1

INGINERIA VALORII

Obiectivele disciplinei:- dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi (de către cursanţi) pentru activitatea de cercetare – proiectare a produselor prin metoda ingineriei valorii

Mijloace:- curs; - seminar/ proiect (cercetarea – (re)proiectare unui produsprin metoda ingineriei valorii – produs ales de student care să fie în legatura cu tema de diploma

Evaluare:– 50% în baza testului/colocviului din cunoştinteleprezentate la curs;- 50% pe baza prezentării/susţinerii proiectului realizat

2

Bbibliografie orientativă:

• Ciobanu R.M. ş.a., Ingineria valorii , Editura Tehnica-Info, Chişinău, 2001

• Crum L. W. Ingineria valorii , Editura Tehnică, Bucureşti, 1976• Ioniţă. I.Ingineria Valorii . Editura Economică, Bucureşti, 2000 � Ioniţă. I. Managementul calit ăţii şi ingineria valorii . Editura

ASE, Bucureşti, 2008• Miles D.L. Tehniques of Value Analysis and Engineering , Mc

Graw-Hill Book Company, New York, 1972• Şoaita D., Ingineria Valorii, Editura NapocaStar, Cluj-Napoca.

2005• Tureac I.;ş.a., Ingineria valorii , Editura Lux Libris, Braşov, 1997• STAS 11272/1 - 79, Analiza valorii - Noţiuni generale• STAS 11272/2 - 79, Analiza valorii - Aplicarea metodei la• produse• www. ValueEngineering.org

3

Istoric al dezvoltării ingineriei valorii

Ingineria valorii, ca metodă de lucru, a apărut în SUA în timpul celui de-al doilea război mondial.

• cauza - penuria de materiale strategice cum ar fi:nichelul, cromul, wolframul, platina etc. deoarece guvernul a dispus repartizarea acestora către industriile de armament

• mulţi fabricanţi de alte bunuri au fost nevoiţi să caute materiale de înlocuire, care să păstreze totuşi integral caracteristicile de utilizare a produselor şi să nu mărească costurile de fabricaţie

• s-a impus reproiectarea produselor şi chiarreorganizarea fabricaţiei

4

• După război s-a observat că, în multe cazuri, o revenire la proiectele originale (unde produsele erau prevăzute din materiale deficitare) nu era justificată, deoarece multe dintre noile produse funcţionau tot aşa de bine - dacă nu mai bine, iar în afară de aceasta producerea lor era mai puţin costisitoare.

• Lawrence D. Milles a dezvoltat în mod creator această metodă, iar în 1947a reuşit să elaboreze o metodă funcţională şi sistematică de reducere a costurilor de producţie a produselor, pe care a numit-o "analiza valorii" .

• Concentrându-şi atenţia asupra funcţiilor produselor, atitudine reflectată de următoarea maximă: „dacă nu pot obţine produsul, trebuie să obţin funcţiile acestuia !”, L. D. Milles este considerat veritabilul fondator al unei noi metode manageriale.

5

• La General Electric Company (GEC) Philadelphia, Lawrence D. Milles, a extins metoda la aproape toate produsele în vederea reducerii costurilor, menţinând sau chiar îmbunătăţind calitatea produselor;

• În 1956, Robert McNamara (secretarul de stat al apărării, provenit de la Ford) a lansat un program de reducere a costurilor pentru apărare, program bazat pe următoarele principii:– pentru asigurarea promtitudinii operaţiilor tactice să

se cumpere numai ceea ce este necesar;– să se cumpere la cel mai mic preţ şi de calitate

corespunzătoare;– să se reducă costurile de funcţionare prin eliminarea

operaţiilor inutile, folosindu-se standardizarea şi modularizarea.

6

Cele de mai sus au dus la o analiză atentă a departamentelor care contractau cu “apărarea” şi a eliminat multe costuri nejustificate. În primii cinci ani, după impunerea programului R. McNamara, s-au declarat economii de 14 miliarde de dolari.

Oficiul naval al flotei americane a utilizat această metodă în faza de proiectare a produselor şi au denumit-o "ingineria valorii".

Metoda s-a extins rapid şi în alte sectoare de activitate din SUA.

Ca urmare, în 1959 ia naştere Society of American Value Engineering (SAVE).

7

• Rezultatele economice spectaculoase (care au fost obţinute în SUA) au făcut ca metoda să se perfecţioneze sistematic şi să se impună şi în afara SUA.

• Astfel, în 1962 ia naştere Value Engineering Ltd din Anglia, iar în 1978 Societe Fran�aise d′Analise de la Valeur (SFAV) şi Society of Japonese Value Engineers (SJVE). După aceea metoda s-a extins în Germania şi Austria, iar mai târziu şi în ţările din estul Europei.

• În ţara noastră metoda a fost utilizată începând cu anii 1980, după ce au fost elaborate cele două standarde aferente analizei valorii.

• Cu timpul, analiza şi ingineria valorii a dobândit prestigiu ca metodă verificată şi instrument util al conducerii moderne.

• Cu toate acestea, înţelegerea metodei şi aptitudinile necesare pentru exploatarea potenţialului său sunt încă în curs de dezvoltare.

• În cele ce urmează se vor trata aspectele referitoare la definiţia şi obiectivul ingineriei valorii.

8

Definiţia şi obiectivul ingineriei valorii

• În lucrările de specialitate existente se prezintă diverse definiţii ale ingineriei şi analizei valorii.

• Astfel, L. D. Milles a definit modalităţile şi tehnicile prin care a stabilit valoarea de întrebuinţare a unui produs existent în vederea îmbunătăţirii acesteia în conformitate cu cerinţele sociale analiza valorii. (AV).

• Mai târziu, acelaşi ansamblu de tehnici aplicate unui produs în faza de concepţie - proiectare a fost denumit ingineria valorii (IV).

• L. W. Crum considera că ambele denumiri reflectă acelaşi conţinut al metodei, dar metoda poate fi aplicată în etape diferite ale existenţei produsului. Astfel, pentru aplicarea metodei în faza de concepţie - proiectare se propune denumirea de ingineria valorii, iar pentru aplicarea metodei la un produs existent se propune denumirea de analiza valorii.

• .

9

În conformitate cu STAS 11272/1 - 1979,• analiza valorii este o metodă de cercetare - proiectare

sistemică, critică şi creativă, care printr-o abordare funcţională urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime - în condiţii de calitate care să satisfacă necesităţile utilizatorilor (consumatorilor) în concordanţă cu cerinţele social-economice.

• În această definiţie, precizându-se că analiza valorii este o metodă de cercetare-proiectare, implicit se subliniază că aceasta trebuie aplicată (întreprinsă) încă din faza incipientă a existenţei produsului, activitate pentru care pănă la urma s-a conturat denumirea de inginerie a valorii .

10

• În prezentul curs, analiza este considerată o etapă premergătoare a studiului efectuat asupra unui produs nou în faza de concepţie - proiectare a acestuia sau a unui produs reconceput, precum şi asupra unor servicii, ca parte integrală a unei cercetări ştiinţifice. Analiza este urmată de etapa de găsire a soluţiilor tehnice şi economice, ca parte finală - de sinteză a cercetării, prin care se rezolvă efectiv problemele puse în tema studiată.

• Ambele etape, analiza şi sinteza, stau la baza procesului de concepţie - reconcepţie, proces specific activităţilor de cercetare - proiectare. Dacă aceste activităţi sunt îndreptate în spiritul concepţiei şi reconcepţiei valorii, ele se subsumează activităţilor inginereşti şi justifică denumirea de ingineria valorii.

• Denumirea conţine şi ideea potrivit căreia analiza trebuie să se facă în faza de concepţie - proiectare, cea mai liberă de restricţii dintre toate fazele tehnice ale producţiei de bunuri şi cea mai bogată în rezerve de creştere a eficienţei economice.

11

• Potrivit celor de mai sus ingineria valorii face parte din procesul de proiectare şi nu se poate efectua fără aportul substanţial al tehnicienilor de cercetare - proiectare.

• Cu alte cuvinte, ingineria valorii este o metod ă orientat ă către eliminarea costurilor nejustificate din orice produs sau serviciu înc ă din faza de concep ţie şi proiectare a acestuia.

• În definiţia de mai sus se punctează costurile nejustificate, care atunci când sunt înţelese, găsite şi eliminate reprezintă primii paşi spre optimul valorii, adică spre obţinerea unui cost minim fără ca acesta să fie în detrimentul calităţii produsului

12

Prin urmare,obiectivul fundamental al ingineriei valorii urmăreşte

introducerea pe piaţă a unor produse şi servicii care să satisfacă într-o măsură cât mai mare cererea utilizatorilor (consumatorilor) prin prisma raportului dintre valoare şi preţ.

Atingerea acestui obiectiv implică realizarea următoarelor componente:

– stabilirea valorii produsului la nivelul cerinţelor consumatorilor de bunuri şi servicii;

– preţul de vânzare să fie stimulativ, rezistent la concurenţă;

– produsul nou creat să înglobeze, totuşi, aptitudini care să-i permită o eventuală modernizare cu costuri minime.

13

• Relaţia fundamentală, care certifică faptul că realizarea (proiectarea) unui produs s-a efectuat în spiritul celor de mai sus, cel puţin din punct de vedere al producătorului, este exprimată prin raportul dintre valoarea produsului Vşi costul de producţie Cp, care trebuie să fie cât mai mare, adică:

• Atingerea obiectivului fundamental al ingineriei valorii implică depistarea tuturor cheltuielilor inutile, precum şi stabilirea costurilor de producţie minime.

• Însă, este foarte greu de apreciat dacă în urma procesului de concepţie şi de execuţie s-au realizat costurile minime. Totuşi, acestea pot fi considerate cele mai scăzute costuri cu care s-a realizat produsul - în concordanţă cu cererea socială.

V

Cp

⇒ max.

14

• Costul minim (deci şi preţul minim) nu este întotdeauna punctul de vedere al clientului. Pe măsură ce venitul acestuia creşte, el cere ceva mai bun, mai valoros şi asta tot mereu.

În consecinţă, ingineria valorii trebuie să aibă rolul de a dirija investirea banilor acolo unde aceştia vor realiza profitul maxim, constituindu-se într-un instrument modern pentru orientarea activităţii economice spre soluţii de maximă eficienţă.

• De altfel, prin reducerea considerabilă a costurilor de producţie şi asigurarea unei valori corespunzătoare produselor, tehnologia modernă (care implică şi utilizarea tehnicilor ingineriei valorii) a pus bazele prosperităţii în ţările dezvoltate, unde costurile de fabricaţie, în ciuda valorilor tot mai mari ale produselor, continuă să constituie o parte din ce în ce mai mică a preţului de cost al produsului.

• Având în vedere chiar şi numai cele de mai sus, motivaţia este suficientă pentru ca ingineria valorii să fie inclusă ca disciplină de studiu pentru toţi studenţii care se pregătesc în domeniul tehnico-economic, şi nu numai.