţă.