infosfera nr 1 albastru:layout 1.qxd

70

Upload: nguyentruc

Post on 28-Jan-2017

230 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd
Page 2: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

CUPRINS

Revista Infosfera la început de drum ............................................................................ 1Prof. univ. dr. Constantin HLIHORPercepţii ale securităţii în lumea contemporană ................................................. 2CS I dr. Teodor REPCIUCSursele de insecuritate – abordări conceptuale actuale ..................................... 8Dr. Constantin TUCANCapacităţile de intelligence în războiul bazat pe efecte ......................................... 15Ministru consilier Sever COTURecrudescenţa mişcării talibane în Afganistan şi Pakistan ....................................... 21 Conf. univ. dr. Adriean PÂRLOGSistemul informaţional al forţei militare româneşti în operaţii multinaţionale ....................................................................................................... 25Marius DIAMESCUNecesitatea reconsiderării conceptelor de „securitate naţională” şi „interes naţional” .................................................................................................. 32Cătălin ANDRONICOpinii privind necesitatea unei noi strategii europene de securitate .................................. 36Ioan – Emanoil CĂLINAspecte privind securitatea infrastructurii critice ................................................. 44Tatiana NEGARĂOSINT - dimesiune strategică a procesului de intelligence .................................. 48Ionel STOICA Migraţia internaţională şi securitatea - noi provocări .............................................. 51Cătălin STOIANTerorismul în spaţiul cibernetic. Forme şi posibilităţi de contracarare a acţiunilor teroriste cibernetice ................................................................................... 55Liviu - Mihai DĂNILĂSecuritatea sistemelor informatice şi de comunicaţii ................................................. 61Anca Monica POPAEfecte ale globalizării asupra terorismului ........................................................... 65

REDACŢIA

Redactori: Cătălin ANDRONIC, Emanoil CĂLIN,

Tatiana NEGARĂ, Anca Monica POPA

Adresa: Redacţia revistei Infosfera,

Bulevardul Vasile Milea nr. 7B, cod 061342, sector 6, Bucureşti

Tel./ fax (+40) 021 316 58 05, e-mail: [email protected]

Redactor-şef: Colonel dr. Teodor REPCIUC

Revistă trimestrială editată de Direcţia Generală de Informaţii a Apărării

ISSN 2065 - 3395

Reproducerea oricărui material din această publicaţie este

interzisă fără acordul prealabil al redacţiei.

Răspunderea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor.

Copertă Mihai Hodorogea

Page 3: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

R E V I S TA " I N F O S F E R A " L A Î N C E P U T D E D RU M

În contextul complexităţii deosebite a ameninţărilor şiriscurilor la adresa intereselor naţionale, realizarea unei culturide securitate este un deziderat al oricărei societăţi moderne,responsabile pentru destinele sale.

Serviciile de informaţii pot să ofere demersului respectivo contri buţie notabilă. În ceea ce priveşte Direcţia Generalăde Informaţii a Apărării, aceasta are un câmp de expertiză, necesarănu numai pentru fundamentarea deciziilor politico-militare îndomeniul apărării, ci şi pentru informarea publicului larg cu nu-meroase aspecte privind cunoaşterea proble melor fundamentale aleapărării, ale securităţii naţionale şi internaţionale.

Tocmai nevoia unei astfel de informări a publicului larg stă labaza ideii realizării unei publicaţii periodice a DGIA. Paginilesale sunt deschise participării oricăror ana lişti, cercetători,cadre didactice universitare, politicieni, diplomaţi, economişti,

sociologi, jurnalişti, psihologi, antropologi, ecologi, ingineri, medici şi altor specialişti, din celemai diverse domenii de acti vitate, care pot contribui, cu studii sau articole pertinente, la culturade securitate. Paleta de probleme abordate este variată, acoperind întreaga gamă posibilă de riscurişi ameninţări interne şi externe, militare şi nonmilitare, care pot afecta securitatea naţională în dome-niul militar.

Cultura de securitate este şi o rezultantă firească a interacţiunii dintre structurile cu respon -sabilităţi în domeniul apărării şi securităţii naţionale şi entităţile active, implicate social precummediul aca demic, mediul de afaceri, societatea civilă sau leadership-ul politic. Expresie concretă aunei asemenea interacţiuni, revista poate constitui o adevărată „agora” pentru dezbateri într-un spaţiudes chis comunicării publice. Ea poate prezenta, pe lângă problemele generale ale securităţii, şi uneleaspecte specifice activi tăţii de informaţii pentru apărare, contribuind la realizarea unei percepţiipublice corecte a responsabilităţilor, sarcinilor şi specificului activităţii comunităţii de informaţii îngeneral, a DGIA - cu nevoile şi problemele sale reale - în special. Prin urmare, cititorul va putea găsireferiri la informaţii privind: cadrul instituţional şi resorturile politico- militare ale activităţii deinformaţii pentru apărare; istoria, prezentul şi perspectivele structurilor de informaţii militare;obiectivele, principiile şi particula rităţile activităţii de informaţii pentru apărare; organizarea şifuncţionarea unor servicii moderne de informaţii etc.

Acceptând faptul că demersul publicistic al DGIA poate constitui o „sămânţă de cunoaştere” îndomeniul studiilor de securitate, suntem siguri că timpul va valida efectele benefice asupra dome -niului informaţii pentru apărare, în acord cu interesele de securitate naţională.

Redacţia

Page 4: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

PERCEPŢII ALE SECURITĂŢII ÎN LUMEA CONTEMPORANĂProf. univ. dr. Constantin HLIHOR

2

În societăţile contemporane, politicile şi stra -tegiile de securitate au suferit transformări deesen ţă generate nu numai de schimbările dinmediul internaţional, ci şi de mutaţiile surveniteîn modul oamenilor de a percepe problemele desecuritate.

Securitatea nu mai este astăzi direct legatădoar de preocuparea statelor de a-şi proteja indi-vizii în faţa ameninţărilor clasice - agresiuni mili -tare şi războaie - ci şi de nevoia guvernelor şi aşefilor de stat de a găsi soluţii care să conducă laprospe ritate, dezvoltare democratică şi protejareadrepturilor omului.

Problema accesului la energie, a controluluisurselor de apă şi hrană, a siguranţei culoarelorde transport al acestora a devenit una la fel deimportantă ca şi cea de apărare a societăţiiîmpotriva unor agresiuni militare sau teroriste.

Din această perspectivă, apare ca fireascăînmulţirea dezbaterilor şi lucrărilor teoreticerefe ritoare la securitate sau domenii conexe ei.De remarcat faptul că în cadrul unor astfel dedezbateri avem de-a face cu o multitudine depăreri, opinii şi puncte de vedere, constituindu-seîn timp adevărate şcoli şi curente ştiinţifice.Fiecare dintre şcolile care s-au consacrat studi-ilor de securitate au introdus pe piaţa analizelorparadigme care s-au dorit a fi mai mult decât suficiente

pentru a cerceta şi analiza un proces atât de com-plex. Marile dezbateri au pornit, în primul rând,de la critica modelului concurent şi de la identi-ficarea limitelor specifice. Critica şi contradicţiaîn opinii este firească, fără a fi eliminată posibi -litatea unei concilieri paradigmatice prin proce-sele de hibridare şi utilizarea în analiză a ceea ceeste mai valoros între ipoteze şi metodele decercetare specifice unui curent de gândire saualtul. O bună înţelegere a securităţii în lumea deastăzi trebuie să plece de la observarea, cerce -tarea şi analiza sa în tripla ipostază: de realitateobiectivă/fiinţare; de realitate construită prin lim-baj/discurs; de politică şi strategie de securitate.

Această realitate văzută în triplă ipostază tre-buie, la rândul ei, înţeleasă într-o dinamică proprieşi exprimare diversă. Într-o construcţie grafică încare pe axa Ox să avem sfera de cuprindere a se-curităţii, iar pe cea Oy domeniul său de mani-festare, acest fenomen şi proces ar putea să aibă oreprezentare ca în graficul de mai jos

Aceasta înseamnă că, la nivelul individuluidar şi al unei societăţi oarecare, securitatea areca exprimare, dar mai ales ca percepţie, valoridiferite. Un individ/grup/stat A poate să aibă osecurizare foarte bună din perspectivă econo -mică, mai slabă din cea socială şi să-i lipsească,de exemplu, securitatea politică, pe când un altul

În societ ile contemporane, politicile i s de esen generate nu numai de schimb rile din mediul interna ional, ci i de muta iile survenite în modul oamenilor de a trategiile de securitate au suferit transform ri

1

Nivelurile securitatii

Domeniile securitatii

Securitatea unei regiuni

Securitatea unei societati/popr

Securitateaindividului

Securitatea unui grup

1

2

3

4

1 1 1

2 2 2

3 3 3

4 4 4

economica politica sociala identitara

popor

Page 5: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

3

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

să aibă un grad maxim de securitate politică, darsă aibă una extrem de restrânsă din punct devedere economic. Este foarte important şi ceeace percepe la nivel social individul deoarece se-curitatea este întotdeauna, indiferent de domeniulîn care se mani festă, un fenomen şi un proces, dareste în acelaşi timp şi trăire la nivelul fiinţei saua grupului uman. Individul sau grupul uman dincare face parte trăieşte un sentiment de teamă cuprivire la integritatea sa fizică, la situaţia sa fi-nanciară sau la locul şi rolul pe care îl are în grupşi atunci el nu se simte în siguranţă, nu trăieştesecuritatea deşi i se poate spune că se află într-oasemenea situaţie. Dimpotrivă, poate să aibă unsentiment de împlinire şi de linişte şi atunci per-cepe în mod direct securitatea.

Analizată ca realitate obiectivă/fiinţare secu-ritatea este ancorată în însăşi existenţa şi funcţi -onarea grupurilor umane organizate politic. Esteun tip special de realitate şi cu o complexitate de-osebită. Prin urmare are şi modalităţi deosebitede manifestare. Trebuie să distingem între setulde procese şi fenomene reale care pot apărea înmediul internaţional sau la nivelul unei societăţioarecare ca urmare a interacţiunii dintre diferitetipuri de actori şi imaginea pe care oamenii şi-oconstruiesc prin reflectarea acestor procese şifenomene1. Reflectarea la nivel individual saucolectiv se exprimă şi prin trăirile corespunzătoare.Când procesul de reflectare are ca obiect securi-tatea ca realitate obiectivă/fiinţare avem de-a face,în fapt, cu dimensiunea subiectivă a securităţi/in-securităţii care ia forma unor trăiri exprimateprin sentimente de linişte, siguranţă sau dim-potrivă de teamă, panică, angoasă etc.

Considerăm că trebuie, totuşi, subliniat fap-tul că securitatea există indiferent dacă oamenii opercep sau nu. Aceasta se materializează în com-portamente ale individului/grupului în scopul obţi-nerii unui climat de linişte şi confort. La nivelulsocietăţii, statul întreprinde măsurile pe care leconsideră necesare pentru a asigura liniştea, liber-tatea şi prosperitatea cetăţenilor săi. În funcţie detradiţii şi experienţa dobândită în privinţa asigu -rării liniştii publice, a apărării societăţii şi a valo -rilor pe care aceasta funcţionează, securitatea afost denumită sub alte sintagme, cel mai adeseaau fost folosite noţiunile de pace şi apărare. Carealitate obiectivă, securitatea este rezultatul des-făşurării unor procese sociale, economice,politico-mili tare şi a unor comportamente indi-viduale sau de grup pentru a preveni comporta-

mentul în „grilă violentă” al altor actori. Dinaceastă perspectivă, ea încorporează un set de ati-tudini şi acţiuni umane desfăşurate cu scop deapărare sau de înlăturare a sentimentului deteamă, angoasă etc.

Problema devine mai complicată atunci cândeste vorba de securitate ca realitate obiectivă/fi-inţare la nivelul mediului internaţional datorităcaracterului său anarhic pe de o parte, iar pe dealta pentru că mediul internaţional este în mareparte şi o realitate construită prin discurs. Ilus-trativ este în acest sens faptul că unii analişti şiteoreticieni văd mediul internaţional ca sistem2,iar alţii ca pe un mediu anarhic3. Pe de altă parte,pacea şi războiul au caracterizat relaţiile dintrestate (sau alt tip de organizare politică a comu-nităţilor umane) din antichitatea clasică pânăastăzi4. Deşi toate popoarele au susţinut, aproapeîntotdeauna, că şi-au dorit cu ardoare pacea,istoria universală, pe perioada sa „lungă”, nearată că războiul a fost regula şi pacea, excepţia.

Constatăm că, astăzi, pentru o mare parte alumii, posibilitatea de a fi antrenată în războaie şiconflicte a dispărut5 , dar au apărut elemente şialţi factori atât la nivelul societăţilor, cât şi înmediul internaţional care pot genera sentimentede frustrare, teamă şi angoasă. Percepţia dar şireacţia faţă de aceşti factori este dife rită. Unelecolectivităţi umane pot avea sentimentul că tră -iesc în siguranţă, altele au o acută trăire a fricii şia angoaselor de toate felurile, de la cele exis-tenţiale până la cele economice şi sociale. Deremarcat faptul că, practic, la nivelul grupurilorumane sau al societăţii, percepţia factorilor carepot afecta securitatea nu are caracter omogen.Frica şi liniştea, siguranţa cu incertitudinea

Page 6: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

coexistă şi au grade diferite de manifestare. Prinurmare, credem că securitatea ca realitate - fi-inţare se găseşte pe acelaşi continuum cu opusulei - insecuritatea. Societăţile umane nu s-au găsitniciodată în ipostaza de a putea să realizeze o se-curitate absolută. Puteau să obţină o securitatepolitică şi militară optimă, dar să aibă o insecu-ritate socială sau de mediu accentuată. Binomulsecuritate - insecuritate nu poate fi desfăcut decâtîn realitatea virtuală.

Perceperea acestui binom nu este aceeaşi pen-tru orice societate şi chiar diferă de la un individla altul. Ceea ce poate să fie pentru cineva secu-ritate, pentru altcineva poate să fie insecuritate.Referin du-se la acest aspect, Noam Chomsky,deşi nu împărtăşim multe din opiniile sale privindcom por tamentul statelor în căutarea securităţii înmediul internaţional, aprecia că: „Urmărirea uneisecurităţi totale asigurată de către un singur stat,inclusiv dreptul de a purta război după bunul placşi de a înlătura frânele nucleare, implică lipsa desecuritate a celorlalţi, care este de aşteptat că vorreacţiona la o asemenea situaţie”6.

La nivel individual, dar şi al grupurilorumane, insecuritatea realitate-fiinţare se materia -lizează în trăiri care îmbracă o întreagă gamă deafecte, de la angoasă şi teamă până la spaimă şigroază. Sunt trăirile generate de conştientizareaindividului/grupului uman a ameninţărilor carevin din partea altor oameni sau chiar din naturăpe de o parte şi de constatarea că nu dispune demijloacele şi resursele necesare înlăturării acelorameninţări şi pericole. „Dacă trecem dincolo destructurile sociale şi politice - afirmă Toader

Nicoară - şi vrem să descoperim oamenii şiresorturile interne care-i animă şi care-i fac săacţioneze, în mişcarea browniană a vieţii cotidi-ene, printre sentimente şi resentimente multipleşi contradictorii care animă indivizii şi colecti -vităţile umane, des coperim cu siguranţă un senti-ment acut şi omniprezent care a marcat într-omanieră profundă sensibilitatea şi psihologiacolectivă; este sentimentul complex şi copleşitoral fricii care traduce o stare de disconfort şiinsecuritate aproape omniprezente”7. Aceste trăirisunt accentuate mai ales la nivel societal, cândame ninţările şi factorii de stres sunt difuzi şi greude perceput la nivel individual, cum ar fi, de exe m -plu, pericolul unui atentat terorist sau schim-bările de mediu şi climatice.

Securitatea este percepută cel mai frecventca realitate construită prin limbaj/discurs cu aju-torul conceptelor, teoriilor, ideologiilor şi al unorproiecte politice. Discursul public pe problemede securitate a crescut în frecvenţă atât la niveluloamenilor politici, cât şi al societăţii civile.Media acordă o mare atenţie acestor problemedatorită impactului care îl au asupra audienţei.Această materializare a securităţii o putem iden-tifica cel puţin pe trei paliere distincte.

Pe un prim palier se găsesc „produsele” careau rezultat din observarea şi analiza, în parte sauîn întregul ei, a securităţii-realitate obiectivă decătre persoane aparţinând mediului academic sauuniversitar, dar şi din cercetarea în domeniulteoriei relaţiilor internaţionale. Produsul acestorase concretizează în teorii şi lucrări cu valoareteoretică. Există o întreagă discuţie asupra rolu-lui şi locului pe care îl ocupă acestea încunoaşterea acestui tip special de realitate. Ceeste o teorie şi mai ales cât de necesară este? Cevaloare are în cercetarea fenomenelor şi proce-selor din viaţa internaţională contemporană?Cum putem valida sau inva lida o teorie? Suntdoar câteva dintre multiplele întrebări care se for-mulează astăzi în cercetarea ştiinţifică8.

Teoria este un construct raţional care reflectă,esenţializat, o realitate, dar nu este în nici un cazrealitatea. Referindu-se la acest aspect, KennethN. Waltz, într-o discuţie cu Harry Kreisler, apre-cia că „What a theory does is pre sent a mentalpicture of a part of the world, and in that pictureare identified the major causal factors at work”9.Folosite cu discernământ, teoriile pot oferi cadrede interpretare a evenimentelor şi proceselor desecuritate. Acestea pot să ofere explicaţii de ce

4

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 7: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

5

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

unii actori folosesc o modalitate sau alta pentru aobţine securitatea, dar nu pot prezice în ce gradeo vor realiza. Prin generalizare şi esen ţializareoamenii obţin cu ajutorul teoriilor ima gini con-struite prin limbaj des pre securitatea realitateobiectivă/fiinţare. Aceste imagini pot avea gradediferite de adecvare la realitatea obiectivă pe careo reflectă. Credem că Kenneth N. Waltz are drep-tate când afirmă că nu trebuie să confundămrealitatea cu modelul teoretic pe care îl con-struim10. Teoria prezintă doar un constructlogic/model presupus şi este, prin urmare, dis-tinctă de realitatea pe care o explică.

Analiza acestor imagini poate să ofere, cu oanumită probabilitate, un anumit grad de pre-dictibilitate a evoluţiilor ulterioare din cadrulacestui tip special de realitate. Sunt teoreticienicare merg chiar mai departe şi consideră că„lumea poate fi folosită ca laborator pentru a sedecide care teorii explică mai bine politica inter-naţio nală”11. Cât a costat omenirea „testarea” unorasemenea teorii cum au fost cele legate, de exem-plu, de câştigarea unui război - blitzkrieg-ul prac-ticat de cel de-al Treilea Reich? Considerămasemenea aserţiuni nu numai greşite, dar şi peri -culoase. Fenomenele şi procesele politice dinmediul internaţional sunt mai complexe decâtputem noi să le explicăm. Pe de altă parte, acesteteorii sunt construite cu ajutorul unor conceptecare au grade diferite de contestabilitate deoareceîncorporează elemente de ideologie, religie, eticăsau morală. Prin urmare, au la temelia lor seturide va lori diferite. Karl W. Deutsch aprecia că oastfel de „cunoaştere diferă de valori. Valorile mo-tivează căutarea cunoaşterii şi determină ca uneledintre rezultatele sale să fie mai proeminente pen-tru noi decât altele. Cunoaşterea ne arată care din-tre valorile proprii pot intra în conflict, precum şiunde şi când mijloacele pe care le utilizăm, în locsă servească obiectivelor finale, încep să le preju-dicieze şi să le distrugă”12. Referindu-se la faptulcă teoriile sau modelele teoretice nu pot fi con-fundate cu realitatea, Immanuel Kant atrăgeaatenţia asupra faptului că ceea ce este adevărat înteorie se poate să nu se verifice în practică13.

Pe un al doilea palier se situează specialiştiidin corpul experţilor pe probleme ale păcii şirăzboiului care furnizează consultanţă oamenilorpolitici şi instituţiilor cu atribuţii în domeniul se-curităţii interne sau internaţionale. Definiţiile şiconstrucţiile teoretice ale acestui segment suntinfluenţate atât de tipul de paradigmă acceptat ca

bază teoretică de fundamentare, cât şi de intere-sele politice pe care statul sau instituţia le pro-movează. Din acest punct de vedere asistăm la oadevărată bătălie pentru a se impune un conceptsau altul. Importanţa nu este doar una de ordinştiinţific, ci mai degrabă de ordin pragmatic. Odefiniţie şi o abordare tot mai larg acceptate con-duc la sporirea şanselor de cooperare întrediferite discipline aca de mice, la multiplicareadefiniţiilor, dar nu şi la unificarea diferitor para-digme. Din această perspectivă, expertiza oferităoamenilor politici pe probleme de securitate vafi nu numai nuanţată în funcţie de ce teorie va fifolosită, ci şi de modul cum se vor combinadiferite idei în aceste analize.

Nu în ultimul rând securitatea, ca rea litateconstruită prin limbaj/discurs, se regăseşte şi pepalierul de pe care oamenii politici, cu respon -sabilităţi în domeniul securităţii şi care sunt le-gi timi a acţiona pentru securizarea societăţii şicetăţenilor, se pronunţă asupra problemelor desecuritate. Acestea se materializează în politicilede securitate. Este palierul unde obiectul/pro -blema şi subiectul/actorul în ecuaţia securităţiiinteracţionează. Astăzi, datorită creşterii în com-plexitate a mediului internaţional din aceastăecuaţie, nu pot lipsi specialiştii. Referindu-se laacest aspect, Karl W. Deutsch aprecia că, înasemenea situaţii, „competenţa este la fel denecesară ca şi compasiunea. În medicină, unignorant bine intenţionat nu este un medic

Page 8: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

adevărat, ci un şarlatan. Într-o situaţie de urgenţă,un astfel de individ poate pune în pericol viaţapacientului. În politică, un cetăţean înflăcărat şizelos, însă informat greşit, constituie oameninţare. El şi aceia care gândesc ca el pot peri-clita vieţile şi libertăţile altor mili oane decetăţeni inclusiv pe a lor. În prezent, ruinele dinHamburg şi din Berlin sau din Hiroshima şi dinTokio reprezintă nişte monumente ale preţuluiplătit pentru ignoranţa din domeniul relaţiilor in-ternaţionale”14. Toate aceste paliere de exprimareale securităţii sunt legate prin limbaj. Limbajulnu este o „oglindă” a realităţii, însă ne ajută laformarea imaginilor care nu pot fi construite cuajutorul simţurilor. Percepţia/reprezentările oa-menilor despre securitate se concretizează atât înlucrări şi studii teoretice (tratate, lucrări de spe-cialitate, articole şi comentarii etc.), cât şi în celecu caracter aplicativ-practic (strategii militare şinonmilitare, viziuni politice). Acestea apar într-ovarietate de exprimare şi prezentare extrem dediversificată datorită unor factori obiectivi şisubiectivi. În primul rând nu există un mod cuadevărat universal de a percepe şi mai ales de aexplica/justifica recurgerea la violenţă şi război,deoarece aceste fapte sunt filtrate prin religiidiferite, reguli de etică şi morală diverse, şi, nu înultimul rând, de ideologii politice diferite.

Dacă ar fi să cerem, de exemplu, câte unuireprezentant din principalele şcoli de gândire dinteoria relaţiilor internaţionale (realismul şi neo-

realismul, liberalismul şi neoliberalismul, marxis-mul şi neomarxismul, constructivismul etc.) săanalizeze modul în care SUA au acţionat pentru asecuriza Orientul Mijlociu sau pentru a stabilizaAsia Centrală am obţine aceeaşi explicaţie în pri -vinţa evoluţiilor sau ar fi „văzute” lucrurile lafel? Cu siguranţă nu. Este foarte important, prinurmare, să înţelegem ce valori, ce paradigme teo-retice sau ce ideologii politice îmbrăţişează omulpolitic care decide modul în care trebuie secu -rizată societatea, dar şi cei care îl consiliază pen-tru a decide în această privinţă. În aceastădimensiune a securităţii se duce o adevărată luptăpentru supremaţie teoretică cu armele specificeintelectualilor, dar şi una pentru supremaţie şimodelare practică în politicile prin care se con-struieşte securitatea ca realitate obiectivă/fiinţare.

Din această perspectivă, securitatea globală,atât de mult clamată în ultimii ani, este greu dedefinit, după cum este şi mai greu de realizat cadrulpractic de a fi înfăptuită la scară planetară. Nu esteo dorinţă nouă pentru colectivităţile umane. Istoriamai veche sau mai recentă a continentului europeanarată că asemenea proiecte au fost periodic lansateîn conştiinţa publică, mai ales după ce treceau pe-rioadele de grele încercări datorate războaielor şiconflictelor de tot felul. Încercările de a realizapacea mondială nu au trecut, cel puţin în secolulXX, de stadiul aspiraţiilor general împărtăşite.

Securitatea care se materializează în politicăşi strategie de securitate, apare în urma moduluiîn care statele sau alt tip de actori din mediul in-ternaţional contemporan îşi propun să acţionezepentru a-şi apăra interesele naţionale. Din aceastăperspectivă, ea se materializează mai întâi ca modde proiectare şi apoi ca tip de acţiune a statelor/co-munităţilor umane pentru a elimina ameninţărileşi pericolele pe care le percep ca factori care punîn pericol existenţa şi continuitatea lor în timp şispaţiu, prosperitatea, libertatea şi valorile asumate.În fond, prin reflexivitate individuală şi socialăsuntem capabili să sesizăm schimbările produse însecuritatea-realitatea obiectivă, să judecăm ima -ginile/percepţiile celorlalţi despre securitate şi săacţionăm în binomul securitate-insecuritate pen-tru a o mări cât de mult posibil pe prima şi a odiminua pe ultima. Politicile de securitate sunt in-fluenţate de o serie de factori materiali, dar şi ima-teriali care sunt prezenţi atât în societatea internă,cât şi internaţională.

Nivelul de dezvoltare a potenţialelor de puterede la cele militare până la cele simbolice, dar şi

6

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 9: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

1 Joseph Lepgold, Miroslav Nincic, Beyond the IvoryTower: International Relations Theory and the Issue of PolicyRelevance, Columbia University Press, New York, 2001, pp.3-4; apud Dacian Duna, Politica securităţii europene la în-ceputul secolului XXI. Uniunea Europeană şi noua geostrate-gie a Estului, teză de doctorat, conducător ştiinţific prof. univ.dr. Vasile Puşcaş, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca,2007, p. 50, nota 102.

2 A se vedea pe larg, Ludwig von Bertalaffy, General Sis-tem Theory, Braziller, New York, 1968; Walter Buckley (ed.),Modern Systems research for the Behavioral Scientist. Asourcebook, Aldine, Chicago, 1968; Kenneth N. Waltz, Teo-ria politicii internaţionale, Polirom, Iaşi, 2007; Stanley Hoff-mann, International Systems and International Law, in S.Hoffmann, The State of War: Essays on the Theory and Prac-tice of International politics, Praeger, New York, 1965.

3 A se vedea lucrările semnate de cei mai reputaţi teo-reticieni aparţinând neorealismului.

4 Mircea Maliţa, Între pace şi război, Editura C.H. Beck,Bucureşti, 2007, passim.

5 Henry Kissinger, Mai are nevoie America de o politicăexternă? Editura Antet, f. a.,Bucureşti, p. 14.

6 Noam Chomsky, State eşuate. Un abuz al puterii şi unatac asupra democraţiei, traducere de Henrieta Anişoara Şer-ban, Editura Antet, 2007, p. 14.

7 Toader Nicoară, Sentimentul de insecuritate în soci-

etatea românească (1600-1830), vol. II, Editura Accent &Presa Universitară Clujeană, col. „Syllabus-Historia", Cluj-Napoca, 2006, p. 17.

8 A se vedea pe larg, Kenneth Waltz Interview: Conver-sations with History; Institute of International Studies, UCBerkeley, on line http://globetrotter.berkeley. du/people3/altz/waltz- con3.html; John Lewis Gaddis, International Re-lations Theory and the End of the Cold War, International Se-curity, Vol. 17 (Winter 1992/93), pp. 5-58; J. David Singer,The Level of Analysis Problem in International Relations,World Politics, Vol 14 (October 1961), pp. 78-79; John J.Mearsheimer, Tragedia politicii de forţă. Realismul ofensiv şilupta pentru putere, Editura Antet, Bucureşti, 2003; Karl W.Deutsch, Analiza relaţiilor internaţionale, Editura TEHNICA-INFO, Chişinău, 2006.

9 Kenneth Waltz Interview: Conversations with History;Institute of International Studies, UC Berkeley, online,http://globetrotter.berkeley.edu/people3/Waltz/waltz-con3.html

10 Kenneth N. Waltz, Teoria politicii internaţionale, p. 34.11 John J. Mearsheimer, op. cit., p. 11.12 Karl W. Deutsch, op. cit., p.7.13 Apud Kenneth N. Waltz, op, cit., p. 34.14 Ibidem, pp. 4-5.15 Articol extras din lucrarea Constantin Hlihor, Politica

de securitate în mediul internaţional contemporan: domeniulenergetic; Institutul European, Iaşi, 2008.

7

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

ideologiile politice sau sistemul de valori cedomină la un moment dat comunităţile umaneconstituie determinanţi importanţi pentru con-struirea politicilor de securitate. Nu trebuieomise nici tradiţiile istorice şi nici mentalităţilespecifice fiecărui stat/comunitate umană în ceeace priveşte tipul de reacţie în faţa primejdiilor şi

ameninţărilor de orice fel. Acestea sunt modelatede interesele naţionale pe care le promoveazăstatul la un moment dat, de tipul de putere pe carese bazează în raporturile cu alţi actori ai mediuluiinternaţional şi, nu în ultimul rând, de naturaregimului politic15.

Page 10: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

În general, în categoria de surse de insecuritateintră noţiuni opuse celor care definesc securitatea.

Dar securitatea poate fi de natură diversă:obiectivă sau subiectivă; naturală, fizică sau umană;materială sau spirituală. Ea se poate găsi în diferiteipostaze – de proces (natural, tehnic sau social„securizant”), de funcţie („securizantă”), de sistem(„de securitate”), de acţiune, strategie sau politică(„de securitate”), de proces psihic („percepţiasecurităţii”, „securitate imaginată”, „sentiment desecuritate”) etc. Indiferent de natura sau ipostaza sa,securitatea are sens doar dacă se raportează la unelerepere clare: interesele naţionale fundamentale (încazul securităţii naţionale), pacea (în cazul securităţiiinternaţionale), drepturile şi libertăţile fundamentaleale omului (în cazul securităţii individuale) etc. Lafel, conceptul de insecuritate are sens doar dacă seraportează (cu „semn negativ”, evident) la aceleaşivalori.

Cu alte cu cuvinte, insecuritatea poate fi privităca fiind o categorie simetrică, „în oglindă”, celei desecuritate. De aici decurge şi simetria (opoziţia) unornoţiuni-pereche derivate: stare de securitate – starede insecuritate, proces securizant – procesinsecurizant, funcţie securizantă – disfuncţieinsecurizantă, sentiment de securitate – sentiment deinsecuritate (“sentimentul de pericol şi risc, impresiade a fi ameninţat”1) ş.a.m.d. Desigur, nu toatenoţiunile aferente securităţii se pot converti în sensnegativ şi atribuite insecurităţii. Astfel, ar fi absurdeexpresii sau formulări de genul „sistem deinsecuritate”, „strategie de insecuritate” etc.Limbajul utilizat pentru exprimarea insecurităţiipoate cuprinde şi alte concepte, categorii sau noţiuni,cum sunt cele de pericole, ameninţări, riscuri,factori de risc, agresiuni, vulnerabilităţi etc.

Prin urmare, am putea defini sursele deinsecuritate ca fiind acele pericole, riscuri,ameninţări, stări, procese, disfuncţii, vulnerabilităţi,evenimente sau acţiuni (ori inacţiuni) care afecteazăsau care pot afecta, negativ, securitatea unei entităţi(stat, naţiune, comunitate internaţională, comunitatesocială, sistem organizaţional etc.).

După unii teoreticieni (Constantin Hlihor),“securitatea ar fi în binom cu insecuritatea, ca într-obalanţă în care cele două braţe sunt mereu într-unprecar echilibru”2.

Statele percep în moduri diferite sursele deinsecuritate. Unul din criteriile de stabilire adiferenţelor de abordare ar fi acela al ordiniiimportanţei în care sunt percepute şi semnalatediversele pericole, riscuri, ameninţări etc. îndocumentele programatice oficiale privind securitatea.

Astfel, documentul Strategia de securitatenaţională a României (2007), enumeră în felulurmător principalele riscuri şi ameninţări capabile săpună în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitateanaţională: „terorismul internaţional structurat înreţele transfrontaliere; proliferarea armelor dedistru gere în masă; conflictele regionale; crimina -litatea transnaţională organizată; guvernareaineficientă”3.

În documentul britanic Strategia securităţiinaţionale a Regatului Unit4 (martie 2008),principalele surse de insecuritate apar tratate însuccesiunea: terorismul, armele nucleare şi celelaltemijloace de distrugere în masă, criminalitateaorganizată transnaţională, instabilitatea globală,statele eşuate şi cele fragile, bolile infecţioase şiurgenţele civile.

Strategia europeană de securitate, adoptată deConsiliul European de la Bruxelles, la 12 decembrie2003, prezintă, în subcapitole speciale, „ameninţărilecheie”, enumerând: terorismul, proliferarea armelorde distrugere în masă, conflictele regionale, stateleeşuate şi crima organizată. De asemenea,documentul face referiri şi la unele „provocăriglobale” (subdezvoltarea, conflictele, pandemiile)5.

În Carta albă a politicii germane de securitate(2006), marile ameninţări sau riscuri la adresasecurităţii sunt amintite în următoarea ordine:terorismul, proliferarea armelor de distrugere înmasă şi înarmarea, conflictele regionale, comerţulilegal de arme, riscurile la adresa securităţiienergetice, migraţia, epidemiile şi pandemiile6. Înacelaşi document sunt reliefate, într-o manierăinteresantă, sursele de insecuritate derivate dinprocesul globalizării: „Schimbul liber de informaţii şiidei este un risc pentru state şi actori non-statali,datorită posibilităţii teroriştilor şi criminalităţiiorganizate de a-şi însuşi şi folosi cunoştinţesensibile, tehnologii şi noi capacităţi. Structurilepolitice şi economice ale Germaniei, precum şiinfrastructura sa critică devin, prin urmare, mai

S U R S E L E D E I N S E C U R I TAT E –A B O R D Ă R I C O N C E P T U A L E A C T U A L E

Cercetător şt. gr. I dr. Teodor REPCIUC

8

Page 11: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

9

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

vulnerabile, nu numai la activităţi criminale, acteteroriste sau atacuri militare, ci şi la atacuricibernetice (...) Multe din noile riscuri şi provocărilela adresa securităţii ce însoţesc globalizarea aucaracter transnaţional, fiind generate de către actorinon-statali şi afectând securitatea noastră chiar şide la mari distanţe. Sărăcia, subdezvoltarea,educaţia slabă, criza resurselor, dezastrele naturale,distrugerea mediului, bolile, inegalitatea şi violareadrepturilor omului sunt doar câţiva din factorii carealimentează migraţia ilegală şi extremismul secularşi religios. Ele pot, prin urmare, să cauzezeinstabilitatea şi, în forma lor cea mai radicală, săpaveze drumul spre terorism internaţional. Într-olume tot mai interdependentă, aceste riscuri au nu

numai o influenţă asupra mediului lor imediat, ciafectează securitatea comunităţii ca întreg în diferitefeluri”7. În primăvara anului 2008, Partidul CreştinDemocrat din Germania a propus o nouă abordare aproblemelor securităţii, în contextul menţionării uneisuccesiuni a principalelor surse de insecuritate, încadrul cărora ameninţările la adresa securităţiienergetice ar urca pe locul al treilea, semnalându-se,totodată, o altă ameninţare majoră – schimbărileclimatice –,pe locul al patrulea.

De asemenea, documentul intitulat StrategiaMinisterului Finlandez al Apărării 2025 abordeazăsursele de insecuritate pe trei niveluri: a) nivelulcetăţenesc – accidentele, alcoolismul, fumatul,marginalizarea etc.; b) nivelul naţional – agresiunea

Page 12: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

armată, terorismul, crima organizată, presiunilepolitice, economice şi militare externe, dereglăriledin domeniul sănătăţii şi bunăstării populaţiei,catastrofele naturale, accidentele majore şidezastrele, disfuncţiile economice, migraţia,defecţiunile reţelelor electrice; c) nivelul comunităţiiinternaţionale – lipsa resurselor naturale, terorismulinternational, criminalitatea organizată internaţio -nală, crizele etnice, proliferarea armelor dedistrugere în masă, încălzirea globală, deşertificarea,poluarea, suprapopularea8.

Pătrunzând în profunzimile problematiciisurselor de insecuritate, unii teoreticieni operează cusintagme ca insecuritate socială (generalizată – aceasituaţie în care procesualitatea socială intră într-ostare în care mecanismele naturale de reproducereşi reglare socială să nu mai poată funcţiona, să seblocheze –, organică, contextuală), dezordinisociale, situaţii sociale patologice, haos social9 ş.a.

În ceea ce priveşte agresiunile sociale, LucianCulda le priveşte ca surse de insecuritate şi cafinalităţi ale unor procesori sociali, ce pot avea douăgenuri de obiective: energetice şi informaţionale.Sunt de natură energetică atunci când se acţioneazăpentru a se obţine resurse, pentru a se controlateritorii ce pot fi surse pentru satisfacerea unor nevoienergetice şi de natură informaţională când seacţionează pentru a se controla, dezorganiza sauasimila procesori sociali ai unor socio-organizări,deci când se urmăreşte să se asimileze anumitesocioorganizări sau, cel puţin, ca ele să nu mai poatăfuncţiona, să nu-şi poată afirma specificitatea înprocesualitatea socială înglobată, să devinădependente de centrele de putere agresoare10.Agresiunile se manifestă în modalităţi tot mai

sofisticate, de la agresiuni religioase, la manipulăriinformaţionale prin intermediul mijloacelor deinformare în masă, de la penetrarea unor centre dedecizie, la controlul proceselor de pregătire aoamenilor pentru a participa la decizii sociale, de lamanipulări religioase la agresarea valorilor culturalece întreţin capacitatea de reproducere a naţiunii11.Agresiunile informaţionale sunt mai periculoasedecât cele armate “pentru că ele pot avea consecinţenu numai neprevăzute şi nefavorabile, dar şinepredictibile în limitele orizontului informaţionalîn care agresorul se situează”12.

La rândul său, Simion Boncu dă câteva definiţiiinteresante în legătură cu această problematică:“Riscul la adresa securităţii naţionale implicăprezenţa unor factori activi sau potenţiali care potafecta securitatea unui stat. Ameninţarea vizândsecuritatea naţională implică atât existenţa factorilorde risc, detectată prin perceperea unor indicispecifici, cât şi conturarea voinţei politice de a puneîn acţiune mijloacele respective pentru a lezasecuritatea altui stat. Actul ostil este actul inamicalce afectează interesele altui stat, fără a aduceprejudicii directe valorilor naţionale definitoriipentru starea de securitate a naţiunii. Actul agresivimplică vătămarea valorilor fundamentale ceexprimă starea de securitate a ţării (integritateteritorială, suveranitate naţională, ordineconstituţională etc. Intră în această categorie în afaraacţiunilor calificate ca atare de Rezoluţia 3314(XXIX), din 14 decembrie 1974 a Adunării Generalea ONU privind definirea agresorului, presiunilepolitico-diplomatice, agresiunea economică,informaţională, subversiunea internă, terorismul deamploare etc.”13. Printre riscurile, ameninţările şiacţiunile agresive nonmilitare, acelaşi teoreticiansemnalează: presiunile şi acţiunile politico-diplomatice ostile, acţiunile agresive economico-financiare şi tehnologice, agresiunea informaţională(care subsumează. printre altele, acţiunileinformatice ostile, culegerea de informaţii şidezinformarea, agresiunea imagologică, penetraţiaculturală), migraţia cu efecte destabilizatoare14.

În legătură cu acţiunile agresive economico-financiare şi tehnologice, ni se par sugestivecuvintele scrise de Jaqueline Grapin, Jean BernardPinatel în lucrarea Războiul civil mondial, din 1976:“O abilă politică comercială şi de investiţii bineplasate procură aceleaşi avantaje ca şi o expediţiemilitară, fără inconvenientele respective”15. Un altelement interesant este semnalarea unui caz-limităde risc militar, care se înscrie în agresiunile atipice

10

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 13: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

11

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărareimplicând forţa armată: realizarea prin forţă a unorobiective politice sub acoperirea acţiunilorinternaţionale de menţinere sau impunere a păcii16.

Un caracter periculos are, în opinia lui BernhardFleckenstein, tendinţa tot mai multor societăţi de ase transforma în culturi agresive. Astfel de societăţisunt caracterizate de intoleranţă şi tendinţa pro-conflictuală în scopul escaladării violenţei. “Statelede acest gen pot merge atât de departe încât săîncurajeze şi să fie complici la actele teroriste”17.

Generatoare de insecuritate în lumea contem -porană pot fi, potrivit profesorului Eugen Baican, şistructurile sociale: “Atât structurile sociale holiste,cât şi cele atomiste sunt generatoare de adâncimeale insecurităţii sociale, întrucât ambele induccreşteri de tip tumoral ale agresivităţii sociale.Structurările holiste prin reducerea nepermisă azonei de autonomie, de libertate necesară indivizilorşi grupurilor, structurările atomizante prin faptul cănu rezolvă nevoile umane de apartenenţă şiarmonizare şi induc starea de nesiguranţă”18.

Un alt aspect interesant poate fi cel privitor lacaracterul subiectiv (deci relativ) al percepţieiriscurilor privind intenţiile adversarului. Acestcaracter face “ca statele să-şi imagineze ceea ce estemai rău şi să acţioneze în conformitate cu aceastăimagine mărită artificial. În acest sens, osemnificaţie deosebită o au angajamentele dereţinere, de neamplificare a unei situaţii critice. Într-oatmosferă încărcată de tensiune, de percepţiiadeseori deformate despre pericolul eventualprovenind din partea altor state, un rol deosebit îlpot avea ceea ce s-ar putea numi măsurile decreştere a reţinerii, care ar trebui să constituiemodalităţi de auto-limitare şi auto-control în situaţiide criză, direcţionate spre crearea condiţiilor dereducere a neîncrederii şi temerii reciproce şi care,ulterior, să favorizeze, alături de măsurile de creşterea încrederii, un proces pozitiv de apropiere, deînţelegere a valorilor, obiectivelor şi acţiunilorcelorlalte sau celeilalte părţi”19.

În opinia lui Dieter Mahnke, o ameninţare laadresa securităţii unei societăţi sau comunităţi poatefi “tot ceea ce, în ultimă instanţă, aduce fundamentalatingere autonomiei (libertăţii dezvoltării individuale)a acelei societăţi sau a acelei comunităţi (fie că estevorba de un stat ori de ceva mai vast, cum ar fiComunitatea Europeană)”20.

Agresiunile la adresa securităţii unui stattrebuie văzute ca putând acţiona în toate planurilevieţii sociale ale statului respectiv (politic,diplomatic, economico-financiar, militar, informa -

ţional, cultural-spiritual, biologic etc.). De regulă,ele au o caracteristică fundamentală: au la bazăfactorul conştient, deci se desfăşoară cu o anumităfinalitate, de către un agresor (stat, grup de state,organizaţie, grup uman etc.).

În dreptul internaţional, agresiunea este definităîn Rezoluţia 3.314 a Adunării Generale a ONU dindecembrie 1974. În conformitate cu aceasta, “seconsideră acte de agresiune, fie că a existat sau nuo declaraţie de război, următoarele acţiuni:a) invadarea sau atacarea teritoriului unui stat decătre forţele armate ale altui stat sau orice ocupaţiemilitară, chiar temporară, rezultând dintr-oasemenea invazie sau dintr-un asemenea atac, sauorice anexiune, prin folosirea forţei, a teritoriuluialtui stat; b) bombardarea de către forţele armateale unui stat, a teritoriului altui stat sau folosireaoricăror arme de către un stat împotriva teritoriuluialtui stat; c) blocada porturilor sau coastelor unuistat; d) atacul efectuat de către forţele armate aleunui stat împotriva forţelor armate terestre, navalesau aeriene, a flotelor maritime şi aeriene civile alealtui stat; e) folosirea forţelor armate ale unui stat,care sunt staţionate pe teritoriul altui stat cu acordulstatului gazdă, contrar condiţiilor prevăzute înacord, sau orice extindere a prezenţei lor peteritoriul în chestiune, după stingerea acordului;f) acţiunea unui stat de a admite ca teritoriul său, pe

Page 14: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

12

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

care l-a pus la dispoziţia altui stat, să fie folosit decătre un alt stat pentru comiterea unui act deagresiune; g) trimiterea de către un stat sau înnumele lui de bande sau grupuri înarmate, de forţeneregulate sau mercenari, care săvârşesc acte deforţă armată împotriva altui stat, de o asemeneagravitate încât ele echivalează cu actele enumeratemai sus, sau faptul de a se angaja într-o astfel deacţiune”21. Printre procedeele prin care se poateatenta la interesele naţionale ale unui stat se numărăşi subversiunea. Aceasta reprezintă “răsturnareaordinii publice şi sociale a unui stat, pe care un altstat reuşeşte să o realizeze prin propagareaideologiei sale în rândul forţelor politice ale statuluicare este ţinta acestei acţiuni, susţinând în eforturilelor pentru cucerirea sau păstrarea puterii forţeleconvertite la această ideologie. În acest caz,naţionalii statului obiect al agresiunii indirecte devininstrumentele ajutorului străin”22. Roger Mucchiellidemonstrează că teoria subversiunii, utilizabilăpentru distrugerea din interior a statelor, punând înoperă combinaţii diverse ale luptei politice şiterorismului, precum şi manipularea populaţiei cuajutorul mass-media, era deja bine instrumentată înanii ‘70, când a apărut cartea sa, Subversiunea23.

În ceea ce priveşte noţiunea de pericol la adresasecurităţii naţionale acesta reprezintă, în opinianoastră, gradul de posibilitate sau de probabilitate ca

anumite acte (conştiente sau inconştiente), eveni -mente, sau procese sociale, fenomene sau procesenaturale să declanşeze, direct sau prin intermediulunor lanţuri de determinări cauzale de o extremădiversitate, dereglări grave în funcţionareasistemelor esenţiale ale naţiunii sau ale statului. Cucât gradul de posibilitate sau de probabilitate cadereglările să fie mai grave, cu atât pericolul este maimare.

După posibilităţile de prognozare, spectrulsurselor de insecuritate se poate împărţi în douăzone: una a celor relativ uşor de prevăzut, şi alta acelor imprevizibile sau greu de anticipat.

Agresiunile pot fi sesizate chiar de la începutulproducerii lor, sau mai târziu, uneori mult prea târziu,după trecerea unei anumite faze (cum ar fi, prinasociere, faza de incubaţie a unui virus) de regulă,insesizabilă prin mijloace de observare obişnuite.

Complexitatea extraordinară a studiului surselorde insecuritate derivă din multitudinea cauzelor lorposibile, precum şi a numeroaselor implicaţii asupravieţii sociale (în toate domeniile sale), a indivizilor,asupra cadrului natural, fizic şi biologic al uneinaţiuni etc. De asemenea, această complexitatedecurge din dialectica extrem de complicată asurselor menţionate raportată la relaţia necesitate –posibilitate – probabilitate – întâmplare, precum şila multe alte tipuri de relaţii.

Printre numeroasele aspecte ale complexităţiisurselor de insecuritate se numără şi cel semnalat deLucien Poirier: apariţia unui mare număr de noiactori ai scenei social-politice, reprezentaţi de “toateunităţile colective cu dimensiuni variabile, cu saufără suport teritorial, ce se constituie ca entităţipolitice care îşi afirmă identitatea, caracterulsingular şi autonomia de decizie în cadrul societăţiiuniversale; ele realizează acţiuni de naturăstrategică pentru că înfruntarea proiectelor lor cucele ale altor unităţi socio-politice generează situaţiiconflictuale”24. Pe această direcţie, se înscriu“bisericile, partidele, organizaţiile sindicale,grupurile de presiune, etniile, grupurile bancare,marile întreprinderi economice, organizaţiileeconomice şi de securitate multinaţionale,organizaţiile neguvernamentale şi alianţele”25.

Modurile în care se poate leza securitatea uneinaţiuni sunt extrem de diverse, de la acţiunile celemai violente (lovituri nucleare, bombardamenteetc.), la cele mai liniştite şi mai rafinate. Dincategoria celor din urmă, face parte, spre exempluintroducerea, de regulă în condiţiile afişării celor maiamicale sentimente faţă de statul ţintă, a unor factori

Page 15: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

care, deşi relativ greu de observat, sunt puternicperturbatori. Am putea numi aceşti factori “viruşi”la adresa securităţii naţionale. Ei pot fi de naturăobiectivă (instituţii, organizaţii, personalităţi, acţiuni,relaţii, informaţii, agenţi patogeni biologici ş.a.) sausubiectivă (idealuri, convingeri, sentimente, pasiuni,voinţe, zvonuri, stări de teamă, panică etc.). Din altăperspectivă, ei pot fi de esenţă politică, diplomatică,economico-financiară, culturală, militară, religioasă,informaţională, biologică etc., fiind capabili săafecteze orice subsistem al securităţii naţionale.Viruşii respectivi pot lua forme extrem de diverse: opersoană bine plasată care serveşte voluntar sauinvoluntar alte interese decât cele naţionale; omişcare politică, religioasă sau de altă naturăîndreptată împotriva valorilor fundamentale alestatului; un agent (spion) al unei puteri străine; uninstigator la dezordini sociale sau acte colectivedăunătoare securităţii naţionale; o tranzacţieeconomico-financiară defavorabilă; un zvon, oinformaţie falsă; o instituţie anacronică; unconducător incompetent; un sfătuitor (consilier)nepriceput sau care poate fi şi plasat de forţe oriorganizaţii ostile ţării; un demnitar corupt; oconcepţie sau o strategie greşită adoptată de un oinstituţie importantă a statului; un act normativnechibzuit; o prevedere insuficient gândită a unuitratat internaţional etc.

Pentru cei care îi utilizează ca armă împotrivaaltora, respectivii “viruşi” aduc avantaje adesea multmai mari decât dacă s-ar folosi violenţa. Organizaţiasau statul care îi strecoară discret în statul-ţintă nuse expune oprobiului opiniei publice internaţionale.De asemenea, agresorul nu trebuie să mobilizezeprea multe resurse şi nici să cheltuiască prea multpentru obţinerea efectelor scontate. Sunt suficientedoar eforturile pentru crearea respectivilor viruşi, înafara sau în interiorul sistemului ţintă şi strecurareasau activarea lor acolo unde trebuie. Ei îşi vor facesinguri treaba, uneori chiar cu concursul sistemelorsau subsistemelor afectate.

Acţionând pe căi acoperite, oculte, statele sauorganizaţiile agresoare la adresa sistemelor desecuritate naţională rămân, de cele mai multe ori,necunoscute, aducând, cu timpul, statul victimă însituaţii dramatice, fără ca cei mai mulţi să-şi deaseama de adevăratele cauze ale situaţiilor respective.Mai mult decât atât, statele victimă, nesesizândizvoarele situaţiilor lor dramatice, pot ajunge să cearăsprijin tocmai statelor ori organizaţiilor agresoare,uneori chiar în schimbul unor plăţi imense.

În general, se poate acţiona eficient numai dacă

se evaluează corect simptomele situaţiei insecurizanteşi se dă în timp util, de către organismul abilitat,diagnosticul corect, se prescrie şi se aplicătratamentul adecvat pentru înlăturarea cauzelorgeneratoare de insecuritate. Invocarea lipsei de resursepentru rezolvarea problemelor poate avea urmăridezastruoase. După cum, soluţiile greşite, inadecvate,pot duce la acceelerarea agravării situaţiei.

Aşa cum este mult mai uşor să îmbolnăveşti unorganism decât să îi aperi sănătatea, în general e multmai uşor să se proiecteze şi să se aplice strategii deagresare a securităţi naţionale a altui stat, decât deapărare a securităţii statului propriu. Prin urmare, nueste exclus să existe state sau sisteme sociale care săpoată considera, la un moment dat, că atacul laadresa securităţii altor state sau sisteme sociale poatefi una din măsurile cele mai eficiente pentru apărareasecurităţii proprii împotriva unui adversar potenţial.Cu alte cuvinte, pentru unele state, de regulă pentrumarile puteri, în numele securităţii lor naţionale sepoate apela, pentru îndeplinirea unui anumit scop, laorice mijloc. Iată şi o definiţie elocventă în acestsens, pe care o găsim în Dicţionarul AcademieiFranceze, referitoare la dezinformare: “acţiunespecială sau continuă care constă în inducerea îneroare a unui adversar sau favorizarea subversiuniiîn rândurile lui în scopul de a-l slăbi, prin utilizareatuturor mijloacelor”26.

13

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 16: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Numeroase fenomene şi procese insecurizantepot fi provocate, deci, în mod voluntar de către state,instituţii, organizaţii sau personalităţi interesate, carepot urmări obţinerea unor avantaje politice,economice sau militare prin acte de tot felul:răsturnarea de la putere a unor guverne, provocareade conflicte sociale, acţiuni (manifestări) iredentiste,sabotaje, catastrofe, incendii, inundaţii, epidemii,epizootii etc. În aceste cazuri, factorul conştient esteacela care creează şi perfecţionează “mecanismeinsecurizante”. Adesea, subiecţii proceselorinsecurizante intenţionate pot provoca într-un stat-ţintă efecte mult mai dramatice decât cele pe care le-ardori, efecte care se pot întoarce chiar împotriva celorcare le-au declanşat.

De multe ori, apar situaţii insecurizante fără caacestea să fie provocate sau alimentate cu intenţie.Pot exista, de exemplu, rezultante profund negativeale conjugării mai multor acţiuni considerate a fi,fiecare în parte, inofensive. În anumite condiţii, oriceinstituţie, organizaţie, sau personalitate dintr-unanumit domeniu al vieţii sociale, din interiorul sauexteriorul unei ţări, se poate transforma, fără voiasa, într-un declanşator de procese insecurizante.Aceasta se întâmplă atunci când unele măsuri, luatechiar cu bună credinţă, nu sunt suficient gândite prinprisma tuturor implicaţiilor posibile.

Pentru desemnarea unei asemenea categorii deoameni care se pot transforma involuntar în agenţiinsecurizanţi, comandorul Emilian Munteanuutilizează sugestiv termenul de “coloana a 6-a”(asociat cu cel de “coloana a 5-a”, întrebuinţat de

generalul Emilio Mola, care afirma, în 1936, petimpul războiului civil din Spania, că avea patrucoloane care înaintau spre Madrid şi una înăuntruloraşului, care ar fi atacat din spate). Dacă “coloanaa 5-a” este considerată ca fiind masa din interior caregândeşte ca cei din exterior, cu care colaborează înmod voluntar, în cunoştinţă de cauză, “coloana a 6-a”este “masa din interior care colaborează cuagresorul din exterior (sau interior) în modinvoluntar şi în necunoştinţă de cauză. Este masamanipulabilă, extrem de eterogenă (de laacademicieni, la infractori de drept comun) carepoate fi folosită ca forţă de lovire, de manevră, demascare, ca generatoare de haos, ca declanşatoaresau temporizare a acţiunilor etc. Fiind compusă dinoameni şterşi, debusolaţi, refulaţi, fără iniţiativă,creduli, posedă întotdeauna impulsuri neconsumateşi abia aşteaptă să dea cineva un semnal pentru a seelibera de tensiune. Armele ei principale suntignoranţa (chiar la oamenii culţi), ura, viclenia,intoleranţa, perseverenţa, spiritul gregar, dispreţul,insulta”27. Pentru înlăturarea unei situaţii periculoase,pentru frânarea sau oprirea unor anumite fenomenesau procese insecurizante, factorul conştient (înprimul rând cel intern, dar şi cel extern) are un rolhotărâtor. De aceea el trebuie cultivat, stimulat şidirecţionat ca atare.

Nesesizarea sau neintuirea la timp a surselor deinsecuritate de tot felul, inacţiunea în faţa lor, lipsa devigilenţă, indiferenţa, pasivitatea reprezintă, pentruorice ţară, terenul propice pentru lezarea intereselornaţionale fundamentale.

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

14

1 La défense générale, Office Centrale de la Défense,Berne, 1988, p. 8.

2 Op. cit, p. 25. 3 Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti,

2007, p. 13.4 National Security Strategy of the United Kingdom. Secu-

rity in an interdependent world, Cabinet Office, March 2008. 5 A Secure Europe in a Better World, European Security

Strategy, Brussels, 12 December 2003.6 White Paper 2006 on German Security Policy and the Future

of the Bundeswehr, Federal Ministry of Defence, 2006, p.17-19.7 Ibidem, p.19. 8 Securely into the future, Ministry of Defence Strategy

2025, Helsinki, July 6, 2006, p.19.9 Lucian Culda, Emergenţa şi reproducerea naţiunilor, Ed-

itura Licorna, Bucureşti, 1996.10 România în situaţii limită, Editura Licorna, 1995, p.165.11 Ibidem, p.166-167. 12 Lucian Culda, Emergenţa şi reproducerea naţiunilor,

op. cit., p. 283.13 Simion Boncu, Securitatea europeană în schimbare.

Provocări şi soluţii, Editura Amco Press, Bucureşti, 1995, p. 75.14 Simion Boncu, op. cit., p. 79-84.

15 Simion Boncu, op. cit., p.80.16 Simion Boncu, op. cit., p. 21, 80.17 “Situaţia statelor într-o lume în curs de mondializare”,

Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1992”, p. 45.18 Ibidem, p.15.19 "România şi politica de alianţe”, IRSI, 1993, p. 8-9. 20 Dieter Mahnke, Les paramètres de la sécurité eu-

ropéenne, “Cahiers de Chaillot” no.10, Institut d’Etudes deSécurité, Union de l’Europe occidentale, Paris, septembre1993, p. 9.

21 Grigore Geamănu, Dreptul internaţional penal şi in-fracţiunile internaţionale, Editura Academiei Republicii So-cia liste România, Bucureşti, 1977, p.140.

22 Ibidem, p.141-142. 23 Roger Mucchielli, La subversion, Paris, 1976.24 J. Pila, Tendinţele strategiei în pragul secolulului 21, în

“Ejercito”, nr.673, 1996. (“Buletin de Informare şi Documentare”,C ID, Ministerul Apărării Naţionale, nr.1/1997, p. 9 ).

25 Ibidem. 26 M. Klen, Les coulisses de la désinformation, “Défense

nationale”, No. 5, mai, 1996, p. 84.27 Comandor (r) Emilian Munteanu, Războiul “dintre valuri”,

în “Gândirea militară românească”, nr. 1, 1997, p. 119–120.

Page 17: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

15

Evoluţiile rapide din domeniul tehnologiei şiimpactul lor asupra fenomenului militar au deschiscâmp larg apariţiei unor noi concepte moderne depurtare a războaielor. Printre acestea se numără şi celde război bazat pe efecte. Conceptul a apărut laînceputul ultimului deceniu al secolului XX, dupăprimul război din Golf.

Particularităţile sale distincte pot fi sesizate maiuşor în comparaţie cu alte concepte, cum ar fi cel derăzboi bazat pe reţea. Spre exemplificare, în timpce prin războiul bazat pe reţea spaţiul luptei devinenelimitat, iar timpii de reacţie tind spre instantaneu,prin includerea într-un „infospaţiu” unic al siste -melor de senzori, execuţie şi decizie, în războiulbazat pe efecte adversarul este privit ca un întregîmpotriva căruia se acţionează sinergic, selectiv şinuanţat, cu instrumente politice, economice,financiare, informaţionale, psihologice, dar şi cucapabilităţi militare.

Aşa cum demonstrează operaţiile „Allied Force”în Kosovo, „Enduring Freedom” în Afganistan, ori„Iraqi Freedom” în Irak, în fiecare teatru de operaţiiacţionează o alianţă (coaliţie) internaţională, a căreieficienţă se bazează pe abilitatea de transformare apropriilor capabilităţi pentru a reuşi în mediulcomplex pe care urmează să-l stabilizeze din punctde vedere militar, politic, economic şi social.

Pentru realizarea dezideratelor operaţiilor bazatepe efecte, un rol primordial îl are asigurarea alianţei(coaliţiei) cu produse de informaţii (intelligence),care să acopere întregul spectru militar, politic,economic, social, cultural etc. Modul de planificareşi desfăşurare a operaţiilor, concentrate pe realizareastării finale (end-state) care se doreşte a fi atinsă, sebazează pe informaţiile care asigură o înţelegereexhaustivă a „atmosferei” în care se desfăşoarăoperaţia militară.

Viziunea Comitetului Militar al NATO referi -toare la operaţiile bazate pe efecte este prezentată îndocumentul MCM – 0052 – 2006. În paragraful“Comprehensive Political Guidance” se afirmă că“într-un mediu de securitate global, aflat în evoluţie,este necesară o strânsă cooperare şi coordonare cu

organizaţiile internaţionale, fiecare îndeplinindu-şirolul propriu, roluri interconectate în prevenirea şimanagementul crizelor.”1

În acest sens, conform concepţiei războiuluibazat pe efecte, este necesară parcurgerea a patruetape: dezvoltarea bazei de date referitoare la cunoaş -terea ariei de operaţii (Knowledge development);planificarea şi organizarea operaţiilor; executareaacţiunilor; analiza post-acţiune bazată pe informaţiiprivind efectele îndeplinirii misiunii (end-state).

Războiul/conflictul bazat pe efecte poate fiorganizat la toate nivelurile acţiunii militare: la niveltactic ar putea reprezenta utilizarea violenţei armateasupra punctelor critice ale adversarului (inclusiv acelor de natură nonmilitară), la nivel operativ arputea însemna descurajarea adversarului din teatruprin exploatarea superiorităţii terestre, aeriene,navale şi cosmice, în timp ce la nivel strategic arputea consta în integrarea tuturor resurselor necesareîn efortul de război (economice, financiare, militare).Se urmăresc efecte directe şi indirecte concrete, caresă influenţeze comportamentul autorităţilor, care vorfi obligate să cedeze, fiind evident că nu orice actorpolitic poate spera să realizeze circumstanţelefavorabile desfăşurării unei asemenea operaţii.

Gestionarea cu succes a „provocărilor” securităţiinaţionale depinde de strategia militară şi de abilitateaforţelor armate de a obţine efectele dorite prinintroducerea în doctrine a conceptului operaţional –Operaţii Bazate pe Efecte (OBE/EBO/EBAO)2.

În acest context, OBE pot fi definite ca seturi deacţiuni – coordonate şi direcţionate în scopulmodelării/transformării într-un mod favorabil acomportamentului actorilor (prieteni, inamici şineutri) pe timp de pace, în situaţii de criză/război şiatingerii unei stări de finalitate (end-state).

Elemente ale conceptului operaţional OBE aufost folosite pentru prima oară de strategul chinezSUN TZÎ - care le-a aplicat prin organizarea deblocade, asedii, acţiuni de evitare a contactului directşi de înşelare, acţiuni de subversiune şi alte metode,care nu presupuneau confruntarea armată.

Operaţiile bazate pe efecte se poartă în ideea că

C APA C ITĂŢ ILE DE INTELL IGENCE ÎN RĂZB O I UL BAZAT PE EFECTE

dr. Constantin TUCAN

„Informaţia (...) înseamnă puterede cea mai înaltă calitate”

Alvin Toffler

Page 18: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

succesul acestora poate fi evaluat prin prismarezultatelor şi nu a distrugerilor. Planificarea bazatăpe efecte se aplică dincolo de spectrul conflictului, dela operaţii la scară mică la un teatru de operaţiuni.

Pentru a se realiza o „înţelegere completă amediului/atmosferei” în care se desfăşoară o operaţiemilitară este necesară colaborarea între diferitelestructuri de informaţii ale statelor prezente în zonade conflict sau post-conflict, precum şi între celenaţionale, partenere, aliate.

O „comunitate de informaţii a alianţei/coaliţiei”este crucială pentru o primă etapă a OBE. Structurilede informaţii alimentează comanda alianţei/coaliţieicu informaţii care răspund necesităţilor „clasice”,militare de nivel tactic, operativ şi strategic, dar voracoperi şi alte zone de interes, pentru a sprijiniefectele din spectrul politic, economic şi social. Înaceastă abordare, structura de informaţii nu suferăschimbări, elementul de noutate apare în spectrulnaturii informaţiilor şi al produselor diseminate.

Produsele de informaţii sunt vitale pentruplanificarea şi desfăşurarea de operaţii informa -ţionale (Info Ops), dar şi pentru contracararea celordesfăşurate de forţele opozante („inamic” în accepţiaterminologiei EBAO). Reţelele teroriste, anarhiste şiextremiste pot face uz de mass-media pentruamplificarea nemulţumirilor şi a turbulenţelor prin

desfăşurarea de campanii de informare care exercităpresiune asupra aliaţilor. Alianţa/coaliţia se poateaştepta ca, în desfăşurarea operaţiilor pe perioademai lungi, în unele regiuni, media indigenă săconcureze cu media internaţională pentru influ -enţarea percepţiilor locale sau internaţionale. Scopular putea consta în menţinerea iniţiativei de către ceicare vor influenţa eficient „atmosfera” sau modul deînţelegere a conflictului sau crizei.

Un alt domeniu de interes pentru produsele deinformaţii poate fi conflictul asimetric, din ce în cemai sofisticat, asociat cu accesul la tehnologiiavansate, care poate produce efecte disproporţionate.Pe măsură ce accesul la tehnologii este tot mairăspândit, cresc posibilităţile ca potenţialii adversarisă dezvolte mijloace neconvenţionale eficiente, caresă fie utilizate împotriva naţiunilor alianţei/coaliţiei.În aceste condiţii, proliferarea armelor de distrugereîn masă de către un număr crescând de actori statalişi non-statali constituie un domeniu de interes.

Conceptul multidimensional de securitate implicăconcentrarea pe roluri de prevenire a conflictelor,managementul crizelor, managementul consecinţelor,menţinerea păcii, impunerea păcii, sprijin al păcii,răspuns la dezastre şi asistenţă umanitară. Acestealărgesc şi mai mult aria de interes informativ şi conferăalianţei un rol activ sporit în managementul crizelor.Deoarece complexitatea ameninţărilor şi riscurilor esteîn creştere, eforturile de anticipare şi acţiunile deprevenire întreprinse în timp util pentru împiedicareasau evitarea crize lor/conflictelor vor îmbunătăţicapacitatea de răspuns eficient.

Culegerea, analiza, diseminarea şi punerea încomun a informaţiilor se constituie în factori criticide anticipare şi, pe cât posibil, de împiedicare sau delimitare a conflictelor, pentru care sunt necesareînţelegerea completă a mediului operaţional şiabordarea proactivă încă din fazele incipiente aleunei crize iminente.

Evaluarea contribuie la înţelegerea situaţieiconcrete de către factorii de decizie, fiind sprijinităde o reţea informaţională sigură, pentru punerea încomun a informaţiilor şi colaborare rapidă în situaţiicu dinamică ridicată. Îmbunătăţirea tuturor aspectelorciclului decizional trebuie întreprinsă astfel ca timpuldintre anticiparea unui risc sau a unei ameninţări şidefinirea şi executarea unei acţiuni să fie scurtat.

Accesul la sursele de informare, coroborat cunecesitatea obţinerii sprijinului public au condus lacreşterea presiunii pentru obţinerea unui succesrapid. În plus, sensibilitatea sporită faţă de nivelulpierderilor, precum şi nevoia de limitare maximă a

16

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 19: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

pagubelor şi distrugerilor colaterale şi de mediu, înfaţa unui inamic care nu are astfel de constrângeri, vaimplica necesitatea desfăşurării operaţiilor cu nivelde eficacitate mult mai ridicat, cu armamente deprecizie sporită. Aceşti factori şi prevederile legalecorespunzătoare vor influenţa din ce în ce mai multoperaţiile militare, precum şi reafirmarea nevoii deresponsabilitate. În acest context, forţele alianţeitrebuie să fie capabile să opereze sub supraveghereamedia şi a publicului, cu deschidere şi transparenţăsporite. Mai mult, elementele de culegere deinformaţii trebuie să-şi adapteze rapid, precis şiflexibil „imaginea” la cea a forţelor, astfel încât ele săpoată fi dislocate efectiv oriunde este necesar fără acompromite misiunea sau credibilitatea. Imagineatrebuie să asigure alianţei/coaliţiei un întreg set decapabilităţi care să proiecteze stabilitate, care săproducă încredere naţiunilor componente şi partenereşi, la nevoie, să contribuie la obţinerea stării finaledorite (end state) în orice tip de conflict/criză.

Noile sisteme de comandă şi control trebuiedezvoltate pentru translatarea „informaţiilor superioare”în cunoştinţe acţionabile (de la date şi informaţii lacunoaşterea şi înţelegerea tuturor factorilor desituaţie în evoluţia lor) facilitând astfel planificareamai rapidă, decizii mai bune şi efecte decisive.Superioritatea deciziei depinde de informaţii(intelligence) credibile furnizate rapid şi de mijloacecare să permită schimbul sigur de date şi inter -pretarea lor într-o manieră comun agreată. Culegereainformaţiilor, analiza, diseminarea şi punerea încomun între naţiuni asigură cadrul esenţial pe carese construieşte superioritatea decizională.

Schimbul de informaţii între structurilespecializate ale statelor membre, inclusiv cu actoriilocali, este vital pentru crearea imaginii deintelligence în OBE. Alianţa/coaliţia trebuie să-şidezvolte capacitatea de a obţine informaţii, sădesfăşoare activităţi de cercetare, supraveghere şiidentificare a ţintelor, la toate nivelurile de comandă,în scopul identificării evoluţiei ameninţărilor şiriscurilor, cât mai rapid posibil. În plus, trebuie sădezvolte capacitatea de a aduna şi exploata informaţiidin surse multiple, inclusiv cele din sistemelespaţiale, despre un set complet de ţinte.

Superioritatea decizională necesită o forţă careeste organizată, pregătită şi echipată să opereze într-oreţea operaţională comună integrată global. Aceastatrebuie să lege forţele militare, agenţiile guverna -mentale şi organizaţiile neguvernamentale într-unmediu fără bariere pentru planificare, evaluare şiexecuţie. Asigurarea tehnologiei necesare este

deosebit de importantă. Interoperabilitatea şiinterconectivitatea vor constitui elemente-cheiepentru asigurarea superiorităţii în luarea deciziilor.

Luarea deciziei necesită o capacitate de analizăcare exploatează factorii de infrastructură politici,economici, militari, civili şi de informaţii, careafectează toţi actorii. De asemenea, trebuie asiguratun depozit central de date, la nivelul căruia pot fiidentificate legăturile dintre efecte şi obiective.Fuziunea cunoştinţelor şi integrarea pe orizontală şiverticală asigură cunoaşterea exactă a situaţiei şicontribuie la luarea deciziei şi alegerea varianteiacţionale optime pentru producerea efectelor dorite.

Agenţia Europeană de Apărare a adoptat primulproiect al Planului de Dezvoltare a Capacităţilor(8 iulie 2008), în care, pe lângă alte domeniiprioritare de susţinere şi protecţie a forţelor,dezvoltarea „capacităţilor facilitate de reţea”(Network Enabled Capability-NEC) a fost identi -ficată, ca o prioritate, în vederea coordonăriiacţiunilor tuturor componentelor militare participanteîn diverse teatre de operaţiuni. Capabilitatea oferităde reţea va asigura capacitatea de a provoca efecteprecise şi decisive în plan militar, cu rapiditate şiprecizie nemaiîntâlnite prin legarea senzorilor, asistemelor de armamente şi a factorilor de decizie.După implementare, comandanţii vor putea desfă -şura operaţii în condiţii de încredere, control şicunoaştere sporite. Aceştia se vor baza pe abilitateade a colecta, fuziona şi analiza informaţii (intelli -gence) relevante, aproape în timp real, permiţândluarea deciziei şi provocarea rapidă a efectelordorite. Alianţa/coaliţia trebuie să obţină maxim deavantaje din tehnologiile emergente pentrumenţinerea avantajelor operaţionale şi tehnologice.Tehnologia acţionează ca un multiplicator de forţă;ea poate asigura alianţei capacitatea de reconfigurarerapidă a forţelor şi echipamentelor pentru obţinereaefectului critic la momentul potrivit.

17

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 20: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Managementul şi punerea în comun a informa -ţiilor/cunoştinţelor (intelligence/knowledge sharing)printr-o capabilitate bazată pe reţea, suprapusă pe unsistem robust de consultare, comandă şi control alalianţei/coaliţiei conduc la schimbări în structuraorganizaţională a unităţilor combatante, a forma -ţiunilor şi comandamentelor. Pentru maximizareacontribuţiei lor, structurile de informaţii partenere şiale altor membri ai alianţei/coaliţiilor trebuieangrenate în rezolvarea oricărei probleme deinteroperabilitate, pentru identificarea căilor de

integrare a forţelor mai puţin avansate, ceea ce vanecesita resurse tehnologice şi programe continue depregătire şi antrenament. Atingerea interoperabilităţiiva creşte eficacitatea operaţională şi va asigura odistribuire echitabilă a riscurilor şi a sarcinilor, înfuncţie de limitările forţelor participante la operaţii.

Astăzi, OBE se concentrează pe noi strategii şitehnologii, însă ia în considerare şi tehnologiile maivechi, dar mai ieftine şi care răspund cerinţelorconceptuale. OBE trebuie să exprime cel mai bineideea că succesul unui conflict armat poate fi evaluatprin prisma rezultatelor şi nu a distrugerilor, şi că, înrealitate, distrugerea unui inamic nu a fost decât ometodă către un final strategic, nu un scop în sine.Anterior, conceptul s-a identificat îndeosebi cu forţaaeriană, dar Comandamentul Forţelor Întrunite aleSUA consideră că „valoarea ar trebui să fiecunoscută şi de celelalte categorii de forţe armate”,astfel, EBO asigură „o perspectivă pentru

planificarea, executarea şi evaluarea operaţiilormilitare în producerea de efecte care impunrezultatele politice dorite”3.

În operaţiile bazate pe efecte, acţiunile seiniţiază numai după identificarea strategiei adver -sarului, efectuată în baza unei analize de„intelligence”. Obiectivul acestei operaţii îl constituieneutralizarea strategiei printr-o abordare sistemică,unitară a resurselor, mediului şi obiectiveloradversarului, operaţiile bazate pe efecte îmbinândmijloacele letale cu cele neletale, permiţând

analizarea sa într-un sistem complex, care poate fiinfluenţat prin provocarea de efecte directe şiindirecte, primul obiectiv vizat constituindu-lcomunităţile.

Privind activitatea de informaţii, alianţa/coaliţiatrebuie să desfăşoare continuu activităţi şi politicistrategice complementare cu cele ale organizaţiilorinternaţionale şi regionale care acţionează în zona deoperaţii. Aceasta va impune ca viitoarele operaţiimilitare să se desfăşoare pe o solidă bază legală încadrul comunităţii internaţionale. Toate acesteatrebuie să se bazeze pe date, informaţii şi cunoştinţe.Deosebit de importantă va fi strânsa cooperare şicoordonare între alianţă/coaliţie şi organizaţiileinternaţionale, iar obiectivele comune vor fi atinsemai rapid prin maximizarea utilizării eficiente aputerii politice, militare, civile şi economice afiecărei organizaţii.

În ducerea acţiunii de luptă comandantul are la

Fig. 1 ABORDAREA PE EFECTE vs. ABORDAREA PE OBIECTIVE

18

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 21: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

19

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apăraredispoziţie instrumente pe care le integrea -ză/coordonează pentru sincronizarea efectelor.Aceste instrumente sunt: informaţiile, manevra,sprijinul de foc, apărarea aeriană cu baza la sol,mobilitatea şi protecţia, logistica, comanda şicontrolul.

Nevoia de date „în timp real” despre inamic şispaţiul de luptă duce la creşterea importanţeiobţinerii de informaţii. Superioritatea informaţionalăse poate defini drept capacitatea de a culege, procesaşi disemina informaţii în mod continuu, concomitentcu exploatarea sau diminuarea/distrugerea capacităţiide sprijin cu informaţii a forţelor oponente. În acestcontext, culegerea, procesarea şi diseminarea trebuiesă asigure relevanţa, oportunitatea şi acurateţeainformaţiilor necesare forţelor dislocate, în funcţiede cerinţele specifice eşalonului din care acestea facparte. Scopul final este acela de a pune la dispoziţiacomandanţilor o imagine operaţională continuă aspaţiului de luptă.

Elementele cheie ale sprijinului eficient cuinformaţii în OBE sunt:

a. conectarea în reţea a capacităţilor deculegere de informaţii;

b. fuzionarea informaţiilor;c. procesarea acestora în formate care să poată

fi accesate direct şi să permită efectuarea unuischimb de informaţii continuu.

Schimbul de informaţii este asigurat în ambelesensuri, de la structurile de informaţii cătresubunităţile luptătoare şi invers. Astfel, OBE vor ficonduse sau desfăşurate pe baza schimbului deinformaţii, utilizând în acest scop suportul tehnicoferit de reţelele virtuale.

În măsura în care sistemele de armament şicombatanţii vor forma o reţea de forţe şi mijloace deluptă, generatorul de informaţie va fi constituit decătre reţeaua de culegere şi analiză a informaţiilor.La baza schimbului de informaţii trebuie să steaarhitecturi şi concepte, relaţii şi sisteme tehnice caresă asigure accesul la informaţii în funcţie denecesităţi şi niveluri de securitate, reprezentând, defapt, imaginea operaţională comună asupra câmpuluide operaţii.

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei conflictelorarmate este dirijată de factorul politic. În acelaşitimp, tehnologia militară influenţează politica şi artamilitară. De exemplu, întreaga fizionomie arăzboiului s-a schimbat, prin crearea armelorcosmice, care introduc o nouă dimensiune în spaţiulconflictelor armate. Noutăţile din domeniul militarsunt de fapt perfecţionări tehnologice care au la bază

ştiinţele naturii. În acest sens, specialiştii străiniopinează că, în sfera aero-spaţială, capacitateatehnologică civilă revoluţionează tehnologia militară(avioane invizibile, muniţii inteligente), iar tehnologiainformaţională, care determină conceptul de războibazat pe reţea, provine, la rândul ei, din activităţileindustriale. Totodată, aceştia consideră că „imple -men tarea şi folosirea tehnologiei militare într-unviitor conflict armat vor produce numeroaseschimbări, cu consecinţe importante atât în apărare,cât şi în ofensivă”. Se estimează, de asemenea, că sevor dezvolta elemente noi în domeniile: armeneletale; tehnologii şi tehnici nedistructive; armepsihotronice; război virtual; război cosmic.

Astfel, „Războiul prin forţa creierului” şi noultrend al ”Războiului celui de-al treilea Val” nu pot săse dezvolte fără aportul substanţial al capacităţilor de„intelligence”, deoarece în faţa ameninţărilor asimetriceîntreaga strategie şi artă operativă (obiectivestrategice posibile, concepţia operaţiilor strategice,doctrina militară, influenţarea politicului, economi -cului, tradiţii etc.) este inaplicabilă dacă nu existăALL SOURCE INTELLIGENCE (informaţii obţinuteprin utilizarea tuturor surselor şi agenţiilor dispo-nibile utilizate în ciclul informaţional).

În plan conceptual, este evident că structura deinformaţii, contrainformaţii şi securitate militară îşidovedeşte viabilitatea şi eficienţa în sistemul demanagement al oricărui tip de conflict prindesfăşurarea activităţii informativ-operative militarenecesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarăriiameninţărilor la adresa Ministerului Apărării ori aarmatelor aliate (posibil a fi generate şi de spionaj,sabotaj, subversiune, terorism, crimă organizatăetc.). Totodată, se obţin informaţiile necesareutilizând COLINT (Cooperation Liason Intelligence- informaţii obţinute din operaţiuni de legătură şicooperare), COMINT (Communication Intelligence- informaţii obţinute din comunicaţii, prininterceptarea acestora şi a transmisiilor de date),HUMINT (Human Intelligence - informaţii culese dela surse umane), OSINT (Open Source Intelligence -informaţii obţinute din surse accesibile publiculuilarg, cum ar fi: mass-media, propaganda de stat,revistele de ştiinţă şi lucrările tehnice, Internet, cărţişi manuale etc.), PHOTINT (Photografic Intelligence- informaţii obţinute din supraveghere foto-video) etc.

În scopul creşterii performanţelor acţionale alestructurilor militare conform angajamentelor asumateîn cadrul Alianţei şi al realizării interoperabilităţii cucele ale naţiunilor membre NATO, în şedinţa din datade 13.02.2006 a Consiliului Suprem de Apărare a

Page 22: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

20

Ţării a fost adoptată „Concepţia de Înzestrare cuSisteme şi Echipamente Majore a Armatei Românieiîn perioada 2006-2025”.

Astfel, declanşarea unor programe noi de achiziţiipentru Armata României, în speţă „Informaţii pentruapărare”, este în acord cu misiunile stabilite prin„Strategia de transformare a Armatei României” şi cu„Directiva de Planificare a Apărării nr. 07 pentruperioada 2007-2012”, care urmăreşte îndeplinireaObiectivelor Forţei angajate de România faţă de NATO.

În viitor, teatrul de operaţii militare va ficonceput ca un sistem unic, integrat, străbătut dediverse reţele informaţionale, care nu mai pot săfuncţioneze izolat unele de altele sau să fie realizateîntr-o manieră secvenţială, iar informaţia va fi atât o„forţă”, în serviciul beligeranţilor, cât şi un„duşman” al acestora. Războiul viitorului va fi,înainte de toate, un război pentru informaţii şi cuinformaţii, iar cunoaşterea situaţiei, manevrelor şiintenţiilor adversarului, asociată unor sistemeinformatice şi de comunicaţii moderne, va permiteutilizarea unor efective reduse, dar cu mai mari

efecte. Creşterea rolului structurilor de informaţii înconflictele secolului XXI este strict legată defizionomia conflictelor convenţionale şi neconven -ţionale. Creşterea pericolelor şi riscurilor, în moddeosebit din categoria celor asimetrice, impunerestructurarea, transformarea, perfecţionarea şiinstruirea acestor forţe, pentru a fi în măsură săîndeplinească obiectivele stabilite.

În Armata României, structurile de informaţiispecializate asigură, în principal, identificareariscurilor externe militare şi non-militare, precum şia ameninţărilor la adresa intereselor fundamentaleale României, pentru evitarea surprinderii.Informaţiile din teatrele de operaţiuni constituie unfactor esenţial pentru planificarea şi desfăşurareaacţiunilor forţelor (naţionale şi aliate), precum şipentru protecţia acestora. Toate tipurile de activităţide informaţii, cu predilecţie cele din teatrele deoperaţiuni, contribuie esenţial la eforturile coaliţieisau alianţei şi constituie un atu important alRomâniei ca stat membru al NATO şi UE, credibilşi predictibil.

1 Commander's Handbook for an Effect-Based Approach toJoint Operations, Standing Joint Force Headquarters, JointWarfighting Center. Joint Concept Development andExperimentation Directorate, 24 februarie 2006.

2 EBO – Effect Based Operations, în traducere OperaţiiBazate pe Efecte, este denumirea folosită de Forţele SUA. În

cadrul NATO, se preferă prescurtarea EBAO – Effect BassedApproach to Operations, respectiv o abordare a operaţiilor prinprisma efectelor.

3 Cf. Desmond Saunders-Newton, Aaron B.Frank, „Effects-based Operations: Building the Analytic Tools”, DefenseHorizons, nr. 19, 2002.

Page 23: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

21

Invazia sovietică din 1979 în Afganistan a adusaceastă ţară în avanscena politicii mondiale, poziţiepe care şi-a menţinut-o şi în următoarele decenii. Încei zece ani de rezistenţă împotriva ocupaţiei sovie-tice, Afganistanul a devenit poligonul de încercareal luptătorilor „mujahedini” veniţi din statele arabeşi islamice, şi totodată, creuzetul în care s-a crista -lizat şi dezvoltat una din cele mai extremiste doc-trine cunoscute, Jihadismul contemporan. Încontextul războiului rece, promotorii acestei ide-ologii s-au bucurat de sprijinul concret al SUA şi alaltor state occidentale care au ignorat riscurile laadresa valorilor democratice occidentale.

Ideologia Jihadismului îşi are rădăcinile înmişcările naţional-islamiste din ţările arabe deemancipare de sub dominaţia colonială. Repre zen-tanţii curentelor radicale ai acestor mişcări consi -derau că renaşterea gloriei civilizaţiei arabe poate firealizată doar prin întoarcerea la valorile originare,necorupte ale Islamului, aşa cum sunt ele prezen-tate în Coran şi Hadith1. Cei mai cunoscuţi promo-tori ai ideologiei islamice puritane au aparţinutSalafismului2 şi Wahhabismului3. Această ideolo-

gie, care s-a dorit a fi o renaştere a Islamului, aevoluat, treptat, într-o provocare la adresa Islamuluisunnit tradiţional şi a valorilor reprezentate de civi-lizaţia occidentală.

Eşecul sovieticilor în Afganistan, concomitentcu colapsul comunismului, a determinat o emulaţieîn rândul unor grupări extremist-teroriste pentru in-tensificarea Jihadului. În astfel de circumstanţe,Osama bin Laden a pus bazele organizaţiei teroristeAl Qaeda, ca detaşament de avangardă al Mujahe-dinilor, dezvoltând modelul oferit de organizaţiaFraţii Musulmani, înfiinţată în 1928, de activistulegiptean Hassan Al Bana.

Momentele definitorii ale evoluţiei acesteigrupări o reprezintă declaraţia de Jihad a lui Osamabin Laden împotriva americanilor4, din 1996, şidecretul religios (Fatwa)5, din 1998. Prin cele douădeclaraţii, liderul Al Qaeda justifică, cu argumentepolitice şi religioase, războiul împotriva Occiden-tului şi constituirea Frontului Islamic Mondial pen-tru expulzarea necre dincioşilor din teritoriilemusulmane în vederea atingerii scopului strategic(reconstituirea Califatului).

RECRUDESCENŢA MIŞCĂRII TALIBANE ÎN AFGANISTAN ŞI PAKISTAN

Sever COTU, ministru consilier

Page 24: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Înfiinţarea Emiratului Islamic al Afganistanu-lui, în 1997, de către miliţiile talibanilor6, recrutatedin rândul studenţilor islamici afgani aflaţi la studiiîn Pakistan, a reprezentat începutul punerii în prac-tică a acestei ideologii extremiste cu ambiţii glo -bale. Pe parcursul celor patru ani de existenţă aregimului talibanilor, Al Qaeda şi talibanii aupregătit peste 70.000 combatanţi, din care circa4.000 specializaţi în operaţiuni teroriste.

Victoria militară, relativ facilă, a Statelor Uniteîn Afganistan, din 2001, a creat aşteptarea ca tero -rismul de sorginte extremistă din zonă să fie pus subcontrol într-un timp relativ scurt. În pofida faptuluică Al Qaeda şi mişcarea talibană au primit o puter-nică lovitură, acestea au reuşit să supravieţuiască,iar ideologia lor a rămas intactă şi continuă săreprezinte o ameninţare serioasă la adresa SUA şi aaliaţilor săi.

Referitor la natura şi evoluţia Jihadismului, Ra-portul Final al Comisiei Naţionale privind AtacurileTeroriste împotriva Statelor Unite din 11 septem-brie 2001, face următoarea constatare: “Terorismulislamic se inspiră dintr-o lungă tradiţie a violenţeiextreme care descinde din Wahhabism, FraţiiMusulmani şi proeminenţi gânditori salafişti”.

La şapte ani de la succesul operaţiunilormilitare americane, valorificarea victoriei împotrivaregimului talibanilor se dovedeşte a fi o chestiunecomplicată şi dificilă. După o perioadă de dezori-entare, nucleul dur al luptătorilor talibani şi alreţelei Al Qaeda a reuşit să se regrupeze şi să se

reorganizeze în regiunile rurale din sud-estul Afga -nistanului şi în spaţiul oferit de zonele tribale dinnord-vestul Pakistanului.

În prezent, se înregistrează o recrudescenţăsemnificativă a activităţii talibanilor în Afganistan.Doar în vara anului 2008 au fost organizate peste100 de atentate în Afganistan, din care unele demare impact mediatic (atentatul de la Hotel Serenadin Kabul, eliberarea a circa 400 de deţinuţi dinînchisoarea din Khandahar, explozia de la AmbasadaIndiei din Kabul, etc.).

Dacă în cursul anului 2007 aceste grupări aufolosit, cu preponderenţă, mijloace asimetrice deluptă de tip terorist, dispozitive explozive improvizateşi atentatori sinucigaşi, acţiunile grupărilor talibanedin anul 2008 au dovedit un grad sporit în capacitateade organizare şi lansare de ata curi complexe. Astfel,anul 2008 au depăşit recordul pierderilor forţelorcoaliţiei internaţionale înregistrate cu un an înainte(293 de militari ucişi în anul 2008 în comparaţie cu232 de militari ucişi în anul 2007).

Evoluţia evenimentelor din teren dovedeştefaptul că insurgenţa talibană reprezintă o problemăcomună afgano-pakistaneză şi „că veriga slabă” acampaniei internaţionale împotriva tero rismului oreprezintă Pakistanul. Acţiunile violente de naturăpolitică, religioasă sau sectară au cunoscut orecrudescenţă fără precedent în cursul anului 2007,când au fost înregistrate 1.442 atacuri teroriste şiincidente violente, mai multe decât totalul cumulatal celor şase ani anteriori. Oficialii americani con-sideră că, în pofida angajamentelor de implicare încampania antiteroristă, autorităţile de la Islamabadnu au dat dovadă de fermitate în relaţia cu grupăriletalibane din regiunile de frontieră cu Afganistanul,limitându-se doar la acţiuni împotriva luptătorilorstrăini din reţeaua Al Qaeda. Politica de tip „TwoTrack” s-a tradus, în cursul anilor 2006 şi 2007, prinsemnarea mai multor acorduri de pace cu lideri aiorganizaţiilor talibane din provincia autonomăFATA7, acorduri care, în fapt, au oferit timp şispaţiu extinderii influenţei grupărilor talibane înNorthwestern Frontier Province (NWFP) şi conti -nuarea eforturilor de destabilizare din Afganistan.În această ordine de idei, este edificatoareaprecierea reprezentantului special al UE în Afga -nistan, Francesco Vendrell, care afirma în august2008 că în Pakistan are loc un proces de „taliba -nizare” a regiunilor tribale.

Politica guvernului pakistanez rezultat dinalegerile din 18 februarie 2008, nu pare a aducenoutăţi în acest domeniu. Dimpotrivă, situaţia de se-curitate din zonele tribale s-a deteriorat, numărulincidentelor violente grave din ultimele luni a

22

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 25: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

crescut, potrivit unor aprecieri NATO, cu peste 40%faţă de anul trecut. Surse americane estimează că înzonele autonome din FATA ar exista circa 100 detabere de antrenament ale grupărilor talibane şi aleAl Qaeda. Atât analizele americane, cât şi celeeuropene converg spre constatarea că nu poateexista o soluţie în Afganistan fără participarea efec-tivă a Pakistanului. La nivelul Administraţiei SUAse simte un puternic sentiment de frustrare faţă desituaţia din Pakistan care afectează coerenţa şi efi-cacitatea campaniei internaţionale împotriva tero ris-mului. Această situaţie a generat o anumităinsatisfacţie, de ambele părţi, datorită faptului că,paralel cu eforturile vizând menţinerea şi conti -nuarea dialogului cu autorităţile de la Islamabad,acţiunile americane de intervenţie împotrivagrupărilor tali ba nilor din teritoriile pakistaneze sunttot mai frecvente.

Deteriorarea situaţiei de securitate din Afga -nistan constituie motiv de preocupare şi la nivelulstatelor membre NATO. În contextul Summit-uluiNATO de la Bucureşti, statele contributoare la ForţaInternaţională de Asistenţă pentru Securitate dinAfganistan (ISAF) şi-au reafirmat angajamentulferm pe termen lung pentru stabilizarea şi recon-strucţia Afganistanului.

Oficialităţile americane recunosc tot maideschis că Afganistanul a redevenit obiectivul cen-tral al campaniei împotriva terorismului inter naţional.

Pe timpul vizitei electorale în Afganistan,preşedintele american, Barack Obama, a subliniatcă „frontul central împotriva terorismului nu esteIrakul şi nu a fost niciodată şi cu toate acestea avemde cinci ori mai multe trupe în Irak decât în Afga -nistan”. De asemenea, în cadrul vizitei la Kabul din16 septembrie 2008, secretarul apărării RobertGates a admis că este nevoie de o schimbare destrategie în campania din Afganistan care necesită oprezenţă sporită în teren, pentru susţinerea căreiaSUA îşi vor spori contribuţia cu încă circa 10.000de militari.

Dintr-o perspectivă globală, trebuie avut învedere că ideologia pe care o reprezintă Al Qaeda aîncetat să mai reprezinte un fenomen periferic alIslamului. În acelaşi timp, trebuie corectată ideeapotrivit căreia terorismul de sorginte islamică ar fiprodusul situaţiei economice precare a unor păturifrustrate a populaţiei (tineretul) musulmane.Fenomenul este, în esenţă, de natură ideologico-re-ligioasă.

Având în vedere caracterul ideologic şi religiosal doctrinei grupărilor talibane şi Al Qaeda, abor-darea militară, deşi absolut necesară, nu este sufi-cientă. Se impune o mai justă îmbinare a

mijloacelor de forţă cu cele economice şi culturaleducative.

Trebuie subliniat, în această ordine de idei, exis-tenţa mai multor iniţiative menite să construiascăun dialog al civilizaţiilor (creştină şi islamică) învederea detensionării climatului alterat de ideolo-gia jihadismului. La nivelul Naţiunilor Unite,Grupul de prieteni ai Alianţei Civilizaţiilor şi-aasumat rolul de a contribui la realizarea unui dialogconstructiv în acest scop. În anul 2008, la Astana(Kazahstan), a avut loc conferinţa „O lume comună:progres prin diversitate”, la care au participatminiştri de externe din peste 60 de state occi-dentale şi islamice.

Atât în Afganistan cât şi în Pakis tan, s-auînregistrează tentative de realizare a unor con-tacte şi negocieri cu elemente sau grupări ale tali-banilor menite să ducă la o reco n ciliere naţio nalăîn cele două state. Astfel, la finele lunii septem-brie 2008, au avut loc contacte informale întreoficiali afgani şi reprezentanţi ai forţelor deopoziţie, în Arabia Saudită, însă fără rezultateconcludente, iar în zilele de 27 şi 28 octombrie,în Pakistan, s-a reunit Jirga8 comună afgano-pakis -taneză, care a andosat ideea organizării denegocieri cu grupările talibane, cu condiţiarespectării prevederilor constituţionale din celedouă ţări.

Preşedinţia UE a salutat reuniunea respectivă,apreciind că aceasta „confirmă voinţa celor douăstate de consolidare a dialogului şi cooperării învederea depăşirii provocărilor comune, în primulrând a terorismului”.

La sfârşitul lunii octombrie 2008, generalulamerican David Petraeus a preluat conducerea Cen-trului de Comandă al forţelor americane din Asia şiOrientul Mijlociu, efectuând prima sa vizită înaceastă calitate la Islamabad. Se aşteaptă ca genera-lul american să promoveze negocierile cu unelegrupări ale OMF din Afganistan şi Pakistan, încu-rajat fiind de succesul său în calitate de comandant

23

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 26: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

1 Hadith (din arabă-relatare, comunicare), ansamblu de tradiţiiprivind faptele şi învăţăturile Profetului Mohammed.2 Salafi (din arabă Salaf - predecesor), adepţi ai orientăriiSalafiste din cadrul Islamului Sunnit, uneori asimilaţi cu Wah-habismul. Salafiştii se pretind adepţii Islamului pur practicatde primele trei generaţii musulmane şi nu se consi deră o sectă. 3 Formă austeră de interpretare a Islamului, dominantă în Ara-bia Sudită, atribuită lui Muhammad Ibn Abd Al Wahhab (1703-1791).4 Declaration of Jihad against the Americans Occupying theLand of the Two Holly Mosques.5 The World Islamic Front against the Jews and Crusaders.

6 Mişcarea talibană (din arabă talib-student) îşi are originea înşcolile religioase (madrassa) din Pakistan, din perioada invazieisovietice din Afganistan. Membrii şi susţinătorii acestei mişcăriprovin, în principal, dintre paştuni care se află de o parte şi dealta a frontierei afgano-pakistaneze. 7 FATA este o regiune administrativă autonomă în cadrul statuluifederal pakistanez, cu o suprafaţă de 27.200 km2 şi o populaţiede 5,7 milioane de locuitori. Este constituită din 7 unităţi admi -nistrative („agencies”) şi se bucură de o largă autonomie internăîncă din perioada dominaţiei coloniale britanice.8 Reuniune a şefilor de triburi ale etnicilor paştuni din Afga -nistan şi Pakistan.

al trupelor americane din Irak.Considerăm că, în cadrul strategiei de comba -

tere a extremismului şi terorismului de inspiraţie is-lamică, ar trebui avute în vedere, cu prioritate,câteva aspecte.

Comunitatea internaţională, în primul rândSUA şi statele europene, trebuie să acorde o atenţiesporită promovării modalităţilor paşnice desoluţionare a conflictelor regionale din Orientul Mij-lociu, Kashmir, Mindanao, Cecenia, etc., folosite deterorişti ca pretext pentru argumentarea acţiunilorlor soldate cu grave nesocotiri ale drepturilor fun-damentale ale omului.

Islamismul fundamentalist-militant, cum estecel promovat de talibani şi Al Qaeda, se află într-oputernică confruntare şi cu elita clericală tradiţio-nală sunnită şi s-a angajat în lupta politică curegimurile arabe şi islamice pe care le acuză deconivenţa cu Occidentul, laicitate şi insuficientădemocraţie. Occidentul poate exploata această situ-aţie printr-o intensificare, cel puţin temporară, acolaborării cu aceste regimuri.

De asemenea, se impune o mai viguroasă încu-rajare şi stimulare a exponenţilor Islamului

tradiţional şi moderat, majoritar, pentru implicareîn combaterea ideologiei deviante a Al Qaeda. Oatenţie prioritară va trebui acordată contracarării şiprevenirii propagării ideologiei extremiste prin sis-temul educaţional de tip „madrassa”, prin instituireaunui control riguros din partea autorităţilor asupraresurselor, cadrelor şi curriculei acestor şcoli.

Desfiinţarea sanctuarelor jihadiştilor din regiu-nile tribale de la graniţa afgano-pakistaneză trebuierealizată printr-o mai bună cooperare cu Pakistanul.

Distrugerea reţelelor traficului de droguri, carereprezintă principala sursă de finanţare a talibanilorconstituie, de asemenea, o necesitate şi trebuiesporită implicarea ONU în eradicarea acestui fla-gel. Faptul că Afganistanul a devenit principalulproducător de opium pe plan mondial (peste 93%din producţia mondială) după căderea regimului tali-banilor, chiar dacă aceasta se realizează, în princi-pal, în zonele controlate de grupările talibane, numai poate fi considerat doar o anomalie de careONU nu este responsabilă.

România, ca membru UE şi NATO, are obli -gaţia morală şi legală să sprijine de o manierăconvingătoare campania antiteroristă internaţionalăcondusă de Statele Unite. Prezenţa sa în cadrulISAF şi a Operaţiunii Enduring Freedom, înAfganistan, constituie o dovadă elocventă înprivinţa angajamentului ei pe linie militară.

Implicarea mai consistentă a României pelatura „soft” a campaniei împotriva terorismului desorginte islamică devine, din ce în ce mai mult, oobligaţie concretă ce nu trebuie evitată, mai alesdacă se au în vedere relaţiile sale tradiţionale culumea arabo-islamică şi cultura sa de convieţuirepaşnică şi tolerantă cu minorităţile etnice şi cul-tural-religioase.

24

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 27: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

25

Sistemul informaţional este definit ca un ansam-blu de elemente caracteristice, structuri şi personal,surse de informaţii, documente şi produse de infor-maţii, principii, doctrine şi regulamente, tehnică,echipamente şi soft, planificate, organizate, coordo-nate şi controlate, în scopul culegerii, procesării şi dise-minării informaţiilor şi intelligence-ului, inclusiv acelor de contrainformaţii şi securitate.

Din punct de vedere al rolului pe care îl are, sis-temul informaţional al forţei militare româ neşti dislo-cate într-un teatru de operaţii (FMRDTO) nu sedeosebeşte, în principiu, de celelalte sisteme infor-maţionale. Rolul său este de a asigura factorilor dedecizie informaţiile necesare actului de conducere.Sarcina este cu atât mai complexă, cu cât aceastaimpune gestionarea unui mare număr de activităţi şiprocese, care trebuie să asigure informaţiile necesarela momentul, cantitatea, calitatea, forma şi domeniulsolicitate. Sistemul informaţional al FMRDTO îşiîndeplineşte rolul constituind cadrul pentru desfăşu-rarea unui ciclu compus din culegerea, procesarea şidiseminarea informaţiilor, ciclu în urma căruia deci-dentul primeşte produsul solicitat – informaţia estediseminată la beneficiar.

Analiza şi proiectarea sistemului informaţional alFMRDTO trebuie să ia în calcul două categorii defactori: primari (considerentele politice naţionale,angajamentele internaţionale ale României, nivelul deambiţie al Armatei Române etc.) şi secundari (dimen-siunea forţei militare româneşti dislocate în teatrul deoperaţii, condiţiile de mediu, resursele financiaredisponibile, structurile/platformele de culegere ainformaţiilor, capabilităţile logistice, specificul misi -unii etc.

I. Parametrii generali ai sistemului infor-

maţional al FMRDTU

Sistemul informaţional al FMRDTO poate fiapreciat de către beneficiar (comandant, factori de-cizionali) cu ajutorul unor parametri generali, care îlcaracterizează din punct de vedere al operativităţii1:timpul de răspuns; siguranţa în funcţionare (tehnică şiinformaţională); capacitatea de circulaţie a informaţieiîn sistem; criteriul cost-eficacitate.

a) Timpul de răspuns al sistemului informaţionalal FMRDTO reprezintă perioada dintre momentulcând decidentul a cerut o informaţie sau un produs in-formaţional şi momentul când primeşte informaţia sauprodusul respectiv.

Timpul de răspuns mai este denumit şi durataciclului informării2, având următoarea structură:

❐ timpul necesar transmiterii cererilor de infor-maţii către organele de culegere (TRC), care repre-zintă timpul în care celula de conducere ana lizeazăsolicitările beneficiarului, întocmeşte cererile deinformaţii şi le supune validării conducerii sistemuluiinformaţional, la care se adaugă timpul necesar trans-miterii către organele de culegere;

❐ timpul necesar organelor de culegere (Tc)pentru obţinerea, selectarea şi evaluarea veridi cităţiiinformaţiilor, întocmirea şi transmiterea informaţiilorcătre sistemul informaţional;

❐ timpul de transmitere (Tt), definit ca inter-valul de timp scurs între momentul transmiterii infor-maţiilor de către organele de culegere şi momentul încare informaţia a ajuns în bazele de date informative;

❐ timpul de prelucrare (Tp) a informaţiilor şi deelaborare a produselor informative;

❐ timpul de distribuire a produselor informativecătre factorii de decizie (Tf);

❐ timpul necesar prezentării cererilor de infor-maţii sau produselor informaţionale la conducerea sis-temului informaţional pentru vali darea şi transmitereaulterioară la organele de culegere şi, respectiv, bene-ficiari (Td);

❐ timpul de prelucrare (de multiplicare) şi detransmitere a deciziei (Tdt);

❐ timpul de transmitere a cererilor de informaţiila organele de culegere (Tcf).

Timpii menţionaţi anterior pot fi înglobaţi în ur-mătoarea relaţie:

TR=TRC+TE (1)unde:

TRC=Td+Tdt+Tdt (2)TRC = timpul necesar elaborării şi validării

cererilor de informaţii şi transmiterii acestora la or-ganele de culegere;

TE=Tc+Tt+Tp +Tf (3)TE = timpul necesar culegerii, transmiterii, pre-

lucrării şi distribuirii informaţiilor.Timpul de răspuns al sistemului informaţional al

FMRDTO, prezentat schematic în figura 1, poate fiabordat şi din altă perspectivă. Conside răm că acestparametru se poate exprima prin relaţia:

Tr=Ts+Te+Tt (4)unde: Tr = timp de răspuns;

SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL FORŢEI MILITARE ROMÂNEŞTI ÎN OPERAŢII MULTINAŢIONALE

Conf. univ. dr. Adriean PÂRLOG

Page 28: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Ts = timp pentru primirea solicitării;Te = timp pentru elaborarea răspunsului;Tt = timp pentru transmiterea răspunsului.Relaţia (4) se poate dezvolta în relaţiile (5), (6) şi

(7), fiecare termen iniţial având, la rândul lui, alţi ter-meni.

Ts=Tp+Ta+Ttc (5)unde:Tp = timpul pentru primirea şi analiza soli -

citării;Ta = timpul pentru analiza solicitării;Ttc = timpul pentru transmiterea cererii la surse şi

platformele de culegere a informaţiilor.Te=Tc+Ttrs+Tpd+Tan+Tep +Tap (6)unde:

Tc = timpul pentru culegerea informaţiilor decătre surse şi platformele de culegere;

Ttrs = timpul pentru transmiterea informaţiilor lasistemul informaţional al FMRDTO;

Tpd = timpul pentru procesare şidirecţionare;Tan = timpul pentru analiză;Tep = timpul pentru elaborarea produsului infor-

maţional;Tap = timpul pentru verificarea şi aprobarea pro-

dusului informaţional.Tt=Td+Tfb (7)unde:Td = timpul pentru diseminare;Tfb = timpul pentru feed-back.

Având în vedere detalierea anterioară, putemspune că timpul de răspuns al sistemului informaţionalal FMRDTO este dat de relaţia (8):

Tr=Tpa+Ttc+Tc+Ttrs+Tpd+Ta +Tep+Td+Tfb (8)Îndeplinirea obiectivelor sistemului informaţional

militar în condiţii de eficienţă este legată, din punct devedere al parametrului timp de răspuns, de obţinereainformaţiilor în timp real. Intenţia este ca ciclul dinfigura 2 să nu îşi modifice componenţa, paşii să nu seîntrepătrundă, astfel încât structura mili tară săreacţioneze optim la condiţiile externe.

Analizând timpul de răspuns al sistemului infor-maţional al FMRDTO şi dinamica acţiunilor într-unteatru de operaţii, se pot distinge două situaţii distincte:

❃ situaţia normală – timpul de răspuns estescurt, ceea ce face ca decidentul să dispună de unrăgaz suficient pentru obţinerea produselor infor-maţionale, pe care să le folosească în fundamentareadeciziei (2.9):

❃ situaţia de criză – schimbările de situaţie sesucced cu repeziciune şi impun luarea deciziilor întimp limitat, fără a putea obţine informaţiile necesare.Decizia se va lua în conformitate cu informaţiile exis-tente în baza de date a sistemului informaţional alFMRDTO, însă eficienţa acţiunilor va fi relativă (10):

b) Siguranţa în funcţionare constă în rezistenţasistemului informaţional al FMRDTO în faţa facto-rilor perturbatori şi implică crearea unor fluxuri,

Fig. 1. Timpul de răspuns al sistemului informaţional al FMRDTO

e

26

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 29: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

circuite şi reţele informaţionale de rezervă, care să fieactivate atunci când fluxurile, circuitele şi reţelele debază nu funcţionează.

Reţelele informaţionale de rezervă, cu tot ceimplică ele, vor consta în mai multe variante: o vari-antă va fi o copie a componentelor şi reţelelor de bază,

o altă variantă va dispune de un soft diferit; va existaşi o variantă manuală, care va exclude partea elec-tronică.

Pentru că sistemul informaţional este o sumă dereţele (informaţionale, de comunicaţie, de calculatoareetc.), analiza siguranţei în funcţionare se face prinmetode specifice evaluării fiabilităţii reţelelor.Metodele respective vor ţine cont de următoarelecaracteristici3:

- structura funcţională a unui sistem informaţionaleste ierarhică, arborescentă; prin urmare, din punct devedere al fiabilităţii, structura reţelei este de tipul serie(celule, echipe, grupe de lucru, căi de comunicaţie),iar redundanţa (tole ranţa la defectări) este aplicabilădoar la nivel de elemente componente;

- în cadrul sistemului informaţional există şielemente mobile, fapt care reduce fiabilitatea reţeleiîn care sunt implicate; reţeaua nu mai poate fi consi -derată ca având noduri ideale, iar calculul fiabilităţiisistemului trebuie să ia în considerare şi fiabilitateatehnicii din dotarea elementelor mobile;

- resursele umane implicate în elementele com-ponente ale sistemului informaţional au o pregătireprofesională complexă şi cunosc foarte bine tehnica şiaparatura din dotare. Personalul în cauză execută atâtexploatarea, cât şi întreţinerea şi repararea mijloacelortehnice, asigurând sistemului informaţional o fiabili-tate tehnică sporită.

Fiabilitatea sistemului informaţional este dată de

fiabilitatea fiecărui element component şi poate fiprivită sub aspectele tehnic şi software.

c) Capacitatea de circulaţie reprezintă propri-etatea sistemului informaţional al FMRDTO de aasigura transportul unui anumit volum de informaţiiîn interiorul sistemului, sau între elementele sistemuluişi celelalte sisteme ale structurii mili tare.

Sistemul informaţional al FMRDTO va fi carac -terizat de un volum mediu de date care circulă în uni-tatea de timp (Vm). De asemenea, sistemul poate facefaţă unor solicitări temporare, în situaţii de criză, pen-tru circulaţia unui volum sporit de date (Vcr). Pentruca circuitele informaţionale să nu se blocheze, sis-temul informaţional trebuie proiectat pentru fluxuriinformaţionale care să asigure circulaţia unui volumde date în unitatea de timp mai mare decât cantităţilemenţionate anterior.

Vm ≤Vcr<Vmas (11)unde:Vm = volumul mediu de date care circulă prin sistem;Vcr = volumul de date care circulă prin sistem

într-o situaţie de criză;Vmax = volumul maxim de date pentru care a fost

proiectat sistemul.d) Criteriul cost-eficacitate trebuie luat în calcul,

fiind un parametru care caracterizează fiecare activi-tate umană şi implică reflectarea resurselor, consumatede sistemul informaţional al FMRDTO, în produseleinformaţionale furnizate beneficiarului.

Criteriul cost-eficacitate implică mai multe aspecte:- imposibilitatea determinării stricte a volumu-

lui de resurse consumate de sistemul informaţional:Dacă analizăm o structură militară ca pe un sistem desisteme, atunci vom identifica în compunerea acesteiao sumă de subsisteme – de conducere, informaţional,de execuţie, logistic etc. – care interacţionează strânsîntre ele şi se întrepătrund, având elemente şi activităţicomune. Prin urmare, pentru că sistemul informaţionalnu este izolat, nici resursele consumate de el nu pot ficuantificate exact;

- ponderea produselor informaţionale în decizialuată: Activitatea sistemului informaţional al FMRDTOse desfăşoară în beneficiul conducerii şi pentru fun-damentarea deciziilor luate. Dacă produsele

Fig. 2. Ciclul timpului de răspuns al sistemului informaţional al FMRDTO

(9)

27

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 30: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

28

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

informaţionale nu se regăsesc în deciziile adoptate, nuse poate vorbi de eficienţa sistemului informaţionalori a structurii militare;

- dificultatea stabilirii unui preţ pentru infor-maţie: Informaţia oportună şi relevantă asi gu ră odecizie corectă, decizie care, la rândul ei, duce laîndeplinirea misiunii în timpul ordonat şi cu costuriminime de resurse. Informaţia asigură în final efica -citatea forţei militare, însă pentru obţi nerea datelor şiprelucrarea lor nu se poate accepta principiul con-sumului minim. O alocare restrictivă a resurselor pen-tru sistemul informaţional se va ref lecta în produseleinformaţionale obţinute şi va avea urmări negative lanivelul structurii militare.

II. Componentele principale ale sistemului

informaţional al FMRDTO

Sistemul informaţional al forţei militareromâneşti dislocate într-un teatru de operaţii are maimulte componente: elemente specifice; structuri şipersonal; surse de informaţii; documente şi produsede informaţii; principii, doctrine şi regulamente;tehnică, echipamente şi soft.

a) Elemente specificeOrice sistem informaţional conţine anumite ele -

mente specifice, care nu lipsesc, indiferent de naturasistemului: date, informaţii, intelligence, circuite şifluxuri informaţionale.

Pe scurt, elementele repective se pot prezenta astfel:• data: constituie o descriere a unui fenomen,

proces, obiect, fapt, eveniment sau a unei acţiuni; esteconstituită dintr-un grup de simboluri, structurate con-form unei sintaxe prestabilite, înregistrate pe unsuport material şi care poate fi prelucrată manual,mecanic, electronic sau combinat;

• informaţia: elementele de noutate despre unobiect (fenomen, proces etc.) care pot fi reprezentatesimbolic şi prelucrate; este constituită din date nepre-lucrate ale oricărei descrieri şi care poate fi utilizatăîn producerea de intelligence;

• intelligence: produsul rezultat din procesareainformaţiilor referitoare la obiecte (fenomene, proceseetc.) de interes; set de fapte, obţinute prin asociereainformaţiilor cu alte elemente cunoscute şi analizateprin prisma experienţei; este o deducţie sau o con-cluzie bazată pe analiza unor informaţii. Aspectelelegate de intelligence includ: activităţi de informaţii(inclusiv contrainformaţii); instituţiile specializate înastfel de activităţi; produsele finite asociate primelordouă aspecte;

• fluxul informaţional: categorie sau ansamblude informaţii necesare desfăşurării unei anumite ope -raţii, acţiuni sau activităţi, ce se transmite între emitentşi destinatar, cu precizarea punctelor intermediare detrecere; poate fi definit şi ca ansamblul datelor, infor-

maţiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei anu-mite operaţii, acţiuni sau activităţi;

• circuitul informaţional: drumul (traiectoria)pe care circulă o informaţie de la generarea şi până laarhivarea sau distrugerea sa, în funcţie de caracteristi-cile organizatorice ale emiţătorilor şi beneficiarilor deinformaţie.

b) Structuri şi personal Sistemul informaţional al FMRDTO are o com-

ponentă umană, care se regăseşte în această categorie:structuri şi personal. Practic, se pot integra aici: Com-partimentul Informaţii (S.2), structuri de managementoperaţional HUMINT, CI (contrainformaţii) şi securi-tate, grupuri de cer cetare, grupuri HUMINT, grupuriCI, celula naţională de informaţii (National Intelli-gence Cell - NIC), structuri/platforme de culegerespecia lizate pe surse (SIGINT, IMINT, OSINT) etc.4.

Grupurile HUMINT şi CI au o importanţădeosebită în teatrul de operaţii şi completează nece-sarul de date, informaţii şi intelligence al comanda n -tului, gestionând surse pe care nu le pot accesasenzorii de diferite tipuri: surse umane. Într-o perioadăcând se pune un mare accent pe echipamente sofisti-cate, iar armatele moderne sunt înalt tehnologizate, sesimte nevoia imperioasă de a completa aportul senzo-rilor în culegerea informaţiilor.

Trebuie remarcat, de asemenea, că domeniulHUMINT şi CI este unul în care o armată în transfor-mare, cu deficienţe în dotarea cu echipamente şitehnică de luptă performante, aşa cum este ArmataRomână, poate să exceleze şi să devină un partener deîncredere, capabil să suplinească nevoia de informaţiia Forţei Multina ţionale din teatrul de operaţii.

Celula Naţională de Informaţii (National Intelli-gence Cell – NIC) contribuie la crearea şi funcţionareacomunităţii de informaţii la nivel de teatru de operaţii,având un rol important în realizarea şi menţinereasuperiorităţii informaţionale şi în compunerea uneiimagini complete, de ansamblu şi de detaliu, a mediu -lui şi condiţiilor în care se acţionează. Un alt rol im-portant al NIC-ului ar trebui să fie realizarea uneilegături operative între două comunităţi de informaţii:cea din teatrul de operaţii şi cea din ţară.

c) Surse de informaţii Sursele sunt definite, din punct de vedere infor-

maţional, ca fiind persoane sau lucruri de la care sepot obţine informaţii5. În doctrina militară româneascăse precizează că acestea sunt reprezentate de persoane,forţe specializate, instituţii, lucruri (obiecte, docu-mente, mijloace, echipamente, senzori, sisteme),locuri, medii şi activităţi (acţiuni, evenimente) careculeg (sau de la care provin) date şi informaţii6.

Doctrinele de specialitate fac o clasificare a in-telligence şi în funcţie de tipul sursei de informaţii:

Page 31: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

29

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

HUMINT, IMINT, SIGINT, MASINT, OSINT etc.- HUMINT: intelligence provenit de la sursele

umane sau agenţiile de orice tip; aceasta implicăfolosirea unei game foarte variate de surse şi agenţii,acţionându-se la toate nivelele (tactic, ope rativ şistrategic);

- IMINT: intelligence provenit din exploatareaimaginilor fotografice, radar, electro-optice, în in-fraroşu, termice sau multispectrale; o serie de astfelde imagini se constituie în baze de date şi pot fiobţinute prin mijloace proprii sau prin cereri de infor-maţii de la partenerii de coaliţie;

- SIGINT: intelligence provenit din comunicaţii(COMINT) şi non-comunicaţii (ELINT);

- MASINT: intelligence care oferă date desprecaracteristicile tehnico-tactice şi de funcţionare aaparaturii şi mijloacelor tehnice ale adversarului, iden-tifică prezenţa lor în zona de operaţii şi des coperăindicii care arată folosirea acestora; această categoriede intelligence semnalează prezenţa senzorilor dediferite tipuri şi supraveghează, din punct de vederetehnic – nu al conţinutului, spectrul de comunicaţii(prin satelit, telefonie mobilă, transmiteri de date etc.);

- OSINT: intelligence provenit din surse deschise,accesibile publicului larg – internet, televiziune, cărţi,reviste etc.; se pot obţine foarte multe informaţiivaloroase cu eforturi reduse, însă produsele obţinutetrebuie verificate pentru a nu fi victima dezinformării.

d) Documente şi produse de informaţiiÎn această categorie intră o serie de documente

diferite, mai mult sau mai puţin complexe, a cărorelaborare cere perioade de timp şi eforturi diferite. Deun real folos în întocmirea acestora sunt SOP-urile(Standard Operating Procedures) - proceduri de operarestandard, stabilite pentru a fi urmate de către coman-damentul şi componentele forţei respective. SOP-urilepot avea un specific strict românesc şi pot folosi limbaromână.

Într-o operaţie multinaţională, pentru comuni-carea între contingentele naţionale, va fi stabilită olimbă de circulaţie internaţională, de regulă, engleza;aceasta nu este, însă, o condiţie obligatorie, pentru că,în cadrul coaliţiei, partenerul majoritar stabileşte acestlucru. Dacă la comanda grupării de forţe se află o altănaţiune decât SUA sau Marea Britanie, limba adop-tată poate fi franceza, germana, rusa, etc.

SOP-urile contingentului românesc trebuie săconţină şi specificaţii pentru documentele şi materi-alele care se vor întocmi în limba de referinţă, pentrurealizarea interoperabilităţii în comunicare. Ar fi totalineficient ca, în cadrul unei structuri militareromâneşti, să se întocmească documente interne în altălimbă decât cea română; s-ar pierde timp pentru tra-ducere, conţinutul materialelor ar fi înţeles mai greu

sau chiar deloc, pentru că nu toţi militarii români arcunoaşte limba folosită în cadrul coaliţiei. În acelaşitimp, toate documentele care vor circula între contin-gentul românesc şi comandamentul grupării de forţesau structurile partenere trebuie să fie redactate înlimba oficială a coaliţiei.

Documentele şi produsele de informaţii ce seîntocmesc pe parcursul misiunii sunt detaliate înSOP-uri şi pot fi7:

- documente: rapoarte de informare; informări;cereri de informaţii; estimări; documente necesare înpregătirea informativă a zonei de ope raţii (diagrameprivind componenţa şi situaţia popu laţiei, concluziiprivind influenţa caracteristicilor zonei de operaţiiasupra acţiunii întrunite, matrice de analiză a situaţieivremii, schema cu obstacole modificate, diagramacăilor de acces şi coridoarele de mobilitate etc.),documente ajutătoare (crochiuri, schiţe, ciorne, însem-nări de mână, grafice cu diferite situaţii, liste diferite,tabele cu glosare de termeni utilizaţi); lista de dis-tribuţie a documentelor; documente pentru desfăşu-rarea briefing-urilor; Registrul cu evidenţainformaţiilor; Planul Informaţiilor; Harta de Lucru;Harta cu Cercetarea în Dispozitivul Inamicului; Planulde Activitate; Extras din Planul de Control; AnexaInformaţii/OPLAN, OPORD; Planul de Culegere aInformaţiilor; Planul Comun de Culegere de Infor-maţii etc.;

- produse de informaţii: indicaţii şi avertizări; in-formaţii curente, de bază, ţintă, ştiinţifice şi tehnice,contrainformaţii etc.

Documentele specifice pe linie de CI şi securitatenu sunt încă prevăzute în doctrine şi regulamenteromâneşti; prin extrapolare se pot folosi cele stabilitea se utiliza în cadrul NATO: CI/Security INTREP,CI/Security SUPINTREP, CI/Security INTSUM,mesaje de avertizare de CI/Securitate.

e) Principii, doctrine şi regulamente Activitatea de informaţii militare, ca oricare alt

domeniu de acţiune, nu numai militar, se supune unorprincipii generale, fundamentate de practică. Printreacestea, se pot enumera8:

❒ controlul centralizat: se evită duplicareamuncii şi se asigură eficienţa şi utilizarea economicăa resurselor;

❒ încadrarea în timp: este un principiu de bază– orice informaţie care ajunge prea târziu la destinatarnu mai este folositoare; principiul priveşte şi trans-miterea datei/informaţiei de la sursă la agenţia care ova prelucra;

❒ exploatarea sistematică: sursele şi agenţiiletrebuie folosite după un plan dinainte stabilit, avându-se în vedere posibilităţile fiecăreia;

❒ obiectivitatea: beneficiarul, comandantul tre-

Page 32: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

30

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

buie să primească informaţia reală şi nu cea care îiconfirmă prejudecăţile; această capcană trebuie să fieevitată şi de analistul care prelucrează informaţia – elnu trebuie să emită intelligence pe baza ideilor salepreconcepute;

❒ accesibilitatea: informaţia se obţine pentru a fidiseminată la beneficiari; dacă la aceştia va ajungeîntr-o formă greu de înţeles sau nu poate fi uşor acce-sată, activitatea de informaţii va pierde din eficienţă;

❒ receptivitatea: ofiţerii de informaţii trebuie săprevadă nevoile de informaţii şi să fie receptivi lasolicitările beneficiarilor;

❒ protejarea surselor: este un alt principiu debază, în domeniul militar şi nu numai; fără surse, sis-temul informaţional nu poate să-şi atingă obiectivele;

❒ actualizarea permanentă: informaţiile se actu-alizează permanent, în funcţie de evoluţia situaţiei;odată cu actualizarea lor se va face şi verificareaveridicităţii.

Procesul de modernizare al Armatei Române seface simţit nu numai prin perfecţionarea structurilormilitare ci şi printr-o intensă aprofundare teoretică afenomenului militar. În general, doctrinele şi regula-mentele specifice au adoptat rapid noutăţile în dome-niu, însă au fost adaptate la condiţiile specifice,naţionale, chiar dacă aceasta s-a făcut în detrimentuleficienţei şi abordării întrunite. Pe timpul misiunii,pentru asigurarea interoperabilităţii în domeniulteoretic, se vor folosi doctrine şi documente NATO(AJP-uri), în special cele din domeniul intelligence,contrainformaţii şi securitate.

f) Tehnică, echipamente şi softSistemul informaţional militar trebuie să bene -

ficieze, pe lângă personal şi dezvoltări teoretice, şi departea materială. În această categorie se regăseşte, înprimul rând, tehnica pe care o vor folosi militarii şistructurile de informaţii: transportoare amfibii blin-date de cercetare, autoturisme, tehnică specificătipurilor de surse (HUMINT, IMINT, SIGINT,MASINT şi OSINT). Nu poţi obţine IMINT dacă nudispui de aviaţie de cercetare (cu sau fără pilot). Nupoţi să furnizezi SIGINT dacă nu poţi repara sauînlocui rapid o autostaţie.

Una dintre cele mai evoluate tehnici necesare sis-temului informaţional al FMRDTO o constituie sis-temele de avioane fără pilot uman la bord (UAV).Acest tip de tehnică este absolut necesar pentru ope -raţionalizarea capabilităţii de culegere informaţii detip IMINT, iar faptul că pe platformele UAV pot fi îm-barcate o multitudine de senzori şi echipamente faceca structurile IMINT să aibă capacitatea de a executao gamă extrem de largă de misiuni.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale utilizăriiUAV-urilor îl constituie capacitatea de a executa misi -

uni în zone cu nivel ridicat de ameninţare, puternicapărate sau foarte sensibile (unde este posibilăpierderea unor avioane de mare valoare, cu echipajuman la bord), dar şi de a transmite informaţii “în timpreal” sau “aproape real”.

III. Comanda şi controlul sistemului infor-

maţional al FMRDTO

Comanda şi controlul reprezintă exercitareaautorităţii şi conducerea cu exactitate, de către co-mandant, a forţelor subordonate şi aliate în în-deplinirea misiunilor9. Funcţiunile comenzii şicontrolului sunt puse în practică de către comandantprin întrebuinţarea judicioasă a personalului, echipa-mentului, comunicaţiilor, facilităţilor şi procedurilor,în procesul de planificare, direcţionare, coordonare şicontrol al forţelor pentru îndeplinirea misiunilor10.

În teoria militară se alătură două concepte – co-mandă şi control – al căror conţinut este diferit: co-manda – actul autorizat de elaborare a deciziilor;controlul – actul de monitorizare şi determinare a ma-terializării deciziilor. Ele au, însă, acelaşi scop şiobiect: scopul este îndeplinirea misiunilor rezultatedin planificarea ordonată sau deliberată iar obiectul îlreprezintă forţele subordonate.

Comanda şi controlul la nivel de Task Force şisistem informaţional al FMRDTO înseamnă:

• elaborarea unor decizii fundamentate;• conducerea operaţiilor/acţiunilor în condiţii

de risc ridicat;• folosirea la capacitate maximă a puterii de

luptă şi capabilităţilor disponibile;• direcţionare eficientă a structurilor subordo-

nate pentru îndeplinirea misiunilor.Comanda, la orice nivel se execută, include au-

toritate şi responsabilitate în îndeplinirea forţelor, uti-lizarea resurselor şi planificarea, organizarea şicoordonarea structurilor subordonate pentruîndeplinirea misiunilor. Este un drept fundamental alcomandantului/şefului, exercitat în atingerea sco -purilor primite sau planificate deliberat.

Comanda înseamnă pentru comandant/şef drep-turi şi obligaţii, fiind caracterizată de o serie deatribute: autoritate, responsabilitate şi răspundere.Autoritatea conferă comandantului/şefului dreptul dea impune subordonaţilor executarea sarcinilor şi in-clude responsabilitatea pentru consecinţele acţiuniloriniţiate şi desfăşurate.

Responsabilitatea este o obligaţie de natură eticăşi legală, ce priveşte starea de sănătate, moralul, dis-ciplina, echiparea şi hrănirea milita rilor subordonaţi,partea cea mai importantă constituind-o responsabili-tatea faţă de prevederile şi/sau salvarea vieţilor umane.Răspunderea îl obligă pe decident să-şi justifice

Page 33: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

necesitatea acţiunilor desfăşurate, asigurândrespectarea legislaţiei gene rale şi prevederile dreptuluiinternaţional umanitar în conflictele armate.

Controlul Task Force şi sistemului informaţionalal FMRDTO aferent dă o imagine asupra stadiului în-deplinirii sarcinilor şi măsurilor trasate, desfăşurându-se permanent şi implicându-se în fazele deplanificare, organizare şi coordonare a operaţiilor.Controlul asigură şi un feed-back pentru decidenţi şi

planificatori, datele rezultate ducând la ajustarea pla-nurilor şi activităţilor.

Evoluţia mediului de securitate, precum şi faptulcă, o lungă perioadă de timp, în ţara noastră, con-ceptul de securitate naţională a fost asimi lat celui deapărare militară justifică eforturile actuale de recon-siderare teoretică a cestuia şi de abordare a sa încorelaţie cu factorii care concură la apărarea intere-selor naţionale.

1 Cf. Dr. Vasile Dumitru, dr. Ion Stoian, ing. Corneliu Baltă, dr.Gheorghe Toma, Sisteme informaţionale militare - analiză şiproiectare, Editura Ceres, Bucureşti, 2000, p. 56.

2 Cf. Lt. col. ing. Gheorghe Savu, Metode moderne de prelu-crare şi distribuire a informaţiilor militare obţinute prin cercetare,destinate conducerii strategice la pace şi pe timp de război, teză dedoctorat, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti,2000, p. 65.

3 Cf. Col. prof. dr. ing. A. Ghiţă, cpt. ing. V. Ionescu, Metode decalcul în fiabilitate, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti,1995, p. 25.

4 Cf. Gl. mr. dr. ing. Sergiu Medar, Istoria noastră se împleteştecu cea a Armatei Române moderne, interviu în Observatorul Militar,nr. 47 [25.11-01.12.2004].

5 Cf. AJP-2 Allied Joint Intelligence, Counter Intelligence and

Security Doctrine, NATO HQ, Brussels, 2003, p. 1-2-4.6 Cf. Doctrina pentru sprijinul cu informaţii al operaţiilor în-

trunite, Statul Major General, Bucureşti, 2003, p. 28.7 Cf. AJP-2 Allied Joint Intelligence, Counter Intelligence and

Security Doctrine, NATO HQ, Brussels, 2003, p. Glossary-5,6; Doc-trina pentru sprijinul cu informaţii al operaţiilor întrunite, StatulMajor General, Bucureşti, 2003, p. 31; Manualul pentru luptă alunităţilor de cercetare, Statul Major General, Bucureşti, 2005, p. 54.

8 Cf. AJP-2 Allied Joint Intelligence, Counter Intelligence andSecurity Doctrine, NATO HQ, Brussels, 2003, p. 1-3-1.

9 Cf. S.M.G./P.F.-3.5, Manualul pentru organizarea de stat majorşi operaţii întrunite ale Forţelor Armate, Direcţia Operaţii, Bucureşti,2004, p. 31.

10 Cf. JP 1-02, Department of Defense Dictionary of Militaryand Associated Terms, 2001, p. 101.

31

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 34: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Societatea se bazează pe decizii şi acţiuni socialecare, dacă nu sunt fundamentate pe interpretăricorecte ale realităţii ci pe abordări empirice, evoluţiasocialului se produce arbitrar, spontan, uneori cu odinamică nedorită şi incontrolabilă. Din acest motiv,în cadrul analizelor centrate pe conceptul de securi-tate naţională, sunt de maximă importanţă pre-ocupările pentru găsirea celor mai eficientemetodologii de identificare şi evaluare a surselor deinsecuritate, precum şi a soluţiilor de diminuare aefectelor acestora.

Principala dovadă a insuficientei dezvoltări aconceptului de securitate rezultă din folosirea sa înliteratura de specialitate care, pe lângă studiile cucaracter empiric, cuprinde şi un corpus bine dez-voltat de scrieri teoretice.

Până în anii ’70, conceptul de securitate eraarareori tratat în alţi termeni decât cei ai intereselorpolitice particulare, iar până la sfârşitul anilor ’80discuţia încă mai avea un puternic accent militar. În-cepând cu anii ’90, conceptul de securitate dobân-deşte noi valenţe, el ocupând treptat un loc privilegiatîn analiza a tot mai multe domenii ale macrosocialului.Dar, spre deosebire de evoluţia sa pe plan inter-naţional, în România şi acest concept înregistrează oevoluţie specifică.

Potrivit lui Barry Buzan, dezvoltarea teore ticăinsuficientă a conceptelor legate de securitate, îşigăseşte explicaţia în faptul că „ideea s-a dovedit afi prea complexă pentru a-i atrage pe analişti, fiindde aceea neglijată în favoarea unor concepte maitratabile”1.

În spaţiul ştiinţelor sociale, concepte precum se-curitatea, dreptatea, pacea, egalitatea sau libertateanecesită o analiză teoretică cuprinzătoare pentru a lise putea identifica limitele aplicabi lităţii, con-tradicţiile intrinseci şi semnificaţia noilor evoluţii.Din aceste motive, consider relevantă asemănarea se-curităţii, ca domeniu de studiu, cu sociologia, în sen-sul celor afirmate de R. Boudon: „toţi sociologii, sauaproape toţi, au încercat să definească obiectul soci-ologiei, ceea ce constituie un alt mod de a spune cănimeni nu a atins acest deziderat... nici o definiţiepropusă nu a fost universal acceptată”2.

Deşi natura conceptului de securitate facedificilă acceptarea unei definiţii generale, un număr

considerabil de teoreticieni au cedat tentaţiei,definiţiile lor prezentând avantajul de a scoate înevidenţă unele criterii, îndeosebi ale securităţiinaţionale, precum şi locul central al valorilor, durataşi intensitatea ameninţărilor, precum şi naturapolitică a securităţii ca obiectiv de stat.

Dincolo de toate definiţiile date securităţii atâtde către specialişti, cât şi de către politicieni, un as-pect a rămas constant: discuţiile se poartă în jurulameninţărilor.

Privită din perspectivă macrosocială, securitatease referă la capacitatea statelor şi a societăţilor dea-şi menţine identitatea, independenţa şi integritatealor funcţională. Folosim drept unitate de bază a anali -zei naţiunea în contextul în care există numeroasesituaţii în care naţiunile şi statele nu se suprapun per-fect (un exemplu în acest sens fiind colectivităţilenestatale).

Potrivit lui Buzan, securitatea colectivităţilorumane este afectată de factori din cinci domenii prin-cipale (militar, politic, economic, social şi de mediu),astfel :

❃ securitatea militară priveşte interacţiuneadublă a capacităţilor statului de ofensivă şi defensivăarmată şi percepţia statelor, fiecare despre intenţiileceluilalt;

❃ securitatea politică se referă la stabilitatea or-ganizaţională a statelor, a sistemelor de guvernare şia ideologiilor care le legitimează;

❃ securitatea economică priveşte accesul laresurse, finanţe şi pieţe, necesar pentru a susţine unnivel acceptabil de bunăstare şi putere a sta tului;

❃ securitatea socială se preocupă de capacitateade susţinere în limitele unor condiţii de evoluţie ac-ceptabile a elementelor tradiţionale de limbă, cultură,identitate şi obiceiuri religioase;

❃ securitatea mediului se referă la menţi nereabiosferei locale şi planetare, ca suport esen ţial decare depind toate acţiunile oamenilor.

Aceste cinci domenii ale securităţii nu ope reazăizolat unul de celălalt, fiecare definind un punct cen-tral în cadrul problematicii securităţii. Pe de altăparte, aceste domenii nu epuizează sfera securităţii,ele reprezentând doar cadrul general de manifestarea acesteia.

O posibilă eroare în abordarea securităţii o

NECESITATEA RECONSIDERĂRII CONCEPTELOR DE „SECURITATE NAŢIONALĂ” ŞI „INTERES NAŢIONAL”

Marius DIAMESCU

32

Page 35: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

reprezintă centrarea pe un singur nivel sau într-unsingur domeniu. Această eroare apare atunci când,chiar şi scolastic, strategiile de securitate naţionalesunt disociate, încă din start, de cele internaţionale.

Din perspectivă sistemică, suntem obligaţi săpercepem statele ca entităţi socio-politice definiteteritorial. Ele reprezintă colectivităţi umane în careinstituţiile guvernante şi societăţile se suprapun peun teritoriu determinat.

Dar dificultăţile abia încep. Prima dintre aces-tea constă în disputa academică referitoare la ceea cecuprinde termenul de stat. Există un curent maicurând introspectiv care se bazează pe demarcaţiadintre stat şi societate şi pe încercarea de a înţelegemodul în care acestea interac ţionează între ele.Această demarcaţie conduce direct la definirea sta tu-lui în termenii weberieni, potrivit cărora statul esteidentificat cu guvernul central. Această definiţierestrânsă a statului, susţinută şi de gândirea marxistă,nu funcţio nează la nivel internaţional. Pe de altăparte, există punctul de vedere tradiţional al teorieirelaţiilor internaţionale, care abordează statul ca„minge de biliard politico-teritorială”3.

Aspectele de securitate sunt puternic condiţio -nate, nu doar de structura sistemului internaţional şide interacţiunea dintre state, ci şi de caracteristicileinterne ale statului. În consecinţă, analiza securităţiinecesită o definiţie corespunzătoare a statului, care săcombine cele două perspective.

Potrivit Cartei Naţiunilor Unite, perspectivapolitico-teritorial asupra statului este în prezent onormă universală care guvernează modul de re-laţionare a statelor între ele. În acest cadru, nimic nune împiedică să privim în interior pentru a investigarelaţiile dintre instituţiile guvernamentale şi soci-etăţile guvernate, acestea ocupând un loc central peagenda securităţii.

Un loc primordial în analiza noţiunii de stat îlocupă naţiunea care, alături de ideologiile organiza-toare, se constituie în sursele de bază ale ideii de stat.În cazul României, legătura indiso lubilă dintre naţi-une şi stat este reliefată în Constituţie, care defineşteţara noastră ca stat naţional unitar. Acest aspect faceaproape inutilă analiza unităţii conceptului de secu-ritate naţio nală, majoritatea încercărilor de acest felnedepăşind caracterul unor tautologii. Dacă în pe-rioada comunistă, mai mult sau mai puţin explicit, sefăcea diferenţă între securitatea statului şi securitateanaţiunii4, astăzi, astfel de dife renţieri au fost elimi-nate.

În prezent, în România, putem căuta scopul sta -tului în protejarea şi exprimarea entităţii culturale,

naţiunea definind în cea mai mare parte, relaţiile din-tre stat şi societate. Acest aspect ne ajută în prele-varea indiciilor referitoare la valorile care ar fi în jocşi prioritatea acestora în definirea securităţiinaţionale.

În plan conceptual, problematica securităţiinaţionale constituie subiectul unor permanente re-considerări determinate în primul rând de rezultatulinteracţiunii următorilor factori:

❃ dinamica sistemului internaţional şi evoluţiamodalităţilor de agresare a naţiunilor;

❃ particularităţile situaţiei interne specificefiecărei naţiuni;

❃ specificitatea geopolitică a fiecărei naţiuni;❃ posibilitatea conceperii politicii de securitate,

fie în modalităţi agresive, fie în modalităţi defensive;❃ dimensiunea diferită a securităţii naţionale

pentru marile puteri şi pentru statele mici (pentruprimele, securitatea naţională capătă o dimensiuneregională şi chiar globală, pentru cele din urmă se-curitatea realizându-se pe fondul evoluţiei raportu-lui dintre marile puteri şi în funcţie de dinamicarelaţiilor proprii cu acestea şi cu vecinii);

❃ diferenţe de perspectivă teoretică în ana liza,conceperea şi transpunerea în practică a strategiei desecuritate naţională5.

Modificările permanente care intervin în di-namica oricăruia din factorii enumeraţi determinănecesitatea redefinirii, actualizării continue a con-ceptului de securitate.

Situaţiile securizante devin posibile atunci cândsunt identificate sursele de insecuritate şi când suntconştientizaţi factorii care pot afecta intereselenaţionale. De aici derivă tendinţa statelor de a seadapta permanent noilor realităţi prin atitudini şicomportamente adecvate dina micii situaţiilor con-crete.

Majoritatea studiilor în domeniul securităţii au

33

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 36: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

evitat formularea unei definiţii a interesului naţional,dar au excelat în invocarea acestuia, atât în planteoretic cât şi pentru argumentarea unor politicispeciale.

La o primă analiză rezultă faptul că, în prezent,ţara noastră a adoptat un curent anglo-saxon dedefinire a interesului naţional, potrivit căruia noţi-unea este utilizată cu înţelesul de securitate naţională.

Această opţiune este evidentă în Strategia de Se-curitate Naţională a României, unde „intereselenaţionale reflectă percepţia dominantă, relativ con-stantă şi instituţionalizată cu privire la valorilenaţionale. Ele vizează promovarea, protejarea şiapărarea – prin mijloace legitime – a valorilor princare naţiunea română îşi garantează existenţa şi iden-titatea, pe baza cărora îşi construieşte viitorul şi întemeiul cărora se integrează în comunitatea euro-peană şi euroatlantică şi participă la procesul deglobalizare. Prin aria lor de manifestare, ele seadresează – în primul rând – cetăţenilor patriei caretrăiesc pe teritoriul naţional, dar şi – în egală măsură– tuturor celorlalţi oameni aflaţi în România, precumşi românilor care trăiesc sau îşi desfăşoară activitateaîn afara graniţelor ţării”.

Mai mult, în detalierea conceptului sunt enu-merate principalele interese naţionale ale României,cum ar fi: „integrarea reală şi deplină în UniuneaEuropeană; asumarea responsabilă a calităţii demembru al Alianţei Nord-Atlantice; menţinerea in-tegrităţii, unităţii, suveranităţii, independenţei şi in-divizibilităţii statului român, în condiţiile specificeale participării la construcţia europeană; dezvoltareaunei economii de piaţă competitive, dinamice şi per-

formante; moder nizarea radicală a sistemului deeducaţie şi valo rificarea eficientă a potenţialuluiuman, ştiinţific şi tehnologic; creşterea bunăstăriicetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate ale popu-laţiei; afirmarea şi protejarea culturii, identităţiinaţionale şi vieţii spirituale ale românilor, în condiţiilecreate de cadrul unional european”.

După cum se observă, în acest caz s-a procedatla definirea interesului naţional într-o manierădescriptivă, care se rezumă la un minim de cerinţereferitoare la integritatea fizică, politică şi culturalăa naţiunii, şi care nu spune aproape nimic despremecanismul de definire, trăsăturile principale şi con-secinţele interacţiunii cu mediul a unor materializăriale conceptului, factori imperios necesari pentruidentificarea şi analizarea surselor de insecuritate.

Mai mult decât atât, astfel de „definiţii” des -criptive nu conferă conceptului conotaţiile argumen-tative a căror intensitate depinde de gradul deacceptabilitate al societăţii. Iată de ce unele studiiafirmă necesitatea conceptului de interes naţional caun cadru colectiv de gândire şi acţiune, bază a con-sensului, motiv pentru care este utilă adăugareacurentului ştiinţific ca o componentă necesară con-figurării abstracte a intereselor fundamentale ale uneinaţiuni, prin clarificări terminologice, interdiscipli-nare6.

Centrând definirea interesului naţional pe con-ceptul de „naţiune”, putem identifica componentelea căror procesare materializează conceptul aflat înstudiu: teritorialitatea, populaţia, independenţa,guvernarea.

Din punct de vedere al importanţei acestor com-ponente consider relevantă ierarhizarea ela borată deF. S. Northedge şi publicată în „The Foreign Policiesof the Powers“:

- autoconservarea, menţinerea integrităţii fiziceşi a unităţii poporului;

- independenţa;- conservarea acelor relaţii internaţionale care au

fost benefice naţiunii;- standardul de viaţă al populaţiei.Perceput ca un sistem valorico-normativ care

exprimă şi promovează cerinţele funcţionale ale naţi-unii şi care determină modalităţile de partici pare laviaţa internă şi internaţională, interesul naţional estecaracterizat de o serie de trăsături de maximă im-portanţă în identificarea surselor de insecuritate.Dintre aceste trăsături menţionez:

1. Realismul relativ – care ilustrează concor-danţa dintre opţiunea politică ridicată la rangul deinteres naţional şi exigenţa inter dependenţei inter-

34

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 37: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

naţionale. Această caracteristică este indi solubillegată de abordarea pragmatică a rolului naţiunii şi alinstituţiilor politice în cadrul interac ţiunilor cumediul internaţional.

2. Transparenţa – se realizează prin urmărireapublică şi participarea directă a conaţionalilor laprocedura de definire, promovare şi apărare a in-teresului naţional. Dreptul de intervenţie democra -tică conferă o valenţă nouă interesului naţional, deasi gurare a securităţii individuale şi colective.

3. Dependenţa mobilă – care interconectată curealismul interesului naţional semnifică legătura ex-ternă cu modificările mediului internaţional de secu-ritate.

4. Funcţionalismul – promovarea de cătrenormele politice ce formează interesul naţional aunor cerinţe reale adresate naţiunii, multe dintreacestea cu repercusiuni directe asupra securităţiiinterne.

Devine evident necesitatea reconsiderării teo-

retice a securităţii naţionale. Dacă agresiunile suntconcepute şi planificate în modalităţi scientizate, pro-tejarea intereselor naţionale nu poate fi eficientă dacăse realizează în modalităţi empirice.

1 Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, Ed. Cartier,Chişinău, 2000, p. 19.

2 Raymond Boudon, „La crise de la sociologie”, con-form Mattei Dogan, Robert Pahre, „Noile ştiinţe sociale – in-terpenetrarea disciplinelor“, Editura Academiei Române,Bucureşti, 1993, p. 114.

3 Barry Buzan, op. cit., pag. 70.4 Din perspectiva sociologiei marxiste, care aşa cum am

arătat disocia noţiunea de stat de cea de naţiune, privind-odoar ca aparat guvernamental, denumirea unor instituţii ca

„Departamentul Securităţii Statului” era, putem afirma, justi-ficată, legiferând totodată şi rolul organelor securităţii de„protejare a puterii”, de „poliţie politică”.

5 Neculai Stoinea, Consideraţii metodologice privind in-vestigarea securităţii naţiunilor, în „Situaţia naţiunilor –sursede insecuritate” Editura Licorna, Bucureşti, 1999, p. 224.

6 Interesul naţional – consideraţii de ordin conceptual,în “Interesul naţional şi politica de securitate”, Institutulromân de studii internaţionale, Bucureşti, 1995, p. 52-54.

35

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 38: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Reuniunea franco-britanică la nivel înalt de laSaint-Malo, din 1998, a marcat începutul procesuluide creare a dimensiunii de securitate şi apărare a Uni-unii Europene. Aceasta a fost consacrată, din punctde vedere instituţional, de summit-ul Consiliului Eu-ropean din iunie 1999, de la Köln, care a pus bazelePoliticii Europene de Securitate şi Apărare (PESA).

Componentă a Politicii Externe şi de SecuritateComună (PESC) a UE, Politica Europeană de Secu-ritate şi Apărare (PESA) reprezintă domeniul cel maidinamic al construcţiei europene din ultimii ani şi,totodată, răspunsul UE la noile riscuri şi ameninţărila adresa securităţii europene.

După instituţionalizarea PESA, UE a urmărit săîşi creeze o identitate strategică proprie, demersesenţial pentru consolidarea rolului său de actorglobal. Din această perspectivă, Strategia Europeanăde Securitate, adoptată în 20031, a avut ca scop pre-figurarea cadrului necesar pentru afirmarea Uniuniica actor major pe plan internaţional.

Cu prilejul Consiliului European de la Bruxelles,din decembrie 2007, şefii de state şi de guverne aistatelor membre ale Uniunii au solicitat ÎnaltuluiReprezentant pentru PESC, Javier Solana, ca, în ter-men de un an, să realizeze o evaluare a implementăriiStrategiei Europene de Securitate, în scopul pro -punerii unor „elemente care să îmbunătăţeascăaceastă implementare” şi, dacă este cazul, să identificealte problematici care ar putea completa strategia2.Prin urmare, se poate aprecia că solicitarea ConsiliuluiEuropean nu a avut în intenţie o rescriere a Strate-giei, ci o revizuire a instrumentelor de implementarea acesteia.

Strategia Europeană de Securitate este consi -derată, de către unii experţi în probleme europene,drept unul dintre cele mai bine scrise documente aleUE, având un rol important în procesul de creare aunei culturi strategice comune la nivelul Uniunii.

Documentul identifică principalele provocăriglobale (ex.: competiţia pentru resurse energe tice,dependenţa energetică) şi ameninţări cu care se con-fruntă UE (terorismul global, proliferarea armelor dedistrugere în masă, conflictele regionale, statele eşu-ate şi crima organizată), defineşte trei obiectivestrategice majore (contra cararea ameninţărilor,

crearea unei zone stabile de vecinătate, promovareamultilateralismului) şi formulează o serie de priori -tăţi politice în scopul atingerii acestor obiective (oUniune mai activă, mai capabilă şi mai coerentă,precum şi coope rarea cu principalii parteneri aiacesteia).

Prin prisma conţinutului său, Strategia nu esteun document operaţional, ci unul care furnizează unset de principii (ex.: multilateralis mul) care ar trebuiaplicate prin intermediul acţiunilor concrete iniţiatede către Uniune, în funcţie de situaţii specifice.

Raportul privind implementarea StrategieiEuropene de Securitate, intitulat „Providing Securityin a Changing World”, a fost prezentat de cătreÎnaltul Reprezentant pentru PESC, J. Solana, cuprilejul Consiliului European din 11-12 decembrie2008.

Ideile cuprinse în acest raport sunt rezultatuldezbaterilor desfăşurate, pe parcursul anului 2008,atât în cadrul structurilor de specialitate ale UE, câtşi la nivel academic. În ceea ce priveşte dezbatereaacademică privind reevaluarea Strategiei Europenede Securitate, trebuie subliniată ideea că aceastătemă nu a constituit un subiect de interes major lanivel european, fiind abordată doar de un numărrestrâns de institute şi think-tank-uri cu preocupăriîn domeniul securităţii europene (în special,Institutul de Studii de Securitate al UE, Centrulpentru Reformă Europeană, Consiliul Europeanpentru Relaţii Externe, Agenda de Securitate şiApărare, Institutul Regal de Relaţii Internaţionale dinBruxelles). De asemenea, este de remarcat faptul căîn unele state membre ale Uniunii Europene, inclusivîn România, acest proces de reevaluare a StrategieiEuropene de Securitate nu a reprezentat o temă dedezbatere publică pentru experţii în domeniu.

Conferinţele derulate pe parcursul anului 2008,precum şi studiile publicate pe tema StrategieiEuropene de Securitate au evidenţiat existenţa a douăcurente de gândire: în timp ce unii experţi s-aupronunţat pentru menţinerea formei actuale aStrategiei (afirmând că tendinţele identificate întextul din 2003 îşi menţin actualitatea, fiind necesarenumai unele completări), alţii au susţinut necesitateaadoptării unei noi strategii europene prin impunerea

OPINI I PRIVIND NECESITATEA UNEI NOI STRATEGI I EUROPENE DE SECURITATE

Cătălin ANDRONIC

36

Page 39: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

unei alte viziuni în domeniul securităţii (potrivitacestora prevederile actualei Strategii sunt preagenerale/vagi, iar rolul acordat UE în securitateaglobală este prea ambiţios şi, prin urmare, nerealist).3

Analiza ideilor cuprinse în Raportul privindimplementarea Strategiei Europene de Securitateconfirmă poziţia susţinută de către reprezentanţiicurentului de gândire care s-a pronunţat pentrucompletarea/actualizarea strategiei existente,atitudine conformă, de altfel, cu solicitareaConsiliului European din decembrie 2007.

În rândurile care urmează vom încerca săprezentăm, dintr-o perspectivă comparativă, cele maireprezentative idei ale celor două „şcoli de gândire”pe tema reevaluării Strategiei Europene deSecuritate, deoarece apreciem că, pe termen mediu,UE ar putea fi nevoită să adopte o nouă strategie desecuritate, în contextul accelerării schimbărilor dinmediul internaţional de securitate.

Opinii privind mediul de securitate –

provocări şi ameninţări

Experţii care se pronunţă pentru menţinereaformei actuale a Strategiei Europene de Securitateafirmă că ideile prezentate în cuprinsul acesteia,referitoare la caracteristicile mediului de securitate,îşi păstrează valabilitatea:

- textul documentului evidenţiază relaţia de in-terdependenţă dintre aspectele interne şi cele externeale securităţii în perioada post Război Rece (implicitrelaţia de interdependenţă dintre buna guvernare lanivel naţional şi securitatea internaţională);

- strategia subliniază faptul că securitatea este oprecondiţie a dezvoltării;

- principalele provocări şi ameninţări la nivelglobal, identificate în 2003, nu s-au schimbat în modsemnificativ, fiind necesare numai unele nuanţări încaracterizarea acestora; în acelaşi timp, importanţaacordată acestor ameninţări de către actuala strate-gie trebuie confirmată şi extinsă4;

- documentul evidenţiază că dependenţa ener -getică constituie o preocupare pentru UE, iar schim-bările climatice alimentează competiţia pentruresurse (energie, hrană, apă).

Pe de altă parte, adepţii orientării care pro-movează necesitatea formulării unei noi Strategii eu-ropene de securitate utilizează ca principal argumentfaptul că, în momentul de faţă, nu există o viziunecomună şi coerentă la nivel euro pean asupra mediu-lui internaţional de securitate5. În opinia acestora, ac-tuala Strategie este un docu ment util, care exprimăconsensul statelor UE asupra unei perspective pe termenlung privind cooperarea internaţională şi managementul

crizelor, însă nu este un ghid suficient, din punct devedere diplomatic şi politic, pentru a răspundeprovocărilor cu care se confruntă UE. Din acestpunct de vedere, lista ameninţărilor şi provo cărilorincluse în Strategie ar trebui lărgită, astfel încât săsurprindă cele mai importante schimbări de naturăgeopolitică care s-au manifestat după 2003:

- creşterea puterii economice şi politice astatelor emergente (în curs de afirmare ca mari puteri– China, India, Brazilia etc.) în dauna statelor occi-dentale; prin urmare, principala problemă pentru UEva consta în gestionarea, prin intermediul unor struc-turi şi iniţiative multilaterale, a apariţiei unei ordiniinternaţionale multipolare;

- reapariţia ameninţărilor generate de cătrestate (se apreciază că reafirmarea Rusiei în calitatede centru de putere globală trebuie conside rată dreptuna dintre noile provocări la adresa securităţiieuropene);

- statele europene nu mai vizualizează politicaexternă şi de securitate prin prisma divergenţelorexistente în relaţiile dintre UE şi SUA la nivelulanului 2003 (în contextul intervenţiei militare a SUAîn Irak);

- accentuarea competiţiei, la nivel mondial,pentru accesul la resurse energetice;

37

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 40: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

- procesele de extindere ale NATO şi UE.În acelaşi timp, la nivelul UE, ar fi necesară o

distincţie mai clară între provocările care provin dindomeniile politicii externe, securităţii şi apărării. Înacest sens, statele membre ar trebui să ajungă, într-oprimă etapă, la un consens în definirea unor interesestrategice comune. Procesul de definire a acestor in-terese ar presupune şi regândirea problemelor legatede apărarea teritorială, gestionarea crizelor şi moda -litatea de utilizare a resurselor civile şi militare înacţiunile de politică externă ale UE.

Ideea revizuirii Strategiei Europene de Securi-tate este susţinută şi prin sublinierea faptului cădocumentul din 2003 conţine puţine referiri la secu-ritatea energetică, schimbările climatice, apărareaUE sau la rolul infrastructurilor critice în asigurareasecurităţii europene6.

De exemplu, în cazul problematicii securităţiienergetice, argumentaţia în favoarea revizuirii aces-tei strategii se fundamentează pe faptul că depen-denţa energetică a UE influenţează acţiunile sale depolitică externă; în acest sens, la nivelul Uniunii ar finecesară o viziune globală şi coerentă asupra secu-rităţii energetice pentru a se ajunge, în final, la opolitică energe tică comună. Securitatea energetică şipolitica energetică a UE ar trebui să ocupe un loc maiimportant în evaluarea implementării actualei Strate-gii de Securitate Europeană, în condiţiile în care pro-ducţia şi resursele de energie au devenit, din nou, o

sursă importantă de putere economică şi politică.În ceea ce priveşte Raportul privind

implementarea Strategiei Europene de Securitate,perspectiva prezentată în domeniul provocărilor şiameninţărilor la nivel global subliniază necesitateareordonării acestora, problematica proliferăriiarmelor de distrugere în masă devenind maiimportantă decât terorismul (în comparaţie cuStrategia adoptată în 2003).

În acelaşi timp, acest raport accentueazăimportanţa unor provocări şi ameninţări precumsecuritatea energetică (necesitatea diversificăriisurselor şi rutelor de transport al resurselorenergetice), schimbările climatice (un „multiplicatoral ameninţării”) şi securitatea în spaţiul virtual(cyber-security).

În acest domeniu, în Raport se apreciază că, înciuda creşterii capacităţii UE de a se implica înprevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, estenecesară îmbunătăţirea capabilităţilor de analiză şiavertizare timpurie.

Opinii referitoare la obiectivele strategice

Strategia Europeană de Securitate afirmă faptulcă „UE este, inevitabil, un jucător global” şi „ar tre-bui să fie pregătită să-ţi asume respon sabilitatea pen-tru securitatea globală”.

Majoritatea experţilor apreciază că principaleleobiective cuprinse în Strategia Europeană de Securi-tate (contracararea ameninţărilor, crearea unei zone

38

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 41: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

39

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărarede vecinătate stabile, promovarea multilateralismu-lui) rămân valabile7, dar UE trebuie să fie preocupatăde dificultăţile apărute în atingerea acestora. O partedin aceste dificultăţi sunt generate de fenomene şievoluţii precum „fragilitatea” statelor din vecinătateaUE, revenirea Rusiei la politica de putere, instabili-tatea din Orientul Mijlociu şi nordul Africii şi com-petiţia globală pentru resurse.

Cei care promovează necesitatea revizuiriiStrategiei consideră că se impune o redefinire a rolu-lui de actor internaţional al UE8, având în vedereurmătoarele elemente:

- principiile cuprinse în Strategia din anul2003 rămân valabile, dar convergenţa statelor mem-bre asupra obiectivelor-cheie trebuie întărită, iarpriorităţile ar trebui identificate mult mai clar;

- Strategia afirmă faptul că UE este un jucătorglobal, însă cele mai importante politici inter-naţionale ale Uniunii au o dimensiune regională;

- ameninţările şi riscurile sunt globale, darvoinţa politică şi capabilităţile militare ale UE suntmai limitate (acestea se adaptează la noile cerinţe alemediului de securitate într-un ritm lent); o strategiede securitate credibilă ar trebui să fie evaluată nunumai în termeni de intenţii, ci şi de capabilităţi, iarUE are un număr limitat de capabilităţi adecvate ac-tualului context strategic.

Contracararea ameninţărilorÎn opinia adepţilor menţinerii Strategiei în forma

actuală, ideea sugerată în textul din 2003, potrivitcăreia managementul crizelor nu trebuie să sebazeze, în mod exclusiv, pe utilizarea forţei, a fostjustificată de evoluţiile din ultimii ani.

Pe de altă parte, necesitatea reformulării preve -derilor Strategiei Europene de Securitate în dome-niul contracarării ameninţărilor s-ar fundamenta peurmătoarele consideraţii:

- se impune reevaluarea rolului instrumentelorde tip „soft power” şi a puterii „transformaţionale” aUE în promovarea obiectivelor sale strategice;

- regimurile de neproliferare şi control al ar-mamentelor sunt mult mai slabe în prezent, în com-paraţie cu anul 2003, şi sunt necesare eforturisusţinute pentru reconsolidarea acestora (ar fi cazulca o nouă strategie să pună un accent mai mare peinstrumentele de descurajare nucleară ale UE, avândîn vedere că două dintre statele membre sunt puterinucleare)9;

- o viitoare strategie ar trebui să evalueze nunumai relaţia state eşuate - crima organizată - tero -rism, ci şi relaţia dintre riscul eventualului eşec aldiferitelor operaţii de „construcţie a sta tului” (state-

building operations) şi un eventual eşec al lupteiîmpotriva crimei organizate şi a terorismului10;

- o nouă strategie ar trebui să recunoască fap-tul că gestionarea principalelor ameninţări necesităcombinarea mai multor instrumente din domeniilemilitar, intelligence, poliţie, juridic şi politic.

Asigurarea securităţii în zona de vecinătateExistenţa unei vecinătăţi predictibile este inter-

pretată ca parte a intereselor strategice ale UE.Actuala Strategie încurajează implicarea UE în pro-movarea stabilităţii în zonele de la periferia sa(Balcani, spaţiul mediteranean, Orientul Mij lociu,regiunea Caucazului de Sud, alte state din spaţiulex-sovietic, precum Ucraina şi Republica Moldova),iar unul dintre cele mai importante instrumente deacţiune ale Uniunii în promovarea acestui obiectivstrategic este Poli tica Europeană de Vecinătate (PEV).

În contextul în care principala politică de stabi -litate şi securitate a UE a constat în procesul de lăr-gire (proces care, în prezent, se apropie de final), arfi utilă prefigurarea unei noi perspective a Uniuniiasupra relaţiilor sale faţă de statele şi regiunile dinvecinătatea sa.

În viziunea experţilor care se declară de acordcu ideea necesităţii unor clarificări privind politicaUE în zonele din vecinătatea sa, o nouă Strategie artrebui să evalueze vulnerabilităţile şi intereseleeuropene şi să identifice un număr limi tat de prio -rităţi la nivel regional11. Astfel, se apreciază că UEnu are în prezent strategii coe rente faţă de evoluţiiledin zonele din imediata sa apropiere, eficienţaPoliticii Europene de Vecinătate fiind afectată de oserie de factori, precum:

- consistenţa şi coerenţa diferite ale relaţiilor UEcu statele vecine din Est în comparaţie cu cele dinSud;

- PEV se bazează pe relaţia bilaterală UE-statpartener, care nu acoperă toate problemele relevanteşi a cărei evoluţie depinde în mare măsură de ati-tudinea statelor partenere (implementarea Planurilorde Acţiune este adesea deficitară);

- crearea de către UE a unei multitudini de in-strumente de acţiune pentru fiecare dintre acesteregiuni, fapt care determină apariţia unor paralelismela nivelul iniţiativelor Uniunii în acest domeniu.

Ordinea internaţională şi principiul multilate -ralismului

Din perspectiva actualei Strategii Europene deSecuritate, dezvoltarea unei ordini internaţionalebazate pe principiul „multi latera lismului efectiv”constituie o necesitate.

O nouă formă a Strategiei ar trebui să se bazeze

Page 42: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

40

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărarepe o evaluare a dificultăţilor cu care s-a confruntatUniunea, în ultimul timp, în promovarea acestuiprincipiu (de exemplu, în regiuni precum Kosovo sauDarfur), în condiţiile „interdependenţei competitive”care creşte vulnerabilităţile la adresa UE. În acelaşitimp, reprezentanţii curentului de gândire care spri-jină ideea revizuirii actualei Strategii afirmă că estenecesară o mai bună articulare a legăturii dintre apli-carea principiului „multilateralismului efectiv” şi co-operarea UE cu posibilii „parteneri strategici”(importanţa remodelării parteneriatelor strategice cuprincipalii actori globali)12.

În prezent, Politica Externă şi de Securitate Co-mună rămâne o responsabilitate interguvernamen-tală, iar creşterea capacităţii instituţiilor UE de agestiona relaţiile cu principalii parteneri strategici vafi posibilă doar în eventualitatea intrării în vigoare aTratatului de la Lisabona. Prin dobândirea persona -lităţii juridice şi adoptarea principiului „solidarităţiicomune”, acest tratat va întări statutul internaţional alUE, inclusiv ca urmare a faptului că va permite o maimare influenţă şi vizibilitate a Uniunii în organizaţi-ile internaţionale – ONU, OSCE, FMI etc.

O atenţie specială ar trebui acordată parteneria -tului transatlantic13. Textul actual al documentuluiprevede că „relaţia UE - NATO reflectă hotărâreanoastră comună de a înfrunta provocările nouluisecol”. O nouă strategie ar trebui să sublinieze ideeacă o Politică Externă şi de Securitate Comună mai efi-cientă implică o creştere a responsabilităţilor asumatede către UE, fapt ce ar însemna, în mod implicit,deţinerea unui rol mai important în relaţia cu SUA.

Potrivit Raportului privind implementareaStrategiei Europene de Securitate, ameninţarea cuutilizarea forţei sau utilizarea forţei nu poate fipermisă pentru soluţionarea conflictelor teritoriale.Din această perspectivă, UE ar trebui să-şi reînnoiascăeforturile pentru promovarea multilateralismului.

Principalele instrumente destinate acestui scopvor rămâne parteneriatele strategice UE-NATO şiUE-SUA, relaţiile de cooperare cu ONU, OSCE,Uniunea Africană şi alte organizaţii internaţionale,politicile regionale ale Uniunii (Politica Europeanăde Vecinătate, în special, prin Uniunea pentruMediterana şi Parteneriatul Estic) şi relaţiile cu alţiparteneri strategici (China, Canada, Japonia, Rusia,India, Brazilia, Africa de Sud).

Opinii privind implicaţiile politice

Reprezentanţii curentului de gândire care se pro-nunţă pentru menţinerea prezentei forme a StrategieiEuropene de Securitate consideră că priorităţilepolitice stipulate în textul din 2003 (o Uniune mai

activă, mai capabilă şi mai coerentă şi dezvoltareacooperării cu partenerii) rămân valabile.

Potrivit acestora, UE a devenit, începând din2003, mai activă în politica internaţională şi mai co-erentă în gestionarea politicilor sale externe. Toto-dată, prin Tratatul de la Lisabona urmează să secreeze o nouă arhitectură în domeniul luării decizi-ilor de politică externă în cadrul UE, fapt care va de-termina, în timp, o creştere a coerenţei şi eficacităţiiacţiunilor Uniunii. Pe de altă parte, unii experţi apre-ciază că pentru transpunerea în practică a acestor pri-orităţi, Uniunea mai are de parcurs un drum lung.

O Uniune mai activăStrategia Europeană de Securitate din 2003 subli -

niază faptul că este necesară dezvoltarea unei culturistrategice care să permită crearea unei capacităţi deintervenţie „timpurie, rapidă şi, atunci când estecazul, robustă”. Pentru transpunerea în practică aacestei priorităţi, Uniunea a promovat o viziune mul-tidimensională, fundamentată pe ideea că „nici unadintre noile ameninţări nu este de natură pur militară;nici una dintre aceste ameninţări nu poate fi combă-tută exclusiv prin mijloace militare”14.

Una dintre problemele evidenţiate de către ex-perţii care se pronunţă pentru revizuirea actualeiStrategii se referă la natura culturii de securitate aUE: este Uniunea un „actor civil” pe plan inter-naţional, dispus să utilizeze numai mi j loace de tip„soft power”, sau este capabilă şi pregătită să uti-lizeze şi instrumente de tip hard power (militare)?În opinia acestora, accentul pe abordarea multidi-mensională a contribuit la crearea unei imagini deactor civil a UE15. Prin urmare, s-ar impune o reeva-luare a instrumentelor de tip hard power în mani-festarea UE ca actor de securitate:

- implicarea UE în crizele politico-militare dinultimii ani sugerează faptul că este necesară o maibună clarificare a dimensiunii militare în domeniulgestionării crizelor;

- Strategia din 2003 recunoaşte că „acţiuneapreventivă” (preventive engagement) poate evitamulte probleme serioase în viitor, însă nu sprijină, înmod explicit, nici un fel de strategie militară (pre-ventivă sau preemptivă); un anume nivel de ambi-guitate este inevitabil, dar absenţa unei doctrinecomune ar putea afecta, în viitor, capacitatea UE dea gestiona crize;

- poziţionarea UE în afara dimensiunii mili -tare a securităţii va diminua libertatea sa acţiune şiinfluenţa sa la nivel global (prioritatea PESA trebuiesă fie asigurarea intereselor vitale ale UE, fapt carear putea impune utilizarea forţei).

Page 43: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

41

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărareO Uniune mai capabilăPotrivit experţilor care încurajează demersurile

legate de adoptarea unei noi strategii de securitate aUE, rămâne deschisă problema dacă UE a devenit„mai capabilă”, după anul 2003, în ceea ce priveştedesfăşurarea de operaţiuni comune; aceştia apreci-ază că, în ciuda îmbunătăţirii capabilităţilor Uniuniila nivel instituţional şi ope raţional, capacitatea deacţiune a rămas redusă.

Una dintre principalele probleme, cuprinsă înStrategia din 2003 şi care se consideră că nu a fostrezolvată, este cea referitoare la alocarea de resursesuplimentare pentru apărare16 . Având în vedere căUE nu are capacitatea de a interveni oriunde şi înorice moment, o anume prioritizare ar fi esenţialăpentru alocarea resurselor şi stabilirea nivelului deimplicare. Mai mult, în condiţiile în care disponibi -litatea statelor membre de a se implica cu forţe în mi-siunile/operaţiile militare iniţiate în cadrul PESArămâne inegală, există riscul apariţiei unei Uniuni cu„mai multe nivele”, situaţie care ar putea afectasolidaritatea internă a UE.

Din acest punct de vedere, se consideră că onouă Strategie ar trebui să reconsidere problemaalocării resurselor financiare, tehnice şi umane:

- statele UE cheltuiesc pentru apărare aproxi-mativ 180 mld. euro în fiecare an, din care numai 22% sunt alocate pentru înzestrare şi investiţii, iar posi-bilitatea creşterii bugetelor naţionale în acest dome-niu este scăzută;

- ar fi necesară introducerea unui capitolprivind industria şi piaţa europeană a armamentelor,în perspectiva dezvoltării unei politici de apărarecomune;

- Strategia ar trebui să stipuleze o creştere arolului Agenţiei Europene de Apărare (EDA)17 - înprezent, EDA nu dispune nici de forţa şi nici de fon-durile necesare pentru a înlocui actualele agenţiinaţionale în domeniul capabilităţilor de apărare; deasemenea, are mijloace puţine de „a corecta” nivelulredus de standardizare şi intero perabilitate al forţeloreuropene18;

- o nouă strategie ar trebui să recunoascălimitele existente în activitatea de intelligence (pre-dominanţa agenţiilor naţionale) şi să creeze cadrulpentru dezvoltarea unor noi capabilităţi în acestdomeniu la nivelul UE;

- este necesar să se accentueze importanţaprincipiului evitării duplicării resurselor, prin afir-marea atât a necesităţii unui buget comun destinatstructurilor comune şi finanţării misiunilor, cât şi anecesităţii finanţării unor capacităţi europene comune

(transport strategic, comunicaţii, intelligence etc).O altă problemă care se consideră că ar trebui să

fie reanalizată în domeniul capabilităţilor se referă lacooperarea dintre UE şi NATO, în calitate de orga-nizaţii complementare19. Din pers pectiva capabi -lităţilor de acţiune ale UE, relaţia de cooperare cuAlianţa Nord-Atlantică necesită o serie de noi iniţia-tive în ceea ce priveşte armonizarea procedurilor. Înacest sens, principiul „cooperării structurate perma-nente”, prevăzut în Tratatul de la Lisabona, fa-cilitează promovarea unor standarde comune deacţiune la nivelul unora dintre statele membre aleUniunii („a few able and willing EU members”), faptcare ar putea constitui un element important pentrudezvoltarea relaţiei dintre cele două organizaţii.

O Uniune mai coerentăConform Strategiei din 2003, dezvoltarea PESA

trebuie considerată o parte integrantă şi necesară aPESC. Din perspectiva susţinătorilor ideii unei noistrategii, coerenţa trebuie aprofundată nu numai întrediferitele politici ale UE, ci şi între principiile şivalo rile pe care le declară şi le sprijină la nivel in-ternaţional.

În prezent, eficienţa acţiunilor iniţiate de cătreUE este influenţată atât de coerenţa internă a proce-selor şi relaţiilor dintre structurile acesteia (în primulrând dintre Consiliu şi Comisia Europeană), cât şi deevoluţia relaţiilor Uniunii cu alte organizaţii inter-naţionale şi state. În acelaşi timp, în condiţiile în carestructurile UE nu au fost „creionate” din perspectivaexistenţei unui singur „centru de comandă”, obiec-tivele Uniunii referitoare la prevenirea conflictelorşi managementul crizelor ar putea întâmpina uneledificultăţi.

Misiunile de gestionare a crizelor, în care s-a im-plicat UE, necesită mai mult decât actuala coor-donare interguvernamentală realizată în cadrulComitetului Reprezentanţilor Permanenţi –COREPER (în condiţiile în care coerenţa acţiu ni lorUE depinde, în continuare, de atitudinile de politicăexternă ale statelor membre)20. Din acest punct devedere, ar fi necesară o reafirmare a angajamentuluipolitic al principalelor state membre ale Uniunii -Franţa, Germania şi Marea Britanie, în special - faţăde Politica Europeană de Securitate şi Apărare (deexemplu, Strategia de Securitate Naţională a MariiBritanii, adoptată în martie 2008, nu cuprinde nici oreferire la PESA).

Astfel, o nouă Strategie ar trebui să se trans-forme dintr-un document cuprinzător, care exprimăconsensul general la nivelul Uniunii, într-un docu-ment politico-strategic care să indice priorităţile

Page 44: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

politicii europene şi care să permită evaluareamijloacelor, costurilor şi modalităţilor de acţiune.

Cooperarea cu parteneriiTextul Strategiei Europene de Securitate evi -

denţiază faptul că UE urmăreşte, în mod special,„dezvoltarea parteneriatelor strategice cu Japonia,China, Canada şi India, ca şi cu toţi ceilalţi care îm-părtăşesc scopurile şi valorile noastre”.

Cooperarea cu partenerii strategici este, potrivitadepţilor ideii revizuirii Strategiei Europene de Se-curitate, una dintre părţile cele mai slabe ale aces-teia21, iar lista principalilor parteneri, prezentată întextul actualei strategii (Japonia, China, Canada şiIndia), necesită unele ajustări.

În opinia acestora, cooperarea cu partenerii tre-buie să devină mai consistentă, astfel încât Strategiasă devină un „vehicul” pentru impunerea unor soluţiimultilaterale şi pentru creşterea vizibilităţii şi influ-enţei UE în politica internaţională. În acest sens, estenecesară aprofundarea problemelor legate de gu-vernarea glo bală, prin prisma viitorului unor organi-zaţii precum ONU, FMI, BM sau G-8, precum şi acelor privind posibilitatea stabilirii unor dialoguripolitice şi de securitate structurate cu puteri în afir-mare, precum China şi India.

Referitor la cooperarea cu Rusia, textul Strate-giei din 2003 prevede că „vom continua să lucrămpentru relaţii mai apropiate cu Rusia, un factor majorîn securitatea şi prosperitatea noastră; respectul pen-tru valorile comune va impulsiona progresele cătreun parteneriat strategic”. Din perspectiva celor carese pronunţă pentru redactarea unei noi strategii, unasemenea document ar trebui să redefinească coope -rarea cu Rusia, pornind de la stabilirea unor principiimai realiste.

În cazul în care nu va fi capabilă să adopte opolitică coerentă faţă de Rusia, UE ar continua să fieconfruntată cu o serie de probleme în relaţia cu aceststat: apariţia periodică a unor neînţelegeri şi/sau crizeîntre cele două părţi; menţinerea divergenţelor întrestatele membre ale Uniunii care se pronunţă pentru oatitudine nuanţată şi pentru continuarea dialoguluicu Rusia şi cele care susţin adoptarea unei poziţii maiintransigente faţă de noua politică externă rusă;accentuarea tendinţei Moscovei de a exploata opor-tunităţile oferite de diferenţele de opinii exis tenteîntre statele europene în scopul afectării coeziunii in-terne a UE.

În ceea ce priveşte parteneriatul transatlantic,evoluţia acestuia a fost marcată în ultima perioadă,de schimbarea contextului în care se desfăşoară co-operarea dintre UE şi NATO: intenţia Franţei de a se

reintegra în structurile militare ale Alianţei,acceptarea/încurajarea de către SUA (cu prilejulsummit-ului NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008)a apariţiei unei identităţi puternice europene îndomeniul securităţii şi apărării.

Conform opiniilor experţilor care susţin necesi-tatea unei noi Strategii, cea mai bună modalitate deîmbunătăţire a relaţiei cu SUA ar fi creşterea puteriimilitare a UE; aceştia apreciază că în ultimii anistatele UE au pus un accent prea mare pe compo-nentele ne-militare ale securităţii şi pe reforma mili -tară în dauna bugetelor de apărare. Însă, o creştere acapacităţii de acţiune şi a autonomiei UE presupuneatât existenţa unei mai mari coerenţe politice şistrategice, cât şi a unor capabilităţi care să permităun parteneriat transatlantic echilibrat.

Raportul privind implementarea StrategieiEuropene de Securitate relevă faptul că o Uniune maiactivă şi mai capabilă presupune atât o mai bunăcoordonare a capacităţilor militare şi civile îndomeniul gestionării crizelor, cât şi existenţa unorstructuri de comandament proprii, capabile săasigure derularea unei misiuni din faza de iniţiere şiplanificare până la cea de punere în practică.Totodată, este evidenţiată necesitatea creşteriigradului de interoperabilitate dintre forţele militareale statelor membre şi a îmbunătăţirii aranjamentelorde partajare a costurilor în domeniul dezvoltăriicapabilităţilor militare.

Pe de altă parte, acest raport apreciază că oatenţie sporită urmează să fie acordată, în cadrulPESA, instrumentelor de prevenire a conflictelor.

Pentru a se impune în calitate de actor global,UE trebuie să dispună de instrumentele şi proce-durile adecvate pentru implementarea obiectivelorsale strategice. Din acest punct de vedere, Raportulprivind examinarea implementării actualei StrategiiEuropene de Securitate, ar putea constitui începutulunui proces de evaluare cuprinzătoare privind obiec-tivele politicii externe şi de securitate europene şimijloacele de atingere a acestora.

De altfel, în anii următori, elaborarea unei noistrategii ar putea deveni un obiectiv important al UEatât din perspectiva unei politici externe europenecuprinzătoare, care să includă şi ramificaţiile externeale altor politici comune, cât şi din perspectiva uneipolitici integrate de securitate a Uniunii (care săcuprindă şi dimensiunea internă).

Astfel, implementarea celor mai importanteprevederi ale Tratatului de la Lisabona în domeniulPESC, chiar şi în cazul în care acest tratat nu va intraîn vigoare, este esenţială pentru ca UE să fie capabilă

42

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 45: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

să formuleze o strategie de securitate eficientă(coeziunea politică, solidaritatea, consensul şi conti-nuitatea sunt elemente hotărâtoare pentrutranspunerea în practică a unei politici externe şi desecuritate a UE).

Actuala dezbatere strategică, generată de evalu-area implementării Strategiei Europene de Securi-tate, poate constitui o oportunitate pentru UE în ceeace priveşte definirea unei viziuni strategice care să-i

permită acesteia să acţioneze ca un actor major alpoliticii internaţionale, în contextul în care anul 2008a fost marcat de unele evoluţii şi schimbări care vorinfluenţa relaţiile viitoare ale UE cu o serie departeneri importanţi (schimbarea de lider de laMoscova, alegerile prezidenţiale din SUA, dezbaterileprivind inţierea procesului de formulare a nouluiConcept Strategic al NATO etc.).

1 A Secure Europe in a Better World. European SecurityStrategy, Bruxelles, 12 decembrie 2003.

2 Council of the European Union, Presidency Conclusions,14 decembrie 2007.

3 Daniel Ducarme, Revision of the European SecurityStrategy - Reply to the Annual Report of the Council, Euro-pean Security and Defence Assembly, Assembly of WesternEuropean Union, iunie 2008, p. 30.

4 Antonio Missiroli, Revisiting the European Security Stra tegy- Beyond 2008, Policy Brief, European Policy Centre,Bruxelles, aprilie 2008, p. 4.

5 Stefano Silvestri, Revising the European Security Strategy:arguments for discussion, Istituto Affari Internazionali, Roma,mai 2008, p. 35; Daniel Keohane – Strengthening ESDP: TheEU approach to international security, EUISS Project on Eu-ropean Interests and Strategic Options, Institute Report, 26septembrie 2008, p. 6.

6 Tomas Valasek – Europes defence and its new securitystrategy, Centre for European Reform, CER Bulletin, nr. 57,decembrie 2007-ianuarie 2008, p. 4

7 Antonio Missiroli, Revisiting the European Security Strategy- Beyond 2008, Policy Brief, European Policy Centre,Bruxelles, aprilie 2008, p 4.

8 Giovanni Grevi, The EU and global governance: rules,power and priorities, EUISS Project on European Interestsand Strategic Options, Institute Report, Roma, iunie 2008, p 8.

9 Giovanni Grevi, op.cit.10 Stefano Silvestri, op. cit.11 Ibidem.12 Antonio Missiroli, op. cit.13 Tomas Valasek, op.cit.; idem, France, NATO and Euro-

pean Defence, Policy Brief, Centre for European Reform, mai2008, p. 6,; Michael Hancock, Transatlantic security chal-lenges, Report, The Interparliamentary European Security andDefence Assembly, Assembly of Western European Union, 4decembrie 2007, p. 30; Daniel Keohane, Defensive realign-ment, E! Sharp Magazine, Septembrie-Octombrie 2008,p. 38-40; Thomas Bauer, What drives the Transatlantic partners ?,

Center for Applied Policy Research, Reseach Group on Euro-pean Affairs, Policy Analysis, nr. 3, iulie 2008, p. 12.

14 A Secure Europe in a Better World. European SecurityStrategy, Bruxelles, 12 decembrie 2003.

15 Tomas Valasek, Europe’s defence and its new securitystrategy, Centre for European Reform, CER Bulletin, nr. 57,decembrie 2007-ianuarie 2008; Stefano Silvestri, Revising theEuropean Security Strategy: arguments for discussion,Istituto Affari Internazionali, Roma, mai 2008, p. 35.

16 Tomas Valasek, op.cit.; Giovanni Grevi, op.cit.17 Agenţia Europeană de Apărare a fost înfiinţată în anul

2004, iar principalele atribuţii privesc coordonarea industri-ilor de apărare (pentru utilizarea raţională a resurselor finan-ciare), modernizarea bazei industriale şi tehnologice îndomeniul apărării la nivel european şi impulsionarea activi -tăţii de cercetare şi dezvoltare în scopul dezvoltării capa cităţilormilitare ale UE. Crearea EDA reflectă necesitatea iniţieriiunui proces de regândire a politicilor de înzestrare şi achiziţiiîn statele membre UE, având în vedere faptul că puţine dintreacestea dispun de resursele necesare pentru dezvoltarea uneigame largi de capacităţi de apărare la nivel naţional.

18 La data de 08.07.2008, guvernele statelor membre aleUE au aprobat, la propunerea EDA, Planul de Dezvoltare aCapabilităţilor, care defineşte priorităţile europene referitoarela modernizarea forţelor armate, în scopul creşterii coor-donării politicilor statelor membre în acest domeniu.

19 Paul Cornish, EU and NATO: Co-operation or Compe-tition, Briefing Paper, European Parliament, Directorate-Generalfor External Policies of the Union, Policy Department ExternalPolicies, 2006, p. 27; Leo Michel, NATO-EU Co-operation inoperations: challenges and opportunities, NATO Parliamen-tary Assembly, Defence and Security Committee, octombrie2007, p 8.

20 Council of the European Union – National Interests andEuropean Foreign Policy, Remarks by EU High Representa-tive, Javier Solana, Stiftung Wissenschaft und Politik, Berlin,7 octombrie 2008, p 4.

21 Giovanni Grevi, op.cit.

43

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 46: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Importanţa infrastructurii critice (IC) în asigu-rarea stării de securitate a devenit o problemătransnaţională în condiţiile interdependenţelor eco-nomice, sociale şi politice tot mai accentuate, pespaţii geografice mari şi cu implicaţii profunde lanivel economic şi social.

Deşi perspectivele asupra conceptului nu diferăfundamental de la nivel naţional la nivel supra -naţional, cu certitudine mijloacele, politicile şiresursele implicate nu sunt aceleaşi.

În spaţiul occidental, IC este asociată atât cufuncţiile vitale specifice statului, cât şi cu cele alecolaborărilor interstatale. În prezent, provocarea oreprezintă implementarea efectivă a acelor politici şiplanuri de măsuri care să asigure două elementecheie: atragerea, pe de o parte, a resurselor minimenecesare protejării şi dezvoltării IC printr-un partene-riat public-privat şi, pe de altă parte, menţinerea rolu-lui dominant al statului în identificarea şi securizareaacelor elemente specifice infrastructurii critice.

Definirea conceptului presupune un proces com-plex de identificare a riscurilor şi ameninţărilor laadresa securităţii unui stat (uniuni de state), precumşi a vulnerabilităţilor proprii acestuia (acesteia), şi

determinarea impactului materializării acestor riscurişi ameninţări la nivelul elementelor fizice reale, com-ponente ale IC.

Cuvântul „critic” asociat „infrastructurii” subli -niază faptul că aceasta este vitală pentru realizareafuncţiilor puterii executive, a activităţii economice,pentru siguranţa populaţiei şi materializarea bineluigeneral, pentru starea de securitate la nivel naţionalsau regional.

Distrugerea sau deteriorarea infrastructurii criticedetermină pagube catastrofale şi, pe termen lung,afectează statul cu impact major asupra stării desecuritate (pe toate componentele: economică,politică, socială, militară şi de mediu).

Sfera de cuprindere a conceptului de infrastruc-tură are reprezentări diferite. La nivel naţional,aceasta este una extrem de largă, de la sisteme fiziceşi până la elemente abstracte, din zona valorilor asumate.

IC concentrează practic o gamă largă de resursede securitate, din cele mai diverse sectoare de acti -vitate. Această abordare sectorială nu este una uni-tară, fiecare stat căutând să-şi identifice infra structuracritică plecând de la contribuţia respectivului sectorde activitate la Produsul Intern Brut şi la modul în

ASPECTE PRIVIND SECURITATEAINFRASTRUCTURII CRITICE

Ioan – Emanoil CĂLIN

44

Page 47: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

care este distribuită forţa de muncă (cantitativ şi cali -tativ).

Din perspectivă macrosistemică, termenul im-plică următoarele componente: componenta tehnică,componenta de securitate, componenta de manage-ment.

Abordarea sistemică permite atât o analizăfuncţională, cât şi una structurală a IC. Imaginea deansamblu, la nivel transnaţional, poate fi percepută,

în mod corect şi complet, în condiţiile existenţei unorstandarde minime, acceptate de comun acord, înspaţii dominate de interese, politici de dezvoltare,strategii de securitate relativ comune sau comple-mentare.

Abordarea sistemică a IC reprezintă o provocarechiar dacă două din cele trei componente, cea tehnicăşi cea de management sunt relativ uşor de perceput şigestionat. În ceea ce priveşte componenta de securi-tate, lucrurile sunt într-o oarecare măsură mai com-plicate în condiţiile în care trebuie să ţinem cont demai mulţi factori:

- percepţia asupra securităţii este dependentăde specificul naţional, de localizarea geografică, degradul de dezvoltare, de capacitatea obiectivă de per-cepţie a mediului de securitate etc.;

- costurile pe care le implică securitatea pe ter-men lung nu pot fi întotdeauna argumentate în lipsaunor ameninţări directe sau a unor riscuri specifice,cu probabilitate ridicată de materializare;

- priorităţile diferite în ceea ce priveşte agendapolitică a liderilor politici, economici ş.a.

Definiţiile date IC diferă în funcţie de o multi-

tudine de factori, printre care se numără nivelul dedezvoltare, instrumentele de securitate şi viziuneapolitică.

Astfel, în Germania, IC este compusă din aceleorganizaţii şi facilităţi de importanţă majoră pentrucomunitate a căror scoatere din uz sau deteriorarepoate cauza scurtcircuitarea canalelor de apro -vizionare, perturbări semnificative ale ordinii publicesau alte consecinţe dramatice.

Viziunea britanică asupra IC include acelebunuri, servicii şi sisteme care susţin viaţa econo -mică, politică, şi socială şi a căror afectare poate con-duce la pierderea de vieţi omeneşti, un puternicimpact negativ asupra economiei naţionale cu con-secinţe grave asupra comunităţii.

Din perspectivă americană, IC este compusă dinacele sisteme şi bunuri, deopotrivă fizice şi abstracte,considerate vitale pentru existenţa SUA, a căror dis-trugere sau punere în stare de incapacitate are un im-pact negativ asupra situaţiei de securitate prinperturbarea economiei naţionale, siguranţei, sănătăţiipublice.

O abordare sectorială a infrastructurii critice, lanivel naţional, pentru diverse state, este redată întabel.

Perspectivă europeană asupra IC include atât oabordare generală cât şi una mai detaliată, cu impli-caţii tehnice. Astfel, IC cuprinde, pe de o parte, aceleelemente de infrastructură, special desemnate, carese consideră a avea cea mai mare importanţă pentrucomunitatea europeană şi a căror distrugere/avariereafectează două state membre (SM) sau unul singur,

45

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 48: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

dar cauza se află localizată în infrastructura criticăcare aparţine unui alt SM2. Pe de altă parte, IC facereferire la acele bunuri, sisteme sau subsisteme lo-calizate pe teritoriul statelor membre ale UE, caresunt esenţiale în asigurarea funcţiilor vitale ale soci-etăţii, sănătăţii, siguranţei, securităţii, binelui general,economic sau social (electricitate, producţia de petrolşi gaze naturale, sistemele de transport şi de dis-tribuţie; telecomunicaţiile; agricultura; serviciilefinanciare şi cele de securitate; etc.) şi a căror dis-trugere/deteriorare pot avea un impact major asupraa cel puţin două SM3.

Începând cu anul 2004, Uniunea Europeană ademarat dezvoltarea unui Program European pentruProtecţia Infrastructurii Critice (EPCIP). Programulare la bază principii, procese şi instrumente carecreează un cadru formal, structurat, orientat cătreprotecţia a ceea ce se identifică ca fiind IC de intereseuropean (ICE).

Principiile care fundamentează EPCIP sunt:- subsidiaritatea potrivit căreia eforturile insti-

tuţiilor europene se vor axa pe acea infrastructură con-siderată critică din perspectivă europeană şi mai puţindin perspectivă naţională sau regională, responsabili-tatea asupra securităţii IC revenind fiecărui SM;

- complementaritatea care evită duplicareaeforturilor şi asigură complementaritatea pe bazaunor măsuri luate la nivel sectorial;

- confidenţialitatea care presupune clasificareaadecvată a informaţiilor privind infrastructura criticăşi accesul securizat la acestea conform principiului

„nevoii de a cunoaşte”;- cooperarea prin implicarea tuturor actorilor

(proprietari, operatori, autorităţi publice) în manage-mentul şi operarea infrastructurii critice;

- proporţionalitatea potrivit căreia măsurilecare urmează a fi implementate trebuie să fie în acordcu nivelul de risc identificat şi/sau tipul ameninţăriloridentificate;

- abordarea sectorială conform căruia imple-mentarea EPCIP trebui să ţină cont de specificulfiecărui sector de activitate în parte.

Implementarea EPCIP presupune: 1. O proce-dură de identificare şi desemnare a infrastructuriicritice europene, precum şi o abordare comună cuprivire la îmbunătăţirea protecţiei acesteia la nivelulfiecărui SM; 2. Un set de măsuri destinate imple-mentării EPCIP (un plan de acţiune structurat pe treifaze4 distincte, un grup de lucru, o reţea infor-maţională de avertizare dedicată infrastructurii critice);3. Sprijin acordat fiecărui SM în scopul protejării ICnaţionale. Responsabilitatea protejării infrastructuriicritice naţionale revine SM care îşi elaborează pro-priul program de protecţie a IC. Acesta conţineprevederi minimale de identificare şi desemnare aelementelor de IC de nivel naţional. Criteriile deselectare fac referire la amploarea elementului deinfrastructură şi impactul5 în cazul distrugerii saudeteriorării acestuia.

Numeroase state au elaborat strategii propriiprivind protecţia IC care definesc conceptul deinfrastructură critică şi furnizează o metodologie

46

INFOSFERAINFOSFERA Studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 49: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

concretă de management a riscurilor la adresa IC.Metodologia de management a riscurilor asociateacestui domeniu este structurată pe paliere acţionale(prevenire, pregătire, reacţie şi refacere) şi sebazează pe gestionarea tuturor situaţiilor de hazard,indiferent de sursa de producere a acestora. Suntidentificabile două mari surse de ameninţări şi riscurila adresa infrastructurii critice: hazardul natural şifactorul uman.

Managementul riscurilor la adresa IC trebuie săţină cont de manifestarea următoarelor vulnera -bilităţi: lipsa unei viziuni unitare care să genereze uncadru legislativ unitar şi capabilităţi special destinatepentru gestionarea efectivă a riscurilor asociateinfrastructurii critice; interdependenţa şi interconec-tivitatea sistemelor din compunerea infrastructuriicritice; lipsa unei metodologii coerente de cooperarecu agenţiile guvernamentale în gestionarea propriu-zisă a unor facilităţi asociate IC de către operatoriprivaţi; duplicarea efortului de dezvoltare a unor pro-grame de protecţie a IC generată de reglementările

UE şi NATO în domeniu; asimetria instituţională exis -tentă între diversele agenţii guvernamentale de re-sort; privatizarea unor facilităţi ale IC în folosul unoroperatori străini a căror activitate ulterioară pune înpericol sustenabilitatea politicilor de dezvoltare astatului6.

În concluzie, putem afirma că IC reprezintă oimportantă resursă de securitate. Protecţia acesteiaeste o responsabilitate naţională care implică de-opotrivă autorităţile publice şi companiile private.Formularea unui cadru european de gestionare, pro-tecţie şi dezvoltare a infrastructurii critice poatereprezenta o oportunitate pentru fiecare stat membrual UE pentru afirmarea şi promovarea intereselornaţionale, specifice fiecărui sector de activitate înparte.

În condiţiile în care se admite faptul că securi-tatea este o precondiţie a prosperităţii şi a dezvoltăriidurabile, infrastructura critică se identifică ca fiindun sistem prin care se poate asigura sustenabilitateapoliticilor de dezvoltare şi a strategiei de securitate.

1 Protection Of Critical Infrastructure And The Role Of In-vestment Policies Relating To National Security,http://www.oecd.org/daf/investment/statistics

2 Communication from the Commission on a European Pro-gramme for Critical Infrastructure Protection Commission of theEuropean Communities, Brussels, 12.12.2006, p. 4.

3 European Critical Infrastructure, EU Council, Luxem-bourg, 5 iunie 2008, p. 2.

4 Stabilirea aspectelor strategice şi a măsurilor la nivel ori-zontal special dedicate protecţiei IC; implementarea măsurilor deprotecţie la nivel sectorial; sprijinirea statelor membre în demer-surile acestora dedicate gestionării IC naţionale.

5 Se evaluează consecinţele distrugerii/deteriorării ele-

mentelor de infrastructură ţinând cont de: numărul populaţiei afec-tate, semnificaţia pierderilor economice, efectele asupra mediu-lui, efectele în plan politic, efectele în plan psihologic, consecinţeleasupra sănătăţii publice.

6 Aceşti operatori pot sprijini, direct sau indirect, organizaţiiteroriste sau care aparţin crimei organizate transfrontaliere, potaccesa date şi informaţii de competenţa serviciilor de informaţii,pot bloca accesul oportun al structurilor guvernamentale la infor-maţii de interes naţional, pot exporta tehnologie sau produse spe-ciale înalt tehnologizate necesare statului pentru operaţionalizareapoliticilor de securitate, pot compromite reţelele de securitatepublică sau privată.

47

INFOSFERAINFOSFERAStudii de securitate şi informaţii pentru apărare

Page 50: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

48

Tranziţia spre societatea informaţională şi in-tensificarea gradului de democratizare şi des -chidere a societăţilor contemporane au dus lacreşterea considerabilă a importanţei surselor des -chise (Open Source Intelligence - OSINT), ex-ploatarea acestora devenind o latură din ce în cemai importantă a activităţii de informaţii.

OSINT reprezintă procesul specific de iden-tificare, culegere, colaţionare, procesare şi dise -minare a informaţiilor din surse deschise. Înfuncţie de accesul la informaţie, sursele deschisepot fi clasificate astfel: surse tradiţionale (mass-media), Internetul (care conţine surse cu accesnelimitat şi surse comerciale care, contra cost sauîn baza unui abonament, pot furniza produsenecesare activităţii de informaţii), literatura gri1

(informaţie disponibilă din punct de vedere legalşi etic, dar distribuită prin canale specializate; înaceastă categorie se încadrează lucrări de cerce -tare, manuscrise, rapoarte şi documente tehnice,discursuri şi fotografii comerciale), surse umane2

(observatori, cercetători etc.), sateliţi comerciali. Dacă, până nu demult, serviciile de informaţii

considerau că exploatarea informaţiilor din sursedeschise este doar o componentă a analizei multi-sursă, valoarea lor fiind considerată secundară,astăzi importanţa OSINT este larg recunoscută3.Specialiştii apreciază că sursele deschise furnizeazăaproximativ 80-95% din necesarul de informaţiiutilizate. De asemenea, tot mai multe servicii de in-formaţii occidentale acordă acestor surse o valoarestrategică deoarece oferă suport decizional facto-rilor politico-militari pentru proiectarea şi imple-mentarea politicilor de securitate naţională4.

Rolul şi potenţialul OSINT reprezintă oproblemă în dezbatere în lumea analiştilor de in-telligence. Pe de o parte, adepţii OSINT considerăcă acest domeniu reprezintă răspunsul la multedin provocările actuale cărora trebuie să lerăspundă orice serviciu de informaţii. Ei promo -vează necesitatea unei noi paradigme în care săpredomine analiza informaţiilor din sursedeschise şi să se realizeze o reţea de colaborarecu actori din sectorul public şi privat. Pe de altăparte, scepticii se pronunţă împotriva considerăriiOSINT-lui mai mult decât ca o componentă aprocesului de analiză multi-sursă.

Revoluţia tehnologică, explozia informaţională,creşterea numărului actorilor internaţionali, elimi-narea barierelor, ca urmare a încetării războiuluirece şi a globalizării, au generat ameninţări şiriscuri noi: terorismul, proliferarea armelor dedistrugere în masă, crima organizată, statele fra -gile, conflictele inter-etnice, imigraţia ilegală şisecuritatea energetică. Răspunsul la acesteprovocări a determinat sporirea şi diversificareacerinţelor informaţionale. În contextul în care in-formaţiile clasificate nu reuşeau să răspundănoilor tipuri de cerinţe a devenit o necesitate con-sultarea surselor deschise. De exemplu, averti-zarea cu privire la crizele din Lumea a treia undeaccesul la informaţii clasificate este extrem dedificil, devine posibilă prin consultarea surselordes chise care furnizează date şi informaţiiprivind istoria şi geografia unui stat, aspectespecifice de ordin politic, etnic, economic, social,demografic, tehnic, detalii privind unele perso -na lităţi cheie sau referitoare la problemele cucare se confruntă o anumită ţară. De asemenea,creşterea rolului organizaţiilor internaţionale5, adus la apariţia unor ţinte, surse şi consumatori deinformaţii noi pentru serviciile de informaţii.

Evoluţia Internetului şi apariţia spaţiilorcolaborative virtuale au oferit actorilor responsabilicu securitatea noi tehnologii de colectare, anali zăşi distribuire a cunoştinţelor din diferite domenii.Înmulţirea în ritm galopant a site-urilor, port a -lu rilor, site-urilor cu caracter enciclopedic (wiki),şi, mai nou, a blog-urilor a deschis o poartă largăspre lumea informaţiilor care, până nu de mult,erau accesibile doar agenţilor de intelligence pro-fesionişti. Spre exemplu, site-ul Google Earthfurnizează informaţie geospaţială mult mai multădecât era disponibilă guvernelor până acum douădecenii.

Conştientizând importanţa „superiorităţii de-cizionale”6 în faţa celei informaţionale, în 2006,liderii comunităţii de informaţii a SUA au deciscrearea, după modelul „Wikipedia”, a unei enci-clopedii de intelligence denumită sugestiv„Intellipedia”, disponibilă pentru un număr de 16agenţii de informaţii americane. Serverul nu esteaccesibil prin Internet, ci prin reţelele guverna-mentale securizate, de tipul JWICS, SIPRNet sau

OS INT - D IMES IUNE S TRATEG ICĂ A PROCESULUI DE INTELL IGENCE

Tatiana NEGARĂ

Page 51: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărare INFOSFERAINFOSFERA

49

Intelink-U. Accesul este restricţionat pe treinivele de secretizare: reţeaua strict secretă uti-lizată doar de comunitatea de intelligence,reţeaua la care au acces oficialii Apărării şi ceacu cel mai scăzut nivel de secretizare care poatefi accesată de persoane din afara sistemului, deexemplu de experţi sau cercetători care cola-borează cu mediul guvernamental. Folosind ace-laşi soft7 ca şi Wikipedia, sistemul permiteofiţerilor şi analiştilor să posteze, să adauge sausă modifice date şi informaţii. Potrivit estimărilorlui Don Burke, de la Departamentul de ştiinţă şitehnică al CIA, zilnic sunt postate în jur de 1.000de completări şi topic-uri noi. Dacă la începututilizarea acestui sistem a întâmpinat rezistenţă,în octombrie 2006 reţeaua fiind accesată doar de3.600 de utilizatori, în martie 2008 cifra acestoras-a ridicat la aproximativ 37.000.

O consecinţă a revoluţiei informaţionale oconstituie faptul că serviciile de informaţii numai deţin monopolul abilităţilor de analiză, în-registrându-se o piaţă în creştere a furnizorilor deservicii şi produse specifice, contra cost sau pebază de abonament. Iată numai câteva exemplede organizaţii/institute care furnizează online,gratuit sau contra cost, analize specializate înprobleme de securitate şi relaţii internaţionale:www.stratfor.com, www.rand.org, www.glo -balsecurity.org, www.crisisgroup.org, www.mo -nitor.bbc.co.uk, www.jamestown.org, www.sipri.org,www.foreignpolicy.org, www.foreignaffairs.org,www.heritage.org, www.intelligenceonline.com,www.csis.org, www.unap.ro, ş. a.

Trebuie specificat că, deşi o foarte mareparte a informaţiilor publice au fost postate în ul-timul timp pe Internet, noţiunea de sursă deschisănu se reduce doar la acesta. Media, agenţiile publi ce,bibliotecile, institutele de cercetare, think-tank-urile, universităţile, ONG-urile etc. constituiesurse deschise de informaţii.

Avantajele utilizării OSINT sunt multiple.Din perspectivă financiară, comparativ cu mij -loacele şi timpul de procurare a informaţiilor dinsurse clasificate, exploatarea surselor deschiseeste mai ieftină. De exemplu, informaţiigeospaţiale de înaltă calitate pot fi procurate depe site-uri specializate, precum Google Earth, as-pect care reprezintă un mare avantaj mai alespentru statele mici, care nu pot aloca bugete mariserviciilor de informaţii.

Analiza de tip OSINT furnizează o imaginede ansamblu a contextului şi avertizează cu

privire la aspectele critice ale agendei de securi-tate. Creşterea complexităţii şi interconectivităţiilumii contemporane, coroborate cu scădereagradului de certitudine şi predictibilitate, au de-terminat sporirea importanţei analizelor de tipstrategic care necesită informaţii din surse şidomenii multiple.

În analiza de intelligence multisursă, pro-dusele de tip OSINT direcţionează procesul deculegere, au rol de orientare în etapa de analizăprin identificarea unor elemente necesareînţelegerii contextului, furnizează date şi infor-maţii care nu întotdeauna pot fi obţinute din surseclasificate, facilitează accesul la anumite tipuride expertiză care nu este întotdeauna disponibilăîn serviciile de informaţii, se pot constitui eleînsele într-un canal de diseminare etc.

Deşi adepţii OSINT au tendinţa de a supra -evalua importanţa acestui domeniu, utilizareasurselor deschise nu este lipsită de limitări şiconstrângeri. Pentru serviciile de informaţii detip clasic, sursele deschise nu pot acoperi 100%informaţiile necesare nevoilor informaţionale. Deasemenea, analiştii de intelligence se pot con-frunta cu o supraîncărcare informaţională, aspectcare duce la creşterea timpului de analiză şiprocesare şi, implicit, de diseminare a produselorinformative către beneficiarii politico-militari.Procesul de filtrare a informaţiei relevante dinmarea masă a celei colectate poate devenianevoios şi consumator de timp. Nici chiar pro-dusele informaţionale achiziţionate de la firmespecializate, cum ar fi Stratfor sau Oxford Ana-lytica, nu pot substitui efortul analitic al ofiţeru-lui de informaţii.

O altă limitare o reprezintă faptul că infor-

Page 52: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

50

maţiile din surse deschise pot fi subiective, exis -tând riscul ca anumite ştiri, lipsite de acurateţe şipreluate necritic, să afecteze procesul decizionalprin dezinformarea beneficiarilor. De aceea, in-formaţiile trebuie atent verificate şi confruntatecu rezultatele analizelor informaţiilor obţinute pealte căi, inclusiv din surse clasificate.

În concluzie, OSINT are un rol fundamentalîn direcţionarea analizei multi-sursă. Pentru co-munitatea tradiţională de intelligence, OSINTrămâne doar o componentă a analizei multi-sursă.Pentru alte agenţii guvernamentale, OSINTreprezintă prima sursă pe care o accesează şi pecare o consideră ca fiind o capabilitate strategică.Promovarea sistematică a utilizării OSINT varămâne la latitudinea fiecărei agenţii guverna-mentale. În interiorul comunităţii de intelligenceeste necesară schimbarea şabloanelor de gândire.Mulţi analişti, mai ales cei formaţi în perioadaRăzboiului Rece, continuă să se manifeste îm-

potriva acestui tip de intelligence refuzând să leconştientizeze valoarea. Mai mult, un numărmare de agenţii de intelligence occidentale con-tinuă să interzică accesul analiştilor la Internet8 .

Pentru a fi eficientă, o comunitate de intelli-gence trebuie să investească mai mult în dez-voltarea capacităţilor de OSINT. Un prim pas arconsta în instruirea analiştilor în identificarea şiexploatarea surselor deschise, îmbunătăţirea abili -tăţilor lingvistice9 (în contextul în care cele maiimportante informaţii sunt adesea într-o altălimbă decât cea maternă) şi, foarte important,sporirea investiţiile în domeniul IT.

Gestionarea eficientă a surselor deschise pre-supune găsirea răspunsurilor la întrebări degenul: cum pot fi eliminate redundanţele încondiţiile în care aceeaşi informaţie este colec-tată dintr-o mulţime de surse? Care este arhitec-tura optimă a unei organizaţii care să exploatezeeficient mulţimea imensă de informaţii colectatedin mii de surse? Care este cel mai eficient sis-tem de stocare a informaţiilor astfel încât să seasigure punerea în comun a acestora şi colabo-rarea integrată? Care este modalitatea de consti-tuire a unei structuri multidisciplinare de analizăcare să asigure exploatarea eficientă a acestor in-formaţii? Cum poate un analist să gestionezeevoluţia rapidă din domeniul tehnologiei? Caresunt politicile şi procesele cele mai optime pen-tru creşterea eficienţei operaţionale?

În ciuda limitelor sale, putem afirma că, deşinu se poate substitui informaţiei clasificate,OSINT orientează celelalte discipline de intelli-gence, susţinând procesul decizional politico-militar şi militar prin avertizarea asupravulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor (in-terne şi externe, militare şi non-militare) care potafecta securitatea naţională.

1Sursele de literatură gri pot fi ONG-urile, instituţiile deînvăţământ şi cercetare, companii comerciale, agenţii guver-namentale, asociaţii formale şi informale, cluburi etc.

2Acest tip de surse nu trebuie confundat cu sursele umanespecifice activităţii acoperite de informaţii (HUMINT).

3 Alex Kingsbury, Spy Agencies turn to newspaper, NPR,and Wikipedia for Information, The Intelligence Communityis learning to value <<open-source>>, US News and WorldReport, 12.09.2008.

4Chris Pallaris, Open Souce Intelligence: A strategicenabler of national security, CSS Analyses in Security Policy,

vol.3, nr. 32, Zurich, Apr. 2008, p.1, www.isn.ethz.ch5 G. Treverton, Excerpt of Reshaping National Intelligence

for an Age of Information, www.cambridge.org, 2003.6 http://esenai.com/blog/intellipedia/people/richar d_russell.7 MediaWiki.8 Chris Pallaris, op. cit., p. 3.9 Stephen C. Mercado, Sailing the Sea of OSINT in the

Information Age, A venerable Source in a New Era, in Studiesin Intelligence, Journal of the American Intelligence Profe -ssionals, www.cia.gov.

Page 53: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

51

Implicaţiile fenomenului migraţiei asuprasituaţiei de securitate au generat dezbateri da-torită complexităţii procesului şi diferitelor proble-me şi interese pe care le suscită. Dacă privimlegătura dintre migraţie şi securitate din perspec-tiva interdependenţei în sistemul internaţional, seimpune analiza modului în care fluxurilemigraţionale afectează atât statele de origine, câtşi cele de destinaţie ale migraţiei.

În ultimii ani, în special după 11 septembrie20011, s-a conturat percepţia unei conexiunidirecte între migraţie, terorism şi securitate.Migraţia internaţională este privită de cătrepoliticieni şi de către opinia publică drept oameninţare la adresa suveranităţii naţionale şi se-curităţii publice. Din acest motiv, societăţilegazdă au devenit tot mai preocupate de prezenţacomunităţilor de imigranţi, în special a celor careprovin din zone geografice asociate cu extremis-m ul şi violenţa. Desigur, acestea constituie pre-ocupări legitime care nu trebuie subestimate,însă, în acelaşi timp, nu trebuie neglijat studiulefectelor migraţiei asupra imigranţilor şi famili-ilor lor, precum şi asupra societăţilor sursă alemigraţiei internaţionale.

Potrivit lui Nazli Choucri, interdependenţadintre migraţie şi securitate este problematică încondiţiile în care acestea sunt concepte subiec-

tive, percepţia lor depinzând atât de subiectulcare defineşte termenii, cât şi de cei care benefi-ciază de definirea acestor termeni într-un modanume2. În opinia lui Choucri, câteva aspecteilustrează caracterul subiectiv al definirii terme-nilor cheie. În domeniul migraţiei, spre exemplu,acestea sunt: ceea ce observă cineva depinde demodul în care acesta priveşte procesul; cel careînregistrează defineşte pe cel înregistrat; ceea ceeste înregistrat depinde de cine înregistrează, înce mod şi de ce face aceasta. În domeniul secu-rităţii, aspectele relevante sunt: securitatea cuivapoate constitui insecuritatea altcuiva; strategiileproiectate pentru a crea securitate pot conduce laaccentuarea insecurităţii; securitatea poate fi untermen obiectiv, dar întrucât ea depinde de celcare analizează starea de securitate, ea devinesubiectivă.

Aşadar, indiferent că vorbim despre migraţialegală sau despre cea ilegală, este esenţial să pre-cizăm actorul a cărui stare de securitate este afec-tată. Când ne referim la securitatea imigranţilortrebuie să avem în vedere condiţiile de trai şi demuncă, precum şi nevoile de securitate ale aces-tora. Situaţia socială, economică şi legală a imi-granţilor care provin din zone de conflict trebuiesă constituie un aspect relevant atunci când nereferim la conceptualizarea relaţiei dintre mi-

MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ Ş I SECURITATEA - NO I PRO V OCĂRI

Drd. Ionel STOICA

Page 54: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

graţie şi securitate3. Anterior sosirii în ţara dedestinaţie, aceşti imigranţi s-au confruntat cu in-securitate socială şi economică prelungită înţările de origine. La nivelul statelor - indiferentcă acestea sunt de origine sau de destinaţie pen-tru migraţie - imigranţii pot constitui oameninţare. Fluxurile migraţionale pot afecta maiuşor statele care sunt deja vulnerabile (economieneperformantă, coeziune socială slabă, instituţiipublice nefuncţionale, ineficiente sau sistempolitic imatur) decât pe cele solide (caracteristi-cile de mai sus au valori opuse celor înregistrateîn cazul statelor considerate vulnerabile).

Pentru a înţelege modul în care migraţiapoate afecta securitatea internă sau externă astatelor, fie ele de origine sau de destinaţie, tre-buie să abordăm toate dimensiunile securităţii(militară, politică, economică, de mediu şi socie -tală4) în interdependenţa şi dinamica lor.

Astfel, imigranţii pot afecta securitatea mi li-tară a unui stat prin: acţiuni militare care pot gene raconflicte între statul de origine şi cel de rezidenţăal imigranţilor, indiferent că ultimul a oferit saunu sprijin imigranţilor în pregătirea şi organi-zarea acelor activităţi; acţiuni politice prin încer-carea imigranţilor de a convinge autorităţile dinstatul - gazdă să întreprindă acţiuni directe îm-potriva ţării de origine, cu scopul declarat de aschimba regimul politic în acea ţară; instrumentpolitic – imigranţii pot servi interesul statuluigazdă de a provoca regimul politic din statul deorigine al imigranţilor.

Din perspectivă politică, fenomenul imi-graţiei poate afecta statul din interior sau dinexterior. Astfel, din interior, statul poate fiameninţat de acţiunile unor grupuri care se simtdezavantajate de politica guvernamentală. Dinexterior, statul poate fi ameninţat de migraţie capurtătoare a unei ideologii care se află în diver-genţă cu cea a statului gazdă. Într-un astfel decontext, imigranţii pot fi utilizaţi de statul care îigăzduieşte împotriva ţării de origine a acestora.Este posibilă şi situaţia inversă, respectiv atuncicând imigranţii au o altă ideologie decât cea aţării -gazdă, ei pot constitui o ameninţare pentruacel stat (se pot implica în activităţi anti-regimîn această ţară).

O ameninţare politică externă poate deveni,relativ uşor, una internă. Ca răspuns la acţiuniledesfăşurate de imigranţi împotriva regimuluipolitic din ţara de origine, aceasta din urmă poateurmări activităţile imigranţilor pe teritoriul ţării

de rezidenţă. Autorităţile din ţara de origine aimigranţilor pot căuta să atragă la cooperare ele-mente din diaspora care susţin politica lor. Acestlucru echivalează cu internaţionalizarea conflic-tului, adică un conflict între grupări politice careaparţin aceluiaşi stat, care s-ar fi desfăşurat înmod natural pe teritoriul acelui stat, este dus peteritoriu altui stat. Trebuie precizat că activităţilesau interesele diasporei pot fi în contradicţie cucele ale ţării-gazdă.

Aşadar, diaspora poate fi utilizată ca resursăpolitică în situaţii conflictuale. Potrivit unuistudiu al Băncii Mondiale, în ţările cu conflicteviolente, care au populaţii semnificative în afarateritoriului naţional, probabilitatea unor conflicteviolente este de şase ori mai mare decât în cazulcelor care nu au diasporă5. Pe de altă parte, dias-pora poate constitui o sursă importantă de influ-enţă şi promovare a intereselor ţărilor sursă alemigraţiei. Yossi Shain, spre exemplu, susţine,contrar lui Samuel Huntington, că imigranţii şidiaspora pot promova interesele SUA, acţionândca ambasadori neoficiali care promovează valo-rile americane în ţările de origine6.

Ameninţările de natură economică vizeazăvulnerabilităţile de orice fel pe care migraţia leinduce la nivelul instituţiilor statului sau lanivelul populaţiei. Spre exemplu, afectarea stăriide sănătate a populaţiei sau modificarea com-poziţiei demografice a societăţii pot fi privite caameninţări la adresa securităţii statului, din pers-pectivă economică. Un impact deosebit îl au con-strângerile financiare pe care migraţia le induceguvernelor statelor receptoare. Mai ales în cazulţărilor în curs de dezvoltare, ca ţări de destinaţieale migraţiei internaţionale, imigranţii induc ade-sea presiuni semnificative asupra sistemului sani-tar sau asupra facilităţilor de transport, sporindnivelul consumului7. Pentru a face faţă acestuiconsum suplimentar, statele gazdă pot sporinivelul taxelor aplicate nativilor. Astfel de mă-suri pot atrage însă sentimente ostile din parteanativilor, cu privire la prezenţa imigranţilor. Ul-terior, ostilitatea socială poate submina coezi-unea socio-politică a statului, cu consecinţeasupra securităţii sale.

Imigranţii pot constitui o ameninţare laadresa securităţii mediului în ţările gazdă prinnerespectarea standardelor de mediu sau princonsumul în exces de resurse (apă, terenuri,energie) generând astfel sentimente ostile dinpartea populaţiei autohtone, care pot degenera în

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

52

Page 55: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

tensiuni sociale între ei şi nativi. Pe termen lung, cel mai evident efect al mi-

graţiei îl constituie apariţia minorităţilor etnicecare pot transforma în timp o societate omogenăîntr-una multietnică şi multiculturală. Migraţiaconstituie o provocare importantă pentru noţiu-nile tradiţionale de naţionalitate şi cetăţenie.Totodată, imigranţii pot constitui o ameninţare laadresa normelor şi valorilor sociale, culturale şireligioase ale societăţii gazdă. Cercetările efec-tuate8 arată că 76% dintre europeni consideră căun număr mare de imigranţi sosiţi în ţara lor con-stituie o ameninţare importantă sau foarte impor-tantă pentru statele lor. Această percepţie îşi arerădăcinile în creşterea presiunii asupra serviciilorsociale, precum cererea de locuinţe mai ieftinesau nevoia de şcoli bune în zone cu diversitateetnică pronunţată. Aceste preocupări sunt generatede sentimentele de incertitudine şi nelinişte cuprivire la viitor, răspândite în întreaga Europă şicare sunt asociate, în mod eronat, migraţiei.

În dorinţa de a apăra aceste valori, societateagazdă poate fi tentată să accentueze diferenţeledintre cultura dominantă şi culturile minoritareexistente în interiorul societăţii gazdă. Aşa se ex-plică reţinerea unor ţări faţă de acceptarea Tur-ciei în UE. Un astfel de scenariu ar face caTurcia, un stat musulman, să devină cea mai popu-lată ţară din Uniune în anul 2015 (cu o populaţieestimată la 74 de milioane va depăşi Germania, acărei populaţie, cel mai probabil va înregistra undeclin faţă de momentul actual). Teama că în UEar putea apărea ghetouri cu imigranţi turci, posi-bile surse ale fundamentalismului islamic, ni separe totuşi exagerată, dacă ţinem cont de faptulcă imigranţii turci s-au integrat bine în societăţileeuropene.

Un alt aspect care vizează relaţia migraţie -securitate este legat de sănătatea populaţiei prinapariţia riscului de răspândire a unor boli in-fecţioase, ca urmare a migraţiei internaţionale încontextul globalizării. Potrivit unui studiu dinanul 2000 al Consiliului Naţional de Informaţiial SUA, două milioane de persoane traverseazăzilnic graniţele naţionale (săptămânal, un milionde persoane traversează graniţele între ţările dez-voltate şi cele în curs de dezvoltare). Institutulamerican de medicină semnala că în ultimeledouă sute de ani distanţa medie şi viteza călăto-riei umane au crescut de 1.000 de ori, dar pe-rioada de incubaţie pentru bolile infecţioase arămas aceeaşi9. În contextul globalizării, exacer-

barea riscurilor legate de răspândirea bolilor in-fecţioase are la bază nu doar mobilitatea oame-nilor, ci şi pe cea a viruşilor care provoacă acestemaladii şi tendinţa crescătoare spre bolile cuorigine alimentară, ca o consecinţă a creşteriicomerţului cu aceste produse. În concluzie, nici onaţiune nu este imună la ameninţarea tot maimare generată de izbucnirea izolată a unei boliinfecţioase într-o regiune aparent îndepărtată alumii.

Un raport din anul 2006 al Agenţiei pentruProtecţia Sănătăţii din Marea Britanie arată cămajoritatea imigranţilor din această ţară suntsănătoşi, dar că aceştia sunt mai vulnerabili decâtnativii în ceea ce priveşte bolile infecţioase; circa70% din cazurile noi diagnosticate cu tubercu-loză, HIV sau malarie au fost înregistrate lapacienţi născuţi în Marea Britanie10. Cercetărileefectuate au arătat că în cazul Portugaliei, imi-granţii din America Latină şi Africa au rate aleHIV sau ale tuberculozei mai ridicate decât popu -laţia nativă, iar în cazul Greciei, imigranţii dinAfrica de Est au o rată mai ridicată a prezenţeivirusului HIV11. În 2005, circa un sfert dintre ceidiagnosticaţi cu HIV în ţările UE erau cetăţeninon-UE (cei mai mulţi proveneau din Africa sub-Sahariană) şi se crede că majoritatea au fostinfectaţi în ţara de origine12.

Nu putem, de asemenea, exclude risculapariţiei de noi agenţi patogeni în contextulmigraţiei transcontinentale. În acest sens, suntnecesare investigaţii mai amănunţite care să ţinăcont şi de influenţa potenţială a schimbărilor cli-matice globale care pot favoriza răspândirea unorboli anterior eradicate pe continentul european(precum malaria) sau care nu au fost depistateanterior aici.

În contextul în care fenomenul migraţieipoate induce sensibilităţi politice care pot fi uşortransformate în aspecte conexe cu securitatea, oprovocare majoră pentru statele naţionale în ac-tualul mediu de securitate internaţional globa lizato reprezintă managementul fluxurilor migra -ţionale internaţionale. Multe din mecanismeleprin care migraţia afectează securitatea naţionalănu sunt noi, dar acţiunea lor se suprapune astăzialtor factori13. Populaţia migrantă reprezintă oresursă importantă ce poate fi utilizată de statepentru îmbunătăţirea productivităţii economice;dar ea poate fi implicată în acţiuni de politică ex-ternă. Un eşec din partea statelor în mobilizareaacestei resurse se poate transforma într-un succes

Studii de securitate şi informaţii pentru apărare INFOSFERAINFOSFERA

53

Page 56: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

54

al unor actori non-statali care promovează vio-lenţa. Din această perspectivă, provocarea pentrustatele lumii constă în adoptarea unei viziuni petermen lung asupra migraţiei, care să ţină cont debeneficiile multiple pe care acest proces le poategenera.

Aspectele de securitate vor juca un rol im-portant în modelarea politicilor legate de mi-graţie în viitor. În contextul actual, caracterizatprin ascensiunea politică a unor partide de ex-tremă dreapta în mai multe ţări europene, şi încondiţiile sporirii inegalităţilor de pe piaţamuncii, creşterea semnificaţiei migraţiei inter-naţionale devine previzibilă. Imigranţii din anu-mite regiuni geografice sau de anumite religii,dar şi cei care provin din comunităţi a căror inte-grare socială s-a dovedit dificilă vor continua săfie consideraţi ameninţări potenţiale la adresa se-curităţii societăţilor receptoare. Pentru a evitacontinuarea politicilor populiste în materie demigraţie sunt necesare analize realiste, bazate pedate concrete şi nu pe supoziţii sau abordări teo-retice mai mult sau mai puţin validate de prac-tică. Pentru aceasta este necesar să se înţeleagăfaptul că migraţia nu provoacă în mod direct con-flicte, dar, în anumite circumstanţe, conflictelatente sau îngheţate pot fi stimulate şi declanşatede imigranţi.

În viitor, argumentele legate de securitate vor

cântări tot mai greu în prevenirea unor situaţiiconflictuale induse de migraţie, putându-se con-cretiza în operaţiuni militare de menţinere sau deimpunere a păcii în regiunile de origine ale mi-graţiei internaţionale. Pentru a se evita adoptareaunor decizii greşite, legătura dintre migraţie şisecuritate trebuie atent examinată. Sub acest as-pect, numai un dialog permanent şi onest întreţările de origine, cele de destinaţie şi comu-nităţile de imigranţi, poate preveni transformareaimigranţilor într-o ameninţare la adresa secu-rităţii statului-gazdă.

Departe de a consolida securitatea statelor,politicile actuale în domeniul migraţiei provoacăinsecuritate atât pentru imigranţi, cât şi pentrunativii societăţilor receptoare. Insecuritatea imi-granţilor se înrăutăţeşte odată cu controlul maistrict al frontierelor, în timp ce insecuritateanativilor creşte pe măsură ce statele eşuează înimplementarea eficientă a măsurilor care vizeazăcontrolul mai strict al frontierelor la costurirezonabile. Mai mult, eşecul aparatului de secu-ritate intern al statelor, în controlul imigraţiei ile-gale induce riscuri de securitate atât pentruimigranţi (evidente mai ales în privinţaabuzurilor şi exploatării la care aceştia suntsupuşi pe piaţa muncii), cât şi pentru populaţianativă care nu se mai simte astfel în siguranţă înpropria ţară.

1 Această percepţie a fost alimentată şi de atacurile tero riste de

la 11 martie 2004 din Madrid şi 7 iulie 2005 din Londra.2 Nazli Choucri, Migration and Security: Some Key Linkages,

Journal of International Affairs, vol. 56:1, p. 98-122, 2002.3 Andrea Warnecke, The Security-Migration Nexus, B.I.C.C.

Bulletin, nr. 45, ianuarie-martie 2008, http://www.bicc.de/ /publica-

tions/bulletin/bulletin45.pdf.4 Ole Waever, Barry Buzan, Security: A framework for analy-

sis, 1998.5 Migration and Security Risks: Transnationalized Conflicts,

Organized Crime and International Terrorism, www.bicc.de/publi-

cations/briefs/brief36/brief36.pdf. The Security-Migration Nexus

Challenges and Opportunities of African Migration to EU Countries.6The Security-Enhancing Dimensions of International

Migration Flows, www.bicc.de/publications/briefs/brief36/brief36.pdf.7 O. Martin Heisler, şi Zig Layton-Henry, Migration and the

Links Between Social and Societal Security, în Ole Weaver, Barry

Buzan, Morten Kelstrup şi Pierre Lemaitre (eds.), Identity, Migra-

tion and the New Security Agenda in Europe (New York, St. Mar-

tin’s Press,1993).8 Marcel Canoy, Ricklef Beutin, Anna Horvath, Agnes

Hubert, Frédéric Lerais, Peter Smith, Myriam Sochacki, Mi-

gration and public perception, Bureau of European Policy Ad-

visers (BEPA) European Commission, http://ec.europa.eu/dgs/policy

_advisers//publications/docs//bepa_migration_ final_09_10_006_en.pdf9 European Academies, Science Advisory Council, Im-

pact of migration on infectious diseases in Europe,

http://www.leopoldina-halle.de/cms/fileadmin /user_up-

load/leopoldina_downloads/easac-migration-statement.pdf10 Ibidem. 11 Ibidem. 12 Ibidem.13 The Security-Enhancing Dimensions of International

Migration Flows, http://www.thechicagocouncil.org/User-

Files/File/Conferences/Atlantic%20Conference%202007/Ada

mson-Migration%20and%20Security%20--Seville2007.pdf

Page 57: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

55

Evoluţiile tehnologice din ultimele deceniiau creat o puternică dependenţă a societăţii demijloacele de comunicaţii şi IT, fapt conştienti-zat din ce în ce mai mult de oamenii obişnuiţi,dar şi de liderii politici. Astăzi vorbim în modfrecvent despre spaţiul virtual, spaţiu cibernetic(cyberspace), chiar dacă nu toată lumea are o per-cepţie reală a acestuia. Foarte multă lume asocia zăacest spaţiu cu Internetul, fapt care este în maremăsură întemeiat, deoarece acesta oferă un mediude întâlnire pentru culturile lumii sau pentruindivizi aflaţi la poli geografici opuşi. Internetula devenit un integrator de culturi, un mediu dederulare de afaceri, de satisfacere a nevoilor con-sumatorilor sau ale guvernanţilor, oferind posi-bilităţi de comunicare nemaiîntâlnite în urmă cucâteva decenii şi oportunităţi pentru crearea unuiforum în care oamenii se pot întâlni şi schimbaidei. Am putea aprecia că se dezvoltă o societatea Internetului, cu propriile reguli, cu legislaţie şimorală specifică, cu avantajele şi, din păcate, cudezavantajele sale.

Aşa cum orice societate are componente careacţionează pozitiv, conform valorilor definite şicâştigate de-a lungul istoriei, în aceeaşi măsurăasistăm la o prezenţă în spaţiul cibernetic, dinpăcate foarte activă, a unor grupuri careacţionează către polul negativ. Putem identifica,în această zonă întunecată, grupuri de hackeri,criminali, membri ai crimei organizate, escroci,hoţi, terorişti.

Nu este de neglijat faptul că unele state, cumar fi China1, au declarat intenţia de a-şi creacapabilităţi de război informaţional defensive şiofensive.

În concepţia autorului lucrării, pornind de ladefiniţia ciberneticii, conceptul de spaţiu ciber-netic trebuie extins, cel puţin, şi la alte sistemecum ar fi:

- SCADA (Surveillance Control and DataAcquisition), folosite pentru operarea reţelelorcare controlează funcţionarea unor componenteale infrastructurii critice a unui stat (transport

apă, energie, transporturi auto, aeriene, feroviare,etc.). Preluarea controlului acestor sisteme esteprezentată momentan în scenarii de film, darexis tă şi un pericol real, fapt susţinut de cazulunui individ din Queensland, Australia, carefolosind Internetul, o legătură wireless şi un pro-dus software furat, în anul 2001, a preluat con-trolul asupra sistemului de control al deversăriideşeurilor dintr-un rezervor de ape uzate şi areuşit deversarea într-un râu şi apele de coastă, acca. 1 milion m3 ape poluate. Individul a reuşitsă penetreze sistemul de securitate software din a45-a încercare2;

- C4ISR (Command, Control, Communi-cations, Computers, Intelligence, Surveillance,and Reconnaissance), sisteme militare informa -tice şi de comunicaţii.

În cadrul acestei lucrări, atenţia va fi foca -lizată pe modul în care grupurile teroriste şimembrii acestora folosesc Internetul pentru a-şiatinge scopurile. Tratarea subiectului este maimult tehnicistă şi nu pun accentul pe definireaunor concepte sau pe dezbateri de idei.

1. Scopuri şi particularităţi ale folosiriiInternetului de către grupările teroriste

Este posibil ca cineva neavizat să considerecă teroriştii nu au nevoie de Internet pentru a-şiduce la îndeplinire scopurile distructive, dar tre-buie menţionat că până la comiterea unui ataceste necesară o perioadă de pregătire şi organi-zare foarte intensă. Pentru atingerea acestor scopuri,Internetul este folosit din plin, alegerea acestuiaca instrument de acţiune este determinată de maimulte argumente:

- uşurinţa accesului;- carenţele legislaţiei care reglementează

comportamentul în Internet;- lipsa cenzurii sau a vreunui control

guvernamental;- (cvasi) anonimitatea comunicării;- flux rapid al informaţiei;- costuri mici pentru dezvoltarea şi

menţinerea unei prezenţe WEB;

TERORISMUL ÎN SPAŢIUL CIBERNETIC. FORME ŞI POSIBILITĂŢIDE CONTRACARARE A ACŢIUNILOR TERORISTE CIBERNETICE

Drd. Cătălin STOIAN

Motto: Dacă astăzi Osama Bin Laden ne terorizeazăcu degetul pe trăgaciul Kalaşnikovului, mâine, urmaşiisăi ne vor teroriza apăsând cu degetul pe tasta Enter.

Page 58: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

- o cale foarte eficientă pentru mesaje mul-timedia (text, grafică, fotografii, video);

- audienţa mare în toate regiunile geo -grafice şi creşterea foarte rapidă a numărului deutilizatori situaţi în zone geografice îndepărtate.

Pornind de la specificul fenomenului teroristşi de la argumentele de mai sus, se pot identificascopurile reale pentru care este folosit Internetul.Mai mulţi analişti în domeniu au ajuns la con-cluziile sintetizate în tabelul 1.

Constatăm că opiniile analiştilor suntasemănătoare, iar identificarea acestor scopuriconduce la concluzia că activitatea teroristă înspaţiul cibernetic este intensă şi solicită un nivelde pregătire ridicat al celor ce operează, mergândde la uşurinţă în folosirea calculatoarelor şi ser-viciilor informatice, până la tehnici sofisticate,inclusiv criptografia. Din analiza nivelului depregătire al multor membri ai grupărilor teroristea rezultat că aceştia sunt adeseori absolvenţi deuniversităţi, uneori chiar de studii doctorale, darla cei mai mulţi dintre ei, ideologia este princi-pala motivaţie pentru afilierea la grupuri şi acţiuniteroriste. Uneori, grupările teroriste apelează laserviciile plătite ale unor hackeri profesionişti,fie pentru obţinerea de informaţii (ex. IRA), fiepentru executarea unor atacuri cibernetice.

Faptul că Internetul nu oferă pentru momentposibilităţi de a desfăşura atacuri distructive, nuînseamnă că nu sunt încercări de acest gen. Ata -curile produse au avut ca scop alterarea paginilorweb ale unor publicaţii sau instituţii, furt deinformaţii privind cărţi de credit (considerat nufurt ci o formă de pedepsire a “necredincioşilor”).

Conform unui articol7 publicat în februarie 2007,pe site-ul institutului MEMRI (The Middle EastMedia Research Institute) sunt şase grupuri sem-nificative care desfăşoară aşa-zisul “jihad elec-tronic”, Hackboy, Ansar Al-Jihad Lil-JihadAl-Electroni, Munazamat Fursan Al-Jihad Al-Electroni, Majmu’at Al-Jihad Al-Electroni,Majma’ Al-Haker Al-Muslim şi Inhiyar Al-Dolar.Spre deosebire de grupurile obişnuite de hackeri,grupurile de “mujahedini” sunt subordonate unei

ideologii şi strategii comune care este încă încurs de clarificare. În ianuarie 2007, mujahediniicare acţionau pe Internet au fost invitaţi lasemnarea unui pact special, care prevede unifi-carea eforturilor sub conducerea unui grup numitMuhajirun Brigades.

Un extras din declaraţia unui jihadist aflat peo pagină web a unui grup de mujahedini dinspaţiul cibernetic, ilustrează adevăratele intenţiişi posibilităţi de moment ale acestora: “Am exa -minat cele mai multe din manualele hackerilor,dar nu am găsit articole care să discute cum să seindisponibilizeze reţelele dispuse peste tot înlume. Am găsit diferite articole despre cum să seatace servere, poşta electronică, site-uri web,etc., dar nu am citit nimic despre cum se potataca sau bloca reţelele din întreaga lume, chiardacă acesta este cel mai important ţel al unuihacker şi al cuiva care este angajat în jihadulelectronic. …. Nu vorbesc despre atacurile site-urilor web sau despre Internet, ci despre toatereţelele din lume, inclusiv cele militare care con-trolează radare, rachete sau comunicaţii(…).Dacă toate acestea vor fi indisponibilizate pentru

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

56

AUTOR Furnell &Warren1 Cohen2 Thomas3 Weimann4

Scop

- propagand i publicitate; - colectare de fonduri; - informare i diseminare; - comunica ii sigure.

- planificare; - ac iuni financiare (inclusiv colectare fonduri); - coordonare i opera ii; - ac iune politic i propagand ;

- prezentare identitate; - propaganda; - comunica ii anonime sau acoperite; - inducere “fricii cibernetice”; - ac iuni financiare (inclusiv colectare fonduri); - comand i control; - mobilizare i recrutare; - colectare de informa ii - tratare riscuri; - furt i manipulare de date; - folosire ofensiv a dezinform rii.

- r zboi psihologic; - propagand ; - recrutare de noi adep i; - ob inere informa ii; - colectare fonduri; - instruire i preg tire; - stabilire contacte i constituire re ele; - planificare i coordonare acte teroriste.

Tabelul 1. Scopurile utilizării Internetului de către organizaţiile teroriste

Page 59: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

doar o zi, (….) acest lucru va aduce colapsulVestului, dar pe noi ne va afecta foarte puţin8”.

Se consideră că primul atac terorist ciber-netic s-a petrecut în 1998, când organizaţia tero -ristă Tigrii Tamili pentru eliberarea Eelamului(LTTE) a inundat ambasadele srilankeze timp dedouă săptămâni, cu cca. 800 mesaje e-mail pe zi,cu acelaşi text: “Suntem tigrii negri din Internetşi facem acest lucru pentru a vă întrerupe comu-nicaţia”.

Prezenţa teroriştilor sau a simpatizanţiloracestora pe Internet se materializează în:

- sute de site-uri web înfiinţate şi în-treţinute de grupări diverse (inclusiv cele ale sim-patizanţilor);

- menţinerea unor numeroase forumuri dediscuţii;

- monitorizarea site-urilor de interes pen-tru colectarea de informaţii;

- conferinţe on-line, folosind serviciulchat, prin care liderii spirituali propagă ideologiareligioasă sau politică a grupării;

- comunicarea prin e-mail;- efectuarea de tranzacţii financiare prin

mijloace de plată electronică;- transmiterea codificată a unor mesaje;

deoarece site-urile teroriste sunt foarte bogate înimagini sau video, uneori în conţinutul acestorase includ mesaje criptate prin tehnicisteganografice (ex. site-ul alneda.com, al organi-zaţiei Al Qaeda);

- lansarea unor atacuri cibernetice saurăspândirea de viruşi sau „coduri maliţioase” caresă afecteze calculatoarele unor instituţii publicesau private.

Analizând modul în care sunt folosite ser-viciile Internetului, putem concluziona căgrupările teroriste utilizează aceste mijloace înscopuri operative, informative şi pentru instruire.

Folosirea Internetului în scop operativ, pen-tru coordonarea unor acţiuni, poate fi bine exem-plificată prin acţiunea desfăşurată în ziua de 25septembrie 2005, de un membru al forumului dediscuţii “Muntada al-SafNet”, care a postat pesite următorul anunţ, pentru a declanşa un atacconcertat (de tip DDOS - Distributed Denial ofService) împotriva a două site-uri web aparţinândunor grupuri care se declarau în favoarea dia-logului creştin-musulman:

“Cea mai mare campanie pentru distrugereasite-urilor web ale cruciaţilor: ne trebuie muja-hedini! Momentul declanşării atacului este joi la

ora 19:00 GMT. Atacul va dura o oră. Avem 50mujahedini, deci suntem gata pentru campanie9 ”.

Apreciem că terorismul a găsit în Internet unmijloc extraordinar de a-şi promova interesele.Este foarte puţin probabil, pentru moment, ca In-ternetul să fie folosit ca o armă letală, dar este unfoate bun mijloc logistic şi operaţional.

2. Consideraţii privind conţinutul site-urilorweb ale organizaţiilor teroriste

În scopul identificării, analizării şi înţelegeriispecificului unui anumit grup este foarte util şirelativ simplu să se facă analiza conţinutuluipaginilor afişate pe site-ul web al grupării. Înliteratura de specialitate aceste site-uri suntdenumite “dark webs”. Trebuie remarcat că unhandicap semnificativ în vederea efectuării uneianalize profunde, îl constituie limba în care suntscrise mesajele, cele mai multe site-uri fiindîn limbi specifice lumii islamice sau asiatice.Activitatea este relativ lipsită de riscuri, darnecesită un volum mare de muncă (monitorizareşi identificare, analiză, traducere, interpretare) şiun efort unificat al unor specialişti din diferitedomenii (IT, sociologie, filologie, media, opera-tiv). Pe de altă parte, din nevoia de protecţie,unele pagini postate pe “dark webs” dispar de peun site (cu o anumită adresă IP) şi reapar pe altesite-uri (cu alte adrese IP) care vor fi descoperitecu greutate de necunoscători, dar foarte simplude adepţi, care sunt anunţaţi despre noua adresăa site-ului prin forumurile de discuţii.

În mod tipic, grupările afişează pe site infor-maţii prin care se identifică, cum ar fi:

- logo-ul organizaţiei;- istoria organizaţiei;- prezentări detaliate despre convingerile

politice şi originile sociale;- date despre cele mai importante realizări

(acte teroriste);- biografiile liderilor;- fondatorii şi eroii;- scopuri politice şi ideologice;- critici şi ameninţări la adresa inamicilor;- ştiri de ultimă oră etc.

Ca o particularitate a site-urilor apar -ţinând grupurilor separatiste, se poate remarcaafişarea unor hărţi ale zonelor în dispută(Palestina pe site-ul HAMAS, Sri Lanka pe site-ulLTTE ş.a.).

Deşi în limbajul în care sunt redactatepaginile apar expresii care instigă la “luptăarmată dârză”, “rezistenţă”, acţiuni violente, cele

Studii de securitate şi informaţii pentru apărare INFOSFERAINFOSFERA

57

Page 60: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

mai multe organizaţii nu fac referiri la con-secinţele fatale ale atacurilor întreprinse. TotuşiHamas şi Hezbollah, ca excepţii, ţin jurnale sta-tistice cu operaţiile zilnice, martirii căzuţi şi duş-manii israelieni morţi.

Mesajul care se transmite prin paginile“dark webs” se adresează către trei grupuri deaudienţă10:

- adepţii actuali sau potenţiali (sloganuri,steaguri, oferte pentru obiecte de vânzare – tri-couri, insigne, casete video şi audio, etc.);

- opinia publică internaţională, în care unsegment important este mass-media (se pot folosilimbi diferite pe acelaşi site, ex. ETA - italiană,germană, castiliană, franceză - sau MişcareaIslamică din Uzbekistan - engleză, arabă, rusă);

- cetăţeni sau grupuri din populaţia statelorconsiderate inamice, în vederea demoralizăriiacestora şi determinării să ia atitudine faţă deguverne sau autorităţi.

Este de remarcat că asemenea “dark webs”aparţin unor grupuri şi organizaţii din toatezonele geografice, chiar dacă se constată căreplici ale unor site-uri sunt găzduite pe servereleunor furnizori de servicii Internet (ISP – InternetService Provider) din alte state. Un bun exempluîl constituie evenimentul petrecut pe 26 august2007, când pagini web aflate pe site-uri din statulamerican Minnesota (SiteGenie, LLC, Rochester)au postat un articol cu titlul “Cum să te alături AlQaeda”, care a apărut pentru prima dată pe site-ulAl Thabitoun Ala Al-Ahd, atribuit Al Qaeda dinEgipt, dar care momentan este inactiv.

Pentru a exemplifica modul în care regiunileglobului “produc” site-uri, prezentăm în continu areprincipalele organizaţii care administrează web-uri11:

- Orientul Mijlociu: HAMAS (Mişcarea derezistenţă islamică), Hezbollahul Libanez (Par-tidul lui Allah), Brigăzile Martirilor al Aqsa,Fatah Tanzim, Frontul Popular pentru Eliberarea

Palestinei (PFLP), Jihadul Islamic Palestinian,Mişcarea “Lives Kahane” (Israel), MujahediniiPoporului din Iran (Mujahedin-e Khalq), PKK,Călăreţii Marelui Orient Islamic (Turcia), AnsarAl-Sunna (Irak);

- Europa: ETA, Armata Corsicană, IRA;- America Latină: Tupak-Amaru (Peru),

Sendero Luminoso (Peru), Armata columbiană deeliberare naţională (ELN), Forţele armaterevoluţionare din Columbia (FARC);

- Asia: Aum Shinrikyo/Aleph (Japonia),Sprijinitorii Islamului (Ansar Al-Islam, Irak),Armata Roşie japoneză, Hizb-ul Mujahidin(Kashmir), LTTE (Sri Lanka), Mişcarea Islamicădin Uzbekistan (IMU), Frontul Islamic de Eli -berare MORO (MILF, F i l ip ine ) , Lashka re-Toiba (Pakistan), Mişcarea Rebelă din Cecenia.

- Africa: Al Qaeda în Maghrebul Islamic (AQMI).Din cele prezentate mai sus reiese în mod

evident că spaţiul cibernetic este vizat în ansamblu,dar, momentan, Internetul este folosit cel mai in-tens, deoarece teroriştii nu au nevoie de resursefinanciare mari pentru a-şi atinge scopurile. Pen-tru accesarea Internetului nu este nevoie decât deun calculator, o linie telefonică şi software spe-cific, elemente uşor de procurat de orice individ.Rezultă, deci, că pentru a dispune de capabilităţieficiente în vederea unor acţiuni teroriste pe In-ternet, e nevoie de puţine resurse financiare şimijloace simple.

O altă capabilitate importantă a teroriştiloreste însă, expertiza deosebită a acestora. Odovadă o constituie documentele abandonate înKabul de luptătorii Al Qaeda, care au fugit înurma atacului forţelor SUA din 2001. Manualeleşi ghidurile găsite au dovedit o bună educaţie înfolosirea sistemelor informatice. În 2006, o or-ganizaţie care avea legături cu Al Qaeda a redac-tat un manual de 26 pagini pentru folosireamotorului de căutare Google în sprijinul ji-hadiştilor, iar la începutul 2007, forţele britaniceau descoperit fotografii tipărite, obţinute cu pro-dusul Google Earth, care au fost folosite pentruatacarea forţelor coaliţiei din Irak.

3. Forme şi posibilităţi de contracarare a acţi-unilor cibernetice ale teroriştilor

Componente ale spaţiului cibernetic,menţionate la începutul lucrării (SCADA,C4ISR), pot fi abordate de terorişti cu mult maimulte eforturi, datorită măsurilor de securitatespecifice. Deşi specialiştii consideră că, pentrumoment, un atac cibernetic cu efecte dezas-

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

58

Page 61: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

truoase este puţin probabil, ei apreciază, însă, căsocietatea nu este pregătită pentru a face faţăunui atac cibernetic concertat, de mare amploare.

În luna mai 2005, CIA a gestionat un exer-ciţiu de simulare a unui joc de război, codificat“Silent Horizon”, bazat pe un scenariu de ataccibernetic amplu. Concluziile au arătat că scopu -rile unor atacuri cibernetice sunt foarte puţinprobabil de atins. Totuşi, o combinaţie de formede atac (angajaţi ai unei instituţii care suntnemulţumiţi, atacuri specifice unor arhitecturi,atacuri coordonate) ar putea aduce grave preju-dicii. Trebuie menţionat că multe tehnologii (ex.TCP-IP) sunt folosite atât în sistemele publice,cât şi în cele private, ceea ce oferă atacatorilorposibilitatea de a cunoaşte şi a se antrena încondiţii apropiate de realitate. De asemenea, potapărea modificări în comportamentul unor anga-jaţi cunoscători ai sistemelor de securitate, carear putea să „comute” către o ideologie extremistăsau teroristă şi să acţioneze în numele acesteia.

Statele a căror societate este dependentă înmare măsură de tehnologiile avansate, conştien-tizează pericolul declanşării unor atacuri ciber-netice (nu neapărat teroriste) şi au iniţiat măsuriconcrete pentru contracararea şi anihilarea unorforme de atac cibernetic:

- crearea unui cadru legislativ adecvat caresă permită structurilor responsabile să cooperezeşi să acţioneze eficient;

- investiţii masive în măsuri de securitate;- înfiinţarea unor centre de intervenţie în

caz de urgenţă, aşa numitele CERT (ComputerEmergency Response Team);

- dezvoltarea unor studii de cercetare pen-tru găsirea unor forme de ripostă şi contracarare;

- dezvoltarea unui cadru educaţional de se-curitate la nivelul populaţiei şi al angajaţilor atâtdin sectorul guvernamental cât şi cel privat;

- antrenamente periodice pe scenarii speci-fice de atac cibernetic.

Pe de altă parte, statele care nu au acordatatenţie aspectelor legate de protecţia infrastruc-turii critice resimt nevoia de o strategie coerentă.Ca exemplu, în lucrarea “Critical InformationInfrastructure Protection: Analysis, Evaluationand Expectations”, Eugene Nikolov, fost şef allaboratorului naţional pentru viruşi informatici,identifică problemele cu care se confruntă Bulgaria:

- lipsa de proceduri pentru tratarea actelorcriminale;

- lipsa de personal pregătit;

- lipsa instrumentelor tehnice de răspuns laatacuri cibernetice;

- lipsa unui cadru sigur de cooperare cu or-ganizaţii speciale din alte ţări;

- lipsa unei organizaţii la nivel guverna-mental responsabilă cu coordonarea protecţieiinfrastructurii critice;

- lipsa unei strategii şi a unor planurinaţionale pentru obţinerea de fonduri în vedereafinanţării proiectelor regionale.

O soluţie tehnică pentru lupta împotrivaterorismului în spaţiul cibernetic presupune oabordare interdisciplinară. În acest proces trebuieimplicaţi specialişti din mai multe domenii:

- IT şi comunicaţii, care oferă soluţii şi in-strumente pentru identificarea şi monitorizareaprezenţei teroriste în spaţiul cibernetic. Aceştiatrebuie să găsească instrumente de analiză detrafic, căutare după adrese IP, monitorizareactivitate de site web, forumuri de discuţii. Deasemenea creează modele şi sisteme informaticede analiză, bazate pe inteligenţă artificială, datamining, baze de date;

- media şi sociologie, de preferinţă specia -lizaţi în cultura popoarelor şi a comunităţilor deunde provin grupurile teroriste, care trebuie săidentifice mesajele transmise sub diferite forme(declaraţii, rubrici prezente pe pagini, video-clipuri, audio, etc.);

- specialişti în combaterea terorismului, careidentifică relaţii şi reţele, persoane şi posibileacţiuni.

Organizatoric, capabilităţile de acţiune înspaţiul cibernetic se pot materializa în:

- structuri de monitorizare şi analiză a spa -ţiului cibernetic;

- structuri de răspuns şi reacţie în cazuri deurgenţă (tip CERT);

- implementarea unor politici de securitatecoerente şi respectarea acestora;

- educarea personalului;

Studii de securitate şi informaţii pentru apărare INFOSFERAINFOSFERA

59

Page 62: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

60

- desfăşurarea periodică a unor exerciţii desimulare a unor atacuri cibernetice;

- crearea unui cadru legislativ care să permităstructurilor responsabile să acţioneze şi să coope -reze.

Monitorizarea şi analiza paginilor prezente“dark webs” este o formă de contracarare carepermite, printre altele:

- identificarea grupărilor teroriste existentesau nou apărute (ex. denumire, emblemă, sco -puri, aria de acţiune, legăturile cu alte grupări);

- cunoaşterea orientărilor acestor grupări,a actelor comise, a liderilor;

- într-o anumită măsură, stabilirea deconexiuni între membrii grupărilor, ceea ce ajutăla construirea unor “reţele sociale”, element im-portant în crearea modelelor reţelelor teroriste, alegăturilor stabilite între membri şi a tipului derelaţii dintre aceştia;

- estimarea nivelului de audienţă în rânduladepţilor şi simpatizanţilor (prin evaluarea trafi-cului de mesaje de poştă electronică al adreselorprezentate pe site-uri sau al volumului de accesepe paginile respective);

- identificarea unor posibile viitoare acteteroriste, prin interpretarea mesajelor transmise.

O abordare organizatorică şi tehnică are

şanse reale de succes dacă măsurile şi metodelede contracarare sunt aplicate perseverent şi pro-fesionist. Ignorarea mesajelor grupărilor teroristepoate conduce la eşecuri majore. Acest adevăr sepoate argumenta prin faptul că, înaintea ata -curilor teroriste din gara Atocha, Madrid, în2004, pe un site jihadist a apărut un articol depeste 40 pagini, care, pe lângă mesajele reli-gioase, cuprindea pasaje în care se afirma că pen-tru a determina retragerea forţelor spaniole dinIrak, este recomandat să fie atacate reţelele detransport, inclusiv cele feroviare. Se afirma că înSpania există celule teroriste bine închegate şicapacitatea de contracarare este scăzută, iar mo-mentul cel mai bun era în ajunul alegerilor pen-tru parlament. Mesajul a fost citit de specialiştinorvegieni, dar nu a fost luat în seamă înainte deatacuri, deşi apăruse cu câteva luni în urmă.

Se poate concluziona că spaţiul cibernetic adevenit o zonă de acţiune a grupărilor teroriste şieste necesar să fie tratat cu cea mai mare atenţiedeoarece poate furniza informaţii preţioase desprefilozofia, intenţiile şi structura acestor grupări.În acest fel s-ar putea preveni multe din acţiunilecriminale desfăşurate de aceste grupări, ceea cear putea conduce la salvarea multor vieţi.

1 Military Power of the People’s Republic of China, Report

to Congress, www.defenselink.mil/pubs/pdfs/China%20Re-

port%202006.pdf.2 DCSINTHandbook 1.02,Cyber Operations and Cyber Ter-

rorism, http://homelandsecurity.tamu.edu/framework/keyreports/

/critical-infrastructure-risk-assessment/dcsint-handbook-no-1-02-

cyber-operations-and-cyber-terrorism.html.3 Furnell and Warren, “Computer Hacking and Cyber Ter-

rorism: The Real Threats in the New Millennium.”, Internet.4 Fred Cohen, “Terrorism and Cyberspace.”, Network Se-

curity vol. 5, 2002 [10].5 Thomas, “Al Qaeda and the Internet: The Danger of “Cy-

berplanning.” www.carlisle.army.mil/usawc/Parameters/ /03spring

/thomas.pdf.

6 Gabriel Weimann, www.terror.net: How Modern Terror-

ism Uses the Internet. www.usip.org/pubs/specialreports/sr116.html. 7 E. Alshech, “Cyberspace as a Combat Zone: The Phe-

nomenon of Electronic Jihad”, www.memri.org/bin/

/opener.cgi?ID=IA32907.8 Special Dispatch Series - No. 1702, MEMRI, 31 august

2007.9 Brynjar Lia, “Al-Qaeda online: Understanding Jihadist In-

ternet Infrastructure”, Janes Intelligence Review, ianuarie 2006.10 Gabriel Weimann, www.terror.net: How Modern Terror-

ism Uses the Internet, www.usip.org/pubs/specialreports/sr116.html11 Ibidem.

Page 63: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

61

În contextul sporirii continue a pericolelor,riscurilor şi ameninţărilor de tot felul, sistemeleinformatice şi de comunicaţii (SIC) trebuie ad-ministrate în condiţii de securitate. Aceasta pre-supune asigurarea continuităţii activităţii propriisistemului administrat, prevenirea şi micşorareaurmărilor incidentelor de securitate, minimizareapagubelor în cazul unor atacuri sau incidente desecuritate.

Administrarea securităţii informaţiilor pre-supune validarea unui mecanism de filtrare şiprotecţie, asigurat de evaluarea corectă a pos ibi -lităţilor de diseminare, conform unor principiiclare, precum necesitatea de a împărtăşi („needto share”) sau a celei de a cunoaşte („need toknow”) informaţia.

Administrarea securităţii informaţiilor arecinci atribute de bază:

❈ confidenţialitatea - datele desemnate debeneficiar şi cele identificate ca fiind critice cir-culă criptate în sistem, folosindu-se chei publiceşi secrete;

❈ integritatea – datele manipulate în sistemse păstrează nemodificate, prin utilizarea unorprocedee precum semnătura digitală, certificatuldigital, rezumatul digital;

❈ autentificarea – pentru orice operaţie efec-tuată în sistem autorul trebuie să se identificeprin certificat digitale, semnătură digitală sausmart-card personalizat;

❈ non-repudierea – o acţiune odată efectuatănu poate fi repudiată (negată);

❈ trasabilitate şi audit – orice acţiune poatefi urmărită de început până la final, autorul şi ope-raţiile efectuate de acesta putând fi identificate,prin folosirea de log-uri semnate şi semnăturidigitale.

În general, în administrarea securităţii unuiSIC, arhitectura sistemului trebuie să aibă mini-mum trei funcţiuni: confidenţialitate (protecţiainformaţiilor clasificate împotriva accesuluineautorizat); integritate (asigurarea acurateţei şiintegrităţii informaţiilor şi programelor soft-ware); operativitate (asigurarea continuităţii in-formaţiilor şi serviciilor vitale).

Informaţiile care se găsesc în cadrul unuiSIC trebuie protejate indiferent de ipostaza încare se află acestea (stocate pe calculatoare,transmise prin reţele, tipărite sau scrise pe hâr-

tie, vehiculate în conversaţii, hârtii, filme, foliitransparente, machete, benzi, dischete etc.

Riscurile de securitate pentru sistemele deinformaţii sunt numeroase: frauda informatică,sabotajul, vandalismul, spionajul, diversele de-fecţiuni, viruşii informatici, activitatea hacker-ilorinformatici etc. Este de aşteptat ca amenin ţările laadresa securităţii informaţiilor să devină multmai răspândite şi din ce în ce mai sofisticate.

Sistemele şi serviciile informatice ale uneiorganizaţii/instituţii pot fi cele mai vulnerabile laameninţări. Dezvoltarea reţelelor amplifică risculaccesului neautorizat la sistemele de calcul. Per-miterea unor breşe în securitatea sistemelor saueludarea unor mecanisme de securitate (cum ar fiaccesul pe bază de parolă, sau utilizarea numaide medii de stocare clar stabilite) conduc la mul-tiplicarea, uneori exponenţială, a vulnera -bilităţilor şi riscurilor aferente organizaţiei.Analizarea şi, ulterior, implementarea mecanis-melor de securitate înseamnă, neîndoielnic,resurse financiare semnificative. Achiziţionareaunor programe (sisteme de operare, aplicaţii) culicenţă trebuie să fie un deziderat major în abor-darea securităţii.

Dezvoltarea unui SIC modern trebuie săpornească, încă din faza de analiză, cu modul delucru securizat, construindu-se arhitectura secu -rizată etapă cu etapă (acest mod de lucru fiind dedeparte cel profesionist). Altfel spus, pe fiecarestaţie de lucru trebuie să se instaleze numai pro-gramele strict necesare şi să se configureze drep-turile de acces la resursele presupuse de fişapostului, toate celelalte facilităţi fiind obligato-riu inhibate.

Pornind de la piramida informaţională, carede regulă este într-o relaţie de proporţionalitatedirectă cu ierarhia organizaţiei, figura de mai josreliefează o modalitate posibilă în care structuraresponsabilă cu securitatea analizează şi dispuneo alocare de drepturi de acces la informaţiiclasificate pentru personalul implicat într-un SIC.

Deoarece la vârful piramidei informaţiilesuferă un proces amplu de analiză, sinteză şi in-tegrare, caracterul acestora este sensibil mai ridi-cat în acest punct decât la bază. Prin urmare,alocarea drepturilor către utilizatori (la momentuliniţial al analizei toţi utilizatorii trebuie să fie

SECURITATEA SISTEMELOR INFORMATICEŞI DE COMUNICAŢII

Drd. Liviu – Mihai DĂNILĂ

Page 64: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

egali pentru funcţionarul de securitate, indiferentde funcţiile lor) se va face prin adăugarea de fil-tre şi restricţii suplimentare pe măsură ce se vaînainta spre vârful piramidei.

Nu trebuie să apară ca un paradox faptul cămanagerul general are cele mai puţine drepturiprivind gestionarea informaţiilor clasificate înorganizaţie. Acest lucru îi permite gestionarea ace s-tor informaţii sau documente dar numai prinintermediul structurii de secretariat, în care areîncredere. Analiza piramidei fluxului infor-maţional evidenţiază următoarele aspecte:

(1) aportul cel mai mare la crearea fluxuluiinformaţional revine personalului de execuţie(lucrătorilor);

(2) de regulă, informaţiile cu nivel de clasi-ficare mai mare se află la vârful piramidei, faptpentru care se motivează acordarea unor drepturide acces mult mai limitate managerilor, pe scarăierarhică;

(3) pe oricare nivel al piramidei pot existainformaţii/documente/fişiere cu acelaşi nivel declasificare; importanţa acestor documente creşteodată cu deplasarea aces tora spre vârfulpi ramidei; cu cât informaţiile sunt poziţionatemai spre vârful piramidei, cu atât gradul lor deintegrare, analiză şi sinteză este mai mare;

(4) fiecare nivel informaţional este acoperitde un anumit utilizator, care trebuie să fie unic şisă decidă în mod independent în propria zonă deresponsabilitate (trebuie să depăşim sintagma„şeful ştie tot”, care să fie înlocuită cu aceea

potrivit căreia şeful trebuie să spună „ce să sefacă şi nu cum să facă” („what to do, not how todo”); mai mult, fiecare lucrător trebuie să-şipoată exprima părerea asupra zonei de respon -sabilitate, dar şi în mod direct (raportarea pe caleierarhică alterează de cele mai multe ori sensulşi fondul problemei, care ajunge la manageri);

(5) fiecare lucrător trebuie perceput ca spe-cialist (lider) în zona sa de responsabilitate;acesta îşi oferă serviciile în interiorul firmei sauorganizaţiei şi trebuie lăsat să-şi facă treaba curesponsabilitate, profesionalism şi atitudine con-structivă (când nu este de acord cu ceva să pro -pună o variantă proprie, viabilă şi relevantă).

Un număr mic de măsuri sunt considerate a ficerinţe obligatorii (legale) sau componente debază pentru securitatea informaţiilor. Aceste mă-suri se aplică tuturor organizaţiilor şi în oricecondiţii.

Aceste măsuri „cheie”, în total zece, mini-male, dar nu şi obligatorii pentru toate sectoarelede activitate, ar putea consta în următoarele:

- documentul cu politici de securitate ainformaţiilor;

- împărţirea responsabilităţilor de securi-tate;

- instruirea şi antrenamentul privind secu-ritatea informaţiilor;

- raportarea incidentelor de securitate; - măsuri antivirus; - planificarea continuităţii activităţilor

(afacerilor);

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

62

Fig. 1. Relaţia dintre piramida informaţională, ierarhia organizaţională şi practica de securitate

Page 65: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

- controlul copierii software-ului brevetat; - păstrarea în siguranţă a înregistrărilor

companiei; - acordul cu legislaţia de protecţie a

datelor; - acordul cu politica de securitate.Organizaţiile care intenţionează să imple-

menteze măsuri de securitate a informaţiilor tre-buie să înceapă cu aceste măsuri „cheie”.

Există trei surse principale pentru stabilireacerinţelor de securitate în orice organizaţie.

Prima sursă a cerinţelor de securitate estesetul riscurilor de securitate (ameninţări şi vul-nerabilităţi) şi consecinţelor potenţiale asupraafacerilor. Cele mai multe riscuri vor fi tratatecorespunzător şi efectiv combătute prin practicagenerală de securitate, dar vor exista şi anumiteriscuri care necesită o tratare specială, iar acesteavor trebui abordate prin evaluarea riscurilorspecifice companiei (sau sistemului).

A doua sursă a cerinţelor de securitate oreprezintă cerinţa contractuală şi statutară pe carecompania (şi partenerii, furnizori/beneficiari deproduse şi servicii) trebuie să le îndeplinească –cu o nevoie tot mai mare de standardizare, pentruca reţelele inter-companii să ia amploare.

A treia sursă a cerinţelor de securitate estesetul de principii, obiective şi cerinţe pentruprocesarea informaţiilor pe care compania le-adezvoltat pentru susţinerea operaţiunilor speci-fice sectorului de activitate. Este important (încondiţiile concurenţei) ca politica de securitate acompaniei să susţină aceste cerinţe, şi, vital, caimplementarea (sau absenţa) măsurilor de secu-ritate în infrastructura informatică de IT&C(Tehnologie Informaţională şi Comunicaţii - TIC)să nu atragă după sine obstacole majore, pentruasigurarea eficienţei operaţiunilor.

Obiectivul cu privire la stabilirea cerinţelorde securitate trebuie să se constituie în definirea,de la început, a măsurilor potrivite şi a graduluide flexibilitate cerut. Cheltuielile pentru reali -zarea măsurilor de securitate informatică şi in-formaţională trebuie să fie compensate – şiapropiate ca valoare – de valoarea de afaceri a in-formaţiilor şi de alte bunuri supuse riscului, pre-cum şi de potenţialele pagube, rezultate dinincidentele de securitate.

Evaluarea riscurilor implică următoareleetape, în mod sistematic: (1) evaluarea de pagubeale operaţiunilor specifice, potenţiale, rezultatedin violarea securităţii TIC, ţinând cont de con-secinţele lipsei confidenţialităţii, integrităţii sauoperativităţii informaţiilor şi (2) probabilitateareală de producere a incidentelor de securitate, în

condiţiile ameninţărilor şi măsurilor predomi-nante.

Rezultatele acestei evaluări ar trebui să de-termine acţiunile potrivite şi priorităţile pentrucontrolul riscurilor la adresa securităţii infor-maţiilor şi implementarea măsurilor care seimpun, la specificul activităţii. Evaluarea acestordouă aspecte ale riscului depind de următorii fac-tori, care ar trebui să fie luaţi în calcul de cătreconducerea la vârf a organizaţiilor: natura infor-maţiilor şi sistemelor de activitate; scopul pentrucare sunt folosite informaţiile; condiţiile reale încare sistemul este folosit; protecţia asigurată deaplicarea măsurilor. Evaluarea riscurilor ar puteasă identifice stări excepţionale de securitate, carenecesită măsuri mai drastice, care se adaugă mă-surilor standard. Experienţa arată că următoriifactori sunt uneori critici pentru implementareasecurităţii informaţiilor cu succes într-o organi-zaţie/companie, astfel: (1) obiectivele şi acti -vităţile de securitate trebuie să se bazeze peobiectivele şi cerinţele de afaceri, care sunt in-fluenţate de conducerea companiei; (2) trebuie săexiste un sprijin vizibil şi angajament din parteaconducerii companiei; (3) trebuie să existe obună înţelegere a riscurilor de securitate(ameninţări şi vulnerabilităţi) pentru bunurilecompaniei, precum şi nivelul de securitate încadrul organizaţiei; (4) securitatea trebuie adop-tată efectiv pentru toţi directorii şi angajaţii; (5)ghidul de însuşire a politicii şi standardelor desecuritate trebuie distribuit la toţi angajaţii şi co-laboratorii.

Fiecare categorie de utilizatori sau specia liştiTIC, în funcţie de condiţiile specifice, va avea unset diferit de cerinţe, probleme şi prio rităţi caredepind de funcţiile specifice, organizaţie şiafacere sau de arhitectura informatică. Multe or-ganizaţii au rezolvat abordarea acestei problemeprin dezvoltarea unui portofoliu de modele de in-terpretare individuale pentru grupurile particu-lare de angajaţi, pentru a asigura impunereaefectivă a conduitei de securitate în cadrul com-paniei. Organizaţiile care decid adoptarea uneistructuri diferite (sau poate dezvoltarea unui ghidde interpretare local) sunt sfătuite să reţinăreferirile viitorilor parteneri de afaceri sau audi-tori şi să stabilească legături directe între con-duita de securitate a companiei şi practicaaplicării securităţii.

Trebuie precizat că SIC şi reţea este acelaşilucru, iar un SIC clasificat (secretizat) nu areacces la Internet. Sistemele informatice izolateau partea de comunicaţii, specifică reţelei, obli -ga toriu securizată, atât fizic (sigilarea cablării

Studii de securitate şi informaţii pentru apărare INFOSFERAINFOSFERA

63

Page 66: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

64

structurate precum şi a prizelor aferente echipa-mentelor pasive şi active) cât şi logic (criptare,securizarea programelor de e-mail intranet, FTPetc.). Indiferent că este vorba de reglementărileNATO sau cele ale Uniunii Europene, esenţialeste efortul de a standardiza reglementările careprivesc securitatea şi intimitatea, pe întregglobul. Aceste reglementări cer organizaţiilor săse realizeze următorii paşi pro-activi: (1) evalu-area gradului de securitate a reţelei (raportulanalizei de risc a sistemului); (2) elaborarea do -cumentaţiei de acreditare (cerinţele de securitatecomune, cerinţele de securitate specifice, proce-durile operaţionale de securitate); (3) instalareaunui firewall pentru toate ieşirile la Internet (pen-tru reţelele publice); (4) instalarea unui softwareantivirus pe toate calculatoarele şi actualizarearegulată a bazei de date cu semnăturile viruşilor;(5) securizarea setărilor de configuraţie ale tu-turor calculatoarelor din reţea; (6) crearea unorpolitici robuste de utilizare a conturilor şiparolelor, fiecare utilizator având un cont şi oparolă unică; (7) verificarea şi monitorizareatranzacţiilor de date; (8) crearea cu regularitate acopiilor de rezervă pentru datele clienţilor şisecurizarea stocării acestor copii.

Orice utilizator de tehnologii informatice ştiecă sistemele mai pot ceda fizic şi, odată cu ele,se pierd toate datele stocate. Aşadar este vital săexiste un sistem sigur de creare a copiilor dere zervă (backup), chiar înainte de a discuta desprepierderile de date cauzate de un atac răuvoitor.Datele trebuie copiate periodic, fie pe bandămagnetică, fie pe un server de backup. Frecvenţaoperaţiilor de backup depinde de cantitatea şi im-portanţa tranzacţiilor. De regulă, aceste operaţiise fac în timpul nopţii, dar sunt şi situaţii în careacestea pot fi făcute şi ziua. Este esenţial ca, înorice organizaţie, copiile de rezervă trebuie săaibă acelaşi nivel de protecţie şi de clasificare caşi datele originale. Acest lucru nu înseamnă cătrebuie să existe un loc de stocare sigur, în afaraorganizaţiei, ci este suficient un spaţiu restrâns,în care să aibă acces doar un personal restrâns.

Din fericire, toţi aceşti paşi pot fi realizaţi cuo investiţie minimă de timp, efort şi costuri. Soft-ware-ul antivirus comercial existent pe piaţă pen-

tru piaţa organizaţiilor mici este relativ ieftin,firewall-urile pot fi găsite şi gratuit (sau uneleproduse antivirus oferă şi funcţii de firewall) şitot gratuit pot fi găsite şi scanere de detecţie aproblemelor de securitate. Desigur, toate aceste„operaţii” trebuie făcute de personal calificat.Dacă o organizaţie cu 150 – 200 de persoane aadoptat toate aceste măsuri primare de securitate,nu are decât de câştigat în ochii beneficiarilor saupartenerilor.

Se impune conştientizarea următoarelor carac -teristici esenţiale ale organizaţiilor viitorului:(a) organizaţiile vor deveni sisteme temporare,capabile de adaptare si aflate in permanentaschimbare, în funcţie de evoluţiile mediului si denecesităţile individuale; (b) organizaţiile vor ficreate in jurul problemelor care se cer a fi rezol-vate; (c) problemele vor fi rezolvate de grupuride persoane de calificări diferite; (d) manageriivor juca doar rolul de verigi de legătură, care aucapacitatea de a înţelege limbajul ştiinţific, fărăpretenţia de a cunoaşte şi direcţiona întreaga des-făşurare a activităţii; (e) grupurile de specialiştise vor constitui în funcţie de problemele apărute,comanda revenind celor mai capabili sa rezolveproblemele si nu celor care au un anumit rang.(f) oamenii se vor diferenţia după capacităţi şipregătire profesionala, nu după rang sau roluri;(g) fondul de cunoştinţe va fi înţeles drept prin-cipala resursa a organizaţiei, decisiva pentru per-formanţa ei strategică globală; (h) aspectelereferitoare la cunoaştere vor căpăta un rolesenţial în afirmarea identităţii organizaţiei, înasigurarea integrităţii şi coerenţei acesteia în ter-meni de structură, strategie şi acţiune.

Totodată, următoarele două măsuri sunt im-perative pentru orice organizaţie: reţeaua localăintranet va fi separată fizic de alte reţele (air gap)şi nimeni nu trebuie să se conecteze cu o reţeaclasificată la Internet. Pregătirea oamenilor pen-tru lucru securizat este esenţială, ţinând cont defaptul că peste 85% din suma de vulnerabilităţişi riscuri sunt generate în interiorul organizaţieide către personalul propriu.

Page 67: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

65

Servind diverse ideologii şi aspiraţii, tero ris-mul cunoaşte, sub influenţa globalizării, o dez-voltare tot mai evidentă, de la stadiul de mijlocviolent de acţiune, specific unor mişcări politice,sociale, etnice, religioase etc. cu caracter local sauregional, la stadiul de ameninţare majoră la adresasecurităţii internaţionale în ansamblu.

În ultimii ani, principalele elemente constitutiveale fenomenului terorist – respectiv moda lităţile destructurare a organizaţiilor, obiectivele, strategiile,metodele, tehnicile, procedurile şi mij loacele de acţi-une – au evoluat în acelaşi ritm cu cel al globalizării.

Dacă până nu demult terorismul avea un carac-ter preponderent laic, urmărind obiective legate înprincipal de revendicări politice limite la o perspec-tivă cel mult naţională, constatăm o sporire a pon-derii factorului etnic şi religios în determinareaacţiunilor cu caracter terorist, acţiuni care potacoperi spaţiile mai multor ţări sau chiar al mai mul-tor continente.

Faţă de trecut, când organizaţiile teroriste eraustructurate la nivelul unor localităţi, provincii, ţări saula cel al unor zone transfrontaliere dintre două saumai multe state, în prezent acestea se pot alcătui înreţele cu potenţial de acţiune violentă la nivel global.

Unele organizaţii pot să nu aibă o agendăpolitică concretă, dar pot avea strategii sau tactici,metode şi mijloace comune de acţiune în confruntareacu puterile sau entităţile politice sau de altă naturăcărora li se opun.

Membrii organizaţiilor teroriste pot să fie saunu originari din societăţile sau statele în careacţionează cu violenţă. Ei pot circula cu uşurinţăîntre mai multe state şi acţiona oriunde. Spre exem-plificare, în cazul atentatelor cu bombă de la Lon-dra, autorii acestora, deşi originari din alte ţări, eraurezidenţi în Marea Britanie1.

Unele organizaţii, care au promovat, iniţial,mişcări cu timpul, în grupări criminale sau teroriste(ex. Abu Sayaf în Filipine) sau au devenit părţi înrăzboaie civile (ex. gruparea Forţele Armate Revo-l uţionare din Columbia sau organizaţia Tigrii Tamilidin Sri Lanka). Alte organizaţii, care s-au afirmat, laînceputul lor, ca fiind teroriste, se află în proces detransformare, intrând în negocieri cu guverneleîmpotriva cărora au acţionat în trecut şi trans for-mându-se chiar în grupări sau partide politice (ex.Armata Republicană Irlandeză, Partidul Comunistdin Nepal)2.

Nu există un centru unic de comandă care să di-recţioneze terorismul la nivel internaţional. Există,însă, mişcări sau organizaţii cu ambiţii de acţiune lascară globală care promovează jihadul global, cumar fi, de exemplu, Al Qaeda – care a căpătatvalenţele unui brand utilizat de numeroase grupăriteroriste3 inspirate de ideologia lui Osama binLaden.

Jihadul global nu are revendicări teritoriale4 .Acest lucru exprimă unul din principalele efecte aleglobalizării asupra fenomenului terorist: sfera deacţiune a organizaţiilor teroriste s-a lărgit de la nivelnaţional la nivel internaţional.

Diminuarea rolului statului sponsor în ceea cepriveşte subvenţionarea activităţilor teroriste repre -zintă o caracteristică nouă a fenomenului terorist ac-tual. În perioada 1970-1980, majoritatea organizaţiilorteroriste se bazau pe sprijinul financiar şi logisticfurnizat de anumite state5 . În ultimii ani, a crescutnumărul entităţilor substatale care subvenţioneazăactivităţile de natură teroristă, înlocuind sau oferindun sprijin complementar celui acordat de anumiteguverne.

Evoluţia tehnologiilor de comunicaţie joacă unrol major în modelarea fenomenului terorist. Dez-voltarea mijloacelor de comunicaţie, şi în special ainternetului, dau posibilitatea formaţiunilor teroristesă se constituie şi să funcţioneze fără sprijinul directal unei organizaţii teroriste sau al unui stat sponsor.

Reţelele teroriste utilizează internetul ca mij -loc de comunicare, planificare a acţiunilor, pro-movare a ideologiei, sporire a adepţilor, culegere deinformaţii şi strângere de fonduri6.

Este foarte probabil ca, în absenţa internetului,Al Qaeda să nu se fi dezvoltat ca entitate prezentă lanivel global, iar jihadul global să se fi limitat la unjihad local. Jihadul global a beneficiat de dez-voltarea mijloacelor de comunicare în masă (AlQaeda este prezentă pe internet, şi într-o oarecare mă-sură îşi datorează existenţa acestei prezenţe7).

Internetul oferă nu numai posibilităţi de re-crutare şi propagandă8 mişcărilor jihadiste, ci şi in-strumente pentru perfecţionarea ideologiei şifacilitarea schimbului de opinii. Fără o comunicareliberă, orice organizaţie ai căror membri se află lamare distanţă este supusă inevitabil fragmentării şiineficacităţii.

Apariţia de noi tehnologii performante decomunicare a permis o schimbare a modului de acţi-

E F E C T E A L E G L O B A L I Z Ă R I IA S U P R A T E R O R I S M U L U I

Anca Monica POPA

Page 68: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărareINFOSFERAINFOSFERA

66

une a grupărilor teroriste în ceea ce priveşte moda li-tăţile de popularizare a atacurilor sau audienţa vizată.

Un alt efect al fenomenului globalizării îlreprezintă erodarea identităţii naţionale. Sentimentulde alienare a fost deseori evidenţiat ca sursă a uneiatitudini ostile a generaţiilor a doua şi a treia de imi-granţi faţă de societăţile în care trăiesc. Ideologiileterorismului global exploatează acest aspect apelândprintre alte mijloace la internet pentru a recruta noiadepţi, propunând o identitate celor care resimt lipsasentimentului de apartenenţă socială şi culturală.

Formele de interacţiune impersonală pe care leoferă internetul reprezintă pentru multă lume, în spe-cial pentru generaţia tânără, un substitut atractiv alsocializării directe. Această interacţiune ajută lacrearea unui sentiment de apartenenţă la o comuni-tate lipsită de repere geografice sau teritoriale.

În trecut, imigranţii erau izolaţi de statele dincare proveneau şi se confruntau cu o presiune maredin partea societăţii de adopţie pentru a adopta valo-rile şi obiceiurile acesteia. Internetul a redus aceastăizolare şi a contribuit la diminuarea presiunilor so-ciale care conduc la asimilare.

Comunităţile virtuale, a căror constituire estefacilitată de internet, se structurează preponderentîn jurul ideilor şi nu a apartenenţei la o anumită ariegeografică sau a unei legături de rudenie. În cadrulunor astfel de comunităţi este foarte uşor să sema nifeste atitudini extremiste, neexistând în acestspaţiu mijloace eficace care să impună anumiterestricţii şi care să modereze astfel de tendinţe9.Numeroase mişcări teroriste apelează la astfel de in-strumente prin care pot exploata, adânci şi exacerbadevotamentului adep ţilor lor şi încuraja atitudinileextremiste.

Numeroase site-uri radicale reuşesc să inducăsentimentul de revoltă apelând la traumă. În zonelede conflict, acest lucru este facilitat de existenţa anumeroase persoane care suferă de traume psiho-logice şi care pot astfel fi uşor manipulate şi devenipotenţiali recruţi. În zonele în care nu există con-flicte, prin intermediul internetului pot fi postateimagini, videoclip-uri şi alte materiale prin care in-dividul este „ajutat” să se identifice şi să se simtăafectat de evenimente aflate la mare distanţă de el.

În ceea ce priveşte veniturile organizaţiilorteroriste, înainte de evenimentele din 11.09.2001, deexemplu, bugetul anual al organizaţiei Al Qaeda eraestimat la aprox. 30 de milioane de dolari10. Îndecembrie 2002, Jean-Charles Brisard, expert îndomeniul finanţării actelor de tero rism, în raportulcătre Consiliul de Securitate al ONU11, aproxima la50 de milioane de dolari veniturile anuale ale acesteiorganizaţii. De asemenea, se aprecia că doar ArabiaSaudită furniza organizaţiei aprox. 1-2 milioane $lunar prin intermediul moscheilor şi al operaţiilor destrângere de fonduri12. Aceste cifre şi faptul căatunci când Al Qaeda şi-a instalat cartierul gene -ral în Sudan a oferit sprijin financiar acestui stat13

argumentează ideea că această organizaţie estecapabilă să strângă fonduri folosind şi alte sursedecât cele specifice criminalităţii organizate, precumfraudarea cărţilor de credit sau spălarea de bani.

Al Qaeda poate fi considerată o organizaţie carefuncţionează ca o corporaţie multinaţională (avândîn vedere că se apreciază că aceasta a utilizat fermede struţi şi vase de pescuit în Kenya, a cumpăratsuprafeţe întinse de păduri în Turcia şi s-a implicatîn comerţul cu diamante în Africa pentru a-şi finanţaoperaţiile14), care deţine o infrastructură globală des-tinată finanţării, recrutării, antrenării şi declanşăriide operaţii teroriste. Resursele sale financiare provinde la organizaţii neguvernamentale, trusturi şi bănciislamice din întreaga lume15.

Tendinţa actuală a terorismului internaţionalreprezentat de Al Qaeda este aceea a întăririicolaborării cu reţelele transnaţionale de crimă orga-nizată deoarece acestea reprezintă o sursă impor-tantă de venituri, un mijloc de obţinere deinformaţii, dar şi o modalitate de transport de armeşi activişti.

Globalizarea este un fenomen care continuă săinfluenţeze mediul de securitate actual. Unul dinprincipalele sale efecte asupra activităţilor teroristea fost posibilitatea oferită acestora de a căpăta uncaracter transnaţional, printr-o mobilitate crescută ainformaţiilor şi a persoanelor.

Terorismul a evoluat odată cu fenomenul

Page 69: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Studii de securitate şi informaţii pentru apărare INFOSFERAINFOSFERA

67

globalizării, de la o mişcare care acţiona întregraniţele unui stat, având la bază revendicări politiceşi etnice în special, la un terorism internaţional,motivat religios, în care revendicările de naturăteritorială s-au diminuat considerabil.

Posibilitatea obţinerii şi utilizării unor mij loacede distrugere în masă de către organizaţiile teroriste

schimbă dramatic paradigma securităţii, prin difi-cultatea extremă de a preveni şi contracara o astfelde ameninţare în condiţiile glo balizării.

Tocmai de aceea, tot mai multe state şi orga -nisme internaţionale consideră necesară plasareaterorismului pe primul loc în lista ameninţărilor şiriscurilor la adresa securităţii.

1 Oliver Roy, “Al Qaeda in the West as a Youth Movement:The Power of a Narrative”, Centre for European Policy Studies,August 2008, www.ceps.eu.

2 „Executive Order 13224 – Blocking Property and Prohibit-ing Transactions with Persons who Commit, Threaten to Commit,or Support Terrorism”, Ministerul american de Finanţe, august2008, www.treasury.gov.

3 Gruparea Al Qaeda din Maghrebul Islamic, Al Qaeda dinIrak, Laskar-e-Taiba (Kaşmir), Laskar-e-Jhangvi (Pakistan),Grupul Combatant Islamic Marocan, Mişcarea Islamică dinUzbekistan, Al-Itihaad al-Islami (Somalia) etc. („Beyond AlQaeda – The Global Jihadist Movement, part 1”, p. 79, RANDCorporation, 2006).

4 Scopul său declarat este de a restabili supremaţia istorică (şimai ales mitică) şi puritatea islamului în lume, prin unificareacomunităţii islamice, sub o conducere politică şi religioasă unică,într-un singur stat – Califatul.

5 Există studii care fac distincţia între „sponsorizarea activă”- văzută ca un demers voluntar şi asumat al unui regim politic dea sprijini un grup terorist - şi „sponsorizarea pasivă” - consideratăca inacţiune deliberată a unui guvern vizavi de activitatea unuigrup terorist (The Changing Nature of State Sponsorship ofTerrorism, Daniel Byman, The Saban Center for Middle EastPolicy at The Brookings Institution, mai 2008, www.brookings.edu).

6 Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri privindlupta împotriva terorismului - COM (2007) 649 final - prin care seevidenţiază necesitatea pedepsirii actelor de incitare la comitereaunor activităţi de natură teroristă, la recrutare şi antrenare prinintermediul Internetului („Euro – view: Internet Policing”, Mark Burgess,18. 12. 2007, http://worldanalysis.net).

7 Potrivit fostului director al serviciului britanic de informaţiiexterne (1999 – 2004), Richard Dearlove, „Al Qaeda s-a dezvoltatîn mare măsură datorită propagandei realizate prin intermediulInternetului” („Policing the Internet against terrorism”, DavidBlair, 17.01.2008, The Daily Telegraph).

8 “EU Terrorism Situation and Trend Report”, p. 42, EU-ROPOL, 2008, www.europol.europa.eu.

9 “Terrorism, radicalization and the Internet. Report of a pri-vate roundtable discussion”, Chatam House, 22.07.2008.

10 “Monograph on Terrorist Financing”, cap. 2, p. 19, NationalCommission on Terrorist Attacks Upon the United States, 2004.

11 Jean-Charles Brisard, “Terrorism Financing. Roots andTrends of Saudi Terrorism Financing”, Report for the President ofthe Security Council, dec. 2002, www.nationalreview.com/docu-ment/document-un122002.pdf.

12 Written Testimony of Jean-Charles Brisard, before the Com-mittee on Banking, Housing and Urban Affairs, US Senate, p. 2,oct. 2003, http://banking.senate.gov/public/_files/brisard.pdf

13i “Terrorist Financing”, Report of an independent Task ForceSponsored by the Council on Foreign Relations, 2002, p. 5,www.cfr.org.

14 “Foreign Terrorist Organizations”, p. 86, Congressional Re-search Service Report for Congress, 2004, www.fas.org/irp/crp/RL32223.pdf.

15 „Executive Order 13224 – Blocking Property and Prohibit-ing Transactions with Persons who Commit, Threaten to Commit,or Support Terrorism”, Ministerul american de Finanţe, august2008, www.treasury.gov .

Page 70: infosfera nr 1 albastru:Layout 1.qxd

Tipărit la AXIOMA PRINT SRL

Bucureşti 2009